Ca teoretician al romanului romanesc, G Calinescu respinge proustianismul si pledeaza pentru realismul clasic. Romanul Enigma Otiliei apartine realismului de tip balzacian deoarece surprinde in mod obiectiv, mobil, viata burgeziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, accentul fiind pus pe atenta observare a socialului. De asemenea, reuseste sa depaseasca modelul realismului clasic prin spiritul critic si polemic si prin existenta unor elemente ale modernitatii. Mai mult, realismul balzacian abordeaza predominant teme urbane si sociale si foloseste motive literare ca mostenirea si paternitatea. Critica literara a descris opera lui Calinescu ca apartinand unui ,,balzacianism fara Balzac Perspectiva narativa se face din punctul de vedere al unui narator omniscient, omniprezent, care, desi stie totul despre personajele sale si este obiectiv, se ascunde in spatele unei masti (personajul Felix Sima) pentru a-si exprima opinia despre celelalte personaje. Titlul initial, Parintii Otiliei reflecta ideea balzaciana a paternitatii, intrucat fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste parinti. Tema reflecta maturizarea tanarului Felix Sima, pe fundalul societatii bucurestene burgeze. Alcatuit din douazeci de capitole, romanul este construit pe mai multe planuri narative. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru a obtine mostenirea lui Costache Giurgiuveanu si a o inlatura pe Otilia. Al doilea plan prezinta destinul lui Felix Sima, care, venit la Bucuresti pentru a studia Medicina este primit in casa tutorelui sau Costache si traieste iubirea adolescentina.