ENIGMA OTILIEI (de George Calinescu)

Roman realist de tip balzacian

Ca teoretician al romanului romanesc, G Calinescu respinge proustianismul si
pledeaza pentru realismul clasic.
Romanul Enigma Otiliei apartine realismului de tip balzacian deoarece
surprinde in mod obiectiv, mobil, viata burgeziei bucurestene de la inceputul secolului al
XX-lea, accentul fiind pus pe atenta observare a socialului. De asemenea, reuseste sa
depaseasca modelul realismului clasic prin spiritul critic si polemic si prin existenta unor
elemente ale modernitatii.
Mai mult, realismul balzacian abordeaza predominant teme urbane si sociale si
foloseste motive literare ca mostenirea si paternitatea. Critica literara a descris opera lui
Calinescu ca apartinand unui ,,balzacianism fara Balzac
Perspectiva narativa se face din punctul de vedere al unui narator omniscient,
omniprezent, care, desi stie totul despre personajele sale si este obiectiv, se ascunde in
spatele unei masti (personajul Felix Sima) pentru a-si exprima opinia despre celelalte
personaje.
Titlul initial, Parintii Otiliei reflecta ideea balzaciana a paternitatii, intrucat
fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste parinti.
Tema reflecta maturizarea tanarului Felix Sima, pe fundalul societatii bucurestene
burgeze.
Alcatuit din douazeci de capitole, romanul este construit pe mai multe planuri
narative. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru a obtine mostenirea lui
Costache Giurgiuveanu si a o inlatura pe Otilia. Al doilea plan prezinta destinul lui Felix
Sima, care, venit la Bucuresti pentru a studia Medicina este primit in casa tutorelui sau
Costache si traieste iubirea adolescentina.