Sunteți pe pagina 1din 67

acest text contine anumite cuvinte vulgare, descrieri detaliate, marturisiri intime.

daca esti genul


care se oripileaza cand aude cuvantul pula sau consideri nepotrivita povestirea unor detalii atat
de personale iti recomand sa apesi cruciulita din coltul din dreapta al browserului si sa iti faci o
cruce mare urmata de trei scuipaturi si clasicul piei satana!. anumite nume si date au fost
foarte putin modificate pentru a proteja identitatea personajelor. in continuare Draganica, Varu
Marin, varu Valentin, Gogosaru, Catalin Dopu, Costel alu Lili, ionel alu Lili, Tanti Geta
Telefonista sunt adevarati si palpabili. lectura placuta si rabdare .
totul e adevarat, fara cuvinte, fara detalii.
Greu de crezut dar candva am fost virgin, nu am ales eu asta, asa a fost randuit. Provin dintr-un
sat unde sa te culci cu o fata fara sa o iei de sotie era mai grav decat o crima impotriva umanitatii.
Mama m-a tinut departe de tentatii dandu-mi exemple nenumarate de fete care au venit cu burta
la gura acasa facandu-si de rusine familia. Nu prea intelegeam eu cum e chestia asta cu burta la
gura, cunostintele mele in materie de sex se limitau la ce reusisem sa mai fur, asa, privind cu
coada ochiului la cainii de si-o trageau pe marginea soselei, la vaca dusa la vacar care din exces
de zel ii tinea coada ridicata pentru a-i facilita boului de bou intromisiunea si pentru a-si primi
binemeritatea jumate de tuica pentru inseminarea asistata.
Am vrut sa fur cateva scheme de facut sex si de la calul Gigi al lui Varu Marin insa sincer, imi
cam starnea complexe de inferioritate incat am preferat sa ma tin departe, am zis sa respect
proportiile totusi.
In materie de sex la mine in sat era un fel de Area 51, desi sunt sigur ca multi dintre oameni
faceau asta noapte de noapte nimeni nu voia sa dea detalii astfel incat aveam 15 ani si tot ce stiam
despre sex era din auzite, nu intelegeam de ce ar dori cineva sa faca ceva atat de extrem si
periculos.
Periculos pentru ca existau multe povesti pe care dupa ce le-am auzit mi-am jurat ca nu voi mai
face sex niciodata. Una dintre povesti , auzita de la Draganica, un copil de la Bucuresti venit in
vacanta la bunici, cea mai inspamantatoare si care m-a tinut departe de fete si pasarica lor
naucitoare multa vreme, spunea ca exista anumite fete care atunci cand vor sa faca sex cu tine se
reped sa ti-o suga!
Si ca iti sug maduva spinarii astfel incat ramai paralizat in scaun cu rotile toata viata, ba mai
mult, toti vor sti de ce esti handicapat si vei ajunge de rasul curcilor. Imi era asa de frica ca nu
cumva prima fata cu care voi face sex sa se repeada sa ma lase fara maduva spinarii incat ma
gandeam cum sa o abordez, cum sa o intreb daca e genul care suge, sa stiu cum sa ma feresc.
Dupa ce am dezbatut la scoala cu alti colegi de generala problema unii au zis ca au auzit totusi ca
nu e chiar asa rau sa ti-o suga dar trebuie sa strangi tare din cur ca sa nu te lase fara maduva astfel

incat, in pauze ne adunam in curtea scolii langa magazia de lemne si faceam concurs care poate
sa isi tina bucile inclestate cat mai mult timp. Dupa o vreme, Catalin zis Dopu ( i se spunea dopu
pentru ca era mic de inaltime si fara gat incat semana cu un dop de vermut) a venit cu o teza
interesanta: ba, ce paralitici suntem, pai cine zice ca trebuie sa ne-o tragem cu tipe care vor sa o
suga, am auzit de la varumiu din Slobozia ca la ei sunt unele care o iau in gura pe bani, deci nu
are cum sa fie periculos
Printre primele mele dileme filozofice s-a aflat si diferenta dintre supt si luat in gura, ma
gandeam ca daca suptul implica vidarea asa cum vazusem eu la nea Gogosaru camionagiul de
la CAP ca tragea din furtun cand fura motorina s-o dea pe bautura, luatul in gura e asa, ceva
static, ti-o ia in gura si sta asa nemiscata cu ea, la fel ca pe o acadea..
Si ma gandeam, cum frate sa fie barbati atat de retardati incat sa se lase pacaliti de o femeie sa leo suga si sa ramana paralizati toata viata cand pot gasi o tipa care sa le-o ia in gura. Static. Ce
prosti!
Imi mai pierise teama de sugatoare dupa ce Gigel alu Ciotonea a venit cu o idee salvatoare, daca
tot ne implora fetele de la Bucuresti sa ne-o ia in gura totusi sa nu riscam, daca sunt sugatoare
undercover? Asa ca a venit cu solutia salvatoare, sa le bagam niste bete de chibrit in urechi si in
caz ca incearca sa suga, pac! Doua palme si le lasam surde, curvele dreacu!
Catalin Dopu, suflet milos si crescator de porumbei voiajori a zis ca mai bine le tinem degetele
infipte sub ureche cum invatase la cursul de karate la Bucuresti la clubul Faur, si daca dau sa
suga, pac, infigem tare degetele si o sa deschida gura ca sarpele cand inghite un ou!
Eram absolut terorizat, aflasem de la Draganica ca nu exista nicio fata la bucuresti care sa nu se
repeada intai sa ti-o suga, ma si gandeam cum naiba de trebuie sa platesti cu pretul maduvei
spinarii pentru un amarat de sex, si, ca sa fie tacamul complet am aflat ca exista pericole mai mari
decat sugatoarele de maduva spinala, limfomanele!
Limfomanele, spunea Draganica de la Bucuresti, sunt unele disperate sa si-o traga tot timpul, au
la ele mereu coarne de radac pe care le piseaza fin si ti le pun in bautura dupa care te leaga de
pat si si-o trag cu tine in draci ore in sir, ti-o sug pana ramai lesinat si faci cadere de calciu cum
facea Elena din Popesti din clasa 7 B care suferea de spasmofilie si din cand in cand, in timpul
orelor, o apuca break danceul.
Eram virgin pentru ca eram absolut terorizat de femei si sex, dupa sugatoarele de maduva si
limfomane a venit lovitura de gratie! Am aflat intr-o pauza de histerice! Histericele cica erau fete,
evident din Bucuresti, care cand si-o trageau cu tine tipau, isi smulgeau parul din cap, iti dadeau
palme, te zgariau pe piele cu unghiile lungi si gemeau de placere facandu-te sa termini in maxim
3 minute, motiv de alte tipete si palmuieli, de data asta de nemultumire. Pericolul cel mai mare,

spunea Draganica, era ca daca le auzeai gemand si le vedeai mangaindu-si aele terminai
instantaneu si singura metoda sa te reactiveze era evident, suptul. adica paralizieeeeeeee!
Nici nu ma obisnuisem bine cu teama de limfomane, sugatoare si histerice ca intr-o zi aflu ca cel
mai rau e sa dai peste o plangacioasa, cica astea sunte fetele alea cuminele cu ochelari pe nas
care faceau probleme din Gheba toata ziua si pe care, daca le pacaleai sa faca sex, dupa ce isi
pierdeau virginitatea se puneau pe plans si bocit, voiau sa le tii in brate, sa le alinti, sa le zici
vorbe frumoase si mai ales cel mai grav era ca nu voiau sa o suga.
A fost prima oara cand mi-am dat seama ca as putea sa fac o cariera in logica si argumentatie asa
ca am luat pozitie in ziua in care tocmai gasisem desenat cu carbune pe peretele alb al wc-ului
scolii pozitia umeri craci la care ne holbam ca la aselenizare si le-am zis colegilor de clasa:
stati asa frate, pai ori e periculos sa ti-o suga ori nu e, cum adica plangacioasele nu vor sa o suga,
asta e ceva de rau sau de bine ca nu mai inteleg?
Costel alu lili a venit cu precizarea: nu ie toate sugatoare de maduva, daca tii strans din cur
scapi dar ie altele mai periculoase, e alea cu boala copiilor pa care daca le apuca in timp ce ti-o
sug te-ai ars, nu le mai descleteaza nimeni gura.
Imi era foarte frica de sex si de femei dar nu intelegeam cum naiba sa fie atatea pericole si totusi
toti colegii sa vorbeasca numai despre asta in pauze? De ce nu vor sa mai povestim cum a fost la
pescuit sau in tabara cum faceam in pauzele din clasa a 4-a? Imi placeau sanii colegelor din
clasele mai mari si cred ca si sanii unei profesoara de biologie si de cate ori ma uitam in ochii
unei fete ma gandeam, o fi limfomana? histerica? sugatoare? Nu ma intrebam niciodata daca e
plangacioasa pentru ca pe astea le recunoasteai de la o posta dupa ochelari si culegerea de
matematica. Sau doar dupa ochelari.
Ma obisnuisem cu riscurile, ma gandeam ca e parte din viata, asta e, trebuie sa moara omul din
ceva insa ca ma intrista era ca dupa ce ma freca la creier tata zilnic sa invat, sa imi iau serviciu si
nevasta cand o sa fiu mare sa aiba cine sa ii dea o cana de apa ala batranete, ma si gandeam cum
o sa imi scoata ochii toata viata daca raman paralizat in scaun cu rotile si trebuie el sa aiba grija
de mine.
Aproape uitasem de fricile sexului si ma si indragostisem de profa de biologie careia de cate ori ii
scapa creta si se apleca sa o ia de jos ma lua un fior cum doar in Salina Prahova unde am mers in
tabara in clasa a 5-a m-a mai luat cand s-a oprit liftul si am asteptat 2 ore sa repare releul.
O vedeam aaaaa delicata, cu rochii inflorate, cu decoltee marginite cu dantela, ma gandeam ca
nu are cum, nici in ruptul capului nu are cum sa fie sugatoare sau limfomana desi Draganica ne
spunea ca la Bucuresti, toate, absolut toate femeile sunt sugatoare de maduva!

Pauzele dintre ore ni le petreceam cu descrieri ale femeii goale, ale sexului si sanilor, nici unul
dintre noi nu vazuse una in carne si oase, eu eram singurul mai experimentat pentru ca singurele
femei goale pe care le vazusem pana atunci erau babele nude si hocaite de la baile de nomol
unde ma ducea mamaia cristina cand eram mic, erau insa irelevante pentru ca nu se vedea mare
lucru, erau acoperite cu mal negru si urat mirositor incat toata plaja parea o crescatorie de draci
bortosi.
Nu era de ajuns ca imi era frica de moarte de atacul sugatoarelor cand Draganica, intors din
Bucuresti unde isi petrecea saptamana, ne-a povestit ca un coleg de al lui de scoala in timp ce
facea sex cu o colega a ramas incarligat cu ea si au fost nevoiti sa sune la salvare, i-au pus asa
interconectati pe targ in vazul intregii scari a blocului spre rusinea familiilor celor doi napastuiti
ai sortii.
Imi era atat de frica sa fac sex incat ma gandeam cum naiba de unii zic ca e ceva asa de placut,
eram ingrozit ca as putea sa dau peste o sugatoare, limfomana, histerica, plangacioasa,bolnava de
boala copiilor incat imi faceam tot felul de strategii prin care sa refuz elegant orice propunere de
a face sex venita din partea fetelor din Bucuresti. Ce nu intelegeam era de ce la Bucuresti fetele
sar pe tine sa te suga iar la mine la ara nu te lasau nici sa pui mana pe ele, am luat odata o colega
de sfarcuri si mi-am luat bataie mai tare ca atunci cand i-am rupt lui tata spicele de bambus la
undite, nu intelegeam ce naiba au alea de la Bucuresti si astea de la Yellowish nu.
Eram hotarat ca sexul nu e de mine, imi parea ceva rezervat doar cretinilor de Bucuresteni care
oricum imi pareau cei mai ingamfati, oligofreni, retardati copii cu care ma puteam juca, noi
aranii cadeam din cires in cap si ne cracanam de ras, ne aruncam pe burta de pe trambulina din
copac in garla doar de dragul lesinului de dupa, ne tineam cu mana de funia vacii intinsi pe spate
cum vazusem in filmele cu John Wayne , unul biciuia vaca si castiga cel care se lasa tras cel mai
mult prin colbul ulitei in urletele de placere ale gastii de extremeri. Bucurestenii daca se agatau
de un ghimpe fugeau plangand la mamaia sa le dea cu spirt si sa le puna leucoplast, nu se
bateau cu zapada sa nu faca pneumonie, nu se urcau in pomi sa nu cada, niste papusele
masculine.
Le spuneam ca nu au curaj insa tot ce stiau ei sa faca era sa aduca in discutie sexul, era punctul
lor tare, de cate ori ii intaratam sa facem cate o nebunie refuzau dar intrebau aroganti ti-ai pus-o
vreodata? ah? abia atunci sa vorbesti de curaj
Intr-o zi am plecat in vizita la Bucuresti la varul meu Valentin, mergeam la oras de cateva ori pe
an asa ca era prilej de sarbatoare. Mi-am luat bilet la tren si m-am urcat de la halta Yellowish. Mam asezat absolut la intamplare langa niste babe cu o curca in conita fiind singurul loc liber din
tot vagonul, ulterior am aflat si de ce. Nici n-a plecat bine trenul si a inceput baba: esti din
Yellowis? al cui esti maica?

M-am uitat la ea suspicios insa nu parea nici sugatoare, nici limfomana asa ca i-am raspuns: sunt
alu Mariuta contabila de la la CAP, maritata cu Gica alu Calciu de sta peste drum de Lili
Croitoreasa. Baba, odata s-a luminat la fata si a zis aaaaaa, asa zi mama, o stiu pe mama ta, fata
cuminte, e de la noi din Soldanu alu nea Petre Tuica tamplarul
Nu m-am dat niciodata in vant dupa babe insa asta parea pasnica si mai era si de la mama din
satul natal , nu puteam sa o iau la trei pazeste. Pentru ca o manca limba a inceput sa imi
povesteasca ca se duce la o nepoata de la Bucuresti care e studenta la medicina si ii duce curca
pentru un doctor care a ajutat-o pe ea sa se interneze la Ana Aslan. Desi nu ma interesa deloc
curca a tinut mortis sa mi-o arate asa ca a scos-o din sacul in care se tot zbatea si mi-a jucat-o
precum puiul la cununia civila in fata ochilor; uite mama, crescuta cu boabe din mana mea, mie si mila ca o dau dar omu m-a ajutat
Nu stiu cum a facut baba dar curca avea legatura slabita la picioare, cand a zguduit-o sa imi
argumenteze cat de sanatoasa si bine crescuta e a dat din aripi si si-a luat zborul pasind pe
capetele calatorilor, zgariindu-i pe fee mai ceva ca o histerica dezlantuita, pe baba o citisem de la
inceput cand am vazut ca are ochelari ca e plangacioasa, se jelea sa prind curca ca o are de cand
era pui si ii dadea pe cioc boabe de piper si patrunjel tocat.
Am prins curca si pentru ca sunt un suflet milos m-am oferit sa o ajut sa o duca acasa la nepoata,
cand s-a zbatut sa scape din stransoare curca i-a scrantit incheietura babei plangacioase incat nu
mai putea duce sacul cu mana dreapta, stanga era ocupata cu o damigeana cu tesatura de rachita
plina cu vin de Soldanu, ti-as fi dat o gura mama dar esti copil si trebuie si sa il duc la doctor,
m-a ajutat saracu
Am ajuns cu ea la nepoata acasa si cand a deschis usa m-a apucat amnezia. Era inalta, slaba, avea
niste sani de parca furase de la balci doua baloane umflate si le ascunse-se sub bluza, avea un
halat de casa strans tare cu cordonul ce ii definea talia de viespe, era bruneta, cu spranacene
conturate, zambea cu buzele carnoase lasandu-ma sa ii admir dantura perfecta. Buna, sunt
Elena mi-a zis, insa eram amnezic, uitasem total de limfomane, sugatoare, histerice,
plangacioase, boala copiilor si chiar si de incarligare, eram fascinat de felul in care a facut o
pirueta pe varfuri incaltata in papucii de casa lasand sa i se vada calcaiele delicate, s-a intors
pentru a merge in sufragerie,si-a bagat mainile in buzunarele din fata ale halatului tragand usor
spre in fata lasand conturul unui fund superb sa-si dezvaluie secretele.
Daca in clipa aia eram sculptor as fi cioplit o curca uriasa din piatra si m-as fi inchinat la ea, nu
imi venea sa cred ce mi se intampla, eu eram atat de pampalau incat imi era rusine sa privesc in
ochii unei femei insa atunci, pentru prima oara in viata, nu puteam sa imi dezlipesc ochii din
ochii ei. Cand reuseam totusi mi-i mutam pe sanii ce se iteau din v-ul halatului, si pentru ca fiorul
de lift blocat in salina ma lua in tot corpul incercam sa imi revin privindu-i buzele rujate intens in

contrast perfect cu sprancenele pe care din cand in cand, pentru a intari ce spune le mai ridica
asimetric.
M-a invitat sa raman la un ceai sa-mi multumeasca ca i-am ajutat bunica si dintr-o data am prins
curaj. Nu stiu de unde am avut resursele, v-am spus, eram foarte pampalau si terifiat de femeile
de la Bucuresti desi nu cunoscusem niciodata una asa ca am inceput sa povestesc cum s-a
intamplat cu trenul, baba plangacioasa si curca binecuvantata.
Iar nepoata a inceput sa rada, intai timid si sexy cu coltul buzelor apoi cu toata gura. Dupa cateva
zeci de minute de povestiri era deja intinsa pe canapea, eu in picioare gesticulam incercand sa
exprim teroarea din vagon, zborul curcii, fata terorizata a controlorului iar ea radea. Radea atat de
frumos incat simteam ca as putea sa ma hranesc toata viata cu zambetul ei fara sa mai vreau
mancare, ma fascinau licarul din ochi si parul lung si negru pe care dupa fiecare portie de ras si-l
mangaia si si-l aranja trecandu-si mana pieptene prin el. Si de fiecare data cand radea cu pofta isi
dadea capul pe spate scotand in fata sanii ce nu semanau deloc cu cei ai colegelor mele de
generala.
Am stat la povesti cateva ore bune si pentru ca bunica ii tot trimitea de la tara oua, caise, rosii de
gradina, nuci, Elena m-a intrebat timid daca nu as putea sa nu o mai chinuie pe bunica
plangacioasa si batrana pe tren si sa ii le aduc eu cand mai ajung la oras.
S-a oferit sa ma astepte la gara cand ii mai aduc bunatati iar eu am acceptat neconditionat desi am
avut prezenta de spirit sa ma coiesc putin sa nu par disperat: nu stiu daca o sa mai vin asa
curand la Bucuresti, mai vorbim lasa-mi numarul de telefon
Mi-a scris pe o bucata de carton numarul de telefon iar eu i l-am dat pe al meu. E impropriu spus
al meu pentru ca nu aveam telefon fix la Yellowish iar mobil nici nu exista in 90, numarul meu de
telefon era numarul de telefon de la posta, te suna cineva, cerea cu tine, trimitea operatoarea
postasul cu bicicleta sa te anunte, ii dadeai o tuica pentru efort si veneai glont la cabina telefonica
din holul postei.
Tanti Geta telefonista infigea o banana intr-un panou de lemn plin de gauri si mae de cablu,
invartea dintr-un disc si cu o voce sparta spunea aveti un apel de la Augustin Radu, acceptati
taxa inversa?
Nu ceream niciodata eu taxa inversa insa de lene sa scrie chitanta cereau din start taxa inversa,
mai ales ca, la fel ca si mine, tanti Geta telefonista nu ii suporta pe Bucuresteni.
Sa plateasca da-i dreacu de boieri ca daia sta toata ziua cu sula in sus si cu curu in cada la apa
calda, se spala cu spuma nu ca noi la lighean. Sa plateasca mama, lasa, ca stiu io, am auzit multe
la viata mea

Adevarul ca auzea multe, tarziu m-am prins ca cu castile alea ponosite nu asculta nici Metalilca si
nici Iron Maiden ci de plictiseala asculta ce vorbeam noi la telefon, de multe ori, dupa vorbe de
asternut pe care le sopteam in cabina din scanduri de brad si cu o perdeluta de macrame ma
privea negricios dand din mana si imi zicea mama, o stiu bine pe mama, ta, e femeie
serioasa.. iar eu nu intelegeam care e treaba cu datul din deget.
Am inceput sa vorbesc cu Elena la telefon din ce in ce mai des, uitasem complet ca e anul cu
admiterea la liceu, imi umpleam ziua de fericire de cate ori o faceam sa rada la telefon si uneori
eram foarte fericit cand o vedeam stergandu-si lacrimile de ras si pe tanti Geta Telefonista care de
regula era posomorata, probabil sictirita de barfele si telenovelele auzite din intamplare la
castile rusesti de ebonita.
Elena era studenta la medicina in anul 2, locuia singura in Bucuresti unde parintii ii cumparasera
o garsoniera in zona Pantelimon pentru a putea invata fara sa fie disturbata de agitatia si tentatiile
caminelor studentesti, pantelimon care era destul de aproape de gara republica unde aterizam de
regula cu trenul.
A venit ziua in care anuntat la telefonul si supravegheat din umbra de geta SRI-sta m-am
prezentat la gara din Soldanu sa ridic bunatatile ce urmau sa fie duse la Bucuresti la nepoata, miam dat cu parfum Denim Bleu, mi-am luat blugii Vampum de depear pe mine, pantofii sport
Pionerul cu trei dungi negre copie dupa adidas in stilul Walk this Way al celor de la Run Dmc si
am pornit plin de fantezii si cu mainile lungite de sacosele pline cu de ale gurii.
Mi-e rusine sa recunosc dar de dragul adevarului istoric am sa o fac, am mintit-o pe Elena la
telefon ca sunt ultra experimentat in ale sexului, i-am impartasit in cele mai mici detalii partide de
sex in metrou intre Aparatorii Patriei si Imgb, seara cand nimeni nu mai circula cu metroul, i-am
destainuit cat de mult imi place sa fac sex in liftul blocat intre etaje sau seara pe bancile din
Herastrau sau pe malul marii seara la apus desi nu vazusem marea decat in carti postale trimise de
verisoarele mele de la Braila
Am ajuns la usa garsonierei, mi-am aranjat camasa, mi-am tras de chiloti si blugi spre in fata sa
para ca sunt mult mai dotat decat in realitate cum vazusem ca faceau baietii mai mari la discoteca
inainte sa intre in caminul cultural si am sunat la usa. Trrrrrrrr tarrrrrrrrrrr
Mi-a deschis Elena imbracata ca in una din fanteziile mele impartasita codat la telefon sa nu se
prinda Geta telefonista, avea o fusta scurta alba, bluza de asistenta cu numele brodat cu verde pe
buzunar, bonetica pe cap, ruj rosu ce concura cu rosul pantofilor cu toc. Brusc mi s-a taiat
respiratia, am intrat in casa si simteam ca inima nu ma mai asculta. Ea radea de pantalonii mei
evazati cu pofta cu care radea la povestile mele spuse la telefon, m-a invitat sa iau loc pe canapea
si a pus de un ceai.

Eram absolut ingrozit, ea mirosea atat de bine, imi zambea complice si avea acea privire de te
vreau si te vreau acum, m-a luat frica, mi-am amintit brusc de sugatoare, de limfomane, ma
gandeam totusi cum sa o intreb pentru ca la telefon eram atat de preocupat cu construirea
brandului personal de mare macho incat nu am intrebat-o niciodata daca stie cum sa faca sa nu
raman paralizat. Mi-a disparut brusc frica dupa ce am baut din ceaiul fierbinte iar ea m-a privit in
ochi, si-a aranjat parul dintr-o miscare ampla a capului si m-a intrebat zambind: si, ce povesti
mai ai sa-mi spui?
Pentru ca mi-am uitat brusc toate povestile m-am repezit la ea ca un uliu sa o sarut. Mai
sarutasem cateva colege din generala pe la baierame asa ca nu eram chiar varza, m-am urcat
calare pe ea si am inceput sa-i framant sanii, sa o mangai pe fund, eram foarte disperat, in mintea
mea era o combinatie bizara intre frica de sugatoare limfomane si dorinta de a deveni barbat,
chiar ma gandeam cat de curajos sunt ca risc sa paralizez doar pentru a face o tanara domnisoara
fericita.
Ne-am sarutat cu pasiune pana cand ea s-a oprit brusc si m-a intrebat speriata: auzi, tu suferi de
inima, esti operat pe cord sau ceva.?. Eu gafaind, cu venele tamplelor umflate, cu tot corpul
zvacnind i-am spus, nu am nimic, sunt in regula, am obosit putin cand am carat pe scari sacosa
cu bunatati de la bunica
Speriata s-a dus in cealalata cameram de unde s-a intors cu un stetoscop si o borseta neagra cu
fermoar, m-a rugat sa ma asez pe pat, si-a pus chestia aia in ureche, a scos din gentuta neagra o
banda cu arici si cu o pompa de cauciuc ca cea cu care isi curata tata aparatele foto de praf, mi-a
ridicat camasa, mi-a pus o ventuza metalica sub panza neagra cu arici cu care mi-a prins mana si
a inceput sa pompeze in timp ce se uita la ceas si numara in soapta ceva. Eu am crezut ca face
parte din fantezia cu asistenta asa ca eram foarte agitat si ma gandeam ca din clipa in clipa o sa
ma arunce pe pat si o sa se dezbrace.
M-a privit ingrijorata si mi-a zis: nu prea e ok, ai 17 cu 8, ai suflu sistolic probabil, trebuie sa iti
faci niste analize mai amanuntite. Mi-am zis in gand: ce tareeeeeee, cat de bine joacaaaaaaaaaa,
juri ca e asistenta adevarata si am continuat sa raspund la intrebarile ei. Excitat de buzele rosii
pe care si le musca cand era concentrata sa imi ia tensiunea, inebunit de sanii pe care abia
asteptam sa ii sarut, tulburat de coapsele ce se unduiau in ciuda-mi cand a fost plecata sa ia
tensiometrul am inceput sa respir si mai greu, sa devin si mai agitat asa ca dupa ce i-am raspuns
cu un nu hotarat la intrebarea sigur nu suferi de inima? M-am aruncat din nou pe ea
respirand ca un taur in calduri.
I-am dat destul de rapid bluza jos lasand-o in sutienul din dantela rosie ce cu eforturi
suprasutienesti ii sustinea superbii sani, i l-am desfacut nemilos aruncandu-l cat colo si pe
negandite am lasat-o si fara fusta de asistenta.

M-am oprit din orice faceam sau gandeam, ii priveam trupul perfect intins pe pat , dresul negru
tip giuvelnic de pescuit prins cu clestisori de portjartier, pantofii rosii cu toc ramasi in picioare si
sanii rotunzi care sfidau orice lege a gravitatiei, ma uitam uimit si nu semana cu nimic din ce imi
imaginasem sau vazusem pana atunci, babele in costum de baie vazute la Lacul Sarat in Braila
deveneau o trista amintire pe langa minunea bruneta cu sfarcuri ca dudele si sprancene hitleriste.
M-am asezat langa ea in cot, o mangaiam si o priveam in ochi si nu voiam sa se mai termine
niciodata clipa aia, as fi infranat timpul sa ramana in loc cum de multe ori era infranat trenul in
Yellowish de catre prieteni cand un camarad de-al lor pleca la armata.
Nu stiu cum se respira in situatii similare insa eu respiram cum doar cand era sa ma inec in garla
am mai facut-o, intregul corp imi vibra si cu fiecare atingere, fiecare sarutare simteam ca imi iau
adio de la Augustin pampalaul ingrozit de marafoaie si limfomane si ii fac loc Augustinului
barbat. I-am dat jos cu mila chilotii lasand-o cu plasa neagra si portjartierul pe ea, imi parea rau
intr-un fel ca distrug magia momentului dezbracand-o, daca nu as fi fost marcat de legendele in
care daca nu satisfaci o femeie iti iei bataie probabil ca as fi privit-o cateva ore bune cum statea
intinsa pe pat si imi zambea, ma inebunea pielea ei, mirosul de proaspat al parului, golurile pe
care le facea intre umeri si piept, o sorbeam din priviri si incercam sa fur cat mai mult, aveam
acel regret al fotografului, imi tot ziceam in minte daca as fi avut aparatul cu mine
Mi-am dat camasa mov cu dungulite jos si blugii penibili si m-am urcat peste ea. Recunosc a mia
oara ca eram atat de pampalau incat habar nu aveam ce sa fac insa un instinct primar transmis pe
cale genetica de mii de ani de evolutie imi spunea ca trebuie sa o calaresc in vreun fel, sa ii fac
ceva undeva. Cumva.
Am inceput sa respir si mai tare, inima imi batea ca o mitraliera, mirosurile, muzica din camera
alaturata, parfumul ei, transpiratia mea, toate imi spuneau ca e ziua, e momentul, voi deveni
barbat si voi putea privi femeile in ochi.
Cu mana tremuranda am incercat sa imi dau jos chilotii insa de emotie m-am inecat cu propria
saliva si am inceput sa tusesc destul de puternic. Elena s-a ridicat panicata din pat, mi-a pus doua
degete la gat, apoi m-a apucat de incheietura si m-a intrebat a doua oara: sigur nu ai probleme cu
inima? serios, mi-e frica, esti bine? , si pentru ca privirea mea disperata ca e posibil dupa ce am
fost atat de aproape sa se naruie totul probabil ca nu a convins-o ca sunt sanatos s-a dat jos din
pat, si-a unduit corpul perfect pana in bucatarie de unde s-a intors cu un pahar cu apa si o pastila,
apoi s-a aplecat fara sa isi indoaie genuchii si a cules gratios de pe jos chilotii si sutienul, si-a luat
din nou tensiometrul si m-a rugat sa intind mana. Statea goala pe marginea patului langa mine,
pentru ca deschisese fereastra sa intre aer rece in speranta ca imi mai revin din hiperventilatie
sfarcurile i se intarisera iar pielea i se facuse de gaina, si-a pus serioasa stetoscopul in urechi, iam intins mana, m-a inconjurat cu ariciul si a inceput sa pompeze privindu-ma in ochi: esti
bine? m-a intrebat in timp ce se uita cand la ceas cand la mine.

O priveam si inima imi batea atat de tare incat o simteam in gat, simteam ca nu am aer suficient,
ma gandeam cat de incredibila e ea, cat de norocos sunt eu, pendulam intre a crede ca totul e un
joc de-a asistenta si pacientul sau chiar am o problema de sanatate grava, cand i-am vazut privirea
speriata a fost prima oara cand m-am gandit ca totusi nu e un joc, mi-a zis foarte serioasa: cred
ca ai artmie, e posibil sa ai si hipertensiune, nu imi dau seama
Am mai baut din paharul de apa, m-am lasat mangaiat de ea si alintat si dupa ce mi-am mai
revenit m-a rugat sa sa ii zic o poveste. O poveste haioasa care sa ma faca sa ma linistesc. Si am
inceput sa povestesc una atat de haioasa incat am uitat si de sex, si de tahicardie si aritmie si neam pus amandoi pe ras. Stateam goi pe patul cu asternuturile ravasite, iar eu gesticulam si
topaiam prin pat strigand mouleeeeeee, sa fugiiimmmmm, caraulaaaaaaaaa, ea lesina de ras
tinandu-se cu mainile de burta si pentru prima oara i-am vazut frumusetea. Nu frumusetea sanilor
perfecti, nu a umerilor delicati, nici macar frumusetea minunii dintre picioare despre care
auzisem atat de multe povesti groaznice sau din contra, pentru prima oara i-am vazut frumusetea,
frumusetea femeii care stia ca nu sunt nici don juan, nici el futadores del todos de pizdas
disponibilas , eram un baiat ce se straduia sa devina barbat iar ea stia asta si avea rabdare cu
mine, ma saruta, ma alinta si ii psa de mine.
S-a urcat peste mine imitand unul din membrii caraulei din poveste, rotea o furca imaginara
deasupra capului si striga: caraulaaaaaa, sa fugiiiimmmmm dupa care iar lesina de ras, radeam
cu atata pofta incat nici nu am bagat de seama ca si-a dus mainile la spate cotrobaind dupa ceva
de-al meu, dintr-o data eram conectati, statea deasupra mea si eram in ea, m-am speriat atat de
tare de anormalul senzatiilor pe care le traiam, temperatura nefireasca pe care o resimtea
termometrul meu penisian incat in cateva secunde am terminat acel ceva ce incepuse sa se
intample intre noi. M-a panicat si in minte mi-au venit toate acele povesti despre histericele care
daca terminai repede te zgariau si palmuiam incat ma gandeam ca singura mea scapare era sa tac
si sa continuu ori sa pregatesc repede zece povesti care sa ma scoata din rusine. Am ales sa fiu
barbat, sa fiu mascul alfa, sa domin situatia si sa o rezolva barbateste asa ca am tacut si am
continuat sa o las sa danseze pe mine, din cand in cand o bufnea rasul si printre hohote spunea
caraulaaaaa, sa fugiiiimmmmm
Nu stiu cum naiba s-a intamplat insa efectele adverse ale neanuntarii terminarii ceva-ului dintre
noi doi si-au facut simtita prezenta, dintr-un hipertensiv erect si plin de energie am devenit o
janghin de caine lesinat ce nu voia decat sa doarma, m-a cuprins o caldura placuta iar
termometrul penisian nu mai era asa de entuziasmat de luarea temperaturii interne, era la fel de
spre adormire ca si mine.
Ma gandeam cu zambetul in coltul gurii cum ar fi sa ma ia la palme, sa ma zgarie, sa tipe si sa ma
certe sau si mai grav sa ma suga de maduva in speranta reabilitarii penisiene insa incepusem deja
sa devin barbat asa ca toate legendele despre sex imi pareau povesti pentru copii, desi adormeam
incet incet o forta magica imi circula prin vene, muschi si mai ales prin orgoliu.

Brusc simteam ca daca as da noroc cu Superman mi-as doza forta cu care ii strang mana ca nu
cumva sa il doara, imi evaluam in minte cam cate fete stiu disponibile carora sa le iau
temperatura interna, ma gandeam la cum o sa ii privesc in ochi pe fatalaii de Bucuresti ce se
laudau cu aventurile lor sexuale imaginare.
Mi-a facut un du pentru ca mie imi era prea lene sa imi fac unul, stateam cocosat in cada iar ea
ma stropea si sapunea, radea ca un copil cand ma strambam de la sapunul intrat in ochi iar eu
bodoganeam plin de aroganta unui pampalau proaspat devenit barbat. Si zambeam. Cand eram cu
fata la perete pe furis zambeam si incercam sa fur cat mai multe amintiri din fascinatia
momentului, imi placea cum stropea cu dusul peretii in incercarea de a ma nimeri in ochi si cum
radea in hohote strigand: mosuleeeee, sa fugiiimmmmmm, caraulaaaaaa
Am tras un pui de somn zdravan insa desi mi-a spus ca pot ramane la ea am hotarat ca un barbat
adevarat ca trebuie sa plec, simteam deja testosteronul cum imi curge prin vene, un barbat
adevarat pleaca intotdeauna. Bine, plecam si pentru ca parintii mei se panicau grav si alertau toate
rudele daca lipseam vreodata de acasa. Dar eu voiam sa cred ca plecam pentru ca un barbat
adevarat loveste si fuge. Sau cum spune o vorba batraneasca cu intelesuri fine: descaleca si fute,
incaleca si du-te. Si m-am dus, am sarutat-o in pragul usii plin de aroganta, putanul cocosat
statea drept si o privea in ochi cu lejeritatea unui politist de la moravuri, cand m-a intrebat cand
ne mai vedem i-am raspuns stapan pe mine: cand ajung prin Bucuresti te sun si zambind i-am
zis pot sa iau astia, amintire? in timp ce-i clopoeam in fata chiloteii rosii.
Mi-a zambit bruneteste si sarutandu-ma pe obraz mi-a spus da, cu conditia sa imi iei altii. De
care vrei tu
Desi eram un mocofan ce lua mereu liftul, nu de lene ci ma fascina orice era Bucurestenesc in
afara de nesimtitii de Bucuresteni, de data asta am luat-o barbateste pe scari nu inainte de a-i
arunca privirea aia : papuheeee, asta e doar inceputul, vezi tu data viitoare, am iesit din bloc
pasind lacom si plin de mandrie catre gara, brusc mi se schimbase mersul, privirea, simteam ca
abia astept sa se ia vreun golan de o neajutorata domnita sa ii pot sparge fata, priveam spre lacul
Pantelimon si imi imaginam din cati pasi as putea ajunge sa salvez de la inec un amarat cazut in
apa, pluteam pe marea de oameni de pe strada, priveam barbatii din jurul meu si imi pareau atat
de mici si neajutorati.
Am ajuns la gara si din reflex m-am indreptat catre casa de bilete insa nu stiu cum s-a intamplat,
aceeasi energie nevazuta, acelasi supermanism ce ma indemna sa salvez domnite din turnul de
fildes m-a indemnat sa nu imi iau bilet. Biletele mi se pareau conventia prin care acceptam ca
suntem pampalai, prostovani, umili, un barbat adevarat, mai ales unul care tocmai a avut la
asternut o superba studenta la medicina nu si-ar cumpara niciodata bilet, el poate sa infrunte orice
controlor privindu-l intre ochi cu nonsalanta si raspunzandu-i sec la intrebarea biletele si
legitimatiile de calatorie la control cu: nu am!

M-am urcat in tren fara sa am bilet, tineam in buzunarul drept de la geaca chiloteii rosii si
retraiam fiecare clipa cu Elena de cate ori le pipaiam modelul dantelei, priveam baietii de varsta
mea de pe bancile alaturate din compartiment si imi spuneam in sineam mea: ce retarzi, ce
pampalai, astia vin de la scoala, nici in visele lor nu au trait ce tocmai mi s-a intamplat mie.,
biiii astia subnutritii, si mi-a zis si sa mai vin pe la ea, da? cand vreau eu, da?. De regula imi
alegeam locul cel mai ferit din compartiment pentru ca nu atrage atentia golanilor ce isi faceau
veacul pe tren, priveam tot timpul intr-o carte sau pe geam. De data asta am deschisesem usa
vagonului cu piciorul, am scrutat multimea si m-am asezat in mijloc. Ma simteam un Isus al
testosteronului in exces: lasati controlorii sa vina la mine e replica ce imi transpira in fiecare
por al intelectului meu adolescentin, ma simteam un imblanzitor de limfomane desi inca nu
intalnisem inca una, as fi taiat orice cap al balaurului histeric daca as fi intalnit unul, ma simteam
pregatit pentru viata dar mai ales pentru femei.
Trenul s-a pus in miscare, au trecut repede cateva statii si vagonul personalului ce gonea cu viteza
melcului catre Yellowish se golea incet incet. Priveam mandru pe geam cand in compartiment a
intrat controlorul: buna seara, biletele si abonamentele la control! am avut o mica tresarire si
reflexul e a fugi, de regula mergeam un vagon mai in fata si la urmatoarea statie urcam in urma
controlorului insa am atins dantela chilotilor rosii ca pe un talisman datator de putere, mi-am
repetat de cateva ori in minte replica si cand a ajuns la mine naul l-am privit in ochi si intangibil
i-am replicat barbateste n-am!
nasul : Nu ai bilet si ai abonament? sau ce?
eu : n-am bilet si nici abonament.
nasul: ma baiete, ma copile, nu te juca cu focul ca dm de belele, scoate banul si iti tai bilet, zi
repede unde cobori?
eu: la yellowish si pipaind chilotii datatori de superputeri dar nu am bani la mine si nici acte,
nu am nimic sa stiti..
nasul: io te cred, daca normal te dadeam jos la prima acum nu mai merge, avem supracontrol de
la regionala si strigand catre un alt controlor ce aparuse din senin in vagon domn
Paraschivescu, avem un fraudulos aicea
Vine domnul Paraschivescu, spre deosebire ne naul ponosit, cu geanta de piele ce ii frecase
pantalonii pana ii lustruise Paraschivescu era un burtos elegant, cu camasa bleu si batista alba la
piept, avea un pix cu buton pe care il tacanea nervos si cu care x-ulea biletele rasverificate de el.
Paraschivescu: care e situatia aici, domnul sa inteleg ca nu are bilet? unde intentionati sa
calatoriti dumneavoastra? Si intorcandu-se catre amaratul de controlor caruia ii tremurau chilotii

pe el de frica sa nu fie dat in vileag de vreun calator ca ia spaga: taiati-i unul in tren si terminam
balciul
M-am simtit parte din liga barbatilor adevarati, daca pricajitul de na imi vorbea cu baiete si cu
tu domnul Paraschivescu, probabil un fin cunoascator al barbatilor ce tocmai facusera sex cu o
incredibil de sexy domnisoara viitoare doctorita, imi vorbea cu domnul si dumneavoastra
Eu privind semet in ochi pe seful de la regionala: domnule Paraschivescu, din pacate nu am la
mine niciun leu, mi-am uitat portofelul cu actele acasa, imi cer miii de scuze dar chiar nu am
avut intentia de a nu imi cumpara bilet, constientizez si eu ca daca toti ar circula fraudulos intrbuna zi CFR-ul s-ar desfiinta din lipsa de bani, chir nu am avut intentia asta insa e un caz
exceptional
Paraschivescu: stimate domn, v-as fi lasat cu cea mai mare placere sa va continuati deplasarea,
avem noi altele mai grele pe cap insa nu se poate, avem si noi control de la TF (politia
transporturi feroviare) imi pare rau dar v-a trebui sa lamuriti problema cu cu plutonierul Ilie de la
TF Oltenita, ne pare rau dar astea sunt regulile.
Cum stateam eu pe banca din mijlocul vagonului cu Nasul si domnul Paraschivescu apare si
plutonierul Ilie. O namila de om care se apleca la fiecare suport de bagaje din tren de teama sa nu
loveasca cu capul. Vine la mine , se uita spre cei doi si cu o voce de bass reflex privindu-ma in
ochi spune : care e problema aici?
Nu stiu de unde avea asta atata incredere in el dar spre deosebire de mine parca tocmai si-o
trasese cu toate fetele din facultatea de medicina. Si cu profosoarele lor.
Ilie: actele la control, un buletin, legitimatie de elev, ceva.. , hai ca nu am timp toata ziua
dupa tine
Trecerea de la dumneavoastra al lui Paraschivescu la hai ca nu am timp toata ziua dupa tine
a lui Ilie a fost ca un ciocan in moalele capului pe care l-am resimtit putin timp pentru ca a rapid a
venit si tarnacopul,
Ilie: nu ma face sa te iau cu mine la sectie ca am familie si nu am chef sa imi petrec noapte cu
tine in arest, hai scoate actele si hai sa terminam cu paranghelia asta ieftina.
Desi eram incoltit parca nu voiam sa ma recunoasc infrant insa Ilie nu ma lasa deloc sa respir,
aratand cu antena statiei motorola catre buzunarele de la pantaloni mi-a zis indicand spre masuta
melaminata a vagonului: hai, scoate tot aici, ceva arme albe ai la tine, un cutit de conserve, ceva,
lasa ca va stiu eu pastia de vorbiti frumos.?

Pentru ca obosisera sa stea in picioare Paraschivescu si cu Nasul au luat loc langa mine pe
bancheta iar politistul Ilie, probabi sa ma poata interoga mai lejer s-a asezat pe bancheta din fata
Ma simteam ca un iepure incoltit, turbam de furie si probabil ca daca Elena ar fi fost langa mie sa
imi ia tensiunea mi-ar fi gasit inca 10 boli de inima, am inceput sa scot usor pe masuta ce aveam
prin buzunare. Intre timp vagonul se golise de frica supra supra controlului, eram doar noi in tren,
singurul zgomot care mai spargea linistea dintre doua obiecte scoase de mine din buzunare era
pacanitul imbinarilor de sina de cale ferata si supapa de presiune de la incalzirea cu abur a
trenului ce mai pufaia din cand in cand.
Tensiunea crestea cu fiecare cotrobaiere in buzunare pentru ca la un moment dat aveam sa scot
ori actele si banii ceea ce era de rau, ori chilotii.
Simteam din nou ca ma sufoc, aveam la mine atat bani cat si actele iar asta i-ar fi scos din minti
pe controlori, mai ales pe Ilie pentru timpul pierdut, imi repeta printre dinti ca il asteapta femeia
acasa si ca nu are timp de pierdut, inima imi batea cu putere si simteam un mare nod in gat,
redevenisem partial pampalaul ce dinainte de asistenta insa o parte din mine, barbatul ce tocmai
incoltise din samanta pmploistica nu mai voia sa se dea batut.
La intrebarea lui Ilie: si de unde zici ca vii? ca nu ai bagaj la tine, l-ai pierdut si psta odata cu
actele si banii? Hai scoate si ce ai in buzunarul de la piept! Mi-am recapatat puterile si cu o
siguranta pe care nu mi-o pot explica am scos provocator chilotii din buzunar tragandu-i incet ca
un striper versat, i-am aruncat in scarba pe masuta cu rama curbata de aluminiu si privindu-i pe
rand in ochi, incet dar sigur pe mine le-am zis: vin de la o bagaboanta din Pantelimon..
Dintr-o data li s-a luminat privirea, intai a Nasului, apoi un zambet complice venit din partea lu
Paraschivescu a completat privirea de golan uns cu toate alifiile a lui Ilie care pentru prima oara
m-a privit in ochi
Nasul cersind in privirile lui paraschivescu si ilie acceptul de a ma intreba: si arata bine
bagaboanta asta?
Paraschivescu ridicand chilotii cu pixul pe al carui buton nu il mai apasa si dezapasa isteric si
privind catre Nas: tu ce zici Vasile, arata sau nu bine bagaboanta? si ranjind catre Ilie: daca
nevasta-mea ar purta din astia m-as lasa de serviciu si as dormi seara de seara cu ea
Simteam ca devenim prieteni si incepeam sa simt cat de mult poate apropia niste barbati o
pereche de chiloti rosii.
Ilie, care sub mustata stufoasa si privirea de golan ascundea un pisicher fara pereche ma tot
intarata: hai , lasa vrajeala, ti-o suge bine, ah?

Stiind cat de cutezator poate fi cel ce risca sa ramana fara maduva in urma suptului dar si speriat
cu gandul ca as putea sa spun o gogomanie care sa ii faca sa isi dea seama ca nu mi-a supt-o
nimeni niciodata l-am privit triumfator in ochi si i-am zis: o suge potrivit, nici prea tare , nici
prea incet, numai bine
Au inceput sa rada, isi ziceau unul altuia: auzi ma la el, potrivit, noua nu ne-o sug nici incetisor
nevestele , au inceput sa ma bata pe umar, sa imi zica bine coieeeeee in timp ce pupau o sticla
de votca scandic scoasa de la naftalina de naul pipiriu. La intrebarea da se fute bine?, ii place
capra? intrebare care pare asa, un salut international al barbatilor, am raspuns cu evident ,
numai asa vrea perversa si iar s-au prapadit pe jos de ras cand vasile a zis dle dreacu de
panarame ca toate vrea ca cainii p la spate si pa urma s da bisericoase
Am coborat la yellowish unde am fost invitat cu placere de prietenii mei supracontrolorii sa
cobor, le explicasem ca mi-a tras-o atat de bine bagaboanta incat m-a ametit si mi-am uitat la ea
portofelul cu actele si banii, ne-am luat la revedere, eu de pe peron si ei din cadrul usii ranjind cu
gura pana la urechi si zicandu-mi ai grija data viitoare sa nu ti-o mai suga potrivit
Am ajuns acasa si pentru ca nu stiam unde sa ascund chilotii rosii m-am gandit ca cel mai bun loc
e dosarul din sifonier unde tineau parintii mei diplomele de bacalaureat, actele casei, certificatul
de casatorie, era cel mai sigur loc din casa pentru ca niciodata nu umbla acolo nimeni. I-am
asezat frumos intre diploma mamei si certificatul de deces al lui tataia Ilie si mi-am vazut de ale
mele. Din cand in cand mai treceam pe la sifonier, deschideam dosarul, le mai atingeam dantela
simetrica cu buricele degetelor, le adulmecam parfumul ce imi amintea de ziua in care am inceput
sa devin barbat. Intr-o zi, in timp ce verificam actele de proprietate ale casei s-a auzit usa de la
hol asa ca nu am mai avut timp sa ii pun la loc in dosar si i-am strecurat in buzunarul unei haine
din sifonier. Am iesit din camera si mi-am promis sa revin sa ii mut din nou in locul de maxima
siguranta chiloteasca, in dosarul cu actele casei.
In cateva zile parintii mei au plecat la o nunta a unor colegi de serviciu, s-au gatit , s-au
impopotonat, mama si-a luat pantofii cu toc si poseta din piele de strut , tata si-a pus costumul cu
dungi subtiri ca de mafiot si au plecat la nunta. Au stat la povesti cu colegii si rudele, au mancat
si au povestiti cu fostii colegi de scoala si in timp ce dansau tata a traspirat si si-a scos din
buzunar batista cu care a inceput sa se stearga pe frunte. Numai ca era o batista tare ciudata, era
dantelata, rosie, si semana izbitor de bine cu niste chiloti.
mama : Gigaaaaaa, ce e cu atiaaaaaaa?
tata: nu stiu Mariuto, e batista, nu stiu, am bagat mana in buzunar sa scot batista si am dat de ei,
aaa, uite, am si batista dar e in buzunarul celalalt

mama Gicaaaaaaaa, ma faci de raaasss cu toata lumea asta de fata, avem trei copii acasa, ce e cu
astia? Ziii, ce e cu chilotiii astia rosiiii?
tata relaxat: habar nu am, poate a facut cineva o gluma, mi i-a pus in buzunar, habar nu am, ma
crezi chiar asa de prost sa mi-o trag cu pustoaice la Bucuresti si sa le mai iau si chilotii amintire?
mama la draci: DA!
am aflat ulterior de la mama ca s-a chinuit sa poarte chilotii rosii o vreme crezand ca tata a vrut sa
ii faca o surpriza romantica dar a gresit marimea
..

Aceasta poveste a facut obiectul unui experiment Social Media in cadrul Campaniei Redescopera
Romania, la propunerea lui Bobby Voicu si Doru Panaitescu am postat articole fiecare pe blogul
celuilalt, eu la Bobby, Bobby la Doru si Doru la mine. Astfel povestea Cat de rau e (uneori) sa ai
un frate geaman ii apartine lui doru si nu mie, singurii frati de care stiu sunt cele doua superbe
surori ale mele, Oana radu si Corina radu.
lectura placuta
Imediat dupa ce am terminat armata tata mi-a zis: baiete, in viata nu e cum crezi tu, trebuie sa iti
gasesc un loc de munca stabil, sa iti iei o nevasta si sa faci un copil, am muncit toata viata sa aveti
o paine pe masa dar la batranete nu vreau sa ajung sa nu aiba cine sa imi dea o cana de apa
eu visam la motociclete, sa calatoresc prin lume, sa fac scoala de pilot aviatic, el o tinea pe a lui,
ca trebuie in viata sa ai familie si carte de munca, pentru ca scoala de aviatie era un vis frumos
dar destul de scump am ales sa fac ceva foarte asemanator cu aviatia si m-am angajat muncitor
necalificat la Intreprinderea Chimica Dudesti unde tata lucra ca sef de tura la centrala termica.
Am inceput prin a matura, a cara gunoiul, colegii ma trimiteau zilnic sa le iau ratia de lapte
primita pentru conditiile toxice de lucru. Am tras cativa ani buni ca necalificat pana intr-o zi cand
m-a chemat seful in birou si mi-a spus: de maine o sa iti schimbam incadrarea din necalificat in
electrician de intretinere, s-a pensionat nea Vasile si trebuie cineva sa ii ia locul la panoul de
comanda din centrala
Eu visam nopti la rand cum sa pilotez un avion, detasarea la panoul de comanda al centralei era
man cereasca pentru mine, pe langa inchis vane de abur, pornit pompa de pacura, maturat in
centrala, aveam panoul de comanda care ma facea fericit in fiecare zi, semana cu un bord
imaginar de avion, avea multe ceasuri, voltmetre, manometre, butoane, la fiecare pornire de
pompa de pcura imi imaginam ca ridic flapsurile, de cate ori crestea presiunea pe manometrul de

abur ma gandeam ca e altimetru si ne ridicam de pe aeroport. Cosmarul meu de pilot al centralei


termice era ca aveam o goarna uriasa care i-ar fi redat auzul unui surd la cat de tare suna, era
goarna care anunta ca ramane fara apa cazanul de abur si care era acompaniata de un mare girofar
rosu ce punea la colt pe coji de nuci toate girofarele de pompieri si politie la un loc.
Intre timp aflasem o smecherie, ca daca lucrezi de noapte si mai lucrezi si sambata si duminica
care se plateau dublu, cumuland sporul de noapte cu platitul dublu din weekend ajungeam sa imi
dublez salariu asa ca aranjasem sa lucrez numai schimbul trei, oricum nimeni nu se inghesuia sa
isi piarda noptile pe la serviciu cand acasa ii asteptau nevestele sau nevestele altora. Si pentru ca
ma plictiseam teribil noaptea iar langa centrala era o sectie de scularie dezafectata, din cand in
cand, intre doua goarne si trei girofare, mai dadeam o tura prin hala parasita sa vad ce as mai
putea recupera din dezastrul numit privatizare, unde era candva o mare sectie de prelucrari prin
aschiere acum era o paragina plina de strunguri abandonate, freze, raboteze, neoane, cabluri,
contactoare. Mai ales cabluri, probabil ramas cu sechele din copilarie cand tata mi-a lungit
urechile pentru ca i-am taiat cablul de impamantare ca sa imi fac invizoace din el, am pus ochii
pe un cablu negru si gros plin de fire destul de groase de cupru.
Am adus cablul in centrala, l-am ascuns in vestiarul gri de tabla pe care il zavoram cu un cui si cu
un lacat de alama seagul chinezesc, si, seara de seara cojeam din invelisul cablului cate putin
pana cand, dupa o saptamana, aveam cate 10 metri de conductoare electrice de cupru din fiecare
culoare, erau rosu, verde, albastru, maro si galben plus verde pentru impamantare
Desi fabrica era plina de artefacte ramase de izbeliste in urma privatizarii totusi era foarte greu
sa le scoti pe poarta pentru ca la fiecare iesire din tura veghea ginecologul, asa il poreclisem
generic pe portarul din orice tura care ne ruga sa desfacem fermoarul gentii cu care ne caram
sufertasul cu mancare si cu un gest foarte teatral, pentru a putea fi inregistrat de camere de
supraveghere ca isi face datoria, baga mana in geanta si cotrobaia putin. apoi ne palpa pe corp si
pe picioare si ne lasa sa plecam, nu inainte de a privi satisfacut inapoi spre camerele video.
Pentru ca nu mai puteam tine prea mult in vestiar cablurile m-am interesat cand e de tura nea
Niculaie, era un portar mai de treaba pe care l-am dresat sa nu ma mai pipaie, ii ziceam mereu la
inceput : ai bre nea Niculaie, s-au terminat femeile de ai ajuns sa pipai barbati? Asa ca de fiecare
cand era de tura in timp ce imi facea testul Papaniculaie cautand in geanta furaciuni imaginare eu
zambeam si ii ziceam: nea Niculaie, sa stii ca nici azi nu mi-au crescut te si nici n-am mai fost
la femei de mult, hai sa sarim peste pipait si ma lasa sa trec pipaindu-ma la 5 centimetri de corp
doar de dragul camerelor video.
A venit ziua in care ginecologul Papaniculaie era de tura, am legat manuchiul de cabluri de cupru
de o teava din centrala, m-am lasat la bustul gol si cu gratia unei balerine din lacul lebedelor am
incaput sa imi bobinez cablurile strans in jurul corpului, de la subrat si pana la buric apoi mi-am
luat camasa pe mine si geaca si am asteptat la tabloul de comanda sa se faca ora de plecare.

Pentru ca intr-o centrala termica e destul de cald a inceput sa ma ia cu transpiratii, cu valuri de


caldura, cablurile ma strangeau parca din ce in ce mai tare, deja incepusera sa soseasca colegi din
tura de zi asa ca nu mai aveam nicio sansa sa anulez decolarea cablurilor. Ma infasurasem destul
de strans si incepusem sa imi simt in tot corpul fiecare bataie de inima, tamplele imi zvacneau si
picioarele incepusera sa imi amorteasca, nu puteam sta jos din cauza stransorii, imediat ce s-a
facut ora de plecare am tulit-o spre poarta.
Eu nu am furat niciodata nimic, era prima oara cand incercam sa subtilizez ceva, daca m-ar fi
prins era caz penal, furt calificat si probabil ca daca nu ajungeam culegator de sapun in puscarie
ajungeam sigur ciorna. Ciorna e ala pe care se fac tatuaje de teste pentru calibrarea masinii de
tatuat inainte de a-i tatua interlopului burtos te iubesc mary, iesti iubirea mea
Am ajus la poarta plin de transpiratii, inima imi batea cu putere, imi era foarte frica sa nu ma
prinda mai ales ca tata era cunoscut in uzina, lucra de peste 30 de ani si daca s-ar fi aflat
furaciune, pe langa reprosul ca nu ma insor pentru a avea mostenitori mi-ar fi reprosat si ca i-am
distrus cariera si imaginea de erou al muncii socialiste.
Am ajuns la nea Niculaie, mi-a verificat geanta, a mimat pipairea si parea ca totul merge brici
cand ma intreaba: auzi tata, da tu te-ai mai ingrasat?. Ca sa ii intelegeti uimirea eu pe vremea
aia aveam o iubita de 17 ani care tocmai ce descoperise ca pe langa invatat pentru teze si crosetat
macrameuri mai exista o placere la fel de intensa, sexul!
Si pentru ca nu ii spusese nimeni ca sexul e o resursa regenerabila ma calarea zi de zi ca
disperata,noapte de noapte nu avea cum, eram pilot la centrala. Pentru ca mama m-a invatat sa fiu
un copil cu mult bun simt nu o puteam refuza asa ca dupa luni de zile de nesomn la centrala
termica, cu girofarul rosu in ochi si goarna ORL-istica in timpane , sex salbatic cu bice si
strigaturi ajunsesem un ogar pricajit, aveam 176 inaltime si 56 de kilograme, privirea imi era
pierduta, faceam des caderi de calciu si nu mai aveam pofta de mancare deloc.
La controlul Papaniculaie mi-au iesit rezultate negative, dupa ce i-am raspuns ca mi-e frig si miam luat mai multe haine a inteles ca asta e motivul pentru care par mai gras, luat-o usor spre
statia de tramvai dar ma curgeau toate transpiratiile si imi era frica sa nu fac un atac de panica,
imi era foarte sete si as fi vrut sa stau jos insa nu aveam nici unde si nici cum.
Pentru ca nu aveau apa plata la chiscul din statie mi-am luat un sprite de 1 litru pe care l-am baut
pe nerasuflate insa in foarte scurt timp am descoperit ca a fost greseala vietii mele, de la gazele
din suc burta a inceput sa mi se umfle si pentru ca eram mumificat in cablurile de cupru colorate
nu mai puteam sa respir cum trebuie, ma lua cu frisoane de frica, transpiratii reci simteam pe
spate si imi venea sa lesin la fiecare 5 secunde.

Am uitat si de controlori si de bilet si m-am urcat in tramvai cu un singur vis, sa ajung mai repede
acasa, sa fac pirueta inversa din lacul lebedelor a carui udatura o simteam din plin pe spate, pe
haine, eram lac de transpiratie peste tot.
Nu am putut sa ma asez pe scaun si ca sa nu lesin m-am gandit ca poate daca imi concentrez
atentia asupra altui detaliu decat al respiratiei mele din ce in ce mai greoaie poate reusesc sa trec
mai usor peste suferinta, mi-am mutat privirea spre tele unei pustoaice care uitase sa isi ia
sutienul pe sub tricoul mulat iar afara era destul de racoare si asta se vedea din plin pe pieptul ei
ce devenise o Romica Jurca ce anunta din sfarcuri cat de frig e afara.
Imi fixasem privirea fix pe cele doua sfarcuri ce semanau cu potentiometrele de reglat avansul
diagramei de la panoul de comanda al cazanboeingului si la fiecare zgaltaire a tramvaiului
incercam sa ma mentin pe culoarul de zbor dintre ochii mei si sanii ei frigurosi.
Nu stiu cum s-a intamplat dar ori de la bataile inimii mult mai dese, ori de la tensiunea arteriala
crescuta data de stransoarea cablurilor colorate, ori de la sfarcurile curioase ce voiau sa iasa afara
prin tricou cert este ca am inceput sa simt ca mi se intampla acel ceva ce mi se intampla ori de
cate ori iubita mea de 17 ani ma mangaia pe spate, ma saruta pe gat si imi spunea la ureche ca ma
doreste mai mult ca pe o fituica cu subiectele de la admitere. Tot iubita de 17 ani ma implorase in
genuchi sa imi las barba mare ca arat mult mai sexy, aratam ca un arabete slabanog si cocosat.
Daca in mod normal era motiv de bucurie acum nu prea era pentru ca excitarea imi crescuse si
mai tare ritmul cardiac, simteam ca din moment in moment o sa pic, ma lua cu lesin iar privirea
imi era din ce in ce mai incetosata, asteptam sa vina statia undde trebuia sa cobor cand dintr-o
data tramvaiul a oprit intre statii si s-au urcat controlorii, erau trei, imbracati in uniforme albastre,
eu stateam in spatele tramvaiului si ii vedeam cum se apropie de mine, cablurile ma strangeau din
ce in ce mai tare, ma scarpinam panicat pe barba deasa, cand controlorii au ajuns la mine si m-au
intrebat biletele la control va rog am cedat presiunii, picioarele mi s-au inmuiat si am lesinat,
m-am prelins ca mierea groasa de rapita din borcan pe langa geamul tramvaiului, am cazut pe
spate si m-am lovit la cap.
Dupa 5 secunde mi-am revenit, eram intins pe spate si incercam sa respir dar parca aerul nu imi
ajungea, niste babe grase imi dadeau palme pe barba orientala si pueau a aroma holistica, e
mirosul ala de mancare de impute holul blocului cand gatesc babele cu usa deschisa, o cretinoida
isterica striga moareeeee, moareeeee, are cineva un chibrit si o lumanare la el?, romania e
singura tara unde moartea cu lumanare e mai importanta decat sunatul la 112
Unul din controlori a luat atitudine, a inceput sa strige la babe sa elibereze zona si lasandu-se pe
vine m-a batut usor cu palma pe obrazul barbaos si m-a intrebat: esti roman? intelegi ce iti zic?,
lesinat de sexul salbatic cu iubita eleva, ametit de la lovitura cu capul de dusumeaua tramvaiului,
strans de cablurile colorate de torace si lesinat de la lipsa de calciu nu am putut sa spun mai

nimic, am horcait ceva acolo intr-o limba care nu parea romana si am aratat cu mana disperat spre
piept in speranta ca cineva ma ajuta sa ma eliberez , respiram din ce in ce mai greu.
Controlorii mi-au desfacut geaca destul de greu in timp ce babele facute cerc isi spuneam ie arab
de lucreaza la brutaria aia de la Ozana cred, ie amarati saracii, ii tine pa 5 milioane de lei,
controlorul cand mi-a desfacut camasa si mi-a vazut firele colorate infasurate in jurul corpului s-a
ridicat brusc in picioare si a inceput sa strige ca istericul opriti tramvaiuuuuul, e un arab cu o
bombaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!. atentaaattttttt!, toate babele au inceput sa oracaie, vatmanul a
oprit tramvaiul intre statii, a deschis usa, toti cei din tramvai s-au napustit afara si au inceput sa
fuga ca sobolanii la incendiu in toate directiile.
Cu greu m-am ridicat, la auzul ca e un arab cu o bomba si vazandu-i cat de tare fugeau am capatat
puteri, m-am dat jos din tramvai si am inceput si eu sa fug cu ultimele picaturi de energie spre ei
sa ma salvez, ei tipau si mai tare, unul striga politiiiiiaaaaaa, sa faca cineva cevaaaaaa, eu
alergam catre ei pentru ca voiam dupa ce trecea faza cu atentatul sa ma ajute sa imi desfac cablul
de pe corp le tot strigam: nu mai fugiti de mine,ajutati-ma va rog sa dau astea jos dupa
mineeeee , o graseta spre care ma indreptam urla cu spume la gura mamaaaa, am copii acasa de
varsta ta, ce ti-am facut mamicaaaaaaa? politiiiaaaaaa
Pentru ca era clar ca nimeni nu voia sa ma ajute am fugit la ce mai apropiat taxi, l-am luat pana la
vatra luminoasa unde locuiam, mi-am desfacut cablurile de pe corp si m-am aruncat epuizat pe
pat.
Si cum stateam intins, lesinat, epuizat si incercand sa imi recapat ritmul respiratiei de dinainte de
dansul din lacul lebedelor mi-am vazut fata barboasa in oglinda de pe peretele opus si mormanul
de cabluri colorate aruncate de-a valama pe covor. Dupa care am facut legatura cu povestea din
tramvai si cu teroristul arab si m-am pus pe un ras cum nu am mai ras in viata mea
Si am tot ras multe zile dupa aia pana m-au dat afara de la serviciu pentru ca radeam ca istericul
zeci de minute ori de cate ori vedeam cabluri de curent colorate sau trebuia sa conectez vreun
contactor electric sau motor. tot asta e motivul pentru care de peste 10 ani nu mai am televizor si
nici nu ii simt lipsa , au venit aia de la cablu sa imi traga televiziune si am lesinat de ras, de cate
ori ii auzeam pronuntand cablu incepeam sa rad isteric, s-au lipsit si au plecat uitandu-se
chioras iar unul i-a zis celuilalt in timp ce coborau scarile: io cred ca e dala de se drogheaza
..

Sa tot fi avut vreo 17 ani cand Drgnic si-a dat seama ca daca nu a avut asa mare succes cu
bicicletele e momentul sa isi incerce norocul cu masinile. Desi nu avea varsta legala a reusit sa isi
convinga mama sa ii cumpere o Dacia 1300 crem pe post de cadou de majorat. Cel din bucuresti

de la care a cumparat masina i-a adus-o la bunicii de la Yellowish unde Drgnic a dat o mare
petrecere la care am fost invitat si eu pentru a sarbatori achizitia si pentru a ne umple de invidie
pe noi astia de la tara crescuti desculti si fara televizor.Apoi a inceput sa repare pe la masina, i-a
dat carburatorul jos si l-a suflat cu aer, i-a curatat jiglerele cu sarma otelita, i-a ars bujiile la
aragaz imputind intreaga casa de miros de ulei ars, i-a curatat tapiseria cu biocarpet si i-a dat
lustru la masina cu o carpa inmuiata in motorina.
Pentru ca nu eram ofticosi de fel ne-am bucurat impreuna cu el de cadou asa ca l-am ajutat sa o
incline intr-o rana pe un butoi si sa o antifoneze pe dedesupt, i-a bagat apoi ulei in praguri ca sa
nu rugineasca desi era mai ruginita ca gardul de la cimitir, i-a dat cu smoala pe la aripi, i-a
schimbat maciuca schimbatorului cu una de plexiglass in care era un castel in miniatura, i-a pus
la toba un ornament cromat de trei ori mai mare in diametru decat teava originala, a lipit pe luneta
un abtibild cu SONY iar emblema amarata cu UAP(Uzina Automobile Pitesti) a fost schimbat cu
o pafta cu BMW
Am stat pe langa curul lui cateva saptamani bune in speranta ca o sa termine tuningul si o sa
scoatem fiara la plimbare insa Drgnic era un perfectionist absolute asa ca nu voia sa o scoata
din curte pana nu era asa cum si-o imaginase el.
Eram bun prieten cu Ion alu Lili croitoreasa asa ca am vrajit-o pe tanti Lili sa ii faca lui
Drgnic niste huse la masina ca poate ii indulcim inima de bucurestean gretos si ne scoate si pe
noi la plimbare pe camp cu Daciasonybmw ca de sosea nici nu era vorba, nu aveam nici unul nici
varsta si nici permis de conducere.
Am aflat tarziu cum functioneaza mintea lui Drgnic, cu cat ii ziceai ca nu poate sa faca ceva
cu atat isi propunea sa te contrazica, cu cat insistai ca nu e in regula sau e illegal cu atat dorea sa
faca acel lucru, am aflat asta pe pielea mea dupa ce mi-a facut praf o bicicleta pe care nici in ziua
de azi nu mi-a reparat-o sau platit-o
Intr-o zi a aflat ca mergem la pescuit la lacul Lebediu si desi habar nu avea sa pescuiasca ne-a
mintit ca a prins un somn de 2 metri in Delta, ca a pilotat o salupa pe Dunare de care a legat mai
multe fire de pescuit cu ace iar la mila 23 cand a oprit in toate carligele erau agatati sturioni si
nisetri despre care invatasem noi la generala, ne-a mai spus ca a pescuit la carbid si la electric si
ca pentru el sa dai cu undita e ca mersul pe jos, ca respiratul de aer, e floare la ureche, ne-ar fi
mintit orice ca sa il luam cu noi la balta.
Pentru ca ne doream mult sa mergem cu masina am acceptat sa mearga cu noi la pescuit, ne-am
trezit de dimineata, am luat-o pe camp pe diverse drumuri laturalnice si intr-un final am ajuns la
lacul ce se afla la baza unor dealuri pline de iarba pe care pasteau in departare linistite niste oi.
Cat ne-am intins unditele Drgnic a parcat masina, pentru ca a vrut sa ne impresioneze a lasat-o
in panta cu botul spre lac si cu frana de mana trasa si oricat am incercat noi sa il convingem sa nu

o lase acolo ca o sa ii fie greu sa plece nu s-a lasat induplecat, ne spunea ca a fost la Campu
Lung la un concurs de offroad cu niste aro 10 si aro 244 si ca e copilot, ca nu e niciun pericol sa o
lase asa
Malul lacului era plin de noroi, ne-am asezat tabara de pescuit pe o bordura de beton de pe mal ce
marginea un buduroi de scurgere, nu am inceput noi bine sa pescuim si Drgnic de ciuda ca nu
prindea nimic s-a dus sa dea drumul la muzica in masina, a mai mesterit cate ceva pe la ea si pana
la urma, cuprins de lene si-a dat scaunul soferului pe spate, a dat muzica la maxim si a atipit.
Noi scoteam caras dupa caras din balta, ne distram pe seama marelui pescar Drgnic care habar
nu avea sa tina o undita in mana dar ne aburea ca a prins crapi cu mana goala in lacul de la
Cucuieti cand dintr-o data a inceput sa tune. Apoi din senin s-a pornit o ploaie torentiala de vara,
ne-am pus pe cap sacii de polietilena pe care ii aveam la noi in eventualitatea ca prindem mai
multi pesti decat poate tine un giuvelnic si ne-am asezat pe parapetul de beton pentru a nu ne
noroi pe picioare. La un moment dat il auzim printre acordurile de la coco jambo pe Drgnic
cu urla sa ne dam la o parte din calea masinii, apa adunata pe deal a inceput sa se scurga spre lac
si masina care era parcata in panta pe iarba uda si pamantul galben a luat-o la vale cu tot cu
Drgnic care nu a mai avut timp sa se arunce afara, tot apasa pe frana dar degeaba, masina a
devenit o sanie si a prins viteza, a lovit cu putere parapetul de pe care la milimetru am reusit sa ne
salvam aruncandu-ne in lateral, el a fost proiectat cu capul in geam in momentul lovirii
parapetului ce la impactul cu masina s-a spart si a devenit o trambulina proiectand masina in
mare viteza in lac.
Drgnic tipa ca toti dracii din masina sa il salvam, desi erau deschise sa se poata auzi muzica
selecta, la aterizarea in apa usile de la masina i s-au inchis si in timp ce masina se ducea la fund
nu auzeam decat pe el cum tipa dublat de Macarena ce rasuna in difuzoarele ce margineau de-o
parte si de alta catelul cu cap balanganitor de pe polita din spatele masinii
Am sarit in apa ,am tot incercat sa deschidem usile dar nu ne-a iesit, ne-am intors la masina cu
suportul de fier beton pe care propteam unditele cu care am spart geamul si l-am tras afara printre
cioburile marunte de geam, l-am luat la pumni in apa care nu avea mai mult de doi metri
adancime insa facusem un curs de prim ajutor la scoala si ne invatase acolo ca daca vrei sa scoti
un inecat afara din apa trebuie sa ii dai cativa pumni in burta ca altfel se agata de tine si va inecati
amandoi, nu prea i-am nimerit burta asa ca si eu si Ionel alu Lili croitoreasa ii tot caram pumni in
fata , in cap, dupa ceafa, genunchiuri in coaie, i-am scapat pe spinare si cateva cu ranga de otel in
speranta ca il anesteziem mai repede sa in putem salva fara sa opuna rezistenta.
Am reusit sa il aducem la mal si ne-am urcat amandoi pe el, l-am masat pe burta ca in desenele cu
tom si jery ca sa scuipe arteziana de apa din plamani dar nu reuseam decat sa-l facem sa scuipe
bradis, ml, avea spume la gura ca ia posedatii de scotea popa dracii din ei la slujba de
duminica. L-am luat la palme pana l-am invinetit si cu chiu cu vai am reusit sa ii smulgem un

sunt bine dupa care a lesinat, era lovit si la cap cu care facuse o floricica frumoasa in parbrizul
duplex, era ametit de la cati pumni si-a luat si pe deasupra mai ramasese fara trening pe el pentru
ca in incercarea de a-l scoate cat mai repede din apa pantalonii s-au agatat in manivela de la
macaraua usii si l-am scos doar in chiloti afara
Cand am vazut ca a lesinat Ionel a zis ba, asta moare, hai sa ii facem respiratie gura la gura, eu
ma tot gandeam, mai bine il las sa moara decat sa ma pup cu el, si asa mamaia Cristina ma banuia
ca sun om cu om (homosexual) cu un prieten de al meu care venea la mine sa jucam Rick
Dangeros pe un HC 90 si cu care dormeam impreuna asa ca i-am zis lui Ionel frate, hai sa il
punem cu burta in jos si sa-l masam pe spate ca sa i se scurga toata apa din plamani, eu cu el nu
ma pup orice ar fi, chit ca moare aici.
Il intoarcem noi pe burta, el in chiloti, eu tot faceam miscari de dute vino cu mainile pe spatele lui
in timp ce stateam calare, el gemea si de durerea de la anestezia din apa, si de la durerea de cap,
Ionel il tinea de maini sa nu se mai zbata pentru ca traumatizat de pumnii si genuchii primiti voia
sa fuga, eram terifiati la gandul ca e posibil sa moara cand apare un cioban cu oile care asista
oripilat la toata scena si care incepe sa asmuta cainii pe noi si sa strige cat il tineau plamanii lui
anemizati de tigarile carpati fara filtru fumate ce ii ingalbenisera dintii si degetele si cu gura cu
doar doi dinti asimetrici: huuuuuooooo, curistilooorrrrr, lasati copilu in pace futu-va in gura d
labagii huuuuooooooooooo si in timp ce striga fugea cu un ciomag spre noi. va place la rozeta,
ai? Huuuuoooooo, curistiiiiiiiilor!
Noi am incercat sa ii explicam ca Drgnic a cazut cu masina in apa si ii tot aratam spre apa insa
masina era deja dusa la fund, nu ne-a crezut asa ca printre ciomege si injuraturi am luat-o la fuga
spre casa alergati de doi dulai ciobanesti care cred ca nici ei nu ne-au crezut ca nu suntem curisti,
ne-am consolat cu speranta ca poate ciobanul o sa stie mai bine cum sa il salveze pe Drgnic de
inec.
Ajunsi acasa a doua zi a venit Drgnic la sosea, cu ochiul drept vanat, cocosat si cu vocea
scazuta: ba, hai sa vedem cum scoatem masina din garla ca daca afla mama ma omoara. Am
mers la Varu Marin si l-am rugat sa mearga cu calul sa tragem masina din lac, am tot incercat dar
degeaba, calul abia se tragea pe el, si-a luat calul gigi bataie pe cocoasa cu biciul in ziua aia mai
multa ca Drgnic cand incercam sa il tragem afara din apa dar tot nu a reusit sa urneasca
masina. Pana la urma am gasit un tractor cu senile de la CAP care intre timp devenise asociatie
cooperatista si am tractat masina pana acasa la msa mare, toata faa masini era distrusa de la
impactul cu parapetul iar in loc de coco jambo si Macarena se auzeau broaste si apa ce se scurgea
si clipocea din torpedou si buzunarele de la usi
Cu lacrimi in ochi ne-a rugat Drgnic sa il ajutam sa repare masina, maica-sa facuse credit la
CAR sa i-o cumpere, ne-am invartit noi pe langa masina, ne-am sucit, dar nu prea aveam de unde
sa incepem si unde sa terminam, radiatorul era spart , faruri, capota, aripi, grila, scut, toata fata

era varza asa ca i-am zis: ba, nu fi prost, nu ai cum sa o repari, du-o la un service undeva, nu ai
ce sa ii faci, nu ai nici scule, nici nu stii cum
Drgnic asa cum v-am mai spus functiona pe baza de provocari asa ca a refuzat orice sfat,daca
o ducea in service ii trebuia si dovada de la politie si mai trebuia sa afle si maica-sa, asa ca a zis:
o repar eu!
S-a tot gandit cum sa faca si pana la urma ne-a zis intr-o zi ca are o idee , ne-a chemat pe mine si
pe Ionel sa il ajutam sa o urce pe niste buturugi. Am ajuns la el in curte si am ramas socati, in
arcul gainilor, pe langa Dacia 1300 crem lovita in fata era parcata o Dacie 1300 albastra,identica
dar facuta varza in urma unui accident cu lovitura din spate
Eu: ce e ma cu asta aici?
Drgnic: pai m-am mai gandit si cat ma costa sa iau radiator, aripi, bascule,capota, am facut
socoteala si am luat de la un prieten masina asta , o sa le tai si o sa le unesc intre ele
Eu si cu Ionel alu Lili ne-am pus pe un ras, : cum sa le unesti ma? Cu prenadez? Nu ai cum, e
imposibil
Drgnic cand auzea imposibil se activa instantaneu asa ca a zis : e lasa ca o sa vedeti voi, sa
nu va prind ca mai veniti sa va plimb, si asa din cauza voastra a ajuns masina in lac ca ati cobit in
continuu de cand am parcat-o acolo
Oricat de amuzati eram de Drgnic eram totusi tovarasi de joaca si de golanii, nu puteam lasa
la greu, i-am zis: ma, noi stam pe aici cu tine, cand ai nevoi sa te ajutam cu ceva ne zici si te
servim.
A luat Drgnic un marker negru, a trasat o linie exact la jumatatea masinii crem, a inceput de la
stalpii laterali apoi a continuat pe plafon, a infasurat o panza de bomfaier intr-o carpa sa nu il
raneasca dintii lamei si a inceput de la prag sa taie spre plafon. Pentru ca inainta cu viteza unui
melc senil, drogat si cu parkinson am plecat acasa spargandu-ne de ras si fiind siguri ca o sa se
plictiseasca si o sa ajunga ambele masini cuibare de gaini.
Dupa o saptamana uitasem complet de Drgnic, singurul lucru anormal era ca nu mai iesea la
sosea deloc, am zis sa ii facem totusi o vizita sa vedem in ce stadiu mai e cu masina
Nu stiu cum, probabil ajutat de renii lui Mos Craciun si de Zana Maseluta dar reusise sa taie
ambele masini in doua, acum pilea de zor cu o piatra sparta de polizor marginile de tabla, cand
ne-a vazut s-a bucurat si a zis: aaa, ce bine ca ati venit, chiar aveam nevoie de ajutor sa unesc
masinile

L-am ajutat sa apropie cele doua masini, cu greu ne stapaneam sa nu lesinam de ras, el era ca un
dirijor de trafic din ala de pe aeroport ce da din paletele de tenis sa ghideze avionul pe pista,
parca eram doi chinezi ce trageau dupa ei o rica, el zicea: mai la stanga, mai la dreapta, asaaaa,
usoooorrrr, am evitat la mustata tava de aragaz in care era apa pentru gaini, am luat curba ac de
par de langa wc-ul darapanat dn gradina si am ajuns cu jumatatea din spate langa jumatatea din
fata, am asezat-o usor pe niste buturugi, Drgnic a mai bagat niste pene de lemn, a mai tras
usor de ea pana cand , satisfacut s-a dat in spate si a exclamat: lasa-o asa, e meserieee!
A tras cabluri si a adus aparatul de sudura, degeaba i-am spus noi ca la nea Sandu Blu am
vazut ca sudeaza cu autogen la masina, Drgnic o tinea pe a lui ca o face in puncte, ca ii da
afturi si apoi ii da cu chit si e ca noua
i-a dat puncte pana i-au iesit prin piele, tabla era subtire, el suda cu electrod de doijumate si de
cate ori atingea masina se topea tabla si se facea un guguloi mare de metal topit, nici daca era
beat mang si suda cu electrodul prins de cuc un sudor nu putea sa sudeze in halul ala, un lucru
era cert, Drgnic nu mai sudase niciodata.
A terminat de lipit cele doua jumatati intre ele, unde nu ajungea cu electrodul dadea doua gauri si
lega cu sarma de balot, sarma de balot cu care a legat si furtunele de benzina ce veneau de la
rezervor pe care le-a inadit cu o bucata de teava. Conductele de franare le-a inadit cu teava de
cupru recuperata de la un frigider Fram si cu furtun de la un vibrator de acvariu pe care tot cu
sarma de baloti le-a legat,a terminat conectarea jumatatilor si a inceput sa chituiasca
Pe cat de hidoasa parea Frankdacianstein rezultata din incrucisarea celor doua masini, cu sudura
inegala prin care se vedea cerul sau pamantul in funtie de unde priveai, pe masura ce umplea cu
chit gaurile incepea sa arate a masina normala, in momentul in care a venit cu trafaletul si cu o
bidinea si a inceput sa ii dea cu vopsea crem chiar parea o masina normala, singurele lucruri care
o tradau ca e o masina hibrida erau bancheta din spate care era de piele neagra fata de scaunele
fata care erau tapitate cu stofa maro, fetele de usi care erau la fel de diferite intre ele si rotile, pe
fata avea roti cu capace nichelate iar pe spate erau cu jantele negre si ruginite
si-a instalat Drgnic in bord casetofonul Fugisonic cu display albastru ,si-a tras fire pentru
difuzoare si ne-a zis: ba, mergeti la o proba? noi i-am zis ca trebuie sa aeriseasca franele ca asa
stiam de la unchiul meu, ca e riscant sa plece cu siameza la drum insa s-a enervate asa de tare ca
nu il sustinem incat a zis stiti ceva? io plec da nu pe camp, io plec pe sosea cu ea, care va e
problema?
nu puteam sa ne punem cu nebunul asa ca i-am impins masina usor afara din curte,am asezat-o pe
sosea in directia Oltenita, l-am ajutat sa o porneasca dupa ce am dat la codita pompei de benzina
de ne-a venit rau, Drgnic s-a urcat la volan si a pornit usor la drum. Noi , razand cat ne tineau

plamanii ne-am urcat pe biciclete si am luat-o usor in urma lui facand misto de el baaaa, mai
bine ii puneai doi cai si o faceai areta
Drgnic s-a enervat, i-a dat in goarna si a prins viteza destul de mare, ne lasase destul in urma
pe soseaua din Yellowish cand a aparut prima curba, renumita curba de la alimentara unde e un
ac de par urmat de alt ac de par, Drgnic a intrat cu toata viteza in curba, a luat de volan drapta
insa si-a dat seama ca are viteza prea mare si franele nu tin, a ajuns imediat la cealalata curba
unde cand a luat stanga de volan masina s-a frant in doua, jumatatea din spate a iesit in decor
lovindu-se de un stalp de iluminat public iar jumatatea cu Drgnic a ajuns in ant rasturnanduse, Drgnic a fost aruncat afara din masina la cativa metri langa un gard, jumatatea de masina
hibrida ramasese cu farurile aprinse, din difuzoarele din usile din fata, singurele de altfel ale
masinii in momentul ala se auzea lambada, din furtunele ce veneau de la rezervor se scurgea
benzina la greu, din masina iesea fum pentru ca lichidul de franare ajunse-se pe toba de
esapament incinsa, semnalul stanga inca mai tacanea ramas cuplat de la prima curba pe care
Drgnic credea si spera ca o poate lua cu hibrida iar pe el il credeam a doua oara mort.
Pana sa ajungem noi la locul carnagiului s-au repezit mai multi tigani sa il salveze, l-au asezat pe
spate, unii il dezbracau de haine iar altii cotrobaiau prin jumatatile de masini, ne gandeam ca
poate cauta trusa de prim ajutor, chiar eram relaxat putin pentru ca la cursul de la scoala am lipsit
exact in ziua in care s-au prezentat tehnicile de salvare in cazul unui accident auto
Dupa cateva minute am vazut unul ca iese din jumatatea din fata a hibridei cu casetofonul, altul ii
luase geaca de pe Drgnic si il cotrobaia in buzunarele de la pantaloni, tiganul i-a scos adidasii
noi de bucurestean figurant din picioare si enervat ca nu-i putea desface fermoarul de la
buzunarul pantalonilor in care dupa marimea guguloiului se afla portofelul l-a dezbracat si de
pantaloni, a luat totul la subrat si tuleo!
Cand am ajuns cu Ionel alu Lili la Drgnic el zacea intins pe spate, in maieu si in chiloti, gemea
si horcaia, Ionel l-a apucat de maini, eu ii faceam masaj cardiac cum vazusem intr-un film, tiganii
fugisera cu tot ce apucasera si acum unii se chinuiau sa fuga cu jumatatea din spate a hibridului
sa o duca la fier vechi.
Noi stateam calare pe victima si incercam tot felul de tehnici sa il facem sa isi revina din lesin
cand tocmai trecea cu caruta acelasi cioban ce nu ne-a lasat s ail salvam nici data trecuta, a sarit
din caruta in mersul calului, a inceput sa ne ia la bice si sa strige ca un apucat de streche:
curistiiiii, huuuuuooooooooo, curistii, lasati baiatu in pace, va babarditi in cur p strada ai?la
puscarie cu voiiii, va place sa scapati sapunu ai?
Huoooooo, Curistiiiiii!!!!!
..

Mamaia Cristina avea un frate, nea Gheoghita, care lucra la uzina 23 august ca sudor. Era un
sudor destul de priceput, problema lui era ca nu prea avea viziune. L-a rugat tata sa ne faca un
carucior de butelie, i-a dat arvuna si am asteptat intreaga familie cu sufletul la gura sa ne aduca
caruciorul. Pe vremea aia la mine in sat nu exista telefon decat la posta, la militie, la CAP si la
sfatul popular, asa ca nu avea cum sa ne anunte cand soseste caruciorul de butelie. De cate ori
auzeam trenul intrand in gara ne gandeam ca e ziua in care soseste caruciorul, ni-l doream atat de
mult pentru ca nu aveam centru de incarcat butelii la noi in sat.
Buteliile le incarcam la Bucuresti. Intre Republica si Catelu exista un centru de butelii, ma
lasa tata acolo de seara, agatam manerul buteliei in gard si il mutam pe masura ce ne avansa
randul. Nu ma lasa niciodata cu butelia de frica sa nu mi-o fure cineva, asteptase ani buni sa ii
repartizeze de la uzina o butelie, pana atunci folosise una facuta pe estache dintr-o butelie de
franare de tractor furata de mama care era magazioner la CAP. Butelie de franare careia tata ii
pusese un robinet si in care transfera gaz din butelia imprumutata de la vecini
Pentru ca nu aveam carucior caram in spinare de fiecare data butelia de la centru pana la
gara. Era un adevarat calvar asa ca, pentru noi, nea Gheorghita si caruciorul lui fermecat pe care
il tot asteptam erau mai doriti decat ziua de Mos Gerila in care tata ne aducea de la fabrica pungi
de plastic pline cu bunatati pe care era scris cu pixul numele meu si al celor doua surori ale mele,
Oana si Corina
Dupa luni de asteptari, vad intr-o zi, in timp ce stateam pe bancuta de la poarta, ca se
apropie de sat un punct mic mic care tragea dupa el un punct ceva mai mare, mult mai mare,
foarte mare.
Pe masura ce se apropia de Yellowish devenea din ce in ce mai clar ca e nea Gheorghita
care venea pe jos de la 25 de km distanta, de la Bucuresti, si care tragea dupa el un Cruciodzila.
Un carucior de butelie urias care era aproape cat o caruta de mare si hurducaia din toate oasele.
Rotile erau foarte foarte mari, facute dintr-o caseta de rulment strunjita la atelierul uzinei pentru
doua jumatati de tuica, avand rulmenti conici ce se foloseaua la vagonetii de minerit, spite din
fier beton de 20mm grosime (ca asa a gasit prin atelier), iar in loc de cauciuc avea niste felii taiate
dintr-o teava de transport petrol groasa de 1 centimetru, cu diametrul de 60 de centimetri. Fiind
realizata prin sudura avea denivelari si hurducaia mai rau ca rotile de carute cu sina cu pacanitori,
pacanitorile sunt niste talere de otel fixate pe axul rotii carutei care se lovesc intre ele la fiecare
denivelare si produc un zgomot anume pentru a auzi sotia cand i se intoarce barbatul de la camp
ca stie ca trebuie sa puna ciorba la incalzit.
Cand a ajuns la noi la poarta era lesinat de sete, cocosat de caldura si greutate, facuse
bataturi la maini de la manerul caruciorului. Cu greu a luat curba spre curte, insa aici a intervenit
alta problema: caruciorul nu avea loc pe poarta, iar poarta mare de carute nu aveam. Caruciorul

gol avea peste 200 de kg si era lung de 2 metri, lat de 1 metru, era vopsit portocaliu cu minium de
plumb, o vopsea foarte populara pe vremea comunismului si arata ca orice altceva mai putin ca
un carucior de butelie.
I-am dat apa sa bea lui nea Gheorghita, i-am dat si o rosie si o bucata de branza de la
caprele nebune ale familiei si dupa ce s-a mai linistit am adus ferastraul, am taiat cosacii ce tineau
un panou de gard si am facut loc Caruciorului Troian sa intre in curte. A fost condus de maner in
uralele gainilor pana in gradina unde a ramas abandonat pana azi, singura lui utilitate fiind aceea
de a oferi un loc mai inalt handicapatului de cocos ce ma trezea in fiecare dimineata cu gatlejul
lui nenorocit.
Nea Gheorghita era soarele unui univers in care totul in jur era sudura sau legat de sudura.
El locuia in cartierul Colentina la curte, o curte foarte mica si plina de tot felul de fieratanii furate
de la fabrica. Pentru ca nu mai avea spatiu in curte era singurul care isi lasa bicicleta noaptea la
poarta pentru a le face in ciuda vecinilor care se plangeau ca li se fura gaini, carucioare de butelie
(evident nefacute de el, ale lui probabil ca se furau cu macaraua).
Isi lasa seara de seara bicicleta la poarta rezemand-o de sina de cale ferata ce era infipta in
dreptul portii. Tragea cablurile de la aparatul de sudura si ii dadea doua afturi de sudura cadrului,
lipindu-l de sina de tren. Dimineata, acompaniat de injuraturile vecinilor care nu voiau sa se
trezeasca asa de dimineata, tragea cablul prelungitor, aducea biaxul fabricat la Argus (un
precedent al flexului de astazi) si poliza sudura, dupa care strangea cablurile si pleca fericit la
serviciu pe doua roti cu bicicleta proaspat eliberata de antifurtul sudoristic.
Nea Gheorghita facea totul cu sudura, de Anul Nou aducea aparatul de sudura in fata casei
si in loc de artificii atingea din cand in cand clestii de sudura intre ei spre deliciul meu si al
surorilor mele si in urletele si boscorodelile sotiei lui, tanti Lenuta.
Gardul de la poarta era facut tot din sudura. Adunase de pe la uzina diverse bucati de tabla
ramase de la tantare pe care le lipise intre ele evident prin sudura. Pe vremea lui Ceausescu
exista un mare paradox, desi nu prea aveai de unde sa cumperi ciment, fier beton, plasa de Buzau,
nisip sau tevi si cornier, toata lumea avea geamlc (precursorul termopanelor de azi) din cornier
sau profil T, cu geamuri lipite cu cleme de tabla indoite, etansate cu chit inmuiat cu ulei de in,
garduri la tara din fier, tabla, tevi, toate , absolut toate facute rost de la cineva care stia pe
cineva la santier sau la uzina sau
Si nea Gheorghita, pentru ca era sudor si tot ce facea avea legatura cu sudura, avea mai
multi bani decat ceilalti muncitori comunisti. Suficienti cat sa starneasca invidiile strazii care la
rautate ii tot zicea ca de la atata sudura s-a imbogatit, dar a ramas impotent. Circula o legenda
(cred ca nu e chiar legenda) care spunea ca daca sudezi foarte multi ani, de la radiatiile arcului

electric ramai fara de vlaga intr-o anumita parte a corpului, ca ti se inmoaie electrodul, ca nu te
mai tine arcul electric, ca nu iti mai sare scanteia.
Si pentru ca nu mai suporta terfelirea prin noroi a mandriei lui de sudor, erou al muncii
socialiste, a hotarat ca e un moment sa ii dea viteza matusii Lenuta care era cam rea de gura si
destul de grasa dupa standardele vremii. In locul ei si-a gasit o superba filatorista de la Bumbacul
de doar 36 de ani, bruneta, arzoaie si cu doua fete, una de 18 ani si una de 14, filatorist pe care a
adus-o acasa in ciuda vecinilor. El avea 55 de ani si de cate ori trimitea fetele la plimbare facea
sex cu filatorista avand geamul care dadea in strada deschis. Si-o trageau cu urlete si tipete sa
moara dusmanii de ciuda, sa le arate el la toti impotenta de sudor. Intregul cartier era oripilat de
ispravile lu nea Gheorghita si ale electrodului sau fermecat, babele invidioase ca Sudorul Porno a
ales tanara filatorista in locul vaduvelor senzuale dadeau duminica de duminica acatist la biserica
sa-l trazneasca arcu electric, sa-l taie trenu, sa il manace buba neagra si sa dea benga in el, de
multe ori se adunau cu toatele seara la colt de strada si cate o hoasca astupandu-si gura cu mana
zicea: maicaaaaaa, are pe satana in el, pai chiar asa seara de seara sa tipe da zici ca a dat dracii in
ei doamne iarta-ma? sa ma scuzi da astia se aia intre ei ca cainii fai fataaaaa!
Si pentru ca filatorista era foarte arzoaie a aparut din ce in ce mai des nevoia de a scapa de
fete de acasa asa ca nea Gheorghita a pus in opera un plan diabolic si s-a gandit sa le aduca la noi
la tara in vacanta pentru a-si duce la bun sfarsit planul de oripilare al vecinilor din Colentina.
Au venit intr-o sambata tot fara sa anunte. Nea Gheorghita nu mai tregea dupa el niciun
carucior de 200 de kg-gol asa ca nu aveam cum sa ne dam seama dupa zgomot ca se apropie. A
venit in schimb cu filatorista brunetea cu e mari si cu cele doua fete Nicoleta de 18 ani si
Maria de 14, niste brunete focoase, sprancenate si pline de pofte in ochi.
Eu, pana atunci, la cei 13 ani ai mei, vedeam fetele ca pe niste colege de clasa, ca pe niste
surori. Gandul meu era la cum sa mai fur de la tata prenadez si papiote sa fac zmee, de unde sa
mai fac rost de magneti de difuzor cu care sa ma joc de-a soldatii cu pilitura de fier pe o hartie,
cum sa ii ciordesc mamei bicicleta si mergand pe sub cadru sa ma plimb pana devale si inapoi.
Pentru mine fetele nu existau, erau doar niste baieti cu parul mai lung si cu niste cocoloase mici
pe sub maiouri.
Ne-am asezat la masa sub umbrar si mama nu prea intelegea cine e filatorista si mai ales
cine sunt fetele brunete pe care le tot privea chior. Nicoleta era tunsa baieteste si vopsita blond
suvite, dupa standardele rurale ale vremii era clar bagaboanda de Bucuresti. Purta o fusta mini de
blugi prespalati (clar erau de bagaboanda si aia), iar Maria avea un maiou prin care de cate ori se
apleca i se vedeau sfarcurile mici de pustoaica de 14 ani si in loc de fusta in clo cum se astepta
mama de la o fata serioasa purta niste blugi taiati foarte scurt, blugi care ii intrau in fund de cate
ori se apleca ostentativ sa se lege la sireturi, sa culeaga capsune sau sa se joace cu Balanel (slava

cerului ca aveam catel si capsune, altfel multi ani as fi crezut ca singura intrebuintare a fetelor e
doar sa te ajute la teme).
Mama m-a vazut ca dintr-o data le privesc altfel decat pe surorile mele asa ca s-a enervat,
m-a luat deoparte si mi-a zis: Baiete, in viata nu e cum crezi tu! Trebuie sa faci o scoala, sa faci
armata, sa iti iei un serviciu, da-le dracu, Doamne iarta-ma, de marafoaie! Astea te duc la
pierzanie, o sa ajungi un betiv si o sa te adune Securitatea de pe strazi sa te duca cu fora la
munca.
La 13 ani nu prea intelegeam eu ce e cu marafoaiele, insa stiam sigur ca cu Securitatea nu
e de bine. Tata asculta seara Europa Libera la radio bucur cumparat de la magazinul Dioda, la
orice latrat de caine schimba repede postul si iesea prin curte sa dea o roaita sa vada daca totul e
in regula. Era paranoic si in orice vecin vedea un turnator, nu suda noaptea sa nu se vada flama si
sa ne dea in gat vecinii ca avem aparat ilegal, facea tuica la cazan in mare secret construind o
gluga de coceni in jurul alambicului, nu ne lasa sa mancam la sosea ciocolata sau banane aduse
de unchiul Marinica sa nu creada vecinii ca avem legaturii cu strainii si sa ne toarne. Aveam 13
ani si stiam ca ceva nu e in regula cu securitatea asta insa ma tot gandeam, de unde stiu securitstii
ca eu ma uit la ele marafoaielor si la cracii lor?
Si pentru ca m-au simtit ca sunt mai pampalau ca un baiat de preot marafoaiele
filatoristei au inceput concursul de tuneal: se stropeau cu apa peste tricourile albe si veneau
apoi la mine sa le dau ceva sa se stearga pe fata, desi eu nu imi puteam dezlipi ochii de la
sfarcurile maronii ce parca voiau sa gaureasca bumbacul tricoului si sa evadeze, pofteau la cirese
si ma rugau sa le imping fundurile pentru a se putea urca mai usor in copac.. Nicoleta era in
competitie cu Maria, daca Maria venea in maiou alb cu 3 numere mai mari, Nicoleta venea in
fusta mini si ma ruga sa tin galeata jos sub cires in timp ce ea arunca de pe craca la tinta cireasa
dupa cireasa. La orice mica denivelare de pamant Nicoleta imi intindea mana sa o ajut sa treaca
cu bine peste parleazul urias, la orice latrat de caine Maria imi sarea la gat incolacindu-se de
mine, imi rasufla in ureche si tremurand toata imi ziceaMi-e fricaaaaaa, ai grija de mineeeeee!.
Nea Gheorghita a stat cu filatorista focoasa la noi pana duminica dupa care a plecat sa
continue disperarea babelor frigide de la el de pe strada si ne-a lasat pe cap cele doua marafoaie
pe care mama nu le suporta. Imi tinea prelegeri de ore intregi in care imi explica cat de important
e sa ma tin de scoala si sa imi fac un viitor, imi dadea exemple negative cu ratatii satului care au
ajuns sa lucreze la sonde sau si mai rau la canal pentru ca s-au luat de bautura si femei, ma toca la
icre ca astea doua sunt niste marafoaie de Bucuresti care nu vor altceva decat sa ma tuneasca si
daca sunt slab si cedez sa se culce cu mine si sa ma abata de la drumul meu luminos in viata.
Nu stiu de ce, dar a fost pentru prima oara in viata cand nu mai credeam tot ce spunea
mama. Incepusem sa ma indoiesc de tot binele pe care mi-l urzea, nu intelegeam de ce e asa grav
sa iti placa niste fete si mai ales unde e crima daca ma culc cu ele, eram atat de neexperimentat in

ale sexului incat eram ca uleiul de masline, extravirgin, nu stiam mai nimic despre nimic, stiam
doar ca pentru prima oara in viata mi se intamplau lucruri cand o tineam de mana pe Nicoleta, ca
mirosul parului Mariei imi dadea fiori si mai ales stiam ca nu ii mai dadusem de cateva zile bune
de mancare cainelui si ca il bateam cu ziarul Scanteaia facut sul peste bot pentru a deveni mai
agresiv. Mi-a placut asa mult cum imi sarea marafoaia cea mica in brate de cate ori latra cainele,
incat chiar voiam sa inchiriez o pisica de la Costel a lu Lili croitoreasa sa bag dracii in caine sa-l
fac sa latre incontinuu.
In una din zile, Vru Marin, var primar cu tata, a venit sa are in gradina cu calul. Avea un
cal oligofren pe nume Gigi donat de CAP pe motive de boala psihica. Era un cal cu personalitate
duala, nu asculta de nicio comanda si singurul din tot colectivul care putea sa lucreze cu el era
Vru Marin asa ca pana la urma i l-au dat lui cadou. Era un retardat de cal batran, cu picioarele
umflate si cu coastele xilofonice, naparlit si cu privirea bleaga de ziceai ca e mort de doua zile.
Din cinci in cinci minute se oprea sa cace o balega mica, asa de control, era genul de cal care
pentru a sta in picioare fara sa cada trebuia sa il rezemi de un gard, de un pom, sa ii pui o proptea.
Era un cal care alerga doar in gand, in realitate isi tara picioarele mai incet ca un condamnat la
moarte in drumul catre esafod.
Fetele cand l-au vazut au inceput sa tipe, sa bata din palme: calutuleeeeeee, ciu ciu ciu,
calutuuuleeeeee, vaaaaaiiiiiii, ce frumooooooossss, vaiiiiiii!
Ma uitam la ele si dupa zilele in care le admiram ele si fundul pe care din greseala il
vedeam in repetate randuri cand ele erau in pom in fusta mini si eu tineam bietul de mine galeata
jos, dupa toate zilele astea a fost prima oara cand mi-am dat seama ca totusi nu e asa de greu sa
impresionezi o fata. Daca exista pe vremea aia pentru cai sigur Gigi ar fi fost dus la programul
rabla si inlocuit cu un manz pursange. Gigi era mai darapanat ca un pensionar de colectiv, singura
lui calitate, unica, cea mai importanta, calitatea ce facea diferenta era ca Gigi, nu stiu cum naiba a
reusit dar era Alb!
Fetele nu mai conteneau: Calutuleeeeee, Gigi, Gigisooooorrrrr, Gigigggggiiiii,
Gigicuuuuu! Devenisem foarte gelos pe el si am devenit extrem de gelos intr-un moment in care
fetele au bufnit de ras cand Gigi, poate ca raspuns la mangaierile lor, sa zicem ca daca era o
masina Gigi si-a scos antena radio telescopica si in loc de Gigisor i s-ar fi potrivit in acel moment
mai bine numele de Gigiloi.
Vru Marin, spre deosebire de nea Gheorghita care gravita in jurul sudurii, gravita in
jurul cailor. Tot universul lui era legat de cai, fetelor in tinerete le povestea despre ispravi legate
de cai, le plimba pe cal prin padure, le ducea cu sareta gatita cu presuri colorate la hora, mergea
cu fetele la garla sa scalde caii si odata cu caii le scalda si pe fete, ba chiar imi povestise ca i-a
varat-o lu aa Janeta de st la coasta cand s-a dus sa ii praseasca campul. A pacalit-o ca mai
trebuie greutate pe grapa asa ca a asezat-o in fata lui, i-a ridicat fusta, si-a pus haturile pe dupa

gat, cu o mana se tinea de cornul prasitoarei si cu cealalta mai dadea cate un bici calului ca sa
zvacneasca in ritm de mabo. De atunci de cate ori ii ziceam sarumana lu tanti Janeta nu stiu de
ce dar o priveam cu alti ochi.
Dupa ce le-a plimbat cu calul putin le-a spus ca e un cal mai naravas si ca daca nu simte
greutate suficienta da din picioare si il arunca pe cel de pe cocoasa asa ca e nevoie sa ma urc si eu
cu una dintre ele. M-am asezat pe jivina in spatele Mariei iar vru Marin mi-a facut cu ochiul si a
inceput sa ii dea bice peste picioare si uneori pe sub burta in zona antenei radio a lui Gigi. Pe cat
era de rablagit a inceput sa necheze, sa dea din picioare, iar Maria disperata m-a rugat cu lacrimi
in ochi sa o tin in brate in timp ce Gigi cu ultimele picaturi de benzina cabalina alerga cu o viteza
cu care nu il credeam in stare sa fuga nici de moarte.
Nicoleta geloasa a vrut si ea pe cal asa ca Vru Marin a zis ca el tine calul, eu am facut
mana scara si Nicoleta, in fusta ei scurta a pus un picior in palmele mele, m-a luat de gat
sprijinindu-se cu sanii de fata mea apoi usor usor s-a ridicat in sus. Cu piciorul stang la mine in
palme l-a intins pe dreptul ca o balerina cum vazusem eu la circul ambulant ce poposise la scoala
de la noi din sat, apoi, impinsa de mine cu o mana pe fund s-a asezat pe oligofrenul de Gigi.
Pentru ca avea fusta de blugi foarte mulata si pentru ca lui Gigi ii cam placuse ovazul si era un
grasan infect, Nicoleta si-a ridicat fusta peste buric pentru a putea lua intre picioare spinarea de
dinozaur rebutat a lui Gigi, eu m-am urcat ajutat de vru si m-am asezat in spatele ei de unde
vedeam un fund superb si o pereche de chilotei albi timid ascunsi intre fesele de marafoaie
bucurestenistica
Vru Marin iar a mustacit, iar i-a dat cu biciul lui Gigi peste cur, iar l-a lovit putin pe la
antena. La fiecare incercare nereusita a lui Gigizaur de a se ridica in doua picioare Nicoleta isi
lasa capul pe spate si pentru ca avea cu 4 ani mai mult ca Maria avea si ce sa ii lanseze pe sub
tricou la fiecare zvacnire a calului, eu cu o mana o tineam de mijloc si cu cealalta ma tineam de
capastru. Pentru prima oara am inteles ca sintagma calare pe un cal alb, ma simteam un Fat
Frumos cu doua Ilene Cosanzene, desi in zare se vedea apusul si lanurile de rapita eu nu imi
puteam dezlipi privirea de la muntii Nicoletei ce se iteau din decolteu si la dealurile pufoase
marginite de fusta de blugi pe care le admiram din spate in toata splendoarea lor.
Am ajuns acasa la masa si mama era plina de spume mai ceva ca Gigi care transpirase si
mirosea ca autobuzul 102. Nu le mai suporta pe marafoaiele care ii tauneau baiatul, iar m-a luat
deoparte si mi-a zis ca peste un an o sa fie un an greu cu admiterea la liceu, ca risc sa pierd totul
acum din cauza unor marafoaie taunitoare. Eu nu mai voiam sa ascult nimic din ce imi zicea
mama, m-am asezat la masa intre Nicoleta si Maria la insistentele lor ce o faceau pe mama sa
devina neagra la fata. Maria imi cerea solnita soptindu-mi la ureche si ca din greseala atingandumi cu buzele lobul pe care doar iezii caprelor cretine mi-l mai alintau cand mergeam cu ele la
pascut si adormeam pe iarba, in cautare de sare incepeau sa ma linga pe urechi si gat si ma

trezeau din somnul in care visam ca o bruneta superba inoata cu mine goala in garla si apoi pe
presul de pe mal ma mangaie pe tot corpul si ma saruta pe ureche.
Cand ma lasa Maria din tauneala ma lua Nicoleta in primire, ma hranea cu furculita salata
de rosii si dupa fiecare imbucatura ma stergea cu degetul mare de la mana stanga pe buze apoi isi
sugea degetul privindu-ma in ochi. Mama era ingrozita, iar eu eram in culmea fericirii, dar si a
taunelii.
Tata lucra la Intreprinderea Chimica Dudesti, I.C.D., si pentru ca era din provincie trebuia
sa plece in fiecare dimineata cu un tren la ora 4 ca sa ajunga la servciu la ora 6. Pentru el nu conta
cine ma tauneste, ci cate ore apuca sa doarma pe noapte.
A venit seara si pentru ca intre timp venise si varul meu Valentin la noi in vacanta a trebuit
sa gasim o formula in care sa dormim cu totii astfel incat tata sa poata sa isi faca somnul, altfel
era de rau asa ca am amenajat o camera mai departe de cea in care dormea tata. Marafoaiele
trebuiau sa doarma amandoua in pat, iar eu cu varul meu mai mic sa dormim jos pe niste pturi,
desi mama nu era deloc de acord sa dorm in aceeasi camera cu marafoaiele mai ales ca vorba aia,
aveam un an greu, era cu admiterea. A acceptat pentru ca altfel tata nu dormea si am mai zis, daca
nu dormea era de rau!
M-am culcat eu cu Valentin jos pe dusumea si marafoaiele in pat, Maria la perete si
Nicoleta la margine. Am inceput sa povestim amintiri de la practica, insa Nicoleta tot o tinea pe a
ei, sa vin langa ea in pat sa o tin in brate ca ii e frig, eu ii tot repetam ca e iulie si e destul de cald,
ea insista.
La un moment dat Nicoleta s-a ridicat brusc in picioare si a inceput sa strige ca isterica:
Soareceleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!, dupa care s-a aruncat peste mine jos si m-a luat in
brate. Mi-a zis ca e un soarece in casa, ca l-a vazut ea cum a urcat pe cearseaf in pat si ca mergea
pe langa ea prin pat, sa o tin in brate ca ii e frica de moare de soareci si broaste.
Usa s-a deschis si a intrat tata cu o fata de capcaun ce si-a gasit printesa din turn ca se
calarea cu Fat Frumos: Ce e scandaluulll asta aici? Eu trebuie sa le fac pe toate in casa asta? Eu
umplu butelia, eu aduc paine de la Bucuresti, eu sap rosiile sa aveti ce pune pe masa si voi nu
puteti face macar linisteeeeeeeeee? Mama a bagat si ea capul pe usa, mi-a facut cu degetul Ai
un an greu, ai admitere, mama, nu e frumos sa imi faci una ca asta.. si au plecat amandoi
lasand cu limba de moarte ca tata se scoala la patru si ca daca mai aude ceva si se trezeste iar o sa
fie mare scandal.
Nicoleta mi-a zis sa vin langa ea in pat ca ii e foarte frica de soarece. Dupa cat m-a taunit
incepuse sa imi fie si mie frica de ea. Eu habar nu prea aveam ce trebuie sa ii faci unei femei in
pat si ma gandeam cu groaza daca incearca sa se culce cu mine cum m-a prevenit mama ca fac

marafoaiele de Bucuresti, eu ce fac? cum ma descurc? care e procedura? Ea tot insista, eu ma


codeam asa ca la un moment dat iar a inceput sa tipe ca isterica Soareceleeeeeeeeeeeee, e un
soareceeeee in patttttttt!, moment dupa care a intrat valvartej tata in camera si a zis: Daca mai
tipa cineva aici va trimit in locul meu la uzina, numai eu stiu cat de greu e sa va pun in fiecare zi
o paine pe masa, merit putin respect, v-am crescut de cand erati mici..
Daca prima oara credeam ca s-a speriat de vreun gandac sau miriapod acum parca parca o
credeam ca e soricel pentru ca de multe ori intrau soareci in casa, peretii erau din chirpici si
rozatoarele isi sapau destul de usor galerii prin tencuiala de pamant cu balega. Nu mai voiam sa il
mai trezim a treia oara pe tata, deja era un record faptul ca l-am trezit de doua ori. Imaginile cu
fundul ei calare pe cal, cu tricoul ud, buzele sterse de zeama de rosii de la salata m-au facut sa imi
fac curaj si sa ma culcusesc intre ele in pat avand in minte un singur obiectiv, sa nu il mai trezim
pe tata ca e de rau!
Dupa putin timp Nicoleta a inceput sa se foiasca si sa imi zica ca ei tot ii e frica si ca mai
bine trece ea la perete si Maria la margine. Pentru ca aveam in minte admiterea la liceu si
invatatura(asta ca sa nu spun ca eram un megapampalau care habar nu avea cum arata o fata
goala si cum se intrebuinteaza dispozitivul pe care si-l ascund ele in chilotei) nu am vazut in
mutarea ei strategica o invitatie, pentru mine nu era decat o sansa in plus sa o protejez de soarece
si sa nu se mai trezeasca tata asa ca am acceptat. Eu stateam in mijloc, Nicoleta la perete si Maria
la margine, Valentin jos si pentru ca deja era tarziu incercam sa adorm insa Nicoleta tot imi zicea
sa o iau in brate ca ii e frica. Imi tot soptea lucruri la urche pe care, din cauza meditatiilor la
matematica pentru admitere, parca refuzam sa le inteleg si sa cred ca imi sunt adresate insa era
vorba despre ce i-ar placea ei sa ii fac si credeti-ma, nu era vorba de facut teme. Imi era frica,
inima imi batea cu putere si mirosul de femeie fierbinte ma innebunea. Incercam sa ma culc cu
gandul la bicicleta bmx la care visam dar ma bantuiau imaginile cu Nicoleta agata de mine ca o
broscuta in ziua in care am fost la scaldat la Rasa, imaginea saniilor pe care i-am vazut din
greseala cand am intrat peste ea cand se schimba pentru ca mi s-a parut ca am auzit intra cand
am ciocanit la usa. Ma chinuiam sa ma linistesc si sa adorm, dar cel mai mult ma chinuiam sa fac
orice pentru a nu-l mai trezi pe tata.
Atipisem de putin timp cand am inceput sa simt ceva miscandu-se la mine sub plapuma, a
urcat usor usor spre sold si m-am trezit de-a binelea. Am privit spre Nicoleta si parea ca doarme
cu fata spre mine, m-am gandit ca poate mi s-a parut si m-am culcat la loc. Am atipit din nou si in
momentul cand Nicoleta a inceput sa mi se joace din nou cu antena radio am sarit in picioare
tipand cat puteam de tare si crezand ca mana ei ce incerca sa imi intre in chiloti nu poate fi decat
un singur lucru: soareceleeeeeeeeeeeeee!
soareceleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!

Eram copil i nu vzusem Bucuretiul niciodat. n fiecare var civa copii bucureteni veneau
s i petreac vacana la bunici la mine la Yellowish, ne fascinau cu povetile lor despre lifturi,
macarale, metrou, cofetrie, banane i alune trase n ciocolat cum primisem o singur dat n
pung de mo geril de la tata de la uzina I.C.Dudeti
Pentru noi cea mai mare distracie era s mergem cu caprele la pscut i s jucm mingea, sau
cartoane, sau urca ns cnd veneau cei de la ora n vacan lsam totul balt i le deveneam un
fel de slugi fenomenale.
n vara aceea doar Drago a ales s i petreac vacana de clasa a 7-a la noi la ar, ne fascina
att de mult cu povetile lui despre cum a srit n Herstru pe scri cu un BMX adus din
Germania de unchiul lui care era sofer de TIR, l sorbeam din ochi cnd ne spunea c are video
acas i vede filme cu unul Chuck Norris care, din ce ne povestea, era idolul lui pentru c ieea
cu bine din orice situaie i i btea pe toi ia ri.
Noi l alintam pe Drago spunndu-i Drgnic i i fceam toate poftele, dac mama fcea
gogoi ascundeam cteva n plus i pentru Drgnic. Dac se coceau strugurii, pe primii i
aduceam ofrand lui Drgnic. Mere, caise, gutui, toate sfreau n stomacul bucuretenistic al
lui Drgnic singurul lui merit fiind c era din Bucureti, oraul despre care auzisem c are i un
loc unde aterizeaz avioane i e locul unde locuiete Ceauescu.
Mama avea o biciclet comunist roie, cu dungi fine aurii pictate pe cadru cumprat de la
cooperativ dup ce cotizase cu gini, ou i iepuri, cu saua maro din piele scoroas acoperit cu
o basc cu mo de tractoriti, cu frna pe fa cu prghie i sabot. Era cam prginit. aua avnd
colierul defect i tot ieea din eav i cdea din cnd n cnd. Frna pe spate nu prea mai avea
pentru c scpa n gol avnd racul cu bilele ovale stricat iar lanul era att de slab nct la 10
metri dac forai mai mult n pedale cdea de pe foaia de angrenaj ovalizat i cu joc n pana ce o
fixa pe ax.
ntr-o diminea, Drgnic a strigat la mine la poart i la Ion alu Lili croitoreasa s ieim la
joac. Ne-am ntlnit i ne-a spus c ar vrea s se plimbe i el cu o biciclet pentru c nu a avut
cum s i aduc BMX-ul cu care fcea scheme i nvrteli (el aa le spunea trikurilor si
spinningurilor de astzi). i pentru c era the Drgnic am furat bicicleta mamei i am mers pe
uli s ne plimbm.
Drgnic se tot foia i zicea c el nu vrea s mearg cu din asta mare, c nu prea st bine pe a,
c la BMX are ghidon care se nvrte de mai multe ori, i c oricum e plictisitor s ne dam pe
uli. Noi l-am mbrligat spunndu-i c el oricum e cel mai tare i c nelegem c e aiurea pe
uli, i c la ct de bun e el mai bine s mergem undeva la un deal s fie mai spectaculos.

Am plecat cu Ion i Drgnic mpreuna cu bicicleta roie innd-o de ghidon spre dealul de la
Popeti, un deal mare i mpdurit care n vale avea o bltoac mare din ap de ploaie i un canal
de irigaii spat de cei de la CAP n ncercarea disperat i fr nicio ans de a dovedi la Jude i
la Partid c i la noi n zon se poate cultiva orez.
Am ajuns pe deal i pentru c, la insistenele noastre, Drgnic totui nu vroia s mearg pe
biciclet am inceput s bnuiesc c poate ne-a mintit c tie s mearg pe biciclet. Ne mai
minise el i c are un bax mare i c ne aduce gum Turbo, c sora lui a fost furat de Sect, c
are n subsol la bloc o purcea cu 24 de purcei pe care o hrnete pe furi cu mncare de la cantina
uzinei FAUR i c n spatele blocului a fcut tatl lui o groap de 1 metru cub n ale crei coluri
a pus patru cartofi, a umplut-o cu rahat din canalizarea blocului pe post de ngramnt iar
toamna groapa s-a umplut singur cu cartofi pe care s-au chinuit s i care n debara dou zile.
Deja era cam suspect de mitomanie, aa c i-am zis c nu-l cred c a mers vreodat pe biciclet,
nsp el s-a ambiionat i mai tare, nu putea da napoi acum, nu era oricine, era Drgnic de la
Bucureti!
n vrful dealului eram sigur c Drgnic nu prea tie s mearg pe biciclet pentru c i-am zis
s fac o tur de acomodare nainte s i dea drumul din deal prin pdure nsa el o tot inea pe a
lui ca el tie cu BMX, c face scheme i nvrteli. Dei i-am spus c nu am frne la ea, c i cade
lanul, ca aua nu are colierul strns pe suportul din eav i tot cade, el a insistat s i dea
drumul cu bicicleta din deal. Era onoarea lui de bucuretean n joc aa c eu am inut de portbagaj
iar Ionel alu Lili croitoreasa a inut de ghidon pn Drgnic s-a urcat pe bicicleta.
Pentru c panta era att de abrupt nct cu greu putea fi cobort pe picioare am tot insistat s nu
i dea drumul la vale i i-am zis:
Mai Drgnic, serios, te cred c ai mai mers pe bicicleta BMX. Retrag tot ce am zis c eti
mincinos, iarta-m, o mbrlig pe mama s i fac prjitur din flori de salcm n coc de cltite
de-i place ie, fur de la tata ace de pescuit picioru de furnic i i dau cte vrei tu numai nu te da
la vale, nici oile nu urc pe aici, serios, nu are frne, i cade aua, lanul e foarte slab. Hai, te cred
c te-ai dat cu BMX, c tii s faci nvrtecuuri, scheme dar nu i da drumul la vale!
Din ce i ziceam s nu i dea drumul, din aia vroia mai tare s o ia la vale, parc era un
semnalizator de tractor cu firele inversate ca al lui nea Gogu zis Gogoaru, ofer la CAP, care se
credea electrician i reparase releul de semnalizare i de atunci toi l claxonau cnd schimba
direcia de mers i l njurau iar el striga la ei chiaburilorrrrrr, la Bug cu voi, v-ai luat osea? i
i vedea de drum dei semnaliza mereu invers fa de direcia n care voia sa mearg.
Pe Drgnic nu am mai putut s l mai inem mult. S-a proptit n pedale i a pornit la vale. n
cateva secunde a prins o vitez foarte mare, a ncercat s frneze dnd din pedale invers ns

lanul i-a czut i s-a nfurat de ireturile de la adidai care i ele se nfuraser de axul foii de
angrenaj. Din cauza zdruncinturilor aua a srit din eav i la fiecare denivelare eava l
mpungea n fund ca o biela manivel de locomotiv cu abur iar el orcia n acelai ritm cu
mpunstura. Din cnd n cnd mai frna cu frna de fa i bicicleta avea tendina s se ridice de
spate iar el zbiera ct putea cu inflexiuni n voce date de denivelri i vitez
augussssthiiinnnnnn, moooorrrrrr, oprii-m i noi rdeam de cte ori trecea pe lng un
copac i i strigam arunc-teeeeeeeeeeee dar el nu putea din cauza ireturilor nfurate de axul
pedalelor i a evii de la a care i sttea nfipt n fund.
Pn jos a ratat la milimetru civa copaci, l-au luat de gt nuielele epoase de mce i porumbar
iar n vale, n timp ce urla ct l ineau plmnii a acvaplanat cu toat viteza prin bltoaca de ap
de ploaie de parc era Petru ce pea pe ap ctre Isus. A ajuns perpendicular pe digul ca o
trambulin al canalului cu ap, a decolat brusc moment n care s-a lsat linite, singurul lucru
care se mai auzea era zdrngnitul aripii de la roata din fa creia i se slbiser de la vibraie
uruburile de prindere, roile care se nvrteau din inerie i care aveau pe spie nite cnitori
fcute din bucele de nveli de cablu electric. Drganic a zburat n aer cel puin 6-7 metri dup
care a czut ca o ghiulea n canalul cu ap mprocnd-o spre cer cum am vzut eu la pescuitul cu
carbid practicat de nea Nelu magazionerul n lacul Rasa cand veneau cei de la jude i trebuia s
le ntind repede o mas. Fcea o mmliga mare la ceaun, crapi din balt i gata, brusc cele 4
tone de porumb recoltat de cooperativa Dezrobirea din Yellowish deveneau 12 tone n raportul
ctre partid.
Eu i cu Ion alu lili croitoreasa am leinat de rs, nu mai puteam respira, ne uitam unul la cellalt
i ne ziceam: BMX zicea, ah? iar Ion alu lili spunea a zburat Drgnic ca purceaua aia a lui
cu 24 de purcei pe care zicea c a urcat-o cu liftul n cas s o spele n cad. Rdeam i printre
hohote ne ziceam unul altuia nvrtecuuri, nvrteli, nu? Scheme, scheme? i am tot rs aa
pn ne-am dat seama c Drgnic nu mai d niciun semn de via.
Pentru c noi rmsesem pe deal i canalul era mrginit de diguri foarte nalte ce aveau stuf pe
margine ce nu lsau s se vada deloc apa, am nceput s strigm: drgnic,
drgnic dar nimic
Ne-am speriat i n timp ce ne ddeam pe fund la vale, pentru c nu se putea cobor n picioare,
strigam drgnic, mai trieeeeeeeeeti moment n care el a ridicat o mn i a
gemut sunt aiciiiiiiiiii dei habar nu aveam unde e pentru c nu se vedeau dect urmele
bicicletei trecute prin bltoac i locul de pe dig unde decolase.
Ne-am pus iar pe rs, am cobort i cnd am urcat pe dig privelitea era demn de SMURD i
echipajele de la descarcerare. Drgnic se infipsese n ml la linia de demarcare ntre luciul apei
i dig, furca fa se ndoise i l prinsese captiv ntre cadru i roata spate care se ovalizase i
semna cu un covrig braovean, mna dreapt era nfipt pn la umr n nmolul din mal i se

tot chinuia s o trag afar ns nu reuea, se auzea doar o strofloceal cu zgomot ca cel fcut de
o cizm de cauciuc prinsa n mocirl. n cadere intrase cu capul n nomol pe care i l-a tras cu
greu afar. Acum arta ca Dem Radulescu n revelioanele n care l imita pe Tom Jones.
Drgnic era negru de noroi, cu cracii n sus, captiv ntre cadrul contorsionat i cu mna dreapt
pn la cot nfipt n mocirl.
Dup ce am mai ras 10 minute de el, timp n care il tot intrebam: i cum e cu nvrtecuurile
alea? BMX ziceai c ai, ah?, ne-am dat seama c pentru a ajunge la el trebuie s facem un ocol
de aproape un km pentru c nu exista pod de traversare a canalului. Am ocolit i am ajuns pn la
urm pe partea lui de canal, l-am extras din mocirl cu tot cu bicicleta care ns i era fcuta colac
n jurul corpului i orict am tras de ea nu am putut s o ndreptm pentru a-l putea elibera, aa c
am pornit pe crarea prfuita ce ducea la Yellowish. El chiopta, n mna stng inea roata fa
pe care reuisem s o extragem din furc, lanul se tria pe rn lsnd urme ca de arpe.
Aveam n fa soarele ce apunea fcndu-i lui Drgnic, ce mergea n faa noastr, o aur ca de
sfant. Eu cu Ion alu Lili croitoreasa mergeam n spatele lui, ne ddeam pumni unul altuia pentru
a ne abine s nu explodm de rs i din cnd n cnd l intrebam pe africanul Drgnic plin din
cap pana in picioare de noroi negru:
Drgnic?
Drgnic cu voce stins: Ce vrei m?
Eu i Ion alu Lili croitoreasa: Ia zi m, cum era cu BMX-ul la? Zici c tii scheme? nvrteli?
.

Prima oara in viata mea m-am indragostit la gradinita de educatoarea mea tunsa baieteste. Ma
batea la palma cu rigla cand faceam nebunii (si eu chiar faceam nebunii) dar ma lua in brate, ma
pupa in fiecare dimineata si ma intreba:
- Ce geamuri o sa mai spargem noi azi?
Mi se parea atat de fascinant parul ei blond si scurt, felul in care isi tinea mana cu tigara cand
fuma (nici ai mei si nici rudele noastre nu fumau) vocea gajaita si felul in care se strecura printre
masutele albe pe care ne jucam cu plastelina ce mirosea a ulei de in sau lego comuniste, cu figuri
geometrice din lemn vopsit masute pe care pictam in blocuri de desen cu tempera sau guase.
Cel mai tare imi placea la ea parfumul, de cate ori ma lua in brate imi lipeam nasul de gatul ei si
trageam o gura mare de aer, era o combinatie de mirosuri careia nu ii gaseam nicio similaritate cu
mirositurile mele zilnice, era parfum , miros de piele combinate cu fum de tigara si sampon.
Iubirea mea pentru Marieta a fost curmata brusc de parintii mei care au considerat ca sunt atat de
precoc incat m-au dat la scoala de la 6 ani si 2 luni. in primele zile de clasa a intaia fugeam de

la scoala si ma duceam la gradinita, le-a fost destul de greu sa ma convinga sa stau in clasa.
Mama a stat cateva saptamani cu mine in banca in fiecare zi, asta si pentru ca CAP-ul unde era ea
contabila era in aceeasi curte cu scoala.
Am incetat sa mai vreau sa fug inapoi la gradinita cand am fost mutat in a doua banca de la geam
in spatele a doua fete cu codite, Nina si Monica. Nina era o bruneta cu ochii plini de viata,
Monica o blonduta cumintica cu codite impletite si ochelari cu rama de celuloid. Ca sa o uit pe
educatoare mi-am gasit o activitate care ma facea sa vin de drag la scoala: in fiecare zi le sicanam
pe fetele din prima banca, o trageam pe Monica de codite, ii lasam broaste vii in banca Ninei pe
care cand le atingea tipa ca o isterica apoi plangea spre deliciul tuturor colegilor.
Am ajuns in clasa a 4-a si m-am indragostit de Nina, nu mai puteam invata, nu imi mai venea sa
ii desfac dopul cernelei pentru a i se varsa in ghiozdan, nu mai aveam nici o tragere de inima sa ii
bag gandaci in buzunarele de la pardesiu, saream ca ars cand alti colegi o sicanau si in fiecare zi
ii aduceam cate ceva de acasa, un mar, o eugenie, o floare, ii lasam mesaje scrise la sfarsitul
caietului si flori presate in cartea de romana.
Prin clasa a 5-a stateam in pauze din ce in ce mai mult doar cu Nina si cel mai sexy lucru la ea mi
se pareau bretele de la sarafanul bleumarin pe care zaboveau cele doua pampoane albe prinse de
coditele brunete impletite cu grija. In timpul orelor stateam in spatele ei si de cate ori isi misca
capul tresaream, cateodata obosea de la scrisul de mana si isi lasa capul pe spate iar coditele ii
ajungeau la mine pe caiet Cel mai mult ma inebunea in zilele in care venea cu cordeluta si
parul desfacut, priveam vrajit la valurile si unduirile pe care le faceau firele brunete si ma
imbatam cu mirosul de par proaspat spalat cu sampon de urzica ambalat la pernute.
In clasa a 8-a Monica a devenit, pe langa invatatura, foarte preocupata de baieti; in ore nu mai
vorbea cu Nina in soapta despre adunari si scaderi ci despre sarut, dureri de sani, par pubian,
ciclu menstrual, lucruri care ma oripilau insa iubirea pentru Nina ma facea sa rezist cu stoicism.
Si pentru ca intrebarea ia zi, saruta bine? a baietilor cand vorbeau despre anumite fete le dadea
fiori de groaza celor mai putin initiate Monica a hotarat ca trebuie sa se antreneze pentru asta,
astfel incat in pauze se lua in brate cu Nina si se mangaiau, se jucau cu parul , isi dadeau cu
strugurel una alteia in timp ce Nina imi arunca un altfel de privire decat cea pe care o avea in
clasa a 4-a cand ma ruga sa ii tin ghiozdanul pentru a se lega la sireturi iar eu ca fraierul il
duceam pana acasa.
M-am mutat din banca doi de la geam cand intr-o zi, simtindu-mi gelozia, Monica i-a propus
Ninei sa se sarute intre ele pentru a se antrena si pentru a nu se face de ras cand se vor saruta cu
baietii iar Nina a acceptat, s-au luat in brate, s-au mangaiat si cand au inceput sa se sarute ( au
mai inchis si ochii, erau pline de tandrete, macar de ar fi facut-o asa mai mecanic nu ma enervam
chiar asa de tare, eram absolut scarbit si mahnit). A fost prima oara in viata mea cand m-am simtit
inselat. Am facut un mare scandal, am aruncat cu caietele, le-am tras de par pe amandoua si

pentru ca din ziua aia nu au mai avut linsite cu mine in cateva saptamani am fost mutat de la 8-A
la 8-B, deoarece venea admiterea la liceu si nimeni nu avea nevoie de factori disturbatori in clasa.
Mutarea in alta clasa a fost o lovitura foarte grea pentru mine, in generala clasele erau
intotdeauna rivale si dupa 4 ani de dusmanii sa ajung in cuibul de viespi inamic nu era tocmai ce
imi doream. Am supravietuit mutarii, dar nu si separarii de Nina pe care o urmaream in pauze cu
privirea si imi venea sa o omor pe Monica, pentru ca o tinea de mana tot timpul.
S-a terminat generala si am ajuns la liceu la Oltenita unde in clasa a 9-a m-am indragostit de
nicoleta, o miniona nazdravana care sub pretextul protejarii de baietii rai din clasa a 12-a care ii
faceau avansuri in fiecare zi ma lua de mana si se lipea de mine in drum spre scoala. Invatam la
licee diferite insa o conduceam in fiecare zi pana la liceul ei, imi spunea ca suntem amici dar ma
ruga sa ne comportam ca si cum am fi iubiti pentru a nu le lasa nici o sansa pretendentilor. Stiam
ca sunt folosit insa fiecare drum cu ea de mana era cel mai puternic energizant, mi-au trebuit
cateva luni bune sa ii spun ca sunt indragostit de ea moment in care totul s-a terminat, replica
clasica suntem prea buni prieteni ca sa stricam asta fiind iubiti nu avea niciun sens pentru mine.
Nu intelegeam de ce ma tinea totusi de mana, de ce ma lua cu ea la bairam, de ce uneori imi
aducea sendvis cu margarina si salam, de ce ma ruga sa o ajut sa se inchida la palton sau sa ii
prind parul la spate cu elastic.
Am incetat sa o mai conduc la scoala in momentul in care s-a combinat cu un tip pe care il
avusese tot timpul in vizor, tinutul de mana, luatul in brate erau doar strategii pentru a-i trezi
interesul si mai mult acelui tip. Am suferit enorm pentru ca stateam mai mult cu ea nici nu mi-am
facut prea multi prieteni la liceu, mi-a fost atat de greu incat fluturasii aia mici pe care ii simteam
cand ma lua in brate educatoarea Nicoleta, gheruta ce ma racaia usor in abdomen cand ii
miroseam parul Ninei, pumnul simtit in plex cand Monica se saruta in pauze cu Nina in scopuri
pedagogice, gheara de leu ce mi-a sfasiat stomacul cand am vazut-o prima oara pe Nicoleta
sarutandu-se in parc cu iubitul ei cu parul lung si blugi de depear, toate mi-au subrezit stomacul
atat de tare incat in el ajunsese sa salasuiasca un mic monstrulet care la orice suparare, orice
emotie, orice frica imi dadea cate un pumn in burta, ma intepa cu ghearele si pentru ca slabisem
foarte tare si nu mai aveam pofta de mancare si de viata ai mei m-au dus la doctor.
Doctorul, profesor in ale stomacului, le-a sugerat sa ma interneze cateva zile pentru niste analize
mai amanuntite, eu nu am avut de-a face cu spitalele niciodata, numai cuvantul internat imi
starnea groaza. Mi-am luat pijamalele, buletinul, revista rebus si m-am infiintat la internari unde
astepta o coada de ciudati, m-am teleportat dintr-o data din lumea mea plina de iubire si oameni
frumosi (in afara de depesarul ala care era urat cu spume, serios, nu stiu ce o fi gasit frate la el!)
intr-o lume plina de picioare rupte, capete sparte, femei care plangeau, in jurul meu toti sopteau
tu cat ii dai, cat se da?

Pentru putin timp m-am simtit ca la nuntile la care ma duceam in locul parintilor mei: in copilarie
am fost nuntas profesionist, cand nu putea o familie sa vina la nunta trimitea banii prin cineva, eu
de regula eram acel cineva, dadeam banii din partea parintilor sau a unor vecini ce nu putea veni
la nunta si ramaneam la nunta pana dimineata, jucam, chiuiam, ma distram de minune, imi
placeau foarte mult nuntile altora!
Ai mei nu au putut sa ramana prea mult cu mine la doctor, la internari era asa aglomeratie ca nu
aveau nici o sansa sa rezolve in mai putin de cateva ore, m-a lasat acolo si au fugit la serviciu,
mi-au lasat niste bani in plic sa ii dau doctorului si au zbughit-o. Am reusit intr-un final sa ma
internez. In salonul meu era un om cu capul spart cu o sticla la un meci Steaua Dinamo, mai era
un tip din Braila care se tot ofia ca il doare operatia, un batranel operat de ulcer si un alt barbat
cu piciorul rupt. Mai era si un baiat cam de varsta mea dar care nu era foarte vorbaret si care mai
tot timpul dormea.
Cu exceptia baiatului de varsta mea toti cei din salon mai mari cu 30 de ani decat mine, ma
simteam ca un copil de trupa, nimeni nu ma baga in seama si ce era cel mai enervant e ca dupa ce
m-au intrebat da tu ce ai? si le-am raspuns nimic grav, imi fac niste analize s-a uitat asa cu
sila la mine si nu mi-au mai vorbit deloc. Chiar ma gandeam sa le fi raspuns am o tumora la
creier, ficatul e varza si am si epilepsie. cred ca as fi fost zeul lor, si-ar fi facut tatuaj cu numele
meu pe umar, dar ei s-au comportat ca la puscarie. Daca esti inchis pentru o spargere nu te baga
nimeni in seama insa daca ai omorat vreun mafiot esti megarespectat.
A doua zi de dimineata a inceput calvarul, intai mi-au dat sa beau o cana mare cu un fel de lapte
foarte scarbos la gust si mi-au facut o radiografie la stomac, apoi mi-au luat sange. A fost prima
oara cand mi s-a luat sange, mi-a fost putin frica insa m-a luat un lesin placut similar cu cel pe
care l-am simtit prima oara cand m-am sarutat cu Alina a lu Magdalena de la marnea satului de
la care luam lapte pentru sora mea Corina. De Alina nu am fost indragostit, a fost o relatie din
interes, ea vroia sa invete sa se sarute iar eu ma dadeam la ea in leaganul din nuc cat mulgea
Magdalena vaca.
A doua zi de spital a fost de cosmar, a venit o asistenta in salon, a strigatcine e Radu aici?, am
raspuns: Eu.. cu o voce stinsa ce semana izbitor de mult ca intensitate cu vocea pe care am
avut-o cand i-am spus Nicoletei mi-esti foarte draga ce pentru mine e echivalentul a te ador,
nu pot trai fara tine, esti cea mai frumoasa fata din lume, te iubesc!.
- Hai cu mine! imi zice asistenta ,astazi facem endoscopie.
Endoscopia asta habar nu aveam ce inseamna insa ma gandeam ca tot la stomac trebuie sa se uite
pentru ca iar nu m-au lasa sa mananc. Ma racaia tare rau stomacul insa imi si placea, fiorul din
stomac amintindu-mi de diminetile racoroase cu miros de Dunare din gara oltenita cand, dupa ce
coboram din tren, Nicoleta venea ca un spiridus la mine, ma pupa pe obraz si ma lua de mana.

Am ajuns in fata usii pe care scria -investigatii endoscopice- si m-am asezat pe bancuta din fata
cabinetului unde mi-a zis sa astept asistenta. Priveam la forfota de pe culoar si ma gandeam: oare
ce o fi aia endoscopie? endoscopie. o fi ceva, un fel de poza la stomac? Ma gandeam ca e
ceva cu care se vede stomacul pentru ca in clasa a 8-a am facut la atelierul scolii un periscop din
scandura si oglinzi, ma gandeamperiscop-endoscopie-endoscop clar e ceva cu care vede
stomacul, aaa, ce bine, ma gandeam, o sa aflu ce am si o sa plec acasa.
La un moment dat iese asistenta si imi zice:gura mare, fac gura mare si fasssssssss, imi da cu
un spray direct in gat. M-am inecat, mi-a venit sa vomit insa nu aveam ce va nu mancasem si nu
bausem nimic, imi venea sa o trag de par mai ceva ca atunci cand am vazut-o pe Nina ca se saruta
cu Monica, mi-a zis asteptam cateva minute si intram la endoscopie.
Eu sunt neamul lu Mesterica, cum spune un bun prieten, asa ca singura alinare era ca o sa vad
cum e fabricat periscopul ala de stomacuri, o sa intreb pe doctor cum e facut, daca se strica des,
ce principiu de functionare are, lucruri pe care le fac oricum ori de cate ori descopar un utilaj,
aparat, dispozitiv nou. Usa de la endoscopie s-a deschis si aceeasi asistenta care mi-a stropit in
gat cu detergent (asa avea gustul, de detergent de vase) m-a poftit inauntru, dupa ce in prealabil
m-a intrebat daca mi-a amortit gatul.
Inauntru erau doua paturi cu niste separeuri de panza verde decolorata si doua aparate pe rotile cu
multe cabluri fire si cu niste televizoare albnegru . Tot inauntru erau asistente, niste doctori cu
carpe albe la gura si inca o doamna cam la 60 de ani care era si ea pacienta ca si mine.
Msistenta ma invita sa ma asez pe o parte pe masa, ma pune sa musc dintro chestie de plastic cu o
gaura in mijloc pe care ma roaga sa o tin in gura, eu tot asteptam sa vad periscopul ala, nu
intelegeam ce treaba are plasticul ala de mi l-au bagat in gura. apare doctorul , ma intreaba ai
mai facut vreodata o endoscopie? si eu zic nhguu(adica nu, aveam o chestie in gura care nu
ma lasa sa articulez cuvinte iar limba era foarte foarte amortita, o simteam ca pluteste in gura.
Intre timp la patul alaturat se auzeau pregatirile pe care le faceau pentru periscopia doamnei,
doctorul meu intreaba asistenta incepem? si ma trezesc in secunda doi cu un furtun negru care
seamana cu un invelis de cablu de frana de bicicleta doar ca era de 20 de ori mai gros pe care mi
l-a infipt in gura si care in 2 secunde era in stomac.
Nu pot sa descriu senzatia, parca aveam un soarece isteric in burta, din cand in cand impungea cu
varful furtunului si mai si sufla intr-un fel de furtun ca sa imi umfle stomacul, semana cu un
cimpoier, doar ca cimpoiul eram eu.
Pentru ca era foarte greu de suportat mi-am propus sa las pe alta data intrebarile legate de
periscop-endoscop si sa ma concentrez pe o imagine, un punct, ceva ca sa pot sa suport mai usor
chinul. Si pentru ca picioarele doctorului si ale asistentelor se tot miscau am privit printre ele in

departare unde era ce-l de-al doilea pat, draperia verde era trasa doar pe jumatate iar doamna era
dezbracata si statea capra tinandu-se cu mainile de tablia patului in timp ce unul din doctori se tot
chinuia sa ii infiga in fund un fel de OZN ca un porumb cu multe luminite, leduri si cu un furtun
gros in spate. doamna a inceput sa se vaite , sa geama iar eu eram ferm convins ca in sprayul cu
care mi-a dat in gat era si ceva halucinogen pentru ca nu intelegeam ce ii fac doamnei, credeam
ca delirez si am vedenii.
Daca la inceputul periscopiei mele stomacale eram cat de cat linistit, in momentul in care am
facut niste analogii, aparatul cu televizor cu care imi faceau mie analiza era destul de asemanator
cu cel cu care ii bagau OZN-ul doamnei in fund. M-a cuprins brusc agitatia, nu ma mai interesa
daca imi gasesc ia ulcer perforat, gastrita, singura mea panica era daca nu cumva furtunul pe
care mi l-au bagat mie in gat si stomac a fost bagat mai devreme in fundul cuiva, moment in care
am devenit foarte agitat, am inceput sa dau sa apuc cu mana de furtun si sa incer sa il trag afara.
Doctorul spune stai linistit, mai vedem piloricul si gata, scapi dar eu m-am panicat si mai tare:
habar nu aveam ce e ala piloric, ma gandeam ca incearca sa imi ajunga in fund prin stomac, chiar
ma gandeam, de ce naiba la baba aia isterica care tipa ca porcul la taiere ii intra prin fund in
stomac si la mine invers?
Am scapat cu bine de endoscopie-periscopie, nu am mai avut niciun chef sa mai intreb principii
de functionare, mecanisme, de ce sufla in cimpoi, singurul lucru care ma obseda era daca a mai
bagat in fundul cuiva aparatul ala pe care mi l-a bagat mie in gura, eram foarte hotarat sa intreb
un doctor la un moment dat pentru ca ma scarbisem foarte mult, nu mai aveam deloc pofta de
mancare, aceeasi lipsa de pofta de mancare pe care am simtit-o cand m-am indragostit de Nina.
Am terminat cu analizele pe ziua cu pricina si cu greu am adormit macinat de un singur gand : la mai bagat in fundul cuiva sau nu?. Am adormit intr-un tarziu dar pe la 4 dimineata usa
salonului se deschide si pe el isi baga capul o graseta brbtoasa cu mult par pe fata si pe maini
care aprinde lumina si striga radu? raspund somnoros eu, zice: hai sa te pregatim ca intri in
operatie!
Ce operatie? Ma gandeam ca au descoperit la periscop cine stie ce boala grava insa cum fac sa
imi anunt parintii? Pe vremea aia nu aveam telefon, eram panicat si de ideea ca nu mai aveam
niciun ban sa dau la doctor, plicul initial zburase cu viteza sunetului la doctorul care a facut
internarea iar alti bani nu aveam la mine, auzisem prin salon tot felul de legende conform carora
daca nu le dai ceva la doctori cand te opereaza nu iti fac anestezia suficient de tare incat simti pe
viu totul si suferi enorm etc. Eram panicat, ma simteam mai neputincios decat atunci cand intr-o
seara de toamna i-am spus Nicoletei ca nu pot sa mai traiesc fara ea, iar ea a ras si mi-a raspuns
ca ea poate sa traiasca fara mine.
Nu am avut prea mult timp pentru panica si frici pentru ca am ajuns imediat in camera
pregatitoare pentru operatie, graseta mi-a zis dezbraca-te si urca-te aici pe pat mi-am dat bluza

de pijama si m-am urcat pe patul din vinilin rece si ros pe la colturi, a ras foarte zgomotos si mia zis :nu dragutule, nu doar bluza, dezbraca-te de tot.
Eu pana atunci nu m-am mai dezbracat niciodata in fata unei femei, mi se parea atat de brutal
totul, simteam cum imi pierd puritatea adolescentei in cel mai barbar mod, m-am asezat cu fata in
sus pe pat iar graseta si-a pus niste manusi albastre de menajera si cu un aparat de ras a inceput sa
imi barbiereasca parul pubian in timp ce imi povestea ce salarii mici au si cat de greu e sa se
descurce cu 2 copii, facea totul cu o naturalete incredibila in timp ce eu eram absolut oripilat, nu
intelegeam de ce trebuie sa ma dezbrac si mai ales de ce imi rade parul pubian daca eu ma operez
de stomac. apoi mi-am amintit de piloric si m-am gandit ca o fi ajuns pana in fund cu periscopul
ala si trebuie sa ma opereze in fund. In timp ce ma macinau gandurile astea o vad ca incepe sa imi
rada si parul de pe piept, mandria adolescentei mele, singurul lucru pe care mi l-a complimentat
vreodata o fata pana atunci, parul de pe piept cadea usor, smocuri smocuri pe gresia umeda si
rece.. M-a lasat destul de repede fara par si cand a zis gata m-am ridicat si am dat sa ma
imbrac.
M-a privit asa cum priveste un badiguard de la Cora un provincial care nu stie ca pentru a lua un
carucior trebuie introdusa o moneda de 50 de bani si mi-a zis: Da unde pleci puisor, unde te
grabesti asa? Pai? Clisma cui o lasi?
Eu nu mai auzisem pana atunci de clisma, ma gandeam ca e o denumire regionala pentru mizerie,
dezastru, am auzit de zoaie, zoborne, falatoace. Adevarul ca era pe gresie destul de mult par asa
ca i-am zis aaa, ma iertati, dati o matura si strang.
- Lasa frumosule ca strang eu, hai la clisma si spunea asta in timp ce freca un sapun in apa
dintr-un ibric smaltuit cu alb din care iesea un furtun identic cu cel care scotea tata tuica din
damigeana, un furtun caramiziu si care avea capatul roluit sub forma unui inel mic. Eu tot nu
intelegeam ce e aia clisma insa imi zice urca-te din nou pe pat si ridica-ti picioarele cu genunchii
la piept si tine-le cu mana, ma gandeam, clar, ma opereaza la fund si a uitat sa imi rada si parul
de acolo. Incepusem sa o inteleg de ce e asa uituca, imi spunea ca se descurca greu cu copii, ca
mai are grija si de o batranica in timpul liber, ca sotul e taximetrist insa nu se mai castiga asa
bine, as fi iertat-o pentru ca a uitat sa imi rada tot parul.
Insa ea se apropie de mine, imi da cu niste crema pe fund si ha! imi infige furtunul ala caramiziu
in fund in timp ce ridica cu mana dreapta cana aia smaltuita in sus! Parea ca e ca dintr-un alai de
Rachiu: la mine in sat cand se casatoreste o fata mare, daca a fost virgina si a patat cu sange
camasa alba pusa la bataie de parintii fetei, toate rudele pleaca cu lautarii dupa ei prin sat si
opresc din poarta in poarta, arata camasa ca dovada a bunei cresteri a fetei si pentru a-si castiga
respectul celorlati sateni, dau de baut si intre doua gaspodarii chiuie si danseaza cu sticle de
rachiu indreptate spre cer, iuuuuuu iuuuuuuuuuu iuuuuu.

Mie nu prea imi venea sa chiui mai ales ca simteam cum sunt umplut cu apa fierbinte si senzatia
nu mai era similara cu nici una dintre cele traite in indragostirile mele iar graseta imi tot zicea sa
nu cumva sa ma misc ca o luam de la capat si ca, citez : daca iese furtunul acum e HAOS, sa
stii!, a terminat de transferat apa din cana in mine, cana ridicata si furtunul cu care eram
conectati imi aducea aminte de criza buteliilor de aragaz de prin anii 80 cand parintii mei
cumparasera o butelie ruseasca de capacitate mare si transvazau in ea butelii obisnuite pe care le
agatau intr-un pom si din ele cobora un furtun de gaz, la fel de caramiziu ca cel infipt in fundul
meu, spre butelia ruseasca
Ma luasera toate caldurile dar graseta mi-a zis, tine-te cat poti si apoi vezi ca e wc-ul in capatul
holului. Nu stiu ce holuri ati vazut voi la viata voastra dar asta nu era hol, era autostrada indoor,
abia ii vedeam capatul si acolo in capat era wc-ul. M-am tinut cat am putut si cand a vazut ca nu
mai rezist mi-a zishai, fugi dar ai grija, sa mergi incet, daca fugi iese haos!
Am mers pana in capat am ajuns la wc insa era incuiat! m-am intors mergand usor ca un pinguin
ce poarta pe picioare oul, am intrat in camera de tortura si i-am zisdoamna, e incuiat, daca nu
gasiti repede un wc sa stiti ca iese Haos de ala cum ziceti domneavoastra. Mi-a deschis alt wc din
capatul celalat al holului justificandu-se la mine daca nu le incui fac astia noaptea haos in ele in
timp ce eu ma intrebam contrariat pai si daca sunt incuiate unde fac totusi haosul?
Nu am inteles la ce fel de haos se refera pana nu am ajuns la wc, atunci am inteles pentru prima
oara cum functioneaza propulsia rachetelor, practic un jet este impins cu mare putere in jos si
forta reactiva il impinge in sus. Nu pot descrie in cuvinte trairile interioare, ma ravasise pierderea
parului, frica ca voi fi operat de habar nu am ce, OZN-ul despre care nu avusesem timp sa aflu
daca e acelasi cu cel inghitit de mine si ca sa fie lista de stresuri completa ma macina si gandul
daca furtunul caramiziu cu care scoate tata visinata si tuica din butoi e nou sau second hand,
noroc ca nu prea beam tuica insa visinata mai gustam din cand in cand.
M-am intors la asistenta barbatoasa, a repetat experienta cu alifia, furtunul, apa calda, mi-a zis
aceeasi replica ai grija sa nu fugi pe hol ca iese HAOS! si pentru ca deja stiam rutina m-am
intors la camera de gazare. Graseta mi-a zisacum mergem in salonul de operatii pentru
preanestezie. Preanestezie suna mai familiar decat endoscopie insa ma gandeam totusi de ce
pre? insa am aflat repede. Am ajuns acolo si anestezista m-a intrebat tu esti radu?. Am dat din
cap si m-a intepat cu o seringa cu un ac lung, mi-a zis, astepta acolo pe scaun pana intri in
operatie.
Ce ma ingrozea era ca nu aveam nicio veste de la ai mei si nici nu aveam cum sa le spun ca ma
operez, ma gandeam ca daca o fi sa mor in timpul operatiei foarte complicate (ma gandeam ca o
sa ma opereze si la stomac si la fund si peste tot ca altfel de ce naiba mi-au ras parul de pe burta
si mi-au bagat apa fierbinte in fund, nu?) o sa regret ca nu mi-am vazut parintii pentru ultima
oara, eram foarte ingrozit insa ingrozirea mea incet incet s-a trasformat intr-o stare de bine apoi

intr-o stare de extaz si in final intr-o mare relaxare, pluteam, totul in jurul meu era colorat,
asistenta graseta mi se parea cea mai sexy femeie in viata, gandul ca ma voi opera ma umplea de
mandrie si ma gandeam cat de curajos sunt, aflasem pe pielea mea ce efect are preanestezia.
Aceeasi asistenta graseta de data asta superba si cu niste ochi incredibil de frumosi, cu un ten fin
si catifelat, un par strans in coada ce avea reflexii aurii, cu cei mai apetisanti sani pe care i-am
vazut in viata mea, voce ce ma facea sa o doresc acolo, pe masa de operatie (dar chiar, stiti pe
cineva care face injectii cu preanestezie numai pentru asta?). M-a luat de mana si m-a condus in
salonul de operatie unde m-am asezat pe masa imbracat intr-un fel de costum de hartie verde; ma
simteam ca un dirijor cu frac, abia asteptam sa inceapa orchestra de medici sa ma opereze.
Anestezistul imi face o injectie in mana stanga si in timp ce ma invaluia un fior placut ce imi
amintea de primul meu dans cu o fata la revelionul din 1991 vine si doctorul ce pana atunci se tot
uita pe radiografii si discutase cu un alt doctor, avea o tichie colorata pe cap si ochelari, m-a privit
in ochi si a avut un soc si a intrebat: dar sta cine e? in timp ce eu adormeam usor si ma
gandeam ca daca o fi sa mor in timpul operatiei macar a fost frumoasa preanestezia si anestezia.
M-am trezit dupa cateva ore cu o perfuzie in mana, m-am pipait pe burta si nu aveam nico
taietura, am vrut sa ma pipai pe fund insa nu prea il nimeream dar nu simteam nimic schimbat la
el, eram amortit si nu intelegeam ce se intampla si mai ales de ce nu m-au mai operat. Am inteles
mai tarziu totul, pe baiatul tacut din salon cu mine il chema tot radu si trebuia operat de ulcer,
pentru ca eu am raspuns primul la intrebarea cine e radu? pe principiul primul venit primul
servit era cat pe ce sa ma operez de un ulcer pe care nu il aveam.
Inca mai am gherute si fluturasi in stomac cand ma indragostesc insa nu ma mai duc in viata mea
la doctor sa imi verific stomacul mai ales ca nu am aflat nici pana acum daca OZN-ul ala e
special pt fund sau e universal, singura dilema care ma macina e daca tata a folosit furtun pentru
visinata nou sau secondhand cumparat de la targul de vechituri Vitan Barzesti.

Ma roaga un prieten sa ii cumpar un metru cub de cherestea sa faca o cacarabet la el la firm.


Ma duc cu papucul din dotare pe Soseaua Giurgiului inainte de intrarea in Jilava unde intr-o curte
mare sunt multe stive de cherestea de toate grosimile si dimensiunile. Nici nu am intrat bine in
curte si deja ma simteam ca in filmele cu cowboy cand intra cate unul in barul nepotrivit unde il
asteptau toti cu pistoalele scoase. Auzindu-mi motorul masinii ca la un semn au iesit din baracile
improvizate din scanduri si folii de polietilena o puzderie de indivizi cu palarii cu boruri mari
apoi niste pirande cu fuste colorate si dupa ele o droaie de tigani in miniatura.

-Tche doreshte domnu shef? striga la mine cu o voce de Costel Busuioc unu care avea pozitia
schiorului la sarituri dar inversata, burta umflata mult in fata si corpul aplecat spre spate, mainile
in buzunare, mustati rasucite stil Salvadore Dali
-Ma scuzati, am crezut ca e depozit si de aia am intrat la dumneavoastra in curte,va rog sa ma
scuzati zic eu incercand sa ma tirez cat mai repede. Intre timp ma inconjoara toti precum o haita
de sacali prada si unul mai pispirel imi zice:
-shefuleeeeeeee, aicea nu ie curte, aicea ie depozit da cherestele, avem si firmha, avhem si
atorizatii, avhem si stapilha, avem totu in regulha ca altfel ne salta mascatii , ia zi che sa fie
barosanhe?
-as dori si eu niste scanduri de doi jumate grosime la patru metri lungime, cat costa metrul cub?
Cand au auzit de metru au inceput sa urle la mine toti in cor, parca as fi rostit cuvantul penis
intr-o manastire de maici care la auzul lui fac cruci si matanii sa alunge necuratul, vociferau cu
totii si mai aveau putin sa ma linseze.
Una plina de salbe de aur la gat si cu un copil in brate imi zice cu o voce sparta si plina de spume
la gura:
-Da ce crezi frumosulhee ca aicea ie hornbac sau bricostore? noi d unde le lom le lom la bucata,
ti le dau cu o suta d mii bucata, unile ie mai mari, alitile ie mai mici, aea la dm si noi mai
dparte cum le lom, ie munca cu scandurile, le aducem d la munte, ie gaborii cu ochi pa noi, la
bucat le lom, la bucata le dm, aia ie!
-Doamna, am nevoie de factura si trebuie sa cumpar un metru cub, daca nu puteti sa imi vindeti la
metru cub asta e, iau din alta parte.
-Floreno ia ad f calculatoru ca neam dat dreacu, vrem la metru cub, vrem facturhaa
acumaaa dupa care se uita la mine si zice: ie patru milioane cinci sute metru cub barosane, ie
bine?
Dati si factura?ii sacai eu obsesiv fiind convins ca daca scap nebatut din curtea plina de zdrahoni
si puradei ma imbat de bucurie
-Hai lasa harnealaaa ca ne tii dan treabaaaa, lasaaa ca ne intelegem noi barosaneaa imi zice ala
cu mustatile mari dupa care urla la unu pricajit, vai mama lui:, Remuseeeee, ba Remuseeee, hai
incarca la patronu aicea masinaaaaa!
Si incepe sa puna Remus scanduri pana cand ajunge masina sa se lase asa de tare incat mai avea
putin si atingea cu roata de aripa spate.

Stooooop, gataaa! zic eu, suficient!, hai sa calculam cubajul, sa facem factura si sa plec
-Si incepe sa numere Florena la scanduri, 67 de scanduri ori 10 lei egal 670 lei zice ea socotind
pe calculatorul casio bandajat cu schotch
-Alooooo, doamnaaaaaa, nu vreau la bucata, vreau la metru cub
-Pai ie peste un metru cub aicea, zicea ea, ie la ochi ashea cam aproape doi metri, poate si mai
mult, mai lasam d la noi ca ati luat multe.
-Pai daca e un metru cub va dau 450 de lei cum am vorbit, nu?
Nu mai intru in detalii(fara cuvinte, fara detalii) dar in 10 minute tipam unii la altii,ei sustineau ca
au apropa e doi metri cubi pe masina, eu insistam sa calculam cubajul cu ruleta, puradeii
incepusera sa oracaie, cainii latrau iar eu tremuram de nervi si frica sa nu ma lichideze clanul
cherestergiilor la bucata(nu la metru cub)
Pentru ca deja situatia scapa usor usor de sub control le zic: ori imi vindeti la metru cub cum am
vorbit ori dam jos toata scandura si asta e, ne vedem fiecare de vieti.
-Haoloooooo, cum sa dham jos sefulee scanduraa, ie p masina ie buna luat, d banu si aia ie!s-a
spart Remus sa o suie pa masina si acum o d jos? pai da cine plateshte munca lu Remus, nu tot
io? d banu si ia scandurha ca sa nu sa iasa alte belele acilea ca nu ie frumos ce faci mathale
-dati calculatorul sa calculam ce volum au scandurile, va dau banii, imi dati factura si am plecat
-pai sefulheeee, ia d calculeaza matale sa vedem cat iese, daca iese cat a iesit la noi la bucata iti
dam la metru cub daca iese mai ieftin tot la bucata iti dam
Calculez eu aria sectiunii ori lungimea scandurilor si imi rezulta pret final inclusiv tva 340 lei pe
care il comunic bulibasei
Aolooooooo, nu s poateeee, nu are cum, sefuleeee, veziti de treaba matale, astea e peste un
metru jumate la ochi, bate spre doi metri, da 670 lei si aia ie
Pentru ca eu o tineam pe a mea si ei pe a lor, pentru ca au zis ca de fapt nici nu au cum sa imi dea
factura dar imi pot da una alba sa o completez eu cu cea vreau, si pentru ca deja i-am amenintat
cu politia au cedat si intr-un final au acceptat 340 de lei.
Eu bucuros am intrat in masina sa il sun Eugen, tipul cu cascarabeta, sa ii spun ca nu imi pot da
ia factura si ca imi e frica ca ma lineaza, sa stie de mine unde sunt in caz ca nu mai dau niciun
semn de viata in urmatoarele ore. Cum stateam eu in masina si vorbeam la telefon simteam cum

mi se leagna masina pe arcuri dar m-am gandit ca poate s-a sprijinit bulibasa de ea, la ce burta
mare avea putea si sa stranute spre ea si imi rupea amortizoarele
termin de vorbit la telefon si ma dau jos din masina sa leg scandurile insa raman mut de uimire,
stiva de scanduri de pe masina scazuse la jumatate!mi-am dat seama imediat ca balansul masinii
nu era nici de la stranutul bulibasei si nici nu imi umflau rotile din exces de zel parpandeii ci mau pradat de scanduri!
Mi-ati furat scandurileeee, aduceti scandurileee, chem politiaaa, urlam turbat de furie cum rar mam vazut(m-am mai enervat asa o singura data cand o tipa care circula in fata mea la 10 metri
intrat cu masina in mine dand in marsarier cu toata viteza, si-a facut varza masina, s-a dat jos si a
inceput sa ma faca incult, nesimtit, prost, justificand ca si-a stricat masina pentru ca nu am pastrat
distanta regulamentara )
Eram foarte nervos si dadeam cu picioarele de nervi in rotile masinii in incercarea de a ma calma
pentru a nu sari la gatul cuiva, vreau sa imi puneti scandurile la loc altfel chem politita repetam
in zadar.
auzind scandalul dintr-o baraca iese o tiganca mai batrana si imi zice:
-hai da nu mai zice asa cuvinte urate ca aude lumeaaaaa!! cin-te furhaaaa? ai? cin-te furhaaaa?
-pai uite sta cu mustata si remus asta mi-au dat jos scandurile de pe masina cat vorbeam la
telefon, daca nu mi le pun la loc chem politia sa stiti!
-hai da di ce sa chemi gaborii sefuleeee? da d ce te-ai oparit asha? hai pai daca nu te furam noi
tot te fura careva, ori noi ori altii. toti te furaaaaaaa!
Toti te fur !
.

Pentru c spaiul n care mi desfor activitatea devenise insuficient am hotrt s m extind


construind o hal de producie nou pe structura metalic, i pentru c m trag din neamul lu
manivel i a lu repar carburatorul n drum i a lu dect s mi cumpr mobilier mai bine o fac
eu evident c mi-am proiectat i fabricat ntreaga structur singur. A sosit ziua n care tirul cu
grinzile metalice atepta linitit la poart,m-am cocoat n vrful grmezii de metal, i
nemaiavnd rbdare s soseasc macaraua corespunztoare am ncercat mpreun cu Remus a lu
Nae a lu Zeam s dm singuri jos din tir grinzile de 200kg fiecare.

Am apucat de captul grinzii, am privit zmbitor spre mulimea de puradei care m admira
considerndu-m batmanistico-spiderman-supermanistic i cu un gest extrem de elaborat am
ridicat grinda cativa cm, apoi am cedat sub greutatea ei necrutoare, i gravitaia att de urt
atunci de mine i de fetele cu snii lsai, i-a facut treaba i pac! mi-a strivit degetul, acel deget,
degetul corespondent al brbiei, mijlociul!
ce durere, ce chirieli, ce urleteee, ct suferin, mama alerga disperat s aduc uica de prune
(nu s beau, s m dezinfectez) tata cuta o rang cu care s deprteze grinda i astfel s mi
eliberez degetul captiv, ignuii gur casc de pe margine ba rdeau ba se dadeau empatici, m
consolau: mcar nu e prinse toate efu, e doar un det, nu?, ntr-un final am fost eliberat i nu
mult a lipsit s m eliberez pe mine de durere.
din falnicul meu deget mai rmsese un fel de palet de ping pong vnt, unghia atrna n lateral
ca un semnal CFR cobort, cred c deja degetului i crescuse o inim mic pt c pulsa de mi
venea s m urc pe perei de durere iar melodia puca si cureaua lata incepuse pentru prima oara
sa capete sens pentru mine( aceeasi problema o mai am cu melodia aia enervanta de pe la nuni,
pinguinulcareia de asemenea nu ii inteleg menirea)
am plecat la bucureti de urgen conducnd doar cu dreapta i facand tuturor vecinilor de pe
marginea antului un semnal de la revedere cu mna stanga (mai mult cu degetul mijlociu al
mainii stangi )
la noi n familie, pe lng frica de gogori, magaoaia, te fur iganii, te fur secta, exist i frica
suprem, doctorul!
dei tot drumul spre bucureti mi-am fcut curaj s m duc la urgenta nu am reuit s mi nving
frica de doctor aa c am ajuns acas unde sub influena adrenalinei i a vaporilor de uic
dezinfectant am adormit.
pe la ora trei noaptea m-am trezit cu nite dureri ngrozitoare, i dei pe lista de lucruri extreme
nefcute nc exist masaj erotic la salon, mncat pui de balt, gang bang cu bunicue pensionare,
notat cu delfinii, lecturat urban n public, am ales s ncep cu una din cele mai grele, vizitarea
unei camere de gard a spitalului de urgen!
i pentru c stateam foarte aproape de spitalul sf ioan m-am urcat n main, am condus mai mult
cu mna dreapt pentru c stnga era umflat i cu degetul mijlociu nepenit n poziia salutului
cetenilor ctre emil boc
am intrat pe holul rece ai crui perei erau ici colo acoperii de o faian alb splcit, intr-un
colt moaia la greu un badigard pe un scaun metalic iar pe o u crem, uleiat cu zeci de straturi
de vopsea, era batuta in inte o plcu pe care scria camera de gard

mi-am fcut cel puin 10 minute curaj s intru i la imboldurile degetului mijlociu care datorit
aceleiai gravitaii zvcnea irigat de sngele pompat cu viteza datorit emoiilor am ciocnit la
u cu respiraia tiat n ateptarea rspunsului de dincolo de ea.
- intr! se aude de cealalt parte o voce aproape de femeie
- bun seara, am i eu o problem, am veni..
- cu toii avei o problem, crezi c vine cineva aici s mi aduc bomboane si sa ma intrebe de
sanatate??!apoi continu sa scrie in registrul de gard si din cand in cand mai lua o gura de cafea
dintr-o cana rosie pe care scria I LOVE NY
fara sa fi fost poftit sa fac asta am luat spait loc pe singurul scaun care exista in camera si m-am
gandit ca asta e procedura, astept acolo pana termina ea ce are de facut apoi se va ocupa de mine
si degetul meu razle
camera de gard semna cu un laborator medical nazist, singurele lucruri care l fceau mai uman
era televizorul samsung n al crui tub catodic electronii baleiau ca bezmeticii un film indian pe
acas tv si o vaz n care zceau nite flori ofilite, dovada vie a faptului c toti suntem simpli
trectori prin via, dar de departea cea mai graitoare si sntoas dovad a efemerului era un
moulic de 89 de ani care se vicrea pe unul din paturile separeurilor venit cu blocaj renal i
obstrucie de uretr
-mhooor, nu mhaiii phoootttt urla moul cu o voce stins i distorsionat de proteza rmas fr
adeziv corega
doctoria: tataie, ar fi chiar culmea s mai poi la vrsta matale! dupa care rse un pic pervers.
taci din gur c n cel mai scurt timp te rezolvm
pe un alt pat zcea stnd pe o parte o igncu de 18 ani care venise cu greuri specifice sarcinei
dar care uitase complet de ele i se chinuia ntr-o poziie destul de inuman s trag cu ochiul la
filmul indian pentru ca televizorul se afla prins pe un suport suspendat pe acelasi perete la care
erau aliniate si capetele paturilor. vznd-o aa chircit i cu lacrimi n ochi chiar m-a nduioat
strnind n mine sentimente paterne, abia mai trziu am remarcat c nu plngea de durerile facerii
ci pentru c actria din film tocmai fusese btut de so i se refugiase ntr-o cas prsit
dup cteva zeci de minute de stat nemicat pe un scaun de lng doctori am zis totui s mai
ncerc s mi expun problema, mai ales c moul trecuse de la registrul de vicreli la un horcit
destul de uniform, nu eram sigur dac trage s moar sau aa sforaie el acompaniat de proteza
care la fiecare expirare i iesea nefiresc printre buzele zbrcite iar manelista cu colcei de grasime
pe care iniial i credeam o sarcin foarte evoluat scria sms-uri pe samsungul ei cu clapet i

cartela cosmote pe care sigur le mpna cu mey shi, tiam, buuey,frate, fathaaa i nelipsitul
mncaia
cu o voce stins am spus; bun seara, putei s v uitai i la degetul meu puin?
am uitat s v descriu doctoria de gard, era cam la 35 de ani, megaporno, cu dres negru tip
prostovol/setca/nvod, avea ochelari i mai porno cu rama neagra, o fusta foarte scurta tot neagra,
o bluza alba substitut de halat cu nasturii desfacuti prin al carei decolteu se ieau doi sani
cernoblieni dati cu acelasi fond de ten care ii nivela i tenul indelung supus la chinuri in noptile
de garda, ten plin de laba gastei si riduri, de care sigur se facea vinovat vreun actor indian in rol
negativ ce o intrista seara de seara pe acasa tv
-privindu-m pe sub ochelari m intreaba:sigur nu ai fost mai devreme? in timp ce tot completa
niste date in acelai registru de garda
- nu am mai fost doamna, nu ma suportam durerea si am ve
-te rog, domnisoara!
-domnisoara, nu mai suportam durerea si am venit aici, stiti, eu nu prea am mai fost la spital
niciodata..puteti sa va uitati la degetul meu?
- pot! zice privindu-ma sictirita pe sub ochelari
durerea mi se mai potolise, aproape uitasem de deget si de ce venisem acolo, eram atat de fascinat
de extraterismul camerei de garda de care auzisem doar legende in copilarie de la un coleg din
clasa a treia care fusese operat de apendicita, am ridicat mana vnata cu degetul mijlociu in sus
cautandu-i privirea compatimitoare prin lentilele ochelarilor porno
-ala e degetul la care vrei sa ma uit?
da! raspund mirat pentru ca pentru mine era foarte evident ca era un deget strivit dornic de
reparatie urgenta pe care l-ar fi remarcat de la mare distanta chiar si o baba cu cataracta la ambii
ochi
-gata, zice fara sa se ridice de pe scaun, m-am uitat! dupa care continua: sigur nu ai fost mai
devreme?si isi continua completarea rubricilor din registru in timp ce cu un ochi tragea la
telenovela
mi-au trecut prin cap tot felul de ganduri, oare trebuie sa imi amputeze palma si asteapta sa vina
cineva competent drept urmare nu vrea sa ma panicheze? deja fiori de transpiratie imi curgeau pe

spate la gandul ca o sa raman fara deget sau si mai rau fara mana (pusca si cureaua lataaaaa, ce
barbat am fost odataaaaaa)
usa se deschide zgomotos si pe ea isi baga capul o lungana, o girafa de infirmiera care arata ca o
piigaie, vopsita blond spalacit,tunsa scurt si cu niste ochelari cu rama de celuloid ca cea din care
faceam fumigene in scoala generala, si intreaba: ie ceva sefa, ie? probabil ie fiind codul pentru
au mai venit pacienti noi, pot sa ma culc?
doctorita isi muta incet privirea de la telenovel catre piigaie si ii zice : nimic deosebit,e tataia,
duduia gravidua si el. dar el a fost si mai devreme
-nu am fost eu mai devreme, acum am venit prima oara aici, mor de durere, imi zvacneste aa..
si nu stiu ce sa fac, trebuie cusut?, se infecteaza?, mai sunt sanse sa se faca la loc?, spuneti-mi, nu
ma lasati asa , va rog!!!!
zambind, se uita catre piigaie si apoi cu o privire satisfacuta ca a unei vedeta porno la vederea a
doi handralai negri imi zice: se vindeca singura, nu mai fiti asa fatalau, dar sigur nu ati fost
mai devreme?
la auzul cuvantului fatalau imi venea sa o intind acolo pe patul ala de spital s ii arat eu fatalau!
(asta cu doctorita si patul de spital e o alta fantezie de a mea neimplinita inca alaturi de inotat cu
delfinii si restul)
-doamna, nu am mai fost mai de-vre-me!
-domnisoara, te rog
-domnisoara, doamna, cum vreti, intelegeti ca nu am fost mai devreme, ma doare degetul de mor,
spuneti-mi ce sa fac ca nu mai rezist!!!!!!
-va rog calmati-va, hai sa vad totusi., dar sigur nu ati fost mai devreme? si se ridica de la birou,
ia o manua de unica folosina folosita, si-o trage pe mana si cu delicatetea dar si scarba bonei
unor bogatani student la arte ce le plimba prin parc copilul pe care il apuca de puulic pentru a-l
ajuta sa fac pipi, ma apuca de deget si dupa ce il rasuceste in cateva pozitii in care eram sigur ca
va ramane cu el in mana, ma priveste fix in ochi si desi ateptam verdictul: il taiem, e cangrena,
o sa faci cancer, etc, ma intreaba: sigur nu ai fost mai devreme??
-doamn!
-domnioara, te rog

- domnioara, nu am fost mai devreme, stai sa va art buletinul, nu sunt eu, nu stiu cu cine ma
confundai, am degetul varza , ma doare de mor, nu mai suport, faceti ceva! si cu mana dreapta
scot portofelul din geaca chinuindu-ma sa desfac fermoarul, pun portofelul pe masa la care se
aezase la loc si completa in continuare la registru, fixez cu cotul mainii stangi portofelul pe masa
si cu mana dreapta trag cu greu buletinul din locasul stramt de piele si il arunc pe mas
-uitati- nu sunt eu cel de mai devreme, nu stiu cine e, nu ma intereseaza persoana lui, eu sunt Eu!
ma doare ingrozitor degetul si vreau sa imi spuneti ce sa fac ca nu mai rezist!
sa uitat ciudat la mine, s-a uitat la buletin si dupa ce l-a aruncat in sictir pe masa si a revenit la
completatul registrului a mormait:
-mda, posibil, parca ziceati ca v chema altfel mai devreme..
-doamn
-domnioara va rog
-domnisoar, ma doareee degetulll, ce sa fac?spuneti-mi ce sa fac ca eu nu mai rezist aici,
pleeeecccc !
-dar plecati, ce va in eu aici?
-doamn,domnisoara scuzai-ma, sunt si eu contribuabil ca orice cetatean, am dreptul la ingrijire
medicala de urgenta ca orice om din tara asta!
-pai si ce, asta e urgen?
doamn!
-va rog frumos domnule , de cate ori sa va corectez, domnioara doctor tomescu adriana,
domnisoara doctor, e greu? e greu tare sa reineti??!
domnisoara! macar spuneti ce pot face, va rog frumos, sunt disperat, eu nu prea ma pricep la
chestiile astea cu doctori, medici, e prima oara in viata mea cand ajung la doctor, la spital, va rog
frumos, ce sa fac ca sa imi tratez rana?
-teoretic ar trebui sa va spalam cu niste apa oxigenat.
-teoretic?
-da, teoretic, nu prea sunt fonduri, avem o rezerva dar e doar pentru urgene

-pai si eu nu sunt o urgena?


probabil ca moulica s-a simtit marginalizat sau doar l-a trezit tonul meu ridicat pt ca a inceput sa
urle: nu mai pottttttt, o sa moooorrrrr, o sa morrrr, ia-ma doamne la tine ca nu mai rezisttttt, o sa
moorrrrrr in timp ce se inea cu mana de burta
-toi o sa murim odata si odata, ti-am mai zis tataie, si cu dumnezeuuu, serios acum, pana la
dumnezeu te manaca sfintii! moment in care isi indrept privirea zambitoare spre mine incercand
sa obtina aprobarea mea tacita a frazei te mananca sfintii
moooorrrr, moooorrrr, urla tataia si enervata ca deja pe acasa tv erau stirile mondene cu cabral si
nu-i aa solcanu pe care nu le putea savura in liniste, pune mana pe telefon si o suna pe
piigaie: angela, vino fata ca a inceput tataia sa decarteze
urletele lu tataia mi-au mai taiat din elan,pe langa problemele lui a mea prea vat pe ba,
priveam cu jind la o vitrina cu un lacat auriu ABUS mare cat poman tiganeasca care proteja de
hoi rafturile pe care se aflau toate cele trebuincioase unei urgene, fasa sterila, bioxiteracol,
ampicilina, apa oxigenata..
apa oxigenata?apa oxigenataaaaaaa
ii zic, doamn, domnioara, vad ca aveti aici apa oxigenta, nu puteti totusi sa imi turnati putina pe
deget, sa rezist macar pana ajung acasa?
ma priveste pe sub ochelari si zice.nu, serios, sigur ai mai fost mai devreme!
ma ridic nervos cu intentia sa plec, dau sa imi iau buletinul dar ma opreste punand mana pe el si
imi zice: semnai aici!
-unde sa semnez? de ce? pentru ce?
- cum de ce? pai credeti ca aici e gara de nord, veniti aa, toti care cum vreti, va bateti clanurile
intre voi si noi trebuie sa va facem bine aaa, ca suntem noi maica tereza?
pai ce sa semnez?
sa semnati ca v-am acordat cand ati fost mai devreme ingrijire medicala de urgena desi nu sunteti
asigurat,daca ne-am pierde aa timpul aiurea cu toti ipohondrii am ajunge la balamuc, trebuie sa
justificam si noi ce facem aici, ce credeti ca e sat far caini?

am semnat cu mana dreapta in timp ce la subratul mainii stangi ineam strans portofelul pe care
nu am mai reuit sa il intromisionez in buzunarul gecii si inainte sa ies pe ua doctora ma opreste:
auziti? sigur nu ati fost mai devreme?
doamna, domnisoara, nu mai am chef de glume, nu mai rezist, spuneti-mi macar ce sa fac, unde
sa ma duc, cu ce sa ma dau, m doare de lesin!!
-dati cu apa oxigenata si in cateva zile o sa se inchida rana, titi, nu mai facetit atata pe prostul, ai
mai fost si mai devreme iar eu nu am nervii de oel, va rog foarte frumos sa parasiti camera de
garda, aici vin oameni cu probleme adevarate! si spunand asta ma apuca de umr si m conduce
catre ieire in interjeciile triumftoare ale moului care de data asta reuise s decarteze in
plosca sub privirile pline de scarba ale piigaiei
am iesit afara foarte scarbit de romania, de spitale, de basescu,de badigarzi, de brancardieri, mult
mai scarbit decat de decartarea mirositoare a moului care parea singura reacie normala intr-o
lume care imi prea din ce n ce mai anormal
m-am urcat in masin plin de draci, am iesit din parcarea spitalului sub privirea nervoasa a
portarului trezit din somn care a depus incredibilul efort de a apasa pe un buton sa ridice bariera,
am iesit in vitan-barzesti cu intentia sa fac stanga spre oltenitei dar nu am mers nici 10 metri ca in
spatele meu o masina de politie m-a tras pe dreapta cu girofarurile aprinse si sirena in functiune
-buna seara, agent paraschiv, actele dumneavoastra la control
- imi puteti spune si mie de ce m-ati oprit?
pentru ca mna stng deja imi intepenise si o tineam ridicata in dreptul geamului si inplicit a
feei mele m-a rugat: ai putea totusi sa va aratati faa?
se uit suspect la mine, se duce la masina, revine la masina mea si imi spune: ati baut ceva?
uica? mirositi a bautura de la o pota!
pentru ca mama, principalul responsabil al fobiei mele fa de spitale a facut exces de tuica
dezinfectant de prune miroseam a bodeg comunal inct si cel mai binevoitor poliist nu m-ar
fi lasat sa plec fara sa suflu in fiola alcooltest.
-nu am baut nimic, serios, am la deget o problema si nu am avut spirt medicinal, m-am
dezinfectat cu tuica, serios
-hahahaha.mdaaa, domne, in meseria asta aud tot felul de scuze, care mai de care mai
actele la control va rog!si coborati din masina sa facem cativa pai, ia suflati catre mine!

-eu: huuuuu, huuuu, huuuu


-politistul: de unde suntei? s-a facut anul asta vinul? uica? hahahaha, si radea complice uitanduse spre celalalt coleg
-din yellowish, calarai
-aha, actele la control, va rog, haidei, nu stam aici toata seara! auziti, dar nu ati fost si mai
devreme la spital?
deja sim eam ca inebunesc, ma gandeam ca ori e o farsa foarte bine pusa la punct ori romania e
tara paranormalului (chiar este, aici totul e anormal, extrem de anormal, paranormal!)
-da, de la spital vin, am fost mai devreme
-nuuu, nu mai devreme, mai devreme devreme, inainte sa iesii acum a doua oara
-dar nu e a doua oara, e prima oara cand vin la spitalul sta, prima oara in viata mea cand vin la
un spital, am degetul strivit, am venit sa imi dea ceva ca mor de durere
-haideti ca vedem noi cum facem, actele la control
dau sa scot portofelul din geaca insa de la frig si oboseala imi era foarte greu , reuesc intr-un
final sa il scot insa imi era aproape imposibil sa mai scot din el asigurarea, buletinul,
permisul,chitanta doveditoare a platii rovignietei si talonul masinii asa c il rog pe agentul
paraschiv privindu-l fix in ochi sa ma asigur ca nu crede ca il iau peste picior: puteti sa scoateti
dumneavoastra din portofel actele, am degetul strivit si chiar nu pot cu o singura mana sa ma
descurc
imi zambeste complice si ma intreaba: sigur nu ati mai fost si mai devreme la spital? adica mai
devreme devreme, inainte de acum?
-eu: nu!
-vasile, ia vino! si ii cheama ajutorul sa ma priveasca si el mai bine
-vasile era aa, genul tractorist care din lipsa de hectare arabile si-a pus o cacheta pe cap si gata,
pac, politist!
-sefu, ie posibil sa nu fie el c cred ca la d mai devreme avea degetul d la mana dreapta belit
nu d la stanga da sa poate sa fi fost el, nustiu, cum zici matale

-paraschiv: deci sigur sigur nu ai venit mai devreme cu un taxiu dacia solenta?
-nu domne, asta e masina mea, imi fac o hala, mi-a cazut un fier pe mana, am venit aici pentru ca
ma doare degetul de mor, sa imi dea cu ceva, sa ma trateze
-auziti, e posibil sa nu fiti ala de mai devreme.. da stiti ca nu va merge stopul pe frana? pentrut
asta se ia talonul daca nu se remediaza pe loc
-ma urc in masina, vasile si cu paraschiv se aseaza strategic in dreptul lmpilor spate pentru a se
proiecta pe ei lumina stopurilor si imi strica in cor: apasa acum
aa era, aveau dreptate, lampile spate nu mai functionau, nu aveam stop pe frana, era o siguranta
arsa, in mod normal o schimbam pe loc insa cu mana varza imi era foarte greu sa ma scarpin si la
nas darmite sa schimb o siguranta aa ca am trecut pe modul sarumna sefu
- haideti, va rog eu mult, ma doare degetul de nu mai suport, chiar nu mai pot rezista, sunt aici de
la 3, e 6 dimineata, promit ca las masina in parcare pana o repar, stau aici, la trei strazi distanta,
haideti va rog, intelegeti-m si pe mine
cand au auzit cuvantul magic intelegeti-ma s-au activat amandoi ca niste acali la vazul
prazii(acalii sunt un fel de caini salbatici, nu am vazut niciodata unul in carne si oase insa cred
ca mai exista doar in zona dobrogei, in nici un caz pe lnga bucuresti)
-ei:(vasile) ie totusi problema cu becurile astea, haideti ca ne intelegem noi, nu e problema.,
(paraschiv) haideti ca suntem si noi oameni nu monstri dar sigur nu ati fost mai devreme?
adica mai devreme devreme la spital? cu un taxi galben?
imi venea sa le zic: unde dreacu ati vazut voi ma alta culoare la taxiuri in bucuresti decat
galbena? dar deja eram pe punctul sa cedez nervos asa ca mi-am pastrat calmul
-paraschiv:sigur nu ati fost mai devreme, nu? hai dati actele alea sa terminam odata, ne
intelegem noi, nu e problema.
asa cum stabilisem deja mai devreme, le dau portofelul pe care vasile il colecteaza din mana mea
tremuranda de draci si frig si indreptandu-se la masina lor imi zice: ie mai lumina aici la
masina,hai ca le scot io din portofel, hai ca ne intelegem noi, daca zici ca nu ai fost tu mai
devreme, ziceti ca stati i aproape, putei conduce asa si catre paraschiv: nu a fost el sefu, ala
avea la mana dreapta detu rupt
scot ei actele, se uita pe ele, scriu un proces verbal si ma chema sa semnez
paraschiv: v-am dat avertisment p alta contraventie, la asta sa retinea talonu, nu puteam sa
scriem ca nu merge stopurile. si m-au pus sa semnez

am semnat, am luat teancul de acte si portofelul pt ca nu au fost atat de draguti incat sa imi
insereze fiecare act la locul lui din portofel (am i eu ceva fie de occidental,recunosc,ce
dreacu,auzi, sa imi bage la loc actele in portofel, sunt si ei oameni totusi pana la urma nu? sunt
platiti prost,le-au taiat acum si 25%din salariu, cer cam mult de la niste bugetari,nu?) si am plecat
fericit la farmacia nosntop de pe alexandru obregia unde speram sa gasesc mai multa intelegere la
o farmacista dragu care sa imi recomande cu ce sa ma tratez la domiciliu
in drum spre farmacie chiar ma gandeam ce politisti binevoitori am intalnit totusi si ma
obseda intrebarea ati fost si mai devreme? intrebare careia nu ii intelegeam sensul, rostul si
repetitivitatea obsesiva
intru in farmacie, foarte amabila farmacista, imi recomanda rivanol, apa oxigenta(apaa
oxigenataaaaaaaa), antibiotice pt prevenirea infectiei, scot cu greu portofelul si cand sa platesc nu
mai aveam nici un leu. vasile si paraschiv m-au pradat! avusesem 80 ron in portofel si probabil
cuvintele intelegere, ne intelegem noi sunt un fel de cod secret pe care eu nu il stiu pentrut c
nu am dat niciodata paga politistilor, cert e ca mi-au inapoiat portofelul mai usor cu 80
lei,singurii 80 de lei, probabil nici nu a fost prea mult inand cont ca ei ma banuiau ca am ciugulit
niste uica de prune, aveam stopurile arse, m-au ajutat sa imi scot din portofel actele, chiar au
depus ceva efort si au si inchis ochii la o infractiune.
am plecat acasa fara sa cumpar apa oxigenata, am aflat apoi a doua zi de la radio an(babele de
stau toata ziua pe bancue in fata blocului) c in noaptea aia a fost o bataie intre nustiu ce clanuri
si ca unuia i-au strivit mafiotii degetul la portiera mainii ca sa spuna unde o tine p fata minora
a lu sile alu sanson care a fugit cu fisu, si ca la fusese inaintea mea la spital sa isi trateze degetul
si ca semnm izbitor de bine
ps
pentru ca intr-adevar semanam izbitor cu mafiotul cu pricina pe care l-am vazut la cateva zile in
parcarea din spatele blocurilor unde se adunau ei seara sa sparga seminte stand pe capotele
masinilor, la doua saptamani dupa intamplare m-am mutat definitiv din berceni, iti dai seama ce
confuzii se puteau intampla daca dupa o altercatie intre clanuri treceam si eu intamplator prin
zona si ma oprea un manelist burtos si tatuat din clanul advers cu bmw cu geamuri fumurii: auzi
futui gura mtii, nu ai fost m tu mai devreme?

De mic copil alerg ca un tampit dupa fericire doar ca am alergat mult timp in directia gresita.
Fericire pentru mine erau jucariile de plastic, o bicicleta Pegas noua, un casetofon portabil cu
casti, o geaca de blugi careia ii coseam Metallica pe spate, calculator, masina, aparat foto.

Fericirea trebuia musai sa fie ceva ce poti atinge si tine in mana. Mai tarziu am aflat ca un mare
ganditor cu nume de animal sau dispozitiv de barbierit (Lama, Dalai Lama) spunea ca singura
menire a omului in trecerea lui prin viata e cautarea fericirii si asta m-a ambitionat si mai mult sa
perseverez in calatoria mea cu o singura destinatie: fericirea! Anii au trecut iar fericirea intarzia
sa apara, alergarea dupa palpabil ma epuizase iar intr-o zi am avut o revelatie:), cand ne nastem
viata noastra e o piscina plina de fericire. Si cu fiecare lucru material pe care il aruncam in
piscina plina de fericire nivelul ei creste. Aruncam in ea o masina germana in leasing pe 10 ani
(se stie, germanii fac masini foarte bune, nu?), cas cu credit ipotecar pe 20 de ani, ba nu, mai
bine pe 30 sa fie rata mai mica (sa nu simti), gadgeturi, sute de inutilitati cumparate cu
argumentul costa foarte putin, tone de haine, telefoane mobile ce au pretul ridicarii unei case
din chirpici undeva la tara, si cand aruncam toate astea in piscina la un moment dat incepe sa dea
pe afara, pare ca e multa fericire in piscina daca a ajuns sa dea pe afara nu? Si incet incet fundul
piscinei urca tot mai mult iar nivelul fericirii e din ce in ce mai scazut.
la un moment dat iti dai seama ca a devenit o piscina inutilizabila, nu poti inota printre atatea
facturi de apa, gaze, lumina, rate la banca, goana nebuna dupa lucrurile materiale ne umple foarte
repede piscina vietii in care nu mai ramane loc sa inoti liber insa ne balacim zilnic cu talpile in ea
si ne udam de fericire si asta ne da puterea pentru a face fata si zilei de maine, zi in care la fel de
nebuni alergam cu disperare sa mai facem rost de inca un obiect pe care sa il aruncam in piscina
pentru a mai ridica putin nivelul apeifericire.
Si dupa multi ani obosim, obosim si devenim nostalgici dupa copilaria in care tot ce conta era sa-i
pacalim pe ai nostri sa ne lase pana seara tarziu afara, sa inotam in garla, sa furam mere din
carutele merarilor veniti tocmai de la munte pentru a le vinde prin satele de la es, ne e dor de
sanius, prima ninsoare, primul sarut, prima petrecere, primul, prima
Si ne e dor de prieteni, nu imi amintesc nimic frumos din copilarie care sa nu fi fost facut
impreuna cu o gasca de nebuni, cretini , tampiti, retardati, kamikaze, pampalai, batausi, o
adunatura pestrita de fiinte care aveau un singur numitor comun; erau prieteni!
Si imi amintesc ca de cate ori am simtit ca am piscina plina cu fericire, ca da pe afara, ca e cat trei
bazine olimpice de mare, de fiecare data am avut prietenii in preajma mea si ei m-au facut sa simt
asta.
Fericirea e piscina propriei vieti plina cu apafericire in care inoti cu toti prietenii, fericirea e sa
vrei sa impartasesti cu oamenii bucuria de a exista si sa il iubesti pe fiecare dintre ei care iti e
alaturi pentru o seara, o vara sau o viata.
Aseara am avut in #yellowish casa plina de prieteni. pe unii ii stiu de cand mi-au dat viata, pe altii
de cand le schimbam scutecele si ii plimbam in carucior, pe altii de cativa ani iar pe cativa ii
stiam doar de cateva ore. Si sunt fericit, s-a cantat la chitara, la muzicuta, am cantat fals si fara sa
stim versurile (unii:))), am ras si i-am facut pe ceilalti sa rada (pentru prima oara in viata am
primit aplauze, oare asa de bine se simt si actorii cand sunt aplaudati? Ii inteleg de ce mai stau
totusi prin teatre pe salarii de nimic) si pentru cateva ore am fost cu totii o singura fiinta ce rezona
pe aceeasi frecventa, pentru cateva ore am uitat total de piscina plina de lucruri materiale, am
simtit un singur lucru, ca sunt cu prietenii si ca ii iubesc pe toti. Si ca iubesc viata!

Prietenii sunt cadoul cel mai frumos pe care ni-l face Universul si culmea, nu ne cere nimic in
schimbul lor decat sa iubim, sa fim buni, sa ne bucuram de fiecare clipa de viata ce ne-a fost
daruita si sa impartasim bucuria de a exista cu ceilalti.
Si tot aseara mi-am amintit cat de usor legam prietenii cand eram mic, ca la 4 ani eram prieten cu
oricine statea in preajma mea mai mult de un minut, mi-am amintit cum am cerut eu prima oara
prietenia unei fete si cum, dupa ce a zis da, vreau sa fiu prietena ta, pentru ca nu stiam ce
trebuie sa fac mai departe am evitat-o pana la terminarea scolii generale de frica sa nu devin
penibil.
As mai scrie cat de mult iubesc sa imi fac prietenii sa rada, cum imi umplu viata toti oamenii cu
care simt ca rezonam la fel insa trebuie sa trag o fuga pana la posta sa platesc internetul ca imi
taie cablul astia de la Romtelecom, maine am de platit impozitul forfetar, o sa il platesc in drum
spre dentist, iar mi-am ciobit smaltul unui dinte, m-as duce cu masina insa are ambreiajul defect
si nu am nici cauciucuri de iarna(ar trebui sa imi cumpar unele bune, sunt prea sarac sa imi iau
ceva ieftin). Sper sa opresc la mall vitan, am vazut o tableta din aia, ipad, imi trebuie neaparat
pentru ca imi completeaza MAC-ul meu de designer, aaaa, stai asa ca imi suna telefonul android!!
Asa, am revenit, trebuie neaparat sa imi iau altul, asta e deja depasit, are mai mult de 6 luni de
cand a aparut pe piata. la anul vreau sa imi cumpar o alta masina, una 44 mai mare, vreau sa imi
cumpar o motocicleta pentru ca merit sa imi fac un cadou, trebuie sa imi construiesc o casa pe
pamant, nu mai suport aglomeratia din capitala, vreau sa imi cumpar..:)
Stiu ca suna flower power (combinat cu strigaturi #yellowish-iene) dar sa stiti ca va iubesc pe toti
si imi sunteti foarte dragi, ma faceti sa ma simt bun si ma motivati sa va fac sa radeti:) Si va
iubesc si pe cei care nu ati putut ajunge aseara in #yellowish, va astept oricand sa imi calcati
pragul, sunteti cu totii familia mea.
D la augustin amuzantul d la #yellowish pentru toti prietenii mei care este toti diferiti si p care
ii iubesc, se tiiieeeeeeeeee, fara numrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr.
Si sa nu uit: Va Multumesc!

Orice provincial ce nu a ajuns sa locuiasca inca in capitala aude tot felul de legende despre
Bucuresti. Unele elogiaza traiul prosper din orasul cu cele mai multe pasaje supraterane din tara
unde orice agentie sau firmulita de apartament abia asteapta sa iti dea mia de euro salariu, altele ii
sperie pe judeteni cu gogorita ca in Bucuresti sunt oameni rai, marsavi, haini si care abia
astepta sa iti ia postul, locul de parcare, iubita.
Sunt un provincial navetist intre Yellowish si Bucuresti, am locuit o vreme si in Bucuresti asa ca
sunt un fel de spion dublu si pot spune ca exista o diferenta destul de mare intre realitate si
folclor.
In bucuresti e multa mizerie pe strazi .Fals. Am calatorit mult prin tara si in afara ei, Parisul e
sufocat de turisti atat de tare incat autoritatile nu pot face curat in timp real. si in Roma e la fel.

Cu cat un oras e mai viu, mai activ, mai tranzitat cu atat mai mizer e. in Bucuresti serviciile de
curatenie isi fac treaba noapte de noapte, soselele sunt aspirate de praf, spalate la imbinarea cu
bordurile, parcurile sunt ingrijite, colorate frumos de vegetatie si flori. Sunt locuri/zone unde nu e
chiar bec. Insa sa nu uitam ca Bucurestiul e un oras locuit de 2 milioane de locuitori (oficial) si ca
neoficial sunt peste 3 milioane. Nu sunt mare fan Oprescu si nici nu am vreun contract de
promovare pentru Rosal insa Bucurestiul chiar e un oras curat in comparatie cu alte capitale
europene. Stimati provinciali, nu trebuie sa va luati cizme de cauciuc cu care sa inotati prin
muntii de gunoaie de pe strazi, Bucurestiul e un oras curat si frumos
Bucurestenii sunt antisociali si ingamfati. Care bucuresteni? Foarte putini sunt bucuresteni get
beget si aceia au 80 de ani iar copii si nepotii lor s-au diluat si contopit in marea de Bucuresteni.
Bucurestiul a fost asaltat de miile de muncitori veniti la Capitala sa lucreze pe marile platforme
industriale, de cei din imprejurimi care in vremea colectivizarii au lasat munca pamantului pe
seama parintilor sau vecinilor mai putin curajosi si au venit la oras pentru un trai mai bun.
Bucurestiul e un mix de moldoveni, olteni, dobrogeni si lista continua cu toate regiunile istorice
ale Romaniei. Asa cum intr-o clasa de scoala exista tocilarul clasei, ochelaristul clasei, eminentul
dar prostovanul de care fac toti misto asa si in Bucuresti exista varietate de personaje, caractere si
afinitati. Un provincial poate resimti o oarecare aroganta din partea unui Capitalist insa e
datorata impactului intre doua entitati cu bagaj cultural diferit, accent, prejudecati, etc. Nu contest
ca in Bucuresti sunt multi dobitoci plini de ei si aroganti insa procentual nu sunt mai multi decat
in alte zone ale tarii insa e diferenta de masa la care te raportezi, 3% dobitoci in Videle inseamna
infinit mai putini decat 3% cretini in Bucurestiul cu peste 3 milioane de locuitori.
In Bucuresti se sofeaza groaznic. Daca vii din Oltenia o sa te sperii in Bucuresti si de
semafoare, aici se conduce haotic insa odata ce ai prins ritmul o sa iti placa, Bucurestiul e un oras
viu tranzitat zilnic de mii de masini din provincie. Adica de acolo de unde vii tu. Adica si de cei
ca tine. Sunt un sofer ce apropii milionul de kilometri in 17 ani de condus si totusi cand sunt intrun oras nou unde nu cunosc intersectiile procesez mai greu informatiile, mai ratez breteaua pe
care pot face la dreapta, etc. E normal sa ti se para greu cu masina intr-un oras nou iar daca e
vorba de Bucuresti e si normal sa iti fie greu, e un oras sufocat de masini, oamenii alearga ca
albinutele in toate directiile si fiecare incearca sa obtina un avantaj fata de ceilalti. Sau pur si
simplu se plictisesc in trafic si incearca sa transforme deplasarea in ceva palpitant. In bucuresti
sunt multi melteni cu BMW uri cu numar de Bulgaria ce vor sa demonstreze ca stiu, ca nu au
ajuns in campionatul de formula 1 din motive de timp, fiind ocupati cu facutul purcoaielor de
bani. Dar melteni sunt peste tot, nu e oras de provincie unde sa nu intalnesc Q7isti si Xaseiti cu
lant de aur la gat, trening Puma si ghiul pe deget cat greutatile de la sala de fitness.
In bucuresti salariile sunt mult mai mari. partial adevarat insa tot in Bucuresti sunt angajati
care la ora 21 inca mai stau la birou in timp ce prin tara pe la 16 sau 17 unii rup usa. Ce-i drept,
pe salarii mai mici dar ce preferi, sa ai multi bani insa sa nu mai ai timp liber deloc, sau sa ai bani
cat sa te descurci modest insa sa ai timp liber in care sa te bucuri de viata? Totul e relativ, cu
siguranta ca exista un plafon salarial pe care in provincie nu il poti depasi insa poate nici
pretentiile nu sunt foarte mari acolo.
in Bucuresti traiul e mai ieftin. depinde la ce te referi cand spui traiul, daca iti faci
cumparaturile la Metro, oriunde in tara e cam acelasi pret, daca te referi cat costa o bluza de
matase Jiang Fua adusa de la Bucuresti din complexul Europa la Vascauti, clar in provincie e

totul mai scump. Depinde de tine si alegerile tale, multi veniti din tara unde se descurcau cu 800
de lei pe luna ajung in Bucuresti sa aiba 2000 de lei si sa nu le ajunga. Pentru ca le cresc
pretentiile. Pentru ca incep sa manance la restaurant. Pentru ca isi iau haine de firma. Pentru ca
ies in baruri si cluburi. Ma repet dar depinde de tine cu cati bani poti sa traiesti, Bucurestiul nu e
mai ieftin sau mai scump decat provincia, el iti ofera doar mai multe optiuni de a-ti cheltui banii,
in functie de miscarile pe care le faci in planul finantelor personale o sa il percepi ca pe un oras
scump sau ieftin
In bucuresti e cultura garla! Da, sunt o groaza de teatre alternative, opera, sali de concerte,
biblioteci si librarii. dar mai stiu ca provincial c anturajul e foarte important, farte greu ma
urnesc sa ma duc la o piesa de teatru singur sau si mai greu conving pe cineva sa mearga. Pentru
ca toti suntem niste electroni care graviteaza in jurul unor nuclee umane si la randul nostru
suntem niste nuclei in jurul carora graviteaza alti electroni, daca cineva din gasca mea initiaza o
iesire la teatru si ma convinge ca merita sa o vad, merg. Exista si situatia in care fac de nebun
lucruri, merg la film singur la ore la care muritorii sunt la lucru, merg la teatru singur, la
concerte dar de cele mai multe ori avem nevoie de companie. Iar daca esti un provincial
complexat vei lasa nucleii de la Bucuresti sa aleaga pentru tine o vreme. Pana te bucurestenesti.
Iar daca ei vor alege ceainarii si cafenele, cand vei deveni nucleu la randul tau tot acolo iti vei
invita prietenii. Pentru ca suntem fiinte ce cauta confortul si stabilitate prin definitie nu vom lua
cu asalt teatrele si operele odata aclimatizati in Bucuresti. Pentru ca nu o sa ni se mai para exotic,
pentru ca o sa ne luam cu munca, cu prieteniile banale si plafonate, vom prefera uneori sa batem
drumul intre judetul de origine si capitala de dorul originilor in detrimentul explorarii capitalei.
Dar mai ales pentru ca vom deveni Bucuresteni, ce rost are sa ne agitam, toate teatrele sunt
AICI!, le am la degetul mic, pot sa ma duc oricand. Cat am locuit in Bucuresti nu am fost decat
de 2 -3 ori pe an la teatru, de ce sa ma agit, voiam mare, munte, provincie, abia asteptam sfarsitul
de saptamana sa fug prin tara sa ma vindec de agitatia orasului.
In Bucuresti barbatii nu sunt galanti iar femeile sunt vulgare . Depinde ce experiente ai avut
si in ce cercuri te invarti, exista o oarecare inocenta specifica provinciei incompatibila cu viteza
cu care se desfasoara lucrurile aici insa Bucurestiul e un oras al actiunii. Daca in provincie o fata
vorbeste cu un baiat o jumatate de an pana ajung sa faca sex, in Bucuresti intai fac sex in prima
seara si apoi poate mai vorbesc dupa o jumatate de an. Pe facebook.
Nu suport generalizarile, ca sa poti spune cu tarie ca in Bucuresti barbatii nu sunt bine crescuti
trebuie sa cunosti toti barbatii . Sau cat mai multi. Si cum sunt probabil cateva sute de mii care se
potrivesc cu targetul tau, daca ai intalnit doi badarani ce se scarpinau la oua si scuipau pe strada
in timp ce vorbeai cu ei incercand sa afli cum ajungi la Mec-ul de la Unirii nu insemna ca gata, ii
faci concurenta Institutului Roman de Statistica, ai date concludente despre comportamentul
Bucuresteanului sadea. Repet, depinde in ce cercuri te invarti, ce zone/locuri frecventezi si mai
ales catre ce tip de barbati ai predispozitie. Femeile in bucuresti sunt vulgare. Pai depinde cate ai
intalnit. Daca esti un pampalau cu trening si lant gros la gat ce pune mana pe cur fetelor in lift si e
ocarat de ele cum le vine la gura normal ca o sa crezi ca toate femeile sunt vulgare in Bucuresti.
Poate si violente. Exista o oarecare tendinta feminista la care raliaza din ce in ce mai multe
reprezentante ale sexului superb insa repet (iar), sunt peste 3 milioane de oameni in Bucuresti,
depinde in ce cercuri te invarti, ai de unde alege, daca toate sunt vulgare inseamna ca barul din
Rahova in care iti faci veacul poate trebuie schimbat cu Gradina OAR.

Ce mi-am propus de cand am plecat din Bucuresti e sa il descopar din nou cu ochii unui turist, al
unui provincial necomplexat, mi-e dor sa am timp de o plimbare cu rolele in parc, cu bicicleta pe
stradute linistite, cu aparatul foto de gat in cautarea unui portic salvat de renovarile
modernismului fortat sau al unei ferestre pazite de un motan lenes si marginita de o perdea din
macrame.
Pericolul cel mai mare venind in Bucuresti nu e sa fii calcat cu masina de taximetristii maniaci, sa
iti fure uii portofelul, sa iti verse cafeaua pe dosare colega de serviciu invidioasa ca esti mai
bine vazuta de sef, nu sa te ingropi in mormanele de gunoi imaginar de pe strazi, pericolul cel
mai mare e sa te Bucurestenesti.
Sa devii atat de Bucurestean incat sa nu mai mergi la teatru ca oricum poti face asta oricand, sa
nu te dai cu hidrobicicleta in heastrau ca e lame, sa nu mergi la biblioteca pentru ca ai google
, sa nu mergi la cinematograf sau cinemateca pentru ca slava cerului sunt torenti destui pe net. Si
sa nu mai vezi orasul cu frumosii ochi curiosi ai unui provincial.
Bucurestiul e un oras nici mai frumos nici mai urat ca alte orase, depinde de tine din ce unghi il
privesti dar am invatat de la bunicul meu un lucru, ca daca nu iubesti ceea ce faci, daca nu
zambesti la fiecare tala scos de rindea, daca nu te imbata mirosul de lemn proaspat taiat nu ai de
ce sa mai faci tamplarie, vinde-ti sculele si apuca-te de altceva. Bucurestiul e un oras pe care daca
nu il intelegi, nu simti ca va bate inimile la fel si nu il poti iubi mai bine pleaca, emigreaza,
intoarce-te acasa la Resita sau Galati.
Si e orasul perfect sa te reinventezi, sa incepi de la 0 orice, e orasul care nu accepta scuze.
Iubesc Bucurestiul!
as mai scrie despre multe legende si prejudecati legate de Bucuresti insa mi-am propus sa scriu
mai putin si mai des asa ca pun stop aici:) plus ca am descoperit ca am o afinitate bolnavicioasa
pentru cuvintele : repet, depinde cercuri asa ca ma opresc pana nu devin obsesiv
compulsiv. in galeria foto veti vedea imagini surprinse de mine in 2003 cand m-am mutat in
Capitala. am invatat atunci sa nu parchez in dreptul garajelor:)
..
Nimic nu ma bucura mai mult decat sentimentul pe care il am inainte de orice plecare. la varsta
de 5 ani tata mi-a facut o sa din lemn pe care a prins-o cu un colier de tabala de cadrul bicicletei
si mi-a spus: maine dimineata te trezesti devreme, o sa mergem la pescuit.
Nu mai fusesem niciodata la pescuit, il urmaream de fiecare data pe tata cum isi pregatea din
timp unditele si le lega cu sarma de cadrul bicicletei, cum scotea rame cu furcoiul din balegarul
de langa grajdul vacii. pentru mine pescuitul era o gaura neagra despre care nu aveam nicio
informatie, nu intelegeam de ce uneori tata venea bucuros si pus pe glume si alteori se intorcea
mohorat si fara chef de vorba. si eram prea mic sa pot corela starile tatei cu numarul pestilor
prinsi.

Chiar nu intelegeam tot ce se derula in jurul meu si pentru ca nimeni nu avea rabdare sa imi
explice cum sta treaba cu viata cascam ochii mari incercand sa fur cant mai multe informatii.
In seara de dinaintea plecarii la pescuit nu am putut sa mai adorm indiferent cat s-a chinuit mama
sa ma adoarme cu povesti de petre ispirescu. a incercat si cu povesti inventate in care ca din
intamplare personajul principal eram chiar eu insa degeaba. m-a adormit pana la urma cu o frectie
cu tuica, de cate ori eram racit ma freca din cap pana in picioare cu tuica si adormeam instantaneu
asa ca metoda parea ca o sa functioneze.
M-am trezit pe la 2 noaptea si nu am mai adormit pana dimineata, eram foarte exaltat pentru ca
totul era o premiera, nu mai mersesem niciodata cu bicicleta undeva, nu stiam cum arata o balta
desi auzisesm de multe ori cuvantul, eram foarte curios sa vad paznicul baltii despre care auzisem
tot felul de legende si abia asteptam sa vad la ce ii foloseste tatei permisul de pescuit sportiv in
care alaturi de poza lui era o stampila mare pe care scria AGVPS Sitaru (am aflat mai tarziu ce
insemna: Asogiatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor filiala Sitaru)
Am plecat spre balta prin fundul gradinilor si nu pe la sosea (o alta premiera pentru mine), din
pamant se ridica abur cald iar noi bicicleam urcand si coborand pe drumul de pamant ce serpuia
printre lanuri de porumb si floarea soarelui. am trecut pe langa un om ce cosea costrei pe care il
arunca cu sictir in caruta in timp ce in coltul gurii ii fumega plictisit un carpati fara filtru. cu
mirosul de iarba proaspat cosita amestecat cu firisoare de fum de tigara in minte ne-am apropiat
de rasa, balta unde urma sa pescuim.
Pe malul baltii tata a oprit brusc bicicleta, a culcat-o pe pamant si a inceupt sa caute prin iarba. a
cules o ciuperca, apoi inca una si inca una. am uitat complet de pescuit si am inceput sa cautam
ciuperci, pentru ca nu mai aveau loc in manutele mele mici tata a inceput sa mi le indese in san, a
fost prima oara cand am inteles-o pe mama care se plagea ca a fost greu sa se miste cand era
gravida cu mine (multi ani nu am inteles cum era asta cu gravida, mama imi zicea ca a fst
gravida cu mine iar mamaia imi zicea ca m-a adus barza, ca m-a cumparat de la spoitori sau ca
m-a adus un inger)
Cu o burta de brotac gravid tata m-a urcat din nou pe saua bicicletei tohan si am plecat spre locul
unde se pescuia. acolo era o adunatura de ciudati care stateau aliniati pe malul unei ape foarte
mari si care vorbeau codat ca nu intelegeam nimic.
tata buna dimineata, ..musca?
un pescar pricajit: nea radule, am aruncat sculele, i-am dat de mancare da nimic, nu vrea sa
puna botu nici dal dreacu!
tata la libelula ai incercat? sa gasesc un loc si le arunc si eu imediat.
pescarul: am dat la boaba de porumb la fitofag, am dat la guguloi, am rame da dambovita da
nimic
tata vorbind mai incet e paici controlu? ai bagate pripoane?

Si tot asa.. ma uiam la ei si nu intelegeam nimic, nu intelegeam de ce sa muste e ceva de


bine, de ce voaia sa arunce sculele pe care daduse destui bani (stiu asta pentru ca ii facea mama
mereu scandal ca arunca banii pe mulinete si alte balarii)
M-am asezat in fund pe malul baltii si tata m-a delegat cu importanta sarcina de a pazi bicicleta si
gentile de hoti si canii vagabozi care incercau sa ne fure mancarea din geanta.
Tin minte si acum ca mama ne-a pregatit friganele de paine cu ou, ne-a pus un colt de branza de
capra si cateva rosii din gradina proprie, abia asteptam sa se termine pescuitul sa ne apucam de
mancat:)
Tata a agatat un crap, s-a luptat cu el cateva minute, toti ceilalti pescari din jurul nostru care erau
foarte tacuti au inceput sa dea sfaturi, sa urle, sa strige, sa alerge cu tot felul de plase de prins
fluturi cum vazusem eu in desenele animate Mihaela (am aflat tot mai tarziu ca se numesc
minceoguri)
a pus crapul intr-o galeata de plastic cu apa si din momentul ala eu mi-am gasit noul animal de
companie, la-m mangaiat, m-am chinuit sa ii dau sa manace o rama furata de la tata din cutia de
ness cafe amigo cu capac gaurit cu cuiul ca sa respirele bietele momeli.
apoi l-am botezat Fito pentru ca tata mi-a zis ca de fapt e un crap chinezesc care se cheama
fitofag.
tragedia vietii mele de copil cu ochii mari a inceput in momentul in care tata vazand ca nu
maitrage nimic de cateva ore bune l-a pus pe fito intr-un giuvelnic de sarma pe care l-a agatat de
cornul bicicletei, m-a urcat pe saua din lemn si am pornit spre Yellowish. tot drumul m-am uitat
la sarmanul crap cum dadea din branhiile din care incepuse sa curga sange, cum isi casca gura si
cum se zbatea la fiecare hurducatura a bicicletei. m-am pus pe plans cand tata mi-a zis ca nu are
rost sa il mai rog sa ducem inapoi crapul in balta pentru ca il vom manca.
gandul ca il vom manca pe Fito, noul meu prieten m-a ingrozit si am inceput sa tip si sa imi
siroiesc ochii ca vreau sa il ducem inapoi la balta. tata ca sa ma mai imbuneze a oprit bicicleta
langa lanul de floarea soarelui, a ales o turta cu boabe mai mari pe care a gaurit-o in centru si a
agatat-o de cornul bicicletei unde era agatat si Fito.
am mancat plangand pana acasa boabe de floarea soarelui iar cand am ajuns acasa am fugit
plangand catre mama rugand-o sa il salvam pe Fito, ea l-a pus pe masa si cu un cutit imens a
inceput sa ii dea solzii jos in timp ce Fito mai dadea disperat din coada sau isi mai casca gura in
cautare de apa. cand i-a taiat capul am inceput sa urlu si am fugit in spatele gradinii unde m-am
ascuns in sura de coceni
m-a gasit mamaia care m-a pototlit spunandu-mi ca oamenii mananca pestele, ca asa e randuit si
ca nu am de ce sa plang desi eu nu intelegeam nici in ruptul capului de ce trebuie sa imi mananc
prietenul caruia ii dadusem rame de mancare.

nu am vrut sa ma ating de peste asa ca mamaia mi-a facut o ciulama de ciuperci iar din acea zi nu
am putut niciodata sa mai manac peste.
fara absolut nicio legatura cu acea experienta ar putea spune unii eu din acel moment nu mai pot
manca peste, sunt inebunit dupa semintele de floarea soarelui, mancarea mea preferata sunt
ciupercile, ma deconecteaza total o plimbare cu motocicleta fix pe drumul serpuit inspre balta
Rasa de pe raza AGVPS Sitaru, imi plac bicicletele si iubesc la nebunie apa. si fara nicio legatura
cu sura de coceni imi place sa dorm in cort.
si sun maniac cu calatoriile, las totul balta ca sa fug de soarta si sa imi fentez norocul, si sunt
obsedat de premiere, savurez cu pofta unui gurmand fiecare noua experienta, fiecare om nou pe
care il cunosc.
viata e o calatorie si fiecare detaliu ne-o marcheaza iremediabil, va indemn sa lasati casele si
confortul si sa va luati lumea in cap! si daca nu va permiteti sa o faceti definitiv macar luati-vo
macar in Weekend, cum spune un bun prieten nimic bun nu ti se poate intampla acasa in
weekend
nu am putut sa dorm in noaptea de dinaintea plecarii spre timisoara de nerabdare. si pe drumul
spre ea am avut parte de multe detalii care sa imi confirme a mia oara ca orice calatorie e un
motiv sa simti ca ai o viata frumoasa.
o zi frumoasa calatorule!

S-ar putea să vă placă și