Sunteți pe pagina 1din 4

Limbaj architectural

Formele arhitecturii elemente de limbaj architectural


Schemele elementelor limbajului architectural : Pereti,acoperis,plan de baza.
Toate acestea combinate intre ele rezulta relatii sintactice.
Cuvinte sintagme fraze si text
Prin analogie cu limbajul vorbit limbajul architectural este format astfel din :
1. Elemente simple de arhitectura (elemente liniare + elemente de suprafata) :
-Elemente liniare : Coloane,stalpi,grinzi,arce
-Elemente de suprafata : Plan de baza,suprafata de acoperire
(bolta,cupola,acoperis in 2 ape,paraboloizi,plafon),pereti,goluri (usi,ferestre)
2. Elemente complexe (elemente de compozitie)
-Elemente complexe : Spatii si volume
3. Edificii si ansambluri (compozitii arhitecturale)
Cu ajutorul sintaxei reasamblam si formam din elemente complexe (pe care le
vom numi de compozitie si care sunt 3D) Le asamblam pentru a forma edificii
si ansambluri (compozitii arhitecturale).
Putem considera ca exista si in arhitectura un fond principal lexical cu un
vocabular de baza,care este format din aceste elemente de baza. Le consideram
elemente de baza pe ele si nu elemente liniare pentru ca vorbim si de elemente
simple care le compun si de goluri existente.
1. Plan de baza : Suport al spatiului,element de delimitare
2. Suprafata de acoperire : Protectie,loc de proiectare a idealului in plan
3. Peretii : formati din elemente de suprafata si elemente liniare intre care se
regasesc goluri si reprezinta inchiderea si compartimentarea spatiului
Relatiile sintactice :
-Sintaxa arhitecturala : Ansamblu de elemente simple si complexe

-Sintaxa utilitara
-Sintaxa de compozitie : Presupune o intentie estetica retorica,o asamblare de
tip poetic,artistic
Relatiile sintactice se impart in :
1.Relatiile de egalitate (coordonare) : Asamblarea unor elemente
identice/echivalente in sisteme repetitive,grupari de elemente care au un
numitor comun (marimea,scara,forma,tratarea). Exista un ritm gradat
progresie (system ordonat),sistem repetitiv
Clasificarea sistemelor repetitive:
a)Sisteme omogene se desfasoara in 2-3 dimensiuni:
-de tip retea : Exista retele in plan sau retele in spatiu (exemplu : o retea de
fatada,retea ortogonala-parcul La Villete,Paris)
-de tip ciorchine : Logica organica,diferse aglomerari de forme,fie la scara
unui edificiu fie la scara unui ansamblu (exemplu : Orasul Positano,Italia Sisteme
repetitive pentru ca au aceeasi scara,acelasi raport plin/gol). Este vorba de o logica
mai libera ce permite o adaptare mai flexibila la teren si la functiune (exemplu :
Orasul Maderna,Italia)
b) Sisteme liniare : Se desfasoara pe o singura directie,dimensiune (ex: Biserica
San Lorenzo sistemele ferestrelor de la ultimul registru).
1. Repetitia : Succesiunea regulata a unor elemente identice sau
revenirea/reluarea sistematica a aceluiasi element ce trebuie sa se reia de
minim 3 ori.
2. Ritmul : Alternanta a 2 sau mai multe motive/elemente dupa un
algoritm,elementele trebuie sa fie distincte,contrastante si fiecare grupare
trebuie sa apara de minim 3 ori. Exista 2 tipuri de ritm : Ritm uniform si
ritm gradat/progresie : o diferentiere treptata a 2 elemente inrudite.
In arhitectura organica Alvar Aalto foloseste acelasi ritm gradat,la centrul
cultural din Volksburg,Opera din Sydney.

2.Relatiile ierarhice (de subordonare) : Initial,ierarhia reprezenta o ordine


sacra a importantei dictate de divinitate. Era vorba despre ordinea cosmica
reflectata de societatea umana. Sensul actual al termenului : Ordinea importantei
functionale sau simbolice a elementelor unei compozitii/subordonarea elementelor
unei compozitii fata de un principiu.
Dominanta : element care prin una sau mai multe trasaturi,face exceptie de
la norma.
Factorii care pot acorda statutul de dominanta :
marimea,forma,plasarea/pozitia,tratarea. De obicei pentru statutul de dominanta e
nevoie de 2 asemenea trasaturi (ex. : Florenza : Domul e dominant prin marime si
forma,prin pozitia pe axa,dimensiuni,prin pozitia izolata prin spatiu si ax,forma
foarte speciala si tratarea foarte elaborata).
Accentul : O exceptie de la norma dar prin unele caracteristici sau trasaturi
se subordoneaza dominantei. Intr-o compozitie axiala,elementele dezaxate devin
accente. Ansamblul dominant format dintr-o dominanta universala si o dominanta
verticala 2 elemente aflate in contrast (Piata San Marco unde Campanilul
domina,Piata Palatului unde domina Sala Palatului si Blocul turn reprezinta un
accent)
1.Simetria : Dispunerea echilibrata a elementelor unei compozitii fata de un
punct/axa/plan.
Mai multe tipuri de simetrie :
a)Simetria pura: In oglinda,echivalenta.
Clasificare: - Simetria absoluta (in 3D)
-Simetrie relativa (axiala,diaxiala si radiala)
-Simetria de ansablu (globala,organizarea intregii compozitii confera
monumentalitate)
-Simetria locala/partiala (exemplu : Scoala de Arhitectura,Erehtionul
de pe Acropole pe fiecare fatada exista un portic simetric,fatadele fiind
asimetrice)
Simetria este un principiu unificator.

b) Disimetria: O perturbare a unei compozitii simetrice,un accident datorat unor


necesitati functionale (ex: Catedrala din Chartres 2 turnuri de stil gotic,diferite)
c) Antisimetria : Echilibrul fata de un punct/axa/plan a unor forme egale si opuse
2 parti egale si opuse. (ex: Clinica din Delhi)
d) Asimetria : Echilibrul fata de un punct/axa/plan a unor forme inegale.
Elementele asimetrice se subordoneaza centrului axei/planului.
2.Axialitate : Regula de dispunere a elementelor unei compozitii in functie de o
axa definita prin capetele sale (ex: Strada Uffizi,Florenta,Italia). Elemente care pot
constitui capete de axa : obiecte izolate in spatiu (monumente sau cladiri),fronturi
de cladiri,spatii inchise de tip piata,elemente de tip poarta/arc de triumf. Devierea
unei axe este necesara pentru a evita monotonia. In arhitectura clasica se intalneste
de multe ori devierea axelor (ex : Piazza Del Popolo)
Contrastul ca regula de compozitie : presupune cazul unui ansamblu de 2 elemente
percepute simultan ,daca le percepem succesiv pot fi mai multe (ex: Sistemul de
piete de la Nancy contrast de dinamica si echilibru).
3.Relatiile de complementaritate : Relatii care se stabilesc intre elemente
foarte diferite cu trasaturi diferite dar comparabile ca pondere in perceptie. Se
bazeaza pe contrastul intre elemente,contrast care pune in evidenta trasaturile
fiecarui element confera lizibilitate. Aceste relatii se suprapun peste relatiile de
egalitate si ierarhie intrunind claritatea compozitiilor. Relatiile ierarhice sunt
intarite prin contrast.