MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR

Elaborarea unei strategii bancare

Def.
Managementul bancar este procesul prin care se organizeaza si conduce activitatea unei
societati bancare in scopul atingerii obiectivelor fixate.
Ca si in cadrul marilor organizatii si in banci managementul este structurat pe 3 niveluri:
1. managementul superior
2. management de nivel mediu
3. management operational
1.

Management superior
La acest nivel se stabilesc orientarile strategice valabile pe termen lung.Persoanele care
le regasim in acest nivel( presedintele,vicepresedintii, consilierii presedintelui,
membriiconsiliului de administratie) desfasoara activitati precum:
elaborarea bugetelor anuale
trasarea coordonatelor prin intermediul carora vor fi puse in aplicare prevederile
strategice bancare
coordonarea activitatii la nivel zonal
2. Management la nivel mediu
presupune organizarea si conducerea activitatii la nivelul sucursalelor sau in
departamentele specializate din cadrul centralei bancare.Persoanele aflate la acest nivel
de competenta sunt directorii si directorii executive din departamentele functionale aflate
in centrala bancii precum si conducatorii organizatiilor aflate in teritoriu. Aceste personae
se ocupa de implementarea sarcinilor care le revin din strategia de ansamblu a bancii,
elaboreaza bugetele sucursalelor din care fac parte si coordoneaza
3. Management operational
se ocupa de proiectarea activitatii cotidiene derulate in cadrul sucursalelor si agentilor
bancare. La acest nivel se organizeaza operatiuni din front-office si banch-office, se
programeaza concediile sau masurile legate de asigurarea personalului si perioade mai
agglomerate.

1.
a)
b)
c)
d)

Fazele elaborarii strategice unei banci

Strategia este un plan de masuri menite sa ajute in atingerea telurilor pe termen lung.
Pentru a fi correct elaborate, strategia trebuie sa aiba in vedere nivelul resurselor
existente( financiare,umane, materiale), concurenta, mediul economic in care banca isi
desfasoara activitatea.
Stabilirea obiectivelor; cele mai des intalnite obiective sunt:
profitabilitatea
valoarea actiunilor
cota de piata
calitatea produselor si servicilor bancare
a) Profitabilitatea in cadrul acestui obiectiv se fixeaza maximizarea profitului in raport cu
cifra de afaceri sau cu fondurile proprii ale banci.
D.p.d.v. al proprietarilor/actionarilor redevanta deosebita o are raportul profit + capital
propriu, intrucat acesta arata performanta obtinuta de banca in functie de aportul adus de
actionari.

16

b) Valoarea actionarilor in cadrul acestui obiectiv se urmareste mentinerea valorii actuale

sau chiar majorarea acesteia. Ezista unele banci care acorda actionarilor dividente mari
in scopul fidelizarii acestora dar si pentru a atrage investitori noi.
O asemenea politica poate consolida pe termen scurt interesul investitorilor pentru
actiunile respective dar poate cauza neplaceri pe termen lung ( distribuirea unei cote
importante din profit sub forma de dividente lasa bancii mai putine fonduri la dispozitie
pentru investitii)
Cresterea valorii de piata a actiunilor are loc in masura in care activitatea societatii
bancare este perceputa din extern ca prospera, astfel majorarea sau cresterea cererii de
actiuni are ca effect cresterea pretului acestora.
c) Cota de piata se refera la nr. de clienti al bancii. Cresterea cotei de piata dincolo de
beneficiile pe care le adduce, genereaza o majorare a expunerii la risc pentru banca, de
aceea se are in vedere permanent echilibrul dintre profitul potential adus de cresterea nr.
de clienti si riscul asociat unei asemenea actiuni.
d) Calitatea produselor si serviciilor bancare, pentru orice banca imbunatatirea serviciilor
este un tel important mai ales ca el este asociat cu cresterea profitabilitatii si a cotei de
piata.
2.

Proiectarea rezultatelor pe baza unui scenario privind activitatea pe termen lung. Astfel
se fac proiectii legate de modul de evolutie a mediului economic precum si de impactul
asupra societatii bancare.
Elaborarea unui asemenea scenario presupune existenta unor incertitudini, insa este
important ca aceasta proiectie sa aiba loc pentru a intelege mai bine posibilitatile de
actiune ale bancii.
3. Evaluarea strategiei care se face atat la nivel intern prin examinarea punctelor tari si a
celor slabe cat si la nivel extern ( evaluarea mediului economic al gradului de concurenta
intre banci).
4. Formularea proriu zisa a strategiei care trebuie sa tina cont de un element essential si
anume corelarea raportului profitabilitate- risc.
In urma formularii strategice toate activitatile desfasurate la nivelul bancii trebuie sa fie
correlate astfel incat sa se obtina o imbunatatire a eficientei.
De asemenea este de dorit ca strategia sa vizeze obtinerea unei pozitii competitive unice
care sa individualizeze banca in peisajul bancar autohton.
5. Punerea in practica (implementarea) a strategiei, presupune transpunerea obiectivelor
generale intr-un plan de masuri ce permite tuturor persoanelor angajate in banca sa isi
contureze activitatile urmatoare.
Este deosebit de important ca periodic sa se evalueze stadiul implementarii strategiei, iar
daca nu s-au atins obiectivele de etapa fixate sa se adopte masurile potrivite.
Este posibil ca strategia elaborate sa nu corespunda exigentelor pietei bancare si atunci,
in acest caz trebuie adoptate corectiile de rigoare.

16

Particularitati patrimoniale ale bancilor

1.
a)
b)

1.

2.
3.
4.
5.

Operatiile de trezorerie si interbancare

operatii de casa
decontarile inter si intra bancare
Operatiile de casa
In ansamblul circulatiei banesti dintr-o banca, numerarul nu detine o pondere
semnificativa, insa gestionarea sa eficienta are o mare importanta pentru buna
functionare a activitatii bancare.
De astfel, la nivelul compartimentelor de trezirerie si caseriilor trebuie pe de o parte sa se
organizeze derularea optima a operatiilor zilnice de incasari si plati sip e de alta parte sa
se contribuie la cresterea rentabilitatii bancare.
La nivelul bancilor sunt organizate mai multe tipuri de caserii:
Case operative pentru incasari organizate pentru primirea de numerar sau pentru
retragerea din circulatie a bacnotelor si monedelor uzate. Primirea numerarului de la
clientele se realizeaza in baza unor documente cum ar fi: foaie de varsamant cu chitanta
sau documente emise de sistemul informatic al bancii.
Pentru operatiile interne ale bancii se utilizeaza niste ordine de incasare respective plata.
Case operative de plati - prin intermediul lor se elibereaza numerar pe baza unor
documente precum: cerere de rascumparare a certificatelor de deposit, billet de ordin,
cambia ori alte documente emise de sistemul informatic din banca.
Casele speciale utilizate la nivelul sucursalelor pentru operatii cu numerar in reteaua
bancara
Case pentru operatii cu metale pretioase, pietre pretioase sau alte valori. La nivelul
acestora se ofera servicii de depozitare si chiar de expertizare.
Casele de schimb valutar prin intermediul carora bancile in calitatea lor de dealeri ofera
servicii de vanzare- cumparare de moneda straina contra monedei nationale.

Decontarile inter si intra bancare

Piata interbancara este destinata operatiilor de creditare pe termen scurt ( de regula intre
o zi si 1 an), derulate intre bancile comerciale sau intre bancile comerciale si Banca
centrala. Aceste tranzactii sunt fie urmarea necesitatii compensarii platilor dintre banci,
fie a nevoii de plasare a disponibilitatilor pe termen scurt.
Relatiile pe termen scurt se structureaza astfel:
1. Relatii interbancare desfasurate intre banci diferite
2. relatii bancare operatii desfasurate in cadrul aceleasi institutii.
3. Relatiile interbancare se desfasoara intre banca commercial si banca centrala, intre
bancile comerciale din aceeasi tara, intre bancile comerciale dintr-o tara si una
corespunzatoare straina.
Relatiile interbancare se pot derula in plan vertical intre sucursale si centrala bancii
sau in plan orizontal intre sedii( OIS)
In urma diferitelor relatii initiate intre banci, acestea se pot situ ape pozitii debitoare sau
creditoare urmand sa-si inchida aceste pozitii prin decontari, adica prin transferuri dintrun cont in altul.
Decontarile presupun fie acceptarea platilor pe baza unor instrumente precum: cecurile,
biletele la ordin, cambiile, ordinele de plata, fie punerea la dispozitie a sumelor respective
in vederea efectuarii unor plati ulterioare ( in acest caz se utilizeaza acreditivele sau
scrisorile de garantie)
16

1)

2)

3)

1)

a)

16

Decontarile - operatii dintre bancile comerciale

Imbraca urmatoarele forme:
Atragerea de depozite interbancare- este o modalitate de procurare pe termen scurt a
lichiditatilor necesare unor plat ice urmeaza a fi exigibile in perioada urmatoare. D.p.d.v.
al bancilor care efectueaza plasamente sub forma depozitelor interbancare. Prin aceste
operatii se incaseaza dobanzile ca urmare a fructificarii excedentelor pe termen scurt.
Pensiunea interbancara- este o forma de creditare care presupune garantarea cu niste
active sub forma efectelor de comert sau a titlurilor de stat. Astfel, banca cedenta procura
un imprumut de la banca partenera punand drept gaj titluri acceptate de aceasta din
urma, urmand ca la scadenta operatiunii sa-si rascumpere propriile titluri returnand astfel
imprumutul plus dobanda aferenta.
Acordarea de credite (imprumuturi interbancare) sunt modalitati de optimizare a
structurii bilantiere ale bancilor in functie de nevoile existente la un anumit moment.
Operatiile dintre Banca centrala si bancile comerciale
Banca centrala in calitatea sa de conducator al politicii monetare actioneaza in relatia cu
bancile comerciale in scopul atingerii obiectivelor pe care le-a fixat. Participarea la
tranzactii de acest tip este benevola nefiind impusa intr-o maniera administrative de
Banca Centrala.
Pentru a avea acces la tranzactii cu banca centrala institutiile de credit trebuie sa
probeze ca respecta regulile privind constituirea rezervelor obligatorii si ca se incadreaza
in normele de solvabilitate impusa de autoritatea monetara.
Tipurile de tranzactii derulate intre cele 2 categorii de institutii sunt:
Acordarea de credite de catre Banca Centrala- bancile comerciale garantate cu titluri de
stat. Acordarea finantarii se realizeaza prin licitatie la care participa toate bancile
interesate de imprumuturi de acest fel.
Cele mai intalnite licitatii sunt cele cu dobanzi variabile in urma carora se aloca fondurile
pe baza optiunilor de volum si prt prezentate de bancile comerciale.
D.p.d.v. al bancilor comerciale primirea de imprumuturi de la Banca Centrala este numai
o varianta de procurare de resurse ce se evalueaza in raport cu celelalte posibilitati.
2) Atragerea de depozite de la banci este un instrument prin care Banca Centrala
sterilizeaza o parte din lichiditatile la nivelul bancilor diminuandu-le totodata posibilitatile
de creditare.
Bancile opteaza pentru asemenea plasamente pe termen scurt numai in masura in care
dobanda oferita de Banca Centrala este suficient de mare in raport cu celelalte posibilitati
de plasament.
3)Operati cu titluri se pot desfasura in 2 moduri:
Prin tranzactionarea definitive a valorilorrespective.
D.p.d.v. al Bancii centrale, vanzarea-cumpararea de titluri este un instrumented reglare a
lichiditatilor bancilor comerciale, iar d.p.d.v. al bancilor comerciale implicarea in tranzactii
cu titluri este un mijloc de restructurare a portofolilor de plasamente.
b) Prin tranzactionare temporara care presupune incheierea unei conventii de
rascumparare a titlurilor la scadenta, operatia este similara cu cea de la pensiunea
interbancara.
4) Facilitati permanente sunt mijloace puse la dispozitia bancilor comerciale de Banca
Nationala prin care acestea:
- plaseaza pe termene foarte scurte( o zi, doua) lichiditatile in exces
- contracteaza imprumuturi pe termene foarte scurte (1-2 zile) pentru rezolvarea unor
probleme de lichiditate urgente
5) Operatii de SWAP de valute care presupune schimbul de moneda nationala contra
moneda straina intr-o prima faza si o operatie de sens contrar peste o anumita perioada
la termenul convenit intre cele 2 parti.

Prin aceste tranzactii Banca Centrala vizeaza reechilibrarea raportului existent intre
cantitatile de moneda straina si moneda nationala existent ape piata. In schimb pentru
bancile comerciale aceste operatii dau posibilitatea procurarii de valuta sau chiar de
obtinere a unor castiguri rezultate ca urmare a evolutiei favorabile a monedelor implicate.
Operatii cu clientela
1) Operatii de plasare a resurselor (A)
2) Operatii de retragere a resurselor (P)
a)
-

1.
2.
b)
1.
2.
3.

16

Operatii de plasare( plasamentele bancare). In functie de natura beneficiarilor avem:

operatii de creditare a clientelei nefinanciare
operatii de creditare a clientelei financiare
A. Creditarea clientelei nefinanciare( personae fizice si juridice, altele decat firmele de
asigurari sau alte institutii financiare). Intalnim urmatoarele tipuri de credit:
Finantarea creantelor comerciale- presupune cesiunea catre bancile comerciale a
unor titluri care atesta dreptul clientilor de a incasa peste o anumita perioada o suma de
bani:
sconarea
factoringul
Scontarea este procedeul prin care bancile cumpara de la clientii lor efecte comerciale
( cambii sau bilete la ordin) inainte de scadenta in schimbul acelor titluri bancile platesc
valoarea nominala diminuata cu AGIO format din scont + commission.
Scontul este in fapt, o dobanda a carei marime depinde de valoarea nominala a titlului de
taxa a scontului si de perioada cuprinsa intre data scontarii si scadenta titlului (scont=
dobanda; taxa scont= rata dobanzii scontului)
D.p.d.v. al bancii, operatiile de scontare echivaleaza cu scontarea unui credit si in
consecinta este supusa tuturor rigorilor aferente.
Factoringul- este operatia prin care clientul numit adherent cedeaza bancii sale numita
factor proprietatea asupra unor creante (facturi) la un prt egal cu valoarea nominalacommission ramas bancii.
Banca preia deci, aceste creante la un prt mai mic decat valoarea nominala urmand sa
se ocupe de incasarea lor la termenele inscrise pe documentele respective. Odata cu
preluarea creantelor banca isi asuma si riscul de neincasare la termen a valorii nominale
inscrise pe documentele in cauza.
Factoringul este de 2 tipuri:
factoring disponibil cand plata catre adherent are loc la momentul prezentarii creantelor
la banca
factoring indisponibil cand plata creantelor se face ulterior (fie dup ace banca incaseaza
facturile de la debitor, fie la un alt termen convenit cu aderentul)
Creditele de export- sunt forme de finantare adresate clientilor care desfasoara operatii
de export sau import. Ele pot imbraca urmatoarele forme:
finantarea exportatorilor pe perioada cuprinsa intre livrarea marfurilor catre partenerul
strain si incasarea contravalorii bunurilor respective
finantarea importatorilor in scopul facilitarii achizitiei de bunuri din exterior urmata de
recuperarea creantelor in momentul valorificarii produselor importate de catre clienti
alte forme de mobilizare a creantelor clientilor asupra partenerilor straini
c ) Creditele de trezorerie sunt credite pe termen scurt pentru persoanele juridice prin
intermediul carora se finanteaza ciclul current de exploatare. Astfel bancile accepta sa
deschida linii de finantare pentru clientii lor in urma examinarii situatiei financiare a
acestora asa cum rezulta din ultimele bilanturi contabile din contul de profit si pierdere
sau din bugetulde venituri si cheltuieli

d) Creditul consortial-reprezinta o forma speciala de creditare care presupune

participarea mai multor societati bancare pentru finantarea unui singur client. Sunt credite
de valori mari derulate dupa urmatorul procedeu:
- o banca numita sef de fila va derula relatia directa de finantare cu clientul colectand
cotele de participare de la bancile partenere si ocupandu-se ulterior de incasarea ratelor
scadente si de distribuirea acestora proportional cu cota de participare catre celelalte
banci.
e) Creditele pentru echipamente- se acorda pe termene medii sau lungi in scopul
achizitiei de imobilizari corporale sau necorporale necesare desfasurarii activitatilor
clientilor beneficiary.
f) Creditele pentru bunuri imobiliare- sunt destinate achizitiei sau amenajarii spatiilor
cu destinatia de locuinta si pot fi acordate atat investitorilor cat si promotorilor imobiliari.

1.

2.
3.
4.

16

B) Creditarea clientelei financiare

Clientela financiara este formata din agenti economici altii decat bancile care se ocupa
cu operatii de asigurari si reasigurari, plasamente sub forma fondurilor mutuale, cu
tranzactii cu valori mobiliare, cu intermedieri financiare diverse.
Natura relatiilor de creditare cu acest tip de clientele este foarte variata, d.p.d.v. al
dobanzilor practicate, al termenelor convenite, al mecanismelor de finantare adoptate.
Atragerea resurselor de la clientele reprezinta cea mai ieftina resursa de finantare pentru
bancile comerciale si in consecinta este tratata cu maxima atentie de managementul
bancar
Poate imbraca 2 forme:
disponibilitati in conturi curente-sunt utilizate in special de agentii economici pentru
derularea de operatii zilnice cu partenerii lor de afaceri sau cu institutiile statului.
Efectuarea de plati din aceste conturi se realizeaza direct fara preaviz, de regula in ziua
remiterii catre banca a ordinului de plata.
depozite la vedere sunt forme de pastrare a disponibilitatilor pe termen scurt atat
persoanelor fizice cat si pentru agentii economici. Ele nu au scadenta predefinita, iar
retragerea de numerar nu este supusa restrictilor
depozite la termen- sunt forme de economisire puse la dispozitia clientilor, purtatoare de
dobanzi mai mare decat la depozitele la vedere. Retragerile de numerar sunt
conditionate de data scadenta a depunerilor.
depozite colaterale- sunt sume blocate in conturile bancare in scopul derularii unor
operatii ulterioare (exp. Acreditivele, scrisorile de garantie).
Operatii cu titluri ale bancilor comerciale
Titlurile de valoare sunt inscrisuri care dau dreptul detinatorilor de a incasa la anumite
termene veniturile:
I Dupa natural or, titlurile se impart in:
valori mobiliare
titluri de stat
titluri ale pietei interbancare
titluri de creante negociabile
alte titluri de valori
II In functie de veniturile pe care le aduc exista:
titluri cu venituri fixe ( obligatiuni si titluri de stat)
titluri cu venituri variabile (actiuni)
III In functie de intentia pe care o are o banca la momentul achizitiei:
titluri de tranzactie
titluri de investitii
titluri de plasament

16

VALORILE MOBILIARE- sunt niste instrumente negociabile emise sub forma materiala
sau dematerializate care aduc proprietarului drepturi patrimoniale asupra entitatii
emitente.
In aceasta categorie includem: actiunile, obligatiunile si instrumentele financiare derivate.
Actiunile sunt parti din capitalul social al unei entitati economice care confera
detinatorului o serie de drepturi:
dreptul de a incasa dividente din profitul net realizat in exercitiile financiare anterioare
dreptul de a lua decizii prin vot in cadrul AGA( in functie de procentul de actiuni detinute
din totalul capitalului)
dreptul de a fi informat in legatura cu deciziile privind activitatiile viitoare a societatii
comerciale
dreptul de a participa la operatiile de modificare a capitalului social
Actiunile sunt de regula negociabile pe bursa sau pe pietele secundare de capital, pretul
acestora variind in functie de cererea si oferta existenta din momentul respective.
Elementele definitorii ale unei actiuni sunt:
valoarea nominala care arata aportul adus la capitalul social ( VN)
pretul de emisiune este pretul de vanzare pe piata primara
prima de emisiune este diferenta dintre pretul de emisiune si VN
Obligatiunile sunt titluri emise in scopul atragerii de capital pe termen lung fie pentru
finantarea unor investitii fie pentru acoperirea deficitelor.
Obligatiunile pot fi emise cu un prt egal cu VN, cu un prt mai mare decat VN (supra
pari) sau cu un prt mai mic decat VN(sub pari) in functie de interesul cumparatorilor si
de nevoile de finantare ale emitentului.
Rata dobanzii care insoteste procesul de emisiune al obligatiunilor se calculeaza in
functie de VN a titlurilor si constituie venitul incasat periodic de comparator.
Prima de rambursare apare atunci cand pretul platit de emient cumparatorului la
scadenta titlului este mai mare decat VN. Cu o asemenea clauza de rascumparare a
obligatiunilor este prevazuta in contractul de emisiune.
Instrumentele financiare derivate sunt mijloace menite sa limiteze eventualele pierderi
inregistrate de cei implicate in tranzactii la termen cu actiuni, obligatiuni sau alte titluri de
valoare.
Titlurile de stat sunt emise de administratia publica centrala in scopul obtinerii de finantari
pentru diverse proiecte. Emiterea lor se poate face pe termen scurt: (certificatele de
trezorerie); sau pe termene mai indepartate (obligatiuni de stat).
Titlurile pietei interbancare sunt valor ice se regasesc numai in circuitul bancar prin
intermediul lor derulandu-se operatii de finantare intre banci. Aceste titluri imbraca forma
biletelor la ordin negociabile sau a certificatelor interbancare.
Titlurile de creante negociabile sunt diferite titluri cu o lichiditate ridicata de genul
certificatelor de deposit negociabile.
Operatiile ce se pot desfasura cu titlurile prezentate mai sus sunt:
emisiunea, adica punerea lor in circulatie pe piata primara
pensiunea, adica obtinerea de imprumuturi prin cedarea reversibila a titlurilor catre
creditor
vanzarea sau cumpararea definitive a titlurilor de valori
Titluri de tranzactie sunt titluri cu venituri fixe sau variabile achizitionate de banca cu
intentia de a le ridica intr-o perioada mai scurta de 6 luni.
Pentru a fi incadrate in aceasta categorie titlurile trebuie sa fie cotate pe piata de capital.
Titlurile de investitii sunt titluri cu venit fix cumparate cu intentia de a fi detinute pana la
scadenta. Motivul achizitii unor asemenea titluri este dobanda periodica incasata pe
seama detinerii lor.

1)
2)
a)
b)
c)
16

Titlurile de plasament sunt titluri cu venit fix sau variabil- cumparate cu intentia detinerii
lor intr-o maniera durabila ( peste 6 luni), fara ca acest lucru sa implice conservarea lor
pana la scadenta.
Valorile imobilizate sunt active necesare bancii pe termen lung.
Ele se impart in urmatoarele categorii:
imobilizari financiare
imobilizari corporale si necorporale
imobilizari date in leasing sau locatie simpla.
Imobilizarile financiare:
In structura acestora gasim:
credite subordinate- sunt finantari acordate pe termene lungi sau fara o scadenta
determinate pentru care creditorul accepta ca drepturile sale sa fie restituite dupa
satisfacerea celorlalti creditori in caz de faliment al beneficiarului
parti in societati comerciale legate- sunt actiuni detinute de banca la societati controlate
intr-o mecanica exclusive de banca.
Titluri de participare sunt actiuni detinute la societati comerciale care indeplinesc
urmatoarele conditii:
reprezinta cel putin 10% din capitalul social al firmei respective fara ca aceea societate
sa fie controlata de banca
reprezinta mai putin de 105 din capitalul social al unor societati care apartin aceluiasi
grup din care face parte si banca
-titluri ale activitatii de portofoliu- sunt actiuni detinute la societati comerciale intr-o
anumita maniera durabila la societati la care banca nu are control pe termen lung
Imobilizari necorporale:
cheltuieli de constituire, brevete, licente, marci, concesiuni, fond commercial
Imobilizari corporale: mijloace fixe si terenuri
Imobilizari date in leasing sau locatie simpla
Leasingul este operatia prin care locatarul sau proprietarul cedeaza catre locatar pe
durata definite drepturi de utilizare a unui bun cu obtiunea celui din urma de a cumpara
bunul respective la scadenta.
Locatia simpla este operatiunea prin care locatorul cedeaza locatarul drepturile de
utilizare a unui bun pe o perioada determinate.
Fondurile proprii ale bancilor- arata obligatia totala a bancii in raport cu persoanele
fizice sau juridice care au participat la constituirea fondurilor respective. Se impart in 2
mari categorii:
Capital propriu
Capital suplimentar
Capitalul suplimentar nu poate depasi marimea capitalului propriu
1) Capitalul propriu include urmatoarele componente:
capital social, primele legate de capital si reserve. Constituirea rezervelor este supusa
urmatoarelor reguli:
rezerva legala care se constituie astfel:
pana la 20% din profitul brut al bancii pana cand rezerva legala atinge valoarea
capitalului social
10 % din profitul brut pana cand rezerva legala atinge dublul capitalul social
Dupa ce rezerva legala depaseste dublul capitalul social, ea constituie din profitul net al
bancii
rezerva generala pentru riscuri de credit si dobanda este menita sa acopere eventualele
pierderi generate de nerecuperarea unor creante sau dobanzi cuvenite
rezerva statutara se constituie in funcie de anumite prevederi din statutul social bancar

2.Capitalul suplimentar cuprinde: datorii subordinate si subventii pentru investitii.

Datoriile subordinate nu pot depasi jumatate din capitalul propriu al bancii.
Reprezinta imprumuturi contractate pe termen lung sau fara o scadenta certa,
finantatorul acceptand sa intre in posesia creantelor sale fata de banca in urma altor
creditori in caz de insolvabilitate al bancii in cauza.
Gestionarea riscurilor bancare
Bancile comerciale intampina in activitatea lor ca toti agentii economici riscuri diverse pe
care trebuie sa le gestioneze correct, astfel incat rezultatele sa nu fie afectate. Pana in
anii 70, sistemul financiar international a beneficiat de o stabilitate ridicata conferita in
special de regulile acceptate de cele mai multe tari ale lumii, imediat dupa cel de al 2-lea
razboi mondial. Astfel, spre exemplu prevederile legate de cursurile de schimb ale
monedelor lasam niste marje de fluctuatie extreme de mici, astfel ca dpdv al bancilor,
riscul valutar era ca si inexistent.
Renuntarea la principiile convenite in cadrul Conferintei de la Bretton Woods au produs
mutatii majore pe planul relatiilor financiare monetare dintre tari, dar si mutatii la nivelul
bancilor. Deasemenea, cresterea fara precedent la momentul respective a pretului la
produsele petroliere a generat majorari de preturi si implicit rate crescute ale inflatiei si
ale dobanzilor.
Liberalizarea fluxurilor de capital intre tarile pietei commune a dus la cresterea
concurentei intre banci si la adoptarea strategiilor acestora. Toti acesti factori au generat
riscuri suplimentare carora bancile au trebuit sa le gaseasca procedure de acoperire sau
de gestionare.
In present riscurile pe care trebuie sa le abordeze o banca se refera la :
asigurarea lichiditatii
asigurarea solvabilitatii
riscul de tara.
Prin risc bancar intelegem un complex de evenimente probabile si incerte cu efecte
negative asupra rezultatelor inregistrate in banca.
In functie de natura lor, riscurile pot avea o desfasurare previzibila ( in acest caz
acoperirea se realizeaza prin reserve) sau o desfasurare imprevizibila ( in acest caz
acoperirea se realizeaza prin intermediul instrumentelor derivate)
Administrarea riscurilor presupune parcurgerea unor etape:
1. identificarea operatiunilor sau tranzactiilor care pot genera pierderi
2. alcatuirea unor scenario privind evolutia evenimentelor in cauza
3. diminuarea cheltuielilor legate de operatiile ce pot genera riscuri, astfel incat
performantele bancii sa nu fie afectate.

16

I.
II.
-

1.
2.
3.
4.
5.
6.
a)
b)
c)

16

Riscul de lichiditate bancara

Prin lichiditate intelegem capacitatea unor active de a fi transformate rapid si la costuri
cat mai mici in moneda efectiva (numerar).
Riscul de lichiditate se refera la toate elementele care pot influenta negative capacitatea
bancii de a onora imediat solicitarile privind retragerile de numerar.
Cauzele riscului de lichiditate
cause interne sau endogene
cause externe sau exogene
In categoria cauzelor interne gasim:
o corelare nepotrivita a scadentelor A si P bancare
o structura deficitara a resurselor si plasamentelor
implicarea bancii in operatiile cu grad ridicat de risc, dar si de profitabilitate
insuficienta activelor pe termen scurt care genereaza pentru banca dependenta de
piata interbancara
In categoria cauzelor externe includem:
- Indisciplina debitorilor bancii
- Climatul general nefavorabil din economie ( aici includem si masurile de politica
monetara ale Banciii Centrale ce pot afecta lichiditatea bancilor comerciale)
- factori de natura psihologica
Sursele de asigurare a lichiditatii bancare
numerarul din casieriile bancare
plasamentele pe termen scurt, disponibilitati, depozite la vedere effectuate la celelalte
institutii bancare sau chiar la Banca Centrala
titlurile de valoare in special cele de stat
sumele provenite de la ratele scadente ale creditelor acordate
sumele obtinute prin atragerea de depozite de la clientele sau prin emiterea
certificatelor de depozite
Imprumuturile atrase de pe piata interbancara
Destinatiile lichiditatii
acoperirea solicitarilor privind retragerile de fonduri (depozite)
acoperirea de credite in numerar
constituirea RMO la Banca Centrala
Gestionarea lichiditatii bancare echivaleaza cu asigurarea unui raport optim intre activele
lichide curente si datoriile din perioada imediat urmatoare ale bancii. Situatia ideala dpdv
al asigurarii acestui echilibru este asa numita: imunizare a resurselor si plasamentelor,
adica sustinerea tuturor scadentelor similare.
Aceasta este o situatie teoretica, imposibil de intalnit in practica.
In realitate, bancile au:
bilanturi supraconsolidate ( scadentele medii ale activelor sunt mai apropiate decat ale
pasivelor)
bilansuri subconsolidate ( situatia in care activele se amortizeaza mai greu decat
pasivele)
Indicatorul cel mai des intalnit pentru evaluarea lichiditatii unei banci este pozitia
lichiditatii care determina ca diferenta intre activele lichide si pasivele cu grad mare de
valabilitate
Pozitia lichiditatii se calculeaza pe zile, saptamani si luni si foloseste bancii pentru
estimarea necesarului de fonduri in perioada imediat urmatoare.
Daca indicatorul este negativ rezulta ca activele lichide sunt insuficiente pentru a face
fata platilor curente, iar banca va fi nevoita sa apeleze la imprumuturi pentru a-si acoperi
nevoia de bani.

1.
2.

3.
a)
b)
4.

5.

16

Daca pozitia lichiditatii are valori mai mari ca 0, rezulta ca banca dispune de mai multe
fonduri pe termen scurt decat are nevoie pentru plata pasivelor devenite exigibile, iar
excedentul poate fi plasat sub forma unor imprumuturi pe termen scurt pe piata
interbancara.
Alti indicatori de evaluare a lichiditatii bancare:
lichiditatea generala arata capacitatea activelor bancii de a fi transformate in lichiditati si
se calculeaza ca raport intre totalul activelor lichide si datoriile curente ale bancii.
lichiditatea imediata arata potentialul elementelor patrimoniale de trezorerie
( numerarul, disponibilul din contul de la Banca Centrala si plasamentele pe termen
scurt) de a face fata datoriilor pe termen scurt ( depozite la vedere, imprumuturi
interbancare)
Pasivele nete se calculeaza in 2 variante:
pasive nete simple ca diferenta intre P si A bancii dintr-o anumita grupa de scadente.
Pasive nete cumulate, ele indica perioada de maxima nevoie de lichiditate si se
calculeaza prin insumarea P nete simple din categoriile de scadente stabilite
Indicele de lichiditate bancara se determina ca raport intre suma P si A ponderate in
functie de grupele de scadenta din care fac parte.
Daca acest indice este apropiat de valoarea 1 banca nu are probleme de lichiditate si in
consecinta nu trebuie sa transforme scadentele A si P sale.
Daca indicele este subunitar rezulta ca banca se confrunta cu probleme de lichiditate, ea
acoperindu-si plasamentele pe termen lung cu P atrase pe termen scurt.
Daca indicele este supraunitar rezulta ca banca isi finanteaza plasamentele pe termen
scurt utilizand resurse atrase pe termen lung.
Rata lichiditatii se calculeaza ca raport intre imprumuturile nou contractate si
imprumuturile scadente.
Daca indicatorul este supraunitar (-1) rezulta ca gradul de indatorare al bancii este in
crestere.
Reglementari legate de lichiditatea bancilor
cele privind rezervele obligatorii
cele referitoare la lichiditatea valutara
RMO- este dpdv al bancilor un element suplimentar de risc intrucat nivelul acestora este
fixat de autoritatea monetara in functie de obiectivele acesteia.
Astfel cresterea cotei RMO afecteaza lichiditatea bancilor si implicit potentialul lor de
creditare. Dpdv al Bancii Centrale prin acest instrument se regleaza masa monetara
aflata in circulatie influentandu-se totodata nivelul total al creditelor cordate bancii.
Baza de calcul a rezervelor este formata din disponibilitatile in lei si in valuta
reprezentand obligatii fata de persoanele fizice sau agentii economici ( mai prcis
includem in baza de calcul resursele atrase, imprumuturile, datoriile si alte obligatii).
Exceptie o fac resursele atrase de la institutii care la randul lor constituie reserve
obligatorii, resurse atrase de la institutii care la randul lor constituie reserve obligatorii,
resurse atrase de la BNR precum si resursele atrase de la institutii financiare din
strainatate, daca scadenta este mai mare de un an.
Aceste reserve se pastreaza in conturi curente deschise in moneda nationala, respective
valuta la BNR.
In schimbul lor, bancile comerciale primesc o dobanda al carei nivel este cel putin egal cu
media dobanzilor practicate in sistemul bancar pentru depozite la vedere.
Daca o banca comerciala constituie reserve in exces, surplusul nu este remunerate in
schimb daca nivelul efectiv al resurselor este inferior celui impus de BNR, institutia
bancara in cauza poate primi sanctiuni sub forma avertismentelor, a dobanzilor
penalizatoare, a amenzilor sau chiar a restrictionarii operatiunilor.

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

a)
b)
c)

16

Lichiditatea valutara
Bancile calculeaza un indicator numit grad de lichiditate valutara ca raport intre activele
nete in valuta ponderate cu niste coeficienti de lichiditate si totalul activelor in valuta.
Activele nete in valuta au urmatoarea structura:
numerarul in valuta din casieriile bancilor
disponibilitatile in valuta din banci straine
depozite in valuta cu scadenta sub 1 an la banci stranse sau obligatiuni in valuta
emise de institutii bancare din strainatate
soldul net al disponibilitatilor in valuta la Banca Centrala sau la bancile
comerciale din tara
Participantii in valuta la capitalul unor banci sau personae juridice
plasamente cu termen mai mare de un an effectuate in strainatate
credite interne nete
alte active in valuta
Pentru primele 4 elemente, coeficientul de lichiditate este 1, iar pentru celelalte 4 este
subunitar.
Gradul de lichiditate valutar se determina lunar pe baza valorii medii ale activelor nete in
valuta inregistrate in perioada de observare.
Riscul de creditare bancara
Este cunoscut faptul ca in activitatea lor societatile bancare utilizeaza cu preponderenta
resurse care nu le apartin ( sunt atrase de la clientii lor), plasarea resurselor atrase astfel
incat pierderile potentiale aduse de nerecuperarea unor credite sa fie limitate, diminuate.
Riscul de creditare are 3 componente:
riscul de tranzactie
riscul clientului
riscul garantiei
Riscul de tranzactie- se refera la toate aspectele de natura organizatorie sau functionala
care insotesc actul de creditare, astfel bancile trebuie sa cunoasca in amanunt tipul de
credit, modul de esalonare al platilor, sursele de rambursare, scadentele contractuale.
Riscul clientului- se refera la posibilitatea ca diferite motive ( indiscipline, insolvabilitate) o
parte a clientilor sa nu returneze integral principalul + dobanda aferenta la datele
convenite de banca.
Riscul garantiei desemneaza posibilitatea ca banca sa nu isi recupereze creantele sale
in raport cu un debitor de ultima sursa pe care aceasta o are la dispozitie si anume
garantia.
Garantiile ce pot fi constituite in favoarea bancii pot fi : materiale sau personale. In
categoria celor materiale includem ipoteca ( specifica bunurilor imobiliare) si gajul pentru
celelalte bunuri. In categoria garantiilor personale regasim : garantii personae simpleangajamentul unei terte personae de a achita obligatiile de plata in locul debitorului daca
acesta din urma din diferite motive nu o poate face si garantarea personala solidara este
specifica efectelor comerciale si consta intr-un angajament asumat de toate persoanele
inscrise pe circuitul titlului respective de a plati datoria daca debitorul nu poate face acest
lucru.
Practic riscul garantiei consta in imposibilitatea bancii de a-si recupera creantele intrucat
valoarea garantiilor constituite in favoarea sa, s-a diminuat fata de momentul acordarii
creditului.

1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)
8)

a)
b)
c)
-

16

Pentru a evita riscul de creditare, bancile respecta mai multe norme de prudenta:
Restrictiile impuse de autoritatea monetara (sunt reglementari menite sa limiteze
expunerea fata de persoanele aflate in relatii speciale cu banca, sa limiteze volumul
imprumutirilor mari sa coreleze expunerea totala cu fondurile proprii ale bancii)
Limitarea expunerii la risc astfel incat, ea sa fie corelata cu profitul adus de
operatiunea in cauza.
Acoperirea pierderilor potentiale prin constituirea la provizioane
Limitarea riscurilor asumate astfel incat, pozitia bancii pe piata si imaginea in
ochii clientilor sa nu fie afectata
Solicitarea de garantii asiguratorii
Necreditarea agentiilor economice care inregistreaza pierderi sau care nu au
planuri de redresare a situatiei lor finmanciare
Neacordarea de credite solicitantilor care nu contribuie cu fonduri proprii la
finantarea investitiilor respective
Neacordarea de credite pentru agentii economici aflati in procedure de lichidare
sau de organizare
Inaintea acordarii aricarui credit, bancile desfasoara o analiza atenta a solicitantilor in
scopul evaluarii precise a capacitatii de rambursare prezente si viitoare, astfel se au in
vedere atat aspecte nefinanciare, precum: istoricul relatiilor cu banca, pozitionarea in
ramura economica din care provine agentul economic, calitatea managementului precum
si elemente de natura economicio financiara.( lichiditate, solvabilitate patrimoniala,
rentabilitate, grad de indatorare).
In urma acestor analize se ia decizia de creditare si se stabilesc si alte elemente care
insotesc creditul ( se stabilesc datele la care urmeaza sa se faca platile, cum se acorda
creditul)
Totodata dupa momentul acordarii propriu zise a creditului urmeaza si o analiza
ulterioara care evidentiaza modul in care a fost respectata destinatia creditului dar si
masura in care debitorul si-a onorat obligatiile fata de banca.
Constituirea de provizioane- este menita sa asigure bancii un nivel minim de solvabilitate
in situatia in care prin epuizarea tuturor mijloacelor legale nu a reusit sa-si recupereze o
parte din creantele sale.
Provizioanele se constituie pentru fiecare credit in parte evidentiandu-se pe cheltuieli.
Procedura constituirii provizioanelor arata ca soldul creditelor acordate se diminueaza cu
valoarea garantiilor, a ipotecilor si a sumelor de bani angajate de beneficiari.
Provizioanele se individualizeaza pe clienti si nu pot fi utilizate pentru acoperirea
creantelor neperformante rezultate din relatia cu alt client.
Determinarea nivelului provizioanelor presupune parcurgerea unor etape:
incadrarea plasamentului in categoria de risc corespunzatoare( in functie de
performantele actuale si de perspectivele solicitantilor creditele se impart in: standard, in
observatie, substandard, indoielnic si pierderi)
Determinarea bazei de calcul a provizioanelor specifice de risc
Aplicarea unor coeficienti de provizionare asupra bazei de calcul astfel:
0% pentru standard
5% pentru observatie
20% pentru substandard
50% pentru indoielnice
100% pentru pierderi

La scadenta creditului exista 2 posibilitati:

clientul si-a indeplinit toate obligatiile, in acest caz provizioanle raman fara obiect si se
trec pe venituri
2) clientul nu si-a indeplinit toate obligatiile, iar banca nu a reusit sa-si recupereze
creantele, in urma procedurilor juridiciare initiate. In acest caz, provizioanele constituite
ulterior sunt utilizate pentru acoperirea pierderilor
1)

Riscul de rata a dobanzii

Dobanda este venitul incasat de un creditor pentru plasamentele effectuate in structura ei
regasindu-se si o componenta data de riscul de nerambursare.
Riscul de rata a dobanzii are in literature de specialitate 2 acceptiuni:
1. ca posibilitate de diminuare a rezultatelor obtinute de banca in urma unor
evolutii ale dobanzii
2. De inrautatire a situatiei patrimoniale a valorii de piata a bancii ca urmare a
fluctuatiilor ratei dobanzii
In raport de vizionea de dezvoltare pe care o are o banca isi poate asuma o
expunere majora ( situatia financiara a sa se modifica semnificativ la variatiile
dobanzii) sau expunere moderata ( in acest caz modificarile de dobanda nu aduc
fluctuatii consistente ale situatiilor financiare a bancii)
Cauzele aparitiei acestui risc sunt:
1. Endogene( interne) bancii:
- viziunea adoptata privind dezvoltarea ulterioara a bancii
- volumul si structura activelor si pasivelor
- calitatea portofoliului de credite
- modul de esalonare a scadentelor creditelor si resurselor bancii
2. externe bancii:
- masurile de politica monetara a Bancii Centrale, dar si corelarea acestora cu celelalte
politici economice ale statului
- climatul general din economie
- evolutia pietei interbancare
Componentele riscului de dobanda:
a) riscul venitului
b) riscul investitiei
Riscul venitului se refera la posibilitatea inregistrarii de pierderi la nivelul venitelor nete din
dobanzi ca urmare a fluctuatiei
Riscul investitiei presupune scaderea valorii pe piata a actiunilor bancii ca urmare a
modificarii dobanzii
Gestionarea riscului de rata a dobanzii presupune stabilirea unui obiectiv privind nivelul
marjei dobanzii si pastrarea acestora in timp sau chiar majorarea sa.
Gestionarea se desfasoara pe mai multe planuri:
1) Gestionarea marjelor de dobanda
2) Determinarea, analiza si interpretarea indicatorilor de sensibilitate
3) Gestionarea pozitiei bancii
Gestionarea marjei dobanzii
Exista 3 forme de determinare a marjei dobanzii
a) marja absoluta a dobanzii care se determina ca diferenta intre veniturile aduse de
plasamentele realizate si costurile raportate pentru atragerea de resurse
Ea arata masura in care banca reuseste sa acopere cheltuielile cu dobanzile bonificate din
dobanzile incasate de la plasamente. Aceasta marja trebuie sa fie sufficient de mare incat
sa acopere si sarcina bancara sis a aduca si profit.
16

Sarcina bancara arata diferenta dintre alete cheltuieli si alte venituri

b) marja procentuala bruta. Era se determina ca raport intre marja absoluta a dobanzii si
totalul activelor valorificabile
c) marja procentuala neta se calculeaza ca diferenta intre nivelul mediu al dobanzii
percepute si nivelul mediu al dobanzilor platite.( bonificate de banca)
Indicatorii de sensibilitate
Calculul acestor indicatori pleaca de la impartirea activelor si pasivelor bancii in functie de
sensibilitatea acestora la rata dobanzii,astfel pe de o parte avem active si pasive sensibile (
ratele se pot modifica in timp) sip e de alta parte are si pasive fixe ( ratele raman constante
in timp).
1. GAP- dintre diferenta As si Ps la rata dobanzii
2. Indicele de sensibilitate se calculeaza ca raport intre As si Ps la rata dobanzii.
Daca indicele de sensibilitate este subunitar, iar dobanzile au tendinta de crestere situatia
este defavorabila bancii. In schimb daca ratele dobanzilor scad, banca isi va imbunatatii
situatia financiara.
Daca indicele de sensibilitate este supraunitar atunci cresterea dobanzilor duce la o situatie
favorabila bancii, iar diminuarea generalizata a dobanzilor are ca effect scaderea
performantelor bancare.
In concluzie, daca pe piata se asteapta o majorare a ratelor de dobanda este bine ca
perioada respectiva sa fie asteptata cu un indice de sensibilitate supraunitar, iar daca se
estimeaza o diminuare a dobanzilor, banca trebuie sa aiba un indice subunitar.
3.
Gestionarea pozitiei bancii se determina ca diferenta intre volumul activelor ca
rata fixa si volumul pasivelor cu rata fixa. Ea poate imbraca urmatoarele forme:
a) pozitie scurta atunci cand Af sunt mai mici decat Pf (pasive fixe) ca volum; in acest caz
majorarea dobanzilor inseamna pentru banca o situatie favorabila
b) pozitie lunga- atunci cand Af depasesc Pf ca volum; in aceasta situatie diminuarea
dobanzilor are efecte favorabile asupra bancii.
c) Pozitie neutral este o situatie ipotetica in care volumul Af=Pf. Intr-o asemenea ipostaza,
banca nu este afectata dpdv al rezultatelor sale, de fluctuatiile ratei dobanzii, dar nici nu
poate utilize in interes propriu eventualele informatii legate de evolutia viitoare a
dobanzii.
Metode de gestionare a riscului de rata a dobanzii
Pentru a gestiona correct riscul de rata a dobanzii fiecare banca isi defineste explicit niste
obiective precum nivelul veniturilor nete din dobanzi, marimea expunerii la fluctuatia ratei
dobanzii sau valoarea de piata a actiunii.
1. Modul GAP de difetenta
2. Modul GAP de durata
Modul de diferenta este modelul classic de gestionare a activelor si pasivelor bancii,
aveniturilor nete din dobanzi si a fluxurilor de numerar pe termen scurt. Acest model pune
accentpe evaluarea VND pe o perioada de 3-6 luni. El presupune:planificarea profitului
scontat, realizarea de prognoze pe termene scurte si medii a fluxurilor de numerar si
administrarea riscului de variatie a dobanzii. Se desfasoara in mai multe etape:
a) presupune impartirea activelor si pasivelor in functie de sensibilitatea lor la rata dobanzii
b) fixarea termenului pe care urmeaza a se face analiza
c) gruparea activelor si pasivelor pe intervale de timp in functie de scadentele lor
d) calculul GAP de diferenta, calculul VND si a marjelor procentuale pe fiecare interval
16

e) interpretarea de catre persoanele aflate in pozitii de decizie a rezultatelor obtinute si

luarea masurilor ce se impugn
Astfel in urma analizei se pot lua hotarari precum ajutorarea structurii resurselor si
plasamentelor; gasind alte oportunitati de speculare a evolutiei dobanzilor pe baza
informatiilor prezente; acoperirea riscurilor ce nu pot fi evitate prin intermediul
instrumentelor derivate.
Dezavantajul acestui model de gestionare a riscului de rata a dobanzii este ca doar a
analiza pe termen scurt fara a realize proiectii in dinamica.
Modelul de durata- stabileste o relatie de directa proportionalitate intre variatia pe termen
lung a portofoliului de active si pasive si variatia dobanzilor.
Practic acest model isi propune administrarea diferentei dintre durata medie a activelor
totale sic ea a pasivelor totale.
Din cele prezente rezulta ca administrarea riscului de rata a dobanzii este de maxima
importanta pentru managementul bancar intrucat in functie de certitudinea masurilor
adoptatesituatia financiara si patrimoniala a bancii va fi afectata

16