Sunteți pe pagina 1din 2

Ion Pillat Aci sosi pe vremuri

Context

"Aci sosi pe vremuri" de Ion Pillat este o poezie de factura traditionalista, inclusa in ciclul
"Trecutul viu", care face parte, alaturi de ciclul "Florica", din volumul "Pe Arges in sus", al lui Ion
Pillat.
Traditionalism Conceptul de traditionalism, vehiculat in perioada interbelica prin opozitie cu modesnismul,
reprezinta o tendinta a literaturii de a se indrepta spre lumea satului, spre folclor, spre istorie, spre
"primitivism".
Volumul "Pe Arges in sus" este reprezentativ pentru traditionalism, deoarece se cultiva
teme specifice: locuri natale, timpul ciclic, aspecte ale vietii rurale, prin intermediul imaginilor
realizate ale spatiului natal patriarhal, si anume mosia Florica, ale casei parintesti, imprejurimilor
casei si naturei campenesti insufletite de amintire copilariei.
Poezia "Aci sosi pe vremuri" apartine traditionalismului prin idealizarea trecutului, prin
cadrul rural, dar si prin tema timpului trecator.
Ion Pillat afirma, de altfel, in volumul sau "Marturisiri" (1942) ca poezia sa "poate fi redusa
(...) la viziunea pamantului care ramane aceeasi, la presimtirea timpului care fuge mereu".
Poezia lui Ion Pillat reprezinta o meditatie nostalgica pe tema trecerii ireversibile a timpului,
Tema
asociata cu repetabilitatea destinului uman. In acelasi timp, se identifica anumite elemente ce pot
sustine caracterul de arta poetica al poeziei.
Temei i se asociaza motive traditionaliste, precum casa parinteasca, natura din
Motive
imprejurimile satului, etc.
Se remarca doua registre la nivelul comunicarii poetice: lirismul obiectiv, asociat
Lirism
elementelor de narativitate simbolica si meditatiei cu caracter general uman, dar si lirismul
subiectiv, asociat eului liric si comunicarii directe a trairilor si sentimentelor, la persoana I, singular.
Sentimentul elegiac si meditativ se constituie pe baza lirismului subiectiv, sustinut de
prezenta marcilor lexicogramaticale specifice ( pronume persoanale, adjective posesive si verbe la
persoana I si a II a, singular, precum "m-", "meu", "tau", "eram","calci").
Iubirea evocata in cadrul poeziei apartine planului trairii subiective, dar este ridicata la grad
de generalitate, obiectivzandu-se prin repetabilitate.
Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii relevate in poezie, timpul si spatiul fiind
Titlu
mitice, nedefinite. Astfel, timpul este sugerat prin locutiunea adverbiala "pe vremuri", iar spatiul,
prin forma regionala a adverbului de loc, "aci".
Compozitional, poezia este alcatuita din 19 distihuri si un vers final, liber, ce va juca rol de
Structura
laitmotiv al poeziei. Se remarca mai multe secvente poetice; astfel, incipitul este constituit de
evocarea iubirii de "ieri" a bunicilor, fiind urmat de meditatia asupra efemeritatii conditiei umane,
iar iubirea de "azi" va sta la baza epilogului.
Cele doua planuri ale poeziei, trecutul (distihurile III-IX) si prezentul (distihurile XII-XIX) sunt
Relatii de
opozitie siredate succesiv, accentuandu-se astfel ideea de ciclicitate a vietii si a iubirii. Se utilizeaza elemente
recurenta de simetrie si opozitie a planurilor construite pe baza relatiei "atunci"-"acum". Elementele de
recurenta sunt, de exemplu, motivul poetic ambivalent al clopotelui, ce ar putea insoti doua
momente esentiale ale existentei umane, nunta si moartea, dar si laitmotivul reprezentat de versul
final "De nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat".
Incipitul poeziei este reprezentat de primele doua distihuri, ce fixeaza prin intermediul
Incipit
metaforei "casa amintirii", spatiul rememorarii nostalgice a trecutului. Metafora dobandeste
semnificatia unui spatiu mitic, fie locuinta a stramosilor, fie un loc al iubirii vesnice, unde,
indiferent de generatie, vor sosi perechi de indragostiti pentru a fi initiati in misterul nuntii, al
uniunii acestora, dupa cum afirma Bacovia.
Se concretizeaza ideea de spatiu privilegiat, accesibil urmasului, apt sa reinvie trecutul in
amintire si, implicit, ideea trecerii timpului, prin versul "Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor".

Trecutul capata o aura legendara, devenind spatiul mitic corespunzator luptelor haiducilor
pentru dreptate, "Iar hnornul nu mai trage alene din ciubuc/ De cand luptara-n codru si poteri, si
haiduc."
Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocarii iubirii bunicilor. Se observa cum, in
Iubirea
bunicilor contrast cu poezia romantica, unde natura era eterna, in poezia lui Pillat, natura va fi marcata de
semnele senectutii, devenind solidara cu fiinta umana "In drumul lor spre zare imbatranira plopii."
Este sugerata imaginea din tinerete a bunicii "Aici sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi", vers
ce aduce dupa sine sugestia muzei poeziei epice din mitologia greaca, Caliope.
Se concretizeaza astfel o serie de aspecte ce ar putea sustine caracterul de arta poetica al
poeziei, precum sugestia mitica a numelui bunicii, dar si faptul ca poetul este urmasul, ce
eternizeaza prin creatie iubirea bunicilor.
Distihurile 4 si 5 prezinta intalnirea bunicilor ce pare sa respecte un ceremonial: el asteapta
Paralela
sosirea berlinei, venind prin lanul de secara, de unde va cobori ea, imbracata, dupa moda timpului,
trecut
prezent "in lunga crinolina". In acelasi timp se observa la nivelul distihului al 13-lea cum perechea din
prezent ia parte la un ritual asemanator, realizandu-se o paralela trecut-prezent, prin intermediul
unei comparatii "Ca ieri sosi bunica...si vii acuma tu:/Pe urmele berlinei trasura ta statu." Nepotii
repeta gesturile batranilor, diferentele tinand de moda vremii: bunica se gaseste intr-o berlina, iar
partenerul ii citea capodopere ale literaturii romantice ( "Le Lac" de Alphonse Lamartine si
"Sburatorul" de Ion Heliade Radulescu), pe cand tanara va cobori din trasura, iar indragostul ii
recita poeme simboliste ("Balada lunei" de Horia Furtuna si "poeme de bunul Francis Jammes").
Se identifica, deci, asocieri livresti, ce vor reflecta motivul "bibliotecii", adesea intalnit in
Asocieri
poezia
lui Pillat, avand rolul de a asocia viata cu literatura si de a indica, de asemenea, epoca,
livresti
numind preferintele in moda literara a perioadelor respective.
Sunetul clopotelui, laitmotivul poeziei, insoteste momentul intalnirii batranilor, cat si al
Laitmotiv
nepotilor, sugerand repetabilitatea existentei umane.
Meditatia poetica si tonul elegiac scot in evidenta ideea ca eternizarea fiintei umane este
Trecerea
timpului posibila doar prin iubire "Dar ei, in clipa asta simteau ca-o sa ramana...". Se observa cum in cadrul
distihului al 10-lea se revine brutal de la eternitatea iubirii, la realitatea timpului ireversibil Dar ei,
in clipa asta simteau ca-o sa ramana.../De mult e mort bunicul, bunica e batrana...". Portretele
celor doi sunt singurele ce mai pastreaza imaginile de odinioara "Ce straniu lucuru: vremea!
Deodata pe perete/ Te vezi aievea numai in stersele portrete."
Versul final al poeziei, cu rol de laitmotiv, accentueaza trecerea iremediabila a timpului, "De
Laitmotiv
nunta sau de moarte, in turnul vechi din sat".
In ceea ce priveste prozodia poeziei, se identifica elementele prozodiei clasice: rima
Prozodie
imperecheata, ritm iambic, masura de 13-14 silabe.
Morofsintacitc La nivel morfosintactic, se utilizeaza verbe la timpul corespunzator planului evocat in
poezie. Astfel, verbele la timpul prezent fie ilustreaza permanenta iubirii ("vii","calci"), fie insotesc
meditatia pe tema trecerii timpului ("te vezi","te recunosti"). Verbele la timpul trecut ("a sunat",
"fu") sustin narativitatea iubirii.
Folosirea cuvintelor cu tenta arhaica si regionala vor constitui o particularitate a nivelului
Lexical
lexical, acestea contribuind la evocarea trecutului ("aievea", pridvor").
Din punct de vedere stilistic, la nivel structural, se foloseste paralelismul, simetria, antiteza,
Stilistic
iar ca figuri de stil, se utilizeaza cu predilectie metafora ("casa amintirii", "ochi de ametist"), dar si
comparatia "Ca ieri sosi bunica...si vii acuma tu". Aceste mijloace artistice sustin ideea
repetabilitatii existentei umane.
In opinia mea, poezia lui Ion Pillat sensibilizeaza artistul prin paralela trecut-prezent,
Opinie
conturandu-se ideea conform careia iubirea este eterna, regasindu-se in cadrul fiecarei generatii.
In concluzie, "Aci sosi pe vremuri" de Ion Pillat apartine liricii traditionaliste, prin idilizarea
Concluzie
trecutului, prin cadrul rural, dar si prin tema timpului trecator.

S-ar putea să vă placă și