Sunteți pe pagina 1din 2

Ion Barbu [Din ceas, dedus...

]
O figura aparte in peisajul liricii interbelice va fi cea a lui Ion Barbu, poet modernist, ce impune
o viziune poetica originala.
Caracteristice ideei de modern sunt ruptura de traditie si refuzul modelor clasice, oricare ar fi
modernism
acestea. Pasiunea negativa a modernitatii, asa cum o numeste Matei Calinescu, se manifesta in
respingerea sau punerea la indoiala a aproape tuturor ierarhiilor de valoare si a sistemelor de idei
create in perioade anterioare. De asemenea, Eugen Lovinescu definea modernismul ca o miscare
literara iesita din contactul mai viu cu literaturile occidentale si, indeosebi, cu literatura franceza.
Dificultatea comunicarii devine si ea o componenta esentiala a artei moderne, aceasta fiind
adesea dublata de elitism: artistul modern este de multe ori neincrezator in succes si chiar isi
dispretuieste publicul.
Opera lui Barbu se naste din combinarea poeziei cu matematica, textele sale nedezvaluindu-si
matematica
intelesurile de la prima lectura. De altfel, Barbu insusi afirma Ca si in geometrie, inteleg prin poezie o
anumita simbolica pentru reprezentarea formelor posibile de existenta. Prin urmare, modul poetului
de a gandi in stilul abstract al matematicii s-a reflectat in planul reprezentarilor poetice.
Tudor Vianu propune trei etape ale evolutiei lirice a lui Ion Barbu: etapa parnasiana, ciclul
ermetism
baladic si oriental si ciclul ermetic.
Poezia Din ceas, dedus..., al carei titlu a fost inlocuit cu titlul volumului din care face parte,
Joc secund (1930), este una din poeziile reprezentative ale etapei ermetice a lui Barbu.
Ermetismul, termen derivat de la numele lui Hermes, zeu grec, considerat patron al stiintelor
oculte de catre alchimisti, este expresia unei tendinte de ascundere, de incifrare a sensului poeziei
prin intermediul unui proces de purificare a limbajului poetic, care consta in utilizarea cuvintelor rare
(neologisme, cuvinte din domeniul siintelor), sau in asezarea cuvintelor obisnuite in relatii sintactice
inedite; din acest motiv, poezia pura, pe care o cultiva Ion Barbu, presupune o pregatire prealabila, o
initiere a cititorului, pentru a putea fi inteleasa. Astfel, ermetismul solicita intelectul in procesul
descifrarii textului literar si mult mai putin, afectivitatea.
Poezia Din ceas, dedus... surprinde aspecte legate de sensul poeziei, dar si de rolul poetului si
Arta
poetica are, deci, caracter de arta poetica. Mai mult, George Calinescu afirma Aceste doua strofe sunt definita
insasi a poeziei.
La nivel tematic, poemul Din ceas, dedus... este integrat in tematica mitului oglinzii, una
tema
din cele patru teme principale pe care Tudor Vianu le identifica in creatia barbiana ( mitul oglinzii,
spiritualismul, treptele viziunii si poezia ca joc de limbaj). Prin urmare, tema poeziei exprima, in
principal, ideea lumii purificate prin reflectarea in oglinda, iesirea din lumea experientei imediate si
intrarea intr-o suprarealitate ideala. Ion Barbu insusi defineste spatiul poetic, implicit al artei, drept o
lume purificata pana la a nu mai oglindi decat figura spiritului nostru.
In ceea ce priveste titlul poeziei, acesta pune in evidenta ideea centrala si crezul poetic: poezia
titlu
reprezinta o dematerializare a lumii prin oglindire, o reprezentare purificata a lumii, creatia devenind
un joc secund ( mai pur). Lumea este vazuta ca o copie a lumii perfecte, si este salvata de spatiul
poeziei, spatiul jocului secund, atemporal (din ceas dedus), aspatial, fiind teritoriul imaginar al
experientelor spirituale pure.
Din ceas, dedus... este alcatuita, la nivel formal, din doua catrene.
imaginar
Poezia debuteaza cu reluarea titlului Din ceas, dedus..., structura ce contureaza ideea iesirii
poetic
din temporalitate; astfel, timpul creatiei neaga timpul obiectiv, care se scurge ireversibil.
Opera se naste din profunzimea mintii poetului, epitetul metaforic calma creasta sugerand
lumea ideilor; poezia este, deci, rezultatul gandirii si al fanteziei creatorului.
context

Barbu valorifica mitul oglinzii (intrata prin oglinda) ce este mai mult o modalitate stilistica
prin care realitatea se rasfrange in constiinta umana ca intr-o oglinda sau ca in luciul apei, iar imaginile
reproduse de poet nu sunt copiate, readate exact din lumea exterioara, ci spiritualizate in mod
individual. Se remarca preluarea unor idei din filosofia lui Platon, ce considera ca arta este o copie a
lucrurilor reala, acestea din urma fiind niste copii ale ideilor eterne, conducand la concluzia ca arta
este o rasfrangere la puterea a doua a realitatii, dupa cum afirma Tudor Vianu.
Astfel, poezia este un joc secund, mai pur, care se inspira, dar se desprinde de realitate, fiind
o negare a lumii materiale, a concretului inecarea cirezilor agreste si devine o expresie a frumosului
etern (mantuit azur).
Cea de-a doua strofa se deschide cu o exclamatie retorica, ce are valoarea unei constatari
definitive Nadir latent!. Punct simetric al zenitului, nadirul ascuns vederii, dar accesibil prin
gandire si calcul matematic, este locul in care se situeaza constiinta poetica pentru a ridica imaginea
sintetiza a lumii si a capta muzica ei secreta, risipita, fragmentara (harpe rasfirate).
In urmatorul vers se releva ca actul creator inseamna truda, intrucat poetul istoveste pentru
cantec; la nivelul aceluiasi vers se sugereaza ideea conform careia starea poetica este asemenea
cantecului marii, ce ramane imperceptibil pentru unii, la fel cum starea poetului ramane muta pana
cand acesta reuseste sa dea glas frumusetii, starii poetice latente existente in realitate.
Ultimul vers al poeziei prezinta imaginea meduzelor, care, desi transparente, modifica aspectul
marii, la fel cum poetul, prin procedee artistice, modifica realitatea in concordanta cu trairile sale.
Astfel, doar poetul si cititorii initiati vor fi capabili sa vada dincolo de aparente, sa priveasca pana in
strafundurile misterioase, si sa inteleaga adancurile nepatrunse ale frumosului artistic.
Una din cele mai cunoscute interpretari ale poeziei lui Ion Barbu este cea a lui George
George
Calinescu Calinescu, ce afirma : Poezia ( adancul acestei calme creste) este o iesire (dedus) din contingent (
din ceas) in pura gratuitate (mantuit azut)' joc secund , ca imagine a cirezii in apa. E un nadir
latent, o oglindire a zenitului in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune
Prozodie +
La nivel prozodic, versurile sunt de 13-14 silabe, ritmul este iambic iar rima este incrucisata. Se
Niv sintactic
obseva, la nivel sintactic, faptul ca ambele strofe se reduc fiecare la cate o singura fraza.
Nivel
La nivel morfologic, se remarca utilizarea unor parti de vorbire provenite din altele (adancul,
morfologic dedus, inecarea), forme ce exprima iesirea din limitele lumii senzoriale.
In ceea ce priveste lexicul poeziei, se identifica termeni abstracti, neologii, familiari
Nivel lexical
matematicianului si firesti in limbajul stiintific (dedus, nadir, latent)
La nivel stitlistic, se cultiva cu predilectie metafora, ce contribuie la incifrarea textului calma
Nivel stilistic
creasta, mantuit azur, ceas dedus. Este de remarcat faptul ca aceleasi sintagme pot fi simultan
figuri de stil diferite ( calma creasta personificare, dar si inversiune, ceas dedus epitet), ceea ce
sustine ambiguitatea limbajului poetic.
Opinie
Consider ca poezia lui Ion Barbu Din ceas, dedus... surprinde si impresioneaza cititorul prin
limbajul inedit, ce ascunde si protejeaza viziunea sa asupra poeziei si a poetului, fiind accesibila doar
celor initiati in frumosul creatiei.
In concluzie, poezia Din ceas, dedus... de Ion Barbu este o arta poetica apartinand
Concluzie
modernismulului si ermetismului barbian, prin conceptie si limbaj incifrat, accesibil doar cititorilor
educati in acest sens.