Sunteți pe pagina 1din 5

Ion Luca Caragiale O scrisoare pierduta

Capodopera a genului dramatic, comedia "O scrisoare pierduta", reprezentata pe scena in


1884, este cea de-a treia comedie dintre cele patru scrise de autor.
"O scrisoare pierduta" de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate
specie
aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electorala din anul 1883.
Comedia este specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor
comedia
moravuri, a unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unior situatii neasteptate, cu un final fericit.
Personajele comediei sunt inferioare, iar conflictul comic se realizeaza prin contrastul intre
aparenta si esenta. Sunt prezente formele comicului, respectiv umorul si ironia, si sunt surprinse
diverse surse ale comicului (comic de situatie, de caracter, de limbaj, de nume).
Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omenesti,
tema
piesa prezinta aspecte din viata politica ( lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru
Camera) si de familie ( relatia dintre Tipatescu si Zoe) a unor reprezentanti corupti ai scenei politice
romanesti.
Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind
text
dramatic lista cu persoanaje, de la inceputul piesei si didascaliile care sunt singurele interventii directe ale
autorului in piesa.
Principalul mod de expunere este dialogul, prin care personajele isi dezvaluie intentiile,
oralitate
sentimentele, opiniile. Prin dialog se prezinta evolutia actiunii dramatice, se definesc relatiile dintre
personaje si se realizeaza caracterizarea directa sau indirecta.
In dialogul dramatic, stilul este marcat prin oralitate; mijloacele nonverbale (gesturi,
mimica) si paraverbale (intonatie, accent, ritm, pauza) se substituie replicilor sau le insotesc sub
forma indicatiilor scenice. Limbajul oral este mai sponan, mai putin elaborat, fiind marcat prin
forme populare sau familiare, repetitie, exprimare eliptica, interogatiii sau exclamatii, simplitatea
frazei fiind caracteristica.
Structura fundamentala a textului este dialogica, prezenta monologului dramatic si apartcompzitie
ului fiind redusa.
Textul este constituit din 4 acte, alcatuite din mai multe scene, fiind construite sub forma
schimbului de replici dintre personaje.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru
titlu
puterea politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic
"o scrisoare pierduta", pretextul dramatic al comediei.
Articolul nehotarat indica atat banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderle
succesive ale scrisorii, amplificate prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect)
Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia dramatica impune anumite limite in ceea ce
Indici
priveste
amploarea timpului si a spatiului de desfasurare a actiunii. Astfel, actiunea comediei este
spatio
temporali plasata "in capitala unui judet de munte", "in zilele noastre", adica la sfarsitul secolului al XIX-lea,
in perioada campaniei electorale, intr-un interval de 3 zile.
Intriga piesei porneste de la o intamplare banala, pierderea unei scrisori intime,
intriga
compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre
adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie
nejustificata si se rezolva printr-o impacare generala si neasteptata.
Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru puterea politica a doua forte
conflict
opuse, reprezentantii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache
presedintele gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita
in jurul lui Nae Catavencu, avocat ambitios si proprietar al ziarului "Racnetul Carpatilor". Conflictul
are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ce vor sa apara, deci, intre esenta si aparenta.
Conflictul secundar este reprezentat de de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de
context

tradarea prefectului.
Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre
Tensiune
dramatica rezolvarea conflictului, in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar, Zoe, iar trimisul de
la centru, Agamita Dandanache este ales deputat.
Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictulului. O serie de procedee
compozitionale (modificarea raporturilor dintre personaje, rasturnari bruste de situatie,
introducerea unor elemente surpriza) contribuie la mentinerea tensiunii dramatice la un nivel
ridicat, prin complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale.
Doua personaje secundare au un rol aparte in construirea subiectului si in mentinerea
tensiunii dramatice. In fiecare act, in momentele de maxima tensiune, Cetateanul turmentat intra
in scena, avand interventii decisive in derularea intrigii. Cel de-al doilea personaj este Dandanache,
element surpriza, prin care se realizeaza deznodamantul.
Scena initiala din actul I (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda,
expozitiune
care citesc ziarul lui Nae Catavencu, "Racnetul Carpatilor", si numara steagurile. Venirea lui
Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul
intriga dramatic principal si consituie intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca scrisoarea este o
plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de "machiaverlacul" lui Catavecnu sunt de un
comic savuros. Naivitatea lui Zaharia Trahanache si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul
amorezilor Zoe si Tipatescu, care actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea
santajistului.
Actul II prezinta in prima scena o alta numaratoare a voturilor, dar cu o zi inaintea alegerilor.
Se declanseaza conflictul secundar, reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se teme de
tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia
locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe, dimpotriva, ordona eliberarea lui si se foloseste de
mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura
avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe ii
promite santajistului sprijinul ei. Totusi, depesa primita de la centru solicita alegerea altui candidat
pentru colegiul al II-lea.
In actul III ( punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei, unde au loc
Punctul
culminant discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul intrunirii electorale. Intre timp,
Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza sa o foloseasca pentru
contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita
Dandanache. Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza, din cauza
scandalului iscat de Pristanda. In incaierere, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea, gasita pentru a
doua oara de Cetateanul Turmentat, care o duce destinatarei.
deznodamant
Actul IV (dezonodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge
la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care intrece
prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata de o poveste
asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate si totul se incheie
cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii de impaca.
Actiunea piesei este constituita dintr-o serie de intamplari, care, in succesiunea lor
temporala, nu misca nimic in mod esential, ci se deruleaza concentric in jurul pretextului
( pierderea scrisorii). Atmosfera destinsa din final reface starea initiala a prersonajelor, fara nicio
modificare a statului initial ( dinaintea pierderii scrisorii). Personajele actioneaza stereotip, ca niste
marionete lipsite de profunzime sufleteasca, fara a evolua pe parcursul actiunii, fara a suferi
transformari pishologice.
Fiind menita sa provoace rasul, in cadrul comediei se vor identifica surse comice, in general,
comic
clasice.
Inca din actul I se observa comicul de situatie, concretizandu-se prin pierderea scrisorii cu
Comic de
situatie

rol in intriga. In piesa lui Caragiale exista o proliferare a motivului scrisorii (scrisoarea pierduta,
scrisoarea prin care ajunge deputat Agamita Dandanache). Alte situatii comice sunt socoteala
incarcata, ilustrata prin Pristanda ce va amplasa mai putine steaguri decat cele pentru care se
platise, starea de ebrietatea a cetateanului turmentat, dar si ramolismentul intalnit la Dandanache.
De asemenea, se observa jocul aparentelor inselatoare prin actiunea cuplului FarfuridiBranzovenescu, intrucat ceea ce intreprind ei se bazeaza si pe neumultumirea de a fi exclusi de la
un joc politic, oricare ar fi el.
Scriitorul depaseste cadrul comediei clasice, avand capacitatea de a individualiza
Comic de
caracter personajele prin comportament, particularitati de limbaj, nume, dar si prin combinarea
elementelor de statul social si psihologic.
Personajele din comedi au trasaturi, dintre care una va fi o trasatura dominanta de caracter,
care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri
din literatura romana.
Astfel, in comedia "O scrisoare pierduta" se contureaza, dupa cum afirma si Pompiliu
Constantinescu, tipul incornoratului (Zaharia Trahanache), tipul primului amorez si al donjuanului
( Tipatescu), tipul cochetei si al adulterinei (Zoe), tipul politic si al demagogului (Tipatescu,
Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache), tipul cetateanului (cetateanul
turmentat), tipul functionarului (Pristanda), tipul confidentului ( Pristanda, Tipatescu,
Branzovenescu), tipul raisoneurului (Pristanda).
Personajele apartinand aceleiasi categorii se disting, prin modul de a reactiona la
imprejurari, fiind astfel consolidat comicul de caracter.
Pompiliu Constantinescu identifica trei varste de politicieni in cadrul comediei lui I.L.
Caragiale.
Zaharia Trahanache reprezinta varsta medie, a acelora care au ajuns la putere si actioneaza
pentru a-si conserva pozitia. Incetineala in miscare si in gandire, sintetizata de ticul sau verbal
"Aveti putintica rabdare" ilustreaza si conservatorismul personajului. Dintr-o perspectiva clasicam
Trahanace contureaza tipul incornoratului naiv.
Pe de alta parte, Nae Catavencu reprezeinta cea de-a treia varsta politica. In plina
ascensiune, el este energic, fara scrupule. Ilustreaza tipul clasic al demagogului; se foloseste de
ideea nationala pentru a-si castiga alegatori si de mijlocul mai practic, santajul.
Agamemmon Dandanache va fi reprezentatul primei varste politice. El ilustreaza extrema
impostura in politica; daca Nae Catavencu isi justifica ascensiunea politica prin dorinta de
schimbare, prin atasamentul fata de popor, Dandanache isi motiveaza dorinta de a ajunge deputat
prin apelul la traditia familiala: toti ai sai au fost deputati, asa ca el nu putea ramane mai prejos.
Personajul feminin, Zoe, nu este propriu-zis un personaj comic. Dintre personajele feminine
ale lui Caragiale, ea este cea mai putin ridicola. Este o femeie autoritara, care conduce de fapt
judetul, prin cele doua instrumente ale sale, Tipatescu (implicit Pristanda) si Trahanache.
Tipatescu ilustreaza, dintr-o perspectiva social realista, tipul inaltului functionar, care
conduce autoritar, prin abuz de putere: arestarea lui Catavencu, perchezitionarea locuintei
acestuia, interzicerea telegramelor etc. Dintr-o perspectiva clasica, ar putea ilustra tipul prim
amorezului dar, dupa cum spunea Calinescu, ese prea casnic, nu are simtul aventurii si se lasa
dominat de Zoe.
Un personaj simbolic al comediei este cetateanul turmentat, care reprezinta masa
alegatorilor, opinia publica, fara discernamant, mereu "ametita" de demagogia politicienilor. Este
singurul personaj onest din piesa, dar mereu "turmentat".
Comicului de caracter i se va asocia comicul de nume, personajele parand sa aiba nume
Comic de
predestinate si reprezentative. Exemplele cele mai evidente sunt Zaharia Trahanache, "trahana"
Nume
inseamnand coca moale, usor de modelat, iar prenumele facand trimitere la expresia "usor de dus
cu zaharelul", dar si Nae Catavencu, sugerand ideea de demagog.

Lista cu persoane de la inceputul piesei scoate in evidenta statutul social sau ocupatia
Comic de
personajelor
(ex: Tipatescu: "prefectul judetului") caracterizand direct personajele, insa limbajul va
Limbaj
fi in aceasta comedie principala modalitate de individualizare a personajelor, comicul de limbaj
fiind un mijloc de caracterizare indirecta, scotand in evidenta incultura personajelor, intrucat
efectele comice, la nivelul limbajului sunt datorate, n special, greelilor de limb. Se observa
etimologia popular (Pristanda spune renumeraie, stalcind cuvantul remuneratie, derivandu-l de
la "(a) numara"), atractie paronimica ( Pristanda confunda paronimele "scrupulos" cu "scrufulos",
"scrufulos la datorie"), oximoronul ( "curat murdar" Pristanda), pleonasmul (vine numaidect
momental Pristanda), pronuntarile gresite, in special pentru neologisme (Farfuridi:
"cioclopedic" in loc de "enciclopedic", Catavencu : "oneste bibere n loc de oneste vivere, dar
si exprimari tautologice, corecte din punct de vedere gramatical, insa ilogice, contradictorii
( Catavencu spune dup lupte seculare, care au durat treizeci de ani... ).
Zaharia Trahanace face parte din personajele comediei, fiind realizat prin modalitatile de
personaj
caracterizare specifice personajului dramatic si prin mijloacele comicului utilizate de autor in piesa.
Ceea ce il singularizeaza in lumea eroilor caragialieni este perceptia contradictorie a
personajului: este atat incornoratul ridicol, naiv, dar si tipul abil, care pare sa accepte sub masca
Moduri de naivitatii si a ramolismentului adulerul sotiei, pentru a-si pastra puterea in judet.
Personajul este caracterizat in mod direct de alte personajele si in mod indirect, prin fapte,
caracterizare
limbaj, nume, atitudini, gesturi, relatii cu alte personaje. Dintre elementele specifice textului
dramatic sunt valorificate : replicile, didascaliile, situatiile.
Pentru portetizarea personajului se apeleaza la diverse tipuri de comic, care vor accentua
detaliile caracterului aparent lipsit de profunzime.
Se va incadra in tipologia incornoratului, fiind implicat in triunghiul conjugal, alaturi de Zoe
si Tipatescu, dar este si tipul politic.
Se contureaza inca din primul act ideea de incornorat simpatic, Trahanache refuzand sa
creada in autenticitatea scrisoii de amor si in adulterul sotiei sale.
Principala caracteristica este ticaiala, fapt sugerat si de formula stereotipa "Aveti putintica
rabdare", rostita in rarele momente de enervare.
Zaharia pare sa fie calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentara, dar si eficienta. Stie sa
disimuleze si sa manevreze intrigi politice. Cand este santajat, nu se agita, ci raspunde cu un
contrasantaj, descoperind polita falsificata de Catavencu.
Cu aceeasi abilitate ii combate pe Farfuridi si Branzovenescu care il suspectau pe prefect de
tradare.
Recunoaste existenta coruptiei la nivelul societatii, dar practica frauda, falsificand listele de
alegeri. Nu accepta imoralitatatea in familie, sau se preface ca nu crede in ea, sustinand senin ca
scrisoarea de amor este o plastografie. Aceasta reactie a sa va sustine comicul de situatie.
Credulitatea exagerata poate fi pusa pe seama unei convingeri ferme, sau a unei diplomatii
deosebite, prin care sa pastreze onoarea familiei.
Caracterizarea directa, realizata prin intermediul alot personaje, va scoate in evidenta faptul
ca Zaharia este respectat chiar si de adversaul politic, Catavencu numindu-l "venerabilul".
Prin autocaracterizare, se evidentiaza disimularea si convingerea ca diplomatia inseamna
viclenie "sa-i dau eu machiaverlicuri(..). N-am umblat in viata mea cu diplomatie(..)." Unele
indicatii scenice au rol in caracterizarea directa, precizandu-i atitudinea: "serios", "binevoitor",
"placid".
Caracterizarea indirecta se realizeaza pentru un personaj dramatic, in special prin replici si
particularitati de limbaj.
Fraza care ii rezuma principiul de viata si ii motiveaza falsa naivitate este "Intr-o sotietate
fara moral si fara printip...trebuie sa ai si putintica diplomatie!"
Trahanache este neinstruind, stalcind neologismele si exprimandu-se confuz. Limbajul sau

va fi o sursa a comicului. De asemenea, un efect comic va fi produs si de numele sau, fiind derivat
de la "trahana", o coca moale, usor de modelat. Interesele personajul sunt modelate de Zoe sau de
cei de la centru.
Prin comicul de caracter sunt ironizate cele doua componente incompatibile ale
caracterului sai: sotul inselat este in acelasi timp un politician abil. Cu toate acestea, el nu face
parte din categoria arivistilor, spre deosebire de candidatii la mandat, fiind unul dintre stalpii
puterii locale.
In concluzie, "O scrisoare pierduta" este o opera de valoare exceptionala a genului dramatic
concluzie
din literatura romana, atragand atentia publicului, in mod critic, asupra "comediei umane". Lumea
eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul :Scopul
scuza mijloacele", urmarind mentinerea sau dobandirea unui statut social nemeritat.