Inflamatia este o reactie vaso-mezenchimala locala si complexa a organismului la

alterarea tesuturilor de diferiti factori patogeni. Este indreptata spre eliminarea sau inactivarea si
delimitarea agentului patogen si restabilirea structurii si functiei tesutului alterat. Cauzele
inflamatiei pot fi diferiti factori fizici, chimici si biologici de origine exogena sau endogena care
exercita o actiune nociva asupra tesuturilor.
Morfologic, procesul inflamator se manifesta prin modificari alterative, exsudative si
proliferative. In faza I, initiala alterativa a inflamatiei in focarul lezional se produc modificari
distrofice si necrotice atat in elementele celulare, cat si in substanta interstitiala. In urma acestor
modificari are loc elaborarea mediatorilor chimici ai inflamatiei substantelor biologic active
care actioneaza asupra vaselor sanguine, determina evolutia procesului inflamator si favorizeaza
aparitia reactiilor exsudative. Dupa provenienta, mediatorii inflamatiei pot fi celulari(tisulari) si
plasmatici.
Faza II exsudativa a inflamatiei este determinata de mediatorii chimici (in primul rand
histamina si serotonina) si se exprima prin 3 procese mai importante:
a) dilatarea vaselor sistemului microcirculator si dereglarea circulatiei sangelui;
b) exsudarea (extravazarea) plasmei;
c) migrarea elementelor figurate ale sangelui.
Exsudarea (extravazarea) componentelor lichide ale sangelui cu formarea edemului inflamator si
aparitia tumefactiei locale a tesuturilor reprezinta un aspect esential al inflamatiei. Iesirea
plasmei din patul vascular este determinate de cresterea permeabilitatii vaselor sistemului
microcirculator si se manifeste morfologic in special prin intensificarea proceselor de pinocitoza.
EFECTELE SISTEMICE ALE INFLAMAIEI
Semnele clinice i de laborator ale efectelor sistemice induse de inflamaie sunt cunoscute de
mult vreme. Mai bine studiate au fost febra i leucocitoza. A devenit evident c invazia
microbian, lezarea tisular, reaciile imunologice i procesele inflamatorii induc la gazd o
constelaie de rspunsuri, denumite rspunsul de faz acut. Rspunsul cuprinde modificri
metabolice, endocrinologice, neurologice, imunologice. Majoritatea modificrilor apar la cteva
ore sau zile dup iniierea infeciei sau inflamaiei. Rspunsul de faz acut include creteri
masive ale sintezei hepatice de proteine de faz acut - reactani de faz acut.
EVOLUIA INFLAMAIEI
n general, inflamaia acut are urmtoarele posibiliti evolutive:
Rezoluie complet
Atunci cnd leziunea este limitat, cnd cantitatea de esut distrus este mic i cnd esutul
lezat are capacitatea de regenerare, evoluia este ctre regenerare complet histologic i
funcional. Acest tip de evoluie implic neutralizarea mediatorilor chimici, cu refacerea

permeabilitii vasculare i oprirea migrrii leucocitelor. Efectul combinat al macrofagelor i

drenajul limfatic determin dispariia edemului inflamator, a celulelor inflamatorii i
detritusurilor necrotice.
Vindecarea propriu-zis ncepe din stadiile precoce de evoluie ale inflamaiilor acute. Ea
se intersecteaz cu fenomenele lezionale pe care ncepe s le substituie nc de la nceputul fazei
de asanare a focarului inflamator.
Vindecarea anatomic este varianta spre care evolueaz de obicei inflamaiile localizate la
nivelul mucoaselor i epiteliilor de acoperire, cele produse de ageni etiologici cu patogenitate
redus i cei care provoac fenomene lezionale moderate. Vindecarea fr sechele presupune,
ntre altele, lezarea exclusiv a celulelor endoteliale sau epiteliale, fr lezarea stromei
conjunctive.
Vindecarea prin cicatrizare apare atunci cnd inflamaia apare n esuturi lipsite de
capacitatea de regenerare, sau cnd leziunea intereseaz o zon relativ ntins. n plus
incapacitatea resorbiei complete a exudatului inflamator determin organizarea acestuia cu
formarea unui esut fibros.
Evoluia spre cronicizare
Este condiionat de: structura antigenic a agentului inflamator, formarea n cursul procesului
inflamator de autoimunogene, formarea de complexe imune toxice sau/i persistena
fenomenelor de autontreinere.
Inflamatia cronica este o inflamatie de lunga durata (saptamini, luni), in care se produc
simultan : inflamatie activa, distructie tisulara si reparare conjunctiva. Poate urma unei inflamatii
acute dar de cele mai multe ori inflamatia cronica incepe insidios.
Tipuri de inflamatie cronica : nespecifica (ex.: ulcerul peptic cronic) si specifica (inflamatia
granulomatoasa).
Cele mai frecvente cauze ale inflamatiei sunt:

agentii microbieni: bacterii, virusuri, toxine bacteriene, ciuperci, paraziti;

traumatismele;
reactiile autoimune, anomaliile sistemului imun;
deficitul de vitamina A; fumatul, prin substantele toxice rezultate in urma arderii
tutunului.