Sunteți pe pagina 1din 1

neleptul

El de mriri deerte, de faim, nu viseaz,


Domnia n-o rvnete, de curte st strin.
Ca dnsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,
Pe toi i miluiete, cunun, cretineaz.

Dar armele iubete i caii, des vneaz,


i-mbelugata-i via i toarce firul lin,
Mrinimos i darnic, cu cugetul senin,
El tot mereu petrece i bea i ospteaz.

Aa un veac trit-a, voios i nelept,


i cnd l-au dus n racl cu minile pe piept,
L-a plns ca pe-un printe mulimea-ndurerat;

i dac cronicarii uitrii-l hrzesc,


n cntece-amintirea-i e de popor pstrat,
i tainic pe mormntu-i btrnii ulmi optesc.