ACADEMIA DE POLIIE ,,ALEXANDRU IOAN CUZA

MANAGEMENTUL ACTIVITILOR INFORMATIVE

COMUNICAREA APLICAT N ACTIVITATEA DE

INFORMAII

MASTAN MIHAI MARIUS

BUCURETI
2015

Comunicarea castiga din ce in ce mai mult statutul de unealta manageriala

foarte valoroasa si chiar indispensabila impreuna cu obligatiile pe care le
presupune acest statut. In ultima vreme directorii de comunicare nu mai sint
considerati doar canale de informatie, ci sunt mai degraba consilieri strategici
ai managementului de virf. Impreuna cu managementul financiar si
managementul de productie, comunicarea trebuie sa contribuie la realizarea
misiunii organizatiei. Rolul comunicarii in acest proces poate fi redat pe scurt
prin expresia indeplinirea in maniera profesionista a functiilor de fereastra si
oglinda(Van Riel, 1994). Expresia functia de fereastra se refera la elaborarea
si executarea politicilor de comunicare, care sa aiba ca rezultat un mesaj capabil
sa redea toate fatetele organizatiei intr-o maniera coerenta si atragatoare.
Rezultatele anticipate ale acestei functii sunt schimbarile dorite de
companie la nivel cognitiv, afectiv si de actiune la acele grupuri tinta cu care se
doreste sa se stabileasca si sa se intretina relatii. Functia de oglinda se refera la
monitorizarea dezvoltarilor / evolutiilor de context relevante si la anticiparea
consecintelor acestora pentru politicile de comunicare ale companiei.
Comunicarea in cadrul organizatiei poate fi privita ca un cadru de baza in
care specialistii in comunicare care lucreaza conform unui cadru stabilit de
comun acord pot sa integreze propriile contributii de comunicare. Filozofia de
baza a cadrului de comunicare realizat in acest fel rezida in faptul ca aceasta
conduce de fapt politicile de comunicare organizationala din interiorul
triunghiului strategia organizatiei identitatea organizatieii imaginea
organizatiei.
In practica, marea varietate a surselor comunicarii interne poate duce la
manifestari externe fragmentate, sau chiar contradictorii, ale companiei ca
entitate. Organizatiile ca actori colectivi par a fi constientizat pericolele unei
comunicari fragmentate, de aceea se depun toate eforturile pentru o mai mare
coerenta a tuturor formelor de comunicare interna si externa. Presupozitia care
sta la baza eforturilor pentru coerenta este faptul ca o politica coerenta de
comunicare contribuie pozitiv la o imagine favorabila a fiecarei componente in
parte, care la rindul ei contribuie la performantele generale ale companiei. O
reputatie favorabila a firmei nu este un obiectiv izolat, ci o conditie vitala (si in
acest fel un mijloc) de a crea o baza comerciala sanatoasa care sa dea nastere
succesului organizatiei (in cel mai larg sens al cuvintului).
Organizatia ca sistem presupune in mod evident doua directii de
comunicare: exterioara si in interioara. Atat comunicarea in interior cat si cea
spre exterior au doua dimensiuni: una spontana (e vorba de actele de comunicare
de orice tip care se desfasoara in decursul functionarii organizatiei) si o
dimensiune strategica. Prin dimensiune strategica se presupun demersurile de
comunicare ce fac parte dintr-o politica prin care se urmareste in mod deliberat
2

lansarea mesajelor de un anumit tip, deci conturarea si mentinerea unei imagini

de un anumit tip in ochii publicurilor organizatiei. In cazul comunicarii in
interior, dimensiunea spontana e mai pronuntata. Unele organizatii nu
elaboreaza strategii de comunicare distincte pentru publicurile din interior.
Insa pentru publicurile din exterior de care depinde insa supravietuirea
organizatiei, intensificarea concurentei a dus la necesitatea conturarii unei
identitati organizationale distincte si in consecinta la elaborarea unor politici de
comunicare care sa contribuie la mentinerea bunei reputatii. Comunicarea spre
exterior are asadar o amprenta strategica mai pronuntata.
Atat in comunicarea in interior cat si in comunicarea spre exterior
comunicarea manageriala este elementul cu ponderea cea mai insemnata. In
exterior, managerul este purtatorul principal de imagine pentru organizatie; de
multe ori se exagereaza chiar acest rol. In interior, comunicarea manageriala are
un rol foarte important: contribuie la culegerea datelor pentru diagnoza,
transmite deciziile, realizeaza organizarea, motivarea si controlul; initiaza
retelele de comunicare atat formale cat si informale, lanseaza strategiile de
schimbare.
n ceea ce privete activitile informative , acestea constau n ansamblul
msurilor, aciunilor i operaiunilor desfurate de ctre autoritile informative,
pentru planificarea, culegerea, verificarea, prelucrarea analitic i valorificarea
datelor i informaiilor cu relevan pentru securitatea naional i informarea
factorilor de decizie, investii legal cu competen de realizare a securitii
naionale ori de aplicare a legii.
Activitatea de contrainformaii const din ansamblul aciunilor,
operaiunilor i procedeelor desfurate de ctre autoritile informative n
scopul protejrii procesului de decizie politicostatal, aprrii instituiilor statului
fa de activitile de sabotaj, terorism, subminare i alte acte subversive,
contracarrii aciunilor de spionaj, crimei organizate, precum i a mijloacelor i
metodelor utilizate.
Activitatea de contrainformaii cuprinde contraspionajul i metodologia
operativ defensiv.
1. Contraspionajul este componenta specializat a activitii
contrainformative prin care se identific planurile i obiectivele spionajului i se
asigur prevenirea, contracararea sau neutralizarea aciunilor acestuia.
2. Metodologia operativ defensiv se bazeaz pe studiul organizrii,
metodelor, capacitilor i caracteristicilor mijloacelor prii adverse, urmate de
prevenire i contracarare, combinate cu msuri specifice de securitate; cnd
aciunea ostil este iminent periculoas se aplic msurile prevzute de lege.

Activitatea de securitate const din ansamblul msurilor de aprare,

materiale i procedurale, desfurate de ctre autoritile informative n scopul
proteciei personalului i a informaiilor clasificate, proteciei fizice a
persoanelor i pazei obiectivelor i valorilor din sfera de competen, precum i
controlul acestor msuri.
Comunicare n domeniul activitilor informative reprezint ntiinare,
tire, veste, raport, relaie, legatur. Dei pare simplu nelesul comunicarii este
mult mai complex i plin de substrat. Comunicarea are o mulime de nelesuri, o
mulime de scopuri i cam tot attea metode de exprimare i manifestare. Nu
exist o definiie concret a comunicrii ns se poate spune cel puin c,
comunicarea nseamn transmiterea intenionat a datelor, a informaiei.
Ce se nelege prin comunicare:

o provocare constant pentru psihologia social;

o activitate;
satisfacerea nevoile personale;
legtura ntre oameni, etc.

Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este

corect sa spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult
decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare.
Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar
comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deina in comun aceste
lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aib in comun
scopuri, convingeri aspiraii, cunostine - o intelegere comuna - "acelai spirit"
cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziii emoionale si
intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la ateptri i cerine.
Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri:
1. Logic
2. Paraverbal
3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7%
din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum,
viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia,
miscarea, imbracamintea etc.).
Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicii, comunicarea poate fi
eficace.
Daca insa intre niveluri exista contradicii, mesajul transmis nu va avea
efectul scontat.
4

Tipuri de comunicare:
Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea n i catre sine.
Comunicarea interpersonala. Este comunicarea ntre oameni.
Comunicarea de grup. Este comunicarea ntre membrii grupurilor si
comunicarea dintre oamenii din grupuri cu ali oamenii.
Comunicarea de masa. Este comunicarea primit de sau folosita de un
numar mare de oameni.

Scopul comunicrii:
sa atenionam pe alii.
sa informam pe alii.
sa explicam ceva.
sa distram.
sa descriem.
sa convingem, etc.
Pentru a descrie numeroasele nelesuri ale comunicarii pe care o
folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:
a. Forma comunicarii
Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul.
Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, nct au
sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, cnd semnele
sunt facute pe foaia de hrtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale
gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii.
b. Mediul comunicarii
Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme.
Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este
dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care
foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si
desenele.
c. Media
Sunt acele mijloace de comunicare n masa care s-au constituit ntr-un
grup propriu.
Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele
si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include
un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera
cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele
mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte ntre cel
care comunica si cel care recepteaza.
Limbajul este codul cu care este transmis informatia, reprezint
unealta comunicrii.
5

n prima categorie intr limbajul. Limbajul reprezint codul

comunicrii,este liantul ntre cel ce transmite informaia ,emintor, i cel
ce primete informaia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii.
El este de trei feluri:
Limbaj scris.
Limbaj verbal.
Limbaj nonverbal.
Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de
interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza
importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si
judecatii.
Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei
persoane i o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva.
Comunicarea are o foarte mare influen asupra personalitaii
deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilali iar
comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu
ceilalti. Interaiune atrage concomitent comunicare.
Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta,
definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel;
in acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci
introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica
mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice.
Comunicarea este cheia individului spre societate i integrarea n aceasta.
Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta faa de grup, echipa,
societate, etc.
Daca luam n discutie termenul de grup observam caci, chiar
societatea din care facem parte este un grup. Grupul nseamna reguli,
reputaie, el, munca n echip, etc . Sensuri determinate de interanctiune
deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare exist i un
randament maxim, ns dac aceasta lipsete se poate ajunge la disensiuni
sau, chiar mai ru.
Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care
conecteaza diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o
introduce Blumer ar putea chiar surprinde: "O retea sau o institutie nu
functioneaza in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui
sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite
puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc
situatia in care sunt chemate sa actioneze"

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care

ne nastem. Noi nvatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce
nvatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice
comunicare implica creatie si schimb de ntelesuri. Aceste ntelesuri sunt
reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata
nevoie sa "citeasca" ntelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si
ntelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor
la ce se ntmpla cnd comunicam.
Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data
aceasta de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si
coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si
consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele
sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comunicare: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune
dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea
acor-dului asupra unor probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult
mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza
si mentinea societatea.