Sunteți pe pagina 1din 2

O scrisoare pierduta Relatia dintre doua personaje

I.L. Caragiale
Se stie ca, in treatrul dramatic, personajele sunt puratatoare de semnificatie ale mesajului transmis prin discurs. Dramaturgul se
substitue naturii, creand situatii si personaje, facand din vis, realitate, aducand in fata spectatorilor o lume noua a carnavalescului.
Actorii sunt cei care reprezinta scenic imaginea personajelor create de dramaturg, un adevarat Prometeu care da nastere vietii din
nimic. Spre deosebire de tragedie, de exemplu, care aduce in prim-plan adevarati eroi, comedia creaza personaje carora le sunt
caracterizate defectele, slabiciunile, scopul acestei opere fiind acela de a starni rasul.
O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este o comedie de moravuri in care dramaturgul creaza o adevarata galerie tipologica de
personaje. Dintre personajele cu rol important in compozitie, privilegiati sunt Zaharia Trahanache, personalitatea politica a judetului si Nae
Catavencu, avocat dornic de puetere care tulbura prin ambitia sa linistea orasului de provincie.
Statutul social al personajului este surprins in didascliile din debutul piesei. Nae Catavencu este avocat, director-proprietar al
ziarului <<Rcnetul Carpailor>>, prezident fondator al Societii Enciclopedice Cooperative <<Aurora Economica Romana>>. Iar Zaharia
Trahanache este seful local al partidului de guvernamant,prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului colar,
Comiiului agricol i al altor comitete i comiii. Este sotul Zoei si prietenul prefectului Stefan TIpatescu, cei trei facand parte dintr-un triunghi
conjugal. Se remarca, aici, un comic de intenie, prin dorina dramaturgului, de a surprinde discrepanta dintre esena personajului si
aparenta.
Psihologia personajului ii dezvluie o inteligenta mecanica, bazata pe instinctul parvenirii. Nae Catavencu i dorete cu ardoare
funcia de deputata, dar nu este capabil nici de analiza si nici de reflexie. Personajul nu este capabil sa-si stabileasc atuurile si slbiciunile
pentru funcia la care adera. De asemenea, nu i stabilete un plan politic de aciune coerent. El tie doar ca trebuie sa parvin si in acest
scop acioneaz instinctual. Dei n aparen, Zaharia Trahanache, este mai ncet n gndire i mai u or de dus de nas, conform cli eului
su verbal folosit foarte frecvent, "Ai puintica rbdare, stimabile!", care pare a-l caracteriza, n realitate este un individ abil i oportunist care
accept situaia de adulter a soiei sale n favoarea propriului su interes.
La fel ca toate personajele din comediile lui Caragiale, existenta lui Nae Catavecu si a lui Zaharia Trahanache nu se inscriu in
sfera moralitatii. Singura lui arma politica pe care o folosete in dobndirea funciei de deputat este sondajul. Se folosete de scrisoarea de
amor si amenina ca o va face publica daca nu va fi susinut in alegeri. Desi Trahanache sustine idea integritatii morale ,el practica
inselaciunea atat in familie cat si in politica. In familie accepta triughiul conjugal dintre el, Zoe si Tipatescu care i-a facut multe servicii politice.
Iar, in viata politica falsifica listele electorale numarand voturile simpatizantilor impreuna cu Farfuridi si Branzovenescu. Desi unii nu mai au
averea necesara pt a vota ei ii trec pe listele electorale fiindca simpatizeaza cu partidul lor.
In spirtiul comediilor lui Caragiale, fiecare personaj intruchipeaza un anumit tip uman, in acest caz sotul inselat, Zaharia
Trahanache, si demagogul, Nae Catavencu. Catavencu deine arta disimulrii, se comporta ca un actor desvrit, scopul sau fiind acela de
a atrage atenia celor din jur. Zaharia Trahanache intuieste in adeversarul sau politic lipsa de tact si de esenta si de aceea cu un calm menit
sa starneasca rasul, considera scrisoarea de amor o plastografie.
Relatia dintre cele doua personaje se evidentiaza, in primul rand, in scena IV din primul act cand Zaharia ii povesteste lui
Tipatescu, prietenul lui bun, cum a decurs intalnirea ce a avut-o cu Nae Catavencu. Imediat ce Zaharia intra in incapere este intampinat cu o
falasa si exagerata politete <<Venerabile"-n sus, venerabile"-n jos. mi pare ru c ne-am rcit mpreun, zice el, c eu totdeauna am inut
la d-ta ca la capul judeului nostru...">>, in schimb Trahanache adopta o atitudine distanta, rece si la obiect <<Eu serios, zic: Stimabile, m-ai
chemat s-mi ari un docoment, arat docomentul!">>,<< Dup ce-i pui piciorul n prag i-i zic: Ia ascult, stimabile, ai puintic rbdare:
docomentul!">>. Dupa ce Nae este fortata sa renunte la dulcegarii, acesta dezvaluie motivul intalnirii, acela de a-l santaja pe Zaharia
spundandu-i ca va publica o scrisoare de amor trimisa sotiei sale, Zoe, de catre Stefan Tipatescu, in cazul in care nu-l ajuta la candidatura.
Zaharia ramane nemiscat, parand a fi neimpresionat si sustine ca scrisoare este o plastografie.
O a doua scene menita sa evidentieze relatia dintre cei doi este cea a discursului electoral. La inceputul acestuia Catavanecu cu o
modestie exagerata, cere umil presedintelui, Trahanache, sa-i permita sa inceapa discursul D-le preedinte, v rog, cerusem i eu
cuvntul.... Adevarata relatie dintre cei doi se poate observa in timpul discutiei in spatele aparentelor. Trahanache, sub pretextul ca vrea sa
faca liniste ca Nae sa poata sa-si continue discursul neintrerupt, de fapt intrerupe momentele in care Catavencu este aclamat si admirat. La
randul sau, Catavencu, profita de acesta situatie si, demagog din fire, afirma: Putei, d-lor, s ntrerupei, pentru c eu am tria opiniunilor
mele.... Cu toate acestea Zaharia continua in incercarea de a intrerupe aplauzele si aclamatiile.
Cronotopul, surprins in didascliile de la nceputul piesei, este semnificativ pentru viziunea despre lume a dramaturgului. Aciunea
se petrece in capitala unui jude de munte, in zilele noastre. Alegerea unui cronotop nedeterminat surprinde tocmai intenionalitate actului
artistic a unui scriitor care si-a propus sa redea in opera tipologii umane si aspecte cu caracter general, in acest sens Nae Catavencu
reprezint tipul politicianului demagog, lipsit de scrupule, dornic de parvenire, iar Zaharia Trahanache tipul incornoratului si a politicianului
oportunist.
Conflictul dramatic principal este unul exterior si consta in lupta pentru puterea politica intre cele doua tabere adverse: cea care
susine candidatura la funcia de deputat a lui Farfuridi si tabra lui Nae Catavencu a intelectualilor de la redacia ziarului Rcnetul
Carpailor. Discursul dramatic se contureaz insa pe conflictul comic generat de discrepanta dintre esena si aparenta, dintre ceea ce vor sa
para personajele si ce sunt ele de fapt in realitate. In construcia, atat a personajului Nae Catavencu cat si Zaharia Trahanache se remarca
un comic de intenie, rasul fiind strnit de diferena dintre numeroasele titluri sociale ale personajelor si vidul lor caracterial.
Modalitile de caracterizare sunt cele specifice textului dramatic. Portretul lui Nae Catavencu si a lui Zaharia Trahanache sunt
realizate att prin mijloace directe, cat si indirecte. Predomina insa cele din urma, caracterul personajelor reieind din gesturi, fapte, atitudini

sau relaia cu celelalte personaje. Prin intermediul dialogului personajele comunica si se comunica. De asemenea, numele si didascliile
devin, la nivel textual, alte mijloace de caracterizare ale personajului. Catavencu provine de la catovcic ce nseamn haina de blana ce
poate fi purtata pe doua fete, iar Zaharia vine de la zahariseala, ce sugereaza ramolismentul, real sau mimat, si comportamentul sau
dulceag.
Nu in ultimul rnd, limbajul devine in opera lui Caragiale, o alta forma de caracterizare a personajelor. Lipsa de cultura si de
coerenta logica a lui Nae Catavencu se releva att din utilizarea unor termeni improprii (ii numete capitaliti pe locuitorii capitalei), cat si a
unor enunuri fr sens industria romana este admirabila, sublima am putea spune, dar lipsete cu desvrire sau dup lupte seculare
care au durat 30 de ani. Amstecul de registre stilistice este evident in replicile lui Trahanache, care isi tradeaza prin pronuntia cuvintelor,
originea greaca sotietate, printip, si prin deformarea neologismelor, incultura dipotat, docoment, cestiuni, endependent, enteres.
Sunt de prere ca, prin comedia O scrisoare pierduta, I.L. Caragiale ironizeaz imaginea societii politice a vremii sale, o
societate lipsita de principii morale.
Am in vedere, cnd afirm aceasta realizarea unor tipologii de personaje, dintre care cele mai semnificativ pare sa fie Nae
Catavencu si Zaharia Trahanache. Acestia oglindesc demagogia unei clase politice, pentru care interesul central este cel individual.
In concluzie, prin personajele create spectatorul comediei O scrisoare pierduta are acces la imagineaz si la mentalitatea unei
epoci, a crei problematica pare sa fie una actuala.