Odat, demult, tria n mare o Balen i Balena aceasta mnca tot soiul de peti. Mnca i steauade-mare, i pisica de mare, i crabul, i crapul, i morunul, i barbunul, i calcanul, i ciortanul, i
cega, i pstruga, i homarul, i iparul. Toi petii pe care-i gsea pe unde umbla, i nfuleca
uite aa!
Dar tot hpind, se pomeni ntr-o zi c nu mai rmsese n toat marea dect un singur petior:
un petior mic de tot, dar tare iste, care nota la adpostul urechii drepte a Balenei, ca s fie n
afara oricrei primejdii. Nemaigsind nimic de mncare, Balena se ridic n coad i spuse:
Mi-e foame.
Auzind vorbele acestea, petiorul cel iste rspunse cu o voce mic, dar ireat:
Nobil i generos cetaceu, ai gustat vreodat om?
Nu, rspunse Balena. Ce gust are?
Are gust bun, spuse petiorul cel iste. E bun, dar cam greu de mistuit.
Atunci f-mi rost de civa, spuse Balena plesnind din coad, de se nspum marea ct vedeai
cu ochii.
i-ar ajunge i cte unul, din cnd n cnd, spuse petiorul cel iste. Dac noi pn la
cincizeci de grade latitudine nordic i patruzeci de grade longitudine vestic, o s afli n
mijlocul mrii, eznd pe o plut, un marinar naufragiat, mbrcat doar cu o pereche de
pantaloni de pnz albastr, cu o pereche de bretele i narmat cu un cuit. Trebuie ns s-i
mrturisesc c marinarul este un om grozav de nelept i de priceput.
Aa c Balena se aternu la drum i not, i iar not, ct putu de repede, pn ce ajunse la
cincizeci de grade latitudine nordic i patruzeci de grade longitudine vestic. Acolo, pe o plut,
n mijlocul mrii, mbrcat doar cu o pereche de pantaloni de pnz albastr, cu o pereche de