VIRUSURI

Caractere generale: sunt ageni infecioi exclusiv parazii, de natur nucleoproteic, vizibili numai la microscopul electronic.
Fiind lipsii de metabolism propriu, celula-gazd este cea care sintetizeaz substanele organice de care au nevoie, pe baza
reetei culinare (a informaiei genetice nscris n acidul nucleic viral). Virusurile formeaz un grup cu structur i funcii unice.
Unicitatea lor reiese indirect i din faptul c nu sunt incluse n nici un sistem de clasificare a lumii vii.
Structura virusurilor: unitatea de structur i funcie a virusurilor capabil sp infecteze o celul este virionul. El este alctuit din
capsid, genom i nveli extern (anvelop). Capsida viral acoper genomul i este alctuit din capsomere (lanuri
polipeptidice). Genomul viral este alctuit dintr-o molecul de acid nucleic (ADN sau ARN, niciodat ambele), nveliul extern este
o structur accesorie care la unele virusuri acoper capsida. Virusurile se pot prezenta sub 3 forme: virus matur (virion), virus
vegetativ (format prin decapsidare) i provirus (n cazul adenovirusurilor integrate n cromozomul celulei-gazd).
Multiplicarea virusurilor decurge n mai multe etape: 1.
ataarea virionului la suprafaa celulei-gazd;
2. ptrunderea virionului n celul, urmat de decapsidare se trece astfel la starea de virus vegetativ (genom liber n citoplasma
celulei infectate); dup ptrunderea virusului, celula ncepe sinteza de proteine virale, care precede replicarea viral;
3. procesul de multiplicare a virusului are loc n interiorul celulei parazitate, realizndu-se prin replicare; unele virusuri, dup
ptrunderea n celul, se replic apoi distrug celula-gazd migrnd n alte celule; acest proces poart denumirea de ciclu litic;
4. are loc asamblarea viral care const n refacerea capsidei i a nveliului extern degradar din fragmente de capsid distincte;
5. eliberarea virionilor nou formai din celul favorizeaz infecia altor celule.
Exist ns un ciclu lizogenic de replicare viral prin care ADN viral se integreaz n cromozomul bacterian, devine provirus i i
continu multiplicarea sincron cu acesta.
Clasificarea virusurilor ine seama de mai multe criterii i anume:
Dup tipul acizilor nucleici din genom pot fi: ribovirusuri (cu genom ARN) i adenovirusuri (cu genom ADN); dintre ribovirusuri fac
parte: VMT produce viroza numit mozaicul tutunului; virusul gripal produce gripa la om i animale; virusul rabiei produce rabia la
animale i om; HIV distruge limfocitele T din sngele uman ce au rol important n imunitatea celular. Dintre adenovirusuri fac
parte: bacteriofagii (virusuri care pot infecta i distruge bacteriile), virusul herpetic care este cantonat n ganglionii nervoi (spinali
i omologi ai nervilor cranieni). Dac imunitatea organismului scade, virusul manifest aciunile fie asupra corneei ( producnd
ngroarea i opacifierea ei), fie asupra mucoaselor i tegumentului din regiunea genital sau oral (buze) boala este frecvent
n colectivitile colare. Dup forma lor pot fi: cilindrice, sferice, hexagonale etc. Dup organismul parazitat virusurilor pot provoca
viroze la plante, animale i om
HIV/SIDA
Ci de transmitere
* Transfuzii
* Droguri cu administrare intravenoas
* Hemofilie( factor de coagulare) necesit transfuzii
Parteneri sexuali feminini ai toxicomanilor i hemofilicilor infectai
Transmiterea parenteral determinat prin infecie cu ace nesterile, n cursul unor manevre
medicale, non-medicale.
Se poate transmite prin intervenii chirurgicalecu echipament incomplet sterilizat.
Boala are transmitere sexual -> homo/heterosexual
S-a observat c unele femei care prezint acest sindrom dau natere la copii la rndul lor infectai n
15-33% din cazuri.

transmitere probabil: dac mama are o imunosupresie accentuat. n

funcie de timpul cnd se prezint mama la medic.
Transmiterea vertical
n utero 25-35% din cazuri
intrapartum 60-75% din cazuri
postpartum crete cu alptarea
14% risc la infecie evolutiv
29% risc la infecie primar
O dat cu descoperirea medicamentelor anti-HIV rata de transmitere vertical a sczut; de asemenea naterea prin
cezarian scade transmiterea.
Ci de transmitere ale bolilor virale
Poarta de intrare cale respiratorie
-

leziuni: 1. ac(parenteral)
2.
instrumente chirurgicale, transfuzii de snge (parenteral)
3.
prin intermediul unui vector=nar, cpu(arbovirusuri)
4.
prin musctura unui animal virusul rabic
prin tegumente i mucoase

1.
sexual mucoase genitale HIV, hepatita B, cancer de col uterin
2.
maternofetal - mama->copil transplacentar, intrapartum, alptare
3.
contact direct leziuni cutanate de tegumente i mucoase
digestive: alimente, apa contaminat
La poarta de intrare virusul se nmulete iniial i:
poate rmne la poarta de intrare: rceli
poarta de intrare poate fi organ int(diaree)
poate disemina, fie pe cale limfatic, fie pe calea tecilor nervoase pn la nivelul
organului int aflat la distan de locul apariiei
a.
pe cale limfatic: viremie
b.
pe cale nervoas: diseminare septinevritic(v. Rabic)
Iniial virusul nu se manifest(incubaie):
- scurt 6-12 ore: boli diareice;boli respiratorii de
12-14 ore
- lungi - bolile colilriei: 6-10-12 zile
Debutul: semne monotone cefalee, temperatur(viroze)
Faza de stare
Convalescena
Hepatitele virale
Sunt boli specific umane, manifestate prin imbolnavirea generala a organismului (febra, afectare digestiva si respiratorie) cu sau
fara icter, produse de mai multe virusuri care, desi dau un tablou clinic asemanator, sunt distincte si nu imunizeaza reciproc.
Hepatita virala A Sursa de infectie: -OMUL bolnav (cu 7 zile anterior icterului si 10 14 zile in perioada icterica) si bolnavii
asimptomatici.
Calea de transmitere: FECAL-ORALA (virusul se elimina prin fecale).
Modul cel mai frecvent de transmitere este contactul direct intre persoana infectata si persoana receptiva. Virusul poate fi
vehiculat prin MANA MURDARA, apa contaminata, alimente contaminate neprelucrate termic, obiecte contaminate, vesela, jucarii,
grupuri sanitare, etc.
Receptivitatea: este generala, boala domina la varsta copilariei.
Incubatia: 2-6 saptamani.
Tabloul clinic:
-debut cu fenomene generale: febra, dureri musculare generalizate, fenomene catarale respiratorii;
-manifestari digestive: apetit diminuat, greata, varsaturi, dureri abdominale, urmate de emisia de urini inchise la culoare
(hipercrome) si coloratia icterica (galbena) a tegumentelor si mucoaselor.
Evolutie: buna, nu cronicizeaza, boala produce imunitate specifica pe viata.
Profilaxia (prevenirea): vizeaza consumul numai a apei potabile, numai din surse analizate si autorizate sanitar.
-nu se va folosi pentru consum apa din rauri, lacuri si sisteme de irigatii;
-indepartarea corecta a rezidurilor fecaloid menajere;
-prepararea si manipularea igienica a produselor alimentare in special a celor fara prelucrare termica sau ce necesita manipulari
multiple.
-masuri de igiena individuala: spalarea cu apa si sapun a mainilor dupa utilizarea grupurilor sanitare, inainte de masa;
-EDUCATIA SANITARA a populatiei.
Exista vaccin antihepatita A care se administreaza preventiv in zone endemice.
Hepatita virala B Sursa de infectie: bolnavul cu infectie acuta, persoanele infectate cronic, purtatorii cronici, hepatite cronice,
ciroze.
Calea de transmitere: cea mai importanta este calea parenterala (percutanta):
-transfuzii de sange si derivate, contaminate cu virus B;
-manopere medicale efectuate cu instrumentar nesterilizat contaminat cu sange, injectii, punctii, acupunctura, interventii
chirurgicale, tratamente stomatologice, hemodializa;
-manevre nemedicale efectuate cu instrumentar contaminat: barbierit, manichiura, pedichiura, perforarea lobului urechii, tatuare;
-alte cai: contact intrafamilial, prin coabitare prelungita, sarut, raporturi sexuale;
-calea materno-neonatala ( cel mai frecvent in timpul nasterii) dar posibil si post partum sau intrauterin.
Riscul profesional: este de 10 ori mai mare la personalul medico-sanitar, (chirurgi, anestezisti, personal in sectia de hemodializa,
obstreticieni, stomatologi, personalul din spitalul de boli infectioase), decat la populatia generala.
Receptivitatea la boala este generala.

Incubatia: 6 saptamani - 6 luni.

Tabloul clinic asemanator cu cel din hepatita A.
Evolutia: este dificila, mai prelungita comparativ cu hepatita A, uneori cu posibilitati de cronicizare.
Profilaxie:
-utilizarea seringilor de unica folosinta;
-evitarea manoperelor efectuate cu instrumentar nesteril: barbierit, manichiura, pedichiura, tatuaj, perforarea lobului urechii;
-comportament sexual adecvat.
Hepatita virala cu virus delta Sursa de infectie: bolnavii cu hepatita B si purtatorii cronici de virus hepatic B infectati cu virusul
Delta. Virusul Delta se dezvolta obligatoriu in prezenta virusului hepatic B.
Caile de transmitere: identice cu cele din hepatita virala B.
Evolutie: riscul de cronicizare este mare, cu frecvente forme grave.
Hepatita virala C Sursa de infectie: omul bolnav si purtatorul cronic de virus hepatic C.
Calea de transmitere: in principal calea parenterala transfuzii de sange si derivate de sange contaminate (90% din hepatitele
posttransfuzionale sunt produse de virusul C); instrumente nesterile medicale si nemedicale; calea intrafamiliala sarut, raporturi
sexuale; calea neonatala.
Evolutie mai prelungita, mai dificila comparativ cu hepatita virala B.
Hepatita virala E Sursa de infectie: bolnavul.
Calea de transmitere: FECAL-ORALA.
Manifestari clinice: asemanatoare cu cele din hepatita virala A.
Evolutia: in general favorabila spre vindecare.
Profilaxia: priveste nivelul igienico-sanitar al individului si colectivitatilor, dezinfectia apei, etc... ca la celelate hepatite cu
transmitere digestiva (enterale).

Patare galbena si patarea necrotica a garoafelor Carnation Yellow fleck virus , Carnation necrotic fleck virus

Prevenirea si combaterea bolilor contagioase

Pentru prevenirea bolilor contagioase dispunem de numeroase si variate masuri, care se aplica la cele trei verigi ale lantului
epidemic: a) Masuri fata de izvoarele de infectie. b) Masuri fata de caile de transmitere a infectiei.c) Masuri pentru protectia
persoanelor receptive (la infectie).
Masuri fata de sursele de infectie
- Identificarea surselor de infectie (bolnavi, purtatori sanatosi de microbi) si anuntarea lor ia autoritatea sanitara teritoriala.
- Izolarea imediata a bolnavului, la spital sau la domiciliu (n functie de regulamentele n vigoare si decizia medicului).
Izolarea imediata se aplica si n cazul unor purtatori de microbi periculosi, n special, si obligatoriu, cand acestia lucreaza n
sectorul alimentar, n instalatii centrale de apa potabila, sau n colectivitati de copii (scoaterea temporara din serviciu pana la
sterilizarea de germeni).
- Pentru sterilizarea de microbi a purtatorilor se recurge la antibiotice sau chimioterapice, ca si la alte masuri.
Masurile de dezinfectie n jurul bolnavului au fost expuse mai nainte (ngrijirea la domiciliu).

VIROZELE la plante

Pentru animalele care snt surse de infectie pentru om, se iau masuri adaptate la fiecare caz: pentru animalele nefolositoare,
sacrificarea; pentru cele folositoare, tratarea si sterilizarea lor cu microbi (cand este posibil).

Sunt boli produse de virusuri , sisteme acelulare formate din proteina (invelis) si acid nucleic (ARN, mai rar ADN ) . Se
masoara in milimicroni si se multiplica numai in celulele vii . Virozele plantelor se manifesta prin simptome foarte variate:
Mozaic , cloroza (ingalbenire ) ,pete de diferite forme si culoare bruna sau bronzata
(necroze ) , deformari , atrofii si hipertrofii .

- Fata de persoanele contacte cu bolnavii: identificarea si supravegherea lor, protectia cu antibiotice sau cu gammaglobuline (n
functie de fiecare boala).

incretirea frunzelor de muscata ( Pelargonium leaf curl virus )

Masuri fata de caile de transmitere a infectiei

Pe frunze apar pete colturoase , la inceput clorotice , iar apoi necrotice . tesutul din dreptul petelor se desprinde si cade
.Frunzele sunt mici si cu suprafata incretita.
Plantele infectate au crestere stagnata . Pelargonium leaf curl viru este sinonim cu piticire plantelor .
Metode de prevenire si combatere . Eliminarea de la inmultirea vegetativa a plantelor cu simptome si obtinerea de plante
libere de virus prin cultivarea ,,in vitro a meristemelor apicale , prelevate de la plante tratate termic timp de 4 saptamani ,la 38oC.

- n cazul infectiilor aerogene, dispunem de unele masuri nrofilactice, care nsa nu snt suficiente pentru a controla ori ntrerupe
circulatia microorganismelor patogene prin aer. Recurgem la:

Patarea inelara neagra a tomatelor la muscata (virusul patarii inelare a tomatelor la muscate ) Tomato Black ring virus in
pelargonium

- dezinfectia aerului cu surse de raze ultraviolete;

Simptomatologia . Pe frunzele mature apar pete si inele concentrice , ovale , clorotice . Cresterea plantelor este stopata .
Plantele infectate produc inflorescente putine , cu numar redus de flori in inflorescenta . Florile prezinta petale gofrate , iar
bracteolele sunt ingalbenite .
Masuri de prevenire si combatere . Dezinfectia termica a solului , eliminarea plantelor infectate si regenerarea plantelor prin
metoda culturilor de meristeme ,,in vitro.
Patarea inelara a garoafelor (virusul patarii inelare a garoafelor ) Carnation Rigstot virus
Simptomatologie . Pe frunze apar pete inelare , uneori zonate concentric , de culoare cenusie sau verde -galbui si necroze
apicale . Frunzele sunt deformate ,cu marginea ondulata , iar mai tarziu pot capata o culoare purpurie . Florile sunt mici si
deformate . Productia de flori se reduce cu 15 - 20 % .
Virusul se transmite in sol prin intermediul nematozilor si prin contactul intre radacini .
Masuri de prevenire si combatere . Combaterea chimica a nematozilor vectori ai virusului , indepartarea din cultura a plantelor
prin metoda culturilor de meristeme ,, in vitro.
Alte boli virale la garoafe mai sunt :
Patarea inelara gravata a garoafelor produs de Carnation etched ring virus
Virusul latent al garoafelor
Produs de Carnation latent virus

- dezinfectia (periodica) a camerelor bolnavilor;

- expunere la lumina solara, care este bactericida;

- masuri de mpiedicare a ridicarii prafului n aer (maturat umed, sau aspiratorul de praf);
- prevenirea contaminarii aerului prin tuse si stranut (batiste, batiste igienice de hrtie, scuipatori de buzunar);
- antisepsie nazo-faringiana cu tablete dezinfectante (faringosept), ori cu unguente nazale cu antibiotice;
- evitarea aglomerarii spatiilor nchise si aerisirea lor periodica. " n cazul infectiilor digestive dispunem de masuri profilactice
eficace (cu conditia sa fie nsusite si aplicate).
- Igiena personala (n special a minilor).

- Igiena alimentatiei: alimente curate, recoltate curat, transportate curat, distribuite curat (nu cu mini murdare), pregatite si servite
curat.

Vaccinurile trebuie acceptate cu deplina ntelegere si disciplina de populatie. Oricare renuntare ori ezitare n vaccinari se soldeaza
cu riscuri considerabile pentru individ (boala cu urmarile ei) si pentru colectivitate (epidemii).

- Apa potabila controlata. La nevoie ceai sau apa minerala.

Din nefericire, tarile n curs de dezvoltare nu dispun de posibilitati suficiente pentru a vaccina toata populatia infantila, si milioane
de copii pier anual n lume din aceasta cauza.

- Igiena generala, comunala si sanitara: igiena impecabila a locuintei si localitatii, depozitarea si ndepartarea igienica a gunoaielor
si excrementelor, canalizare corespunzatoare, instalatie de apa centrala controlata, strpirea vectorilor (muste, tintiri, sobolani).

Fiecare tara dispune de un program national de vaccinari, cuprinznd

o n cazul infectiilor de contact snt eficace: masuri de dezinfectie imediata cu apa si sapun, aplicarea de dezinfectante locale
(alcool, tinctura de iod), unguente cu antibiotice (local), tratamentul chirurgical al unor plagi (curatire, excizii).

vaccinarile strict necesare (obligatorii), esalonate n functie de ani si vrsta (calendarul de vaccinari), n functie de progresul
stiintific si de situatii noi epidemiologice, programul de vaccinari se poate modifica ori amplifica.

o n cazul infectiilor transmise prin vectori (tntari, capuse, paduchi): insecticide cu caracter remanent, folosirea de solutii cu
substante respingatoare de insecte, protectia mecanica (cu site ori voaluri), deparazitari cu mijloace fizice si chimice, masuri de
asanare a mediului pentru prevenirea nmultirii vectorilor.

De retinut:
- n elaborarea calendarului s-a tinut seama de intervalele de timp necesare (fiziologice) ntre vaccinuri si "rapelurile" (repetarile)
necesare pentru consolidarea imunitatii.

Masuri pentru protectia persoanelor receptive

Pentru protectia populatiei receptive la infectii dispunem de masuri eficace, care au influentat profund si favorabil sanatatea
ntregii lumi, elibernd-o de amenintarea unor epidemii redutabile.

Pentru respectarea calendarului si asigurarea protectiei copiilor, pe masura ce acestia se nasc, s-a prevazut sistemul "continuu"
de vaccinari (deci nu "campanii" speciale).

I. Metode de profilaxie specifica: vaccinuri si gammaglobuline.

- De evitat abuzul de "contraindicatii" si urmarirea efectuarii vaccinarii pentru a nu lasa copilul neprotejat. Contraindicatiile vor fi
stabilite numai de medic si snt temporare (cu totul exceptional de durata).

II. Chimioprofilaxie (antibiotice si chimioterapice administrate preventiv, pentru mpiedicarea aparitiei infectiei).

- Pentru gravidele care au nevoie de o vaccinare va fi consultat medicul infectionist de teritoriu.

III. Cresterea rezistentei nespecifice

- Orice vaccinare este controlata de medic si orice reactii (efecte secundare) la vaccin trebuie anuntate medicului de catre familie.

IV. Educatia sanitara

- Profilaxia cu gammaglobuline se face numai n caz de stricta necesitate, iar protectia are o durata trecatoare (cteva saptamni).
Se foloseste la copii contacti de hepatita virala si n alte situatii stabilite de medic: copii receptivi contacti de rujeola, copii cu
imunodepresie, contacti de varicela sau de alte boli infectioase.

I. Profilaxia specifica (care se adreseaza unei anumite boli) se obtine n doua feluri:
o prin imunizarea activa (vaccinuri);
o prin imunizarea pasiva (gammaglobuline).
o Imunizarea activa cu vaccinuri si anatoxine constituie o metoda de mare valoare profilactica, n acest mod, o boala infectioasa
ca variola a fost eradicata de pe ntregul glob, iar altele au fost practic eradicate, sau mult reduse din multe tari si teritorii: difteria,
tetanosul, poliomielita, rujeola, tusea convulsiva. Tara noastra se nscrie printre tarile cu cele mai mari succese profilactice fata de
principalele boli contagioase.
Dispunem apoi de vaccinuri cu indicatii speciale, n anumite situatii, ca: vaccinarea antitifoidica, antigripala, antirubeolica, contra
creionului etc.

II. Chimioprofilaxia. Folosirea de antibiotice si chimioterapice n scop profilactic trebuie privita cu mult discernamnt si prudenta si
aplicata numai dupa sfatul unui medic specialist.
Cteva exemple de indicatii rationale:
- chimioprofilaxia malariei (pentru cei care calatoresc n regiuni cu malarie);
- chimioprofilaxia cu hidrazida n tuberculoza;
- profilaxia eu penicilina a infectiei streptococice si a meningitelor;
- profilaxia endocarditelor (la cei cu leziuni orificiale la inima);

Alte vaccinuri snt n curs de realizare ori de perfectionare si generalizare (contra hepatitei virale B, contra meningitelor,
antimalarica).
Pe lnga salvarea de vieti si a pastrarii sanatatii, vaccinurile ofera si un mare avantaj economic, fiind putin costisitoare, fata de
imensele avantaje pe care le ofera pentru protectia sanatatii, si de evitarea unor cheltuieli considerabile, pentru ngrijirea celor
care s-ar fi mbolnavit.

- profilaxia tusei convulsive la copii mici (contacti) cu ampicilina ori cotrimoxazol;

- profilaxia tetanosului (penicilina, tetraciclina);
- profilaxia infectiei meningococice.

Un singur exemplu edificator: vaccinarea antitetanica costa extrem de putin (ctiva lei), n timp ce tratamentul bolii declarate a
tetanosului, este foarte costisitor (cat pretul unui autoturism!) si fara sa se poata evita o mortalitate de 40%.

Exista si alte indicatii ale profilaxiei chimioterapice, dar acestea trebuie stabilite de 'medic de la caz la caz.

Abuzul de chimioterapice este frecvent n practica si poate avea efecte nedorite si adesea chiar grave.
III. Cresterea rezistentei nespecifice, n acest capitol intra: un stil de viata -igienic, cu. echilibru ntre somn, odihna si activitate, o
nutritie corespunzatoare (bogata n proteine si vitamine), orar regulat pentru mese, igiena personala, calire fizica prin miscare,
exercitii fizice, sport, excursii, viata n aer liber, evitarea toxicelor (alcool, tutun) si a abuzurilor alimentare.
IV. Educatia sanitara. O cultura medicala, n special de igiena si profilaxie, cat mai bogata, ofera o solida protectie celor care o
poseda, fata de riscul infectiilor care ne nconjura.
"Un om prevenit, face cat doi" (dupa cum spune