Sunteți pe pagina 1din 5

Viata Sfntului Cuvios Nicodim Aghioritul

Acest astru stralucitor al Bisericii a vazut lumina zilei n anul 1749, n insula N
axos din arhipelagul Ciclade - Grecia. Parintii sai, evlaviosi si cu frica de Du
mnezeu - mama sa s-a savrsit din viata ca si calugarita i-au dat la Sfntul Botez n
umele de Nicolae si l-auncredintat preotului satului pentru a-l nvata sa citeasca.
De mic copil s-a ndepartat de jocurile galagioase, pentru a se dedica staruitor
lecturii. El a fost daruit de Dumnezeu nu numai cu o inteligenta vie, ci, de ase
menea, si cu o memorie exceptionala, care-i permitea sa retina si sa repete fara
greseala tot ceea ce citea. La scoala a avut ca dascal pe arhimandritul Hrisant
, fratele Sfntului Cosma Etolianul.
La vrsta de 16 ani a fost trimis la Smirna, pentru a deprinde nvatatura dascalului
Ierotei. Aici s-a facut iubit de toti, att de nvatatori, ct si de elevi, pentru bu
natatea si sensibilitatea sa. n afara de cultura laica si studiul cartilor sfinte
, a nvatat latina si franceza si a devenit iscusit cunoscator al limbii eline vec
hi, ceea ce l-a nvrednicit sa mplineasca misiunea pe care Dumnezeu i-a harazit-o: s
a faca cunoscute poporului grec asuprit comorile traditiei Bisericii.
Dupa patru ani de studii la Smirna, deoarece turcii masacrau pe grecii din regiu
ne, n urma campaniei ruse, el a fost nevoit sa se ntoarca n patria sa, Naxos. Acolo
i-a ntlnit pe calugarii Grigorie, Nifon si Arsenie, care fusesera alungati din Sfn
tul Munte pentru ca sprijineau pe cei care sustineau ca nu se pot face parastase
duminica, deoarece este ziua nvierii Domnului. Acestia, porecliti de adversarii
lor colivari", i-au aprins dragostea pentru viata monahala si l-au initiat n pract
ica ascezei si a rugaciunii inimii. Informat de catre ei ca la Hydra traia un om
cu virtuti deosebite, cunoscator adnc al Sfintilor Parinti, anume Mitropolitul M
acarie al Corintului, tnarul Nicolae s-a dus la el, asemenea cerbului nsetat la iz
voarele apelor, si n apropierea acestui sfnt ierarh a nteles nevoia urgenta de a ed
ita si traduce carti din izvoarele Sfintei Traditii.
Acolo s-a ntlnit si cu vestitul sihastru Silvestru din Cezareea, care se nevoia ntr
-o chilie izolata, la mica distanta de oras. Acest sihastru sfnt i-a zugravit att
de luminos bucuriile vietii ascetice, nct tnarul Nicolae s-a hotart sa ia ndata jugul
lui Hristos si, lund scrisori de recomandare de la Silvestru, s-a ntors n Naxos, c
a sa se pregateasca de plecare nSfntul Munte.
n 1775, la vrsta de 26 de ani, a intrat n obstea Manastirii Dionisiu si, la putin t
imp, a fost facut calugar sub numele de Nicodim. Primind ascultarea de secretar
si citet, el devine curnd un model pentru toti fratii, att n ascultarea care o ndepl
inea cu supunere fara murmur si cu rvna, ct si n rvna pentru rugaciune si nevointa.
El sporea n fiecare zi, supunnd carnea duhului si pregatindu-se pentru luptele vie
tii isihaste. Dupa doi ani, Sfntul Macarie din Corint l-a vizitat n Sfntul Munte si
l-a nsarcinat sa diortoseasca si sa pregateasca pentru tipar Filocalia", acest ma
nual ortodox al rugaciunii si vietii duhovnicesti.
Tnarul calugar s-a retras ntr-o chilie la Careia, pentru a savrsi aceasta lucrare v
rednica de cei mai naintati parinti ai isihasmului si care cerea o profunda cunoa
stere a stiintei sufletului. La fel a facut si pentru alte scrieri, cum sunt Ever
ghetinos" si Tratatul despre deasa mpartasire" redactat de Sfntul Macarie, dar pe c
are l-a mbunatatit mult. Dupa terminarea acestei lucrari, monahul Nicodim s-a ntor
s la Dionisiu, dar studierea parintilor filocalici si lucrarea nencetata a rugaci
unii lui Iisus i-au deschis gustul de a se consacra mai complet acesteia.
Auzind de Sfntul Paisie de la Neamt, care conducea o mie de calugari n Moldova n ac
easta sfnta lucrare a coborrii mintii n inima, Cuviosul Nicodim a pornit cu corabia
spre Moldova, ca sa-l cunoasca. Dar, prin providenta dumnezeiasca, o furtuna la mpiedicat sa-si atinga acest scop.
ntorcndu-se la Athos si arznd de dorinta de a se darui total rugaciunii n liniste, n

u s-a mai dus la Manastirea Dionisiu, ci s-a retras la o chilie aproape de Carei
a, apoi la schitul Capsala, care tinea de Manastirea Pantocrator, ntr-o sihastrie
nchinata Sfntului Atanasie, unde copia manuscrise pentru a-si cstiga cele de trebu
inta. Acolo putnd sa se consacre zi si noapte nencetatei rugaciuni si cugetarii la
scrierile Sfintilor Parinti, el a urcat repede treptele scarii duhovnicesti. Du
pa putin timp, Cuviosul Arsenie din Peloponez, pe care-l cunoscuse la Naxos, a p
utut sa se rentoarca n Muntele Athos si s-a asezat n schitul Capsala. Nicodim a ren
untat atunci de buna voie la singuratatea sa, pentrua profita de binefacerile as
cultarii, si i-a devenit ucenic batrnului. nsa abia au terminat constructia unei c
hilii cnd, tulburati n linistea lor, au hotart sa se retraga n insula pustie si arid
a Skyropoula, n fata Eubeii, n anul 1782.
Acolo, la cererea varului sau, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfntul Nicodim a sc
ris capodopera operelor sale - "Manualul sfaturilor bune" sau "Paza celor cinci
simtiri", despre pazirea simturilor si a gndurilor si despre activitatea mintii. n
vrsta de numai 32 de ani, lipsit de carti si notite, neavnd ca resurse dect bogati
a imensei sale memorii si dialogul continuu cu Dumnezeu, el expune n aceasta oper
a o sinteza a ntregii nvataturi duhovnicesti a Sfintilor Parinti, ilustrata printr
-un mare numar de citate nsotite de referinte exacte. El nvata cum se poate dezrob
i mintea de nlantuirea placerilor simturilor, pentru a-i permite naltarea prin rug
aciunea inimii la cugetarile duhovnicesti ale contemplatiei. In timpul petrecut n
aceasta insula, sfntul a nfruntat atacurile puternice ale demonilor care cautau s
a-l alunge; dar el si pazea mintea si nu-si ridica capul din cartea sa, dect pentr
u a rde de ncercarile lor neputincioase.
Dupa un an petrecut n Skyropoula, el s-a rentors n Athos, unde a primit marea schim
a si s-a asezat n chilia Sfntului Teonas dinCapsala.Aacceptat sa aiba un ucenic, p
e Ierotei, si s-a daruit mai mult ca oricnd scrierii si cercetarii fratilor care
veneau sa se stabileasca n mprejurimi, pentru a se folosi de ntelepciunea sa. Cu pr
ilejul unei noi sederi n Sfntul Munte, Sfntul Macarie i-a ncredintat grija traduceri
i si editarii operelor complete ale Sfntului Simeon Noul Teolog. n introducerea ac
estei opere, care contine analize att de profunde asupra contemplatiei, Sfntul Nic
odim precizeaza ca astfel de carti nu sunt scrise doar pentru calugari, ci si pe
ntru laici, pentru ca toti crestinii sunt chemati sa traiasca desavrsirea evanghe
lica.
El a redactat apoi un "Manual al duhovnicului" care este cel mai folosit n Biseri
ca Greaca de azi si a adunat ntr-o culegere unica, corespunznd celor opt glasuri s
i fiecarei zile a saptamnii, "Canoanele Maicii Domnului" cntate la sfrsitul Vecerni
ei sau la Pavecernite n manastiri. n afara altor numeroase cntari liturgice, el a p
ublicat, de asemenea, doua opere adaptate dupa faimoase carti duhovnicesti din A
pus: "Razboiul nevazut" de Lorenzo Scuppoli si "Deprinderile duhovnicesti" de J.
P.Pinamonti. Departe de a fi simple traduceri, aceste lucrari au fost cu totul r
efacute si transformate de sfntul isihast, care prezinta n ele o nvatatura desavrsit
a despre pocainta, asceza si rugaciunea lui Iisus.
Ieromonahul Agapie din Peloponez a venit la Muntele Athos pentru a-i propune Sfnt
ului Nicodim sa reia si sa traduca o antologie a Sfintelor Canoane pe care o pre
gatise, mbogatind-o cu comentarii. Sfntul, pentru care viata si disciplina Biseric
ii erau mai pretioase dect propria sa viata, s-a apucat de munca cu srguinta, adunn
d patru caligrafi pentru a termina la timp aceasta opera foarte necesara Biseric
ii, pe care a numit-o "Pidalion", adica "Crma". El a muncit zi si noapte, timp de
peste doi ani, compilnd si corectnd textele denaturate sau contradictorii, comparn
d canoanele Sfintelor Sinoade cu cele ale Sfintilor Parinti si cu decretele legi
slatiei bizantine, si mbogatind lucrarea cu un numar mare de note, care ofera cri
terii sigure pentru aplicarea canoanelor n viata Bisericii. Odata terminata si tr
imisa la Constantinopol, lucrarea a asteptat multa vreme binecuvntarea patriarhal
a, apoi a fost trimisa ieromonahului grec Teodoret, care se gasea n Romnia, pentru
a fi editata cu ajutorul unei subscriptii a tuturor calugarilor atoniti. Dar ac
esta din urma, adversar al colivazilor" si al mpartasirii dese, a introdus n Pidali

on corecti nascocite de el nsusi, tradnd astfel conceptia autorului si traditia Bi


sericii. Cnd cartea, aparuta la Leipzig n anul l800, a ajuns la cunostinta sfntului
, el a fost profund ndurerat si a scris: Era mai bine sa ma fi lovit direct n inima
cu o sabie, dect sa se adauge sau sa se retraga ceva din aceasta carte".
Cam n aceeasi vreme a fost nstiintat ca manuscrisul operelor complete ale Sfntului
Grigorie Palama - pe care, la cererea Sfntului Atanasie din Paros si a mitropolit
ului Leon al Eliopolei, Sfntul Nicodim le adunase cu multa truda si le adnotase a
fost retinut la tipograful sau din Viena si a fost distrus de austrieci, aflati
n cautarea mesajelor de propaganda revolutionara adresate grecilor de Napoleon Bon
aparte. Aceasta veste a contribuit la suferinta sa si l-a facut sa verse izvoare
de lacrimi, nu numai pentru timpul irosit cu aceasta lucrare de nenlocuit, dar s
i pentru pierderea unei astfel de comori.
Dupa ce a ramas pentru o vreme n chilia Sfntului Vasile, unde vietuise odinioara S
fntul Teofil izvortorul de mir, Cuviosul Nicodim si a reluat viata de pustnic si s
i-a continuat lucrarea sa apostolica. mbracat n zdrente si ncaltat cu saboti grosol
ani, el se considera cel mai de pe urma dect toti. Se hranea mai mult cu orez fie
rt, cu miere dreasa cu apa, la care adauga cteva masline si fasole nmuiata. Cnd era
apasat de foame, se ducea la vecini sa mannce, dar cel mai adesea, fiind prins n
discutii, cuviosul uita sa mannce. Nu cunostea dect doua activitati: rugaciunea si
studiul. La orice ora din zi sau din noapte l gaseai deasupra unei carti sau scr
iind, sau statea cu barbia n piept, pentru a face ca mintea sa se coboare ct mai p
rofund n inima sa, chemnd nencetat numele cel sfnt al lui Iisus. El a devenit astfel
n ntregime rugaciune si prin aceasta unire cu Hristos, harul dumnezeiesc a pus n i
nima sa ntreaga comoara a Bisericii.
Cnd scria, era asa de absorbit, nct nu simtea nimic n jurul lui. ntr-o zi, un calugar
venind la el si gasindu-l lucrnd, i-a pus o bucata de pine proaspata n gura. Seara
, cnd a trecut din nou, l-a gasit pe sfnt n aceeasi pozitie, cu bucata de pine n gura
, ca si cnd n-ar fi observat nimic.
El a redactat apoi un vast comentariu al Epistolelor Sfntului Apostol Pavel, dupa
Sfntul Teofilact al Bulgariei, ca si al Epistolelor Sobornicesti. De asemenea a
facut un comentariu al celor noua cntari ale lui Moise din Vechiul Testament, int
itulat "Gradina Harului" si a tradus comentariul Psalmilor scris de Eftimie Ziga
benul.
Ca n toate celelalte traduceri ale sale, Sfntul Nicodim depasea mult rolul unui tr
aducator, caci completa textele cu note bogate in marturii ale altor Sfinti Pari
nti ai Bisericii. El a editat, de asemenea, o selectie de vieti de sfinti din ve
chime, precum si "Noul martirologiu", adica o culegere a vietilor noilor martiri
, menita sa sprijine credinta crestinilor oprimati sub jugul otoman. Mereu preoc
upat de educatia poporului lui Dumnezeu, a mai compus si un Manual al bunelor obi
ceiuri crestine" (Hristoitia), un rezumat deosebit al nvataturilor morale ale Sfnt
ului Ioan Gura de Aur.
Zi de zi, toti cei care fusesera raniti de pacate sau de apostazie, lasnd episcop
ii si duhovnicii lor, alergau la ascetul din Capsala, Cuviosul Nicodim, pentru a
gasi vindecare si mngiere sufletelor. Si veneau nu numai calugari, ci si mireni s
ositi de departe, astfel nct sfntul se plngea ca nu se poate ruga cum se cuvine, dor
ind sa plece n pustie. Dar boala l-a mpiedicat sa faca acest pas. Avea vrsta de 57
de ani, nsa era epuizat de asceza si de munca editarii de carti, care puteau sa u
mple o biblioteca.
El era atins de o asa slabiciune, ca nici o mncare nu-l putea ntari. Deci a parasi
t sihastria din Capsala pentru a trai un timp n chilia prietenilor sai Skourtaios
din Careia. Aici a redactat, timp de doi ani, Sinaxarul", care cuprinde toti sfi
ntii Bisericii. ntorcndu-se la Capsala, a scris comentarii ale canoanele sarbatori
lor si ale Octoihului. Astfel a terminat aceasta ultima opera n care apare ntreaga

sa stiinta teologica si seva sa duhovniceasca, chiar daca era foarte bolnav n an


ul 1808. Noi calomnii reusind sa duca la condamnarea pe nedrept a lui Atanasie di
n Paros si a altor trei colivari, de catre Patriarhul Grigorie al V-lea, Sfntul N
icodim nu a putut sa le ia apararea, ci s-a multumit sa redacteze oMarturisire d
e credinta.
Starea sa de sanatate s-a nrautatit mult. Revaznd pentru ultima oara comentariul s
au la Octoih, a zis: Doamne, ia-ma! Suntsatul de aceasta lume!" Din zi n zi, boala
se ntindea n tot trupul sau, iar el repeta cu voce tare rugaciunea lui Iisus, cern
d iertare n fata fratilor ca nu putea sa o tina n taina. Dupa ce s-a spovedit si a
primit Sfnta mpartasanie, a luat n minile sale moastele Sfntului Macarie din Corint
si cele ale lui Partenie Skourtaios si, sarutndu-le cu lacrimi, a zis: Voi ati ple
cat spre cer si va odihniti pentru virtutilepe care le-ati cstigat pe pamnt, gustnd
deja slava Domnului nostru. Eu sufar din pricina pacatelor mele! Pe voi, care a
ti fost parintii mei, va rog sa staruiti pentru mine pe lnga Domnul, ca El sa aib
a mila de mine si sa ma aduca unde sunteti si voi". n timpul noptii, a spus: Mor!
Mor! Aduceti-mi Sfnta mpartasanie!"Dupa ce a primit Sfnta mpartasanie, a dobndit o li
niste deosebita si, ncrucisnd minile deasupra pieptului, a raspuns calugarilor care
l ntrebau daca are odihna: Eu am facut sa intre Hristos n mine! Cum sa nu am odihna
?" n zorii zilei de 14 iulie, 1809, sfntul si-a dat sufletul n minile Domnului. Unul
dintre cei prezenti a strigat: Era mai bine daca ar fi murit astazi mii de crest
ini, dect Nicodim!" Dar chiar daca astrul s-a ascuns, razele sale nu au ncetat sa
lumineze Biserica, iar cartile sale ramn un izvor permanent de nvatatura, de mngiere
si de ncurajare pentru plinatatea vietii n Hristos. Cu ale carui sfinte rugaciuni,
Iisus Hristos, Mntuitorul lumii, sa ne miluiasca si sa ne mntuiasca n veci. Amin.

Nota- Cuviosul Nicodim Aghioritul a scris si a tradus peste 20 de carti, dintre


care amintim urmatoarele, mentionnd si anul aparitiei for:
1.
Filocalia, ce cuprinde texte patristice despre urcusul duhovnicesc al
sufletului catre Dumnezeu - anul l782;
2.
Everghetinos, ce cuprinde texte patristice si fapte ale unor sfinti anul 1783;
3.

Din scrierile Sfntului Simeon Noul Teolog - anul 1790;

4.

Carte foarte folositoare de suflet - anul 1794;

Cununa Pururea Fecioarei, sau Noul Theotocarion - anul 1796;


l.

Razboiul nevazut - anul 1796;

2.
l 1799;

Epitoma (Prescurtare) din psalmii proorocului si mparatului David, anu

3.

Noul martirologiu - anul 1799;

4.

Pidalionul - anul 1800;

5.

Deprinderi duhovnicesti - anul 1800;

6.

Paza celor cinci simtiri - anul 1801;

7.

Culegere noua (Sinaxar) - anul 1803;

8.

Hristoitia - Cartea bunelor moravuri crestine;

9.
Tlcuire la cele sapte Epistole sobornicesti ale sfintilor si prealauda
tilor apostoli Iacob, Petru, Ioan si Iuda - anul 1806;
10.

Cartea Sfintilor Varsanufie si Ioan - anul 1816;

11.

Sinaxar - anul 1819;

12.
Tlcuirea Epistolelor Sfntului Apostol Pavel, dupa Teofilact al Bulgariei
- anul 1819;
13.

Gradina harurilor - anul 1819;

14.

Marturisire de credinta - anul 1819;

15.
9-1821;

Tlcuire la cei 150 de Psalmi ai proorocului si regelui David - anii 181

16.

Eortodromionul sau Comentar la canoanele sarbatorilor - anul 1836;

17.
Scara cea noua, adica "Tlcuire la cele 75 de trepte ale Octoihului din
diferiti scriitori bisericesti" - anul l844;
18.
Introducerea Sfntului Nicodim la scrierile Sfntului Grigorie Palama - an
ul 1883;
19.

Despre dumnezeiasca mpartasanie cu Preacuratele Taine ale lui Hristos;

20.

Opera poetica a Sfntului Nicodim.