Biofizica Si Fizica Medicala-CURS

Biofizica - tematica sem.
I
1. Biofizica domenii de studiu si rolul in contextul stiintelor vietii
Biofizica si fizica medicala

Conf. univ. dr. Adina Mincic
2. Notiuni si elemente de fizica atomului si moleculei, interactii si

legaturi moleculare: structura materiei vii, tipuri de legaturi in
structura materiei biologice, rolul apei in procesele biologice
3. Elemente de mecanica. Statica, dinamica, fluidelor. Vascozitatea
lichidelor. Metode de msurare a vscozitii. Notiuni de
hemodinamica.
4. Soluii. Clasificare, proprieti. Feneomene la nivelul interfeelor.
5. Metode de separare i studiu al macromoleculelor din soluii:
ultracentrifugarea, electroforeza, spectrofotometria.
Biofizica - tematica sem. I

6. Fenomene de transport in solutii de interes biologic. Difuzia.
Legile lui Fick. Rolul difuziei in procesele biologice. Osmoza. Legile
osmozei. Rolul osmozei n procesele din organism.
7. Membrana celular - structur, proprieti. Transport pasiv i
transport activ prin membranele celulare.
8. Bioelectrogeneza. Fenomene electrice la nivelul membranelor.
Poteniale de repaus. Poteniale de aciune si propagarea lor.
Transmiterea sinaptica. Bioelectrogeneza organelor i esuturilor.
Metode de nregistrare a activitii electrice a organelor (EMG, ECG,
EEG). Potentiale evocate caracterizare, aplicatii clinice.

9.Elemente de optic. Optica geometrica: fenomene de reflexie i
refracie a luminii si aplicatii in medicina. Optica ondulatorie:
interferenta, dispersia, polarizarea luminii; aplicaii ale opticii in
medicina. Instrumente optice: microscopul.
10. Laserii si aplicatiile lor in medicina. Absorbia luminii, emisie
spontan i stimulat, fenomenul de pompaj. Clasificarea si
proprietatile laserilor. Parametri fizici ai unui laser. Interactia radiaiei
laser cu substana si norme de protectie. Aplicaii medicale ale
laserului.
11. Principiile
fizice ale unor metode de diagnostic si tratament in

medicina. Radiatii ionizante si interactia lor cu materia vie.
Dozimetrie, radioprotecie. Metode de diagnostic prin raze X:
radiografia, CT, TEP (PET).
Bibliografie

12. Bazele fizice ale rezonanei magnetice nucleare; imagistica prin
RMN; spectroscopia prin RMN; sistemul RMN; aplicatii in medicina
13. Ultrasunete, interacia
14. Interactia radiatiei infrarosu cu materia vie si aplicatii medicale:

tomografia optica.
cu materia vie, aplicaii biomedicale.

Generarea ultrasunetelor, impedanta acustica, ecografia.
15. Metode de radioterapie.

16. Biofizica sistemelor complexe. Biofizica analizatorilor.
Analizatorul optic. Analizatorul auditiv.
17. Biomecanica contractiei musculare. Controlul miscarilor.
Interfata creier-computer in dezvoltarea neuroprotezelor motorii
F.W. Sears, M.W. Zemanski, H. D. Young, Fizica, Editura Didactic i

Pedagogic 1983
D. Haliday, R. Resnick, Fizic, Editura Didactic i Pedagogic 1975
A. Popescu, Fundamentele Biofizicii Medicale, vol. I, Editura All, 1994
V. Vasilescu, Biofizica Medical", Editura Didactic i Pedagogic, 1977
A. Mincic, Essentials of Medical Biophysics, vol. I, Editura Universitatii din
Oradea, 2008
Dumitras D., Biofotonica. Bazele fizice ale aplicatiilor laserilor in medicina
si biologie. Editura ALL Educational, Bucuresti, 1999
Opris, F. Elemente de Biofizica si Fizica Medicala, Editura Printech,
Bucuresti, 2000
Eremia, D., Biofizica Medicala, Editura UMF Carol Davila, Bucuresti,
1993
Mitchell D.G.,Cohen M., MRI Principles, 2nd Edition, W.B.Saunders
Company 2003
E. A. Ash, C. Hill (eds.), Acoustical Imaging, vol. 12, Plenum, NY 1983
Ce este biofizica?
Dezvoltarea biofizicii
Progrese in fizica cuantica
Stiinta care aplica teoriile si metodele fizicii

in studiul organizarii si functiilor sistemelor
biologice
-caracter interdisciplinar
Progrese in fizica cuantica
Leo Szilard (1898-1964)
Erwin Schrdinger (1887-1961)

-bazele mecanicii cuantice
Ce este viata ADN, stocarea
informatiei genetice in molecule
Max Delbrck (1906-1981)

Fizica nucleara studiul organismelor
Vii (bacterii, visusuri)
Enrico Fermi (1901-1954)
Dezintegrare beta
-reactorul nuclear
Izotopi radioactivi
Cristalografia prin raze X
George Gamow (1904-1968)
-dezintegrare radioactiva alfa
Biofizica-Clasificarea subdomeniilor
Biofizica aplica teoriile si metodele fizicii in
studiul structurii si functiilor organismelor vii
Biofizica teoretica modelarea sistemelor
biologice complexe
Biofizica experimentala
Francis Crick (1916-2004)

Structura acizilor nucleici
- nivel de organizare a materiei vii
Biofizica electronica (cuantica) structura electronica,
transfer de energie/sarcina electrica intre molecule
Biofizica moleculara structura si proprietatile
moleculelor biologice (microscopie, spectroscopie, raze X)
Biofizica celulara structura, proprietati, functii celulare
(PA, transport, receptori)
Biofizica sistemelor complexe ansambluri celulare
(bioelectrogeneza, retele neuronale, analizatori, sistem
muscular)
In functie de subdomeniul fizicii aplicate in studiul materiei vii
Biomecanica sistemul locomotor
Bioelectricitatea fenomene electrice si aplicatii in diagnostic si
tratament
Biotermodinamica generarea stocarea, conversia energiei le
nivel celular si sistemic
Domenii noi
Domenii ale Biofizicii

Biofizica interactiilor materiei vii cu factorii
fizici (aspecte fundamentale si aplicative)
Biofizica medicala tehnici de diagnostic,
(imagistica), tratament
-Bionica (solutii tehnice inspirate din organizarea sistemelor vii

-Biocibernetica principiile si mecanismele transmiterii informatiei
Structura materiei vii
Apa (H2O) si rolul su in organism
Elemente chimice oxigen, azot, fosfor, sulf,

Molecule grupari de atomi combinate chimic
Compusi anorganici (in general nu contin C)
- ex. H2O, NaCl, alte saruri minerale
Compusi organici contin in general C
- carbohidrati (zaharuri), proteine, lipide, acizi nucleici
Dipol electric
Clasifcarea apei in organismele vii

A) dupa locul in care se afla in raport cu celulele
- intracelulara (70%)
- extracelulara (30%) interstitiala (extravasculara) 23%
- circulanta (vasculara) 7%
Dupa distributia in tesuturi tisulara si extratisulara
(cavitara ex. umori, lichid cefalorahidian, sange)
Dpv al interactiei cu moleculele biologice apa libera si
apa legata (structurata) interactiuni cu grupari
hidrofile ale proteinelor, acizilor nucleici, glucidelor,
lipidelor
Dupa provenienta in organism exogena (din exterior) si
endogena (din reactii biochimice e.g. oxidare
ananeroba)
Distributia apei in tesuturi

Depinde de raportul dintre cantitatea de colesterol
(hidrofil) si acizi grasi (hidrofobi) coeficient lipocitic
Cantitatea de apa dintr-un organ depinde de intensitatea
proceselor metabolice din acel organ
Exemple:
par 4%, dentina 9%, tesut adipos 30%, substanta
alba 70%, muschi 75%, inima 77%, substanta cenusie
85%, plasma 93%, tesut embrionar 97%
Apa si rolul su in organism
Apa si rolul su in organism

Organismul uman ~ 75 % apa (citoplasma celulara,
fluidele din organism solutii apoase)
Rolul apei in procesele din organism
- mediu pentru reactii metabolice
- mediu de transport al compusilor spre/dinspre celule
- faciliteaza digestia
- contribuie la eliminarea deseurilor din organism prin
urina (mecanism rinichi, senzatia de sete)
- contribuie la mentinerea temperaturii constante prin
transpiratie (procesele de termoreglare)
Asigura protectia la socuri mecanice ale unor sisteme (e.g. sistemul

nervos central, emobrion, fat)
Mediul de transport al moleculelor, ionilor, macro-moleculelor si
celulelor de la un organ la altul (prin fluidele circulante)
Constituie mediul de flotatie al celulelor libere (hematii, celulele albe
ale sangelui)
Termoreglarea:
- termoliza (scaderea temperaturii) transpiratie, respiratie,
vasodilatatie termica, conductibilitate termica
- termogeneza (cresterea temperaturii) vasoconstrictie periferica,
contractii musculare (voluntare exercitii fizice, involuntare
tremuraturi)
Biomolecule
Tipuri e legaturi chimice in materia vie
Proteine
Contin aminoacizi, C, H,
O, N, S.
Roluri
structura membrane si
organite celulare
Enzime
Transportori de substante
rol imunologic
Forte van der Waals suma fortelor de atractie /respingere intre

molecule sau intre parti din molecule, diferite de legaturile covalente, de
hidrogen, electrostatice intre ioni sau molecule incarcate electric.
forte intre 2 dipoli permanenti, sau dipol permanent-dipol indus, sau intre 2
dipoli indusi
Legaturi ionice - rezulta din atractia electrostatica intre ioni de sarcini
opuse
Hemoglobina
-rosu, -albastru, hem- verde
Legatura covalenta
Tipuri e legaturi chimice in materia vie

Legatura peptidica covalenta intre doua grupari -NH2 si COOH
apartinand la doi aminoacizi diferiti (cu eliminarea unei molecule de apa)
grupul functional -C(=O)NH- legatura peptidica
Legatura de hidrogen
Punere in comun de electroni intre doi atomi
- intre molecule polare,

unde H se leaga de atomi puternic
electronegativi ca N, O, sau F.
-Interactie de tip dipol-dipol (nu legatura
covalenta)
-Poate fi intermoleculara si intramoleculara
- intre molecule de apa, proteine, acizi
nucleici, etc.
- mai slaba decat legaturile covalente sau
ionice, mai puternica decat cele van der
Waals
Structura proteinelor
Proteinele polimeri, polipeptide secvente de - aminoacizi

In scopul indeplinirii functiilor biologice -> organizare intr-o
configuratie spatiala prin legaturi necovalente (van der Waals,
legaturi de hidrogen, legaturi ionice, impachetari hidrofobice)
Dimensiuni: de la cativa nanometri la ansambluri de subunitati
(agregate), de exemplu sub forma de filamente
Metode de investigare a structurii proteinelor cristalografie prin
raze X, spectroscopie prin RMN, interferometrie prin polarizare
duala (laser)
Structura secundara se refera la sub-structurile
locale regulate, determinate de legaturile de
hidrogen
ex. Helixul , lantul (intre gruparile NH si CO)
Relatia structura functie

Modificari structurale reversibile (conformatii)
modificari conformationale
Structura primar secventa de aminoacizi din
structura lantului polipeptidic (specifica, determina
functia)
- rezulta prin formarea legturilor peptidice covalente
Ex. Insulina este compusa din 51 aminoacizi in 2 lanturi
Structura tertiara
- conformaie tridrimensional prin intermediul cuplrii
mai multor lanuri polipeptidice scurte ntre ele, care
duce la formarea fibrelor proteice
Structura cuaternar se refer la modul n care se unesc
subunitile proteice
Exemple de proteine cu structura cuaternara:
hemoglobina, canalele ionice
Lipide
Molecule ce contin C, H, O, N, S
Intra in constitutia celulelor (membrane)
Au rol in stocarea energiei celulare
Acizi nucleici
Molecule complexe e contin C, H, O, N, P
Material genetic contin informatii despre
organisme transmise la urmasi
Dirijeaza functiile organismului
Rol in sinteza de proteine
ADN si ARN
Biofizica celulara
Celulele unitati structurale si functionale ale organismelor vii
Structura celulara:
- membrana
- citoplasma (fluid gelatinos in care se gasesc organelele)
- nucleul (forma sferica contine cromozomii);
Celulele vii sisteme deschise: schimb de masa si energie cu
mediul
Membranele celulare structuri specializate cu rol principal in
schimb de substante intre celula si mediul extracelular.
Transport pasiv prin membrana celulara

Trei procese implicate in transportul pasiv de substanta
prin membrane:
a) osmoza responsabila pentru transportul apei
b) difuzia simpla transport al moleculelor mici
c) difuzia facilitata (prin intermediul moleculelor
carrier)
Glucide
Constituenti structurali ai celulelor

- glucoza (C6H12O6)
- dezoxiriboza - constituent al
ADN
- riboza constituent al ARN si
enzimei ATP
Surse de energie
Sursa de carbon in procesele
metabolice
Stocare a energiei celulare
glucoza
riboza
Fenomene de transport prin membrane

Clasificare pasive (i.e. fara consum de energie)
- active (necesita absorbtie de energie)
Transportul pasiv este determinat de:
- gradienti chimici de concentratie
- gradienti de potential electric
Transportul pasiv are loc pana cand se atinge un
echilibru dinamic chimic / al sarcinii electrice.
Difuzia
Proces de miscare a moleculelor, sau ionilor unei
substante dintr-o zona cu o concentratie (c1) mai mare,
spre o zona cu o concentratie (c2) mai mica pana
cand c1-c2=0.
Mai pronuntata in gaze si lichide, mult mai lenta in
solide.
Determinata de miscarea termica (Browniana) a
particulelor.
Difuzia
Coeficientul de difuzie cantitatea de substanta care
traverseaza unitatea de suprafata in unitatea de timp,
cand gradientul de concentratie este egal cu unitatea.
Pentru solutii micromoleculare D~10-1/2

Pentru solutii macromoleculare D~10-1/3
Pentru gaze D~10
D = f (T, 1/(vol. particula), forma)
D descreste in mediu vascos
Legile difuziei
Legile difuziei
Forta de frecare care se opune miscarilor particulelor
F=6 r v
= coeficientul de vascozitate,
r = raza particulei,
v = viteza particulei
Pentru particule coloidale, D este dat de formula lui Einstein
D = (k T)/ (6 r)
Legile difuziei
Miscarea de difuzie nu este rectilinie; particulele se ciocnesc

intre ele;
x=distanta medie parcursa de o particula
t = timpul mediu dintre doua ciocniri
Membranele biologice:
permeabile
- semi-permeabile permit trecerea apei sau a unor atomi, sau molecule
Legea a doua a lui Fick :

Variatia in timp a concentratiei, c, in orice punct al solutiei, este
proportionala cu variatia spatiala a gradientului de concentratie
(dc/dx).
P = -D/x, permeabilitatea membranei

S = suprafata sa; t=interval de timp.
Rolul difuziei gazoase in procese biologice

Schimburile gazoase la nivel alveolar in plamani: difuzia
moleculelor O2, Co2 prin membrana alveolara in sangele din
capilare; O2, Co2 dizolvate in stratul de apa al epiteliului
alveolelor.
Schimbul de gaze la nivel alveolar si eritrocitar un proces

de difuzie
O2, Co2 pot exista sub forma de combinatii chimice (i.e.
oxihemoglobina, carboxihemoglobina), sau disociate,
depinzand de presiunile partiale PO2, PCO2.
PO2> PCO2 la nivel aloveolar O2 difuzeaza in sangele
capilar.
In eritrocite O2 se combina cu hemoglobina
oxihemoglobina.
In tesuturi PO2 < PCO2 O2 eliberat din complexul
oxihemoglobinic
PCO2 mai mare formarea carboxihemoglobinei
Schimbul gazos la nivel alveolar si eritrocitar un proces

difuzie
Variatia concentratiei de oxigen in eritrocite:
Schimburile de O2 si Co2 la prin capilare la nivel cerebral

Praguri ale nivelului de Co2 si O2 care caracterizeaza instalarea
unor stari patologice:
Hipoxia cand pO2 la capatul venos este 25-28 mm Hg
- Coeficient de solubilitate aparenta - ; include

solubilitatea fizica, si legarea chimica cu O2.
- Coeficientul de difuzie Co2 mult mai mare decat cel
al O2; pentru o presiune partiala data, difuzia Co2 este
mult mai rapida decat cea a O2 (schimbul de Co2 este
mai rapid decat absorbtia O2 la nivel eritrocitar).
Starea de inconstienta cand pO2 venos este 17-19 mm Hg

Pragul letal, cand pO2 este 12 mm Hg.
Ilustrarea fenomenului de osmoza. Presiunea

osmotica
Osmoza
Doua compartimente separate printr-o menbrana
permeabila contin acelasi tip de solutie, dar de
concentratii diferite:
difuzia sontana a moleculelor de solvent din solutia
mai diluata spre cea cu concentratie mai mare
= g h
= presiunea osmotica
= densitatea lichidului
manometric
g = acceleratia gravitationala
h = inaltimea coloanei de lichid
Cand membrana separa o solutie de solventul sau pur

difuzia solventului in compartimentul cu solutie.
Presiunea osmotica presiunea ce trebuie exercitata
asupra solutiei pentru a atinge echilibrul cu solventul pur.
Teoria molecular-cinetica a fenomenului de

osmoza
Legile presiunii osmotice
Particulele de solvent exercita o presiune inferioara in

compartimentul cu solutie comparativ cu cea din compartimentul cu
solvent pur
Sub influenta presiunii hidrostatice exercitate de coloana de lichid
difuzata presiunile moleculelor de solvent pe cele doua fete ale
membranei devin egale echilibru dinamic
= p0-p
p0=presiunea exercitata de moleculele de solvent din solventul pur
p =presiunea exercitata de moleculele de solvent din solutie
Presiunea osmotica depinde de concentratia molara si

de temperatura solutiei
A) la T=constant, presiunea osmotica este proportionala

cu concentratia solutiei,
~C
(1)
C= msolutie/V (concentratie masica)
(2)
sau
C= msolutie/(V) (concentratie molara, =masa
molara solvit)
(3)
B) la concentratii constante, presiunea osmotica este

proportionala cu temperatura solutiei (cand T nu prea
inalte)
~T
(4)
= RT/V
(5)
Clasificarea solutiilor in functie de presiunea

osmotica
(5)
Se mai poate scrie sub forma similara legii gazelor ideale:

V= RT
Din relatiile (1) - (4)

= RCT = RTmsolute/(V)= RT/V
unde =numar de moli de solvit din solutie
R= constanta universala a gazelor
(R=8.314103Nm/kmolK)
Legea vant Hoff:
(6)
Presiunea osmotica a gazelor este numeric egala cu presiunea exercitata

de moleculele solvitului, daca in stare gazoasa ar ocupa un volum egal
cu volumul solutiei.
Presiunea osmotica nu depinde de natura solvitului, doar de concentratia
sa molara si de temperatura.
Masurarea presiunii osmotice. Tuburi manometrice
Solutia ce contine un numar de molecule osmotic active

egal cu numarul lui Avogadro, NA=6.0221023 / mol-1
se numeste solutie osmolara
(la t=0oC presiunea sa este de 22.4 atm).
- solutii izotone doua solutii la temperaturi si concentratii
egale in acelasi solvent (au presiuni osmotice egale)
- Doua solutii (1 si 2) cu presiuni osmotice diferite (1 si
2, 1<2) 1 - solutie hipotona, 2 solutie hipertona
Procese osmotice in celule aflate in solutii
Ilustrarea unui tub manometric. Presiunea osmotica a unei solutii

determina o diferenta in nivelul lichidului manometric in cele doua
ramuri ale tubului
Limite de aplicabilitate ale legilor osmozei

1. Legile osmozei sunt valabile doar pentru solutii
micromoleculare, neeletrolitice, la temperaturi sub 40oC.
2. In cazul electrolitilor care disociaza creste numarul
particulelor osmotic active;
legea osmozei devine
V = iRT
(7)

3. Solutii macromoleculare (cont.)
3. Solutiile macromoleculare nu satisfac legea vant Hoff;

are expresia:
= (C / ) R T + B C2
(8)
Sau in forma echivalenta:

( / C) = (R T) / + B C
(9)
B = constanta ce depinde de fortele de interactiune intre

moleculele de solvent si solvit
Variatia
Pentru aceeasi substanta in diferiti solventi
depinde de interactia intre moleculele de solvent si solvit 1,2,3 indica
Interactiuni puternice, slabe si respectiv foarte slabe
Lucrul osmotic
4. In cazul cand macromoleculele dizolvate sunt

polielectroliti disociati, are loc o distributie diferita a
ionilor de cele doua parti ale membranei semipermeabile
(potential de membrana) si un dezechilibru in presiunea
osmotica a ionilor difuzibili conduce la stabilirea
echilibrului de membrana Donnan.
Osmoza are loc cu transport de substanta, deci implica

lucru mecanic.
Lucrul osmotic = lucrul mecanic necesar transportului de
substanta sub influenta presiunii osmotice:
5. In cazul barierelor biologice in vivo, permeabilitatea

selectiva pentru anumite substante si polarizarea
membranelor restrang aplicabilitatea legilor osmozei.
Pentru a transporta solvent impotriva presiunii osmotice

trebuie efectuat lucru mecanic (lucru contra-osmotic).
W = R T log (f / i) = R T log (Cf / Ci)
Rolul osmozei in fenomenele de transport la nivel

capilar
Lichidele biologice (plasma, lichidul cefalorahidian, urina
etc.) solutii apoase ce contin ioni de Na+, K+, Ca2+, etc,
molecule mici nedisociate (glucoza, aminoacizi),
macromolecule proteine (albumine, globuline).
Osmoza
La nivelul capilarelor, schimbul de

lichide intre mediile vascular si
interstitial are loc sub actiunea
presiunii rezultante:
Presiunea osmotica:
Pb=presiunea hidrostatica a sangelui datorita elasticitatii peretilor vasului
capilar (32 mm Hg la capatul arterial si 12 mm la cel venos)
Pil=presiunea hidrostatica a lichidului interstitial (1-9 mm Hg)
Presiunea coloid-osmotica exercitata de macromolec. 65% globuline
- 35 % albumine
-mica ~1/
plCo=presiunea coloid osmotica a sangelui (28 mm Hg)

il=presiunea coloid-osmotica a lichidului interstitial (0.1-5 mm Hg)
10
Osmoza in procese de trasport la nivel capilar
Formarea edemelor
P>0 transport de lichid dinspre vas spre spatiul interstitial

P<0 transport de lichid dinspre interstitii spre vasul sangvin
Acumularea excesiva a apei in tesuturi maladii caracterizate prin

perturbari ale valorilor termenilor p sau din ec. (1) => dereglari
ultrafiltrare/reabsorbtie
Cand pot aparea edemele?
Concentratia albuminelor din plasma <2.5 %, iar concentratia totala
a proteinelor< 5,5 % (rel plasma <1.023) => Pl< Li, deci antreneaza
transportul apei dinspre lumenul capilar spre interstitii
Inanitie severa concentratia proteinelor plasmatice devine foarte
scazuta transfer masiv al apei in tesuturi
Nefrita secretarea proteinelor plasmatice (predominant albumine)
in cantitate mare in urina => scade concentratia lor in plasma, Pl
Formarea edemelor
Ecuatia Nernst
Cand pot aparea edemele?

Permeabilizarea membranei capilarelor (arsuri severe sau
intoxicare) => trecerea proteinelor plasmatice in interstitii creste
presiunea lor osmotica trecerea apei in tesuturi
Infarctul ventriculului drept al inimii sau obstructia venelor mari
scaderea fluxului de sange de la capatul venos al capilarelor spre
inima ph pl venos foarte mare => scade reabsorbtia edem
Ecuatia Nernst
In cazul celulelor vii concentratii diferite de ioni de cele doua

parti ale membranei, c1 si c2. Daca c1>c2 difuzie ioni dinspre 1
spre 2
Diferenta de potential electric E1E2 difuzie de ioni dinspre
zona cu potential de acelasi semn spre zona cu potential de semn
opus
Tendintele pot fi contrare fluxuri ionice in sensuri contrare pana
la echilibru dinamic
Ecuatia Nernst
Potential electrochimic marime termodinamica ce include energia

inmagazinata sub forma de potential chimic si sub forma de potential
electric pentru un anumit tip de particule
Potential electrochimic lucrul mecanic pentru a aduce un mol de
particule de la o stare standard la o stare caracterizata prin c, E
specifice
(1)
Potentialele electrochimice ale ionilor Az+ de cele doua parti

ale membranei
(2)
(3)
ZF E- energia necesara pentru a aduce un mol de ioni de valenta z de la
Potential nul la potential E
(4)
F=eNA=96.485,33 Coulomb/mol, N A=6.023 x 1023 mol-1

F- constanta Faraday, N A- Nr. Avogadro
(5)
11
Ecuatia Nernst
Ecuatia Nernst
Reprezinta diferenta de potential membranar corespunzatoare diferentei
de concentratie a unei specii de ioni de valenta z
Exemplu cazul fibrei musculare, concentratiile ionilor de K+,

Na+, Cl- a interior si exterior diferite
Ex. In cazul ionilor de Cl-, z=-1
Dar Ei-Ee = -90 mV
Din ec. Nernst pt. ioni =>
Echilibrul de membrana Donnan
Ecuatia Goldman-Hodgkin-Katz
Dar Ei-Ee = -90 mV daca K+ si Cl- transportati pasiv, Na+

transportat activ (impotriva gradientilor)
O membrana permeabila pentru ioni mici separa doua compartimente

1 (intracelular) ce contine un ion macromolecular Az+ (proteina) si 2
(extracelular)
1 si 2 puse in contact (la t=0)
Ecuatia Goldman-Hodgkin-Katz ia in considerare contributia

celor trei tipuri de ioni in mod corespunzator concordanta cu
rezultatele experimentale
Dupa un timp t -> echilibru
termodinamic pt. ionii difuzibili
Pi permeabilitatea
membranei pentru un anumit
tip de ioni
X- nr. de ioni de Na+difuzati

In mediul extracelular concentratia ionilor de acelasi semn cu macroionul
Mai mare decat la interiorul celulei
Difuzia ionilor mici egalitatea potentialelor electrochimice
Inloc. expresia
Prezenta unui ion macromolecular nedifuzibil concentratie diferita a

ionilor difizibili, i.e. concentratie intracelulara mai mica pt. microionii
cu sarcina electrica de acelasi semn cu macroionul, concentratie extracelulara
si concentratie extracelulara mai mica pt. ionii de semn opus macroionului
Diferenta de potential electric pentru un anumit tip de ioni
12
Bioelectrogeneza celulara
Fenomenul de generare de electricitate de catre materia
vie
Bioelectrogeneza
La nivel celular consta in :

- producerea unei diferente de potential intre fata interna
si externa a membranei (potential de repaus).
- variatie tranzitorie a diferentei de potential, care se
poate propaga prin curenti de membrana.
Potentialul de repaus celular

Reprezinta diferenta de potential dintre citoplasma si
mediul extracelular
Se datoreaza distributiei diferite a ionilor (micro- si
macromoleculari) datorita proceselor de transport
transmembranar si a activitatii metabolice
Este de ordinul zecilor de milivolti, interiorul celulei fiind
incarcat electric negativ fata de exterior.
Potentialul de repaus celular

Poate fi estimat cu ajutorul ecuatiei Goldman-Hodgkin-Katz:
[K+], [Na+], [Cl-] = concentratiile ionice

PK+, PNa+, PCl- = permeabiliatile ionice
Se poate masura cu ajutorul microelectrozilor: unul in interiorul celulei
altul in spatiul extracelular.
Potentiale de actiune
Potentiale locale si potentiale de actiune:

prezentare comparativa
Reprezinta variatia de scurta durata a diferentei de potential intre

spatiul intra- si extracelular (Ei-Ee).
Inregistrarea potentialelor de actiune prezentare schematica:
13
Fazele potentialului de actiune
Caracteristici ale potentialelor locale si de actiune

Potentialele de actiune:
- satisfac legea tot sau nimic
- au loc dupa o perioada de latenta de la actiunea
stimulului;
- prezinta o faza ascendenta, una descendenta,
perioade corespunzatoare post-potentialului negativ,
post-potentialului pozitiv.
- propagarea lor de-a lungul axonului are loc fara pierderi
(in fibrele mielinizate)
-reprezinta unitatea de transmitere a informatiei prin
fibrele nervoase.
Caracteristici ale potentialelor locale si de actiune

Potentiale locale:
Amplitudinea lor depinde de intensitatea stimulului
Propagarea potentialelor de actiune

Caracteristicile functionale ale axonului
- dupa declansarea potentialului de varf (spike) fibra este total
inexcitabila perioada refractara absoluta (faza ascendenta si
inceputul fazei descendente)
Se propaga din aproape in aproape in mod decremental

(cu pierderi)
- perioada refractara relativa (de la sfarsitul fazei descendente pana

la inceputul post-potentialului negativ);
Are un caracter local (propagare limitata)
- hiperexcitabilitate - perioada post-potentialului pozitiv
Amplitudinea lor scade exponential in timp
-hipoexcitabilitate perioada post-potentialului negativ
Propagarea potentialelor locale si de actiune

Potentialele locale (cu propagare decrementala)provenind din
diferite zone ale corpului neuronal se insumeaza la nivelul
conului axonal:
Propagarea recurenta a potentialelor de actiune

Are loc in axonii nemielinizati
prin curenti transmembranari (curenti Hermann) de la zona
neexcitata la cea excitata pe fata exterioara, si in directie
opusa in axoplasma
Daca Ai>Aprag, declansarea unui tren de potentiale de actiune

Daca Ai<Aprag, nu apare potential de actiune
14
Propagarea saltatorie a potentialului de actiune in

fibrele mielinizate
Biofizica transmiterii sinaptice
Sinapsa jonctiunea functionala dintre neuroni

- specializata in transmiterea influxului nervos de la o
celula la alta (e.g. neuron neuron, neuron fibra
musculara)
Clasificarea sinapselor be baza modului transmiterii influxului nervos:
Sinapse chimice transmiterea influxului mediata de
neurotransmitatori (e.g. acetilcolina, adrenalina, dopamina)
Sinapse electrice transmiterea influxului se face prin inductie
electrica; nu implica mediatori chimici
Structura sinapsei
Fazele transmiterii sinaptice

A) influxul nervos ajunge la butonul terminal al axonului presinaptic
determina schimburi ionice transmembranare si eliberarea moleculelor
de neurotransmitatori in fanta sinaptica (prin exocitoza)
B) Propagarea trans-sinaptica a influxului nervos neurotransmitatorul
traverseaza fanta sinaptica si determina depolarizarea membranei postsinaptice si generarea unui potential local (PL) post-sinaptic ce se
propaga spre axon
C) Sumarea spatio-temporala a PL provenite de la diferite segmente ale
corpului neuronal; la depasirea unei amplitudini prag declansarea
potentialului de actiune post-sinaptic
Bioelectrogeneza organelor si tesuturilor

Rezultanta activitatiatii tesuturilor si a organelor
Bioelectrogeneza organelor si tesuturilor
Nu exista potential de repaus tisular, dar exista

V =(Vnormal-Vpatologic)
Masurarea potentialului de actiune
- invaziv
- neinvaziv
spatiu
V cellular
timp
15
Electrograme
Electroneurograma activitatea electrica a
nervilor
Electromiograma (EMG)
Activitatea electrica a muschilor (mV)
Electrozi plasati pe tegument in dreptul muschiului
succesiuni de potentiale de actiune neregulate
(potentiale de actiune ale unitatii motorii neuron+
fibrele musculare inervate) in timpul contractiei
Utilizat in diagnosticul patologiei neuromusculare
Electrooculograma (EOG) masoara variatiile de potential

corneo-retinal asociate miscarilor globilor oculari (300-1200
V)
Activitatea electrica a inimii modelata ca un dipol electric

vectorul cardiac(vector M, cu activitate variabila in timp)
EKG plasarea electrozilor. Triunghiul lui

Einthoven
Electrocardiograma (ECG, sau EKG)
http://www.mymed.ro/analize_ekg.html
16
Metoda de amplasare 10-20 a electrozilor in

obtinerea EEG
Tipuri de unde electrice cerebrale, in functie de

frecventa si amplitudine
8-12 Hz
12-30 Hz
3-7 Hz
Pana la 3 Hz
Indexarea electrozilor: e.g. F3

F, T, P, O = frontal, temporal, parietal, occipital
Numere impare corespund emisferei cerebrale stangi
Numere pare corespund emisferei cerebrale drepte
Taboul EEG
Depinde de varsta si starea subiectului
Diferente intre EEG copii si adulti sanatosi
Variaza in functie de fazele somnului
- stadiul I similar cu EEG in stare de molesala ( zone posterioare)
- stadiul II spindles (variatii tranzitorii a activitatii ritmice, 12-14
Hz, predominant frontal)
- stadiile III si IV prezenta undelor theta
- stadiul REM (rapid eye movement, somn paradoxal) similar cu
starea de trezire
Depinde de starea de anestezie si de tipul de anestezic
Pattern EEG pacient epileptic
EEG utilizat in monitorizarea nivelului de anestezie

- in diagnosticarea unor afectiuni neurologice
Importanta EEG in investigatiile clinice

Monitorizarea nivelului de anestezie
Diagnosticul afectiunilor neurologice
- hemoragii intre cortex si craniu (hematoame) AEEG
- spasme (epilepsie) unde puternic sincronizate
stimulare ritmica puternica a cailor motorii convulsii
musculare
Moarte cerebrala absenta activitatii electrice (8-12 fara
oxigen)
Masurare de potentiale evocate (EP, ERP); A=1 10 V
Tabloul EEG grand mal (convulsie generalizata)
17
Potentiale evocate
Exemple - ERP precoce C1 si N1 (or N100)
-Ca raspuns la stimuli, sau in timpul efectuarii unor sarcini cognitive ;

-obtinute prin medierea a zeci sau sute de procese
raspund la stimuli vizuali potentiale evocate vizual

(VEP)
C1 - peak la 65-90 ms dupa prezentarea stimulului
- reflecta activitatea in cortexul primar vizual
- nu este modulata atentional
N1 - peak la ~100 ms dupa actiunea stimulului
- probabil reflecta activitatea in cortexul extrastriat
- Amplit. modulata atentional
(K. Tilocskhulkai)
Sursele electrice corticale ale semnalelor EEG
Avantaje si limitari ale EEG

Rezolutie spatiala slaba
Sensibila la potentiale post-sinaptice din straturi superficiale
corticale, nu si intracerebral
Surse de artefacte
semnale de origine necerebrala (V asociate miscariloe oculare,
miscarilor ale limbii, EKG)
- Externe miscari ale capului/corpului, nepamantarea sistemului de
inregistrare (electrozi)
Procesarea EEG inainte de interpretare
S. Baillet et al., 2001
Sursele electrice corticale ale semnalelor MEG

Sistemul MEG
-senzori SQUIDS
- sistem de amplificare
-computer control si
achizitie de date
18
Sisteme disperse
Sisteme disperse. Clasificare si propritetati.

Fenomene la nivelul interfetelor
Sistem dispers format dintr-un mediu continuu (mediu

dispersant)
- substanta dispersata in acest mediu (faza
dispersata, discontinua)
Sistem heterogen ex. Solutiile solventul (mediu

dispersant)
- substanta dizolvata
(faza dispersata)
Clasificarea solutiilor (sistemelor disperse)

1)
Dupa marimea particulelor fazei dispersate

a) solutii moleculare contin micromolecule
(M<1000, d<10 )
b) solutii coloidale contin macromolecule
(M > 103-104, 10 <d< 1000 )
c) suspensii particulele dispersate sedimenteaza
(d>1000 ).
Sisteme coloidale (e.g. celulele vii) arie mare a interfetei

dintre cele 2 faze fenomene superficiale si de
adsorbtie
3) Dupa numarul de dimensiuni care sunt microdisperse

a) toate 3 dimensiunile intre 10-1000 solutii propriuzise
b) 2 dimensiuni diperse vase capilare sau molecule
filiforme
c) 1 dimensiune sisteme de membrane

2) Dupa mediul dispersant si faza dispersata
Mediu dispersat
faza dispersata
Gaz
lichid
solid
gaz
lichid
Lichid
Solid
gaz
lichid
solid
denumire
ceata
fum (praf)
spuma
suspensie
emulsie
spume solide
sisteme capilare
soli solizi
sticle, aliaje
Tranzitii sol - gel

Solutia coloidala cu 10 <d<1000 cu proprietati de
lichid sol
prin absorbtie
sau agitatie mecanica
SOL ------------ GEL----------- PRECIPITAT
Prin pierderea unei

Cantitati de solvent
Sinereza, pierderea majoritatii solventului
19
Tranzitii sol gel- precipitat
Tranzitii sol - gel
Coagularea micsorarea dispersiei cu formare de

particule mari ce se depun formand precipitatul
Sol
coagulare
> precipitat
Gelificare - unirea particulelor intr-o retea laxa ale carei

ochiuri contin solventul
Sisteme disperse in materia vie

Citoplasma dupa natura particulelor dispersate:
Solutie moleculara (sarurile)
Solutie coloidala (proteinele)
Suspensie (organite celulare)
Tinde sa se scurga din orificiile membranei sol
Elasticitatea si tendinta de curgere mult reduse gel
Citoplasma stare intermediara intre sol si gel retea de molecule
proteice filiforme cu puncte de contact intre ele citoscheletul si reteaua
microtrabeculara
Tensiunea superficiala
PRECIPITAT
coagulare
peptizare
umflare
sinereza
gelificare
SOL
GEL
Fenomene la nivelul interfetelor. Tensiunea

superficiala
Forta sub actiunea careia se reduce suprafata de
contact dintre doua faze nemiscibile din care cel putin
una e lichida
= W / S
= coeficientul de tensiune superficiala
W = energia consumata pt. marirea suprafetei lichidului
S = variatia suprafetei lichidului
Fenomene superficiale la interfata lichid - solid
Coeficientul depinde de:

Natura solventului
Natura solvitului
Concentratia solvitului
Temperatura
Fortele de tensiune superficiala:
- de coeziune (intre moleculele aceleiasi faze)
- de adeziune (interactii lichid-solid)
Solid liofil F A>FC

(uda peretii vasului)
Solid indiferent
Solid liofob F A<FC

(nu uda peretii vasului)
Reprezentarea schematica a fortelor de coeziune (FC), de adeziune (F A) si

a rezultantei lor, ce actioneaza asupra unei particule de lichid
20
Substante tensioactive
Legea lui Jurin

a) Ascensiune capilara
b) Depresiune capilara
FL=G
= coeficient de tensiune superficiala a lichidului

=unghiul dintre peretele capilarului si tangenta la suprafata meniscului
r=raza capilarului
= densitatea lichidului
Sisteme in care solvitul micsoreaza tensiunea superficiala a

solventului, sau modifica tensiunea superficiala la interfata dintre
doua lichide
Mecanismul actiunii substantelor tensioactive (ex. detergentii)
micsoreaza tensiunea superficiala la interfata apa-mediu hidrofob
- au la un capat o grupare polara (-COO-, -SO3-) ce formeaza punti
de H2 cu molecule de O2
- la celalalt capat au o catena de hidrocarbura suficient de lunga pt.
a forma o pelicula monomoleculara
- intre capetele catenei detergentilor si molecule de ulei apar forte
Van der Waals
Adsorbtia sorbtia la suprafata sorbantului
Absorbtia sorbtia in intreg volumul solventului
g=acceleratia gravitationala
Fenomene electrice la interfete

La contactul dintre doua faze apare o diferenta de
potential electric
- faza cu constanta dielectrica mai mare se incarca
pozitiv adsorbtia unor ioni sau disocierea unor ioni pe
suprafata materialului
sarcina suprafetei
atrage contraioni din solutie si formeaza un strat dublu

de sarcina electrica opusa
Stabilitatea si structura solutiilor coloidale

Conditionata de:
Tensiunea superficiala tinde sa micsoreze interfata
dintre faze scade suprafata de separare scade
dispersia
Sarcina electrica a particulelor coloidale respingere
intre ele asigura stabilitatea solului (se opune
scaderii gradului de dispersie)
Structura particulei coloidale
Clasificarea coloizilor
Hidrofili (liofili), Fsuperf<Fsuperf apa soluri stabile
- Solutii de polizaharide si de proteine ce contin grupari
ionizate: -COO-, -NH3+, OH-, CO-NH Hidrofobi (liofobi) Fsuperf mare tind sa coaguleze
Lipidele emulsionate in cursul digestiei tensiunea
superficiala scade prin adsorbtia de acizi biliari
(substante tensionactive)
-COO-
-NH-CH-C-
Cl-
Na+
-COO-
Na+
-COO-
Nucleu
insolubil
Na+
-COO-
ll
Cl-
Na+
Sarcini
legate
Na+
Apa
legata
Cl-
Apa libera cu strat

difuz de contraioni
Granula
Lichid
Micela
Potential
intermicelar
Electrocinetic zeta ()
21
Structura particulei coloidale

Sarcina electrica a granulei este (n-x)e in loc de ne
(x- nr. de contraioni din granula), iar valoarea
potentialului electric la limita stratului de apa legata
potentialul electrocinetic zeta ()
Stratul difuz de contraioni cu apa libera
Coagularea solutiilor coloidale prin aducerea la
pH=pHi (punct izolelectric, PI) sarcina electrica nula
Salifiere prin adaugare de saruri solubile in
concentratii mari hidratare ionilor sarii H2O libera
scade depunerea coloidului
Coagulare prin adaugare de ioni cu valenta ridicata;
z, conc. necesara pt. coagulare
Solutii micelare
Substantele tensioactive in concentratii ce depasesc un
anumit prag de dizolvare in solutii micele
Prag de micelare concentratia peste care concentratia
ionilor monomeri din sarurile acizilor grasi
(CH3-(CH2)n-COO-Na+) nu mai creste unire =>picaturi
de ulei
tens. superficiale a unui detergent -> maxima cand
concentratia sa atinge pragul de micelare
Tensiunea superficiala implicatii in procesele

digestive
Lichidele biologice < apa (biomoleculele- tensioactive)
Acizii biliari glicocolic si taurocolic + ioni de metale alcaline
saruri solubile in apa, Na-glicocolat si Na-taurocolat, puternic
tensioactive => rol in digestie
In duoden grasimi alimentare emulsificare suprafata
particulelor de lipide => metabolizarea lor de catre enzime
Tensiunea superficiala infl.permeabilitatea membranelor => agenti
tensioactivi ajuta la schimburi dintre celule si exterior => unele
medicamente administrate cu surfactanti
ser = 6710-3 N/m; urina = 6710-3 N/m (conditii normale)
urina 5010-3 N/m, ex. In leziuni hepatice agenti activi in urina
Proprietatile lichidelor in curgere

Lichide reale putin compresibile si cu vascozitate
Cugerea in straturi vecine subtiri paralele
particula ak Sk, vak=vk=const.
particula am Sm, vam=vm=const
vkvm
Intre moleculele dintr-un strat si intre straturi forte de
atractie van der Waals franeaza deplasarea relativa a
straturilor => frecare interna (vascozitate)
Elemente de mecanica fluidelor
Fortele ce actioneaza asupra unor straturi de lichid vecine

(suprafata de contact, S) aflate in curgere laminara, cu
vitezele v si respectiv v+dv
Fv - forta de frecare, dx- distanta dintre straturi

Fv ~S
Fv ~1/dx
Fv ~dv
Fv = S
dv
dx
Legea lui Newton
22
Vascozitatea lichidelor
Vascozitatea sangelui
sange ~ 4 x apa
[ ]SI = N m s 2
Sangele sistem dispers heterogen suspensie de celule in plasma

(solutie apoasa de electroliti, neelectroliti si macromolecule)
- lichid nenewtonian
=f(natura lichid, T)
1
Fluiditate dinamica
la 37oC
Plasma sangvina 92% apa, 7% proteine plasmatice (albumine 60%, globuline

35%, fibrinogen, alte proteine reglatoare), 1% alti solviti
Lichidele biologice (LCR, plasma sangvina, ser

sangvin, urina) - lichide newtoniene (satifsac
legea lui Newton)
Vascozitatea lichidelor biologice
Hematocrit (% volum elemente figurate) > 45%- 50% la omul sanatos
Fenomenul Fahraeus-Lindqvist
Legea lui Einstein pt. coeficientul de vascozitate - liniara
= d (1 + KV )
Solutiile coloidale si macromoleculare in care

=f(concentratia particulelor dispersate cf. legii lui
Einstein) lichide nenewtoniene
(1)
In cazul sangelui dependenta (1) ~ exponentiala

In cazul poliglobuliilor hematocrit ~ 80% =>
r=l/apa~1
Legea lui Einstein
= d (1 + KV )
Coeficientul relativ de vascozitate

=f (diametrul capilarului vascozimetrului)=>
Hematocritul prin capilare cu d<300 m ->
mai mic decat la intrarea in capilar
d- coeficient de vascozitate dinamica a mediului de dispersie

V- volumul fazei dispersate din unitatea de volum a suspensiei
K constanta f(natura si marimea particulelor dispersate)
ex. pentru globuline K= 410
Fenomenul Fahraeus - Lindqvist

Dependenta r de hematocrit
Pries et al. 1992
Dependenta coeficientului r
de raza tubului capilar
r =
d
1 +
R
Pries et al. 1992
= coeficient de vascozitate masurat cu un tub de raza foarte mare

d- diametrul eritrocitar
R raza capilarului
Relevanta pentru fiziologie lucrul mecanic cardiac la pomparea sangelui
prin capilare (d~5 mm) mult mai mic decat valorile asteptate
23
Fenomenul de acumulare axiala a eritrocitelor
Regimuri de curgere
Vascozitatea sangelui cand v curgere

tendinta eritrocitelor de a se deplasa spre axul vasului sangvin =>
scade frecarea cu peretii vasculari
La v>vcritic si/ sau la sectiuni mari

ale tuburilor -> vartejuri (consum
de energie)
Acumularea axiala a eritrocitelor limita de saturatie la v<vcirculatie in

arborele vascular
~ constant
Modificari ale vascozitatii r sange in poliglobulii (r ~24), anhidremie,
hipertensiune, asfixie ( conc. CO2 in sange, umflarea celulelor, d),
consum de alcool si cafea
La v de curgere mici straturile

deplasare in paralel
-In tuburi de sectiune mica (ex.
capilare sangvine)
Cresterea r sange creste efortul cardiac in mentinerea debitului

sangvin normal creste tensiunea arteriala
Cresterea r sange + vasoconstrictie capilara -> stagnare a circulatiei
periferice -> necroza tesuturilor irigate de capilare -> degeraturi
Regimuri de curgere in arborele vascular
Regimuri de curgere a sangelui in arterele mari

Numarul lui Reynolds descrie curgerea lichidelor in
conducte
Re =
vr
r raza tubului
- densitatea fluidului
v viteza de curgere
- coeficientul de vascozitate a lichidului
Curgere turbulenta:
a) in conditii normale:
- in aorta imediat deasupra valvulelor sigmoide la expulzarea sangelui
(vsange=vmax) -> zgomote caracteristice
- arborele vascular adaptat in special pentru curgerea laminara (consum
energetic minim)
debitul sangvin I=Sv = r2v
In aorta: I= 100 cm3/s, r~1.5 cm; =1.1 g/cm3
Pentru sangele din arterele mari, Recr=1000

a) Pentru Re<Recr curgere laminara
b) Pentru Recr=1000<Re<2000 curgere nestabila
c) Pentru Re>2000 curgere turbulenta
v r
> 1000
b) in conditii patologice si in alte vase cand sange foarte mica (anemii,

hidremie, scaderea CO2 in sange)
in general in conditii normale, curgerea sangelui in cea mai mare parte a
arborelui vascular este laminara
Fenomene electrocinetice: electroforeza, electroosmoza,

efectul de curgere si efectul de sedimentare
Electroforeza
Metode de separare si studiu al

macromoleculelor din solutii:
ultracentrifugarea, electroforeza,
spectrofotometria
Migrarea in camp electric a particulelor incarcate

electric (fenomen electrocinetic)
- catelectroforeza migrarea particulelor spre catod
- anelectroforeza migrarea particuleor spre anod
24
Efectul de sedimentare (Dorn)
Ilustrarea fenomenului de electroforeza a

particulelor de argila
- Fenomen opus electroforezei

aparitia unei tensiuni electrice
intre doua puncte ale unui electolit
intre care are loc sedimentarea
unor particule incarcate electric
E - sursa de tensiune continua

C/A - anod/catod
SE solutie electrolitica
PA particule de argila (-)
PI particule incarcate electric
A. Popescu, 1994
A. Popescu, 1994
Electroosmoza
Efectul de curgere (Quincke)
C/A catod/anod
MP material poros
SE solutie electrolitica
-Deplasare unei faze
electrolitice lichide pe
langa o faza solida in
prezenta unui camp
electric
Diferenta de nivel a lichidului, h,

Intre cele doua ramuri ale vasului
A. Popescu, 1994
- Aparitia unei diferente de potential, Ue, de o parte si de alta a unei

membrane poroase strabatuta de o solutie electrolitica sub presiune
A. Popescu, 1994
Particule biologice in solutii fiziologice. Potentialul

electrocinetic zeta ()
Distributia ionilor in straturile electrice din jurul unei

particule aflate intr-un electrolit
In solutii electrolitice fiziologice (i.e. izotone cu lichidele biologice

pH ~ 7.4 pt. plasma, LI, LCR, la t=37oC), macromoleculele,
particulele celulare, celulele prezinta un exces de sarcini negative
fata de cele pozitive.
pH izoelectric valoarea la care particula in ansamblu este neutra
(Q+ = Q-).
Incarcarea electrica negativa intrinseca (grupari ionice apartinand
particulelor: -COO-, -NH3+, -S-, -H2PO4- etc.).
- extrinseca datorita absorbtiei ionilor din mediu (e.g. absorbia de
ioni de Cl-, sau de Na+).
Aparitia unui strat dublu electric la suprafata particulelor biologice
A. Popescu, 1994
SDEC, SDED strat dublu

electric compact, respectiv
difuz
PHA plan hidrodinamic de
alunecare delimiteaza stratul
care se deplaseaza cu particula
SS start Stern
25
Mobilitatea electroforetica
Mobilitatea electroforetica
Mobilitate electroforetica viteza particulei / intensitatea campului

electric
u=
v
E
[u SI ] = m 2V 1 s 1
Mobilitatea particulei in functie de potentialul electrocinetic (teoria lui Henry)
u=
unde
f (r0 )
3
N i ( )
V
f (r0 )
Pentru particule mai mari - e.g.

celulele
f ( r0 > 100) =
r0 > 100
3
2
=> mobilitatea
u=
Pentru particule de dimensiuni mai mici e.g. virusurile

1
z i2 e 2 ni ( ) 2
= i
kT
- parametrul Debye-Hckel
ni ( ) =
Concentratia ionului de tip i
functia de corectie tabelata [1, 3/2]
r0 raza particulei, - permitivitate electrica a mediului, e sarcina electrica elementara,

T temperatura, k- constanta lui Boltzmann
Tehnici electroforetice
r0 > 0,1
f (r0 ) = 1
=> mobilitatea
u=
Pentru particule de dimensiuni intermediare mobilitatea >
Formula lui Henry
u=
f ( r0 )
3
f ( r0 )
Valori din tabel
Tehnici electroforetice
-Aplicatii la separarea pe clase a particulelor dintr-un amestec e.g. separare a

proteinelor serice, identificarea unor populatii celulare pe baza prop. electrocinetice
S seringa cu amestec
supus electroforezei
A,C anod, respectiv catod
HF hartie de filtru
EC eprubete colectoare
v viteza de deplasare a
Particulelor
ST solutii tampon
Dispozitivul de electroforeza Grassman
Spectrofotometria
Dispozitivul pentru electroforeza pe hartie. Electroforegrama plasmei

sangvine umane. A- fractia albuminica, 1,2, , ; - globuline, - fibrinogen
-Combinare EF cu tehnici imunologice evidentierea de anticorpi
(- globuline)
Legea Bouguer - Lambert
Studiul absorbtiei radiatiilor electromagnetice de catre solutii
x1/2 grosimea de injumatatire
dI = - kIdx; la x=0, I=I0
I0 intensitatea fasciculului luminos

Incident
I intensitatea fasciculului luminos la
distanta x de planul de incidenta
dx grosimea stratului de substanta
Strabatut de lumina
dI variatia intensitatii luminii
kn - coeficient de absorbtie
I(x)=I0exp(-kx)
26
Transmisia si extinctia unei substante

Transmisia
Extinctia
T (%) = (I/I0)*100
E=ln(1/T) = ln (I0/I) = kn*x
Kn- coeficient natural de absorbtie

Extinctia este o marime aditiva; amestec de solutii E1, E2, E3, ,En
E= iEi
Coeficient de absorbtie (absorbanta)
A=
I0 I
100 = (1 T ) 100
I0
Determinarea concentratiei unei solutii din

curba E= f(C)
Legea Lambert-Beer
Valabila pentru solutii diluate
E()= ()Cx
()= coeficient molar de extinctie
C = concentratia solutiei (mol/dm3)
x=grosimea stratului de solutie
= lungimea de unda a radiatiei ce interactioneaza cu solutia
Spectre de absorbtie = f()
Spectrele de absorbtie (in UV) ale bazelor azotate din

structura acizilor nucleici
- Prin masurarea extinctiei si interpolare din curba de calibrare E = f(c)

C1, C2, C3, Cx masurarea extinctiei => E1, E2, E3 -> curba de calibrare
ADN
A- adenina
C- citozina
G guanina
T- timina
OD- densitate optica sau
absorbanta
Absorbanta in UV a ADN
distrugerea microorganismelor => radiatia UV pt. sterilizare
-> mutatii care inactiveaza mecanismele reglatoare in diviziunea
celulara => cancer cutanat
Spectrele de absorbtie in domeniul vizibil

ale pigmentilor vizuali
Aplicatii ale spectrofotometriei in practica medicala

Spectrele de absorbtie ale macromoleculelor amprente
-> identificarea lor
-> dozarea lor
-> natura legaturilor chimice intre atomi
-> grupari organice libere
Cromoforii (C=O, C=N, C=C) din bazele azotate ale AND/ARN ->
benzi de absorbtie in IR si UV, dar nu in vizibil
Analiza spectrala aplicatii in laboratoare de analize de rutina din
spitale, in cercetarea medicala si in biologie
Celulele fotoreceptoare din retina conuri, fotopigmenti care au maxime de absorptie

specifice; Senzitivitatea spectrala secventa de aminoacizi din opsina
27
Ultracentrifugarea
Prezentarea schematica a fortelor ce actioneaza

asupra unei particule supuse centrifugarii
Permite evaluarea cantitativa a masei moleculare a

macromoleculelor de interes biologic prin determinarea
vitezei lor de sedimentare
Factorul de acceleratie
= Fcf/G = g/g0
Clasificarea centrifugelor in functie de :

a) obisnuite (<1000);
b) supercentrifugi (1000<<20000);
c) ultrcentrifugi 20000<<400000;
d) ultracentrifugi de experienta (>400000).
x1, x2, x3 pozitiile particulei la momentele de timp t1, t2, t3
Ff, Fcf , Fa fortele de frecare, si resepctiv centrifuga si arhimedica
Optica
Domeniul fizicii care studiaza lumina radiatia electromagnetica
vizibila, dar si domeniul adiacent (IR si UV) si interactia acesteia cu
substanta
Elemente de optica
Clasificare in functie de fenomenele specifice studiate

Optica ondulatorie studiaza fenomenele in care se manifesta
preponderent caracterul ondulatoriu al luminii (e.g. interferenta,
difractia, polarizarea)
Optica fotonica (corpusculara) studiaza fenomenele in care se
manifesta preponderent caracterul corpuscular al luminii (efect
fotoelectric, efect Compton, emisia si absorbia luminii)
Optica geometrica- utilizeaza raze de lumina neluand in
considerare nici aspectul corpuscular, nici cel ondulatoriu al
luminii
Natura electromagnetica a luminii
Spectrul electromagnetic
Lumina unda electromagnetica

- doua componente camp electric si camp magnetic
- Senzatia luminoasa este data de componenta electrica
-Caracterul de unda nu explica unele fenomene cum sunt emisia de

lumina de catre corpurile incandescente si distributia energiei dupa
lungimea de unda
-Max Planck (1900) lumina este emisa sub forma de cuante de
energie luminoasa sau fotoni (corpusculi de lumina)
- Einstein lumina are caracter dual de unda si corpuscul
28
Optica geometrica
Refractia. Legea refractiei
Descrie in special fenomene luminoase care au loc la suprafata de separare

dintre doua medii si aplicatiile lor la construirea unor instrumente optice
Reflexia luminii
i = unghi de incidenta
r = unghi de refractie
i
i
Legea refractiei
Legea refractiei
sin (i) = sin (r)
r
r
S=suprafata de separare
dintre doua medii diferite
I = punct de incidenta
i = unghi de incidenta
r = unghi de reflexie
n = c/V
n1, n2 = indicii de refractie ai mediului 1, respectiv 2

V1, V2 = viteza luminii in mediul 1, respectiv 2
Reflexia la unghi limita: i = l, r = 90o; n2=n1sin l
Aplicatii ale reflexiei si refractiei in medicina si

tehnica dentara
In estetica dentara se utilizeaza ceramici a caror

structura fina produce reflexia, refractia si transmisia
luminii similare cu cea a dintilor naturali;
Dispersia luminii
Variatia indicelui de refractie cu lungimea de unda
descompunerea luminii in spectrul vizibil
Vidul mediu nedispersiv, restul materialelor sunt dispersive
aceste tipuri de ceramici dau dintilor artificiali un aspect

foarte apropiat de cel natural
Dispersia luminii prin prisma
Polarizarea luminii
Lumina - naturala -> E oscileaza dupa toate directiile in spatiu

- partial polarizata E oscileaza dupa directii preferentiale
- total polarizata E oscileaza dupa o singura directie
Metode de obtinere a luminii total polarizate
Fenomenul de birefringenta (dubla refractie) la trecerea luminii prin

cristale anizotrope
doua raze emergente raza ordinara - asculta de legea refractiei
- raza extraordinara nu satisface legea
refractiei
Lumina a) total polarizata; b) naturala; c) partial polarizata

Substante optic active proprietatea de a roti planul luminii polarizate
http://physics.phys.tuiasi.ro/~pnica
29
Metode de obtinere a luminii polarizate

Polarizarea prin reflexie la suprafata de separare dintre doua
medii transparente
Obtinerea luminii polarizate cu ajutorul prismei lui Nicol
http://www.csid.upt.ro/course_docs/fizica
Pentru o valoare a unghiului de incidenta (unghiul Brewster) se obtine

lumina reflectata este total polarizata
La trecerea prin pelicule de polaroid E oscileaza dupa o directie
paralela cu dispunerea lanturilor moleculare din structura peliculei
Aplicatii ale polarizarii luminii in medicina si tehnica dentara

Lumina polarizata poate fi utilizata la detectarea schimbarilor care
au loc in tesuturile dentare si implicit la diagnosticul unor afectiuni
dentare (e.g. cariile)
http://physics.phys.tuiasi.ro/~pnica
Interferenta luminii
Suprapunerea undelor luminoase in spatiu; intensitatea undelor suprapuse
trece prin maxime si minime; formarea franjelor luminoase
Sistem de detectare optic sensibil la lumina polarizata:

- se ilumineaza tesutul dentar cu lumina polarizata
- Se masoara starea de deploarizare a luminii imprastiate utilizand tehnici
de imagistica prin polarimetrie optica
- Pentru a permite caracterizarea tesutului dentar in profunzime,
diagnosticul prin polarimetrie poate fi incorporat in sisteme de
reflectometrie in domeniul de coerenta optica si tomografie, care permit
identificarea locurilor de depolarizare in profunzimea tesutului dentar si
care sunt asociate cu demineralizari ale osului sau smaltului.
Dispozitivul lui Young

Difractia luminii
Ocolirea de catre lumina a obstacolelor atunci cand dimensiunea lor are
un ordin de marime comparabil cu lungimea de unda a radiatiei incidente
Instrumente optice
Ansamble de lentile, oglinzi si diafragme cu ajutorul carora se obtin
imagini (cu detalii neobservabile cu ochiul liber) ale diferitelor
obiecte
Sistem optic centrat: axele optice ale componentelor sa coincida cu
axul geometric al instrumentului
Difractia printr-o fanta
Clasificare din punct de vedere al naturii imaginilor

a) instrumente care dau imagini reale: e.g. aparatul fotografic,
aparat de proiectie.
b) instrumente care dau imagini virtuale: e.g.lupa, microscopul optic.
Au doua componente-obiectiv si ocular.
30
Caracteristici optice
Puterea:
Marimi ce permit compararea a doua instrumente optice de acelasi

fel si alegerea celui care indeplineste anumite cerinte
P = tg 2 / y1
2 = unghiul sub care se vede obiectul prin instrument
y1 = dimensiunea liniara a obiectului pe axul optic
Marirea () = raprtul dintre o dimensiune liniara a imaginii si aceeasi

dimensiune liniara a obiectului
Marirea transversala:
=y2/y1=(lungimea imaginii pe axul optic)/(lungimea obiectului
ax optic)
Caracterizeaza instrumentele care dau imagini virtuale

Grosismentul (marirea unghiulara):
G = tg 2 / tg 1
Utila in cazul instrumentelor ce produc imagini reale (dimensiunile

lor pot fi masurate)
tg 2 = unghiul sub care se vede obiectul prin instrumentul optic

tg 1 = unghiul sub care se obiectul privit cu ochiul liber asezat la
distanta optima de vedere clara
Puterea separatoare caracterizeaza capacitatea

instrumentului de a forma imagini distincte, separate ale
obiectului;
Instrumente care dau imagini virtuale
Lupa sistem convergent alcatuit din una sau mai multe lentile
Obiectul plasat intre focar si lentila; lupa de deplaseaza intre obiect si ochi
astfel incat imaginea obiectului sa se formeze la distanta optima de vedere
clara.
Formarea imaginii unui obiect prin lupa
Puterea unui instrument optic mai mare pot fi distinse

puncte mai apropiate ale obiectului care dau imagini
diferite
Putere separatoare - liniara
- unghiulara
Microscopul optic
Componente:
1) Oculare
2) revolverul pe care se fixeaza
obiectivele
3) Obiective
4) Tambur de reglare grosiera
5) Tambur de reglare fina
6) Masuta pe care se plaseaza proba
7) Sistemul de iluminare sursa de
lumina, oglinda (redirectionarea
fasciculului de lumina)
8) Condensor
Formarea imaginii unui obiect prin microscop
i=imaginea obiectului prin obiectiv (imagine reala,

rol de obiect pentru ocular)
i=imaginea finala (virtuala, rasturnata, marita) preluata
de ochiul uman
http://en.wikipedia.org/wiki/Optical_microscope
31
Microscopia electronica
Bazata pe principiul lui Louis de Broglie orice particula (electron,
proton, neutron,) in miscare are si un caracter ondulatoriu
h
h
=
p mv
E = h
Microscopia electronica
Fenomenul de difractie al electronilor pe planele cristalografice intensitatea
maxima a undelor rezultate dupa interferenta cand diferenta de drum - nr.
intreg de
- lungime de unda
p- impuls
h- constanta lui Planck
- frecventa undei
E- energie
= 2d sin = n
d - distanta interplanara
n=1, 2, 3,
- modificata f(tensiunea de accelerare, U) -> intensitatea curentului

detectat in functie de viteza electronilor incidenti variaza (maxime si minime)
Difractia electronilor
Schema comparativa microscop optic si microscop

electronic
electroni< lumina (de 100.000 ori)

e- pot produce imagini cu
Rezolutie de 0.1 nm.
tun electronic
Pattern de difractie
Microscopul electronic
Aplicatii ale microscopiei electronice in medicina

Microscopul electronic cu transmisie (Transmission
Electron Microscope,TEM) imagine 2D a unei probe,
formata prin fasciculele de electroni transmise prin
specimen; magnificare ~ 500.000.
Microscopul electronic cu scanare (Scanning Electron
Microscope, SEM) imagine 3D a unei probe prin
detecia electronilor emisi de pe suprafaa specimenului
datorit excitrii acestuia de ctre un fascicul incident de
electroni; magnificare ~100000.
32
Prepararea probelor in microscopia electronica

Procedura complexa; grosimea, L, a specimenului maxim de ordinul
a sute de nm;
Probe de calitate -> L comparabila cu drumul mediu liber al
electronilor prin proba (cateva zeci de nm)
Fixare chimica: Stabilizarea macrostructurii mobile a probei
Criofixare: Inghetarea foarte rapida a probei -> conservare
Deshidratare: Eliminarea apei din proba, inlocuirea ei cu (de
exemplu) etanol
Incapsulare in rasini, pentru sectionare
Sectionare in straturi foarte fine, semitransparente pentru
electroni
Colorare (staining): includere de metale grele -> imprastiere
electroni contrast
Inghetarea si fracturarea probei studiul membranelor celuare
Aplicatii ale microscopiei electronice in medicina
Matricea din jurul corpului neuronal

(dendrite, axoni, butoni terminali,
celule gliale)
cal.vet.upenn.edu
Aplicatii ale ME in medicina
Sectiune prin axonii nervului optic

observata la microscopul electronic
K.-A.Nave/MPI f. Experimental Medicine
Structura ochiului uman. Ochiul ca sisem optic
- studiul
celulelor si al componentelor celulare (organite, citoschelet,etc.),

- diagnostic histopathologic,
- investigarea specimelor clinice in diagnosticul unor boli renale,
- investigarea unor procese tumorale (differentiere celulara),
- identificarea unor agenti infectiosi, patogeni submicroscopici (virusi morfologie)
Cercetare investigarea ultrastructurii

sinapselor, intelegerea morfologiei si
functionarii sistemulul nervos
http://www.mikof.md/ro/anatomy-of-eye.shtml
Imaginea unui neuron motor la microscopul electronic
Formarea imaginii in ochiul normal. Defecte de vedere si

corectarea lor
Defecte de vedere si corectarea lor
b) Presbiopia si hipermetropia formarea imaginilor in spatele retinei;

se corecteaza cu lentile convergente
a) Miopia formarea imaginilor inaintea retinei; se corecteaza cu lentile

divergente
c) Astigmatism datorita curburii neuniforme a corneii razele provenite
din directii diferite sunt focalizate in puncte diferite; corectare cu lentile
cilindrice
33
Tranzitii spontane si tranzitii induse
Laserii si aplicatiile lor in practica medicala
Sistemele cuantice (e.g. atomi, molecule) la echilibru stare cu energie

minima (stare stationara)
Tranzitie cuantice: La furnizarea de energie din exterior stare excitata
(temporara) dezexcitare (tranzitii cuantice in stari de energie mai joasa)
Dezexcitarea sistemului caracterizata de probabilitatea de tranzitie in
unitatea de timp
N 1
P = lim

N t
t 0
N nr. de sisteme care au efectuat tranzitia in t
N nr. de sisteme in stare excitata
dN 1
= P
N dt
Variatia in timp a numarului de sisteme in stare excitata

N
dN
= P dt
N
N
= Pt
N0
ln
N0
dN
= P dt
N
0
N = N 0 e Pt
Timp mediu de viata al starii excitate
1
P
N = N 0 e t
Legea de variatie a nr. de sisteme in stare excitata
Emisia spontana si emisia indusa

Atomii in stare excitata ~10-8 s, tranzitie spontana pe nivel inferior
foton: tranzitia spontana
Nivele metastabile excitate un timp mai indelungat >>10-8 s;
tranzitia in stare fundamentala are loc intr-un timp mai indelungat
Daca atomul in stare metastabila este stimulat dupa t< posibila
dezexcitare inainte de expirarea timpului de viata
emisia de fotoni = emisie stimulata (indusa);
- foton incident + foton emis, cu E=Em-En = h (tranzitie intre
nivelele energetice metastabil m si cel inferior n)
- fotonii incidenti intalnesc multi atomi in stare excitata nr. mare
de fotoni emergenti (interactii rezonante)
- o radiatie electromagnetica incidenta intr-un mediu activ (favorabil
interactiilor rezonante) mult amplificata
=f(caracteristicile interne ale sistemului)
Inversia populatiilor
Emisia spontana si emisia indusa
repartitia atomilor pe nivele energetice, E1, E2 (E2>E1) la echilibru

termodinamic legea de distributie a lui Boltzmann
N 2 = N1e
N2
=e
N1
E2 E1
kT
(1)
E2 E1
kT
N 2 < N1
E 2 > E1
La incalzirea sistemului, N 2, pentru T ; N 2 N1
34
Inversiunea populatiilor. Temperatura absoluta negativa
Fenomenul prin care N2>N1 inversiune de populatie

din (1) T negativa
T =
E2 E1
N
k ln 2
N1
Efectul LASER light amplificated by stimulated

emssion of radiation
Daca se iradiaza proba in care avem inversie de populatie intre E1 si
E2 mai multe interactiuni foton- atomi excitati pe E2, decat pe E1
Daca E fascicul incident = E2-E1 => dezexcitarea indusa a atomilor cu
emisia unui nou foton cu E = E2-E1 fasciculul emergent mai intens
decat cel incident (amplificare a radiatiei)
Conditii : 1) inversia populatiilor intre 2 nivele energetice date
2) emisia stimulata intre aceste nivele (intensitatea
radiatiei de pompaj, I > I prag)
Fenomenul de amplificare a radiatiei electromagnetice bazat pe
emisia stimulata efect LASER
Primele dispozitiva LASER 1958 Basov si Prohorov, Townes
In Romania I . Agarbiceanu
Proprietatile laserilor
Aplicatii ale laserilor in medicina
Intensitatea foarte mare (>>I surse obisnuite, de zeci de
ori > Iemisa la suprafata Soarelui)
Radiatia este monocromatica emisia este stimulata
intre doua nivele de E inguste, bine determinate
Radiatia este coerenta radiatia emisa in faza cu
radiatia stimulatoare
Directionalitatea lumina laser este emisa sub forma
unui fascicul paralel (fasciculul contine fotoni directionati
in lungul axei cavitatii rezonante (ex. Cilindru in laserul
cu cristal de rubin)
Tipuri de laseri utilizati in medicina

Dupa tipul de design in special:
laseri cu CO2 laseri cu unde continue cu puterea cea mai mare utilizat in
proceduri chirurgicale, tratamente cosmetice facelifts, dermabaraziune, etc.)
diode laseri mediul activ este un semiconductor (jonctiune p-n) utilizat in
medicina dentara, in chirurgia tesuturilor moi, in hemostaza (absorbtie mare de
catre hemoglobina in 800-980 nm)
Laseri cu coloranti organici (mediul activ) utilizati in dermatologie (inlaturare
cicatrice, tatuaje), inlaturarea pietrelor la rinichi
laseri cu excimeri (excited dimer) -> fascicule laser in impulsuri scurte (10 25
ns), cu energie mare pe impuls, la diferite lungimi de unda in domeniul
ultraviolet energie suficient de mare pentru a distruge legaturi moleculare la
suprafata tesuturilor dezintegrarea lor controlata prin ablatiune (vaporizare)
fara a fi arse sau taiate; utilizate in chirurgia ochiului LASIK (Laser-Assisted
in situ Keratomileusis, chirurgia refractiva) remodelarea corneei pentru a
corectarea defectelor de vedere (miopie, hipermetropie, astigmatism, etc.)
Chirurgie, fara hemoragie, inlaturarea pietrelor la

rinichi, chirurgie oculara, medicina dentara
Tratamente cosmetice: acnee, celulita,
inlaturarea parului in exces, inlaturarea ridurilor,
a tatuajelor
Tipuri de laseri utilizati in medicina

laseri cu fibre mediul activ este din fire optice dopate cu elemente
din grupa metalelor rare (Yb, Nd, Dy, Pr, Tm)
laseri cu gaz un curent electric intr-un gaz producere de lumina
coerenta (conversie de energie electrica in lumina laser; ex. He-Ne,
Co2, etc.)
laseri cu electroni liberi mediul activ electronii care se misca liber
intr-o structura magnetica (acopera frecventa cea mai mare si este
ajustabila) utilizat in chirurgia ablativa a tesuturilor moi, corneei,
tesutului cerebral, etc., in tratarea aterosclerozei si a bolilor de inima
prin distrugerea depunerilor de grasime.
35
Laserii in chirurgie
scalpel cu laser taiere sau ablatie a tesuturilor
vii prin energia laserului, vaporizarea tesuturilor
moi cu continut ridicat de apa
biologia celulara microscalpel cu laser
sectiuni de dimensiuni subcelulare
Domenii medicale de aplicatie ale laserilor
angioplastie
diagnostic si tratment al cancerului
tratamente cosmetice
dermatologie
litotriptie
mamografie
Imagistica medicala
microscopie (confocal laser micropscopy)
oftalmologie (Lasik, fotocoagulare laser)
tomografie in coerenta optica
chirurgie,prostatectomie
Analizatorul vizual
Elemente de optica biologica.Proprietatile

dioptrilor oculari. Mecanismele biofizice ale
receptiei vizuale
Analizatorul vizual - componente
Perceptia vizuala capacitatea de a reflecta lumea

inconjuratoare prin procesarea informatiei continute in
lumina vizibila
Se realizeaza la nivelul analizatorului vizual sistem
care implica structuri extrem de specializate
implementeaza functii complexe cum sunt receptia
luminii, formarea de reprezentari monoculare, binoculare
(din perechi de proiectii bidimensionale), identificarea si
categorizarea obiectelor, aprecierea distantei dintre
obiecte (orientare in spatiu), ghidarea miscarilor corpului
in raport cu pozitia obiectelor
Analizatorul vizual - componente
ochiul in special retina

nervul optic
chiasma optic
tractul optic
corpul lateral geniculat
cortexul vizual primar
cortexul vizual de asociatie
36
Proprietatile dioptrilor oculari
Structura ochiului
Aparatul optic al globului ocular
Ochiul forma globulara

Invelisurile:
- sclerotica -> anterior corneea
- coroida anterior se ingroasa -> corpul ciliar muschi ciliar
- procese ciliare
anterior prezinta un diafragm irisul, cu un orificiu central, pupila
Studiul ochiului dpv al opticii geometrice

Modelul de ochi redus
Cristalinul
lentila biconvexa situata inapoia irisului
- mentinut de ligamentul suspensor (zonula) inserat pe sclerotica
- imparte globul ocular in 2 camere
anterioara (cu umoare apoasa)
- posterioara (cu umoare vitroasa)
a) modelul de ochi redus la un singur dioptru, care asigura mersul
razelor de lumina ca in mediul real
- modele de ochi redus (Listing, Gullstrand) > ochiul dioptru sferic
cu r~6 mm, separa aerul de un mediu transparent cu n~1,33
Convergenta ochiului, C=60 dioptrii

Model ce studiaza mersul razelor prin toti cei 4 dioptri al
globului ocular (convecsi si concavi)
u.v.
n=1,336
Ochiul sistem optic central, capabil de focalizare automata; neglijarea

detaliilor de curbura a cristalinului si a diferentelor intre indici de refractie a
fluidelor oculare
Acomodarea la distanta
Procesul prin care se formeaza pe retina imaginea obiectelor situate la d< 6m
de ochi -> contractia muschiului ciliar -> modificarea curburii cristalinului
Convergenta totala
C= 40 D + 20 D =
Ccornee+Ccristalin
Ochiul normal (emetrop) imaginea obiectelor foarte indepartate se

formeaza pe retina; cele apropiate necesita acomodare
37
Acomodarea la distanta
Cataracta
Punctum remotum cel mai indepartat care poate fi vazut clar fara acomodare
-La pt. ochiul emetrop, la d< pentru ochiul miop, la d> pentru ochiul hipermetrop
Punctum proximum cel mai apropiat care poate fi vazut clar cu acomodare maxima
- 25 cm pentru ochiul emetrop, d<25 cm miopie, d>25 cm hipermetropie
Opacizarea cristalinului datorita

unor boli congenitale, a diabetului
zaharat, a imbatranirii (tulburari de
nutritie), expunere indelungata la
radiatii intense
In loc sa fie focalizata, lumina este
imprastiata
Opacitatea creste => imprastierea
luminii creste vedere neclara
Se poate remedia prin implant de
lentila convexa (extragerea
cristalinului)
Adaptarea la lumina
Mecanismele biofizice ale receptiei

vizuale
Lumina puternica
Lumina slaba
Structura retinei
Celule fotoreceptoare
Contin rodopsina
Retina - membrana pe fata interna a ochiului, contine celule receptoare
(conuri si bastonase) responsabile de transformarea luminii n semnale nervoase.
Contin iodopsina
Retina contine ~100 milioane de bastonase, ~7 milioane de conuri
38
Structura si fuctia celulelor receptoare cu conuri si

bastonase
Celulele cu bastonas au o prelungire sub forma de bastonas (segmentul

extern) care contine discuri membranare suprapuse
Membranele sunt formate din subunitati de diametru de 5 nm in centrul
carora se afla o molecula de rodopsina, formata dintr-o proteina opsina si
aldehida vitaminei A retinol
Membrana prezinta numeroase canale pt. Na+ (deschise in intuneric) care
intra in celula datorita gradientului electrochimic mare
Na+ scos din celula datorita pompelor de Na+ => curent electric transportat
de ionii de Na+ - curent de intuneric
V intracel=-20 mV; Vextracel=0 mV
La actiunea luminii - activarea rodopsinei -> inchiderea canalelor de Na+

(dispare curentul de intuneric)
hiperpolarizarea celulei (-35mV) => V -> excitatia neuronilor bipolari cu
terminatiile in contact cu celulele receptoare
- Plocale din neuronii bipolari -> excitatia neuronilor ganglionari trenuri de
potentiale de actiune de tip tot sau nimic mezencefal scoarta
cerebrala (occipital, scizura calcarina)
Comparatie intre celule cu conuri si celule

cu bastonase
Celulele cu bastonase
adaptate la lumina scazuta
- specializate in vedere albnegru (crepusculara)
- au aceeasi senzitivitate
pentru lumina, independent de
=> nu pot detecta diferente
de culoare
- contin pigmentul rodopsina
(carenta de vitamina A
diminuarea vederii nocturne)
- au discuri
- sunt mai raspandite in zonele
de margine ale retinei
Distributia celulelor cu conuri si bastonase
Comparatie intre celule cu conuri si celule cu

bastonase
Celulele cu conuri adaptate la lumina intensa
- vedere in culori (diurna)
- forma -> lipsa discurilor
- au falduri ale membranei
- pigment iodopsina varietati distincte:
- eritrolab absoarbe intens rosu
- clorolab absoarbe intens verde
- cianolab absoarbe intens violet
- functioneaza ca si celulele cu bastonas: lumina ->
hiperpolarizare -> potential de actiune in neuronii bipolari
- mai raspandite in zona foveii centrale
Curbe de absorbtie spectrala
Conuri max 560 nm

Basonase max 500 nm
Mecanismele fotoreceptiei
Retinal fotoizomerizare (necesita 1 foton)
Conversie 11-cis retinal 11-trans retinal => induce
schimb conformational in molecula de opsina
Declansarea unui semnal intracelular in cascada ->
transductie
Inchiderea canalului ionic
Variatie de potential electric celular (participa si ioni de
K+, Ca2+, etc.)
39
Vederea cromatica
Deficiente ale vederii cromatice
Prin combinarea diferitelor tipuri de culori -> perceptia de noi culori

ex. Rosu+verde = galben
rosu + albastru = violet
verde+albastru= cyan
Suprapunere de rosu, verde, albastru -> lumina alba
La nivelul ochiului uman 3 tipuri de conuri
Datorita absentei (transmise genetic) a unuia sau a mai multor tipuri de
conuri - > deficiente de vedere cromatica inabilitatea de a percepe
anumite culori
8% dintre barbati, 0.5% dintre femei deficiente de perceptie rosuverde (deuteranopia)
Biofizica receptiei auditive
Vederea normala
Deuteranopia
(deficit verde-rosu)
Tritanopia
(deficit albastru-galben)
Drumul parcurs de semnalele acustice in ureche

Ptimpan ext= Ptimpan int datorita trompei lui Eustachio, care comunica
cu nasofaringele
Vibratiile timpanului ciocan nicovala scarita fereastra
ovala a melcului (FFO=1.3 x Ftimpan
Muschii inserati pe osicioare realizeaza variatia nivelului de
amplificare - control automat (pentru protejarea urechii interne)
Amplificarea sunetului la nivelul FO (urechea medie)
FFO
= 1.3
Ft
Urechea 3 segmente:
1) urechea externa pavilion, conduct auditiv, timpan
2) urechea medie contine oase, ligamente si muschi (ciocan, nicovala, scarita, FO, FR)
3) Urechea interna vestibul V, 3 canale semicirculare CS, melcul (M)

Sectiune prin melc
p urechei int erna S FO

= 1 .3
p a St
S FO =
Stimpan
Ftimpan = p a S t
15
pureche int erna =
1.3 p a S t
= 1.3 15 1Pa 20Pa
S FO
SFO= suprafata membranei FO; pa=presiunea acustica din conductul auditiv

Sectiune transversala prin melc
Vibratiile coloanei de lichid
(perilimfa) din CV si CT sunt in
opozitie de faza masaj al
canalului mediu ce contine endolimfa
Stare de vibratie a membranei bazilare cu structurile de pe ea
Sistemul mecanic de captare

si transmitere a vibratiilor aerului
asigura functionarea urechii atat
pentru semnalele aflate la limita
pragului de audibilitate, cat si
pentru cele aflate la limita durerii
1-organul lui Corti
2-canal vestibular
3- canal timpanic
40
Mecanismul biofizic al receptiei auditive
Celule recpetoare cu cili din urechea interna
Organul lui Corti
Pe membrana bazilara- 2 straturi de celule tunel; siruri de celule receptoare

cu cili, in contact cu terminatiile nervoase ale nervului auditiv

Deasupra organului lui Corti pluteste membrana tectoria (acelulara),
alcatuita din proteine intens hidratate; ea atinge usor cilii celulelor
receptoare
La trecerea semnalului acustic prin canalul vestibular si timpanic,
membrana bazilara vibreaza si odata cu ea, vibreaza si celulele
receptoare cilii -> deformare (indoire sau inclinare) in contact cu
membrana tectoria variatie de potential de repaus al celulei
receptoare (potential de actiune local) in terminatiile nervului auditiv
In functie de amplitudinea potentialului local din terminatia nervoasa
in fibrele nervului auditiv iau nastere trenuri de potentiale de actiune
de tip tot sau nimic, frecventa lor creste cu cresterea AP Local
http://www.sickkids.ca/Research/Auditory-science-laboratory

Mecanismele posibile care determina la indoirea cililor si aparitia
Preceptor:
deschidere a canalelor Na+ sau K+ printr-un efect pur mecanic sau
intervin proprietati piezoelectrice ipotetice ale cililor celulelor
receptoare
Perilimfa din CV si CT - bogata in ioni de Na+
Endolimfa din CMediu bogata in ioni de K+
Endolimfa este incarcata negativ (~80-100 mV) fata de perilimfa
La un semnal acustic apar variatii ale acestui potential (potentiale
microfonice), care daca sunt culese si amplificate pot reda intr-un
difuzor cu exactitatea unui microfon piezoelectric de foarte buna
calitate semnalul acustic receptionat

a sunetelor de diferite tonalitati
Capacitatea urechii interne de a face deosebire intre sunetele de

tonalitate joasa/inalta (cu frecv mica/mare)
Teoria Helmholtz datorita fenomenului de rezonanta similar cu
corzile harpei sau pianului intra in vibratie cele cu o lungime
potrivita cu frecv. Vibratiei, a semnalului acustic recpetionat
Membrana bazilara ingusta la baza melcului, lata la varf; alcatuita
din 42000 fibre paralele, ca si corzile harpei
Sunetele joase receptionate la varful melcului, cele inalte la baza
melcului
Sunetele audibile - frecventa 20 - 20,000 Hz (20 kHz)
41
Teoria lui Von Beksy (a undei calatoare):

Modelul propus pentru explicarea fenomenelor bioelectrice
In membrana bazilara ia nastere un val, care se deplaseaza spre

helicotrema
La inceput, inaltimea acestui val este mica, dar intr-un anumit punct
al membranei bazilare ce depinde de frecv semnalului acustic,
inaltimea valului acustic creste brusc, apoi scade la fel de brusc
Valoare maxima (hmax) - la baza melcului pentru sunete cu inalte
- la varful melcului pentru sunete cu joase
- acolo unde se produce, celulele receptoare
ating membrana tectoria si initiaza excitatia auditiva (hmax=1m pt.
semnalele acustice cele mai intense)
Audiograma
Audiograma - exemplu
Grafic care arata praguri audibile pentru frecvente standard,

measurate cu un audiometru. Axa Y - intensitatea masurata in
decibeli; axa X frecventa masurata in Hertz (sau pe scala
logaritmica a frecv.)
Domeniul de frecvente acoperite de audiograma 100 - 8000 Hz
(include frecventa fundamentala a sunetelor in vorbire)
Pragul de audibilitate - reprezentat relativ la o curba standard care
reprezinta auzul 'normal' in dB
Auzul mediu normal considerat aproape de 0 dB de la 250 Hz la
8 kHz
Determinarea pragurilor auditive audiometrie prezentarea a
diferite tonuri la o frecventa si intensitate specifice; persoana
raspunde cand percepe sunetul, se inregistreaza sunetul cu
intensitatea minima auzita
Radiatii ionizante si interactia lor cu materia vie

Spectrul electromagnetic
Interactia materiei vii cu factorii fizici.Principiile

fizice ale unor metode de diagnostic
si tratament in medicina
42
Radiatii ionizante
Radiatii din spectrul electromagnetic (fotonice) sau
fascicule corpusculare care au suficienta energie pentru
a smulge electroni din atomi sau molecule ionizare
Interactia radiatiilor X cu substanta

Efectul fotoelectric eliberarea unui electron din invelisul atomic
Tipuri de radiatii ionizante:

Fotonice raze X, raze
Corpusculare fascicule (nuclee de heliu)
- fascicule +, - (electroni, pozitroni)
- fascicule de neutroni (prin interactii
indirecte)
Efectul Compton interactia fotonului cu un electron liber sau din

paturile atomice exterioare imprastierea fotonului
Atenuarea unui fascicul de fotoni

Producerea de perechi la interactiunea unui foton cu o
energie suficient de mare (> 1.02 MeV) cu campul
nuclear
Fotonul dispare si se genereaza o pereche electronpozitron (e+ - e-) prin conversia masa-energie
Ee+=Ee-=m0c2=0.51 MeV (energie de creare a
particulelor)
Pozitronul rezultat este anihilat de o antiparticula doi
fotoni (E=0.51 MeV) ce se propaga in directii diferite
Probabilitatea mecanismelor de interactie raze X-substanta

in functie de energia fotonilor si de numarul atomic Z
Intensitatea fasciculului emergent

Intensitatea fasciculului incident
Coeficient de atenuare
Grosimea stratului de substanta traversat de radiatie
- masoara probabilitatea de interactie a fotonului incident cu

un anumit tip de substanta
43
Dozimetria radiatiilor. Marimi si unitati
Masurarea efectelor biologice ale radiatiilor utila din punctul de

vedere al aplicatiilor medicale (diagnostice si terapeutice)
Doza de radiatii primita:
1) Doza de ioni se bazeaza pe efectul ionizant al radiatiilor
raportul dintre sarcina electrica totala a ionilor de un
anumit semn produsi direct sau indirect de rad
incidenta in aer uscat la 0oC si 1.013 bar si
I = dQ/dm (1 roentgen=1 C/1 Kg)

2) Doza de energie absorbita (D):
considera absorbtia de energie de catre materie
raportul dintre energia (E) transferata de catre radiatii
unei substante si masa substantei iradiate (m)
D=dE/dm (in S.I. I Gray = 1 J/1 Kg = 100 rad)
Efectele biologice ale radiatiilor ionizante

Doza biologica B = D
[B]S.I. = 1 Sievert (1 Sv = 100 rem) doza de energie a
unei radiatii ce produce in conditii identice aceleasi
efecte biologice ca si doza de 1 Gy provenita de la
radiatia X standard
Actiunea radiatiilor ionizante asupra biomoleculelor
- Modificari de greutate moleculara, dezaminari in lantul
peptidic, inactivarea enzimelor, coagularea substantelor
coloidale;
- Ionii rezultati intra in reactii noi cu substante din tesuturi
Aplicatii ale radiatiei X in diagnostic radiografia

Se bazeaza pe atenuarea (absorbtia) diferentiata a fotonilor X la
trecerea prin tesuturi (cu constituenti diferiti si densitati diferite)
Fasciculul rezultat este captat pe un film
3 nivele distincte de absorbtie 3 grade diferite de innegrire a
filmului radiologic:
a) absorbie foarte redusa de aerul in cavitati zone opace pe
film
b) absorbtie ceva mai pronuntata de celulele moi (muschi,
tesuturi cu grasime, vase sanguine) tonuri de gri
c) absorbie pronuntata oase, dinti cu continut ridicat de
saruri minerale apar translucente pe film
Efectele biologice ale radiatiilor ionizante

Intensitatea efectelor depinde de tipul de radiatii folosite (e.g. o
cantitate de energie mai mica transferata de radiatie produce
acelasi efect ca si o cantitate mai mare de radiatie sau
efectivitate biologica a unei radiatii (E.B.)

(se raporteaza la efectivitatea biologica a unei radiatii standard rad.
X accelarata la 200 kV)
X, ,
neutroni
protoni
alfa
=1
= 5-10
= 10
= 20
Actiunea radiatiilor ionizante asupra

biomoleculelor
Depinde de doza
Alterarea ADN cromozomii modificati
transmit noilor celule caractere anormale
La doze mari efecte neoplazice
Efectele nocive apar dupa o perioada de
latenta
Aplicatii ale radiografiei

Investigarea de rutina:
A sistemului osos
A patologiei pulmonare si cardiace
A patologiei dentare
Radiatii X
dure cu energie si penetrare mare investigarea
tesuturilor osoase si a dintilor
- Moi (mai putin penetrante) pentru investigarea tesuturilor
mai putin dense
44
Aplicatii ale radiografiei - exemple
Tomografia computerizata (TC)
Tehnica pentru obtinerea imaginilor sectionale ale unui

organ prin transmisia radiatiilor X si procesare
computerizata.
Etapele obtinerii unei TC:
Radiografie dentara
http://www.dentistryinworld.com/img_stiri.php?id=41
Achizitia de date pentru obtinerea unei imagini

Procesarea datelor cu ajutorul unui computer
Afisarea imaginilor
http://web.up.ac.za/sitefiles/Image/45/1289/1633/
FAQ%20What%20is%20radiography%201.jpg
Tomografia computerizata prezentare

schematica
Tomografia prin emisie de pozitroni (TEP/PET)

Tehnica ce produce harti tridimensionale functionale ale
anumitor regiuni ale corpului
Bazata pe detectia de perechi de raze emise de un
radioizotop care se leaga de o molecula metabolic activa
(e.g. glucoza, apa) injectata in circulatia sanguina.
Compusii astfel marcati (radiotrasori) se acumuleaza in
tesutul investigat si radionuclidul se dezintegreaza
emitand un pozitron.
Pozitronul se propaga pana se ciocneste cu un
electron reactie de anihilare producere de perechi
de fotoni

Radionuclizii utilizati cu timp de injumatatire scurt
Fotonii se propaga in directii opuse ajung la un

material scintilator in dispozitivul de scanare
Fascicul luminos detectat de fotodiode in avalansa

Suprapunerea hartilor metabolice obtinute prin PET cu
imagini anatomice obtinute prin RMN sau CT pentru
localizare
limitare producerea de radionuclizi necesita existenta
unui ciclotron in vecinatatea clinicii
45
Aplicatii biomedicale ale PET
Aplicatii biomedicale ale PET
PET utilizat in practica clinica si in cercetare pentru a

investiga activitatea organelor (e.g. inima, creier etc.)
In oncologie detectarea tumorilor
In neurologie detectarea unor tipuri de dementa
In cardiologie ateroscleroza
Psihiatrie investigarea schizofreniei, depresiei,
dependentei de droguri
In farmacologie identificarea tesuturilor in care se
acumuleaza un nou medicament
PET implica expunerea la radiatii

ionizante (doza de ~ 3 ori mai mai
mare decat cea provenita de la radiatia
cosmica intr-un an, 2.2 mSv)
Scanare PET cu F-18 FDG; imaginea arata

acumularea de complex in stomac
http://en.wikipedia.org
Rezonanta magnetica nucleara (RMN)
Interactia momentului magnetic de spin cu un camp

magnetic
P-moment de spin (cuantificat)

I = numar cuantic de spin
Momentul magnetic nuclear de spin Energia unui spin nuclear intr-un camp extern, B
Constanta lui Planck
Valorile spinilor pentru diferite specii nucleare
Despicarea Zeeman a nivelelor energetice

Pz este cuantificat:
= factor giromagnetic
Ecuatia Larmor
m I=numar cuantic magnetic de spin
Energia absorbita de la undele RF
Energia unui spin intr-un camp magnetic
= frecventa Larmor
Distributia spinilor nucleari pe nivelele energetice
statistica Boltzmann
Nivelul energetic mai jos

(spin sus) este mai populat
magnetizare neta
46
Procese de relaxare legi exponentiale
Semnalul RMN
Relaxarea spin-retea (longitudinala):

- Interactia spinilor cu campul retelei
- Masurata prin timpul de relaxare longitudinal, T1
- T1 masoara un effect energetic (revenirea componentei Mz
la starea de echilibru, M0)
- Pentru atingerea saturatiei Mz multe pulsuri la t<T1
sursa de contrast in imagistica RMN
Relaxarea spin-spin (transversala):

- Interactia intre spinii nucleari
- Masurata prin timpul de relaxare transversal, T2
- Defazarea spinilor descresterea Mxy (transversala)
- T2 masoara un efect de entropie
- T2 descrie descresterea semnalului detectabil
Aplicatii RMN
Campul magnetic simtit de un spin nuclear :
- sensibil la vecinatate spectroscopia RMN
- poate fi manipulat prin gradienti de camp
imagistica RMN
In probe biologice: T2<T1

T2* - include efectul neomogenitatii campului
T2*<<T2<T1
I.
II.
III.
IV.
Proba in B0 polarizata
Puls RF Mz rotit in plan perpendicular
Componenta longitudinala M: 0 Mz
Un camp magnetic variabil un curent variabil in
bobina de detectie = masurarea semnalului RMN
Spectroscopia RMN
Electronii perturba momentul magnetic simtit de
spinii nucleari ecuatia Larmor :
Constanta de ecranare
Spectroscopia RMN
Molecula
Deplasarea chimica in raport cu o

linie de referinta in proba
Frecventa Larmor pentru ionii H+
Deplasarea chimica depinde de campul aplicat, B0
Spectrul RMN al protonilor din metanol
47
Aplicatii ale spectroscopiei RMN

diagnostic neinvaziv intr-o gama larga de patologii
Informatii asupra caracteristicilor metabolice ale
organelor
Nuclee de interes pentru SRMN: 1H, 13C, 19F, 31P
Compusi biochimici studiati:
- creatina (metabolism energetic)
- compusi pe baza de colina (constituenti ai

membranelor)
- zaharuri (e.g. glucoza)
- lactate, alanina nivel ridicat in unele tumori
Instalatia RMN reprezentare schematica
http://neurocog.psy.tufts.edu/images/mri-scanner1.gif
Imagini RMN conventionale

T1- ponderata
T2- ponderata
Imagistica RMN metoda de diagnostic

- nu utilizeaza radiatii ionizante
Imagistica prin RMN. Contrastul imaginii si timpii

de relaxare
Contrastul imaginii, C, depinde de:
- densitatea protonilor
- timpul de relaxare spin-retea T1
- timp de relaxare spin-spin T2
- curgerea sanguina.
T1 = f (tip de tesut, intensitatea B)
La B=1.5 T
T1(creier materie cenusie) = 871 ms
T1(creier materie alba) = 515 ms
T1(creier LCR) = 1900 ms
Instalatia RMN
http://www.magnet.fsu.edu/education/tutorials/magnetacademy/mri/images/mri-scanner.jpg
Ultrasunete proprietati si aplicatii medicale

Ultrasunetele (US) unde mecanice longitudinale > 20 kHz
Generate prin:
a) fenomene piezoelectrice generare de vibratii elastice in
anumite materiale (cristale de quartz, unele materiale ceramice) la
aplicarea unei tensiuni alternative.
b) fenomene magnetostrictive inducere de oscilatii intr-un
material feromagnetic la aplicarea unui camp magnetic variabil.
Interactia US cu materia: fascicul incident imprastiere (reflexie,
refractie), absorbite, transmisie la interfata de separare intre doua
medii cu densitati diferite (i.e. la suprafata organelor).
48
Ultrasunete proprietati si aplicatii medicale

Atenuarea US descrisa de o lege exponentiala
I = intensitatea fasciculului la distanta x in mediul parcurs

I0 = intensitatea fasciculului incident (la x=0)
= coeficientul de atenuare
In tesuturi:
Ultrasunetele (US) aplicatii medicale

Ultrasonografia metoda de diagnostic:
- Plasarea unor transductori acustici (generatori de pulsuri US pe
suprafata corpului in dreptul organului investigat
- penetrarea US in corp si la intalnirea unei zone de impedanta
acustica diferita reflexia US si detectarea ecoului
- ecourile vibratia transductorului transformarea in imagine
digitala cu ajutorul calculatorului si a unor metode complexe de
reconstructie.
Ultrasonografia efectiva in investigarea tesuturilor moi sau a
organelor ce contin fluide (e.g. inima, tiroida, rinichii, organele
abdominale ficat, pancreas), a regiunii pelvine si a dezvoltarii
fetale.
a = constanta ce depinde de natura tesutului (3<a<20)
Ultrasunete aplicatii medicale

Metode Doppler: bazata pe efectul Doppler
modificarea frecventei unei unde sonore cand sursa se
misca in raport cu detectorul
- Detectarea semnalului de la fluidele in miscare din corp
(e.g. sangele).
- Metoda de diagnostic in patologia cardiovasculara.
In stomatologie US sunt utilizate in detartrare
49

Biofizica Si Fizica Medicala-CURS

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biofizica Si Fizica Medicala-CURS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Biofizica - tematica sem.

Biofizica si fizica medicala

2. Notiuni si elemente de fizica atomului si moleculei, interactii si

Biofizica - tematica sem. I

Biofizica - tematica sem. I

fizice ale unor metode de diagnostic si tratament in

Biofizica - tematica sem. I

13. Ultrasunete, interacia

14. Interactia radiatiei infrarosu cu materia vie si aplicatii medicale:

cu materia vie, aplicaii biomedicale.

15. Metode de radioterapie.

F.W. Sears, M.W. Zemanski, H. D. Young, Fizica, Editura Didactic i

Stiinta care aplica teoriile si metodele fizicii

Erwin Schrdinger (1887-1961)

Max Delbrck (1906-1981)

Francis Crick (1916-2004)

Domenii ale Biofizicii

-Bionica (solutii tehnice inspirate din organizarea sistemelor vii

Structura materiei vii

Apa (H2O) si rolul su in organism

Elemente chimice oxigen, azot, fosfor, sulf,

Clasifcarea apei in organismele vii

Distributia apei in tesuturi

Apa si rolul su in organism

Apa si rolul su in organism

Asigura protectia la socuri mecanice ale unor sisteme (e.g. sistemul

Tipuri e legaturi chimice in materia vie

Forte van der Waals suma fortelor de atractie /respingere intre

Tipuri e legaturi chimice in materia vie

Punere in comun de electroni intre doi atomi

- intre molecule polare,

Proteinele polimeri, polipeptide secvente de - aminoacizi

ex. Helixul , lantul (intre gruparile NH si CO)

Relatia structura functie

Transport pasiv prin membrana celulara

Constituenti structurali ai celulelor

Fenomene de transport prin membrane

Pentru solutii micromoleculare D~10-1/2

Miscarea de difuzie nu este rectilinie; particulele se ciocnesc

Legea a doua a lui Fick :

P = -D/x, permeabilitatea membranei

Rolul difuziei gazoase in procese biologice

Schimbul de gaze la nivel alveolar si eritrocitar un proces

Schimbul gazos la nivel alveolar si eritrocitar un proces

Schimburile de O2 si Co2 la prin capilare la nivel cerebral

- Coeficient de solubilitate aparenta - ; include

Starea de inconstienta cand pO2 venos este 17-19 mm Hg

Ilustrarea fenomenului de osmoza. Presiunea

Cand membrana separa o solutie de solventul sau pur

Teoria molecular-cinetica a fenomenului de

Legile presiunii osmotice

Particulele de solvent exercita o presiune inferioara in

Presiunea osmotica depinde de concentratia molara si

A) la T=constant, presiunea osmotica este proportionala

Legile presiunii osmotice

Legile presiunii osmotice

B) la concentratii constante, presiunea osmotica este

Clasificarea solutiilor in functie de presiunea

Se mai poate scrie sub forma similara legii gazelor ideale:

Din relatiile (1) - (4)

Legea vant Hoff:

Presiunea osmotica a gazelor este numeric egala cu presiunea exercitata

Masurarea presiunii osmotice. Tuburi manometrice