Recurs in interesul legii

Coordonator: Andrei Pap

RIL admis. Actiunile avand ca obiect restituirea taxei

auto/inmatricularea vehiculelor fara plata taxei sunt
admisibile chiar si in lipsa parcurgerii procedurii prealabile
5 January 2012 - Andrei PAP

4,529 citiri

In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2012, a fost publicata Decizia
ICCJ nr. 24 din 14 noiembrie 2011 (Decizia 24/2011) privind examinarea recursurilor in
interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de
Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel lasi si Colegiul de conducere al
Curtii de Apel Cluj vizand: (i) aplicarea art. 4, art. 7 si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule,
aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, cu referire la posibilitatea
obligarii institutiei prefectului la inmatricularea unui autovehicul, fara a exista o prealabila
constatare din partea autoritatii fiscale competente, in sensul ca taxa de poluare este sau nu
datorata; (ii) admisibilitatea sau inadmisibilitatea actiunii de restituire a taxei de poluare, in
conditiile in care reclamantul nu a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevazuta la
art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011
1. Obiectul recursului in interesul legii
Prin recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie, de Colegiul de conducere al Curtii de Apel lasi si de Colegiul
de conducere al Curtii de Apel Cluj s-a aratat ca, in practica judiciara, nu exista un punct de
vedere unitar cu privire la:
(i) aplicarea art. 4, art. 7 si art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008,
aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu
modificarile si completarile ulterioare, cu referire la posibilitatea obligarii institutiei prefectului
la inmatricularea unui autovehicul, fara a exista o prealabila constatare din partea autoritatii
fiscale competente, in sensul ca taxa de poluare este sau nu datorata;
(ii) admisibilitatea sau inadmisibilitatea actiunii de restituire a taxei de poluare, in conditiile in
care reclamantul nu a facut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevazuta la art. 7 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011.
2. Optica jurisprudentiala

In urma verificarii jurisprudentei la nivelul intregii tari, s-a constatat ca nu exista practica unitara
cu privire la solutionarea actiunilor avand ca obiect constatarea refuzului nejustificat al institutiei
prefectului serviciul public comunitar regim permise de conducere si inmatriculare a
autovehiculelor si/sau obligarea acestei autoritati de a inmatricula autovehicule second-hand
importate in Romania din alte state membre ale Uniunii Europene fara ca reclamantii sa faca
dovada platii taxei de poluare ori a nedatorarii acesteia (constatata prin decizie a autoritatii
fiscale sau prin hotarare judecatoreasca).
Din perspectiva examinata, s-a constatat astfel ca nu exista un punct de vedere unitar relativ la
aplicarea prevederilor art. 3, art. 7 si ale art. 10 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportate la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,
cu modificarile si completarile ulterioare.
Examenul jurisprudentei a relevat ca o alta problema de drept care a generat o practica neunitara
la nivelul instantelor judecatoresti din Romania vizeaza admisibilitatea actiunii avand ca obiect
obligarea autoritatilor fiscale la restituirea taxei de poluare, in situatiile in care reclamantii nu au
facut dovada parcurgerii procedurii fiscale prealabile de contestare, prevazuta la art. 205 si
urmatoarele din Codul de procedura fiscala, la care face trimitere art. 7 din Ordonanta de Urgenta
a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011. Astfel:
I. In ceea ce priveste aplicarea art. 4, art. 7 i art. 10 alin. (1) din Ordonana de Urgen a
Guvernului nr. 50/2008, cu modificrile i completrile ulterioare, raportate la art. 7 alin. (2)
din Legea nr. 554/2004, modificat i completat, n referire la posibilitatea obligrii
Instituiei Prefectului la nmatricularea unui autovehicul, fr a exista o prealabil constatare
din partea autoritii fiscale competente, n sensul c taxa de poluare este sau nu datorat.
a) Intr-o prima orientare a practicii, instantele au dispus obligarea institutiei prefectului la
inmatricularea autovehiculelor, constatand ca serviciul public de inmatriculare a impus
nejustificat, cu exces de putere, prezentarea dovezii de plata a taxei de poluare in baza unor
dispozitii normative nationale care obstructioneaza circulatia marfurilor intre statele Uniunii
Europene, fiind contrare art. 110 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.
b) Intr-o alta orientare a practicii, instantele au considerat ca, in lipsa prezentarii documentelor
prevazute la art. 7 alin. (1) din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.501/2006
privind procedura inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarii autorizatiei de circulatie
provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu completarile ulterioare, inclusiv a dovezii platii
taxei de poluare sau a unui inscris din care sa rezulte ca solicitantul este scutit de plata acesteia,
refuzul autoritatii competente nu este nejustificat, in sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.
554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, deoarece lipseste excesul de putere ce ar
putea atrage raspunderea administrativa
II. In ceea ce priveste admisibilitatea sau inadmisibilitatea aciunii de restituire a taxei de
poluare n condiiile n care reclamantul nu a fcut dovada parcurgerii procedurii prealabile,
prevzut de art. 7 din Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 50/2008.

a) Intr-o prima opinie, s-a apreciat ca actiunea este admisibila, fara a fi necesara parcurgerea
procedurii prealabile prevazute de art. 205-209 din Codul de procedura fiscala.
In argumentare, s-a aratat ca art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata
prin Legea nr. 140/2011, este doar o norma de trimitere, astfel ca nu se poate sustine ca in
aplicarea sa devine obligatorie parcurgerea procedurii administrativ-fiscale prealabile prevazute
de art. 205 si urmatoarele din Codul de procedura fiscala, care este o cale administrativa de atac
si nu inlatura dreptul persoanei care se considera lezata in drepturile sale printr-un act
administrativ-fiscal sau prin lipsa acestuia, in conditiile legii, de a se adresa instantei de judecata.
Intr-o alta argumentare, s-a aratat ca obiectul actiunii il constituie refuzul nejustificat de efectuare
a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, in
lumina art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, cu modificarile si completarile
ulterioare, refuzul autoritatii fiscale, respectiv al Administratiei Fondului pentru Mediu de
restituire a unei taxe considerate ca fiind nedatorata deschizand accesul direct la instanta de
judecata.
In fine, in justificarea aceleiasi solutii, s-a mai retinut si ca necontestarea deciziei de calcul al
taxei de poluare nu prezinta relevanta, intrucat reclamantii au uzat de o alta reglementare,
respectiv de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, contestand insasi legalitatea
taxei prelevate, in integralitatea ei, in contextul in care aceasta intra in contradictie cu art. 110 din
Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, ale carui dispozitii se aplica cu prioritate
b) Intr-o alta opinie, instantele au considerat ca actiunile privind restituirea taxei pe poluare sunt
inadmisibile, retinand in considerente, in principal, ca prin art. 7 raportat la art. 10 din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, s-a reglementat o
procedura administrativa de contestare, conforma cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu
modificarile si completarile ulterioare, care nu poate fi eludata prin cererea de restituire
intemeiata pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala.
3. Opinia procurorului general al PICCJ
(i) Sub un prim aspect, s-a opinat in sensul ca nu poate fi asimilata unui refuz nejustificat
conduita Serviciului public comunitar regim permise de conducere si inmatriculare a
autovehiculelor de a refuza inmatricularea unui vehicul second-hand importat dintr-un alt stat
membru al Uniunii Europene, fara plata taxei de poluare.
In economia argumentelor prezentate de procurorul general, un loc central il ocupa teza potrivit
careia institutia prefectului nu are competenta de a refuza aplicarea unor dispozitii nationale
contrare Tratatului privind functionarea Uniunii Europene, asa incat, potrivit art. 7 alin. (1) lit. j)
din Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 1.501/2006 privind procedura
inmatricularii, inregistrarii, radierii si eliberarii autorizatiei de circulatie provizorie sau pentru
probe a vehiculelor, cu completarile ulterioare, serviciul de specialitate are numai obligatia de
a primi si de a verifica daca dosarul pe baza caruia se efectueaza operatiunea de inmatriculare
contine documentele prevazute de lege, inclusiv dovada platii taxei de poluare. Numai
judecatorul national are, potrivit procurorului general, competenta aplicarii prioritare a Tratatului

privind functionarea Uniunii Europene si numai dupa verificarea indeplinirii procedurii

administrative prealabile stabilite de legiuitor.
Un alt argument porneste de la premisa ca, in cadrul procesual concret, nu se pot invoca motive
de nelegalitate ce tin de modul de aplicare a legislatiei fiscale, serviciul de specialitate din cadrul
institutiei prefectului neavand atari competente.
In fine, in sustinerea punctului sau de vedere, procurorul general a mai invocat si imprejurarea
ca, pe langa taxa de poluare, Serviciul public comunitar regim permise de conducere si
inmatriculare a autovehiculelor analizeaza si alte conditii de natura juridica si tehnica privitoare
la autoturismul a carui inmatriculare se cere.
(ii) In al doilea rand, procurorul general a considerat ca nu se poate obtine restituirea taxei de
poluare fara contestarea, in prealabil, a deciziei prin care organul fiscal competent a procedat la
calcularea acesteia.
Prin raportare si la jurisprudenta europeana, Cauza C-74/2006 Comisia Europeana c. Greciei,
s-a aratat ca, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea
nr. 140/2011, Romania aplica un sistem de impozitare similar celui examinat de Curtea de la
Luxembourg, iar posibilitatea de contestare este clar reglementata de acest act normativ, atunci
cand persoana care urmeaza sa inmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada ca
autovehiculul sau s-a depreciat intr-o masura mai mare decat cea indicata in grila fixa prevazuta
de legiuitor.
S-a mai retinut, pe aceeasi linie a rationamentului, ca instanta europeana a decis ca statul nu isi
incalca obligatiile care ii revin in temeiul art. 90 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene
daca aplica autovehiculelor de ocazie importate din alte state membre un sistem de impozitare in
care deprecierea reala a autovehiculelor este definita intr-un mod general si abstract, pe baza
unor criterii determinate in dreptul national, aduse la cunostinta publicului, iar proprietarul
autovehiculului are posibilitatea de a contesta aplicarea unui astfel de mod de calcul, incalcarea
art. 90 urmand a fi verificata in fiecare caz in parte.
In fine, in argumentarea aceleiasi opinii, s-a mai subliniat caracterul voluntar al achitarii taxei de
poluare, proprietarul autovehiculului supunandu-se astfel normei interne care reglementeaza atat
procedura contestarii administrative, cat si accesul la instanta de judecata de contencios
administrativ si fiscal. Daca s-ar valida demersul intreprins de reclamanti, ar fi deturnate normele
procesual-fiscale, acestia fiind repusi astfel in termenul prevazut de art. 207 din Codul de
procedura fiscala, ceea ce nu este posibil.
4. Optiunea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
Inalta Curte a constatat existenta practicii neunitare la nivelul instantelor si in consecinta a admis
recursurile, pronuntand urmatoarea solutie, redam dispozitivul deciziei:

Admite recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa

inalta Curte de Casatie si Justitie, Colegiul de conducere al Curtii de Apel Iasi si Colegiul de
conducere al Curtii de Apel Cluj si stabileste ca:
1. Actiunea avand ca obiect obligarea institutiei prefectului, prin serviciul de specialitate, la
inmatricularea autovehiculelor second-hand achizitionate dintr-un alt stat membru al Uniunii
Europene, fara plata taxei de poluare prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, si fara parcurgerea procedurii de contestare a
obligatiei fiscale prevazuta de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008,
aprobata prin Legea nr. 140/2011, este admisibila.
2. Procedura de contestare prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura
fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozitiile
art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod.
Pentru JURIDICE.ro, Andrei PAP