Sunteți pe pagina 1din 17

Drept Penal Executional

Educația în cursul executării sancțiunilor penale

Introducere

Societatea, ca și conviețuire a oamenilor, a cunoscut de-a lungul timpului diferite transformări și adaptări, evoluții și schimbări, devenind ceea ce e azi, în întregul ei. Urmărind ordinea în interferențele ce se nasc din diferitele rapoarte ( economice, juridice, politice, culturale etc), dorim să ne îndreptăm atenția spre o specifică ordine, ce se înscrie în cea menționată mai sus, fiind chiar un element indispensabil al acestei noțiuni generale:

ordinea juridică. Noțiunea invocată anterior, este un ideal spre care țintește societatea , prin diferitele subiecte de drept, cărora le este recunoscută capacitatea de a se angaja în raporturile juridice (art 3 alin(2) din Legea 254/2013 - ‘’prin executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate’’).

Pentru că, nu de puține ori, această ordine este frântă prin diferitele comportamente , acțiuni ale acestor subiecte , a fost nevoie să se conceapă un întreg sistem, funcționând pe baza unei ierarhii normative și conturate de un mănunchi de principii solide și sănătoase acestor relații și în concordanță cu realizarea scopului urmărit de acest sistem.

Cele mai grave fapte antisociale sunt reglementate în cadrul dreptului penal, aplicate cu ajutorul normelor procedurale și executate în cadrul legislativ special ales, într-o anumită perioadă de timp și în limite geografice strict stabilite.

Numeroase instițutii au fost create, toate aflându-se într-o corelație și având la bază

o logică riguros gândită a funcționariilor. Perfectibilitatea nu este un element lipsit lor, însa, considerăm că această realitate prezentă este dovada cea mai vie a faptului că sistemul nu e în derivă, că el este prezent în raporturile existente în cadrul societății și se are în vedere buna funcțioare a acestora.

Dacă doctrina română, în materie de drept penal au catalogat ca și instituții fundamentale ale acestei ramuri ‘ infracțiunea’, ‘ răspunderea penală’ și ‘pedeapsa’ 1 , considerăm că dreptul material nu este suficient pentru atingerea scopului în vederea căruia

a fost creat sistemul ca și entitate protectoare a ordinii și bunei funcționări a relațiilor și implicit a conviețuirii.

1 Viorel Pașca, Curs de drept penal. Parte generală.Ediția a II-a, actualizată cu modificările noului Cod Penal

Drept Penal Executional

Ramura dreptului execțional penal

De-a lungul timpului, s-au purtat numeroase discuții ce aveau ca și punct central posibilitatea sau necesitatea existenței unei noi ramuri de drept sub denumirea de drept execuțional sau drept penitenciar 2 . Majoritatea opiniilor înclinau spre negarea independenței acestor norme, considerând ca făcând parte din categoria normelor de drept penal, ‘’cu sediul firesc în cadrul dreptului formal( procedural) 3 .

Opiniile în favoarea existenței de sine stătătoare a dreptului execuțional penal ( nu drept executiv penal, nu drept penitenciar ) 4 au fost pertinente și au castigat teren în fața celor care negau coerența unei astfel de afirmații. Printre argumentele susținerii importanței dezvoltării acestei idei, specialiștii preocupați de această problematică au surprins importanța unor factori ce au determinat cadrul în care această nouă ramură de drept urma să se dezvolte. Relațiile sociale privind executarea sancțiunilor penale au avut ecou în politica penală a vremii, tocmai pentru a perfecționa’’ justa orientare a activității de executare’’ a acestor sancțiuni; mai precis, statul a dezvoltat un interes din ce în ce mai mare pentru procesul de REEDUCARE și REINTEGRARE SOCIALĂ. Bineînteles la baza acestei întregi activități au inceput să se consolideze principia, călăuzele acestui demers.

O întreagă discuție poate fi purtată asupra importanței dreptului execuțional penal, asupra existenței acestei ramuri de drept atât de controversată, dar și necesară, noilor dezvoltări sociale ce nu mai fac față, într-un mod echitabil, situațiilor acelor vremuri.Însă, acest subiect nu este principalul obiect al acestei cercetări.

Din paleta oferită de dreptul execuțional, considerăm demn de a pune în lumină un principiu călăuzitor și foarte important în umanizarea “răului” sau reintegrarea individului în societatea pe care a renegat-o prin comportamentul anti-social, diminuarea posibilității recidivismului și asigurarea încrederii în eficienta sistemului protector al valorilor pe care le promovează. Propunem unei analize atente principiul educării și al reeducări, instituțiile și mijloacele folosite de stat adoptate pentru bună funcționare a actului de justiție, în special în cadrul executării unei pedepse.

În momentul în care o hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă devine executorie și până la reabilitarea persoanei condamnate, este la fel de importantă ca oricare alt moment precedent acestuia.Realizarea unei juste proportionalizari între răul produs prin comiterea infracțiunii și răul impus prin sancțiune ține de marea artă de a pedepsi ( art de punir: reparer, reintegrer, protejer) 5 . În completarea acestei afirmații, Platon spunea că nicio pedeapsă dată conform legii nu este dată spre a cauza suferință, ci are drept scop unul din

2 Ion Oancea, Drept execuțional penal,Ed. ALL, București, p. 3

3 V. Dongoroz, Drept penal, parte generală, București, 1939, p. 32

4 A se vedea Ion Oancea, Drept execuțional penal,Ed. ALL, București, p 5.

5 - Languin N; Kellerbals J; Chr. –Nils, L’art de punir. Les representations sociales d’une ‘ juste’ peine, Schulthess Verlag, Zurich, 2006

Drept Penal Executional

aceste două lucruri: ori face mai bun pe cel lovit de pedeapsă, sau îl împiedică să devină mai rău. 6

Perspective asupra dreptului execuțional penal și trăsături esențiale ale mediului carceral în educația condamnatului

Contemporaneitatea , sub amprenta globalizării, e într-o continuă dezvoltare, inclusiv raportat la fenomenul infracțional. Pedepsele, ca natură juridică,reprezintă sancțiuni specifice ramurii dreptului penal,având ca scop prevenirea de noi infracțiuni 7 .Pe lângă acest scop, s-a mai statuat că pedepsele au și rol în reeducarea condamnatului, corijând aceste comportamente deviate, care de cele mai multe ori îmbracă forme foarte diferite.

În doctrina dreptului penal execuțional, diferiți specialist penologi 8 , au reflectat asupra dezechilibrelor și impedimentelor în atingerea scopurilor aplicării sancțiunilor penale.Perspectivele europene în domeniul execuțional penal atrag atenția asupra unui echilibru managerial prins adesea în dilemma dintre abordarea strictă de multe ori represivă și cea permisivă cu pregnant potențial innovator. 9

Acest echilibru managerial, are două importante misiuni de îndeplinit pentru că acest sistem să își atingă scopurile și anume:

exercitarea controlului social manifestat prin custodierea deținuților;

pregătirea și sprijinirea acestora în efortul de a se reintegra social;

Interdependență dintre ele, este chiar esența acestui echilibru mai sus menționat.

Tendința politicilor penale la nivel European este de a nominaliza că și ultima ratio 10 privarea de libertate a persoanelor fizice pentru cele mai grave abateri legalmente statuate în normele de incriminare. Afirmația este susținută de o statistica, în care numărul persoanelor condamnate într-un regim privativ de libertate, este raportat la 100.000 de locuitori. Dacă în Statele Unite sunt aproximativ 800 de detinuti din 100.000 de locuitori, în Europa, variază, media fiind de 120 de deținuți la 100.000 de locuitori ( Variațiile sunt cuprinse între 65-70 în țările nordice și 130 în Europa de Est), fiind des folosite amenzile,

6 Platon, Legile, Ed. IRI, Iași, 1995, p. 263

7 Mihail Udroiu,Drept penal , parte generala.Ed. C. H. Beck, 2015 8 Penologia reprezintă știința care se ocupă cu studiul pedepselor ce sancționează infracțiunile penale și cu aplicarea lor. (< fr. pénologie ) 9 Revista penitenciarelor, nr 1/ 2011. ‘’Perspective europene in domeniul dreptului executional penal’’, Dr. Ioan Băla 10 . Viorel Pașca, Curs de drept penal. Parte generală.Ediția a II-a, actualizată cu modificările noului Cod Penal,p. 361:răaspunderea penală se deosebește de celelalte forme ale răspunderii juridice prin faptul că este forma extremă a constrangerii statale.

Drept Penal Executional

munca în folosul comunității, închisoarea la domiciliu etc. 11 Comunitatea europeană, în nenumărate rânduri a subliniat importanța lucrătorilor specialiști din penitenciare, o infrastructură îmbunătățită și nu în ultimul rând resocializare și deschidere către oportunitățile de reintegrare socială a deținuților. Într-o altă expunere de argumente, s-a evidențiat importanța înțelegerii termenului de: cultură penitenciară 12 ; prin care se înțelege credințele, valorile și ideile împărtășite de indivizii care populează penitenciarele la un anumit moment. 13 Esența acestui concept a îmbrăcat și alte forme, des folosite în literatura de specialitate, precum : software-ul minții- prin analogia modului în care un calculatorul prezintă programe ce sunt bine determinate și prezintă reacții previzibile,programe mentale,software-ul carceral , etc De esența acestiu concept, precum a fost el subliniat în doctrina somana și nu numai, cultură penitenciara se învață, nu este o moștenire.Aceste învățături provin de la instituție,întreg sistemul punitiv având la bază principii și norme dictate de un legislativ ce nu depășește sferă posibilităților creeate de cadrul european în materia acestor probeme.A nu se confundă, deprinderile individuale cu scopul și metodele folosite în acest scop la nivel de executare a pedepselor. Cultură penitenciara este expusă acestor fluctuații și totodată ea este independentă de schimbările la nivel de personal al unui mediu carceral. Acest ultim aspect, referitor la personalul carceral, poate afecta modul de a implementa cultură personalizându-l. Dar, se cere că în realitate, să existe o continuitate în implementarea noilor conduite și ajutarea condamnaților să înțeleagă scopul lor în acel mediu precum și unde anume au de muncit pentru a se îndreptă(conform regulilor de conviețuire socială). Alți autori 14 , consideră că doar cultura, nu este suficientă ca mediul penitenciar să fie pe deplin folositor scopului pentru care el există. Astfel, conceptul de civilizație primește, de asemenea, un rol important. Definit acest concept în doctrina germană, ‘’Kultur’’ însemnând expresia spirituală a unei comunități, iar ‘’Zivilisation’’ aspecte materiale și tehnice ale unei societăți.Simion Mefedinti face o comparație memorabilă, comparând cele doua concepte cu o frunză: după cum frunză are două fețe , una strălucită spre soare, altă mai întunecată, întoarsă spre pământ- dar foarte însemnată , fiindcă prin ea se hrănește și respiră plantă- tot astfel viață omenirii are două aspecte- unul teluric reprezentat de civilizație(tehnică materială), altul ceresc, cultură sau sumă tuturor produselor sufletești. Definiția civilizației penitenciare a fost promovată că fiind sumă tuturor aspectelor materiale și tehnice care contribuie la adaptarea omului la mediul carceral: aer, hrană, haine , bunuri,

11 . Revista penitenciarelor, nr 1/ 2011. ‘’Perspective europene in domeniul dreptului executional penal’’, Dr. Ioan Băla, p. 6

12 Cultura penitenciară, ințeleasă ca formă a culturii organizaționale. Pentru mai multe inform. Edgar h. Schein, Organizational culture and leadership , Ed Jossey- Bass , San Francisco, 1990

13 Bruno Ștefan, Mediul penitenciar Romanesc . Cultura si civilizație carcerală,Institutul European, 2006,

p.7

14 Aurelian Bondrea ,Sociologia culturii, Ed. Fundației Romaniei de maine, București, 1993, p. 130; Simion Mehedinț i, Civilizaț ie si cultura.Concepte , definiții, rezonanțe, Ed.Trei, București, 1999

Drept Penal Executional

precum și circulația indivizilor , lucrurilor și informațiilor. Ele tind spre armoniza condițiile și calitatea vieții din penitenciar. Cum s-a atras atenția, această civilizație este una tridimensională, deci ea se răsfrânge într-o ordine logică a aplicării ei :oameni , lucruri și servicii. Și în acest moment, cred că s-a subliniat importantă creeării unui mediu intern foarte apropiat celui de afară, cu stabilirea unui set minim de reguli juste și echitabile atât la nivel de condamnați cât și a personalului,apoi în modul în care sunt structurate fizic suprafețele, compartimentate spațiile, și evaluarea serviciilor furnizate de către instituție în interior și exterior. Într-o lucrare de specialitate inițiată de Bruno Ștefan 15 , este propus un model de analizare a culturii penitenciare .Aici, sunt enumerale ( simbolurile, ritualurile, eroii, valorile) și analizate .Observăm că, în legislațiile interne cât și cele europene, găsim norme ce dau direcție culturii și civilizației penitenciare, adaptandu-le valorilor societății democratice în care trăim și implementându-le inclusiv în mediul de detenție. În codul penal anterior, la art 52. , se prevedeau în mod expres două funcții importante ale pedepselor și anume: cea de CONSTRANGERE și cea de REEDUCARE( corijare sau indreptare a comportamentului infractional). Nu doar conceptul de reeducare era prezent în legiferarea legiuitorului ci și EDUCAREA ( apărând și în noile reglementări, un exemplu fiind art. 89 din Legea 254/2013 Privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, având titlul marginal: Activitățile educative, de asistentă psihologică și asistentă socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională a persoanelor condamnate). Potrivit art. 3 din legea invocată mai sus, este prevăzut scopul executării pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate, mai precis prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Ea se concretizează în formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a persoanelor internate precum și a deținuților. De asemenea, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevede că prin reglementarea executării pedepelor neprivative de libertate (amendă) se urmărește asigurarea echilibrului între protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și menținerea în continuare a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penal.

Educare si Reeducare

Înainte de a pune în revistă modul în care legiuitorul a înțeles să realizeze acest scop al sancțiunilor penale, pentru o analiză riguroasă a subiectului propus, este necesar a lămuri înțelesul conceptului de educație și acțiunea de a educa precum și cel de reeducare.

15 Bruno Ștefan, Mediul penitenciar Romanesc . Cultura si civilizație carcerală,Institutul European, 2006, p .7

Drept Penal Executional

În literatură de specialitate, s-a arătat că, este un proces pedagogic, ce are la bază știință pedagogiei 16 . Ca o definiție, ea reprezintă o activitate socială, un proces social, care constă în îndreptarea și formarea psiho-morală și socială a omului ca bun membru în care trăiește și activează 17 . Că și activitate psiho- socio- morală, ea are câteva caracteristici specifice. În primul rând ea este un proces ce are la bază formarea unor subiecți. Ei beneficiază de un tratament atent ales, pliat după nevoile individuale ale fiecărui condamnat(art 89 alin. (4)), ce reiese în urmă evaluării multidisciplinare prevăzute la art. 89 alin(3) din Legea 254/2013 finalizată cu un plan individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică, alin.(4) al aceluiași articol.

Relația între educator și educat este, din nou, un element important, specific acestei activități, Legea 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune reglementând aceste raporturi:Consilierul de probațiune adaptează intervenția în funcție de caracteristicile individuale, nevoile personei, riscul de săvârșire a unor noi infracțiuni și

circumstanțele particulare ale fiecărui caz; de asemenea, în derularea activității, consilierul de probațiune urmărește dezvoltarea unei relații pozitive cu persoană aflată în evidența, în scopul implicării acesteia în propriul proces de reabilitare(art 9). Abordarea consilierului de probațiune este una interdisciplinara, fiind prevăzută expresis verbis în normă de drept( art.

10). Consider că

accentul pus pe dezvoltarea caracterului și voinței persoanei (dezvoltarea unei capacități psihice de a-și însuși deprinderi considerate în mentalul social ca bune, corecte și inhibarea comportamentelor contrare celor menționate anterior. Această fază a educării este una

dintre cele mai grele, și necesită foarte multă acuratețe în cunoașterea ființei umane și a modului de a funcționa că un întreg).

una dintre cele mai importante caracteristici ale acestui proces este

Conceptul de reeducare, este diferit de cel expus mai sus. Reeducarea este o activitate intreprinsă cu acei condamnați care persistă în comportamentul antisocial, în săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală, și aici avem exemplul clasic al recidivistilor. Însă, ei nu reprezintă singură categorie cărora reeducarea se aplică, vezi cazul celor ce au săvârșit infracțiuni grave 18 . Reeducarea constă, în primul rând în înlocuirea sau debarasarea de vechile structuri psihice ori morale sau deprinderi negative (termenul folosit în lucrările de specialitate, la momentul actual fiind automatism) și înlocuirea lor cu unele noi. Deci, spre deosebire de educare, ce este prezența în procesul de reeducare, această din urmă are o misiune de

16 . Dim. Todoran, Pedagogia, Știinta educației, în ‘’Probleme fundamentale ale educației’’ , București, Ed. Did. si Ped., 1982, p. 56-71

17 .V. Tircovnicu, Pedagogia generala, Ed. Facla, Timisoara 1975, p 8 si urm.

18 Ion Oancea, Drept executional penal,Ed. ALL, Bucuresti. p 92

Drept Penal Executional

extirpare a dăunătorului, însă în mod necesar înlocuirea lui cu un automatism corect și just, din punct de vedere social.

Educația în penitenciare

Tendințele în actualele reglementări au dus spre renunțarea la noțiunile de educare sau reeducare.Noțiunea de EDUCAȚIE a fost găsită ca fiind mult mai potrivită activităților ce se desfășoară în acest cadru instituționalizat.Ea derivă din latinescul ’’educatio’’ ceea ce înseamnă creștere, hrănire, cultivare.Ea are ca scop pregătirea omului ca element al societătii din care face parte.

Este de observat faptul că, sancțiunile penale se referă atât la pedepse privative de libertate cât și la măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal și măsuri educative.Activitățile educative se impun a se regăsi în aplicarea tuturor sancțiunilor de natură penală pentru atingerea scopului executării lor.

Recomandarea nr. R(89)12 adoptată de Comitetul de Miniștri la 13 octombrie 1989 privind educația în penitenciare, conturează o serie de idei îndrumătoare statelor membre.Pornind de la ideea faptului că educația este fundamentală în dezvoltarea personală a individului și implicit a comunități, procentul scăzut al eficientizării educației sau al posibilităților de educare a multor membri ai societății,evoluția recunoașterii unei serii de drepturi persoanelor condamnate, este de salutat implicarea în interesul acordat acestui subiect.

Recomandarea debutează cu imperativul accesului la educație a tuturor deținuților, bineînțeles în conformitate cu vârstă și planului individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică incluzând educația de bază, formarea profesională, activitățile de creație și culturale, educația fizică și sportul, educația socială și posibilitatea de a frecvență o bibliotecă.

În continuare, se resimte dorință ca educația să fie cât mai apropiată de mediul exterior, cu posibilități cât mai multe de activități de acest fel. Pe urmă, se observă ingerință în modul de relaționare dintre educator și educat, precum și al celorlalte persoane prezente și implicate în activitatea locului de detenție. Ca un comportament să fie asimilat corespunzător de către condamnat, pe lângă faptul de conștientizare a ceea ce e bine și ceea ce e rău, e necesar să rezulte și din mediul în care el trăiește efectiv, într-o comunitate mică, acel mediu special 19 întâlnit la locul de detenție.

19 Idem. op. cit.

Drept Penal Executional

Ar trebui că deținuții să aibă acces la o bibliotecă cel puțin o data pe săptămână și să fie încurajate educația fizică și sportul. Gestionarea vieții cotidiene din penitenciar ar trebui să facă obiectul unei educații sociale ce să-i permită condamnatului facilitarea reintegrării în societate etc. Recomandarea, încearcă să acopere probleme cum ar fi: stabilirea obiectivelor în educarea din penitenciare, care este locul educației în cadrul regimului penitenciar, care sunt participanții și ce abilități necesită ei, motivația, metodele de educație pentru adulți și posibilitățile de instruire , acordarea învățământului profesional și instituirea de biblioteci precum și accesul efectiv la aceste spații destinate scopului educării sau al reeducării, după caz.Mai sunt avute în vedere probleme precum condițiile pentru educația din penitenciar, relația dintre educația din exteriorul așezământului și cea din interiorul penitenciarului,educația socială,activitățile de recreere, cultură și educația fizică și sportul.

Noțiunea de educație în noile reglementări

Legiuitorul român, prin adoptarea unui mănunchi de legi speciale,a încercat atingerea a cât mai multe dintre obiectivele propuse de Uniunea Europeană și cerințele efective ale practicii aplicării legilor în material executării sancțiunilor penale. Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, reprezintă o reglementare amplă a anumitor instituții.Cu ajutorul lor, se încearcă atingerea scopului executării pedepselor. Conceptele precum educație, civilizația și cultură penitenciară, sunt supuse acestor norme imperative. Legea încearcă să creeze un mediu cât mai prielnic condamnatului pentru reintegrarea să socială. Prima parte a actului normativ reglementează principiile fundamentale, valorile ce trasează întreagă activitate de implementare a dispozițiilor cuprinse în hotărârea definitivă în bază căreia condamnatul este direct vizat de acest act ( că titlu de exemplu: respectarea demnității umane, interzicerea supunerii la tortură, la tratamente degradante sau inumane ori la alte rele tratamente, interzicerea discriminării ,exercitarea drepturilor etc) S-a îmbunătățit instituția judecătorului de supraveghere a privării de libertate ce supraveghează și controlează asigurarea legalității în executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, instituindu-se o serie de atribuții în acest sens. Pe urmă, sunt analizate problemele legate de organizarea executării pedepselor privative de libertate, continunâd cu reglementarea regimurilor de executare a acestor pedepse, tocmai în considerentul amenajării unui mediu prielnic, apropiat de viață din exteriorul locului de detenție, individualizat după nevoile de îndreptare socială a fiecărui condamnat în parte. Deși, aceste norme nu vizează în mod expres educația persoanei vizate, însă după cum am expus, aceste procese de îndreptare, au nevoie de un mediu prielnic de desfășurare în interiorul unei culturi corecte atitudinii adoptate în cadrul ordinii de drept. Un întreg capitol este destinat drepturilor persoanelor condamnate, ce au în vedere principiile de bază penru tratamentul deținuților, adoptate prin Rezoluția ONU nr. 45/111,

Drept Penal Executional

Principiile de bază ale Recomandării 2006 (2) a Consiliului Europei privind Regulile Penitenciare Europene, precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

jurispridența Curții europene a drepturilor

Dorim să ne oprim atenția asupra unui capitol important reglementat în această lege, ce este destinat direct subiectului propus de noi, și anume capitolul VII. Activitățile educative, de asistentă psihologică și asistentă socială, instruirea școlară, învățământul universitar și formarea profesională a persoanelor condamnate.

omului la acesta.

Problematica activității educative, de asistentă socială și asistentă psihologică, vine că un element de noutate față de reglementarea anterioară, impunându-se necesitatea unei strategii de dezvoltare a serviciilor de educație, consiliere psihologică și asistentă socială din cadrul penitenciarelor și condițiilor privind organizarea și desfășurarea acestor activități, precum și cuprinderea reglementării distincte, necesare, pentru situația persoanelor care prezintă handicap și execută pedepse privative de libertate. Instruirea școlară trece că o activitate prioritara, în contextul demersurilor recuperative întreprinse în centre, care trebuie să răspundă nevoilor de intervenție specifică și particularităților de vârstă ale minorilor. Se impun prin aceste dispoziții ca procesul instructiv- educativ derulat în unitățile penitenciare de profil să fie flexibil și ușor adaptabil circumstanțelor concrete de desfășurare a activităților. Scopul, prevăzut expresis verbis, în alineatul 1 al articolului 89, este reintegrarea socială a persoanelor condamnate. În sistemul penitenciar, trebuie să se organizeze cursuri de școlarizare pentru formarea de învățământ general obligatoriu , dar și alte forme de învățământ, atâta timp cât sunt în conformitate cu prevederile legii educației( art. 90 alin 1).Responsabilitatea pentru organizarea desfășurării acestor cursuri revine Ministerului Educației Naționale împreună cu Ministerul Justiției, cu personalul didactic asigurat și salarizat de inspectoratul școlar, în conformitate cu dispozițiile legale. Principiul legalității, este prezent de-a lungul implementării oricărui demers, fiind crucial în această activitate. În ceea ce privește accesul persoanelor condamnate la programele de studii universitare, este permisă, reglementarea reluând în mare parte textul art.61 1 din Legea nr. 275/2006, cu excepția precizării că toate cheltuielile aferente accesului și participării la studii universitare sunt suportate de persoanele condamnate . Dispozițiile cu privire la formarea profesională au și ele un singur element de noutate și anume că persoanele condamnate care execută pedeapsa privativă de libertate în regim deschis, au posibilitatea de a participa la diferite cursuri de formare profesională în exteriorul penitenciarului, la cerere, cheltuielile fiind suportate de persoană condamnată sau de alte persone fizice sau juridice. Aceste formări se realizează în funcție de opțiunile și aptitudinile celor vizați, conform unor programme de inițiere, calificare , recalificare, perfecționare și specializare .Este necesar de precizat că ele sunt stabilite tot de administrația penitenciarului, în colaborare cu personalul specializat al agențiilor pentru ocuparea forței de muncă sau alți furnizori de formare profesională acreditați.Cursurile se

Drept Penal Executional

organizează în anume spații destinate, în condiții stabilite prin acorduri încheiate între administrația penitenciarului și fiecare furnizor. Legiuitorul român, a simțit nevoia reglementării unor raporturi incidente în cadrul executării sancțiunilor penale privative de libertate și a unor categorii special de personae și anume a femeilor și tinerilor condamnați precum și a persoanelor condamnate care prezintă dizabilități. Dispozițiile speciale privind femeile și ținerii condamnați au avut în vedere, printre altele, și Recomandarea Comitetului de Ministri ai statelor membre ale Uniunii Europene nr.(2012)5 din Codul European al Eticii personalului penitenciar. Femeile și ținerii condamnați, au asigurat condiții pentru participarea la activități educative, de asistentă psihologică și asistentă socială, adecvate nevoilor și personalității lor. Acest articol, are la bază principiul nediscriminării precum și a individualizării modului de executare a sancțiunilor penale pentru asigurarea unui tratament cât mai adecvat nevoilor personale raportat la varstă, sex, aptitudine, etc. De-a lungul timpului s-a semnalat nevoia unor reglementări cu character special pentru persoanele care prezintă dizabilități și execută pedepse privative de libertate. În acest sens, Administrația Națională a Penitenciarelor precum si administrația penitenciarului dispun măsuri specifice pentru protecția sănătății fizice și psihice a acestor persoane.De asemenea, le este asigurată participarea la activități educative, culturale, terapeutice de consiliere psihologică și asistentă socială, moral-religioase adecvate nevoilor și personalității lor. Din nou se resimte diminuarea spre inexistentă a tratamentelor discriminatorii precum și adaptarea modului de implementare a îndreptării persoanei conform cu nevoile personale. Titlul IV este destinat executării măsurilor preventive privative de libertate, unde conturarea instituțiilor se formează pe fundamentul principiilor generale ale executării pedepselor. După cum de multe ori s-a subliniat în doctrina, dacă spiritul legii consista în intenția legiuitorului și scopul pe care l-a urmărit, iar literă legii este formă în care legiuitorul și-a exprimat intenția și scopul, cel care interpretează legea trebuie să descopere în literă legii, spiritul ei. Această provocare este resimțita pretutindeni, actualmente, dispozițiile fiind de actualitate și nerumegate de colectivul persoanelor interesate de soartă dreptului execuțional penal, dar în mod sigur este o provocare plăcută și utilă, atât pe plan personal cât și în planul bunei dezvoltări al relațiilor de conviețuire.

Drept Penal Executional

Activitatea socio-educativă realizată cu persoanele condamnate

Generalități Conform art. 64 din Legea nr.275/2006 aceste activităţi socio-educative au ca scop reinserţia socială a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi ele sunt organizate la nivelul fiecărui penitenciar 20 . Scopul pedepsei, aşa cum spunea Cesare Beccaria, trebuie să fie împiedicarea făptuitorului de a mai dăuna societăţii, precum şi deturnarea concetăţenilor acestuia, din calea crimei. “Merită mai mult a preveni crimele, decât de a le pedepsi”. Pedeapsa fiind şi un mijloc de reeducare, subiectul abordat, în acest proiect, e desigur, reabilitarea persoanelor

care au săvârşit o infracţiune, persoane care au ignorat acest rol descurajant al pedepsei 21 . Problema reeducării, la noi în ţară, este una foarte gravă, datorită modului în care se încearcă a reeduca infractorii, fără niciun randament, sărăcia obiectivelor, lipsa posibilităţilor materiale şi financiare. Acest lucru are un rol descurajator pentru teoreticieni, care ignoră această problemă. Pentru a vorbi despre educare, cât şi despre reeducare - educarea si reeducarea fiind procese sociale complexe - trebuie să ţinem cont de următoarele trăsături 22 :

Acest proces al educării, se adresează unor persoane diferite ca vârstă, sex, mediu de provenienţă, mediu cultural, experienţă de viaţă, nivel de pregătire şi intruire, cu condamnări de durate diferite;

Condamnatul este ajutat de mai multe persoane, pentru a-si insusi reguli de conduită şi trăsături psiho-morale, pentru convieţuirea în societate, resocializarea fiind o acţiune de formare.

Persoanele specializate în procesul de educare, sunt subiecţi activi la acţiunile şi programele educative, condamnaţii învăţând de la aceştia modelul de comportament care trebuie să îl urmeze, pentru a se putea reintegra în societate.

Relaţiile de încredere între educator şi reeducat sunt necesare pentru procesul de reeducare a condamnatului. Această relaţie nu poate să fie realizată prin constrângere, ci din propria voinţă, de aceea educatorul trebuie să fie un model de urmat.

Reeducarea necesită timp, ea nu poate fi forţată, deci e nevoie nu numai de o anumită durată de timp, ci şi de o anumită continuitate şi stabilitate. Totul depinde de insistenţa şi intensitatea unor acţiuni individuale cu condamnatul, interesul acordat reeducării acestuia şi tacticile impuse.

20 Ioan Chis, Drept Execuţional Penal, ed .Universul Juridic, Bucuresti, p.300

21 Valerian Cioclei ,Manual de criminologie,ed. CH.Beck, Bucuresti, p.89

22 Ioan Chis, Drept Execuţional Penal, ed. Universul Juridic, Bucuresti, p.301

Drept Penal Executional

Fiecare acţiune are şi un efect, iar în momentul în care începe să se producă o schimbare pozitivă în comportamentul condamnatului, este aceea în care conştientizează că prin infracţiunea pe care a comis-o , a produs un rău societăţii şi a fost necesară izolarea lui. Trebuie să ajungă să reflecteze asupra propriului comportament. În momentul în care persoana condamnată, a conştientizat şi a făcut paşi spre îndreptarea comportamentului său, acesta e pregătit pentru reinserţie socială.

Modelul de comportament, pe care condamnatul îl adoptă de la persoanele specializate în educare, e necesar să se imprime în conştiinţa acestuia, astfel încât să îşi însuşească aceste principii ca fiind personale.

Pentru ca reinserţia socială să fie eficientă, e necesară inhibarea unor comportamente negative, înrădăcinate de-a lungul anilor şi crearea unor comportamente şi trăsături pozitive.

“ Trebuie să se ia măsuri, pentru a se desfăşura instruirea tuturor deţinuţilor capabili să profite de educare, inclusiv intruirea religioasă, în ţările unde aceasta este posibilă. Instruirea analfabeţilor şi a tinerilor deţinuţi, trebuie să fie obligatorie şi administraţia trebuie să vegheze cu atenţie asupra acesteia. După posibilităţi, intruirea trebuie să fie în concordanţă cu sistemul învăţământului public, pentru ca deţinuţii să îşi poată continua pregătirea fără dificultăţi, după punerea în libertate.” – Această prevedere legală se regăseşte în art. 77 din Regulile Europene pentru închisori şi denotă importanţa reeducării într-o societate modernă. Trebuie să amintim prevederile art. 7 din Regulile Europene 2006 , care sunt aplicate de sistemul penitenciar românesc, şi stabilesc următoarele :

a) Deţinuţii trebuie să aibe acces la programe de învăţământ cât mai complete, ţinând cont de aspiraţiile fiecăruia , indifirent de penitenciarul în care aceştia execută pedeapsa.

b) Deţinuţii care nu ştiu să citească, sau să socotească, precum şi cei care nu au avut parte de şcolarizare elementară, sau profesională, trebuie să li se acorde prioritate, în vederea reeducării.

c) O atenţie specială va fi acordată educării tinerilor şi a celor cu nevoi speciale.

d) Şcolarizarea şi munca trebuie să fie pe plan egal ca importanţă.

e) Toate penitenciarele trebuie să aibe o bibliotecă pentru toţi deţinuţii, care să conţină cărţi variate, precum şi alte materiale de suport.

f) Unde este posibil, biblioteca penitenciarului trebuie să fie organizată cu ajutorul unei biblioteci publice.

g) Educaţia deţinuţilor trebuie intregrată în sistemul naţional de învăţământ si formare

profesională, în masura în care e posibil. Capitolul 6 din Legea 275/2006 conţine aspecte privitoare la activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, instruirea şcolară şi

Drept Penal Executional

formarea profesională a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate. Unele dintre aceste aspecte sunt prevăzute în Regulile Europene 2006, de exemplu art 64 alin.(2) privind necesitatea existenţei unei biblioteci la nivelul fiecărui penitenciar. Art.174 alin (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, ne informează despre ariile de intervenţie necesare pentru activitatea de reeducare :

“Activitatea de educaţie şi intervenţie psiho-socială, se face în baza planificării

executării pedepsei şi are drept scop asistenţa, în vederea reintegrării sociale a persoanelor private de libertate. Aceasta cuprinde următoarele arii de intervenţie:

a ) adaptarea la condiţiile privării de libertate;

b) instruirea şcolară şi formarea profesională;

c) activităţi educative şi recreative;

d) asistenţa socială;

e) asistenţa psihologică;

f) asistenţa religioasă;

g) pregătirea pentru liberare. “

Condamnatul percepe un şoc, în momentul în care începe să execute pedeapsa, neştiind la ce să se aştepte, iar slujba “educatorilor” este să facă această perioadă de tranziţie, să fie cât mai uşoară şi desigur, să fie un model comportamental pentru aceştia. Pe parcursul executării pedepsei, condamnatul este victima proprilor acţiuni, care l-au adus în penitenciar, iar aceste acţiuni pot avea şi alte repercursiuni, atât directe cât şi indirecte, cum ar fi: posibilitatea divorţului, încredinţarea copiilor unor instituţii de ocrotire, pierderea locuinţei, agresiunea fizică şi psihică din partea altor deţinuţi asupra sa, etc. Toate acestea au un efect negativ asupra morarului şi conduitei condamnatului, creând posibilitatea ca acesta să se întoarca la conduita infracţională. De aceea, e necesar, ca personalul acestui serviciu, să îl sprijine în perioadele de criză, şi astfel, nu numai că vor scădea şansele ca deţinutul să se întoarcă la conduita infracţională, dar va creşte nivelul de încredere în personalul penitenciarului 23 . O problematică a acestui sistem de reeducare, este cea a recidiviştilor, care se conformează regulilor regimului penitenciar, sunt ascultători, disciplinaţi, respectuoşi, încercând astfel să dobândească recompense, iar imediat după eliberarea acestora, ei săvârşesc o noua infracţiune. Recidiviştii sunt interesaţi de activitatea socio-educativă, doar datorită divertismentului pe care aceste activităţi le oferă, şi nu sunt interesaţi efectiv de latura educativă 24 .

Sistemul norvegian

Norvegia are un procentaj de recidivism foarte scăzut, doar 20% din cei care sunt eliberaţi din închisoare, săvârşesc o nouă infracţiune. Acest lucru se datorează principiului normalităţii, care constă în faptul că, exceptând libertatea de mişcare, detinuţii păstrează

23 Ioan Chis, Drept Executional Penal, ed. Universul Juridic, Bucuresti, p.305 24 Ioan Chis, Drept Executional Penal, ed. Universul Juridic, Bucuresti, p.305

Drept Penal Executional

celalalte drepturi, iar condiţiile din penitenciar sunt foarte asemănătoare vieţii de afară. După eliberarea din penitenciar, statul asigură fostului deţinut o locuinţă, un loc de muncă, educaţie, asigurare medicală, precum şi alte astfel de facilităţi, pentru ca acesta să îşi dea seama, că viaţa în afara penitenciarului , e totuşi mult mai bună decât cea din interior 25 .

Norvegia merge pe ideea conceptului de justiţie restaurativă, însemnând că, se urmăreşte repararea răului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, decât să pedepsească infractorul. Deci se urmăreşte reabilitarea. Acest lucru se reflectă şi în faptul că Norvegia are o pedeapsă maxima de 21 de ani de închisoare, aceasta putând fi prelungită cu maxim 5 ani, după executarea celor 21 de ani. Cu cât viaţa, în sistemul penitenciar, este mai restrictivă, cu atât integrarea deţinutului e mai dificilă, de aceea, se încearcă a se creea condiţii cât mai prielnice pentru reeducare. E foarte greu, dacă persoana este scoasă din societate, să se reintregreze în aceasta, după ce a fost izolată un număr considerabil de ani, de aceea, aceast principiu al normalităţii, este eficient, pentru că e foarte asemănător vietţii în afară şi mai puţin restrictiv 26 . În legătură cu seviciile oferite de închisoare, prin personalul specializat - de la atenţia medicală, la bibliotecari, la profesori, preoţi, etc - ei nu sunt angajaţi ai penitenciarului, ci sunt persoane “importate” din comunitate. Astfel, detinuţii au contact cu diferite persoane din afară, care trebuie să fie modele comportamentale pentru aceştia 27 . Statul român ar trebui să asigure niste garanţii şi după ce condamnatul şi-a ispăşit pedeapsa, ca şi în cazul Norvegiei, poate în felul acesta, numărul recidiviştilor ar scădea şi la noi.

Conform teoriei criminalităţii geografice, în zonele unde clima este mai rece, persoanele tind să nu comită un numar mare de infracţiuni , comparabil cu persoanele care trăiesc în zone calde, dar nu putem spune că acesta este unul din motivele, pentru care, sistemul Norvegian este eficient. Din păcate, modelul norvegian de penitenciar, este foarte departe de al nostru, iar din lipsa fondurilor şi a mentalităţii diferite, nu o să avem acest model de penitenciar prea curând.

Realizarile si Problematicile sistemului penitenciar roman Programul care are un impact uriaş asupra mentalităţii condamnaţilor în România, este şcolarizarea. Instruirea şcolară se realizează prin înfiinţarea de şcoli cu dublă subordonare, având clase speciale de pregătire primară, gimnazială şi chiar liceală. Condamnaţii interesaţi să urmeze cursuri liceale, pot opta pentru cursuri fără frecvenţă, de

25 Directorate of Norwegian Correctional Service - http://www.kriminalomsorgen.no/information-in-

english.265199.no.html

26 Directorate of Norwegian Correctional Service -http://www.kriminalomsorgen.no/information-in-

english.265199.no.html

27 Why Norway's prison system is so successful -

http://www.businessinsider.com/why-norways-prison-system-is-so-successful-2014-1

Drept Penal Executional

scurtă durată, sau prin corespondenţă. Deţinuţii pot urma şi cursuri pentru formarea şi instruirea în diverse meserii, cursuri de calificare, sau altele. Înfiinţarea unei biblioteci la nivelul fiecărui penitenciar, a fost un mare succes, astfel, această activitate, nu numai că relaxează deţinutul, ci îi şi ridică nivelul cultural, în mod considerabil. Fondul de carte este întregit de cărţile pe care, condamnaţii le pot cumpăra sau primi de la familii. Programele de televiziune şi radio le sunt permise condamnaţilor, astfel le este permis să primească aparatura audio vizuala, iar aceasta să fie montată în camerele de detenţie. Programul de vizionare trebuie să corespundă cu programul unităţii, aşa încât să nu fie divergenţe între cele două. Există şi numeroase programe sportive, la care pot participa detinuţii, pentru menţinerea/dezvoltarea fizică. Prin aceste programe sportive, condamnaţii pot elimina stresul şi frustrarea acumulată, de aceea e importantă şi pentru sănătatea mentală a acestuia 28 . Programele religioase şi cele de educaţie civică, sunt realizate de preotul capelin al unităţii, ori de către organizaţii nonguvernamentale, care au acces în penitenciar 29 . Este important de reţinut, faptul că, oricare dintre membrii personalului din penitenciar, poate să aducă o schimbare semnificativă în comportamentul condamnatului, deci oricine poate aduce o contribuţie la corijarea comportamentelor negative. Există multe problematici în legătură cu sistemul penitenciar, datorită legislaţiei stufoase şi rigide, dar, în acelaşi timp, legislatia CEDO este foarte permisivă în legatură cu acţiunile care pot fi introduse, astfel România are numeroase condamnări. Majoritatea acţiunilor sunt întemeiate pe condiţiile penitenciarelor. Aceste condiţii sunt minimalistice şi din cauza faptului că multe dintre clădirile alese pentru a fi locul de încarcerare, sunt clădiri vechi, care nu au fost create special pentru a fi penitenciare, unele din acestea fiind castele, case mari, etc. cu utilităţi deteriorate, neamenajate corespunzător, cu pereţi deterioraţi şi igrasie. Pentru a creea condiţii prielnice condamnaţilor, trebuiesc create locuri special amenajate ( cladiri noi ) pentru a facilita reintegrarea acestora. Rata recidiviştilor în România este de aproximativ 46%, în opinia domnului Ioan Bala, directorul penitenciarului Timişoara. O parte din ideile exprimate în acest paragraph, sunt ale acestuia, opinii la care noi raliem. Altă problemă în sistemul penitenciar, este cea a personalului insufficient, raportat la numărul deţinuţilor şi desigur, pregătirea acestora uneori lasă de dorit. Deţinuţii trebuie motivaţi prin diverse modalităţi, ca de exemplu, încurajări, interacţiuni cu membrii propriei familii, astfel încât să se păstreze într-un anumit fel dinamica acesteia, socializarea cu diverşi membrii ai societăţii, potenţiali angajatori, etc. E foarte important ca prin intermediul prestării de servicii a penitenciarului, deţinuţii să înveţe o meserie şi să cunoască, desigur, potenţiali angajatori , acest lucru fiind important în momentul în care aceştia sunt eliberaţi. Există o problemă cu aceste motivări ale deţinuţilor, aceştia devenind într-un fel, dependenti de aceste motivăti, iar în momentul eliberării, ajung să fie marginalizaţi de către societate. De aceea preferă, uneori, să se întoarcă în închisoare, foştii detinuţi ştiind ce

28 Ioan Chis, Drept Executional Penal, ed. Universul Juridic, Bucuresti, p.307 29 Ioan Chis, Drept Executional Penal, ed. Universul Juridic, Bucuresti, p.307

Drept Penal Executional

infracţiuni să comită, care să nu fie prea grave, astfel încât să primească din nou acest suport din partea personalului, suport pe care ajung să-l prefere, în locul vieţii în societatea care-l respinge.

Reintegrarea în familie, din momentul executării pedepsei, este foarte importantă şi datorită faptului că îi pot uşor influenţa pe copii. Astfel am scădea potenţialul ca aceşti copii să ajungă viitori infractori, deoarece sunt privaţi de a-şi vedea părinţii sau rudele, de a comunica cu ei. Vizitele cu deţinutul sunt foarte limitate, motiv pentru care, reintegrarea în familie în timpul detenţiei, este foarte greu de realizat. Fenomenul infracţional în România este datorat în principal sărăciei şi nivelului scăzut de trai al majorităţii populaţiei. Comiterea unei infracţiuni este şi un mod, în care oamenii simpli, îşi manifestă nemulţumirea asupra societăţii. Deci, pentru a avea o infracţionalitate mai scăzută, trebuie să ridicăm standardele societăţii românesti. Iar pentru cei care au “călcat greşit” trebuie să ne asigurăm că, persoanele respective, se pot reintregra în societate, creând un spaţiu de reeducare efficient şi creând anumite garanţii şi facilităţi, pentru momentul în care ies din penitenciar, ca de exemplu: scăderea unor taxe şi impozite la firmele care au angajaţi foşti detinuţi. În concluzie, pentru a împiedica aceşti foşti detinuţi să ajungă înapoi, în penitenciar, trebuie şi noi, ca societate, sa nu îi marginalizăm şi desigur, să îi încurajăm în momentul în care, aceştia fac un efort pentru a se reintregra printre noi.

Bibliografie

Drept Penal Executional

Aurelian Bondrea ,Sociologia culturii, Ed. Fundaț iei Romaniei de maine, Bucureș ti, 1993

Bruno Ștefan, Mediul penitenciar Romanesc . Cultura si civilizaț ie carcerală,Institutul European,

2006

Cultura penitenciară, inț eleasă ca formă a culturii organizaț ionale. Pentru mai multe inform. Edgar h. Schein, Organizational culture and leadership , Ed Jossey- Bass , San Francisco, 1990

Dim. Todoran, Pedagogia, ș tiinta educaț iei, în ‘’Probleme fundamentale ale educaț iei’’ , Bucureț ti, Ed. Did. si Ped., 1982

Directorate of Norwegian Correctional Service -

Ioan Chis, Drept Execuţional Penal, ed .Universul Juridic, Bucuresti

Ion Oancea, Drept executional penal,Ed. ALL, Bucuresti

Languin N; Kellerbals J; Chr. –Nils, L’art de punir. Les representations sociales d’une ‘ juste’ peine, Schulthess Verlag, Zurich, 2006

Mihail Udroiu,Drept penal , parte generala.Ed. C. H. Beck, 2015 Platon, Legile, Ed. IRI, Iaș i, 1995, p. 263

Revista penitenciarelor, nr 1/ 2011. ‘’Perspective europene in domeniul dreptului executional penal’’, Dr. Ioan Băla

Simion Mehedinț i, Civilizaț ie si cultura.Concepte , definiț ii, rezonanț e, Ed.Trei, Bucureș ti,

1999

Valerian Cioclei ,Manual de criminologie,ed. CH.Beck, Bucuresti

Viorel Paș ca, Curs de drept penal. Parte generală.Ediț ia a II-a, actualizată cu modificările noului Cod Penal

V. Dongoroz, Drept penal, parte generală, Bucureș ti, 1939

V. Tircovnicu, Pedagogia generala, Ed. Facla, Timisoara 1975

Why Norway's prison system is so successful -