Minciunile profitabile ale stiintei (Partea a III-a):

Moartea cerebrala si frauda donarii de organe

Motto:
"Esenta prostiei nu este sa nu stii, ci sa nu vrei sa stii..."
~~ articol citit de 62.857 de ori pana in august 2014 ~~

Bruce Lipton: "Sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla, din clipa cand
constientizati ca sunteti responsabili pentru tot ceea ce vi se intampla!"
Sunteti sau vreti sa deveniti donatori de organe? Cititi cu atentie acest articol.

Pana in luna decembrie 2013, daca m-ar fi intrebat cineva, si eu eram convinsa
ca donarea de organe este o chestie buna, umana, profund etica si de o
moralitate impecabila.
Pe undeva este ca si cu vaccinarea: multi oameni traiesc cu iluzia ca este o
chestie buna, pana cand -uneori loviti oribil de destin- incep sa se informeze cu
adevarat despre subiectul respectiv.
Pe 18 decembrie a murit draga mea prietena Bobo. In aceeasi zi in care am
reusit in sfarsit sa dau de sotul ei la telefon, am aflat ca fusese debransata de la
aparate si i se recoltasera deja organele pentru transplantare!!! Din momentul
ala am umblat peste 3 saptamani ca un zombie, lovita de tren, naucita, plangand
in fiecare zi ore intregi, nedormind nopti in sir, anesteziata de durere si de soc...
Si mi-am adus aminte de un mail primit acum o jumatate de an de la o familie de
nemti care ma rugasera sa le trimit si lor in format .pdf traducerea in romana
a prelegerii dr. Loibner despre originea si istoria vaccinurilor, iar dupa aceea imi
trimisesera doua brosurele despre moartea cerebrala si donarea de organe, cu
rugamintea sa-mi fac timp sa le traduc si pe acelea in romana, fiindca ei merg
des intr-o zona rurala din Romania, unde oamenii nu sunt deloc informati despre
aceste aspecte. Fiind atunci in focuri cu proiectul Sophie, am aruncat doar f.
scurt un ochi pe documentele respective, practic neinregistrand despre ce era
vorba, si le-am salvat in ideea ca voi reveni la ele cand imi vor permite
prioritatile...

O sa-mi reprosez toata viata ca nu am parcurs atunci cu atentie textele

respective, dar cred ca stiti si voi cum se intampla cand ceva nu va atinge
personal, e usor de ignorat si de blocat si de bagat capul in nisip si mers in
continuare prin viata cu ochii inchisi... La vaccinare am avut norocul si am fost
binecuvantata cu o prietena care mi-a deschis ochii asupra acestei fraude inca
dinainte de a ramane insarcinata, astfel incat m-am putut informa pe indelete si
fara frica. Ei bine, la capitolul moarte cerebrala si donare de organe eram total
ignoranta... mai bine zis credeam -ca cei mai multi dintre voi- ceea ce auzisem la
televizor si ce citisem prin ziare: ca e o chestie nobila, de o inalta tinuta morala,
care salveaza vieti si care ar trebui sa ne determine pe toti sa semnam cardurile
de donatori.
Ei bine, pot sa va spun ca de pe data de 19 decembrie si pana in ziua de azi am
citit deja sute de pagini si materiale in romana, engleza si germana pe aceasta
tema, am stat nopti intregi si am urmarit zeci de prelegeri, interviuri, filme si
reportaje pe aceasta tema, m-am inscris pe doua grupe de Facebook care se
ocupa cu aceasta tema, cred ca la ora asta as putea sa tin o prelegere de doua
ore cu toate informatiile pe care le-am acumulat pana acum. Ca si pentru
subiectul vaccinarii, am simtit nevoia sa fac un research aproape exhaustiv, mai
ales ca din cautarile mele pe internet a reiesit ca nu mai exista niciun alt articol
in limba romana de complexitatea celui pe care vi-l propun azi.
Articolul de fata este, pe langa dorinta mea de a informa cat mai multi oameni,
in primul rand o incercare de a-mi spala pacatele fata de draga mea prietena, pe
care am sa-mi reprosez toata viata ca nu am putut s-o salvez. Nu, nu de la
moarte, ci macar de la disectia pe viu care se cheama "donarea de organe"!!!

Foto: Enquirer

Deja primele lucruri pe care le-am aflat de la sotul ei la telefon mi-au aprins
beculetele. Medicii de ambulanta au dus-o mai intai la un spital din apropiere,
asta fiind prima chestie suspecta: nu l-au lasat si pe sot in ambulanta, desi ea isi
pierduse cunostinta si in indicatiile legale pentru paramedici scrie clar ca
"Prezenta unui insotitor in ambulanta este permisa atunci cand este pentru
binele pacientului. De asemenea, prezenta insotitorului este recomandata la
transportul copiilor sub 14 ani si al persoanelor care din cauza starii in care
se afla nu pot da detalii despre ele insele." Cand sotul ei tocmai parca masina
la acel spital, l-au sunat pe mobil ca sa-i comunice ca s-au razgandit si au dus-o
la ALT spital (aflat mult mai departe!), anume Clinica Bremen-Mitte, care - vai,
ce "coincidenta" - are si un centru de transplantare afiliat!!!!!! Pentru mine este
clar
ca
soarta
ei
a
fost
decisa
inca
din
ambulanta!

Apoi, la clinica, sotul ei primea in fiecare zi un alt diagnostic de la cate un alt

medic, unul mai evaziv ca celalalt: ba era atac cerebral, ba era anevrism si o
operau, ba era "ceva genetic, mai bine ca nu aveti copii, altfel putea fi transmis
pe linie genetica" (!!). S-au eschivat cand el a intrebat daca a intrat ea singura in
coma sau au bagat-o ei ca s-o stabilizeze. Intr-o zi l-au chemat sa discute si nu a
aparut nimeni. A doua zi a aparut o doctorita noua, dupa ce iar a fost lasat sa
astepte cu orele. In final i s-a comunicat ca Bobo intrase in moarte cerebrala,
totul ireversibil, bla-bla-bla... si apoi a venit si intrebarea inevitabila: "nu ne dati
organele?" Era candidata perfecta: 45 de ani, fara copii, somera, fara rude langa
ea cu exceptia sotului. Va las pe voi sa trageti concluziile, caci eu nu mai am
lacrimi,
sunt
impietrita.
Stiu ca articolul asta va fi o lectura extrem de dureroasa si neplacuta, care va va
face pe alocuri sa vi se stranga stomacul, dar daca tot ati ajuns aici va rog sa
cititi cu atentie totul si sa va convingeti singuri, apelez ca intotdeauna la
discernamantul fiecaruia sa-si faca propria parere. De data asta am sa incerc sa
pun mai putine linkuri in text, am sa pun mai multe pe lista de surse din final, pe
care va invit sa le parcurgeti ca sa fiti informati din surse
medicaleindependente despre ce inseamna cu adevarat "darul vietii" de care
vorbesc cu atata "abnegatie" cei care vor sa va convinga sa va faceti card de
donator!
*****

"Informarea" publicului larg

In prezent se face peste tot o reclama tot mai insistenta pentru donarea de organe,
caci disponibilitatea populatiei de a dona a inceput sa lase de dorit in ultima vreme,
mai ales datorita scandalurilor cu transplantari frauduloase. In Germania chiar zilele
astea se judeca procesul unui celebru chirurg din Gttingen, care este acuzat ca a
manipulat la greu listele de transplantare, a falsificat 50% din actele pacientilor, a
transplantat diverse organe unor pacienti care nu corespundeau criteriilor
legale/medicale etc., contribuind chiar la decesul prematur al unor pacienti. Ca si
cum problemele ar exista doar pe partea recipientilor de organe...
Asigurarile de sanatate ne trimit scrisorele in care suntem intrebati in formulari
mieroase daca dorim card de donatori. Pana si in scoli si licee a inceput sa se discute
subiectul! Revistele lucioase gen Spiegel sau Stern au pagini intregi de reclama de pe
care iti ranjeste cate o vedeta infatuata care tine in mana cardul de donator de
organe: moderatorul Markus Lanz cu textul "Asta e la moda acum", halterofilul
Matthias Steiner cu textul "Cantareste putin, dar are greutate", actorul Klaus Behrendt
(in imagine) cu textul "Pentru mine este clar: asta se poarta acum, cardul de donator
de organe".

Multe brosuri colorate si reclame la cinema sunt menite sa ne animeze sa ne punem

organele la dispozitia altor oameni. Mai ca incepi sa te jenezi daca vrei sa-ti pastrezi
propriile organe dupa moarte!!
Dupa moarte... Ei, aici incepe problema. In caz ca nu stiati, nu sunteti morti atunci
cand vi se extrag organele pe care eventual vreti sa le donati! Sunteti doar definiti ca
morti.

Istoria industriei de transplantare

Si intram direct in tema: problema majora a transplantului de organe este ca de la un
mort nu pot fi obtinute organe transplantabile! Acele organe sunt la fel de moarte ca si
mortul. Organe vitale, care functioneaza, nu pot fi recoltate decat de la un om viu. Da,
ati citit bine, toti acesti oameni traiesc inca, dupa toate legile biologice, atunci cand li
se
extrag
organele.
Asta
ii
ucide
in
realitate.
Parca va si aud: "Nu pot sa cred, nu e adevarat, pe cardul de donator scrie altceva!".
Da, pe declaratia respectiva scrie:
Subsemnatul(a) ........... informat()i contient() asupra riscurilor
i beneficiului transplantului de organe,esuturi i celule umane; n
concordan cu dispoziiile legale n vigoare referitoare la prelevarea
i transplantul de organe, esuturi i celule umane, declar c sunt de acord
cu nscrierea mea ca donator voluntar post-mortem pentru urmtoarele organe,
esuturi i celule: ...........................
...................................................................

Buba apare la definitia de post-mortem, cu alte cuvinte ce se intelege mai nou prin
sintagmadupa moarte, adica acum intra in joc conceptul-joker de "moarte cerebrala".
Definitia mortii cerebrale dateaza din 1968, de cand Comisia ad hoc de la Harvard
Medical School a intocmit o lucrare "stiintifica" (la comanda industriei medicale nou
create, insasi expresia ad hoc inseamna "anume pentru acest scop"!) pentru a
redefini
conceptul
de
moarte.
La momentul acela existau doua probleme acute. In primul rand, medicina

"progresase" atat de mult incat transplantul de organe devenise posibil: profesorul

Christiaan Barnard facuse deja primul transplant de inima, care ii adusese renume
mondial (nu mai conta ca si recipientuldecedase la 18 zile dupa transplant!!). Ceea ce
putini stiu: Barnard incalcase prin operatia respectiva toate standardele si legislatiile
medicale si etice posibile, deci risca sa fie acuzat de crima. Concomitent, un alt medic
fusese acuzat si condamnat pe buna dreptate de crima in Japonia pentru un
transplant
de
la
un
"mort
cerebral"...
Ei bine, inainte ca pe Barnard sa-l astepte aceeasi soarta, proaspat solicitatul comitet
de la Harvard a livrat exact la timp "expertiza" care impunea conceptul abstract de
moarte cerebrala ca noua definitie a mortii si recomanda ca moartea cerebrala sa fie
considerata moartea omului, oferind astfel peste noapte baza "legala" si "etica" pentru
ca pe viitor oamenilor sa li se extraga pe viu organele. Cum de pana atunci nimeni nu
simtise nevoia sa dea o noua definitie mortii?? Abia cand s-au profilat la orizont
castigurile grase pentru industria farmaceutica si a inceput sa fie nevoie de organe vii
si
proaspete
pentru
transplanturi,
s-a
inventat
si
noua
definitie.
Ca atare, "moartea cerebrala" nu a aparut si nu s-a dezvoltat prin aplicarea vreunei
teorii sau metode stiintifice noi, comisia de la Harvard nu a stabilit daca coma
ireversibila era un criteriu adecvat pentru deces. Membrii comisiei erau medici,
teologi si avocati. De aici se vede clar ca nu era vorba de o chestiune medicala, ci de
una juridica!! Misiunea declarata a comisiei a fost sa justifice cumva "moartea
cerebrala" stabilita ca un nou criteriu al mortii, pentru a impune eutanasia mascata.
Pe scurt, raportul a fost facut ca sa corespunda deja scopului si concluziilor la care se
ajunsese anterior. Scopul "expertizei" a fost declarat direct in text: "Intentia noastra
principala este de a redefini coma ireversibila ca nou criteriu al mortii...
[...] Criterii depasite pentru a defini moartea pot duce la controverse in
obtinerea
organelor
pentru
transplantare"...
Cu alte cuvinte, nu se facusera studii, nu a existat absolut nicio baza stiintifica pentru
a sustineipoteza ca moartea cerebrala ar fi moartea reala, dar era nevoie musai de
criterii noi, utilitare, anticipatorii, pentru a redefini moartea cu scopul declarat al
recoltarii de organe; Shah et al. au publicat in J Med ethics critica deschisa a noii
"definitii" ("fictiune legala"), dar era profit de facut, nu aveau ei timp de "maruntisuri"
stiintifice...
Dr. Henry Beecher, presedintele comitetului de la Harvard, a comunicat direct si fara
jena adevarul despre raportul respectiv:
Exista intr-adevar un potential salvator de vieti in noua definitie, care -cand va fi
acceptata- va duce la o cantitate disponibila mai mare de organe esentiale in conditii
vitale, pentru transplantare, astfel vor putea fi salvate nenumarate vieti acum pierdute
inevitabilLa ce nivel alegem sa numim moartea este o decizie arbitrara. Moartea
inimii? Parul continua sa creasca. Moartea creierului? Inima poate continua sa bata.
Este necesar sa se aleaga un nivel la care creierul sa nu mai functioneze. Este ideal sa
se aleaga un nivel la care, desi creierul este mort, celelalte organe sa mai poata fi
folosite. Aceasta am incercat sa clarificam in ceea ce am numit noua definitie a mortii.
Henry K. Beecher and H. I. Dorr, The New Definition of Death: Some Opposing Views,
International Journal of Clinical Pharmacology 5 (1971):120

In al doilea rand, in 1968 mai exista si alta problema, care a fost si ea "rezolvata" prin
"expertiza" de la Harvard. Terapiile intensive -o ramura noua a medicinei, dar care se
dezvolta fulgerator- lasau tot mai multi pacienti intr-o stare intermediara, intre viata
si moarte. Oamenii respectivi vegetau uneori ani in sir fara a-si mai recapata
cunostinta, iar ingrijirea lor costa enorm de multi bani... Expertiza de la Harvard a
"rezolvat" dintr-o lovitura si statutul incert al unor astfel de pacienti. Si astfel s-au
creat premisele perfecte, moartea era redefinita si accelerata - marea industrie a
transplantului de organe luase nastere! Iar cand spun industrie, ma refer nu numai la
profiturile facute prin vinderea organelor si prin transplantarea lor, ci si la
miliardele castigate cu medicamentele imunosupresive pe care recipientii organelor
sunt obligati sa le ia o viata intreaga pentru ca organismul lor (care nu se lasa pacalit)
sa nu respinga organul proaspat transplantat; medicamente imunosupresive care
uneori pentru primitorii de organe se ridica la sume de mii de euro pe luna;
medicamente imunosupresive care de cele mai multe ori contribuie la declansarea de
cancere
la
pacientii
transplantati.
Nu mai insist aici si pe aspectul subliniat intr-un studiu publicat in British Medical
Journal in 2000, conform caruia per total transplantarea unei inimi nu reduce riscul
decesului,
ba
chiar
dimpotriva.

Ce
De

ce

este
un

mort

de

fapt
cerebral
nu

moartea?
este
mort

Da, in ziua de azi ne preocupam de orice, dar evitam mereu sa ne gandim la boli, la
moarte. Credem ca stim deja tot ce e de stiut despre moarte si oricum ne va ajunge
mai devreme sau mai tarziu, deci de ce sa mai pierdem vremea sa ne si gandim la
asta? E clar ce e moartea... nu-i asa?
Chiar asa, ce este moartea? Moartea este un proces. Pe vremuri moartea era
considerata un fenomen complex... un fenomen medical, teologic, filozofic, juridic...
acum a ramas doar un fenomen medical, aflat exclusiv la cheremul medicilor. Nu
mai exista o definitie legala a mortii, in schimb exista definitia medicala:
"n prezent se poate vorbi de deces n dou situaii diferite: cnd apare ntreruperea
ireversibil a funciilor respiratorie i circulatorie sau cnd sunt ntrerupte ireversibil
toate funciile sistemului nervos central, inclusiv cea a trunchiului cerebral"
"Expertiza" comitetului de la Harvard stabilise initial ca "mortul cerebral" nu avea
voie sa aiba reflexe. Ulterior s-a constatat ca aprox. 75% din pacientii etichetati drept
"morti
cerebrali"
aveau
reflexe!!
In fine... Dupa Dragomirescu [1996] moartea este incetarea definitiva si ireversibila a
vietii, prin oprirea functiilor vitale, fiind rezultatul rupturii echilibrului biologic care
este necesar mentinerii vietii, incetarea fenomenelor vitale mergand pana la oprirea
activitatii
metabolice
celulare.
Dr. Paul Byrne, un pediatru si neonatolog american care lupta de zeci de ani pentru
informarea populatiei despre ceea ce inseamna cu adevarat donarea de organe,
descrie un "mort cerebral" astfel:

"In acest caz, trupul este cald si flexibil. Inima ii bate, are culoare normala,
temperatura si tensiune. Majoritatea functiilor exista, inclusiv digestia, excretia si
mentinerea unui echilibru al fluidelor cu eliminarea normala a urinei. Va exista adesea
o reactie la inciziile chirurgicale, creste tensiunea! Daca este observat o perioada mai
lunga de timp, o persoana declarata "in moarte cerebrala" va arata semne de vindecare
si dezvoltare si va trece prin perioada pubertatii, daca este copil."
Dr. Alan Shewmon, profesor de neurologie pediatrica la UCLA, a documentat peste
175 de cazuride oameni diagnosticati cu "moartea cerebrala", care au supravietuit o
perioada foarte lunga de timp. El argumenteaza ca creierul, la fel ca orice alt sistem
din organismul nostru, nu este singurul care defineste o persoana.Un "mort cerebral"
este cel mult un muribund fara functii cerebrale masurabile, dar cu functii organice
active si de multe ori si senzoriale, de multe ori si cu reflexe... Intrucat nu se poate
constata cu precizie moartea tuturor neuronilor si ireversibilitatea tuturor functiilor
cerebrale,
"moartea
cerebrala"
este
un
termen
foarte
periculos.
Medicul JL Bernat, in lucrarea lui f. importanta cu titlul "Despre definitia si criteriul
mortii" (1981) afirma ca "definim moartea ca incheierea permanenta a
functionarii
organismului
ca
intreg".
Expertul Camerei Federale de Medici, prof. Dieter Birnbacher, a declarat deschis in
2010: "Se recolteaza organe de la un organism viu. Trebuie sa admitem ca oamenii
aflati in moarte cerebrala nu sunt inca morti, dar ii putem totusi folosi ca donatori de
organe. La explantarea organelor unui mort cerebral se scot organe dintr-o fiinta
umana
vie."
Asa-numitul Presidents Council on Bioethics (SUA) a stabilit clar in 2008: moartea
cerebrala nu este un criteriu biologic, in conformitate cu stiintele naturii, pentru
pronuntarea mortii. Consiliul de Bioetica admite ca supozitiile facute pana atunci
despre legatura temporala si cauzala dintre moartea cerebrala diagnosticata si
dezintegrarea functiilor corporale au fost infirmate empiric. Integritatea
organismului uman nu este data de suma organelor individuale. Creierul nu este
integratorul diverselor functii ale corpului, integrarea este o trasatura emergenta a
intregului organism. Credeti ca s-a deranjat cumva industria transplantarii de aceste
constatari?
Dr. David W. Evans scrie: "M-am intrebat de ce continui sa incerc sa fac
cunoscut adevarul despre transplantare, dupa 35 de ani de eforturi destul de
inefective. La inceput m-a motivat descoperirea fraudei stiintifice si intelectuale
implicate in definitia de "moarte cerebrala" cand era clar ca se testau doar parti
infime din creier. Pe masura ce trecea timpul, motivele tot mai puternice au
devenit ingrijorarea in ce priveste modul cum oamenii vulnerabili sunt pacaliti,
mai ales de catre autoritatile medicale, cu intentia de a obtine mai multe organe
pentru transplant, cu orice pret, dupa cum se pare. Daca milioanele de oameni
care au semnat cardurile de donatori in ideea ca vor dona organele "dupa
moarte" nu au fost informati ca risca sa fie doar diagnosticati ca morti cu
ajutorul unor criterii controversate in lumea medicala, atunci ei au fost inselati,
iar "acordul" lor de a dona organe nu este valabil din punct de vedere juridic."

Conceptul de moarte cerebrala este "empiric si logic FALS", scrie cercetatorul in

neurologieGerhard
Roth.
Psihiatrul Johann-Christoph Student afirma ca este "absolut inacceptabil ca
mortii cerebrali sa fie etichetati ca morti si ca ei sunt doar "definiti ca morti
deoarece medicii nu au curajul sa admita ca organele sunt extrase pe viu de la
persoane care inca au viata in ele". Medicul internist Linus Geisler sustine ca
un "mort cerebral" este o persoana vie careia ii lipsesc anumite functii ale
creierului; in procesul mortii, sistemul medical isi permite sa traga linia de
separare
dintre
viata
si
moarte
dupa
criterii
arbitrare.

Dr. med. Max-Otto Bruker, internist, a declarat:

"In prezent moartea cerebrala este considerata in mod absurd ca moarte
totala, desi nu exista dovezi suficiente pentru aceasta afirmatie. Mi-e rusine
pentru profesia de medic, pentru colegele si colegii mei care nu se revolta in
mod clar fata de modul cum este informata populatia in privinta
transplantarii de organe. Prin tacerea lor, ei favorizeaza astfel o afacere
intunecata, practicata fara etica si morala, o afacere care ignora demnitatea
umana si bagatelizeaza riscurile uciderii unei persoane aflate inca in viata."
Fundatia Germana pentru Transplant de Organe admite ca si dupa intrarea in
moarte cerebrala pot fi constatate miscari ale extremitatilor, cum ar fi semnul lui
Lazar o miscare care seamana cu o imbratisare: Asemenea miscari pot fi
constatate la ca. 75% din cei aflati in moarte cerebrala, recunoaste Fundatia.
Cardiologul german dr. Paolo Bavastro afirma : "Reflexele sunt fenomene vitale,
indiferent de locul unde apar si forma in care se manifesta. Un mort, un cadavru nu
are reflexe! Cei care sustin definitia mortii cerebrale afirma: sunt doar reflexe, omul
e mort. Ei bine, aceasta logica tine cel mult de o etica a eliminarii prin definire si
este in realitate o incercare de tutelare a perceptiilor, cum a explicat si filozoful
Robert Spaemann. Pacientii definiti ca morti cerebrali ne arata clar multe procese
vitale care au functii integrative: respiratia interna (schimb de gaze intre sange si
tesuturi), respiratia celulara, reglarea tensiunii, activitate cardiaca spontana, reglarea
temperaturii, eliminare (urina si fecale), procese metabolice, productie si eliminare
de hormoni, productie de sange proaspat etc. Un om grav bolnav, un muribund este
inca
pacient,
nu
este
un
mort."
Referitor la importanta "reflexelor", sa nu uitam ca in conceptul initial formulat de
Comitetul de la Harvard se vorbea despre o areflexie totala (deci lipsa totala de
reflexe!), DAR imediat ce s-a inceput cu practica de macelarire a "mortilor cerebrali"
s-a constatat ca 75% aveau multe reflexe, de aceea repejor s-a modificat iar definitia,
precizandu-se ca trebuie sa exista doar o areflexie cerebrala. Alba-neagra!
Dintr-o prelegere a dr. Paolo Bavastro:
"Sa analizam problematica mortii cerebrale si dintr-o alta perspectiva, citind
explicatiile fizicianului E. Schrdinger, parintele mecanicii cuantice, care in 1944
pusese intrebarea Cum se explica prin fizica si chimie procesele din timp si spatiu
care au loc in interiorul limitat al unui organism viu? Care sunt caracteristicile

vietii?. Raspunsul lui suna asa: Cand acel organism continua sa faca ceva, se misca,
schimba substante cu mediul intr-o perioada mai lunga decat ne-am astepta de la o
bucata de materie moarta. ... Candva dispare acea calitate a organismului si ramane
doar o bucata moarta de materie... In fizica numim acest fenomen stare de echilibru
termodinamic sau stare de entropie maxima - Astfel, semnele vietii sunt rezistenta
pe care o opune organismul prabusirii finale - nu capacitatea de a se reproduce, de a
creste, de a se dezvolta, ci faptul ca este capabil sa ramana in miscare atata timp.
Dupa Schrdinger, capacitatea organismului de a se opune mortii este legata de
ordinea caracteristica a moleculelor pentru care nu se aplica legile obisnuite ale
fizicii. Atata timp cat un om, un organism traieste, pentru acesta nu sunt valabile
legile obisnuite ale fizicii; el nu intra in dezagregare, se elibereaza din entropie; abia
in moarte, dupa incheierea procesului de deces se aplica legile fizicii, ale entropiei:
organismul intra in dezagregare, organele incep sa se dizolve, se tinde catre un
echilibru termodinamic. Dupa considerente pur fizice, un om caruia i-a cedat creierul
este un om viu! Organele acestui om pot fi recoltate din singurul motiv ca el inca nu a
intrat in stare de entropie, deci este inca viu! In cazul mortilor cerebrali, din punct de
vedere biologic, fenomenologic si fizic (dar nu numai) este vorba de oameni vii! Sunt
oameni grav bolnavi, oameni aflati pe moarte, insa un muribund este un om care
inca traieste." (Schrdinger, Ce este viata, 1987, Fox Keller - Noua gandire despre viata, 1998 )
Citind pana aici cred ca v-ati dat seama deja ca exista o mare diferenta intre moartea
biologica, adica moartea reala, si cea cerebrala, nou definita peste noapte de
medicina "moderna" in scopuri bine determinate. Gandirea mecanicista ne face
dealtfel usor de manipulat si ne tine dealtfel pe majoritatea intr-o inchisoare a
spiritului, in care am ajuns sa consideram ca doar creierul ne defineste, am uitat ca
suntem de fapt niste fiinte foarte complexe, ca suntem mai mult decat simpla materie
sau masa biologica, iar sufletul si spiritul nostru nu se afla doar in trunchiul cerebral!
Dar oricum asta nu are nicio legatura cu definitia frauduloasa a "mortii cerebrale",
despre care stim acum ca a fost inventata doar pentru a se da mana libera traficului
legalizat
de
organe.

Definim viata ca activitate cerebrala masurabila in

prezent?
Descoperirile neurologice din prezent confirma ca viscerele noastre sunt invelite cu
peste 200 de milioane de neuroni (si miliarde de bacterii!). Acest "creier secundar"
este practic un duplicat al creierului din cap. Tipul de celule, substantele active si
receptorii sunt identici. Stiti cum se spune ca "am decis din burta". Hormonul care ne
face "fericiti", serotonina, nu este produs atat in creier, cat in intestine! Creierul
produce cam 0,1-0,5ppm de serotonina, in timp ce intestinul produce 5ppm. De
asemenea, nivelul de serotonina din creier nu se lasa influentat, in schimb avem prin alimentatie - puterea de a modifica nivelul de serotonina din intestin.
Visele noastre, reflectia misterioasa a sufletului uman, sunt de asemenea influentate
de serotonina produsa din intestine! Sa nu uitam de asemenea ca stiinta inca nu a

reusit nici sa localizeze sau sa descifreze subconstientul! Si atunci cum sa echivalam

lipsa de activitate cerebrala cu sfarsitul vietii??

Foto: Arte TV

Dr. Michael Gershon, profesor si presedinte al departamentului de anatomie si

biologie celulara de la Universitatea Columbia, New York, a scris o lucrare cu titlul "Al
doilea creier. Baza stiintifica a instinctului visceral [...]", in care afirma ca noi,
oamenii, avem in zona viscerala un organ inteligent si sensibil. Nota bene: Creierul
din
cap
si
creierul
visceral
folosesc
aceiasi
neurotransmitatori!
Michel Neunlist, directorul Institutului de Cercetare pentru Boli Digestive din Nantes,
explica de asemenea ca sistemul nervos enteric este de fapt primul nostru creier,
dpdv
cronologic.
A propos, tot in acest context se explica si "sindromul colonului iritabil" care este
intalnit la foarte multi copii care au devenit autisti dupa vaccinare, avand in vedere
ca
mercurul
si
aluminiul
din
vaccinuri
ataca
toti
neuronii!
Ca atare, atata timp cat acest "creier visceral" inca traieste, e clar ca nu se poate aplica
definitia
arbitrara
moarte
cerebrala
=
moarte.
Acelasi lucru se aplica si la inima si la tot ceea ce este legat de inima.
"Intregul univers este cuprins in corpul nostru, iar intregul corp este cuprins in inima.
Astfel, inima este esenta centrala a intregului univers."(Ramana Maharshi)

Foto: Jenzig71 photocase.com

Stiati ca in inima exista o structura neuronala independenta (!), asemanatoare cu cea

a creierului si ca inima influenteaza functiile cerebrale? Stiati ca inima are un camp
magnetic de 50 pana la 5000 de ori mai puternic decat cel al creierului? Un camp
magnetic care influenteaza sistemul nervos al altor oameni si care este masurabil si
la cativa metri de corpul nostru? De ce va surprinde? In toate traditiile vechi inima
este privita de secole ca si centru al emotiilor, al intuitiei, al intelepciunii, al pasiunii
si al iubirii, ca si centru si poarta spirituala catre adevarata noastra fiinta.
Iata ca a inceput si stiinta sa admita. Studii noi arata nu numai ca inima insasi este un
fel de "creier", ci ea comunica clar cu creierul si influenteaza perceptiile si emotiile
omului.
"Sistemul nervos aflat in inima (creierul inimii) ii permite inimii sa invete, sa-si
aminteasca si sa ia decizii independent de scoarta cerebrala. Nenumarate
experimente au demonstrat ca semnalele trimise neintrerupt de catre inima spre
creier influenteaza in mod semnificativ functiile cerebrale inalte, care se ocupa cu
perceptia, cunoasterea si prelucrarea emotiilor", afirma medicul Rollin McCraty de la
Institute
of
Heart
Math.
O descoperire si mai uimitoare a cercetatorilor de la Institute of Heart Math este
legata de campul magnetic uluitor al inimii: componenta electrica a acestui camp este
de 60 de ori mai puternica decat cea a creierului, cea magnetica este de aproape 5000
de ori mai puternica! Acest camp al inimii pulseaza si trimite modele ritmice extrem
de complexe in intregul corp, astfel influentand un numar mare de procese biologice
- creierul insusi se sincronizeaza permanent dupa acest puls electromagnetic. Astfel,
campul inimii pune la dispozitie semnalul de sincronizare pentru intregul corp, cu
care ne putem armoniza constient pentru a fi in armonie cu propria noastra inima!

*****

Aspectele

juridice

in

Romania

Legea nr. 2 din ianuarie 1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe
umanespune asa:
Datele pe care trebuie s le conin actul constatator:

I. Diagnosticul morii cerebrale se stabilete pe baza urmtoarelor criterii:

1.
Examen
clinic:
starea
de
com
profund,
flasc,
areactiv;
- absena reflexelor de trunchi cerebral (n mod special, absena reflexelor fotomotor
i
corneean).
2. Absena ventilaiei spontane, confirmat de testul de apnee (la un Pa CO2 de 60 mm
Hg).
3. Dou trasee EEG, efectuate la 6 ore, care s ateste lipsa electrogenezei corticale.
II. Cauza care a determinat moartea cerebral trebuie s fie clar stabilit.
III. Excluderea altor cauze reversibile care ar putea produce un tablou clinic i un
traseu EEG, asemntoare cu cele din moartea cerebral (hipotermia, mai mic de
35C, medicamente depresoare ale sistemului nervos central, hipotensiune arterial presiune
arterial
medie
mai
mic
de
55
mm
Hg).
IV. Diagnosticul de moarte cerebral va fi stabilit de doi anesteziti reanimatori diferii
sau de un anestezist reanimator i un neurolog sau neurochirurg, prin dou examinri
repetate la un interval de 6 ore.
Doar asa, in treacat, sa mentionam ca in Germania se stipuleaza in protocolul de
constatare a "mortii cerebrale" ca intervalul minim trebuie sa fie de 12 ore, ceea ce
subliniaza
caracterul
aleatoriu
al
intregii
povesti.
Dupa cum vedeti, din punct de vedere legal totul pare reglementat impecabil: nu se
pot preleva organe decat cand a fost stabilita "moartea cerebrala". Si totusi, ceea ce
nu se precizeaza deloc in textul legii este CAND este cazul sau cand este voie sa se
constate aceasta "moarte cerebrala". Aici intervine, in buna traditie birkenwaldiana,
autoritatea exclusiva de zeu a medicului: doar medicul are puterea si autoritatea
deplina de a proceda la constatarea mortii cerebrale, intr-un moment pe care il alege
doar el! Medicului respectiv nu i se cere sa indeplineasca niciun fel de criterii. Cu

viata unui om in joc, el nu are nevoie decat sa presupuna ca la un pacient va

interveni moartea cerebrala in 2-3 zile si deja poate dispune stoparea
medicamentatiei si inceperea testelor de constatare a mortii cerebrale; stoparea
medicamentatiei si a oricarui tratament e necesara, ca sa nu se "falsifice" rezultatele
testelor de constatare a mortii cerebrale. De asemenea, medicul nu este obligat nici
macar sa informeze familia pacientului despre ceea ce face, familia primeste mai
tarziu doar rezultatele testului!

Se pare ca legea care stipuleaza conditiile de cumparare a unei case este mai bine
reglementata si acopera mai multe drepturi ale individului decat legea care se ocupa
cu extragerea de organe vitale din corpul pacientilor lasati la mana deciziilor
individuale ale medicilor. In rest, la orice operatie cat de mica aveti de semnat un
balot de documente despre riscuri (deh, daca uita ceva risca sa fie dat in judecata),
dar de un "mort cerebral" care sa-si dea in judecata doctorul nu prea am auzit; in
plus, cred ca cel putin 95% din apartinatori nu au habar despre diagnosticul de
moarte cerebrala, deci hei, medicul are autoritate suprema si ca intotdeauna trebuie
sa-l
ascultam
ca
pe
Dumnezeu!
Desi e vorba de existenta unor oameni, vedeti bine cum legiuitorii nu au considerat
necesar sa defineasca aceasta procedura astfel incat orice fel de abuz sa fie imposibil,
sau macar sa precizeze ca apartinatorii unui pacient aflat in coma cerebrala trebuie
sa fie informati si sa-si dea consimtamantul scris pentru procedura de constatare a
mortii cerebrale. Astfel, i se permite medicului respectiv sa decida singur, dupa
criterii doar de el stiute, asupra vietii si mortii pacientilor! In mod normal, un medic
nu are voie nici macar sa-mi faca o injectie fara sa se faca pasibil de pedeapsa
(singura exceptie fiind cazul cand acea injectie mi-ar salva viata in mod explicit!). In
schimb are voie sa-mi intocmeasca pasaportul pentru lumea cealalta!

ARTICOLUL 22 (Constitutia Romaniei)

(1) Dreptul la viata,
precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale
persoanei

sunt garantate.

Cum este posibil ca legea sa acorde tacit unui medic autoritatea absoluta de a decide
daca un om are dreptul sa traiasca sau sa moara? Si sa nu-mi veniti cu justificarea de
carton ca medicii nu vor sa prelungeasca inutil suferinta pacientilor, caci daca un
"mort cerebral" este declarat oricum "mort", de ce ar mai suferi?? In mod normal, un
medic poate sa faca un singur lucru fara permisiunea unui pacient: sa-i salveze viata.
Ori la constatarea mortii cerebrale nu se pune problema de asa ceva.
Legea transplantului in Germania mai precizeaza, cu o ironie sinistra, ca "moartea
trebuie constatata dupa reguli corespunzatoare stadiului actual al stiintei medicale",
in
timp
ce
"moartea cerebrala trebuie
constatata
dupa
reguli procedurale corespunzatoare stadiului actual al stiintei medicale". Vedeti ce
diferenta fina si totusi bogata in semnificatii?

img.ashx

Cat de sigura este metoda de diagnosticare a mortii

cerebrale?
Va intrebati desigur: dar cum se stabileste moartea cerebrala? Ce criterii mai mult
sau mai putin "stiintifice" (mai ales alea in "consens"!!) exista pentru a pune un
diagnostic
de
moarte
cerebrala?
Ei bine, iata mai intai ce spune Academia Americana de Neurologie:

In Romania exista un formular de declarare a mortii cerebrale. Pe aceeasi pagina

puteti citi insa si despre masurile extraordinar de intensive cu care bietul donator
este "ingrijit" si "tratat" spre beneficiul potentialilor recipienti si in vederea recoltarii
organelor.
Este important terapia de prevenire a atelectaziilor, meninerea asepsiei
cilor respiratorii. Atelectazia i resuscitarea volemic excesiv sunt principalele cauze de hipoxemie. Astfel se recomand pentru prevenirea atelectaziei aspiraia
frecvent a secreiilor traheale, kinetoterapie respiratorie (drenaj postural, manevre de
expansionare a plmnilor, tapotaj toracic, percuii toracice), bronhoscopie precoce. Modificrile
minime ale presiunii hidrostatice pot duce la modificri dramatice ale coninutul de ap n
plmni, n condiiile alterrii permeabilitii membranei alveolo-capilare (consecinta a
hipersimpaticotoniei indus de angajare). Terapia de repleie volemic trebuie ghidat astfel
nct: presiunea venoas central s fie meninut n jur de 8 mmHg, iar presiunea n capilarul
pulmonar blocat 8-12 mmHg.
Studii experimentale au artat c albuterolul, mpreun cu terapia diuretic
accentueaz clerance-ul apei pulmonare (12).
Se iau msuri de combatere a transmiterii orizontale a germenilor i se
face antibioterapie n caz de semne clinice de infecie pe baza evidentelor
bacteriologice. La pacieni cu edem pulmonar acut neurogen se indic de
monitorizarea hemodinamic invaziv, cu cateter tip Swan-Ganz.
Toate acestea nici nu ar intra in calcul daca pacientul nu ar fi etichetat ca potential
donator!
Mai avem pe site-ul Actualitati in Neurologie o alta definitie a criteriilor mortii
cerebrale.

Testam sau ucidem?

Testarea clinica in vederea diagnosticului de "moarte cerebrala" include printre
altele: "provocarea" corneei cu un obiect, inteparea narilor, iritarea gatului cu un
obiect, stimularea unei dureri pentru verificarea reflexelor, iritarea traheei printr-un
cateter, apasare ferma pe globul ocular, turnat apa cu gheata in urechi. Pentru
confirmarea diagnosticului se mai injecteaza uneori o substanta de contrast
(angiografie), ceea ce la multi "donatori" aflati inca in viata duce la soc anafilactic.
Retineti cronologia evenimentelor: desi e vorba doar de a testa DACA un pacient este

mort cerebral, deja el este intepat in ochi, brutalizat cu apa cu gheata in urechi si i se
ia
aerul
minute
in
sir!!
Testele pro forma de constatare a mortii cerebrale testeaza doar reflexele provenite
din trunchiul cerebral (pupilele, clipitul sau reflexul oculocefalic). Dar ce se intampla
cu celelalte reflexe, care nu sunt declansate din trunchiul cerebral, cum ar fi de
exemplu cresterea tensiunii? Tensiunea creste intotdeauna vizibil atunci cand
"explantatorii" incep sa spintece carnea cu fierastraul medical. Acest "reflex" este
doar favoritul industriei farmaceutice cand e vorba de betablockere, de
alphablockere, de inhibitorii ACE, diuretice samd, brusc el nu mai conteaza??
Lasand la o parte toate celelalte metode "stiintifice" de testare, puteti identifica cel
mai usor aceasta constelatie de frauda mondiala datorita faptului ca unul din testele
facute in procedura de diagnosticare a mortii cerebrale este practic o metoda sigura
de a ucide un pacient aflat in coma cerebrala!! Este vorba de celebrul si
controversatul, de multe ori fatalul test de apnee. Prof. Cicero Galli Coimbra M.D.,
Ph.D. Associate Professor, Departamentul de Neurologie si Neurochirurgie al
Universitatii So Paulo, explica extrem de clar cum multi dintre pacientii aflati in
coma "ireversibila" ar fi putut supravietui daca nu ar fi fost supusi la acest test de
apnee, singurul care este obligatoriu in toate tarile in care se lucreaza cu diagnosticul
de "moarte cerebrala" si care risca sa vatameze si mai mult creierul. Sa fie o
coincidenta ca acest test, cel mai periculos, este singurul obligatoriu peste tot? Cum
poate un medic, care a depus juramantul lui Hipocrate de A NU FACE RAU, sa aplice
un asemenea test unui pacient cu trauma cerebrala, test care NU ii este de folos
pacientului, ci este conceput cu singurul scop de a accelera constatarea nou-definitei
"morti cerebrale", pentru a recolta organele?
Acest test se face prin oprirea ventilatiei mecanice timp de pana la 10 minute ca sa se
vada daca pacientul poate respira singur, fara ajutor. Retineti ca oamenii aflati in
"moarte cerebrala" sunt ventilati cu aparate care doar introduc oxigen in
corpul pacientilor, dar acel oxigen circula si este eliminat apoi fara ajutor lucru care la o persoana aflata in moarte clinica nu se intampla; un mort nu
poate fi "ventilat"! Apoi, ganditi-va la oamenii care traiesc cu un stimulator
cardiac fara de care inima le-ar ceda! Sa-i consideram si pe ei "morti" numai
fiindca viata lor depinde de un aparat??
Ei bine, starea pacientului intotdeauna se inrautateste dupa acest test de apnee,
explica prof. Coimbra.

Testul se face fara stirea apartinatorilor, iar rudele pacientului nu sunt informate
aproape niciodata despre ceea ce se intampla in timpul testului. Ca si la vaccinare,
apartinatorii trebuie sa ia o decizie informata de a permite sau nu acest test de
apnee. Medicul care face testul este obligat sa informeze apartinatorii pacientului
despre beneficiile si riscurile acestui test, mai bine zis este obligat sa explice ca nu
exista absolut niciun fel de beneficii pentru pacient, ci doar riscuri care pot fi fatale!
Dar aproape niciun medic nu face asta, fiindca atunci nu s-ar mai crea premisa
diagnosticarii mortii cerebrale!
Ei bine, daca la acest test se constata ca pacientul -care de multe ori este muribund,
dar nu inca mort!- nu mai respira singur, acesta este pentru personalul medical un
semnal sa nu se opreasca ventilatorul, nu cumva sa le moara "mortul", ci sa se
continue respiratia artificiala atata timp cat este nevoie, pana cand recipientul,
recipientii sunt gata sa primeasca organele. Abia dupa ce organele sunt excizate,
"donatorul" este definitiv mort.
Prof. Coimbra a tinut o prelegere in cadrul congresului "Signs of life" in 2009, in care
a explicat ca multi pacienti cu traume cerebrale, chiar atunci cand sunt intr-o coma
profunda, au sanse de a-si reveni si de a-si relua viata normala; tesuturile cerebrale
pot fi doar in stare de repaos si nu neaparat distruse in urma reducerii fluxului de
sange catre creier. Acest fenomen, cunoscut sub numele de "penumbra ischemica",
nu era cunoscut cand au fost stabilite primele criterii neurologice pentru diagnosticul
de
"moarte
cerebrala".
Testul de apnee (ca treapta esentiala spre diagnosticarea mortii cerebrale!!) poate
duce la un colaps intracranian ireversibil al circulatiei sangelui, la emfizeme, la
acidoza respiratorie sau chiar la stopuri cardiace, prin care se anihileaza definitiv
orice speranta de imbunatatire neurologica a pacientului "testat".

Prof. Coimbra afirma ca testul de apnee este o procedura medicala complet lipsita de
etica si inumana. Cand apartinatorii unui pacient sunt informati despre brutalitatea
si riscurile acestei proceduri, aproape toti isi retrag permisiunea de recoltare a
organelor celor dragi! Prof. Coimbra a mai facut urmatoarea remarca: atunci cand un
pacient cu infarct este adus la urgenta, el nu va fi niciodata supus vreunui test pentru
a se constata daca a avut stop cardiac, ci dimpotriva, toata lumea se ocupa intensiv de
el si inima lui este ferita de orice fel de factori de stres suplimentar. In contrast, un
pacient cu trauma cerebrala este supus la testul de apnee prin care organul deja
vatamat (creierul) trebuie sa suporte un stres suplimentar, care ii pericliteaza si mai
mult viata. Dr. Yoshio Watanabe, cardiolog in Nagoya/Japonia, este de aceeasi parere,

sustinand ca daca un pacient in coma cerebrala nu ar fi supus testului de apnee el ar

avea sanse de pana la 60% de a-si reveni, in conditiile in care ar primi ingrijirea
cuvenita!
Prof. Coimbra explica ce se intampla cu tiroida oamenilor cu traume cerebrale. O
hipotiroidie apare in corelatie cu gravitatea traumei cerebrale si duce in mod sigur la
moarte pentru pacientii aflati in coma cerebrala, ori tocmai tratarea acestei
hipotiroidii este "neglijata" de indata ce apare posibilitatea diagnosticarii "mortii
cerebrale". Cu alte cuvinte, in locul unui tratament hormonal care le-ar putea salva
viata, pacientii sunt supusi unui test potential ucigator, testul de apnee. Acest test este
facut exact la acei pacienti care sunt afectati cel mai puternic de hipotiroidie si deci
arata reactii reduse la dioxidul de carbon. Este posibil ca ei tocmai de aceea sa nu
reactioneze la testul de apnee, deoarece nu mai dispun de suficienti hormoni
tiroidieni si/sau au o circulatie a sangelui mult slabita, deci nu neaparat fiindca
centrul
respirator
ar
fi
vatamat
ireversibil.

Acelasi aspect al recuperarii pacientilor cu traume cerebrale l-a preocupat si pe dr.

David Hill, un anestezist britanic, docent la Cambridge, care a declarat:
"Trebuie accentuat mai intai de toate ca se admit urmatoarele lucruri: 1) ca anumite
functii sau macar anumite activitati din creier pot continua sa existe si 2) ca singurul
scop in care un pacient este definit mai degraba ca mort decat ca muribund este acela
de a putea extrage de la el organe vitale. Utilizarea criteriilor diagnostice actuale nu
poate fi interpretata sub nicio forma ca benefica pentru pacientul aflat eventual pe
moarte, ci este doar potential utila (contrar principiilor hipocratice!) pentru eventualul
recipient al organelor."

Prof. Cicero Coimbra:

Prin testele de diagnosticare a mortii cerebrale
ucidem pacientii pentru a verifica daca sunt morti.

Prin dezvoltarea de teste precum tomografia cu emisie de pozitroni sau RMN-ul,

activitatea creierului care ofera informatii despre, de ex., reactiile la durere, poate fi
mai exact documentata decat cu diagnosticarea mortii cerebrale de pana acum.
Diverse studii arata ca pacientii aflati in stare de cunostinta minima (Minimally
Conscious State, MCS) reactioneaza la atingeri, la chipuri, la voci. Anestezistii
britanici au cerut in anul 2000 ca donatorii de organe sa primeasca anestezie totala,
pentru a evita orice fel de durere posibila. Oare cadavrele trebuiesc
anesteziate?? Si in Germania s-au vazut multe cazuri in care multi donatori "morti
cerebral" se miscau pe masa de transplant, provocand niste socuri extreme
personalului medical din sala de operatie, motiv pentru care acesti "morti cerebrali"
aflati in moarte nefinalizata primesc de multe ori medicamente relaxante in timp ce
sunt spintecati ca sa li se recolteze organele unul dupa altul.
Revista Spiegel a publicat in 1994 un articol cu titlul "Antecamera mortii" in care
printre altele gasim urmatorul pasaj: "Cand echipele de chirurgi vin pentru
explantare, anestezistul este deja la capul "mortului". In timp ce chirurgii taie si
desfac corpul donatorului de la barbie pana la zona pubiana si prepara si scot
organele unul dupa celalalt, anestezistul are sarcina de a controla circulatia sangelui,
respiratia, temperatura, adica tot ceea ce medicii numesc "functiile vitale" ale
donatorului. Abia cand este fixat si pornit tubul prin care este injectata perfuzia
finala in corpul donatorului, vine momentul cand medicii incep sa faca glume si sa se
descarce prin ras de tensiunea acumulata. Atunci nu mai e nevoie de sustinerea
functiilor vitale. Abia atunci se da comanda: Anestezistul se poate retrage."
Constatarea "mortii cerebrale" ii transforma pe pacienti in "conserve de organe"
(human vegetables). O intreaga ramura medicala, asa-zisa "conditionare a
donatorilor", se ocupa cu "terapia intensiva" a "mortilor cerebrali" care trebuie tinuti
cu orice pret inca putin "vii" in scopul recoltarii organelor.

In special utilizarea si prepararea de tesuturi este acum la mare moda. Asa-zisa

Tissue Engineering, cu care se transforma tesuturile donatorilor in produse high
tech, este o ramura in crestere. Transplanturile obtinute aici de la un singur donator
pot fi impartite la saizeci de persoane si vandute in diverse tari. In SUA, unde exista
cele mai multe astfel de firme, se calculeaza valoarea tuturor partilor folosibile de la
un donator la ca. 250.000 de euro, in conditiile in care numarul posibilitatilor de
utilizare creste si el. Acesta este motivul pentru care de mai multi ani se specifica pe
cardul
de
donator
separat
donarea
de
tesuturi
"Daca decizia despre viata si moartea unui om este facuta doar pe baza activitatii
creierului", argumenteaza neurologul Detlef Linke, "atunci ar trebui sa fie tabu orice
fel de extragere de tesuturi cerebrale pentru a le transplanta altor persoane". Si
totusi, deja din 1987 neurologii au inceput si cu acest gen de proceduri: un medic
mexican a transplantat/implantat tesut cerebral al unor fetusi avortati in creierul
unui pacient cu Parkinson (Detlef Linke - Transplant de creier/Hirnverpflanzung).
Linke vede in aceste incercari cel mai clar exemplu pentru faptul ca medicii ar fi
pregatiti sa modifice din nou candva sau chiar sa renunte la definitia de "moarte
cerebrala", cand asta ar corespunde cu scopurile si "progresele" medicinei de
transplantare.
Deja s-au facut multe asemenea transplantari de tesut cerebral la pacientii cu
Parkinson. In curand, speculeaza neurologul Linke, s-ar putea ca transplantarea de
tesut cerebral sa devina mai importanta decat transplanturile de inima, ficat sau
rinichi, intrucat exista trei avantaje esentiale:

*Exista o cantitate semnificativa de tesut cerebral disponibil:

fetusii avortati anual in Germania, de ex., corespund cantitativ
unui camion intreg de tesut cerebral.
* Nu prea exista probleme cu respingerea - celulele sistemului imunitar
nu strapung bariera hematoencefalica, astfel incat ele nu pot ataca
tesutul strain din creier.
* Numarul potentialilor recipienti este enorm: bolnavii de Alzheimer,
de Parkinson, epilepsie, scleroza multipla, schizofrenie, paralizii,
sunt doar cateva din bolile pe care medicii vor sa le "trateze" prin
transplantul de tesut cerebral.

In "moarte cerebrala" - dar cat de mort?

Ca fiinta unica si irepetabila, omul nu este reprezentat doar prin creierul sau, ci si
prin trupul sau, care traieste inca in proportie de 97% dupa intrarea in "moarte
cerebrala"
(Prof. Dr. med. Linus Geisler)

Cand este vorba de moartea unui om, ar trebui mai intai sa raspundem la intrebarea:
ce este omul? Fiindca deja de aici incepe controversa, sustine autorul Rainer
Beckmann. Printre suporterii ipotezei mortii cerebrale se afla multi sustinatori ai
unei imagini biologic-materialiste despre om, care reduce existenta umana la
fenomenele masurabile "stiintific" si "explica" gandirea sau constiinta umana cu
ajutorul proceselor biochimice, respectiv electrice, la nivelul creierului. Mda, din
aceasta perspectiva incheierea activitatii cerebrale ar putea insemna moartea
omului.
Dar
oare
asa
sa
stea
lucrurile
in
realitate?
Definitia "mortii cerebrale" este foarte controversata intre neurologi: oare "linia zero"
in EEG dovedeste cu adevarat incheierea oricarei activitati electrice in creierul mare?
Atunci de ce mai poate fi dovedit un rest de activitate cand se face un EEG
nazofaringian (se introduce un electrod prin nas pana in apropiere de membrana
creierului unde este situat simtul mirosului -Riechhirn)? Si ce semnifica faptul ca si
creierul unui "mort cerebral" poate continua sa produca hormoni?
A propos de ceea ce ne defineste mai mult ca oameni, va invit sa va ganditi la un
paradox: cand inceteaza activitatea creierului, inima poate continua sa bata. Cand
inceteaza activitatea inimii, in mai putin de cateva minute inceteaza si orice activitate
a creierului!

Foto: dapd

Asociatia germana Initiative KAO (Informare critica despre donarea de

organe) a formulat urmatoarele idei cu privire la procedura dubioasa a
declararii mortii cerebrale.

Stiati ca...?

Pierderea completa a functiilor cerebrale - "moartea cerebrala" - nu se

poate constata cu certitudine. Viata si moartea nu pot coexista intr-un om.
Poate un om sa fie "mort" si in acelasi timp sa aiba organe vitale de donat??
Moartea cerebrala este o definitie strict legala si fara baze stiintifice,
creata doar pentru a putea extrage oamenilor organe vitale fara pedeapsa
legii.
Oamenii aflati in "moarte cerebrala" trebuiesc hraniti, ingrijiti,
supravegheati si testati pentru compatibilitatea cu primitorii de organe. La
nevoie sunt resuscitati.
In perspectiva extragerii de organe, oamenii aflati conform definitiei in
moarte cerebrala primesc intravenos medicamente pentru imbunatatirea
circulatiei si a activitatii inimii, precum si antibiotice sau heparina (care poate
duce la hemoragii cerebrale!). Ei sunt "conditionati", adica tinuti in viata prin
toate mijloacele, deoarece e vorba de prelevarea de organe vitale.
Oamenii definiti ca fiind in "moarte cerebrala" sunt calzi, iar digestia,
metabolismul si respiratia celulara functioneaza. De obicei sunt subfebrili,
dar ocazional pot dezvolta si febra. Tensiunea nu este constanta, ci creste
mai ales in timpul prelevarii organelor.
La oamenii aflati in "moarte cerebrala" au loc in continuare
hematopoeza, diviziunea celulara si chiar vindecarea ranilor.
Sistemul renal este intact, se filtreaza in continuare sangele, iar urina
se formeaza si se elimina. Sunt produsi in continuare hormoni, chiar si cei
produsi in creier, a caror prezenta poate fi dovedita in fluxul sanguin.
In "moartea cerebrala" sunt detectabile 17 reflexe la barbati si 14
reflexe la femei. Barbatii aflati in "moarte cerebrala" pot avea inca erectii.
Cei aflati in moarte cerebrala pot reactiona la stimuli externi. De
asemenea, uneori apar miscari ale membrelor superioare si inferioare.

Conform Ministerului Sanatatii din Romania, protocolul de mentinere a

potentialului donator are ca deziderat: mentinerea in parametri optimi a
functiilor organelor ce urmeaza a fi transplantate, implicit a cordului, in acest
scop fiind necesara mentinerea homeostaziei generale.
Cel mai impresionant este faptul ca femeile aflate in "moarte
cerebrala" in unele cazuri pot aduce pe lume un copil sanatos. Cea
mai lunga perioada de sarcina cunoscuta pana acum a unei femei aflate in
moarte cerebrala a durat 107 zile; ea a dat nastere prin cezariana unui
baietel, care ulterior s-a dezvoltat normal.

"As dead as necessary, as alive as possible"

- Prof. Franco Rest -

Poate ca unii dintre voi nu vor dori sa creada realitatea sinistra pe care v-o prezint eu
aici despre recoltarea de organe si veti spune "Ei, ce ma mai intereseaza ce se
intampla cu mine, daca sunt mort si nu mai simt nimic!" - ei, dar sunteti siguri ca nu
veti mai simti nimic? Chiar cand se face EEG (electroencefalograma) si aceasta arata
un traseu plat in toate derivatiile, nu avem nicio dovada ca organismul nostru nu ar
mai simti nimic sau constiinta noastra, spiritul nostru ar fi disparut... Banuim, dar nu
putem fi siguri. De ce? Pentru ca stiinta nu poate dovedi sau masura starea de
constiinta si deci nu poate stabili cand spiritul nostru moare sau paraseste trupul. Nu
stiu altii cum sunt, dar eu personal nu vreau ca dreptul meu la viata sa fie anulat pe
baza
lipsei
unor
unde
cerebrale.

Cat
Scopul

sunt

de
nu

castigati
scuza

recipientii
intotdeauna

de

organe?
mijloacele!

In primul rand, trebuie sa stiti ca datorita tulburarilor psihice si sufletesti grave

cauzate de aceasta constelatie "donator-recipient", a aparut prompt si o ramura a
psihiatriei (OTP, Organ Transplantation Psychiatry) care se ocupa cu persoanele aflate
pe lista de recipienti de organe, dar si cu persoanele care au primit un organ!
Pentru multi oameni nu este deloc simplu sa traiasca cu un organ strain. Unii au o
relatie ciudata cu organul, ii dau un nume si vorbesc cu el, altii pur si simplu nu-l pot
accepta ca pe ceva care face parte din ei. Poate ca exista motive intemeiate pentru
asta. Unii se lupta permanent cu remuscarile de a fi participat la moartea altor
oameni. Multi isi doresc sa stie al cui organ l-au primit, ziua in care ei l-au primit
fiind ziua mortii altcuiva; acest lucru ii chinuie (asa cum este si normal, omenesc). In
acelasi timp, ei si familiile lor sunt (trebuie sa fie!) recunoscatori donatorului! Exista
nenumarate relatari ale oamenilor care au primit organe si a caror personalitate s-a
modificat dupa transplantare, unii au capatat de pilda alte gusturi la mancare, altii
aveau cosmaruri permanente sau halucinatii, altii intrau in depresii prelungite cu
dorinta de moarte, majoritatea spuneau ca nu reuseau sa integreze organul strain in
corpul lor... De asemenea, cei mai multi recipienti de organe nu mai pot duce o viata
normala dupa transplantare, de aceea nu rareori intalnim oameni care au fost
"transplantati"
de
mai
multe
ori!
Cam pe aici vin unii cu obiectii de genul "Pai, saracii oameni, daca nu primesc organe
noi vor muri!" Tot ce se poate. Un lucru insa sa va fie clar - din cauza transplantarii un
om moare intotdeauna: donatorul sau recipientul! Stiu ca suna dur, dar asta e viata...
Mi se pare ingrozitor de manipulativ (si e o strategie!!) sa se faca afirmatii de genul
"Anual mor 14.000 de oameni din cauza ca nu sunt suficiente organe de
transplantat"!! Este o minciuna sfruntata. Acei oameni mor DIN CAUZA unei boli care
le distruge un organ sau uneori chiar din cauza "tratamentelor" alopate care la
randul lor distrug consecvent organele! Nimeni nu moare din cauza ca nu i se
transplanteaza un organ! Se incearca aici aceeasi strategie divide et impera aplicata si
la vaccinare (cu imunitatea turmei), in ideea ca oamenii se vor sfasia intre ei intr-o
controversa eterna, fiecare cu interesele si cu adevarul lui, iar in timpul asta afacerea
miliardelor castigate cu donarea de organe merge mai departe, in lipsa unei
dezbateri
publice
informate.
Nu mai vorbim ca foarte multi recipienti mor din cauza complicatiilor aparute in
urma transplantului, asta se uita f. repede. Posibilele complicatii incep cu respingerea
organului de catre organismul recipientului, efectele secundare ale terapiei, infectii,
sangerari, insuficienta organului sau tumori canceroase aparute in special dupa
"tratamentul"
intensiv
cu
imunosupresive.
Trebuie mentionat aici si faptul ca un transplant nu inseamna vindecare!! Cand un
organ nu mai functioneaza cum ar trebui, acest lucru are o cauza profunda, care de
multe ori are un sens biologic. Inlocuirea organului nu va rezolva cauza, ci doar va
oferi cel mult o bucatica in plus de viata, in niste conditii calitative indoielnice.
Un pacient care a primit un organ nou (de ex. ficat) va plati anual pentru
medicamente
o
suma
de
ca. 150.000
de
euro!

Dupa 5 ani de la transplantare, statistica ne spune ca mai functioneaza doar 71% din
rinichi, 67% din pancreasuri, 70% din inimi, 50% din ficati si 55% din plamani. Dar ce
se intampla dupa 5 ani si cu restul de 39%, 73%, 30%, 50% resp.45%? O parte din
acestia sunt din nou pe listele de asteptare pentru un al doilea organ, iar unii au
decedat. Statisticile nu ofera nicio informatie despre ei.
Dr. J. Loibner: In realitate, transplantarea de organe nu mai reprezinta o senzatie in
medicina si multi oameni au reusit astfel sa supravietuiasca. Pe de alta parte, succesele
reale in ce priveste durata vietii castigate astfel si mai ales calitatea acestei vieti sunt
prezentate public intr-un mod mult prea optimist. Asteptarile fata de fezabilitatea
tehnica a vietii sunt prea mari. Se vorbeste de "vindecare" prin transplantare de organe,
care de fapt nu este niciodata vindecare, ci doar o supravietuire in conditii reduse de
sanatate si in dependenta de medicamente.

In dubio pro vita

Un alt aspect care nu e deloc de neglijat: Intre anii 2000-2005, dr. Deutschmann (pe
atunci directorul unei echipe de transplant) a analizat si studiat 224 de protocoale de
moarte cerebrala semnate de doctori. La 70 de cazuri (deci o treime!!), protocoalele
erau
gresite
sau
incomplete.
Medicii trebuie sa raporteze posibilii donatori de organe (deci inca de aici se incalca
legea confidentialitatii datelor medicale!!!). Raportarea se face fara instiintarea si
permisiunea apartinatorilor. In 2012, in Germania au fost raportati de catre sectiile
de urgenta 2594 de potentiali morti cerebrali (deci retineti, potentiali, adica nici nu se
diagnosticase moartea cerebrala, dar ei erau deja raportati!!!), la care au fost chemati
coordonatorii de transplant ("agentii autorizati" sau "contabilii mortii cerebrale"), iar
"moartea cerebrala" a putut fi diagnosticata doar la 1584 (61%), dintre care 1046 au
fost transformati in donatori de organe (66% din cei cu eticheta de "moarte cerebrala"
si 40% din numarul total!).
In alta ordine de idei, se cunosc deja mii si mii de cazuri cand oameni diagnosticati cu
moarte cerebrala si-au revenit dupa ce au fost ingrijiti corespunzator si traiesc in
continuare, bine sanatosi.
Deci cum poate o metoda de diagnosticare sa fie "sigura" cand "mortii cerebrali" se
trezesc?? La fel cum si vaccinarea ne "protejeaza" fiindca ne spune propaganda
medicala asta??
Si ce efecte subtile are simpla existenta a acestui diagnostic de "moarte cerebrala"
asupra atitudinii medicilor, asupra modului cum este privit si ingrijit un pacient,
asupra implicarii cu care personalul medical ar trebui sa lupte pentru supravietuirea
unui pacient?
Cine are dreptul sa decida momentul cand masurile de terapie se transforma din
"centrate pe pacient" in "centrate pe primitorul de organe"?? Ce-o fi in sufletul
asistentelor medicale de la terapie intensiva cand se ocupa cu daruire de un pacient,
pana cand este exprimata suspiciunea de "moarte cerebrala"? O sora medicala

relateaza: "De pe o clipa pe alta se schimba nu numai statutul "obiectiv" al

pacientului din grav ranit in mort cerebral, "cadavru viu", ci se schimba si dispozitiile
cu privire la ingrijirea lui: in locul masurilor care sa-l ajute pe pacient, se aplica alte
masuri, menite sa pastreze cu orice pret functiile vitale ale organelor, in scopul
prelevarii acestora. Aceasta asa-numita "conditionare" a donatorului ii arunca pe
asistentii medicali intr-o situatie emotionala greu de suportat." Oare se gandeste
cineva si la problemele sufletesti pe care le creeaza industria de transplantare
personalului medical implicat?
Nimeni nu poate sa spuna cu certitudine daca pacientul/muribundul nu simte aceasta
schimbare in "tratamentul" primit. Comunicarea intre oameni nu are loc doar prin
limbaj, ci si mai ales prin sentimente, prin vibratii si prin energia cardiaca (prea
putin studiata!). In plus, pacientul nu arata a "mort", sangele ii circula, e cald, respira
si nu se deosebeste practic cu nimic de pacientii care sunt ingrijiti ca sa se
insanatoseasca. Si pentru apartinatorii pacientilor imaginea vie a celor dragi se
contrazice
flagrant
cu
orice
diagnostic
de
moarte.
Daca aveti incredere atat de mare -ca si la vaccinare- in opiniile "expertilor" si in
integritatea personalului medical (si numai daca aveti nervi de otel), va recomand sa
urmariti prezentarea psihologului german Roberto Rotondo (care a fost ani de zile
asistent medical!), unde incepand cu minutul 5:00 puteti urmari pe viu cum incepe
testarea unui pacient in vederea diagnosticului de moarte cerebrala.

Zach Dunlop de exemplu este un tanar care a avut norocul sa aiba un var care era
asistent medical de terapie intensiva si care nu s-a multumit cu diagnosticul de
"moarte cerebrala" primit de la medicii care deja se pregateau sa recolteze organele,
ci si-a scos briceagul si l-a zgariat pe talpa pe Zach, astfel obtinand o reactie care i-a
dovedit ca Zach era inca in viata!! Zach si-a revenit si traieste si acum bine mersi. Ah,
iar la interviu a povestit cum ii auzise pe medici diagnosticandu-l cu moartea
cerebrala!!

Aspectele etice, morale si conceptia personala despre

viata
In contextul donarii de organe, este foarte interesanta conceptia fiecaruia dintre noi
despre viata. Reactia personala la acest subiect poate fi un barometru care ne arata
cum gandim cu adevarat despre viata, despre oameni, despre noi insine in final. Ca
atare, daca suntem ok cu perspectiva dictata de industria transplantului, cum ca viata
noastra ar depinde exclusiv de functiile cerebrale, atunci intr-adevar viata ia sfarsit
prin disparitia functiilor cerebrale masurabile tehnic, asa-zisa moarte cerebrala.
Dupa motto-ul scos stecherul din priza stins televizorul se poate atunci utiliza
restul
masinariei
fara
remuscari.
Mult mai dificil este sa sustinem asa ceva daca noi consideram corpul nostru ca un
cadou, ca un templu divin, sau daca mergem si mai departe si avem convingerea ca
exista o viata inainte de nastere si o viata dupa moarte, iar corpul este de fapt un
instrument al sufletului, construit de suflet in mod individual in viata de dinainte de
conceptie, cum descrie de ex. pedagogul Rudolf Steiner in prelegerile lui despre
karma. In acest punct ne-am putea intreba, in functie de convingerile personale si de

nivelul de evolutie spirituala la care am ajuns, oare cum traieste spiritul donatorului
donarea de organe si ce fel de legatura va uni destinul donatorului cu al recipientului
(stiut fiind din statistici ca aprox. 95% din donatori nu au luat ei insisi decizia de a-si
dona
organele!!).
Daca punem sub semnul intrebarii conceptul de moarte cerebrala, singura consecinta
logica este punerea sub semnul intrebarii a intregii industrii a transplantului.
Urmatorul exemplu este menit sa ne demonstreze cat de indreptatite sunt aceste
semne
de
intrebare:
Renumitul neurochirurg si docent la Harvard dr. Eben Alexander a avut ocazia sa se
convinga pe propria piele ca starea de constienta nu este neaparat legata de creier.
Cu cuvintele lui: "Am patruns in lumea constiintei care exista dincolo de limitele
creierului fizic". Neurochirurgul s-a imbolnavit in 2008 si a intrat in coma, pierzandusi functiile cerebrale care controleaza gandurile si emotiile. Dupa 7 zile de coma,
cand medicii il abandonasera si discutau despre debransarea aparatelor ,
neurochirurgul s-a trezit brusc, si-a revenit si si-a reluat viata normala. In cartea
"Proof of heaven", el relateaza trairile fascinante pe care le-a avut in experienta lui si
cum acestea i-au schimbat cu totul perspectiva asupra vietii si mortii. Intrucat dr.
Alexander este o capacitate in domeniul lui, e de sperat ca si colegii lui vor citi cartea
si mai ales sa speram ca acest consens actual despre asa-zisa "moarte cerebrala" va fi
repus intr-o dezbatere oficiala. Dr. Alexander a constatat din proprie experienta ca
viata nu se sfarseste cu moartea clinica si ca exista o stare de constienta care nu e
legata de creier. Cititi cartea, nu veti regreta!

Prelevarea de organe
Pentru a putea lua o hotarare responsabila pro sau contra donarii de organe,
trebuie sa cunoastem in detaliu procedura unei prelevari de organe, nu sa citim
o brosura colorata si sa ne agatam de iluziile vandute de mafia medicala. Pe
undeva e o situatie asemanatoare cu propaganda agresiva pentru vaccinare,
asezonata cu mustrarile de constiinta care ti se impun daca nu vrei sa-ti injectezi
copilul cu substante neurotoxice ca sa nu periclitezi "imunitatea de turma". La
donarea de organe se insinueaza ca nu esti generos, nu esti un bun membru al
societatii, esti asocial etc. daca nu semnezi pentru a fi spintecat si ciopartit de
viu! Dar daca e ceva bun si nobil, de ce se manipuleaza, prezentand publicului
larg
doar
o
singura
fateta
a
problematicii??

Foto Ailmes, Wolfgang

Pauline W. Chen, chirurg care lucreaza in industria transplantarii si pare convinsa de

diagnosticul de moarte cerebrala (!!), isi descrie sentimentele astfel:
"In ciuda a tot ceea ce stiu despre moartea cerebrala, tot mai am momente de
nesiguranta. De multe ori, cand tai cu scalpelul pielea calda si moale a unui donator si
vad rosul debordant de sange bine oxigenat, vechile indoieli ale mamei mele se si
furiseaza in creierul meu. M-am surprins gandindu-ma la vietile donatorilor si le-am
intrebat pe asistentele care au stat de vorba cu familiile acestora ce impresie si-au
facut. In timp ce dau la o parte intestinele care inca se contracta si trec din greseala cu
mana peste ce a mai ramas din digestia lor, nu ma pot impiedica sa ma intreb oare ce
au mancat ultima oara si daca atunci, la acea masa, au avut vreo premonitie despre
ceea ce li se va intampla. In timp ce privesc ultimele picaturi de energie frenetica a
inimilor lor cum se disipeaza in nefiinta, simt un regret ca eu sunt singurul martor la
sosirea tacerii eterne si ca membrii familiei s-au despartit de cei dragi cu sunetul inimii
batand in monitor. Nu numai o data, in timp ce recoltam organe, am avut indoieli. Dar
nu asa cum se temea mama, din cauza ca donatorii nu erau suficient de morti; ce
simteam era regretul ca trebuia sa-i tin in viata in acest fel."
Medicul si parlamentarul german Dr. Wolfgang Wodarg a facut o cerere de a
participa la o sedinta de recoltare de organe si a fost refuzat cu explicatia ca "scena"
arata ca un camp de batalie si nu poate fi suportata de niciun spectator. In timpul
explantarii, se ajunge la pierdere totala de sange, in timp ce pe podea se intind
prosoape si presuri pentru ca medicii "recoltatori" sa nu stea in amestecul de apa si
sange care se aduna pe jos. Cand se recolteaza si tesuturi si oasele mari, restul de
cadavru trebuie apoi sa fie mai intai "stabilizat" pentru imbalsamare (de ex. cu cozi
de matura), impaiat si cusut. Ochii scosi sunt lipiti cu pansamente sau inlocuiti cu
ochi de sticla.

Stiati ca...?
Prelevarea de organe se face de regula noaptea, dupa ce asistentele il
aduc pe donatorul ventilat din sala de terapie intensiva in blocul operator.
Donatorul este pozitionat pe masa de operatie. Acest lucru poate
provoca miscari ale corpului "donatorului" care pot nelinisti personalul
medical prezent. De asemenea, pot aparea caderi de tensiune la donator

care sa necesite prevenirea mortii cardiace, cu alte cuvinte resuscitarea

mortului.
Donatorul este legat de maini si de picioare, pentru a se evita
miscarile; la un mort nu este nevoie de asemenea masuri; de asemenea,
este dezinfectat si acoperit cu pansamente sterile.
Donatorului i se administreaza medicamente relaxante si adesea cu
efect anesteziant, care contin analgezice. Multi anestezisti renunta insa, la
sfatul anumitor organizatii medicale, la utilizarea anesteziilor si analgezicelor.
Problema Asociatiei Medicilor este ca aplicarea procedurilor de anestezie
confirma faptul ca la persoanele aflate in "moarte cerebrala" este vorba de
fapt de oamenii inca vii. Cu alte cuvinte, se ia in calcul cu buna stiinta
probabilitatea ca "donatorii" sa simta durerea in timpul prelevarii organelor.
La o prelevare multiviscerala, care poate dura mai multe ore,
"donatorul" bransat la aparatul de ventilatie este "prelucrat" de diverse
echipe coordonatoare de transplant, alcatuite din pana la 20 de medici.
In timpul prelevarii de organe, medicii anestezisti sunt obligati sa
mentina functiile vitale ale donatorului pana cand ultimul organ a fost
inlaturat. Daca e nevoie, trebuie sa administreze medicamente, lichide, in
unele cazuri chiar sange proaspat sau plasma pentru a asigura echilibrul
metabolic al donatorului.
Pacientii aflati in moarte cerebrala raman conectati la aparatele de
ventilatie si la monitoare pana la inducerea stopului cardiac.

Foto: Reuters

Despre anestezierea mortilor cerebrali

In contextul donarii de organe s-a intamplat tot mai des sa se observe asa-zisele
"reflexe spinale", adica miscari spontane ale mortilor cerebrali, care evident
deranjeaza procedura de recoltare a organelor acelor persoane. Asa s-a inceput cu
anestezierea "mortilor" sau cu administrarea unor medicamente care sa duca la
relaxarea completa a muschilor!

Intrucat un pacient nu are voie sa mai aiba nicio urma de medicament in sange, DSO
(Asociatia Germana pentru transplantare) recomanda "pentru evitarea reactiilor
autonome administrarea de substante relaxante (de ex. Pancuronium 0,150,20mg/kg/greutate corporala). Cresterea indusa vegetativ a tensiunii si a frecventei
cardiace poate fi evitata prin administrarea, de ex., de Fentanyl 0,1-0,3mg/kg/greutate
corporala". Ce este cresterea indusa a tensiunii si ce este Fentanyl-ul? O crestere
indusa vegetativ a tensiunii apare cand "ne sare inima in gat", cand incepem brusc sa
transpiram, cand tragem o spaima sora cu moartea, atunci se vede reactia sistemului
nervos vegetativ. Cresterea tensiunii vine de la productia accelerata de adrenalina.
Adrenalina apare in situatii de frica, durere sau stres ingrozitor. Fentanyl-ul nu
este un simplu medicament, este un opiat si un anestezic de vreo 120 de ori mai
puternic decat opiumul!! Aici este momentul in care trebuie sa ne intrebam: DE CE
oare se considera ca "mortul" ar putea trece prin asemenea stari de frica, durere sau
stres ingrozitor incat sa aiba nevoie de asemenea anestezice??
Va las sa judecati cu propriul vostru discernamant.

Alte detalii despre donarea de organe

Cetatenii primesc informatii distorsionate, cu toate ca Ministerul

Sanatatii si alte organisme competente sunt responsabile cu elucidarea actului de
transplantare. Suntem practic dezinformati atunci cand semnam: "Sunt de acord cu
inscrierea mea ca donator voluntar post-mortem" din moment ce organele sunt
extrase dintr-un corp cu metabolism activ, deci viu!!

"Cand informam societatea despre prelevarea de organe, nu mai obtinem

organe". (Prof. Pichlmair)

Drepturile individuale si de confidentialitate a datelor pacientilor

sunt anulate: medicii sunt obligati sa anunte la cel mai apropiat centru de
transplantare orice potential donator de organe. Aceasta informare se face fara
instiintarea si acordul apartinatorilor. De asemenea, tot mai multe spitale au
coordonatori de transplant proprii.

Potentialii donatori sunt tipizati deja inainte de constatarea mortii cerebrale.

Ei primesc uneori preventiv si antibiotice, in interesul primitorilor de organe.

Din 100 de pacienti susceptibili de a deveni donatori, 94 nu detin card de

donator si nu si-au dat personal niciodata consimtamantul pentru a li se recolta
organele.

Activitatea echipelor mobile de diagnosticare a mortii cerebrale, care

sunt trimise de centrele de transplant in clinicile donatoare, incalca
legea transplantului. Aceasta lege stabileste ca moartea cerebrala ireversibila
trebuie confirmata de doi anestezisti reanimatori, cu experienta in terapie intensiva,
sau de un anestezist reanimator si un neurolog sau un neurochirurg. Independenta
insa nu este garantata atunci cand cel care pune diagnosticul vine de la centrul de
transplant. Legea stabileste clar separarea stricta intre confirmarea mortii cerebrale
si prelevarea de organe.

Anestezistii reanimatori sunt obligati sa confirme moartea cerebrala in

scopul prelevarii de organe de doua ori la interval de 12 ore. Durata de asteptare

se poate reduce insa la zero prin analize suplimentare cu diverse aparate. Exista de
asemenea multe diagnostice eronate.

Se exercita presiune financiara asupra clinicilor si asupra medicilor

din spitale, pentru a participa la prelevarea de organe. Medicii si spitalele obtin in
prezent recompense financiare de la asigurarile medicale si subventii publice.

Medicii din spitale implicati in diagnosticarea mortii cerebrale si in prelevarea

de organe obtin sume fixe de decontare.

Clinicile de donare primesc diferite sume fixe. In Germania*, de ex. pentru

scoaterea unui organ se platesc 2.090 euro, la multi-prelevare 3.370 euro, la
intreruperea in timpul prelevarii 2.090 euro. In Croatia multi-prelevarea se plateste
cu 7.000 de euro, in Spania cu 6.000 de euro.

"Platile" efectuate ulterior de primitorii de organe se ridica la nivelul sutelor

de mii de euro, iar costurile tratamentelor cu imunosupresive pt. impiedicarea
respingerii organelor transplantate aduc industriei farmaceutice castiguri de
miliarde in fiecare an!
* Sursa: Conventia pentru prevederile de decontare in conformitate cu 11 din Legea Transplantului
din 01.03.2004
("Compensarea fata de spitale in cazul donarii post-mortem")

Apartinatorii
Stiati ca

si apartinatorii sunt victime?

luati prin surprindere

in stare de soc
neinformati
presati de timp
manipulati de medici
In conditiile de mai sus, multi apartinatori se declara de acord sa doneze
organele celor dragi, semnand pe textul declaratiei: "Declar ca inteleg gestul
meu ca fiind un act profund umanitar"! Totusi, cand incep sa-i bantuie
cosmarurile, ei constientizeaza ca speranta lor ca din ceva rau a iesit ceva
bun nu s-a implinit, pentru ca nu are cum sa se implineasca.
Urmarea
este
de
multe
ori
o
trauma
enorma:
- remuscari ca l-au lasat singur pe cel drag in ultimele clipe de viata;
- groaza, dupa ce s-au informat mai exact asupra procesului de recoltare a organelor;
- furia pentru ca - intr-o clipa de mare restriste personala - li se impune practic
asumarea raspunderii pentru moartea cuiva.

Toate acestea sunt trecute sub tacere pentru

public.

In SUA, de exemplu, un ordin federal emis in 1998 le interzice medicilor, asistentelor,

preotilor din spitale si altor lucratori din domeniul sanitar sa vorbeasca cu familia
unui potential donator fara obtinerea in prealabil a aprobarii din partea sistemului
regional de prelevare de organe! Daca exista potential pentru transplant, un
"solicitant desemnat", cu pregatire speciala, viziteaza mai intai familia pacientului,
inclusiv familiile care se opun categoric donarii de organe. Daca cineva din spital
vorbeste mai intai cu familia pacientului, spitalul isi risca acreditarea si posibil
finantarile federale. De ce? Dr. Paul Byrne explica: "Pentru ca "solicitantul special" are
pregatire in marketingul transplantarii, stie sa "vanda" conceptul de donare de organe,
folosind anumite expresii cu greutate emotionala, cum ar fi "sa oferi darul vietii",
"inima omului pe care-l iubiti va bate in altcineva" si alte asemenea platitudini, toate
lipsite de o semnificatie autentica. Nu uitati ca industria de transplant si donare este o
afacere
de
multe
miliarde
de
dolari."
Cu alte cuvinte, haideti semnati aici ca doriti sa nu mai bata inima in corpul omului
pe care-l iubiti, care devine astfel un asa-zis "donator-cadavru cu inima batanda"
("heart beating cadaver donor"), lasati-ne sa-i scoatem inima cand inca bate si s-o
transplantam la altcineva, care ne plateste noua niste sute de mii de dolari pentru
acest "dar al vietii"...
Oare un om diagnosticat cu moarte cerebrala este doar un mort al carui organism
simuleaza viata? Sau este un om viu care a intrat in procesul mortii, dar a carui viata
inca
nu
s-a
sfarsit
si
de
aceea
trebuie
respectata?

Alte detalii relevante despre prelevarea organelor

Cand este incizat corpul donatorului de la gat pana la simfiza pubiana, apar
cresteri de tensiune, de frecventa cardiaca si de adrenalina. De asemenea, pot
aparea inrosiri ale pielii si semne de transpiratie. La operatii "normale", asemenea
semne sunt considerate reactii la durere, dar nu si la pacientii "morti cerebral".

Toracele se deschide cu un fierastrau special, iar apoi se desface peretele

abdominal si se fixeaza.

Organele sunt "eliberate" in timp ce inima continua sa bata, apoi sunt

pregatite pentru recoltare.

Conservarea organelor este f. importanta. In acest scop, ele sunt "clatite" cu

un lichid racit (solutie de perfuzie 4C). Pentru aceasta, medicii monteaza catetere
speciale, tuburi micute si subtiri.

Cand in corpul inca viu patrunde lichidul rece care urmeaza sa elimine
sangele, uneori cresc tensiunea sau frecventa cardiaca sau se observa spasme.

Concomitent, asistentii tin lobii peretelui abdominal deschisi pentru ca

operatorii sa toarne rapid cani intregi de apa cu gheata pentru racirea organelor si
apoi sa aspire apa respectiva. Sangele trebuie de asemenea aspirat cat se poate de
complet la aceasta procedura.

Abia prin recoltarea organelor, la pacientul aflat in "moarte cerebrala" se

instaleaza decesul.

Echipele de prelevatori recolteaza unul cate unul toate organele, verificand

calitatea acestora pe mesele de preparare, dupa care parasesc sala de operatie cu

recipientul frigorific in care se afla organele respective. Adesea, in final raman doar
asistentii in sala de operatie, cu sarcina de a umple cu vata sau cu tifon cadavrul
macelarit si de a coase la loc taieturile imense.

O moarte pasnica si decenta alaturi de apartinatori sau prieteni nu este

posibila in cazul recoltarii de organe. Cine isi da acordul pt. donare de organe
trebuie sa stie ca va muri in atmosfera sterila a unei sali de operatii, printre medici
si asistenti, cu anestezie sau fara (si nimeni nu stie pana in ziua de azi ce simte
donatorul cand i se recolteaza organele!).

Putem oare sa inlocuim asa usor imaginea omului ca "trup, suflet si spirit" cu
modelul mecanicist al medicinei de transplantare? Constiinta omului, subconstientul
nu pot fi masurate stiintific, de aceea nu se poate cunoaste clipa cand sufletul
paraseste trupul!

Asociatia Profesionala a Cadrelor Sanitare din

Germania:
"Demnitatea omului si respectul fata de moarte
trec pe planul al doilea in fata intereselor
transplanturilor medicale si a intereselor
economice."
(Roberto Rotondo, brosura "Donarea de organe", 2002)

Pentru credinciosi
Pozitia BOR in aceasta controversa este de o ambivalenta care ma face sa vomit!
BOR este in principiu de acord cu ciopartirea celor care se afla in nou definita
"moarte", dar... "Moartea, ca despartire a sufletului de trup, nu justifica ideea
considerarii trupului ca un obiect, care sa poata fi folosit dupa bunul plac al unor terte
persoane." WTF?????
Sau: [transplantul] "sa respecte viata si chiar moartea persoanei umane" - pai CUM,
cand persoana nu este moarta nici dupa criterii biologice si nici dupa criterii
bisericesti??????
Apoi se mai precizeaza: "Moartea, in calitate de separare a sufletului de trup, ramane o
taina. Nimeni nu va putea spune cu precizie ca separarea aceasta coincide cu moartea
cerebrala;poate sa coincida, poate sa preceada sau poate sa urmeze mortii cerebrale." se poate mai ambivalent decat atat?
Daar mai tarziu avem... "Biserica binecuvinteaza orice practica medicala in vederea
reducerii suferintei din lume, prin urmare si transplantul efectuat cu respect fata de
primitor si de donator, viu sau mort. Trupul omenesc neinsufletit trebuie sa aiba parte
de tot respectul nostru." - din nou labareala si abureala fara niciun fel de substanta!

In schimb papa Ioan Paul al II-lea a declarat intr-o scrisoare din februarie 2005
adresata Academiei Stiintifice Papale:
"Exista confirmari medicale si stiintifice coplesitoare pentru faptul ca incheierea totala
si ireversibila a oricarei activitati a creierului nu reprezinta o dovada a mortii.
Disparitia
totala
a
oricarei
activitati
cerebrale
este
imposibil
de
constatat.Ireversibilitatea este o prognoza si nu un fapt constatabil medical. In
ziua de astazi, multi pacienti care cu ani in urma ar fi fost considerati cazuri fara
speranta
pot
fi
tratati
cu
succes."
"Un diagnostic al mortii pus exclusiv pe baza criteriilor neurologice este teorie, nu este
un fapt stiintific. Nicio lege nu ar trebui sa incerce sa legalizeze un act care este
prin
el
insusi
o
faradelege."
"Repet: o prevedere legala care aduce prejudicii dreptului natural la viata al unui om
nevinovat este nedreapta si ca atare nu poate avea nicio valoare de lege. De aceea
apelez din nou cu toata puterea la toti politicienii, sa nu emita legi care sa ameninte din
radacina
viata
cetatenilor
prin
ignorarea
demnitatii
persoanei."
"A pune capat unei vieti nevinovate in incercarea de a salva alta viata, cum se intampla
in cazul transplantarii de organe vitale, nu atenueaza cu nimic faradelegea prin care i
se ia viata unui om nevinovat. Nu se poate face un rau pentru ca din el sa iasa
ceva bun."

Turistul ca depozit de piese de schimb

Aveti mare grija, Romania se afla pe primele locuri la numarul de "donatori" de
organe
(benevoli
sau
nu!).
Un alt aspect pe care sigur nu-l cunoasteti este ca in fiecare tara se aplica alte criterii
pe baza carora puteti fi definiti ca morti. Iar daca va prinde "moartea cerebrala" in
vacanta intr-o tara straina, se aplica criteriile valabile in acea tara (cu exceptia
cazului cand aveti la voi o declaratie internationala, semnata la notar, ca va opuneti
100%
donarii
de
organe).
In Bulgaria, de exemplu, se merge in mod agresiv pe ideea de consimtamant implicit,
deci daca se apuca baietii sa va lipeasca eticheta cu moartea cerebrala si nu aveti
declaratie oficiala si nu sunteti inregistrati in registrul oficial impotriva donarii de
organe, riscati sa deveniti automat donatori de organe, chiar daca apartinatorii vostri
se opun, deoarece este mare nevoie de organe!!!
Din literatura gasita de mine, reiese ca in 1990 Danemarca era singura tara din
Europa al carei Consiliu de Etica nu a acceptat moartea cerebrala ca si criteriu al
mortii. Nu am gasit date mai noi.
Iata un tabel despre cum se efectueaza testele pentru constatarea mortii cerebrale in
diverse tari din Europa, ca sa vedeti cam care sunt criteriile "stiintifice" de obtinere a
pasaportului spre moarte.

Ministerul Social si al Sanatatii din Spania are un asa-numit "Ghid practic pentru
procesul donarii de organe" (Good Practice Guidelines in the process of organ
donation). Am sa va comentez cateva pasaje si va las sa judecati singuri despre ce este
vorba.
"Moderatorii [in discutiile cu apartinatorii muribunzilor] trebuie sa procedeze in mod
deschis fata de orice rezultat al discutiilor si sa faca eforturi pentru a obtine
intotdeauna permisiunea de donare de organe [asta e deja un paradox care arata
adevaratele intentii!]. Foarte importanta este crearea unei relatii profesionale, de
sustinere, pentru ca apartinatorii sa poata castiga increderea necesara pentru
acceptarea unei donari de organe [lupul in piele de oaie!]. Astfel, moderatorul trebuie
sa cunoasca si sa utilizeze strategiile de comunicare necesare [deci manipulare
profesionista!]. Discutia cu apartinatorii este structurata si decurge in mai multe faze:
deschiderea discutiei, comunicarea mortii, rugamintea de a dona organe si
incheierea discutiei. Aceasta ordine trebuie intotdeauna respectata, este extrem de
important ca apartinatorii sa inteleaga mai inainte de orice ca persoana draga
este moarta, inainte de a fi exprimata rugamintea de a dona organele [evident,
apartinatorii nu au voie sa fie informati ca "mort cerebral" nu este acelasi lucru ca si
"mort"]. Rugamintea de a dona organele trebuie exprimata direct, clar si in cuvinte
simple. Coordonatorul de transplant poate mentiona ca donarea de organe este o
posibilitate, un drept, un privilegiu sau o sansa de a ajuta alti oameni. Rugamintea
poate fi formulata numai dupa ce membrii familiei au inteles ca persoana respectiva
este moarta [adica cineva trebuie sa le EXPLICE apartinatorilor ca acea persoana este
moarta, lucru care altfel nu corespunde cu ceea ce vad acestia!!]. Daca apartinatorii
refuza sa doneze organele, se pot face incercari de a determina schimbarea parerii
[deci a se insista!!]. Coordonatorii trebuie sa ia parte la cursuri speciale pentru a
modera discutiile cu apartinatorii [deci toata treaba se face sistematic!!]."

In aceste conditii, nu ne mai mira ca Spania este fruntasa in Europa la numarul de

organe "donate"!!
In Austria, se aplica "regula dezacordului", adica daca vrei sa eviti spintecarea de viu
trebuie sa te inscrii in registrul central national de refuz al donarii de organe. Avand
in vedere ca petrecem aproape in fiecare an o perioada din vacanta in Austria, noi
deja am completat si am trimis prin posta formularele.

Ce e de facut daca nu vrem sa donam organe

In Romania, din fericire, inca se aplica "regula consimtamantului". Daca pana la
acest punct al articolului ati realizat ca NU doriti sa vi se extraga organele (pe baza
unor criterii controversate) in timp ce inima va bate, atunci puteti sa va inscrieti
in Registrul national al donatorilor de organe, tesuturi si celule, completand
urmatoarea declaratie pe care apoi o legalizati la notar:
DECLARAIE
Subsemnatul [...], domiciliat n localitatea [...], ara [...], nscut la data de [...], n
localitatea [...], judeul [...], ara [...], cu CNP [...], fiul lui [...] i al [...], informat() i
contient() asupra riscurilor i beneficiului transplantului de organe, esuturi i celule
umane, n concordan cu dispoziiile legale n vigoare referitoare la prelevarea i
transplantul de organe, esuturi i celule umane, declar c NU sunt de acord cu nscrierea
mea ca donator voluntar post-mortem pentru organe, esuturi i celule. De
asemenea, NU sunt de acord ca n cazul unei traume cerebrale s se fac asupra mea
teste de diagnosticare a morii cerebrale!
.....................................................
Potrivit legii, asupra hotrrii mele pot reveni oricnd, cu condiia ca actul scris de
revenire s fie semnat i de doi martori.
Data ....................................
Semntura ...............................
Notar ...................................

Recoltarea de organe impiedica o moarte demna

Moartea este mult mai mult decat incetarea functionarii unui organ. Oamenii nu sunt
compusi din bucati. Natura nu functioneaza asa. Omul este o unitate biologica,
alcatuita din trup, spirit si suflet. Chiar daca tagma medicala implicata in industria
transplantarii ne vede altfel, suntem mult mai mult decat suma "componentelor"
noastre... La diagnosticul (de multe ori pripit) de "moarte cerebrala", intregul
organism este inca in viata, vital, si doar creierul este vatamat uneori ireversibil. Este
adevarat ca aproape toti cei ale caror functii cerebrale inceteaza cu adevarat
ireversibil sunt sortiti mortii si este de inteles ca unii oameni nu sunt dispusi sa

ramana ani in sir intr-o stare vegetativa, atarnati de aparate. Dar acest lucru se poate
evita si altfel, anume completand inca in timpul vietii o declaratie
(Patientenverfgung se cheama in Germania) prin care se explica limpede ca nu se
doreste prelungirea artificiala a vietii.
Dupa cum arata experimentele facute la Institutul HeartMath, inima comunica nu
numai cu creierul, ci si intr-un mod biofizic -prin undele de presiune ale sangelui- cu
toate celulele, glandele si organele corpului. De asemenea, inima poseda cel mai
puternic camp electromagnetic al organismului, se considera ca este cam de 5000 de
ori mai puternic decat cel al creierului. Cand vorbim despre iubire, sentimente care
ne definesc, intotdeauna facem referire la inima ("inimioara mea", "mi-a frant inima",
"mi-a furat inima", "te port in inima mereu"). Ca atare, DE CE sa acceptam sa fim
declarati morti si spintecati de vii doar fiindca creierul nu mai functioneaza dupa
criteriile stabilite arbitrar de cartelul medico-farmaceutic?

Am discutat cu o colega care are in f. multe privinte o perspectiva ceva mai egoista.
Cand i-am prezentat o scurta parte din informatiile de mai sus, mi-a replicat "Da, se
poate ca unele chestii sa nu fie in ordine cu donarea de organe, dar daca eu sau copiii
mei am avea vreodata nevoie, e bine de stiut ca exista asa ceva". I-am trimis si mai
multe informatii si apoi i-am scris "Cand e vorba doar de luat, sigur ca este de inteles
pozitia ta. Dar ca sa-ti dai seama daca esti total de acord cu conceptul de donare de
organe vitale, trebuie sa-ti imaginezi ca sotul tau ar fi diagnosticat cu moartea
cerebrala si tu ai fi pusa in situatia sa-ti dai acordul ca sa i se recolteze
organele, stiind tot ce stii acum despre asta". A urmat tacere...
In lumina tuturor acestor informatii, eu si sotul meu declaram in mod definitiv si
irevocabil caNU suntem de acord sa donam organe. Acelasi lucru il declaram si
pentru copilul nostru. De asemenea, declaram ca NU suntem de acord ca datele
noastre de pacienti sa fie transmise la DSO sau Eurotransplant. Declaram si ca ne
opunem oricarei forme si oricarui test de constatare a mortii cerebrale.
In acelasi mod declaram ca NU suntem nici primitori de organe si refuzam orice

transplant de organe. Acelasi lucru il declaram si pentru copilul nostru.

Of, stiu ca a fost un articol lung si obositor si nici macar nu am cuprins toate aspectele
care trebuiesc luate in considerare (am sa-l mai completez pe parcurs), dar am
speranta ca acum stiti exact la ce sa va asteptati cand auziti cuvintele " donare de
organe". Va doresc sa nu ajungeti niciodata in situatia scumpei mele prietene sau a
sotului ei! Ganditi-va si cantariti bine toti factorii implicati, inainte de a lua decizia de
a va pune eventual la dispozitia acestei masinarii frauduloase. Daca va decideti in
favoarea donarii de organe, nu uitati sa precizati pe declaratia respectiva ca doriti sa
primiti anestezie generala cand vi se vor scoate organele cu inima inca batand! Daca
luati decizia ca nu doriti sa ajungeti vreodata in situatia de a fi macelariti de vii, va
rog mult raspanditi acest articol la toti cunoscutii, sa se informeze cat mai multi
oameni!
Last but not least, incercati sa realizati ca trebuie sa va traiti viata din plin, constient,
autentic, frumos, in asa fel incat sa nu aveti nimic de regretat. Astfel, atunci cand va
va veni timpul, sufletul vostru se va putea desprinde in mod firesc si natural de ciclul
prezent al vietii materiale.
*****************************

NOTA BENE:

La acest articol nu se vor aproba decat

comentariile cu argumente strict la obiect,
exprimate civilizat si competent.
*****************************
Update 7 aprilie 2014:
Cred ca am atins limita maxima de comentarii, in ultimele zile am
tot publicat o multime de comentarii, dar ele nu mai apar pe pagina,
din pacate.
Imi cer mii de scuze.
_____________________
Sursele acestui articol:
Engleza
http://www.lifeguardianfoundation.org/
http://www.truthaboutorgandonation.com/index.html
http://paramedicgoldengirl.blogspot.de/2007/08/organ-donation-can-kill-you.html
http://trojanbadger.com/2011/04/14/are-you-organ-donor/
http://christorchaos.com/First-HandEvidenceOfFraud.html
http://www.lifesitenews.com/news/archive//ldn/2008/aug/08081406
http://www.traditioninaction.org/Cultural/E025cpDonor_1.htm
http://realimpactnews.blogspot.de/2013/06/brain-death-term-invented-to-harvest.html

http://www.organfacts.net/braindeath/brain-death-controversy/
http://ldysinger.stjohnsem.edu/@books/Shewmon/02_01_somatic_integr.htm
http://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMp0804474?query=TOC&&
http://www.ethikrat.org/dateien/pdf/fb-21-03-2012-shewmon.pdf
http://www.organfacts.net/organdon/drdwevans/opposing-organ-donation/
http://www.youtube.com/watch?v=gDaqzBzAGtE
http://www.youtube.com/watch?v=Choa64znIeE
http://www.youtube.com/watch?v=pfOpRyqYZGA
http://www.renewamerica.com/columns/byrne/090414
http://www.scielo.br/pdf/bjmbr/v32n12/3633m.pdf
http://www.vqronline.org/articles/2005/fall/chen-dead-enough/
http://online.wsj.com/news/articles/SB10001424052970204603004577269910906351598
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21494112
http://www.nysrighttolife.org/coma_recovery
http://www.dmi.unipg.it/~mamone/sci-dem/nuocontri_2/maruotti.pdf
http://www.heartmath.org/research/science-of-the-heart/introduction.html
http://www.aktion-leben.de/organspende/die-hirntod-frage/brain-death-enemy-of-life-and-truth/

Romana
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/10/22/campanie-transplant-organe-pfdaniel-dr-irinel-popescu-mason/
http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2014/01/31/transplantul-de-organe-donatie-saucrima-cazul-accidentului-aviatic-din-muntii-apuseni-industria-transplantului-si-intrebarileincomode-care-nu-s-au-pus/
http://www.provita.ro/detalii-interviu-preluat.php?id=34
http://www.stemsure.ro/wp-content/uploads/Legea_transplantului-Romania.pdf
http://www.apologeticum.ro/2013/07/caz-socant-sa-fie-clar-pentru-toti-prelevare-de-organese-face-doar-de-la-persoane-inca-in-viata/
http://graiulortodox.wordpress.com/2014/01/15/concluziile-conferintei-transplanturile-donatiesau-crima/
http://graiulortodox.wordpress.com/2014/02/12/178-mai-este-valabil-astazi-conceptul-de-moartecerebrala-de-domnul-emanuil-panagopoulos-facs-profesor-de-chirurgie-director-al-clinicii-dechirurgie-a-spitalului-sfantu/
http://www.ms.ro/documente/V.Dg%20si%20mentinere%20donor_8816_6797.pdf
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=566
http://legeaz.net/legea-95-2006/anexa-nr-3
http://ainmd.org/index/moartea_cerebrala/0-154#.UtPAU_uPkrw
http://europa.eu/legislation_summaries/public_health/threats_to_health/sp0008_ro.htm
http://www.ifulga.com/cap._2.pdf
http://de.scribd.com/doc/48872823/tanatologie

Germana
http://www.initiative-kao.de/index.html
http://www.transplantation-information.de/index.html
http://www.fr-online.de/wissenschaft/organspenden-der-hirntod---eine-gefaehrlichedefinition,1472788,15225140.html
http://www.das-weisse-pferd.com/00_01/organtransplantation.html
http://www.j-lorber.de/tod/sterben/organspende.htm
http://hirntoddebatte.wordpress.com/
http://www.organwahn.de/
http://www.exhybris.ch/exhybris.ch/Organspender.html

http://www.aerzte-fuer-das-leben.de/09-03-12-beckmann-hirntod-organspende.pdf
http://www.awmf.org/fileadmin/user_upload/Die_AWMF/Arbeitskreis_Juristen/2013-11/AeJ2013-11_Marx.pdf
http://www.welt.de/debatte/kommentare/article122682412/Organspende-Nein-meineInnereien-gehoeren-mir.html
http://info.kopp-verlag.de/hintergruende/deutschland/gerhard-wisnewski/organspendevorsicht-mord-.html
http://www.bundesaerztekammer.de/page.asp?his=0.7.45.3252
http://de.scribd.com/doc/40478912/Hirntod-Lebendiger-Korper-%E2%80%93-tote-Person-Istder-Hirntod-der-wirkliche-Tod-des-Menschen
http://www.kritischsein.de/?page_id=1025
http://projektlebenretten.de/WordPress/
http://www.gesundheitlicheaufklaerung.de/organspende-und-hirntod-sagt-man-uns-alles
http://bilddung.wordpress.com/2013/06/29/organspende-nein-danke/
http://lupocattivoblog.com/2013/09/26/kritische-aufklarung-organspender-wahrend-derorganentnahme-noch-lebendig/
http://derhonigmannsagt.wordpress.com/2013/11/13/organspende-der-organ-opfer-ausweis/
http://www.theologe.de/theologe17.htm
http://www.theologe.de/theologe17.htm#Organspender
http://www.untot.info/210-0-WIE-TOT-IST-HIRNTOT.html
http://www.bpb.de/apuz/33311/wie-tot-sind-hirntote-alte-frage-neue-antworten
http://www.berliner-zeitung.de/politik/interview-organspende-regelung-wer-noch-warm-ist--istnicht-tot,10808018,16092604.html
http://www.taz.de/!107426/
http://miami.uni-muenster.de/servlets/DerivateServlet/Derivate2675/diss_doumat/diss_doumat_constantin.pdf
http://www.organspender-paten.de/Organspender-Paten/Informationen.html
http://www.bundesaerztekammer.de/downloads/ProtHirntod.pdf
http://www.spkpfh.de/Diapathik_einer_Auferstehung_Kollektive_Aktion.htm
http://www.youtube.com/watch?v=-VKkTzeFHOk
http://www.youtube.com/watch?v=ajez--bS3a8
http://www.organosprotection.com/AT/MedRecht_AT.html
http://www.spiegel.de/spiegel/print/d-13690673.html
http://politikprofiler.blogspot.de/2014/01/schumacher-komapatienten-sind.html
http://www.kritischsein.de/?p=4689
http://organosinfo.wordpress.com/2013/10/08/promi-aufklaerungskampagne/
http://www.transplantationinformation.de/organspende_informationen/organspendeausweis_widerspruchsloesung.html
http://www.nachrichtenspiegel.de/2012/03/05/wie-die-moderne-transplantationsmedizinleben-vernichtet-uber-den-einfluss-der-nationalsozialistischen-kultur-auf-die-medizinethik/
http://www.initiative.cc/Artikel/2004_06_28%20Organentnahme.htm
http://www.patienten-testament-organtransplant.de/
http://www.aerztezeitung.de/medizin/krankheiten/herzkreislauf/article/608610/sicher-derzeitigediagnostik-des-hirntodes.html
http://www.aerztezeitung.de/politik_gesellschaft/organspende/article/809385/darf-man-hirntotenorgane-wegnehmen.html
http://www.bpb.de/apuz/33311/wie-tot-sind-hirntote-alte-frage-neue-antworten?p=all
http://www.sein.de/geist/weisheit/2010/das-herz--unser-zweites-gehirn.html
http://www.erziehungskunst.de/artikel/zeichen-der-zeit/der-hirntod-eine-erfindung-dertransplantationsmedizin/