IONA

Marin Sorescu
Structura complexa,dominata insa de dispozitie lirica,Marin Sorescu este tentat de
genuri si specii multiple, de la versuri liric confesive la cele parabolice, de la eseistica la
roman, de la piesa expresionista la critica literara.
Piesa de debut in dramaturgie, Iona, va deveni ulterior prima parte a trilogiei
Setea muntelui de sare, fiind urmata de Paracliserul(1971) si Matca(1969- 1971).
Titlurile pieselor celorlalte sunt tot atat de sugestive;Pluta meduzei, Exista nervi,
Raceala, Atreia teapa etc.
Teatrul de avangarda pe care il reprezinta Marin Sorescu prin expresionismul
pieselor sale si prin elementele de teatru al absurdului, sincronizeaza dramaturgia
romaneasca celei europene.
Compusa in 1965 si reprezentata pentru prima data pe scena Tetrului Mic, in
stagiunea 1968/1969, in regia lui Andrei Serban ,Iona reuneste trasaturile
expresionismului( centrarea pe problematica eului, eroul activ din categoria
protestatarilor, scindat launtric si cautand sa evadeze din mediul ostil , plin de
contradictii, cautandu-se pe sine, dedublandu-se, vrand sa fie altfel decat lumea pe care
tinde sa o schimbe , sa instaureze alt sistem de valori in idealul de liberatate totala.
Mijloacele de expresie cu care opereaza expresionismul dramatic sunt :ironia,
grotescul si tragicul.Procedeele sunt si ele caracteristice:solilocviul, personajul generic,
stilizarea conflictului, abandonarea formelor traditionale ale dramaticului(intriga,
conflict, deznodamant).Finalul ramane deschis si are caracter profetic.
Titlul Setea muntelui de sare este o metafora si traduce aspiratia omului modern de a
atinge absolutul.
Tema surprinde strigatul tragic al individului insingurat care face eforturi disperate
spre a-si regasi identitatea (mi-am adus aminte:Iona.Eu sunt Iona!), precum si
neputintei momentane de a inainta pe calea libertatii , conditie imanenta a asumarii
responsabile a destinului propriu.
Mitul biblic despre profetul Iona creeaza un personaj ambiguu.Iona refuza initial sa
vesteasca moartea cetatii Ninive si fuga pe mare e pedepsita.Rugaciunea il salveaza, insa
ca o revenire la credinta , D-zeu il renaste dandu-I a doua sansa de a indeplini rolul
profetului.Iona se revolta impotriva lui D-zeu , dar el nu poate iesi din vointa acestuia.
Piesa lui Marin Sorescu redimensioneaza mitul .Construita ca o meditatie, ca o parabola
creatoare a unei mitologii a omului contemporan , piesa recompune chiar mitul
biblic.Evolutia personajului e graitoare:el tinde spre cunoasterea de sine, preocupat fiind
permanent de propria existenta.
Compozitia revela 4 tablouri puse in relatie de simetrie , in primul si in ultimul
Iona este in afara burtii chitului, iar in al II-lea si in al III-lea el se afla inauntru.
Motivul central e labirintul, spatiu organizat ca sistem concentric de burti ,
simbolizand drumul cunoasterii de sine, sinonim cu lupta impotriva propriei singuratati,
un drum catre perfectiune.Varianta a motivului calatoriei , drumul prin labirint se
orienteaza mereu catre iesire si functioneaza in semnificatia lui originara de cale
initiatica prin cunoastere.

Tabloul I Incipitul piesei il infatiseaza pe Iona ca fiind un om singur ,

nemaipomenit de singur. El reprezinta acum starea de inconstienta, deoarece se afla in
gura deschisa a chitului ,pescuieste intr-un acvariu si nu banuieste ca poate fi
inghitit.Iona intra in labirint accidental si aceasta intrare echivaleza cu spargerea
ghinionului(Marin Popescu).Eroul sfideaza norocul pescuind intr-un acvariu.Acvariul
reprezinta universul limitat al omului comun.Dar marea lui dorinta este sa pescuiasca in
mare, acest spatiu nelimitat fiind o sugestie a absolutului catre care tinde personajul in
dorinta lui de libertate.Pentru a scapa de solitudine, el se dedubleza in Iona cel fara noroc
la pescuit si Iona cel cu noroc la nori.In finalul tabloului intai este inghitit de chit si
exclama profetic:Eh, de-ar fi macar ecoul!, acesta replica traduce nevoia eroului de
comunicare vazuta ca modalitate de a scapa de solitudine.
Tabloul II Alt spatiu si alt timp (Incepe sa fie tarziu in mine!) il inghit pe Iona care,
in incercarea de a iesi din labirint , constata ca e o problema tragica daca mai reusesti sa
iesi din ceva o data ce te-ai nascut.
Fortand norocul , eroul apare ca un mare pedepsit , de aceea solutia o va gasi in sine
insusi.Valoarea initiaca a iesirii din labirint e simbolizata prin ritualuri ale regresiunii
individului pana la stadiul embrionar pentru a-I da sansa renasterii.
Rezultatul reflexivitatii personajului e dedublarea lui .Mai intai la nivel verbal, ea
devine mai apoi dedublarea propriei fiinte.Iona vorbeste cu sine si se intreaba:Daca sunt
geaman?, Sunt ochii mei aceia care ma privesc?.El isi creeaza un insotitor pentru
drum , caci, suferind de singuratate si incercand sa o depaseasca , traieste numai iluzia
comunicarii.
Tabloul III Acum , eroul vorbeste fara sa I se raspunda cu cei doi pescari care trec
prin scena ducand cu sine, pe umerii apasati de greutate, doua barne.Ei simbolizeaza
omul comun , cu aspiratii limitate de soarta implacabila.Iona ii scrie mamei sale, dar
constata ca mesajul se intoarce inapoi. Lipsa comunicarii defineste conditia omului intr-o
lume a muteniei universale sau a surzeniei Pe omenire o doare in fund de soarta ta !,
exclama eroul care isi traieste tragic sentimentul solitudinii.
Asadar, incercand sa iasa din burtile successive ale chitului, Iona se descopera solitar
dupa fiecare evadare, dupa fiecare joc al renasterii.Vazuta ca o noua nastere(Mircea
Eliade), iesirea din labirint se va repeta ca probe initiatice prin care eroului I se ofera
posibilitatea atingerii implinirii umane , pentru ca intr-o singura viata ne scapa mereu
cate ceva, de aceea trebuie sa ne nastem mereu.
Tabloul IV Tot mai lucid, Iona ajunge sa inteleaga ca nu e liber si ca drumul adevarat
e invers, catre centru,adica spre spirit.Vrand sa-si prezica trecutul, el rememoreaza
propria existenta, eliberandu-se astfel de actiunea timpului.
Acesta evolutie de la starea de inconstienta a lui Iona (sta in gura deschisa a chitului si
nu se gandeste nici o clipa ca poate fi inghitit) la cea de luciditate si apoi de vizionarism
reprezinta un drum al cunoasterii.
Eroul nu e un caracter , ci un personaj generic , propriu expresionismului.
Simplificat, el se defineste prin cateva trasaturi:e rational,(evolueaza catre luciditate, spre
cunoasterea de sine ) si are vocatia singuratatii.Scopul sau e acela de a iesi din labirint ,
de a se naste din nou spre a deveni mai alt Iona, spre a-si asuma destinul, spre a afla
mereu o sansa.

Cel care la inceput pescuieste, Iona cel cu noroc la nori, este ,la randul saupescuitsi
constata identitatea intre destinul sau si al pestilor (Noi pestii), apoi se identifica
chiar cu un D-zeu care nu mai poate invia.
La final , o noua nastere e posibila numai prin eliberarea totala, singura solutie aleasa
deliberat sinuciderea e cheia unica de iesire din labirint. Iluminat, Iona intelege ca ,desi
a fost condus de dorinta de a ajunge afara din burta chitului, drumul a fost gresit , de
aceea cauta propriul drum.El va infrunta destinul sau tragic ,implacabil, provocandu-l ,
sfidandu-l si triumfand asupra lui.Una dintre problemele de nerezolvat ale omului este
aceea a neputintei sale de a se opune actiunii timpului. Replica finala Razbim noi cumva
la lumina exprima optimismul eroului ,si anume ca prin cunoasterea de sine, prin forta
purificatoare a spiritului umanitatea isi va gasi leacul tamaduitor.
Iona devine astfel o utopie a progresului spiritual, dinauntrul careia razbate mitul
primenirii sufletesti.
La nivelul expresiei, pentru a sustine ideea luciditatii si atitudinea eroului ,autorul
foloseste ironia.Limbajul demitizant convine cel mai bine intentiei ironice.
Piesa moderna, Iona propune, plecand de la un text biblic, o atitudine in fata
problemelor individului intr-o lume ostila, si nu ofera de fapt solutia sinuciderii , ci pe
aceea a eroismului ca forma de asumare a riscului de a iesi din conditia stramata,
umana.