Sunteți pe pagina 1din 5

TRASFUZIA

SANGELE SI DERIVATELE DIN SANGE


TRANSFUZIA DE SANGE INTEGRAL SI DERIVATE DIN ACESTEA:
Administrarea transfuziilor necesita verificarea atenta de catre doua asistente atat a
pacientului, cat si a sangelui transfuzat. Cele doua asistente vor face verificarile pe
rand, separat, pentru a evita orice greseala.
Pot fi transfuzate:
sange integral - cu un volum pana la 500 ml. Se foloseste pentru reechilibra volumul
sangvin al pacientului, pierdut prin hemoragii traumatisme sau arsuri. Grupul sangvin al
pacientului trebuie sa fie identic cu cel sangelui care se va transfuza ( A va primi A, B
va primi B, AB va primi AB, O va prmi O, fiind necesare si compatibilitate Rh). Se va
evita sa se foloseasca transfuzare de sange integral daca incarca circulator pacientul,
se va mentine cald daca sunt mai multe unitati care trebuie administrate
concentat eritrocitar - obtinut din sange integral, dar fara 80% din plasma. Pungile
pot avea in jur de 250 ml. Se foloseste in special pentru a imbunatati si mentine
capacitatea hematiilor de a transporta oxigenul ( pentru corectarea anemiilor si
pierderilor sangvine postchirurgicale).
Compatibilitatile de adminstrare pot fi:
A primeste A sau O,
B primeste B sau O,
AB primeste AB, A, B, sau O,
O primeste O.
Este necesara compatibilitatea de Rh. Se poate adminstra in 1-4 ore. Are aceleasi
beneficii ca sangele integral insa are si un risc scazut de incarcare a circulatiei. Se va
evita sa se adminstreze in anemiile care pot fi corectate prin alte tratamente nutritionale
sau medicamentoase;
concentrat leucocitar - obtinut din sange integral din care s-au indepartat eritrocitele
si 80% din plasma. Se foloseste in tratarea sepsisului nonresponsiv la tratamentul cu
antibiotice si in granulocitopenii. Se poate adminstra o unitate ( de obicei 150 ml) zilnic
timp de 5 zile sau pana la tratarea sepsisului. Este necesara compatibilitate de Rh.
Administrarea de leucocite produce febra si frisoane. In acest caz, nu se va intrerupe
transfuzarea, ci se va administra un antipiretic si se va reduce rata de administrare.
Inainte de adminstrare se va agita usor flaconul pentru omogenizare si impiedicarea
conglomerarii celulelor. Se va continua si terapia cu antibiotice
trombocite - cu un volum de 35-50 ml/unitate , din care 1 unitate contine 7x 10 ( la a
saptea!!!!). Se folosesc in tratarea trombocitopeniei ( uneori indusa de medicamente),
leucemiei. Este indicata compatibilitatea ABO si Rh dar nu obligatorie decat la
administrarile repetate de trombocite. Se trasfuzeaza rapid, insa se evita administrarea
cand pacientul are febra
plasma proaspat congelata - bogata in factori de coagulare ( VI, VIII si IX), este
adminstrata in flacoane de 200-250 ml. Se adminstreaza in hemoragiile si socurile
postoperatorii, in corectarea anumitor factori de coagulare, in boli hepatice cu afecatrea
factorilor de coagulare. Este indicata dar nu obligatorie compatibilitate ABO si Rh,

exceptie facand cazurile cand se administreaza in mod repetat. Se va avea in vedere


ca adminstrarea in cantitati crescute de plasma necesita corectarea hipocalcemiei
implicite
albumina ( proteina plasmatica) sub diverse concentratii: 5%= 12,5 g/250ml si
25%= 12,5g/50ml. Se foloseste in tratarea hipoproteinemiei cu sau fara edeme,
prevenirea hemoconcentratiei si restabilirea volumului circulant ( pierdut datorita
socului, arsurilor, traumatismelor sau infectiilor). Nu este necesara nici un fel de
compatibilitate. Se va adminstra cu prudenta in anemiile severe, boli cardiace si
pulmonare
diversi factori de coagulare, complexe protrombinice (utilizati in hemofilie,
deficiente de factori VII, II,IX, X).
Materiale necesare:
1 transfuzor sau un transfuzor in Y , cu doua parti
manusi
halat
preparatul de transfuzat
solutie normal salina
stativ
echipament pentru montare branula daca este necesar ( se va monta cateter 20G)
Pregatirea echipamentului:
se va evita sa fie sangele tinut mai mult de 30 de minute inainte de administrare ( de
aceea se va ridica de la centrul de transfuzii doar dupa ce s-au facut toate pregatirile
necesare transfuzarii)
Implementare:
- se va explica procedura pacientului si i se va lua un consimtamant semnat de familie
sau pacient se masoara semnele vitale ale pacientului
- se verifica de catre doua asistente data expirarii si aspectul sangelui sau derivatelor
care trebuie administrate
- se va compara de catre doua asistente numele, grupul de sange si seria de
identificare de pe punga cu cele ale pacientului
- se pun manusi si halat
- se efectueaza proba de compatibiliate la patul bolnavului ( unele centre de transfuzii
livreaza sangele impreuna cu un card de compatibiliate a carui proba trebuie facut de
asistenta care efectueaza transfuzia, ca o masura de siguranta si reverificare a
compatibilitatii sangelui)
- cel mai indicat este transfuzorul in forma de Y care permite insituirea unei linii
venoase secundare
- se schimba manusile, se pun altele curate si se introduce transfuzorul ( sau capatul
liniei principale daca este in Y) in solutie normal salina. Se umple camera de picurare
pe jumatate, se declampeaza si se scoate aerul lasand sa curga solutia normal salina.
Daca este un singur perfuzor, dupa aceasta manevra, prin tehnica sterila se va clampa
transfuzorul si se va schimba flaconul de solutie normal salina cu punga de sange. Se
va atasa prin tehnica sterila capattul liber al transfuzorului la cateter, se va declampa si

s eva ajusta rata de administrare a sangelui. Daca transfuzorul este in Y se va proceda


la fel, dar este mai avantajos pentru faptul ca nu mai trebuie schimbate flacoanele de
sange si solutie normal salina intre ele deoarce transfuzorul va ava doua cai, facand
astfel manevra mai usoara, mai eficienta si mai putin riscanta
- se va supraveghea pacientul pentru a oserva din timp daca apar semne ale reactiilor
adverse la transfuzie. Daca apar, transfuzia va trebui oprita imediat pornindu-se o
perfuzie cu solutie normal salina cu rata de administrare moderata, se vor masura
semnele vitale si va fi anuntat imediat medicul. Daca reactiile adverse nu apar in
primele 15 minute se va regla rata de adminstrare in functie de timpul dorit pentru
transfuzie ( un concentrat eritrocitar, de exemplu poate fi transfuzat intr-un interval de
timp cuprins intre 1 si 4 ore)
- dupa terminarea transfuziei, se vor pune manusi si se va decupla transfuzorul, iar cu
punga de sange goala se va proceda conform politicii centrului de trasfuzii ( unele
centre cer sa fie returnata impreuna cu cardul de compatibilitate pentru a fi pastrata
inca 24-48 de ore in centru)
- se reevalueaza starea pacientului, se masoara semnele vitale
Consideratii speciale:
- cand se adminstreaza mai multe unitati de sange in ritm rapid, sub presiune, se va
utiliza aparatul de incalzit pentru a evita hipotermia
- pentru a completa urgent volumul de sange circulat pierdut, trebuie adminstrat sange
sub presiune ( de exemplu si o manseta de tensiune daca situatia este o urgenta
majora si necesita improvizatii) dar fara a creste foarte mult presiunea, deoaece sparge
vasul si sangele va extravaza formand hematom si hemoliza
- daca in timpul administrarii sangelui apare hematom in jurul venei punctionate se va
opri imediat transfuzia, se va indeparta cateterul, se va anunta medicul, se va aplica
local gheata intermitent in primele 8 ore si apoi comprese cu apa calduta
- daca trebuie adminstrate mai multe unitati consecutiv si prima unitate se termina
inainte de a o primi pe a doua, intre ele se va adminstra solutie normal salina la o rata
moderata pana cand se va intra in posesia urmatoarei unitati de transfuzat
Complicatii:
- desi metodele de testare a sangelui donat sunt din ce in ce mai precise si variate,
reactiile transfuzionale inca ocupa un loc important in riscurile terapiei transfuzionale.
Astfel, un virus contactat prin transfuzie poate fi detectat uneori dupa sapatamni sau
luni de la infectare ( de asemenea, daca un donator a contactat un virus care va putea
fi depistat prin teste de laborator dupa luni de zile, poate trece verifcarile obisnuite
facute donatorilor si poate dona sange infectat care se va transmite altor primitori).
Virusul hepatitei B sau C pot determina rezultate fals negative si pot fi astfel transmise
prin transfuzie. Centrele de transfuzii mai verifica sangele donat pentru depistarea
contaminarii sale cu sifilis, citomegalovirus, HIV
- alte complicatii postransfuzionale pot fi: incarcare circulatorie, alergie, febra
MANAGEMENTUL REACTIILOR POSTRANSFUZIONALE:
Reactiile postransfuzionale pot fi multiple si variate. Este foarte important ca la
fiecare transfuzie asistenta sa stie ca pot apare aceste reactii, sa le reunoasca din timp

si sa stie sa intervina promt si eficient.


O supravehere suplimentara necesita pacientii comatosi carora li se adminstreaza
sange, deaorece acestia nu pot acuza apritia diverselor semne si simptome care sa
conduca la depistarea reaciilor adverse.
Aceste reactii pot fi endogenice ( datorita unei reactii antigen anticorp) si exogene
( datorita unui factor extern ).
Reactiile endogene pot fi:
-alergiile,
-contaminarea baceriana,
-febra,
-hemoliza,
-incompatibilitate de roteine plasmatice.
Ce le exogene pot fi:
-tendinta la sangerare,
-incarcarea circulatorie,
-hemosideroza,
-hipocalcemie.
Implementare:
- imediat ce se va suspecta o reactie adversa, se va intreupe transfuzia si se va
porni perfuzia cu o solutie normal salina. Nu se va arunca punga cu sangele ( sau
derivatele acestuia) care era transfuzat
- se anunta imediat medicul
- se va monitoriza starea pacientului, semnele sale vitale la fiecare 15 minute, sau
continuu ( cu ajtorul unui monitor cardiac) in functie de severitatea reactiilor
- se vor compara din nou etichetele de pe punga de sange si datele pacientului se
anunta centrul de transfuzii si i se returneaza punga ( chiar daca este goala) pentru ca
sa fie retestata in vederea depistarii cauzei declansatoare si a altor reactii ce mai pot
apare
- se va colecta prima proba de urina postransfuzionala, se va eticheta ("posibila
reactie transfuzoanla) si se va trimite la laborator pentru vedea daca contine
hemoglobina, un indicu clar aparitiei hemolizei
- se va monitoriza strict bilantul hidric (intrari si iesiri) deoarece depozitele de
hemoglobina in structurile renale pot determina disfunctionalitati la acest nivel
- daca se prescrie, se va administra oxigen, epinefrina sau alte medicamente, se
va aplica patura hipotermica pentru a reduce febra, daca este cazul.
AUTOTRANSFUZIA:
Autotransfuzia este reinfuzia propriului sange dupa ce a fost colectat si filtrat.
Este efectuata inainte, in timpul si dupa interventiile chirurgicale sau traumatisme.
Autotransfuzia are cateva avantaje fata de transfuziile cu sange de la donatori. Astfel:
- nu apar reactii postransfuzionale datorita incompatibilitailor sau greslilor de stabilire a
grupelor de sange,
- nu se transmit boli iar pierdera de sange este inlocuita imediat. Spre deosebire de

sangele din centrele de transfuzii recoltat de la donatori, sangele autotransfuzat contine


un nivel normal de 2,3 diposfoglicerat care ajuta la oxigenarea tesuturilor (aceasta
cauzeaza o reducere a afinitatii Hb pentru oxigen si, in consecinta, o crestere a
eliminarii oxigenului la nivelul tesuturilor). Recoltarea de sange pentru autotransfuzie se
poate face preoperator si este recomandata pacientilor cu interventii chirurgicale
ortopedice, in timpul carora se pierde mult sange.
Colectarea de sange se poate face cu 4 pana la 6 saptamani inainte de operatie. De
cele mai multe ori, insa, in interventiile chirurgicale sangeroase, se foloseste cell-saverul, un aparat conectat intraoperator si postoperator la tubul de dren al plagii , care preia
sangele pacientului, il proceseaza si il autotransfuzeaza. Trebuie monitorizata si notata
cantitatea de sange care se autotransfuzeaza. Pacientii care au donat preoperator
sange (se poate dona cu 4-6 saptamani inainte) vor fi sfatuiti sa ramana in repaus la
pat inca 10 minute dupa donare, sa bea cat mai multe lichide in orele imediat
urmatoare.
Daca acasa, in ziua cand au donat sange, vor simti ameteala si stare de lipotimie, vor
fi invatati sa se aseze in pozitie Trendellenburg ( cu capul mai jos decat picioarele)
pana cand vor dispare acuzele respective.
Complicatii: Complicatiile autotransfuziei pot fi:
-hemoliza,
-reactiile vasovagale (hipotensiune, bradicardie),
-trombocitopenie,
-coagulopatii,
-hipovolemie (in special la pacientii varstnici),
-sepsis (in cazul nefolosirii tehnicilor sterile).