Introducere

Primul pas inspre o globalizare de succes s-a vrut a fi insasi trecerea la

economia de piata si deschiderea pietelor de capital pentru tarile sarace. Laureatul
premiului Nobel pentru economie in 2001, Joseph E. Stiglitz, aduce insa in prim
plan limitele liberalizarii, aratand ca sistemul economic si politic al tarilor in curs
de dezvoltare, pur si simplu, nu a facut fata presiunilor la care au fost supuse de
catre creditorii lor, organisemele financiare internationale. Scopul principal al
economiei globale este acela ca toate tarile sa se omogenizeze ntr-un tot
unitar.Globalizarea este un termen foarte uzitat caruia i putem atribui numeroase
semnificatii. Prin acest termen putem ntelege dezvoltarea pietelor financiare
globale, cresterea corporatiilor transnationale si dominatia lor crescnda asupra
economiilor nationale. Majoritatea problemelor pe care oamenii le asociaza
globalizarii, incluznd patrunderea valorilor de piata n acele domenii de care ele
nu apartin n mod traditional, pot fi atribuite acestor fenomene. S-ar putea discuta
totodata despre globalizarea informatiei si a culturii, despre raspndirea
televiziunii, a Internetului si a celorlalte forme de comunicare si despre mobilitatea
crescuta a comercializarii ideilor.
Globalizarea mai poate fi definita ca un set de structuri si procese
economice, sociale, tehnologice, politice si culturale care reies din caracterul
schimbator al productiei, consumului si comertului de bunuri.
Exista patru caracteristici principale care pot explica originile globalizarii
sunt: integrarea n pietele mondiale ale economiilor nationale, tranzitia de la
economia ,,high volume" la cea high value" care rezulta din cunoasterea tot mai
buna a produselor si serviciilor folosite pe piata, sfrsitul bipolaritatii ntre
capitalism si socialism n privinta costurilor de productie, si, nu n ultimul rnd
configurarea noilor blocuri economice.
Globalizarea este de dorit din mai multe puncte de vedere. Globalizarea
ofera un grad de libertate individual pe care nici un stat nu-1 poate asigura.
Concurenta libera la scara globala a eliberat talentele antreprenoriale si creative si a
accelerat inovatiile tehnologice. nsa globalizarea are si latura ei negativa. n tarile
mai putin dezvoltate, multi au suferit din cauza globalizarii fara a primi un sprijin
n ceea ce priveste sistemul de securitate sociala. Este posibil ca locuitorii din tarile
dezvoltate sa nu fie pe deplin constienti de urmarile devastatoare ale crizelor
financiare deoarece acestea au tendinta de a lovi mai crunt n tarile n curs de
dezvoltare.

Globalizarea economiei mondiale

Intr-un sens larg, globalizarea economiei mondiale poate fi definita ca fiind
procesul deosebit de dinamic al cresterii interdependintelor dintre statele nationale,
ca urmare a extinderii si adancirii legaturilor transnationale in tot mai largi si
variate sfere ale vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept
implicatie faptul ca problemele devin mai curand globale decat nationale, cerand la
randul lor o solutionare mai curand globala decat nationala.
Abordata din punct de vedere economic si financiar, globalizarea poate fi
definita drept intarirea si largirea legaturilor dintre economiile nationale pe piata
globala a bunurilor, serviciilor si mai ales a capitalurilor.
O definitie asemanatoare este prezentata si intr-un raport al Fondului
Monetar International din 1997: fenomenul globalizarii economiei mondiale
reprezinta integrarea internationala aflata in stransa crestere, atat a pietelor de
bunuri si servicii, cat si a celor de capital.Sub aspect strict economic, al eficientei
alocarii si utilizarii resurselor, globalizarea economica apare ca un fenomen
rational, de natura sa furnizeze un volum mai mare de bunuri si servicii de resurse
tot mai putine. Globalizarea economica presupune, asadar, in esenta globalizarea
procesului de creare a productiei interne brute ale statelor lumii.
Factori determinanti ai globalizarii economiei mondiale
Factorii economico-comerciali care au influentat adancirea procesului de
globalizare a economiei mondiale include libera circulatie a marfurilor,
liberalizarea serviciilor, liberalizarea pietelor de capital, liberalitatea investitorilor
straini de a infiinta firme si alti factori cu caracter legislativ si administrativ
favorabili globalizarii.
Liberalizarea comertului cu servicii, in special in domeniul
telecomunicatiilor, asigurarilor si bancar, a constituit tendinta dominanta a anilor
70 in SUA, fiind continuata in anii 80 in Marea Britanie si ulterior in Uniunea
Europeana si Japonia.Tendinta continua si in prezent, incluzand si tarile Europei
Centrale si de Est, printre care si Romania.
Liberalizarea pietelor de capital ca urmare a eliminarii treptate a obstacolelor
impuse circulatiei devizelor si a capitalului reprezinta un pas favorabil in vederea
formarii unor piete financiare globale. Aceasta mobilitate a capitalului reduce

riscul repatrierii capitalului in special in cazul companiilor transnationale si se

inregistreaza, totodata, o reducere a costurilor in conditii normale.
Liberalizarea investitiilor straine directe reprezinta un alt factor ce a
favorizat globalizarea.
Incepand cu anii 70, interesul comun al umanitatii de prezervare a mediului
inconjurator s-a concretizat prin aparitia unor concepte, cu vocatie globala:
bunurile comune ale umanitatii, dezvoltarea durabila si securitatea ecologica, care
au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei
mondiale.
Bunurile comune ale umanitatii sunt spatii cum ar fi oceanele, fondurile
marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate si nici nu cad sub
incidenta suveranitatii statelor. Cu exceptia oceanelor, nici unul din aceste bunuri
comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul ca oamenii poseda
capacitatile tehnice de a le exploata si deteriora.
Dezvoltarea durabila este definita drept dezvoltarea care raspunde nevoilor
prezente, fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a-si satisface
nevoile. Dezvoltarea durabila e conceputa in vederea reconcilierii dintre economie
si mediul inconjurator, ca o noua cale de dezvoltare care sa sustina progresul uman
nu numai in cateva locuri si pentru cativa ani, ci pe intreaga planeta si pentru un
viitor apropiat.
Securitatea ecologica este una dintre dimensiunile fundamentale ale
securitatii globale. Un alt factor determinant pozitiv cat si respectiv al globalizarii
il reprezinta cultura.
Abordari conceptuale ale globalizarii
In literatura de specialitate globalizarea este abordata in mod divers,
putandu-se desprinde mai multe abordari conceptuale.
Globalizarea este definita prin inerdependenta economiei dintre state, ca urmare
a cresterii coeficientului de dependenta fata de economia mondiala.
Globalizarea este conceputa ca proces al diminuarii taxelor vamale, al renuntarii
la politica vamala si la restrictiile de circulatie a marfurilor, serviciilor,
tehnologiilor si capitalurilor, pe masura dezvoltarii schimburilor economice
internationale.

Globalizarea este considerata ca factor ce determina diminuarea rolului

guvernului national ca urmare a extinderii actiunii capitalului investitional
international si a societatilor transnationale.
Globalizarea este apreciata drept proces de administrare a lumii catre forte
transnationale.
Cercetatorii romani, sustinatori ai ultimelor doua conceptii, le completeaza cu
ideea ca statul continua sa aiba un rol important, invocand exemplul Frantei si
Marii Britanii.
Globalizarea si descentralizarea
In raportul Dezvoltarii Mondiale editat de Banca Mondiala in anul 2000 se
apreciaza ca in economia mondiala au loc doua procese paralele: globalizarea si
descentralizarea:
globalizarea consta in transnationalizarea pana la supranationalizare cu
deosebitre in domeniile comertului, finantelor si tehnologiilor de varf;
descentralizarea consta in transmiterea de catre guvernul national catre
comunitatile locale a tot mai multe atributii administrative, sociale,
educationale, bugetare si in consecinta, rolul statului national se va limita la
diplomatie, armata, adoptarea legislatiei interne.
Procesul de globalizare, sustinatorii si oponentii globalizarii
In legatura cu fenomenul de globalizare s-au structurat doua opinii opuse:
una care sustine acest proces, iar alta care se opune.
Sustinatorii globalizarii pun accentul in principal pe avantajele generate de
procesul de mondializare:
reducerea costurilor de productie datorita economiei de scara;
accelerarea tranzactiilor schimburilor care se realizeaza aproape in timpii
comunicati fax, Internet, etc.;
resterea vitezei de derulare a operatiunilor comerciale, financiare si
tehnologice;
extinderea puternica a pietelor si crearea de noi piete independente de
anumite surse sau zone traditionale.

In consecinta are loc o crestere a eficientei intregii activitati economice la nivel

planetar ca urmare a miscarii libere a capitalurilor, investitiilor, tehnologiilor si
fortei de munca spre domeniile si zonele mai profitabile.
Fireste, aceste argumente si altele care pun in evidenta avantajele globalizarii
sunt demne de luat in consideratie, insa nu trebuie absolutizate.
Oponentii globalizarii invoca si uneori absolutizeaza consecintele negative:
desfiintarea natiunii si statului national;
reducerea locurilor de munca in tarile in curs de dezvoltare sau cu un nivel
mai redus al productivitatii muncii;
specializarea unor state in activitati de productie generatoare de poluare si
care necesita un consum mare de munca, materii prime si energie;
adancirea decalajelor economice ( in prezent 258 de persoane miliardare
detin o bogatie egala cu cea posedata de 2,5 miliarde de oameni aproape
din populatia Terrei). De asemenea, se mentioneaza pericolele privind
desfiintarea unor ramuri, falimentarea unor banci, destabilizarea vietii
economice, inclusiv a unor state.
Efecte sociale ale crizei mondiale in Romania
Lumea se schimb i, o dat cu ea, i Romnia. Lucrurile pe care altdat leam fi considerat venice le vedem disprnd cu rapiditate din peisajul cotidian.
Putem observa cu ochiul liber vestigiile societii industriale n curs de dispariie:
macarale, uzine, combinate, orae industriale moarte. O lume care apune, o alta ce
rsare n loc, inevitabil aparand: omaj, suferine, srcie.
Ce rezerv globalizarea pentru Romania
n decurs de un secol, Romnia i-a refcut unitatea naional, a trecut de o
economie predominant agrar la una industrial (n 1945, avea nc cel mai mare
procent de populaie rural din Europa 80% pe locul urmtor situndu-se
Ungaria 70%).
Dar, n acelai timp, ara despre care n perioada interbelic se scria cu
invidie c are petrol i gru este astzi una dintre cele mai srace de pe continent
din punctul de vedere al PIB pe cap de locuitor, iar nivelul produciei sale
industriale ( n medie pe ultimii zece ani) se situeaz undeva la nivelul a 60% din
producia anului 1989 cel mai prost an al regimului planificat.

Una din problemele cu care se confrunt acum Romnia este generat de

ntrzierea startului n cursa globalizrii. Trind n spaiul comunist, al economiei
dirijate i controlate de stat de sub semnul mitului muncitorului i al industriei,
Romnia s-a aflat printre ultimele ri care beneficiaz de revoluia transporturilor,
a comunicaiilor, a productivitii muncii, i, n final, a informaiei.
Consecinele globalizarii pentru Romnia
I.

Consecinte positive

Romnia are nevoie de capital strin investiional pentru dezvoltare, fiind

incapabil s-i produc acest capital doar din surse interne. Fiind o ar cu
oportuniti economice multiple de la turism i agricultur la industria petrolier
i metalurgic Romnia poate deveni atractiv pentru capitalul strin , dac i
asigur acestuia condiii interne (legislative, fiscale) propice. Micarea rapid de
capital presupus de globalizare n care companiile i pierd clasica identitate
naional poate deveni avantajoas pentru Bucureti n condiiile unei fore de
munc nalt calificate.
Pe de alt parte, treptat, unele fore economice romneti companii pot ncepe
s joace n viitor un rol regional sau internaional. Lipsite de complexul de stat
fost socialist, depind stadiul de tranziie la economia de pia, rile est- i
central-europene care s-au desprins din fostul lagr comunist vor ajunge s joace
un rol tot mai important n economia european, pe msur ce interesele lor se vor
mpleti tot mai strns cu cele ale Uniunii. Totul depinde de rapiditatea cu care vor
fi depite actualele dificulti economice, dezvoltndu-se capacitatea unor
parteneriate reale.
II.

Consecinte negative

n acelai timp, consecinele negative sau mai corect spus, riscurile

presupuse de globalizare nu sunt deloc de neglijat.
n primul rnd trebuie luate n seam riscurile economice. Fenomenul de
globalizrii este nsoit mai mult dect oricare altul de o filozofie a nvingtorilor
i pim ntr-o lume n care exist prea puin mil pentru nvini.
n cazul n care nu depim colapsul economic actual i va rmne departe
de structurile economice i de securitate ( NATO i UE), Bucuretiul poate rmne
suspendat nu ntr-o zon gri, ci ntr-o margine a Imperiului sinonim cu
subdezvoltarea n accepiunea clasic a termenului, cu un rol economic, politic i

militar derizoriu n plan continental i internaional, ba chiar i regional. Spre

fericirea noastr putem spune c suntem la jumtatea drumului, pentru c
integrarea n structurile NATO s-a produs.
Deschiderea economic nu implic doar avantaje, ci i considerabile riscuri.
O economie deschis este o economie care va absorbi mai rapid i mai dramatic
ocurile externe.
Ct despre riscurile legate de securitate, Bucuretiul rmne vulnerabil n
faa crimei organizate, aa cum o demonstreaz faptul c n doar zece ani Romnia
a trecut de la stadiul de ar de tranzit pentru droguri la cel de ar consumatoare,
apoi la cel de ar productoare. Cu bugete derizorii, slab dotate i slab pregtite,
structurile de securitate interne fac fa cu tot mai mult dificultate acestor sfidri
moderne, mai ales de tip mai sofisticat splri de bani, infiltrri bancare etc.
mprirea sever ntre cei foarte bogai (prea puini) i cei foarte sraci (
prea muli) creeaz tensiuni sociale deloc propice pentru dezvoltarea unei
democraii consolidate. O asemenea evoluie nu este n mod necesar un rezultat al
globalizrii dar globalizarea are darul de a accelera anumite fenomene cu
rdcini locale i de a le croniciza evoluia. n aceste condiii, riscurile de apariie a
unor fenomene de tip anarhist/antiglobalizare sunt foarte mari.
Progrese inregistrate
Cifrele ultimului recensmnt arat c o serie de parametri ncep s se
ndrepte spre normalitate. Scderea numrului de persoane implicate n industrie,
creterea celor din sfera serviciilor, un transfer de la ora la spaiul rural, ceea ce
este iar un semn bun. A crescut numrul persoanelor ce urmeaz studii universitare
i al celor care se perfecioneaz ( studii de masterat, doctorat), s-a mrit numrul
specialitilor n informatic, cercetare i n comunicare, ramuri de vrf ale
economiei moderne. Apar ns i aciuni haotice, ceea ce ilustreaz c nc nu neam aliniat societii informaionale, astfel, aproximativ 40% din populaie triete
din agricultur sau din domenii conexe, n timp ce cifra normal trebuie s oscileze
ntre 5 i 10%.
Dac industria i agricultura sunt n continu reducere i redimensionare,
avem baze favorabile pentru viitor : un sistem de nvmnt nc apt s creeze
oameni cu cunotine multiple i diverse, un grad ridicat de cunotine lingvistice,
de informatic i, bineneles adaptabilitatea ca trstur de baz a poporului
romn. Societatea global rspltete doar ideea, informaia, invenia, nu

mastodonii gigani care produc cuie sau ciment. Viitorul aparine rilor care
produc idei.
n fine, nu putem ocoli nici riscurile etnice. Romnia are pe teritoriul su
naional cea mai important comunitate maghiar ce triete n afara frontierelor
Ungariei de astzi. Dei aici statisticile sunt controversate, se pare c i
comunitatea rromilor este cea mai mare din Europa. Globalizarea presupune o
politic extrem de tolerant a statului naiune fa de minoritile de orice tip (
etnic, confesional, sexual, etc.).
Trebuie sa aiba loc deschiderea economica fa de structurile continentale i
internaionale, dar si dezvoltarea institutiilor. Spre a produce i vinde ideile
noastre avem nevoie de informaie i canale de comunicare.
O alt schimbare este desfiinarea granielor, apariia parlamentelor i a
guvernelor europene, rolul instituiilor financiare mondiale (FMI i Banca
Mondial), desfiinarea monedelor naionale i trecerea la euro, lichidarea
armatelor naionale n favoarea NATO. Libera circulaie a oamenilor, a valorilor i
capitalurilor, crearea de regiuni economice, restrngerea autoritii statale, toate
acestea ne vor schimba radical viaa.
Cea mai rapid schimbare n perioada urmtoare o va avea viaa n mediul
rural. Tot mai multe persoane i vor stabili reedina principal, rmnnd n
legtur cu oraul prin comunicarea modern ( fax, telefon, Internet) Toate acestea
vor duce la mbuntirea comunicaiilor : aeriene, feroviare, drumuri i osele, la
introducerea canalizrii, electrificare, apariia telefoanelor i a faxurilor i la
transformarea nsi a locuinelor n case mari, spaioase, cu garaj, piscin i toate
atributele vieii modern.
Concluzii
O analiza obiectiva a procesului de globalizare de pana acum, atesta faptul
ca avantajele economice inclina mai mult spre tarile dezvoltate si catre marile
puteri economice unde isi gasesc originea societatie transnationale. In acest sens
actioneaza si mecanismul financiar mondial care prin institutiile sale F.M.I., Banca
Mondiala, Organizatia Mondiala a Comertului dominate de marile puteri
economice avantajeaza intr-o proportie covarsitoare tarile dezvoltate implicate in
acordarea de credite, infaptuirea investitiilor straine directe, institutiile, societatile
transnationale si statale creditoare obtin profituri ridicate.Globalizarea, pe langa

faptul ca este discutata si tratata sub diferite forme din prisma tuturor palierelor
societatii in care traim, reprezinta un fenomen inevitabil.
In concluzie, globalizarea este o realitate probabil ireversibila si orice tara
care-si pregateste temeinic viitorul se vede nevoita sa interfereze cu ea.
Astazi globalizarea exista pur si simplu, iar noi suntem oarecum predestinati
sa traim sub semnul acesteia, sub spectrul ei si sa-i facem fata. Nimic din ceea ce
se intampla acum in societatea noastra nu ramane necontaminat de flagelul
globalizarii. Globalizarea a devenit simbolul vremurilor in care traim. Singura
sansa care ne ramane este sa incercam sa dobandim o viziune echilibrata asupra
globalizarii, care sa ne ajute in plan concret sa-i fructificam din plin avantajele si
oportunitatile, iar de cealalta parte sa-i sesizam pericolele pentru a le putea atenua
din timp efectele. Globalizarea, ca toate fenomenele umane, nu este nici ceva bun
in sine, nici ceva rau in sine. Putem spune ca prezinta chiar mai multe aspecte
positive decat negative. Insa idolatrizandu-i excesiv principiile si uitand de ceea ce
inseamna la nivel personal factorul uman, globalizarea poate deveni un agent al
sfarsitului civilizatiei umane in forma in care aceasta a evoluat de-a lungul
timpului.