Finanele ntreprinderii

Capitol I
1.1 Coninutul gestiunii financiare a ntreprinderii
Orice ntreprindere i desfoar activitatea ntr-un spaiu financiar care i ofer
posibiliti de aciune specifice, dar n acelai timp o supune i unor constrngeri deosebite.
Plecnd de la aceste considerente problemele gestiunii financiare a ntreprinderilor apar
difereniate dup cum este vorba despre:
1)
Tratarea problemelor unor ntreprinderi ntr-o ar n curs de dezvolatre
fr o structur financiar.
2)
Probleme de finanare aunei ntreprinderi multinaionale care acces la
pieele de capital.
3)
Probleme ale unei ntreprinderi mijlocii dintr-o ar bogat n lichiditi i
unde exist instituii care o pot finana.
1 n situaia acestor ntreprinderi problematica gestiunii financiare este limitat la
unele operaiuni privind cumprarea de utilaje i materii prime precum i la opera iuni privind
vnzarea produselor.
2 n aceast situaie gestiunea financiar se refer la urmtoarele:

Operaiuni de ncasri i pli att n moned naional ct i n valut;

cutarea unor mijloace de finanare att pe pieele de capital ct i la bnci, att n propria
ar ct i n strintate.

Realizarea unor proiecte de investiie i efectuarea de plasamente a

disponibilitilor bneti.
3 n aceast situaie ntreprinderile beneficiaz de o gam larg de instrumente
financiare i se vor preocupa ndeosebi pentru activitatea de produc ie, de comercializare a
produciei obinute i cu achiziionare de active cu durat lung de folosin.
Putem aprecia c orice ntreprindere se confrunt att cu oportunit i ct i cu
constrngeri financiare i ca atare va trebui s-i creeze proceduri proprii de realizare a
gestiunii financiare
1.2 Obiectivul esenial al funciei financiare a ntreprinderii.
nainte de luare oricrei decizii se impune a ne stabili anumite obiective. Toate
obiectivele pe care le fixm la nivelul ntreprinderii trebuie subordonate unui obiectiv esen ial
(principal) al activitii ntreprinderii. n teoria finaelor modernea ntreprinderii acest obiectiv
esenial l reprezint maximizarea valorii ntreprinderii sau alt fel spus maximizarea avu iei
acionarilor. Este vorba despre maximizarea valorii ntreprinderii n condi iile maximizrii
valorii aciunilor (este vorba despre ntreprinderi cotate la burs) i a doua vorbim despre
maximizarea avuiei n cazul societilor care nu sunt cotate la burs.
Maximizarea valorii ntreprinderii face necesar ca ntreg patrimoniul ntreprinderii sa
fie angajat n proiecte de investiii care n viitor s ne asigure nivele ridicate ale rentabilit ii;
1

va trebui sa asigure protejarea i conservarea patrimoniului ntreprinderii prin evitarea

pierderilor cauzate de eventualele falimente prin meninerea solvabilit ii, lichidit ii i a
echilibrului financiar (gsirea tuturor surselor de finanare a activelor).
Cu alte cuvinte valoarea ntreprinderii este o valoare anticipat care ine cont de valoare
actual a ntreprinderii ce trebuie corelat cu veniturile viitoare anticipate. Legat de aceste
venituri viitoare gestiunea financiar are o alt sarcin legat de men inerea performan elor
financiare viitoare, chiar maximizarea rezultatelor.
O ultim sarcin a gestiunii financiare se refer la stpnirea riscurilor financiare, riscul
de faliment, riscul de dobnd, riscul valutar, riscul de ndatorare etc.

Capitol II
2.1 Coninutul i structura capitalului ntreprinderii
Capitalul constituie un element indispensabil pentru activitatea ntreprinderii. Din punt
de vedere financiar capitalul poate fi abordat sub 2 aspecte:
a) ca i resurs bneasc (pe care l gsim n pasivul bilnaier),
b) prin prisma factorilor de producie (aa cum este prezentat n activul bilnaier).
Capitalul apare odat cu nfiinarea ntreprinderii; se modific pe parcursul desf urrii
activitilor (majorare sau micorare) i se lichideaz cu ncetarea activitii ntreprinderii
(decizia acionarilor, faliment, absorbie, fuziune).
n continuare vom prezenta capitalul aa cum apare n bilan:
Pasiv
Capital Social
Cs

Cp
Rezerve, fonduri, provizioane, Rez. Ex.
R

ropriu

Cp
ermanent

mprumuturi pe TML
D1
Credit Obligatar
Credit bancar pe TML

Capital mprumutat pe TS (Datorii pe TS)

D2
Ctotal
2

Credit Comercial
CR, TR

Activ
Im. Nec.
Im. Cor.
Im. Fin
Val. Exp.
Val. Realizat pe TS
Lichiditi

A1
A2

Capitalul permanent se numete astfel pentru c are un caracter de permanen, pentru

c este la dispoziia ntreprinderii pe o perioad mai mare de timp, n general este destinat
finanrii activelor imobilizate.
Capitalul ntreprinderii dup forma n care acestase materializez l gsim reflectat n
activul bilanului. n activul bilanului capitalul se caracterizeaz n active care n func ie de
durata i modul lor de utilizre se mpart n active circulante i imobilizate. Activele imobilizate
prezint un plasament de capital pe TL n timp ce activele circulante un plasament pe TS.
2.2Fondul de rulment i relaiile bilaniere ale acestuia.
Fondul de rulment este un concept care apare n legtur cu finanarea activelor
circulante. Fondul de rulment (FR) arat ct din capitalul ntreprinderii este destinat finan rii
activelor circulante. Avnd n vedere formele structurale ale capitalului a a cum au fost ele
prezentate n paragraful anterior i fondul de rulment va avea 3 forme: FR propriu, FR
permanent, FR total.
FRprb=Cpr-Aib=Ac-(D1+D2+A)
Ainet=Aibrut-A(amortizarea)
FRprnet=Cpr-Ainet=Ac-(D1+D2)
FRprop - dac are valoare negativ ne arat c nu avem FRprop pentru finanarea AI;
FRpermb=Cperm-Aib=Ac-(D2+A)
FRpermn=Cperm-Ain=Ac-D2
FRtb=Ct-Aib=Ac-A
FRtn=Ct-Ain=Ac

Capitol III
3.1 Coninutul i structura investiiilor

Pentru a supravieui orice ntreprindere trebuie s desfoare activiti de modernizare,

extindere a unor active pe piee noi sau dezvoltate, adic s fac investiii. Putem aprecia c
investiiile au un rol principal n creterea economic att la nivel microeconomic
(ntreprindere) ct i la nivelul macroeconomic. Prin realizarea proiectelor de investi iise
asigur implementarea n activitatea practic a unor tehnologii de performan , care contribuie
la ridicarea nivelului tehnic al produciei, mbuntirea i creterea calit ii produselor i a
serviciilor precum i la creterea eficienei economice a activitii ntreprinderii. Totodat,
investiiile au un rol de regulator al ocuprii forei de munc, adic asigur crearea de noi
locuri de munc.
3.2 Clasificarea investiiilor
a) Dup natura lor investiiile sunt: tehnice, comerciale, sociale, financiare.
b) Dup sursa de finanare avem investiii: finanate din surse proprii, investiii finanate
din surse externe (mprumutate).
c) Dup modul de execuie avem investiii: executate n regie proprie; executate n
antrepriz (lucrri executate de o ntreprindere specializat denumit antreprenor).
d) Dup legtura dintre resursa de finanare i investiii avem: investiii directe (se
refer la construcia cldirilor, achiziionarea utilajelor necesarea noului obiectiv), investi ii
colaterale (se refer la asigurarea utilitilor necesare obiectivului de investi ii (re ele de
canalizare, de energie electric etc.)), investiii conexe se refer la lucrri efectuate pentru
asigurarea materiilor prime i a combustibilului sau unele lucrri pregtitoare cum ar fi:
consolidarea terenurilor, lucrri de protecie mpotriva inundaiilor.
3.3 Elementele financiare ale investiiei
Pentru evaluarea investiiei este necesar a se lua n considerare att unele elemente de
natur economic ct i unele elemente de natur financiar.
Primul element este dat de Cheltuielile de investiie ele reprezint totalitatea
cheltuielilor materiale i cu fora de munc, efectuate n vederea realizrii obiectivului de
investiie.
Cheltuielile de investiie pot fi grupate n:
a) Cheltuieli care se materializeaz n obiectivul de investiie (materiile, dotrile,
utilajele etc.) i manopera aferent acestora.
b) Cheltuieli care nu se materializeaz. Ele sunt necesare pentru realizarea obiectivului
de investiie, mresc valoarea investiiei, dar nu le regsim ntr-o anume form. Aceste
cheltuieli se refer la cheltuieli cu proiectarea, cheltuieli cu exploatri i prospeciuni
geologice, cheltuieli cu pregtirea personalului ce va lucra la noul obiectiv de investiie.
Totalitatea cheltuielilor pentru realizarea unei investiii sunt evaluate n cadrul
documentaiei tehnico-economice numit proiect de execuie, iar documentul n care sunt
acumulate toate cheltuielile se numete devizul general al investiiei.
Al doilea element Durata de via a investiiei reprezint perioada de timp ct
investiia va produce efecte din momentul punerii n funciune i pn n momentul scoaterii
din folosin a acesteia. Durata de via a investiiei n cele mai multe cazuri coincide cu
durata normal de funcionare a activelor imobilizate obinute pe seama investiiei.
4

Exist mai multe accepiuni privind durata de via a investiiei n primul rnd vorbim
de durata de via tehnic, adic perioada de timp ct investiia este funcional din punct de
vedere tehnic, adic lucreaz la parametrii normali de randament.
Mai putem vorbi i de durata de via contabil. De obicei, coincide du durata normal
de funcionare, dar n situaia activelor scoase din funciune, incomplet amortizate, durata de
via este mai mic dect durata normal de funcionare.
Durata de via juridic reprezint perioada de timp determinat din punct de vedere
juridic (adic prevzut n contracte sau convenii) i se refer la licen e de fabrica ie, drepturi
de autor etc.
Profiturile sau ctigurile suplimentare obinute pe seama investi iei. Se refer de obicei
la ctigurile realizate n cazul investiiilor de dezvoltare sau modernizare a unor capacit i de
producie existente
Valoarea rezidual a investiiei reprezint valoarea care poate fi recuperat la sfr itul
duratei de via a investiiei prin valorificarea unor materii i materiale ob inute n urma
casrii. Aceast noiune de valoare rezidual o mai ntlnim i n cazul operaiunilor de leasing
unde exprim valoarea la care va putea fi cumprat un bun la expirarea contractului de
leasing.
3.4 Criterii de opiune a investiiei
n luarea deciziei de investiie trebuie inut seama de 2 aspecte: capitalul necesar
realizrii investiiei i efectele pe care le produce investiia n timp i modul de recuperarea a
exportului investiional.
Pentru realizarea oricrei investiii specialitii elaboreaz dou sau mai multe variante
de proiecte investiionale. Pentru ca investitorul s aleag varianta optim de investiie va
trebui s apeleze la anumite criterii de opiune a investiiilor.
Aceste criterii sunt grupate n:
a) Criterii simple de opiune a investiiilor
b) Criterii bazate pe actualizare
a se numesc simple deoarece se refer la realizarea n general a unor investi ii de
nlocuire a unor utilaje aflate n dotare cu altele noi.
a1) Criteriul Costului - Acest criteriu se aplic n 2 variante. Prima variant de investi ie
se refer la nlocuirea unui utilaj cu unul nou, fr a se modifica volumul produciei.
Pentru a departaja 2 proiecte de investiie se determin economia la costuri (Ec) astfel:
I

Vr

Ec= (C1+ Dn ) - (C0+ Dr )

C1 cheltuieli anuale si totale cu ntreinerea i exploatarea noului utilaj.
C0 cheltuieli anuale si totale cu ntreinerea i exploatarea vechiului utilaj.
I valoarea investiiei (valoarea utilajului nou).
Dn durata normal de funcionare.
Vr valoarea rmas.
Dr durata rmas.

I
valoarea amortiz rii pe an
Dn

Pe baza acestui indicator Ec se poate determina randamentul proiectului de investi ie

(Rp).

Ec

Rp= I Vr 100
Se va alege varianta de proiect care asigura o rata de randament egala sau mai mare
dect rata de randament preconizata de investitor.
A doua varianta a criteriului costului este nlocuirea unui utilaj vechi cu unul nou, iar
prin aceasta se realizeaz o cretere a volumului produciei. Pentru a compara doua proiecte de
investiie se determina costul unitar al produselor obinute cu noul utilaj si costul unitar al
produselor obinute cu vechiul utilaj.
c0 costul produciei obinute cu vechiul utilaj.
c1 costul produciei obinute cu noul utilaj.
c1=

C 1+

I
+ Pr
Dn
Q1

Pr o marja de profit sau profit separat.

Pr=

RpI
100

Q1 producia fizica anuala obinuta cu noul utilaj

Se va accepta proiectul de investiie (nlocuirea utilajului vechi cu cel nou) daca c0>c1.
a2) Criteriul duratei de recuperare a investiiei (termenul de recuperare).
Durata de recuperare a investiiei (DR sau Tr) reprezint perioada de timp in care se
realizeaz recuperarea efortului investiional. Aceasta recuperare se realizeaz pe seama cashflow-urilor anuale generate in urma punerii in funciune a investiiei. Not: Cash-flow (CF).
Investiia:
CF1 CF2 CF3

CFn
ani

Dn (durata de viaa)
CF=A+Pr, dar A=I CFa > I
A- amortisment.
CF-ul este format din fluxurile anuale de amortisment si profit.
Durata de recuperare > durata de funcionare, DR < Dnf. Valoarea investiei se
recupereaza be baza amorstismetelor anuale.
6

Pentru a departaja 2 sau mai multe variante de proiect utilizind criteriul de recuperare se
va opta pentru varianta care are cea mai mica durata de recuperare. Pot aparea 2 situatii:
1) Cind evolutia CF-urilor anuale este uniforma pe tot parcursul duratei de viata a
investitiei:
CF1=CF2=CF3=......=CFn
Dr =

I
CFa

CFa valoarea CF-ului anual

2) Cind evolutia CF-urilor anuale este neuniforma:
CF1CF2CF3.....CFn
Deci pentru determinarea duratei de recuperare se va folosi urmatorul algoritm:

In anul 1 din valoarea totala a investiiei se scade CF-ul aferent anului intii
si se obtine valoarea ramasa nerecuperata la sfirsitul anului intii, care va fi valoarea de
recuperat la inceputul anului 2;

In anul 2 din valoare de recuperat la inceputul anului se scade CF-ul aferent

anului 2 si se determina valoarea ramasa nerecuperata la sfirsitului anului 2, care va fi
valoare de recuperat la inceputul anului 3;

Se continua calculele pina in anul in care valoarea ramasa nerecuperata va fi

mai mica decit CF-ul anului urmator. In acest an Dr se determina astfel:
Dr=

Vr (n1)
CFn

a3) Criteriul ratei rentabilitatii contabile (Rrc)

Exprima rentabilitatea proiectelor de investitie si se calculeaza in functie de profitul net
mediu sau CF-ul mediu generat de proiectul de investitie.
k

Pret Net Mediu

100
Rrc =
; Prnm=
I

Prni
i=1

Dn

sau
n

CF mediu
100
Rrc =
; CF mediu=
I

CFi
i=1

Dn

Se va opta pentru acea varianta de proiect care are cel mai mare nivel al ratei
rentabilitatii.
b - Criterii bazate pe actualizare.

Se pune problema compararii efortului investitional (I) cu efectele produse in timp ca

urmare a folosirii investitiei (activelor obtinute) cu efectele (suma CF-urilor anuale) obtinute.
Deoarece valoarea in timp a banilor se modifica (creste sau scade) pentru compararea
efortului investitional cu efectele obtinute trebuie procedat la aducerea acestora la acelasi
moment de referinta. Acest lucru se poate realiza prin procedura de actualizare.
Actualizarea se poate face in 2 moduri:
Prin compunere si Prin discontare
1
n
(1+d
)
Sn= S0+S0*d=S0*
S0=Sn* (1+d )n

Operatiunea de actualizare o vom folosi in operatiunea de actualizare a CF-urilor

generate de Investitie.
Exista 3 criterii bazate pe actualizare:
b1) Criteriul valorii actualizate nete (VAN)
b2) Criteriul ratei interne de randament (RIR)
b3) Criteriul indecelui de profitabilitate (IPr)
b1) VAN reprezinta valoarea obtinuta din compararea valorii totale a investitiei cu
valoarea CF-urilor anuale actualizate:
n

VAN=

CFi
i=1

(1+r )

=I

r rata de actualizare a investitiei.

Aceasta rata se determina de specialisti in functie de nivelul ratei dobinzii pe piata
bancara, in functie de rata inflatiei, in functie de indicele costului capitalului pe piata.
In alegerea variantelor de proiect se va opta pentru acele variante care au VAN>0, iar
dintre acestea se va alege varianta cu valoarea pozitiva cea mai mare.
b2) Pentru compararea proiectelor de investitie se poate alege o rata de actualizare care
sa asigure recuperarea integrala a efortului investitional cunoscuta sub denumirea de rata
interna de randament.
Avind in vedere ca recuperarea investitiei se realizeaza pe un numar mai mare de ani va
trebui ca ratele de rentabilitate realizate pe parcursul acestor ani sa fie superioare ratei interne
de randament pentru a asigura cistigurile preconizate de investitori. Aceasta RIR se determina
in practica prin incercari succesive.
b3) Acest criteriu masoara rentabilitatea capitalului investit si se determina astfel:
n

CFi
i=1

Ip= (1+ r)n

I

Se vor accepta acele variante de proiect a caror indice are valoare supraunitara.
8

3.5 Evaluarea proiectelor de investitie in conditii de incertitudine.

In cazul proiectelor de investitie incertitudinea are semnificatie de risc, adica exista
riscul ca pe parcursul de viata a investitiei sa nu se poata realiza CF-urile anuale previzionate.
Pentru evaluarea proiectelor in conditii de incertitudine se vor parcurge 3 etape:

Evaluarea fluxurilor de incasari in trei ipoteze. O ipoteza pesimista, una

medie si alta optimista.
a) Ipoteza optimista va reprezenta perioada de timp in care s-au obtinut
rezultatele nefavorabile.
b) Ipoteza optimista va reprezenta perioada de timp in care s-au obtinut cele
mai favorabile rezultate.
c) Ipoteza medie este undeva intre cele 2 si in practica este agreata de catre
investitori.

Determinarea si atribuirea coeficientilor de porbabilitate pentru fiecare

ipoteza.

Evaluarea fluxurilor de incasari tinind seama de coeficientii de probabilitate

in functie de care se va realiza fiecare ipoteza.
Pentru evaluarea fluxurilor de incasari se calculeaza idicatorul Speranta Matematica
(Sm):
n

CFiPi

Sm=

i=1

i reprezinta cele 3 ipoteze

CFi cash-flow-ul aferent ipotezei i
Pi coeficientul aferent ipotezei i
Pentru a departaja 2 variante de proiect vom alege varianta ce are cea mai mare valoare
a Sperantei Matematice. In situatia in care 2 variante de proiect au aceeasi valoarea a Sm
pentru departajare se va apela la reprezentarea grafica a evolutiei CF-urilor.
Se va alege Proiect 2, deoarece prezinta un risc mai scazut.
Un alt indicator utilizat in aprecierea riscului investitiilor il reprezinta Ecartul tip.
Aprecierea riscului investitieicu ajutorul ecartului tip se face prin calculul distributiei ():
=

(CFiCF mediu)2Pi
i=1

CF mediu=Sm se calculeaza dupa ceeasi formula. In compararea a 2 variante de

proiect se va alege varianta ce are valoarea cea mai mica a Ecartului tip. Daca 2 variante de
proiect reprezinta valori identice ale Ecartului tip, pentru departajare se va apela la calculul
coeficientului de variatie (KV):

KV= CF mediu
Se va alege varianta de proiect care are valoare KV ce mai mice. In acest fel s-au
analizat evaluare proiectelor in conditii de risc.
9

3.6 Sursele de finantare a investitiilor.

O problema aparte in cadrul deciziei de investitie o reprezinta gasirea surselor de
finantare a investitiilor. In teoria financiara sursele de finantare a investitiilor sunt impartite in
2 feluri:
1.
2.

Endogene ( din interiorul intreprinderii).

Exogene ( din exteriorul intreprinderii).

Sursele Endogene sunt reprezentate de urmatoarele: amortismentul, profitul, alte surse

si alte sume.
Amortismentul - reprezinta cea mai sigura sursa la indemina intreprinzatorului si
poate fi utilizata atit pentru inlocuirea activelor imobilizate uzate cit si pentru noi achizitii de
active, in scopul dezvoltarii activitatii.
Profitul in principal se utilizeaza pentru finantarea invetitiilor profitul net; scopul
profitului este pentru dezvoltarea activitatii intreprinderii.
Utilizarea amortismentului si a profitului in procesul de finantarea a investitiilor
formeza continutul procesului de autofinantarea.
Alte surse sunt reprezentate de:
a) Sume incasate din valorificarea materialelor recuperate in urma casarii activelor
scoase din folosinta.
b) Sume incasate din vinzarea unor active.
Alte sume sunt reprezentate de sumele incasate de la societatile de asigurari cu titlu
de despagubiri in situatia in care unele active imobilizate au fost distruse ca urmare a unor
calamitati naturale.
Sursele exogene acestea sunt: majorarea capitalului social prin aporturi in bani si in
natura; credit obligatar; credit bancar; subventii bugetare si alocatii bugetare; fonduri
provenite de la institutii internationale.
Capitol IV
Amortizarea capitalului plasat in active imobilizate

4.1) Amortismentul si implicatiile lui financiare.

La nivelul intreprinderii activele imobilizate reprezinta forma principala in care se
materializeaza capitalul intreprinderii. Ca regula generala activele imobilizate intra in
patrimoniului intreprinderii pe calea investitiilor. In teoria financiara activele imobilizate sunt
caracterizate prin faptul ca participa la mai multe cicluri de exploatare si isi transmit in mod
treptat o parte din valoarea lor asupra utilitatilor create. Aceasta inseamna c urmare att a
folosirii cit si a nefolosirii isi pierd o parte din valoare.

10

Aceasta pierdere treptata a insusirilor tehnico-economice ale activelor formeaza

continutul uzurii. Uzura poate fi atit fizica cit si morala. Datorita faptului ca in acelasi timp are
loc o pierdere de valoare, dar si un anumit grad de uzura asistam la o separare in timp a celor
doua momente, cel al recuperarii valorii si cel al reproductiei activelor. Tocmai aceasta
separare in timp formeaza continutul procesului de amortizare.
Amortizarea reprezinta procesul de recuperare treptata a unei parti din valoare activelor
in timp ce Amortismentul reprezinta valoarea recuperata intr-un an ca urmare a amortizarii
activelor, deci Amortismenul este expresia valorica a amortizarii.
La nivelul intreprinderii are un dublu rol si un dublu caracter. Dublul rol al
amortismentului consta in aceea ca pe de-o parte este un element al costurilor de productie, iar
pe de alta parte este o sursa de finantare a investitiilor.
4.2) Elementele sistemului de amortizare.
Amortizarea are mai multe componente. Ea poate fi constituita intr-un sistem in care
componentele interfereaza intre ele. Dintre aceste componente amintim:
1. Sfera amortizarilor activelor imobilizate;
2. Evaluarea si reevaluare activelor imobilizate;
3. Stabilirea duratelor normate de functionare a activelor;
4. Determinarea normelor de amortizare.
1. - Ca si regula sunt supuse amortizarii toate activele imobilizate amortizabile, din
momentul intrarii in functiune a acestora si pina in momentul scoaterii din functiune ca
urmare a vinzarii sau casarii. De la aceasta regula exista si exceptii:
a) Sint asimilate activelor imobilizate si ca atare se amortizeaza urmatoarele:
Investitiile efectuate la mijloacele fizice luate cu chirie sau concesionate;
Capacitati de productie puse in functiune partial, dar pentru care nu s-au
intocmit formele de inregistrare in contabilitate, adica nu s-a realizat
receptia finala a acestora;
Investitii efectuate pentru amenajarea lacurilor, baltilor sau iazurilor care
nu sunt rezultatele unei investitii;
Investitii efectuate pentru modernizarea unor active imobilizate cu scopul
cresterii productivitatii acestora;
Investitii efectuate pentru descoperta in vederea valorificarii unor substante
minerale utile.
b) Desi sint active imobilizate nu sunt supuse procesului de amortizare urmatoarele:
Terenurile;
Tablourile si operele de arta;
Lacurile, baltile si iazurile ce nu sunt rezultatul unei investitii;
Imobilizarile financiare si altele.

11

2. Pentru a putea fi inregistrare in contabilitate, activele imobilizate trebuie prezentate

intr-o forma baneasca adica sa fie evaluate. Operatia de evaluare a activelor imobilizate se
face la diferite valori ale acestora:
La pretul de achizitie pentru bunurile cumparate cu titlu oneros;
La cost de productie pentru activele obtinute din productie proprie;
La pretul pietei pentru activele dobindite cu titlu gratuit;
La valoarea reziduala pentru acele bunuri obtinute prin operatiuni de leasing;
La valoarea ramasa actualizata pentru acele bunuri ce-au fost supuse reevaluarii.
Reevaluarea Pe parcursul functionarii activelor imobilizate se poate intimpla ca
valoarea acestora sa se modifice ca urmare a inflatiei, de aceea pentru cunoasterea reala a
valorii unui activ se impune periodic efectuarea unei operatiuni de reevaluare a activelor. In
urma acestei operatiuni de reevaluare se determina valoarea ramasa actualizata a activelor
astfel:
ViaDc
Vra= Dc+ Dr

Vra valoarea ramasa;

Via valoarea de intrare actualizata;
Dc durata consumata;
Dr durata ramasa.
3. Marimea amortismentului anual depinde nu numai de marimea valorii de
amortizat ci si de normele de amortizare care se calculeaza in functie de duratele normale de
functionare a activelor.
Durata normala de functionare a activelor este perioada de timp fundamentata din punct
de vedere tehnic si economic din momentul intrarii in folosinta a activelor si pina in momentul
scoaterii din functiune.
Duratele normale de functionare a activelor sint stabilite intr-o anexa la legea
amortizarii sau printr-o hotarire de guvern.
4. Determinarea normelor de amortizare.
Prin norma de amortizare intelegem marimea procentuala care exprima intensitatea cu
care se amortizeaza un activ in decurs de un an. Prin aplicarea normei de amortizare la
valoarea de amortizat se obtine amortismentul anual.
In practica financiara exista doua metode de determinare a normelor de amortizare:
Metoda normelor egale;
Metoda normelor diferentiate in timp.
Metoda normelor egale este caracteristica sistemului proportional de amortizare pe
parcursul duratei de amortizare normele de amortizare sint egale, deci amortismentul este
identic in fiecare an:

12

Vi
Dn

Aanual=

Aanual
100
Na=
Vi

Vi
Dn
100
Vi

= Dn 100

Na norma de amortizare.
Observam ca marimea normei de amortizare este invers proportionala cu durata
normala de functionare.
Metoda normelor diferentiate in timp aceasta metoda pleaca de la ideea ca pe
parcursul duratei de amortizare a activelor, normele de amortizare pot creste sau scadea dupa
cum se modifica randamentul activelor imobilizate (ca urmare a uzurii).
Conform acestei metode avem doua modalitati de amortizare:
o Norma de amortizare progresiva;
o Norma de amortizare regresiva.
Norma de amortizare progresiva inseamna ca norma de amortizare va fi mai mica la
inceput si va creste pe parcursul duratei de amortizare:
k

Nk=

100

k anul pentru care se calculeaza amortismentul;

- reprezinta suma anilor din cadrul normelor de amortizare.

n=

n(n+1)
2

Acest sistem se poate aplica in cazul activelor care au durate mai mari de functionare
adica nu sunt asa de expuse uzurii (ex. Cladirile).
Norma de amortizare regresiva inseamna ca valoare amortismentului este mai mare la
inceputul duratei de amortizare si scade pe masura inaintarii in timp.
Nk=

Dn(k 1)
100
n

Dn durata normata.
Acest sistem se aplica utilajelor supuse uzurii si in special celor supuse uzurii morale.

13

4.3) Sisteme de amortizare utilizate conform legislatiei Romaniei.

Se aplica 3 sisteme:
Sistemul liniar (proportional)
Sistemul degresiv
Sistemul accelerat
Sistemul liniar corespunde sistemului normelor egale. In cadrul sistemului liniar
programarea amortismentului anual se face tinind seama atit de existentul de active la
inceputul anului cit si de intrarile si iesirile in timpului anului. Amortismentul anual total se
determina astfel:
Aan=A0+Ai-Ae
A0 amortismentul aferent activelor la sold la inceput de an;
Ai amortismentul aferent intrarilor;
Ae amortismentul aferent iesirilor.
A0= Vi0*na
A0 amortisment pe an.
Ao

Atr= 4

Atr amortisment pe trimestru.

Pentru calculul Ai si Ae baza de calcul a amortismentului va fi o valoare medie repectiv
valoarea medie a intrarilor si iesiriolor:
Ai= Vimed*na
Vimed=

Vif
12

f numarul lunilor intregi de functionare ramase pina la sfirsitul anului.

In situatia activelor care intra in patrimoniu in cursul anului amortismentul se
calculeaza incepind cu data de 1 a lunii urmatoare celei in care are loc intrarea.
Ae= Vemed*na
Vemed=

Vinf
12

14

nf numarul lunilor intregi de nefunctionare care se calculeaza incepind cu data de 1 a

lunii urmatoare celei in care are loc iesirea.
Sistemul degresiv se aplica ca si o combinatie intre sistemul liniar si regresiv. Se aplica
in doua variante:
Fara influenta uzurii morale;
Cu influenta uzurii morale.
In primul caz norma de amortizare dregresiva se determina astfel:
nd=ne*k
ne norma de amortizare liniara;

1,5 pentru Dn apartine [2 ; 5]

2 pentru Dn apartine
2,5 pentru Dn>10 ani

In primul an nd se aplica la Vi si se determina amortismentul aferent anului 1. In anul 2

si urmatorii nd se aplica la valoarea ramasa. Se continua calculele pina in anul in care
amortismentul calculat cu nd este mai mic de cit amortismentul calculat prin metoda liniara.
Din acel an vom calcula amortismentul in regim liniar.
In al doilea caz, norma degresiva este aceeasi. Intr-o anexa la legea amortizarii (vezi
extras anexa la Culegerea de probleme) este stabilita durata de amortizare in sistem degresiv si
in sistem liniar in conditiile in care durata totala de amortizare este mai mica decit durata
normala de functionare datorita influentei uzurii morale.
Sistemul accelerat in primul an se amortizeaza 50% din Vi a activului dupa care se
aplica metoda liniara de amortizare. Norma de amortizare este cea liniara.
4.4) Particularitati ale amortizarii activelor ale caror durate de functionare se
exprima atit in ani cit si in km sau ore de functionare.
Aceasta particularitate se aplica pentru categoria de mijloace de transport care poate fi
exprimat in mii km parcursi sau pentru unele categorii de utilaje a caror durata se poate
exrima in mii ore functionale.
Aanual=

Via me dnaPa
100

Via med valoare medie de intrare anuala a activelor;

na norma de amortizare exprimata in lei la 1000 km;
Pa parcursul normat pe un an exprimat in mii km.
Via med=Viex med+Vi med+Ve med
15

Pn
Pa= Dn
Aanual
Pa

na unica=

SI: lei/km

Aefectiv=Pe*nu
Pentru cele care se pot exprima si in ore de functionare se va determina un normativ
anual:
ON=

Dn(ore)
Dn(ani)

Aanual=ON*na

Vi

na= ON

(lei/ora)

Aefectiv=Nr de ore efective * ne

4.5) Particularitati ale finantarii reparatiilor capitale.
Deoarece pe parcursul utilizarii lor activele imobilizate se degradeaza ca urmare a
uzurii lor se impune mentinerea acestora intr-o stare cit mai perfecta de functionare. In
practica acest lucru se realizeaza prin organizarea unui sistem de intretinere si reparatii a
activelor. In functie de anvergura cheltuielilor ce se fac cu reparatiile avem 3 categorii:
Revizii tehnice (Rt)
Reparatii curente (Rc)
Reparatii capitale (Rk)
Cheltuielile cu Rt si Rc sint cheltuieli de valori mai mici si ele se reflecta in cheltuielile
activitatii de exploatare. Finantarea acestor cheltuieli se face pe seama fondului de rulment.
Cheltuielile cu Rk fiind cheltuieli de o anvergura mai mare si avind o pondere semnificativa,
pentru a nu influenta in mod semnificativ rezultatul exercitiului curent se vor repartiza pe mai
multe exercitii financiare. Deoarece ca rezultat al efectuarii Rk se mareste durata de viata a
activelor va trebui sa modificam valoarea de intrare a activelor, adica sa facem o reevaluare a
acestora. In functie de valoarea noua obtinuta, ca urmare a reevaluarii activelor, se impune sa
calculam si o norma de amortizare globala care va tine seama de valoarea Rk.
VGA=

Vi+ Rk
100
DnVi

Finantarea Rk, deoarece presupune un necesar mai mare de capital, se poate face si pe
seama unor credite bancare pe termen mediu sau lung.

16

Capitol V
Plasamente de capital pe termen scurt
5.1) Continutul si structura activelor circulante.
Activele circulante pot fi structurate in 3 grupe:
I. Valori de exploatare
II. Valori realizabile pe termen scurt
III. Lichiditati sau disponibilitati banesti
Valorile de exploatare sunt formate in majoritatea lor din strocuri si au legatura cu
activitatea de exploatare.
Valorile realiazabile pe termen scurt sint mai usor transformabile in lichiditati decit
valorile de exploatare si sint formate din creante si titluri de plasament.
Lichiditatile sau disponibilitatile banesti sint reprezentate de disponibilitatile banesti
fie in trezoreria intreprinderii fie in conturile deschise la banci.
Activele circulante pot fi clasificate astfel:
a) In functie de fazele ciclului de exploatare:
Active circulante in faza de aprovizionare;
Active circulante in faza productiei;
Active circulante in faza comercializarii.
b) Dupa forma lor de exprimare:
Active circulante exprimate in forma materiala;
Active circulante exprimate in forma baneasca.
c) Dupa sursa de finantare:
Active finantate din surse proprii si asimilate;
Active finantate din surse imprumutate.
5.2) Gestiunea stocurilor
5.2.1) Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale.
Deoarece in circuitul lor activele circulante indeplinesc mai multe functii se impune si
constituirea de stocuri.
In legatura cu aceste functiuni se constituie urmatoarele categorii de stocuri:
Pentru a asigura continuitatea in activitatea intreprinderii, pe perioada dintre 2
aprovizionari consecutive, se impune a se constitui stocuri curente (Sc);
Pentru actualele disfunctionalitati, care pot aparea in procesul de aprovizionare
(in relatia cu furnizorii), se impune constituirea unui stoc de siguranta, adica a
unei rezerve (Ssg);
Pentru unele materii si materiale, care inainte de a fi introduse in fabricatie
necesita o conditionare prealabila, se impune constituirea unui stoc de
conditionare (Scd);

17

 Pentru unele materii si materiale care se depoziteaza la un sediu central si se dau

in consum la unitati dispersate teritorial se impune constituirea unui stoc pentru
transporturi interne (Sti);
Pentru unele materii si materiale care pe timpul anotimpului friguros nu pot fi
exploatate sau transportate se impune constituirea unui stoc de iarna (Si);
Totalitatea acestor stocuri, care trebuie constituite pentru un anumit material, formeaza
stocul maxim (Smax):
Smax=Sc+Ssg+Scd+Sti+Si
Obligatoriu de constituit este stocul minim, care se compune din stocul curent si cel de
siguranta:
Smin=Sc+Ssg
Dimensionarea stocului maxim
In dimensionarea stocului maxim se impune determinarea marimii fiecarui stoc:
N
Sc= T tc

N necesarul fizic de aprovizionat;

T durata in zile a anului;
tc intervalul necesar constituirii stocului curent:
tc = min[tc0 med; tcr1]
tcr1 reprezinta intervalul prevazut in contractele incheiate cu furnizorii in anul curent;
tc0 med intervalul efectiv realizat in anul precedent care se determina astfel:

qioti 0
qi0

tc0 med=

qi0 reprezinta cantitatile aprovizionate din materialul i din anul precedent;

ti0 intervalul dintre 2 aprovizionari consecutive cu materialul i.
N
tsg
T

Ssg=

tsg intervalul necesar constituirii stocului de siguranta;

1

tsg= 2 tc
Scd=

N
tcd
T

tcd perioada de timp necesara conditionarii unui material. Aceasta perioada este
stabilita in tehnologiile de fabricatie;
Sti=

N
ti
T

ti durata timpului friguros.

18

5.2.2) Determinarea necesarului de capital pentru finantarea stocurilor de materii

prime si materiale (nevoia de fond de rulment).
FR-NFR=TN
FR Fond de rulment;
NFR Necesarul de fond de rulment;
TN Trezoreira neta.
Intr-o intreprindere mai ales in cele ce desfasoara activitati cu caracter productiv vom
intalni o multitudine de materii prime si materiale. Acestea pot fi grupate astfel:
Materii prime si Materiale nominalizate, adica acele care au o pondere insemnata
in produsele finite obtinute si al caror consum poate fi determinat pe seama unor
norme de consum specific.
Materii prime si Materiale nenominalizate sau (diverse) care sunt utilizate pentru
obtinerea produselor finite, dar se regasec in acestea intr-o proportie mica sau nu
se regasesc deloc.
Evaluarea stocului maxim se va face numai pentru materialele nominalizate, iar
necesarul de capital pentru acestea se determina astfel:
NFRMN=

N
1
p( tc+ tsg+ tcd+tti+ti)
T
2

NFRMN necesarul de fond de rulment pentru materialele nominalizate.

p pretul de livrare sau de aprovizionare de la furnizor.
Se observa ca stocul curent se finanteaza doar in proportie de 50%.
Smax
Ssg

NFR (1/2)

t1
t2
t3
t4
t1...tn datele la care ne aprovizionam de la furnizori

tn

Acest necesar se va insuma pentru toate materialele care sunt nominalizate obtinand
necesarul total pentru finantarea stocurilor de materii nominalizate.
NFRdiverse=

Ndiv

Ndiv NFRmn

Nnom

- suma mat. de aprovizionare diverse.

Necesarul total pentru finantarea tuturor stocurilor (atit nominalizate cit si diverse) se
determina astfel:
19

NFRtotal=

NFRmni+ NFRdiv
i=1

5.2.3) Evaluarea necesarului de capital pentru finantarea produselor finite.

Produsele finite dupa ce au fost obtinute trec in sfera comercializarii. Inainte de a fi
livrate clientilor acestea vor trebui stocate in vederea ambalarii si formarii unor loturi
comerciale conform intelegerii cu clientii. Necesarul de capital pentru finantarea produselor
finite se determina astfel:
n

NFRPF=

Qci
i=1

DTi

Qci valoarea productiei anuale evaluata la pretul de cost pentru produsul finit i;
DTi durata totala de stationare a produselor finite in magazie.
DTi=(Dmax-D)+dr+ds+dm+df+da+dt+de
Dmax durata de fabricatie cea mai mare a unui produs;
D durata ciclului de fabricatie;
dr durata receptiei in magazie;
ds durata de sortare;
dm durata de maturare;
df - durata de formare a loturilor pentru expediere;
da durata etichetarii si ambalarii;
dt durata incarcarii in mijloacele de transport;
de durata intocmirii documentelor de expeditie.
5.2.4) Gestiunea valorilor realizabile pe termen scurt.
Valorile realizabile pe termen scurt cuprind creantele intreprinderii si titluri de
plasament (investitii financiare pe termen scurt).
Plasarea capitalului intreprinderii in creante trebuie sa urmareasca in primul rind ca
vinzarile sa fie utilizate cit mai profitabil. Creantele iau nastere ca urmare a operatiunilor de
vinzare a bunurilor lucrarilor sau serviciilor prestate. Ca urmare a vinzarii si incasarii dupa
trecerea unei perioade de timp ia nastere una din formele creditului comercial cunoscuta sub
forma creditului comercial cunoscuta sub forma de credit-client.
Creditul comercial apare ca urmare a relatiilor existente intre participanti pe piata
(furnizori, respectiv cumparatori) si spre deosebire de creditul bancar se realizeaza fara
interventia unui intermediar (institutii financiar-bancare) si nu este purtator de dobinda.
Acordarea acestor facilitati, adica a platii creantelor la o anumita scadenta, presupune o
gestiune riguroasa a creantelor. In acest scop la nivelul fiecarii entitati economice in cadrul
compartimentului financiar exista un departament de urmarire a creantelor. Printre sarcinile
acestiu departament o regasim si pe aceea legata de evaluarea bonitatii clientilor.
20

Definitie: Bonitatea unui client capacitatea unui client de a face fata datoriilor.
In situatia in care un client nu-si poate onora datoriile exista riscul de faliment. In
scopul evaluarii riscului de faliment, in practica financiara sunt cunoscute 2 metode:
1) Metoda ABC.
Aceasta consta in gruparea clientilor astfel:
A va cuprinde 10% din numarul clientilor, dar care detin 60% din totalul
creantelor;
B 30% din numarul clientilor care detin 30% din totalul creantelor;
C 60% din totalul clientilor care detin 10% din totalul creantelor.
Ulterior se determina valoarea medie a incasarilor pe fiecare categorie de clienti si se
urmaresc abaterile de la media incasarilor. In situatia clientilor care prezinta abateri
semnificative se vor lua masuri fie de urgentare a termenilor de incasare fie de diminuare a
cantitatilor vindute.
2) Metoda scorurilor.
Pentru evaluarea riscului de faliment se calculeaza o functie scor, care ea in considerare
mai multi indicatori prinvind activitatea intreprinderii. Fiecarui indicator i se atribuie un
coeficient de importanta si prin insumarea produsului dintre valoarea indicatorului si
coeficientul de importanta atribuit se determina functia scor.
Exista mai multe modele de functii scor, dintre care prezentam modelul Althman:
z = 3,3x1+1,0x2+0,6x3+1,4x4+1,2x5
x1 =

Rc
At ;

x2 =

CA
Capitalizare bursiera
; x4 =
At ; x3 =
Total imprumut

Profitul reinvestit
; x5 =
At

Acirculante
Aimobilizate

Rc rezultatul curent; At activul total;

Daca z < -0,25 situatie defavorabila;
Daca -0,25 z 0,125 situatie de incertitudine;
Daca z > 0,125 situatie favorabila.
Titlurile de plasament sunt reprezentate de actiuni si obligatiuni procurate de pe piata
financiara. Mai sunt cunoscute si sub denumirea de investitii financiarea pe termen scurt.
Scopul realizarii acestui tip de plasamente este acela de a obtine un cistig si trebuie sa
urmarim respectarea a doua conditii de baza:
a) Gradul de eficienta a acestei investitii sa fie cel putin la nivelul rentabilitatii
obtinute in activitatea de baza;
b) Sa asigure realizarea unui grad ridicat de lichiditate adica titlurile procurate de pe
piata sa fie tranzactionabile.
Pentru aprecierea acestor investitii se foloseste un set de indicatori, care apreciaza atit
rentabilitatea cit si riscul atit pentru un singur titlu cit si pentru intregul portofoliu detinut:
1. Rentabilitatea titlului i la un moment dat t (rti):
rti=(Dit+(Cit-Ci(t-1))/Ci(t-1))*100%
21

Dit Dividendul incasat pentru titlul i;

Cit Cursul titlului i la momentul t;
Ci(t-1) Cursul titlului i la momentul t-1.
2. Rentabilitatea portofoliului la un anumit moment dat t (rpt):
n

rpt=

*rit

i=1

xi ponderea titlului i in totalul portofoliului;

rit ponderea titlului i la momentul t.
Ponderea unei actiuni se va determina raportind valoarea actiunilor detinute de un
anumit tip la valoarea totala a intregului portofoliu.
3. Riscul unui titlu la un moment dat t:
ritRimed
n

i=1

Rimed rentabilitatea medie a titlului i;

ri coeficient de probabilitate.
n

rit

Rimed= i=1
n

4. Riscul portofoliului:

xi i
2

5.2.5) Aprecierea modului de utilizare a activelor circulante.

Urmarirea folosirii eficiente a activelor circulante are drept scop urmarirea
posibilitatilor de crestere a profitului intreprinderii si eliberarea unor resurse financiare care
sunt incorporate in aceste active si drept urmare genereaza o serie de costuri in general legate
de procurarea acestora.
Pentru aprecierea eficientei utilizarii activelor circulante se folosesc doi indicatori:
Viteza de rotatie a activelor circulante calculata sub forma unui coeficient al
vitezei de rotatie:
kv =

CA
Ac

Durata completa a unei rotatii:

T
D= kv

22

Se considera aspect favorabil atunci cind se constata o scadere a duratei in

zile.
5.2.6) Sursele de finantare ale activelor circulante.
Fondul de rulment reprezinta principala sursa interna de finantare a activelor
circulante;
Pasivele stabile acestea sint reprezentate de sumele banesti pe care
intreprinderea le are la dispozitie ca urmare a platilor efectuate cu intirziere catre
anumiti creditori;
Creditele bancare pe termen scurt.
In practica sunt cunoscute ca credite pentru nevoi curente sau asa zise credite de
trezorerie.
Particularitati ale gestiunii trezoreriei intreprinderii
La nivelul intreprinderii diferitele circuite financiare care se realizeaza dau nastere unor
fluxuri banesti. Aceste fluxuri banesti sunt fie fluxuri de intrare, fie de iesire.
Fluxurile banesti de intrare se refera la incasari de la clienti reprezentind
contravaloarea bunurilor, a lucrarilor sau a serviciilor prestate; sume primite de la banci sub
forma de imprumuturi; incasari prin donatii in numerar; incasari din dividende aferente
participatiilor detinute la alte entitati; alte incasari.
Fluxurile banesti de iesire se concretizeaza in majoritatea situatiilor in platile
efectuate in numerar sau prin virament, catre alte entitati se refera la: plata furnizorilor; plata
salariilor; plata dividendelor catre actionari; plata ratelor si a dobinzilor aferente creditelor
contractate; plata impozitelor, taxelor si contributiilor catre buget si alte institutii financiare ale
statului si alte plati.
Pentru o gestiune riguroasa a trezoreriei se impune cunoasterea evolutiei acestor fluxuri
fiind necesara previzionarea evolutiei lor pe anumite perioade de timp. Principalul instrument
utilizat in previziunea trezoreriei este bugetul de trezorerie.
In cuprinsul bugetului de trezorerie regasim atit incasarile cit si platile conform
tipologiei acestora prezentata anterior. Bugetul se elaboreaza pe un an cu defalcare pe
trimestre si pe luni, iar pentru urmarirea detaliata a evolutiei banesti se elaboreaza asa
numitele planuri zilnice ale trezoreriei. Din compararea totalului incasarilor cu totalul platilor
se determina incasarile nete din trezorerie. Daca la soldul de la inceputul fiecarei luni se
adauga incasarile nete din cursul lunii se determina soldul trezoreriei la sfirsitul lunii.
Soldul de la sfirsitul lunii poate reprezenta un surplus de lichiditati si in aceasta situatie
vorbim despre un excedent de trezorerie. Daca la sfirsitul lunii avem un minus de lichiditati
vom vorbi despre un deficit de trezorerie. Odata elaborat bugetul de trezorerie principala
sarcina a trezorieriului intreprinderii este de a urmari evolutia exdentelor sau a deficitelor de
trezorerie.
23

In situatia excedentelor se pune problema fructificarii acestora in scopul obtinerii unor

cistiguri. Fructificarea se realizeaza prin efectuarea de plasamente de trezorerie.
Plasamentele de trezorerie pot fi:
a) Plasamente pe piata monetara si financiar-bancara:
Depozite la termen la banci;
Cumpararea de titluri garantate de stat;
Bonuri de tezaur emise de Banca Nationala.
b) Plasamente pe piata valorilor mobiliare care constau in cumpararea de actiuni sau
obligatiuni. Aceste plasamente aferente excedentelor de trezorerie trebuie sa
indeplineasca simultan urmatoarele conditii:
Sa fie cit mai sigure;
Sa aiba un nivel al rentabilitatii superior ratei intreprinderii in activitatea de
baza;
Sa fie cit mai usor transformabile in lichiditati.
Daca se constata existenta unor deficite de trezorerie se pune problema acoperirii
acestora. Acoperirea deficitelor de trezorerie se face apelind la creditele de trezorerie. Aceste
credite sunt credite pe termen scurt. In practica bancara este consacrata denumirea de credite
pentru nevoi curente.

24