LUCEAFARUL

A fost odata ca-n povesti

A fost ca niciodata,
Din rude mari mparatesti,
O prea frumoasa fata.

Si era una la parinti

Si mndra-n toate cele,
Cum e Fecioara ntre sfinti
Si luna ntre stele.

Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul si-l ndreapta
Lnga fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.

Privea n zare cum pe mari

Rasare si straluce,
Pe miscatoarele carari
Corabii negre duce,

l vede azi, l vede mni,

Astfel dorinta-i gata;
El iar, privind de saptamni,
i cade draga fata.

Si din oglinda luminis

Pe trupu-i se revarsa,
Pe ochii mari, batnd nchisi
Pe fata ei ntoarsa.

Ea l privea cu un surs,
El tremura-n oglinda,
Caci o urma adnc n vis
De suflet sa se prinda.

Iar ea vorbind cu el n somn,

Oftnd din greu suspina:
O, dulce-al noptii mele Domn,
De ce nu vii tu? Vina!

Cobori n jos, luceafar blnd,

Alunecnd pe-o raza,
Patrunde-n casa si n gnd
Si viata-mi lumineaza!

El asculta tremurator,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda n mare;
Si apa unde-au fost cazut
n cercuri se roteste,
Si din adnc necunoscut
Un mndru tnar creste.

Cum ea pe coate-si razima

Visnd ale ei tmple,
De dorul lui si inima
Si sufletu-i se mple.

Si ct de viu s-aprinde el
n orisicare sara,
Spre umbra negrului castel
Cnd ea o sa-i apara.
Si pas cu pas pe urma ei
Aluneca-n odaie,
Tesnd cu recile-i scntei
O mreaja de vapaie.
Si cnd n pat se-ntinde drept
Copila sa se culce,
I-atinge mnile pe piept,
I-nchide geana dulce;

Usor el trece ca pe prag

Pe marginea ferestei
Si tine-n mna un toiag
ncununat cu trestii.

Parea un tnar voievod

Cu par de aur moale,
Un vnat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.

Iar umbra fetei stravezii

E alba ca de ceara
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scnteie-n afara.

PE LANGA PLOPII FARA SOT...

Pe lnga plopii fara sot

Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii totii
Tu nu m-ai cunoscut.

La geamul tau ce stralucea

Privii att de des;
O lume toata-ntelegea
Tu nu m-ai nteles.

De cte ori am asteptat

O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;

O ora sa fi fost amici,

Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici,
O ora, si sa mor.

Dndu-mi din ochiul tau senin

O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;

Ai fi trait n veci de veci

Un chip de-a pururi adorat

Cum nu mai au perechi
Acele zne ce strabat
Din timpurile vechi.

Caci te iubeam cu ochi pagni

Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrni
Parintii din parinti.

Azi nici macar mi pare rau

Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce n zadar,

Caci azi le semeni tuturor

La umblet si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.

Tu trebuia sa te cuprinzi
De acel farmec stnt,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pamnt.
(1883, 28 august / 9 septembrie)

Si rnduri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret,

CRAIASA DIN POVESTI

Neguri albe, stralucite

Naste luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le ntinde pe cmpie;

S-adun flori n sezatoare

De painjen tort sa rumpa,
Si anina-n haina noptii
Boabe mari de piatra scumpa.

Lnga lac, pe care norii

Au urzit o umbra fina,
Rupta de miscari de valuri
Ca de bulgari de lumina,

Ca sa vad-un chip, se uita

Cum alearga apa-n cercuri,
Caci vrajit de mult e lacul
De-un cuvnt al sfintei Miercuri;

Ca sa iasa chipu-n fata,

Trandafiri arunca tineri,
Caci vrajiti sunt trandafirii
De-un cuvnt al sfintei Vineri.

Ea se uita... Paru-i galben,

Fata ei lucesc n luna,
Iar n ochii ei albastri
Toate basmele s-aduna.
(1876, 1 septembrie)

Dndu-si trestia-ntr-o parte,

Sta copila lin plecata,
Trandafiri arunca rosii
Peste unda fermecata.

Si de-a soarelui caldura

Voi fi rosie ca marul,

FLOARE ALBASTRA

Iar te-ai cufundat n stele

Si n nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita ncalte,
Sufletul vietii mele.

In zadar ruri de soare

Gramadesti-n a ta gndire
Si cmpiile asire
Si ntunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urca-n cer vrful lor mare
Nu cata n departare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi parul.
Ah! ea spuse adevarul;
Eu am rs, n-am zis nimica.

Hai n codrul cu verdeata,

Und-izvoare plng n vale,
Stnca sta sa se pravale
In prapastia mareata.

Acolo-n ochi de padure,

Mi-oi desface de-aur parul,

Sa-ti astup cu dnsul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie
S-apoi cine treaba are!

Cnd prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gt.

Pe carare-n bolti de frunze,

Apucnd spre sat n vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,

Vom vorbi-n ntunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?

Inc-o gura si dispare...

Ca un stlp eu stam n luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!
................................................

Lnga balta cea senina

Si sub trestia cea lina
Vom sedea n foi de mure.

Si mi-i spune-atunci povesti

Si minciuni cu-a ta gurita,
Eu pe-un fir de romanita
Voi cerca de ma iubesti.

Si te-ai dus, dulce minune,

S-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist n lume!
(1873, 1 aprilie)

LACUL
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni l ncarca;
Tresarind n cercuri albe
El cutremura o barca.

Si au trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult si parc-astept
Eadin trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa plutim cuprinsi de farmec

Sub lumina blndei lune
Vntu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic

n zadar suspin si sufar
Lnga lacul cel albastru
ncarcat cu flori de nufar.

(1876, 1 septembrie
Sa sarim n luntrea mica,
ngnati de glas de ape,
Si sa scap din mna crma,
Si lopetile sa-mi scape;

SI DACA

Si daca ramuri bat n geam

Si se cutremur plopii,
E ca n minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat n lac

Adncu-i luminndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninndu-mi gndul.

Si daca norii desi se duc

De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeuna.
(1883, 13/15 noiembrie)

SARA PE DEAL

Sara pe deal buciumul suna cu jale,

Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plng, clar izvornd n fntne;
Sub un salcm, draga, m-astepti tu pe mine.

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare

Vin de la cmp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi mple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Luna pe cer trece-asa sfnta si clara,

Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de gnduri ti-e plina.

Ah! n curnd satul n vale-amuteste;

Ah! n curnd pasu-mi spre tine grabeste:
Lnga salcm sta-vom noi noaptea ntreaga,
Ore ntregi spune-ti-voi ct mi esti draga.

Nourii curg, raze-a lor siruri despica,

Stresine vechi casele-n luna ridica,
Scrtie-n vnt cumpana de la fntna,
Valea-i n fum, fluiere murmura-n stna.

Ne-om razima capetele-unul de altul

Si surznd vom adormi sub naltul,
Vechiul salcm. Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?
(1885, 1 iulie)