Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Vasile
Alecsandri
impune
nou
specie
literatura
romn.
Vasile Alecsandri reprezint un model pentru mentalitatea scriitorului paoptist. Opera sa se afl
la ntretierea romantismului cu clasicismul, ca expresie a ncercrii de recuperare, ntr-un timp
relativ
scurt,
diferenelor
dintre
literatura
romn
cea
occidental.
Dei sunt publicate mai trziu, Pastelurile reflect o trstur a literaturii paoptiste, coexistena
curentelor literare (clasicism, romantism), i o tem specific acestei perioade, tema naturii. n
general, poeziile aparin clasicismului, prin viziunea asupra naturii, prin impersonalitate i
optimism cosmic, prin expresie i echilibru compoziional. Diferena fa de precursori n
abordarea temei naturii reflect diferena ntre romantism i clasicism, ntre proiecia
sensibilitii n exterioritatea lumii i nregistrarea obiectiv a universului, cu armoniile, ritmurile
i dinamismul lui. ns ciclul se deschide cu o poezie meditativ, de atmosfer, Serile la
Mirceti, n care atitudinea eului liric se apropie de aceea eminescian din poezia Singurtate.
Mezul iernei este un pastel reprezentativ, datorit viziunii poetice clasiciste, a compoziiei
(alternana static- dinamic) i prin faptul c nfieaz frumuseea iernii, anotimp evocat n mai
multe
creaii
ale
ciclului: Iarna,
Gerul,
Viscolul,
Bradul.
Tema poeziei este natura ncremenit sub ncletarea gerului, care compune tabloul fantastic al
nopii de iarn. Atitudinea poetic este admiraia fa de mreia cosmic, de linitea absolut.
Impersonalitatea vocii lirice este motivat de faptul c accentul se pune pe spectacolul naturii
contemplate, magnific panoram nregistrat obiectiv. Mrcile lexico-gramaticale ale eului liric
sunt minime: un verb la persona I singular, vd, o,interjecie, o!, punctele de suspensie i
propoziii exclamative sau interogative. Ipostaza poetic este aceea a unui spectator ndrgostit
de
Titlul sugereaz
natur.
ncremenirea
naturii
atotputernicia
iernii.
Compoziional, poezia este alctuit din patru catrene cu caracter descriptiv, organizate n dou
secvene poetice, n funcie de alternana static-dinamic, specific pastelurilor lui Alecsandri.
Primele trei strofe surprind predominant planul obiectiv, static, al naturii neclintite. Ultima strof,
predominant subiectiv (prin frecvena mrcilor eului liric), constituie a doua secven poetic,
dinamic prin prezena imaginii de micare a unui element nsufleit din natur, lupul.
plasticitate
tabloului: n
pduri
trsnesc
stejarii!
un
ger
amar,
n planul
terestru.
Aceast imagine este dezvoltat n strofele a doua i a treia, n tabloul grandios al naturii
proiectate nplan cosmic. Tabloul naturii-templu este de o frumusee solemn i se realizeaz
prin imagini artistice ale elementelor templului: coloane, fclii, altare, org. Procesul de
abstractizare se produce la nivelul figurilor de stil prin trecerea de la comparaie, Fumuri albe
se ridic n vzduhul scnteios/ Ca naltele coloane unui templu maiestos, la epitet O! tablou
mre, fantastic!, pn la metafor nemrginitul templu. Feeria nopii de iarn, grandiosul,
sublimul, fantasticul, se realizeaz cu ajutorul epitetelor i al personificrilor: luna i aprinde
farul tainic de lumin, crivul ptrunde, scond note-ngrozitoare. Tabloul nocturn, misterul
nopii,
motivul
lunii
utilizarea
hiperbolei
sunt
elemente
romantice.
Ultimul catren constituie a doua secvena poetic, tabloul dinamic, realizat n antitez
(procedeu romantic de compoziie) cu ncremenirea din secvena static, continuat i aici, n
primele dou versuri: Totul e n neclintire, fr via, fr glas. Propoziia interogativ
introdus prin conjuncie adversativDar ce vd? impune perspectiva subiectiv i aduce
elementul dinamic, imaginea lupului i a przii sale, chiar dac i aceasta poart sugestia morii.
Nivelul
fonetic
pauzele
marcate
i
de
prozodic
punctele
de
suspensie;
prozodice
clasice:
patru
msura
versurilor:
catrene;
15-16
silabe;
ritm
trohaic;
rim
mperecheat.
Nivelul
morfosintactic
verbele
la
timpul
prezent
sugereaz
venicia
naturii;
topica
afectiv
(inversiuni).
Nivelul
lexico-semantic
cmpul
semantic
cmpul
al iernii:
semantic
ger,
al nopii:
zpada,
,fiimuri
luna,
stele,
albe;
fclii;
stilistic
personificrii
hiperbolei.
Mezul iernei de Vasile Alecsandri este un pastel reprezentativ prin echilibru compoziional i
claritate,
tablou
fantastic
grandios
al
nopii
de
iarn.
Vasile Alecsandri a fost cel mai mare poet al epocii preeminesciene, insusi criticul Titu
Maiorescu
numindu-l
cap
al
poeziei
noastre
literare
in
generatia
trecuta.
Ciclul sau de Pasteluri reflecta succesiunea anotimpurilor, intr-un peisaj romanesc de coline si
campii, animat de prezenta oamenilor.
In prima strofa, joasa temperatura usuca padurea in sunetul de orga al vantului, prefacand totul in
diamante
(G.Calinescu).
Intr-o noapte cu ger napraznic, stejarii se aud traznind, stelele par a fi inghetate, cerul insusi
devenind de otel, ca si cand intreaga natura, pana in inaltul cerului, s-ar fi pietrificat, ar fi coborat
in
regnul
mineral.
In lumina zilei zapada a capatat straluciri si duritati de pietre pretioase, oferind privirii un tablou
diamantin
infinit.
Dintre mijloacele folosite de poet pot fi mentionate; forma nearticulata a substantivului campie,
la plural, procedeu care creeaza impresia de nelimitat; verbul onomatopeic trasnesc; dublul epitet
amar, cumplit care da masura spaimei autorului in fata anotimpului friguros; epitetele ornante
cristalina
si
stralucitoare
(care
contribuie
la
lumina
ireala
tabloului).
Imaginile se constituie la intretaierea planului real cu planul iluzoriu, prin repetarea verbului a
parea.
In strofa a II-a, natura este privita prin transfigurare: ea devine un templu, ale carui coloane sunt
fumurile albe care se ridica din cosurile caselor. Sustinuta de aceste coloane albe, bolta cerului
este
luminata
de
farul
tainic
al
lunii.
Daca in prima strofa, tabloul era vast pe orizontala, de data aceasta dimensiunea nemarginita se
realizeaza
pe
verticala.
Metafora centrala a strofei este farul tainic de lumina. Ea imprima peisajului o nota de mister
sacru si atrage dupa sine comparatiile din strofa urmatoare: muntii sunt altare, codrii par a fi o
imensa
orga
la
care
canta
crivatul,
iar
stelele
sunt
faclii.
Cateva epitete (fumuri albe, vazduhul scanteios , templu maiestuos, bolta senina) contribuie la
realizarea
unui
tablou
fascinant
si
plin
de
grandoare.
Strofa a III-a se deschide prin exclamatia O! Tablou maret, fantastic! prin care poetul isi arata
admiratia (ba, chiar extazul) in fata naturii templu. Cateva epitete (stele argintii, vecinice faclii)
ca si inversiunea nemarginitul templu contribuie la fiorul de sacralitate care cuprinde natura
infinita si plina de mister.
Strofa
IV-a
cuprinde
doua
secvente:
In prima, natura incremenita este solemna si lipsita de viata, asa cum era, poate, inainte de
nasterea
Lumii.
In cea de a doua secventa, apare elementul insufletit, un lup aplecat dupa prada, iar tabloul
aluneca din nou spre fabulos: in raza lunei , in lumina argintata, lupul devine o fantasma venita
parca
dintr-o
alta
era.
Masura versului este de 15-16 silabe, ritmul trohaic, iar rimele sunt perechi. (aa bb).
Sentimentele poetului sunt exprimate prin intermediul peisajului descris; prezenta sa se simte
prin folosirea verbului a parea ca si din interogatia din strofa finala.