Sunteți pe pagina 1din 30

1

CURSUL 1 LA SERIA 1 NU S-A TINUT.


Curs 2 International Privat
(primul)
In Europa intra raporturi juridice cele mai variate, cele mai diverse, contracte,
contracte incheiate prin mijloace electronice, in care cocontractantii apartin unor
sisteme de drept aparte. Deschiderea unor succesiuni, in masa succesorala
intrand bunuri mobile sau imobile pe diferite teritorii nationale. Savarsirea unor
delicte de catre straini in tara noastra. Incheierea de casatorii intre persoane de
cetatenii diferite.
Exista elemente de extraneitate adica prezinta legaturi cu cel putin inca un
sistem de drept, pt ca nu se poate aplica unei situatii juridice, 2 sau mai multe
legi national diferite -> casatorie, regim matrimonial, succesiune.
Dreptul international privat este inainte de toate drept privat, participantii la
aceste raporturi se gasesc pe o pozitie juridica de egalitate si corespunzator
pozitiei de egalitate a subiectelor participante la aceste raporturi rezulta mutatis
mutandis pozitia de egalitate a sistemelor de drept, a sistemelor normative cu
care raportul prezinta legaturi, altfel spus vocatia juridica egala a acestor sisteme
de a se aplica, de a carmui raportul juridic respectiv, nu inseamna nici de cum ca
daca sesizam instanta romana instanta va aplica pt acest motiv legea romana
->>> exista principii si reguli prestabilite care stabilesc stiinta amaraciunilor,
exista obligatia pt instanta romana sa aplice relatiei private respective o
reglementare,fie o codificare straina, fie si din cele schitate pana acum ne putem
da seama ca obiectul primordial al DIP = FIXAREA PRINCIPIILOR SI REGULILOR de
localizare a raporturilor juridice, determinand legea aplicabila acestuia, misiunea
DIP = indicator al dreptului aplicabil.
Putem defini DIP = acea ramura a sistemului international de drept cuprinzand un
ansamblu de norme preponderent conflictuale, dar si norme materiale specifice
care urmaresc localizarea raporturilor private internationale solutionand
conflictele de legi in spatiu dar si conflictele de jurisdictii, inclusiv norme care
statornicesc conditia juridica a strainului in tara noastra.
Din aceasta definitie, se pot desprinde cel putin urmatoarele trasaturi care
definesc si contureaza specificul acestei ramuri de drept:
- DIP este o ramura de drept: normele sale sunt in principiu edictate de
fiecare legiuitor national, fiecare legislatie cunoaste reguli de solutionare a
conflictelor de legi in spatiu asigurand in viziunea proprie localizarea raporturilor
private internationale, de aceea putem vorbi despre un drept international privat
roman, francez, german, italian, spaniol etc. Este insa adevarat ca in ultima
vreme in plan european, ca efect al adancirii integrarii europene exista tot mai
multe reglementari uniforme care imbraca de regula forma regulamentelor
europene ->
ex. 593/2008 (roma 1) prin determinarea legii aplicabile obligatiilor contractuale,

2
864/2007 (roma
extracontractuale,

2)

privind

determinarea

legii

aplicabile

obligatiilor

805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european,


44/2001 privind recunoasterea si executarea hot jud in materie civila (bruxelles
1),
2201/2003 privind competenta internationala in materia familiala, recunoasterea
si exec hot jud in materie familiala (bruxelles 2 bis)
CARTEA VII C. civ. Dispozitii de drept international privat normele nationale
Pentru actele juridice incheiate anterior intrarii in vigoare a NCC succesiunile
deschise anterior, chiar daca ele se dezbat acum, la succesiuni este relevant
mom desch succesiunii, vor fi aplicabile normele de conflict 105/1992
(reglementarea raporturilor de DIP) a fost abrogata de NCC.
Daca in materia civila, comerciala incidenta factorului european imbraca forma
directivelor (de regula) europene, izvorul de drept este legea de transpozitie si nu
directiva ca atare. In DIP, legiuitorul european intervine mai energic ->
regulamente, care nu mai trebuie transpuse, ele se aplica direct si nemijlocit,
sunt interpretate de CJUE, jurisprudenta curtii este obligatorie si direct aplicabile
instantelor nationale. Legiuitorul are obligatie de transpunere, regulamentul se
aplica direct.
Art. 81 TFUE
Art. 2589 C. civ. Dreptul de norma de conflict pot fi chiar 2 cetateni romani dar
care au resedinta obisnuita comuna in Italia sau in Germania, efectele casatoriei
patrimoniale si nepatrimoniale vor fi carmuite de legea italiana sau germana
chiar daca ei nu poseda nici unul cetatenia statelor respective.
Al. 3 reglementeaza o prostie drepturile sotilor asupra locuintei familiei,
precum si regimul., sunt supuse locului acestea unde sunt situate.
In NCC apare inovator locuinta a familiei
Resedinta obisnuita e un concept calitativ nu concept cantitativ ex. 3 luni la
paris, 2 la londra si 2 la bonn ->nu rezulta automat ca respectivul are resedinta la
paris. E vorba despre acel loc unde se citeste liturghia identitatii spiritului
tau. Resedinta obisnuita mai e folositoare pt fixarea competentelor instantelor
nationale. Spatiul juridic european e un spatiu federalizat, doar politic nu e. Viata
privata e greu acum sa fie inghesuita in reglementarile nationale, persoanele
circula, omu incheie acte
Federalismul european de tip nou conduce la desedentalizarea civilului si crearea
din normativ un produs, care se afla in competitie cu un alt produs apartinand
unui alt sistem legislativ, iar europeanul are de unde alege.

3
Regulamentul imi da posibilitatea mie daca eu imi doresc acest lucru sa imi
exersez patriotismul prin testament. Pot alege intre legea romana si maghiara de
exemplu ! Mai ales daca eu am un anumit mod de gandire. Inainte totul se
consuma intre frontierele nationale, acum nu mai e asa.

Curs 3 Drept international privat


Dreptul international privat ar putea fi definit ca fiind acea ramura a
sistemului nostru de drept cuprinzand un ansamblu de norme, preponderant
conflictuale dar si norme material specific acestei stiinte care isi propun sa
asigure localizarea raporturilor juridice internationale solutionand conflictele de
legi in spatiu, conflictele de jurisdictii, inclusive norme care statornicesc conditia
juridica a strainului in tara noastra.
Din aceasta definitie rezulta urmatoarele trasaturi care contureaza si definesc
specificul dreptului international privat, mai intai trebuie sa pornim de la genul
sau proxim, altfel spus, dreptul international privat se integreaza in marea familie
a dreptului privat, participantii la aceste raporturi se gasesc pe o pozitie juridica
de egalitate. Ceea ce insa particularizeaza aceste raporturi constituie prezenta
elementului de extraneitate care face ca acestea sa prezinte legaturi cu cel putin
inca un sistem de drept privat. Desigur, elementul de extraneitate nu este un
element de structura al raportului juridic, adica un element suplimentar care sa
se adauge subiectelor, obiectului sau continutului ci un element de circumstanta
care coloreaza sau particularizeaza elementele de structura bine cunoscute.
Mai precis elementul de extraneitate, este acel element care face ca raportul
juridic sa prezinte legaturi si cu alte sisteme de drept privat punandu-se astfel
problema determinarii competentei sistemului de drept care ar urma sa se aplice
in cauza.
In al doilea rand, DIP face parte din dreptul intern apartinand fiecarei tari, fiecare
tara stabilind in mod suveran, in principiu, normele si principiile cu ajutorul carora
localizeaza raporturile civile internationale, DIP roman, Dip francezetc. Totusi,
asistam in ultima vreme, in plan european, mai ales dupa modificarea tratatului
care a avut loc la Amsterdam, la un proces de unificare a normelor de conflict in
plan european, vorbindu-se chiar pe drept cuvant despre un European Privat
International Law. Odata cu trecerea de la etapa cooperarii interguveramentale la
cea institutionala urmarindu-se tot mai mult apropierea legislatiilor apartinand
statelor membre si crearea unui climate de stabilitate si predictibilitate in circuitul
privat transfrontalier, au fost adoptate o serie de reglementari uniforme intr-o
serie intreaga de domenii, de exemplu in materie contractuala, delictuala,
familiala si de ocrotire parentala, in materia obligatiilor alimentare, in materia
competentei instantelor si autoritatilor publice internationale in materie civila si
familiala, in materia recunoasterii si executarii hotararilor judiciare si a titlului
executoriu, in materia notificarii si publicarii actelor publice etc.

4
Versiunea consolidata a TFUE cuprinde in cap. 3 al titlului 7, norme privind
apropierea legislatiilor statelor membre. De asemenea, cap. 3 al titlului 5 este
intitulata coop. Judiciara in materie civila prevazand ca UE dezvolta o coop.
Judiciara in materie civila cu incidenta transfrontaliera intemeiata pe princ.
Recun. Reciproce a deciziilor judiciare si extrajudiciare. Aceasta cooperare poate
include adoptarea unor masuri de apropiere a actelor cu putere de lege intre
statele membre. Parl European si Consiliul Eu pot adopta masuri in special atunci
cand acestea sunt necesare pt buna functionare a pietei interne care urmaresc sa
asigure:
a) Recunoasterea reciproca intre SM a deciziilor judiciare si extrajudiciare si
executarea acestora
b) Comunicarea si notificarea transfrontaliera a actelor judiciare si extrajudiciare
c) Compatibilitatea normelor aplicabile in SM in materie de conflict de legi si de
competenta
d) Cooperarea in materie de obtinere a probelor
e) Accesul efectiv la justitie
f) Eliminarea obstacolelor in calea bunei desfasurari a procedurilor civile, la
nevoie prin favorizarea compatibilitatii normelor de procedura civila aplicabile in
statele membre
g) Dezvoltarea unor metode alternative de solutionare a litigiilor
h) Sprijinirea formarii profesionale a magistratiilor si a personalului de justitie
De asemenea, a fost institutionalizata o forma de cooperare consolidata prin
derogare de la cele mentionate mai sus, in privinta masurilor care privesc
dreptul familiei care au implicatii transfrontaliere stabilite de catre
Consiliu, dar care in aceasta privinta, spre deosebire de masurile
anterioare, hotaraste in unanimitate dupa consultarea Parl Eu. Pe langa
asta, mai exista in literatura de specialitate -> Clauza de pasarela (tot
in dreptul familiei): ex. Chestiuni de maternitatea de surogat, regulam.
2201/2003 in materie europeana (divort, autoritate parentala, aspectele
civile ale rapirii internationale de copii).
Lg 105/1992 art. 66 (discutii) -> ex. Norma trimite la dreptu german,
art. 25 BGB -> norma trimite la dreptu roman, norma de conflict
germana retrimite la dreptul roman, retrimiterea este intotdeauna ca
norma materiala, norma de retrimitere este Sachverweisung.
Rezultatul solutionarii conflictului depinde de instanta solicitata (ex. In
germania instanta va aplica legea sa, art. 25 de exemplusi tot asa,
depinde unde ma judec).
In al 3-lea rand, ceea ce este specific raporturilor de drept international privat, il
constituie prezenta elementelului sau elementelor de extraneitate, adica a
elementului strain, care face ca raportul respectiv sa prezinte legaturi cu cel

5
putin inca un sistem de drept, elementul de extraneitate poate fi foarte variat,
putand privi fie subiectii adica participantii la raporturile juridice (cetatenia,
domiciliu, resedinta lor obisnuita, sediul persoanei juridice) fie obiectul, de ex. un
anumit bun imobil este situat pe teritoriul altei tari, sau un bun mobil in curs de
transport fie alte imprejurari cum ar fi locul incheierii unui contract, locul
comiterii delictului civil, locul inregistrarii unei opere de creatie intelectuala.
Corespunzator pozitiei juridice de egalitate a participantilor la raporturile de drept
privat ii corespunde in egala masura vocatia egala de aplicare a sistemelor de
drept privat cu care raportul respectiv prezinta legaturi prin elementele sale de
extraneitate.
In al 4-lea rand, DIP cuprinde si norme de procedura civila, destinate fie sa
stabileasca competenta internationala a diferitelor instante sau autoritati publice,
fie sa reglementeze procedura civila propriu- zisa care, in principiu, este cea a
Forului (instantei sesizate), fie norme destinate recunoasterii si executarii hot jud
straine.
In al 5-lea rand, obiect de preocupare al DIP il constituie chestiunile legate de
conditia juridica a strainilor in tara noastra referindu-ne aici nu numai la
aspectele privind regimul frontierei, intrarii si iesirii din tara a strainilor, ci si in
egala masura, aspectele legate de aptitudinea strainilor de a dobandi drepturi si
de a-si asuma obligatii in Romania, inclusiv incapacitatile speciale de folosinta ale
strainilor (legea 312/2005 daca e sa ne referim la terenuri,nu?, ati studiat-o la
drepturile reale).
Notarul, se stie, nu e considerat ca facand parte dintr-o functie cu exercitare
publica (CJUE). Sunt notari care isi atrag clientela prin tot felul de metode, chiar
daca nu e permis sa iti faci reclama. Si de aceea, unii notari ajung sa se planga,
in unele luni: vai, nu stiu ce se intampla, imi pleaca clientii, luna aceasta am
facut doar 80000 Euro.
Seminar
Norma de conflict cuprinde numai ipoteza si dispozitie, nu si sanctiune. In
dispozitie, luam un element si il lipim de o norma care se va aplica dintr-o tara,
stabilirea acelui element cu care legea prezinta cele mai stranse legaturi. Regula
de conflict, este o regula indirecta doar ma trimite la legea statului in care voi
gasi problema de drept material care ma preocupa, bilaterala picior de egalitate
intre legea FORULUI si legea STRAINULUI,
Elementul de legatura cetatenia, nationalitatea 2572, 2580 C. civ.
2 cetateni olandezi, barbati, vin sa se casatoreasca in Romania -> 2586, 2564 ->
se incalca ordinea publica
Regula standard regula de conflict neutra
2584, 2607 -> elemente de legatura cumulative, nationalitate.
2594, 2635, 2615 -> elemente de legatura alternative

6
Raspunderea pentru prejudicii ecologice -> elemente de legatura alternativa
2589, 2585 scara lui kegel.

Curs 4 Drept international privat Seria 1


Normele Dip cu precadere norme de conflict, specific acestor norme este faptul
ca ele nu reglementeaza fondul raportului juridic, nu stabilesc intinderea
drepturilor si obligatiilor participantilor la rap jur, ci esentialmente se limiteaza la
functia de indicator al dreptului aplicabil in cauza respective. De aceea ele mai
sunt cunoscute si sub denumirea de norme de trimitere (de fixare) ele trimitand
la legea aplicabila. Menirea lor este asadar aceea de localizare a raporturilor
private internationale si oarecum de fixare a limitelor externe de aplicare a
dreptului national, in functie de materia sau institutia supusa localizarii, ele sunt
Rechtanwendungsrecht.
Din punct de vedere structural, orice norma de conflict se compune din 2
elemente: 1. Continutul normei de conflict care este acea parte a normei care ne
indica materia sau instituia supusa localizarii (e totul clar,nu?). Din acest punct de
vedere intalnim norme de conflict, in materia starii si capacitatii persoanei, a
mostenirii, a drepturilor reale, contractelor, delictelor, raporturilor de familie,
obligatiilor alimentare etc. Fiecare are norme de conflict specifice, si tehnica de
localizare variaza si in functie de acest lucru, pt ca bunoara daca discutam de
drepturi reale imobile tendinta este spre lex rei sitae -> dar nu este exclus ca
sa se aplice si dreptul unui alt stat.
Art. 277 C. civ. nu isi are aplicabilitate D.Popescu
-

Ce observam citind acest articol ? privire sintetica in peisajul


european: - aceste parteneriate sunt recunoscute mai peste tot,
fie ca acceptiunea data parteneriatului e mai larga (pax-ul
francez- include si concubinajul dintre gay) fie mai restransa (la
nemti). Parteneriatul in unele tari pot imbraca forma casatoriei,
in altele nu (influentate de biserica romano-catolica, o anumita
morala, o anumita traditie care vine din timpul stravechi, s-a
evitat folosirea sintagmei casatorie si s-a utilizat parteneriat).
Parteneriat Casatorie.Principiul non discriminarii intinderea
drepturilor, drepturile sunt identice, doar semantic difera !

Legiuitorul roman a luat-o pe brazda prohibeste in mod explicit


aceste parteneriate (intre persoane de acelasi sex), prohibindu-le
fie ca sunt incheiate de cetateni straini sau romani.

O asemenea dispozitie legala contravine UE ? Contravine


principiului libertatii persoanei acest statut nu poate sa nu iti fie
recunoscut intr-un alt stat membru

7
-

Marukko c. Germania - CJUE (2 actori germani, gay, unul moare


(cel care realiza venituri, cel care nu realiza venituri a cerut
pensie de urmas, desi in Germania se prevedea ca doar sotul
supravietuitor beneficiaza de pensie de urmas, nu si gay-ul !
Curtea DISCRIMINARE ! trebuie sa aiba drepturi identice cu cele
ale sotului,

o asemenea dispozitie ramane considerata nescrisca

alin 4. = perversitatea legiuitorului, a incercat o fenta, a sesizat


ceva, a vrut ceva (ex. Vine un strain in Ro, el este casatorit cu un
partener de acelasi sex, are cetatenia unei tari terte fata de UE...)

e o dispozitie care mai bine nu exista

Fie ca actionezi, fie ca nu actionezi, in final tot regreti.


In tratatele serioase (autori buni) nu se mai vorbeste de casatorie ci despre
cupluri orientarea sexuala a persoanei este chestiunea privata, un drept al
fiecarui; singura problema care a mai ramas este adoptia de catre cuplu gay
(jurisprudenta CJUE e in ceata).
CETATENIA NU MAI ARE IMPORTANTA, EA ESTE DOAR UN FACTOR PT DOBANDIREA
CETATENIEI UE.
Al doilea element care intregeste norma de conflict LEGATURA (punctul
de legatura) prin intermediul caruia se asigura localizarea efectiva a raportului
juridic. Punctele de legatura sunt extrem de variate, diverse, tin de politica de
localizare a legiuitorului in functie de materia supusa localizarii (ex. Cetatenia,
domiciliul, resedinta obisnuita, sediul PJ, locul incheierii casatoriei, locul situarii
bunului imobil, vointa partilor acolo unde ele pot alege legea aplicabila sigur,
profu nu mai intra in detalii scolastice).
De asemenea, norme de conflict pot fi clasificate in norme bilaterale, adica
majoritatea normelor de conflict si care nu se limiteaza la determinat legea
forului (statului caruia ii apartin), norme de conflict unilaterale se limiteaza la
competenta legislativa a forului (incalcarile aduse dreptului la nume savarsite pe
teritoriul Romaniei, sunt supuse legii romane).
Capitol nou:
Dialogul normelor de conflict
Ori de cate ori apare un element de extraneitate, un element strain care face ca
relatia privata respectiva sa prezinte legaturi cu cel putin inca un sistem de drept,
iar elementul de extraneitate devine din ce in ce mai prezent, tot mai des intalnit.
Prezenta acestor elemente de extraneitate, se pune problema, ca o chestiune
prealabila, a localizarii acestui raport, cui ii apartine.
Asa cum Normele materiale de drept privat, difera de la o tara la alta, uneori
diferente mai mici, alteori pe masura ce sistemele apartin unor conceptii

8
apriorice diferite (common law vs. germani), diferentele incep sa se mareasca,
intr-un context federalizat exista atitudini mai liberalizate, tot astfel pot fi
intalnite si diferente notabile in sistemul normelor de conflict, atlfel spus, tehnica
de localizare difera in mod esential de la un stat la altul.
Aceste sisteme de drept apartinand statelor nu exista in mod separat, ele sunt
separate ca si codificari, ele circula, ele interactioneaza, ele se afla intr-un
permanent dialog, e adevarat nu intotdeauna intr-un mod civilizat si armonios,
ceea ce provoaca acest dialog elementul de extraneitate.
Conflictul normelor de conflict poate imbraca 2 forme: conflictul pozitiv de legi si
conflictul negativ.
Conflictul pozitiv de norme de conflict are loc atunci cand fiecare din
normele de conflict apartinand statelor cu care raportul prezinta legaturi prin
elementele sale de extraneitate, isi revendica competenta de aplicare in cauza.
De exemplu in cazul unui cetatean francez care are domiciliul in Anglia, unde
incheie un act juridic, ulterior ridicandu-se o problema de starea si capacitatea
acelui francez, ce se intampla aici? Norma de conflict franceza principiul lex
patriae atribuie in aceasta materie competenta dreptului francez, da !, numai ca
in mod identic, si dreptul englez avand ca reper lex domicili isi revendica si el
competenta de aplicare a dreptului in cauza, deci suntem in prezenta unui
conflict pozitiv de legi, deoarece si Franta si Anglia isi revendica competenta de
aplicare in cauza.
Tot astfel in cazul succesiunii unui cetatean italian care lasa un imobil
situat in Franta. Legea italiana, 218/31.05.1995 privind instituirea sistemului
international privat italian atribuie in aceasta materie competenta legii italiene ca
legea nationala a lui de cujus. Succesiunea este unica si este legata de autorul ei
(fara detalii). Numai ca in egala masura, fiind vorba de un imobil francez, si codul
Napoleon, atribuie competenta legii franceze, conform lex rei sitae. Cum se
solutioneaza? Destul de simplu pt ca intotdeauna solutia conflictului va depinde
de NATIONALITATEA INSTANTEI SESIZATE. Daca va fi instanta franceza potrv art.
3, C. civ. francez lex rei sitae si va face abstractie de restu; si invers. Instanta
sesizata aplica propriul principiu, din propriul sistem de drept.
Organul care moare ultimul la o femeie LIMBA )
Conflictul negativ de legi nici una dintre normele de conflict
apartinand statelor cu care raportul respectiv prezinta legaturi, nu isi revendica
competenta de aplicare a normelor in cauza (ex. Britanic cu domiciliul in Franta,
problema legata de starea si capacitatea lui, unde norma engleza lex domicili,
iar norma de conflict franceza lex rei sitae, nici una dintre norme nu isi
revendica competenta de aplicare a legii; sau in cazul unei succesiuni a unui
francez care lasa o mostenire in Italia -> legea italiana trimite la francezi ca legea
nationala a lui de cujus, legea franceza unde se afla bunurile, nici una nu isi
revendica competenta de aplicare).

9
Atunci cand norma de conflict nu isi recunoaste competenta de aplicare in cauza
se spune ca ea trimite la sistemul de drept al statului caruia ii atribuie
competenta de aplicare. Acesta din urma poate sa isi recunoasca competenta
(conflictul fiind deja rezolvat) sau dimpotriva poate la randul sau sa nu isi
recunoasca competenta de aplicare si sa retrimita fie la dreptul primului stat
(dreptul forului; Retrimitere de GRADUL 1), fie la dreptul unei terte tari
(Retrimitere de GRADUL 2). Asadar, retrimiterea este operatiunea juridica prin
care legea straina, la care a trimis lex fori, neacceptand competenta ce i-a fost
atribuita de aceasta din urma, supune, la randul ei, competenta de reglementare
in cauza, fie dreptului forului, fie dreptului apartinand unei terte tari.
Paragraf distinct:
Aparitia retrimiterii in practica judecatoreasca
Retrimiterea nu este o creatie teoretica a doctrinei ci a fost sesizata si pusa in
valoare in practica instantelor de solutionare a conflictelor de legi in spatiu.
Problema retrimiterii a iesit la iveala intr-o decizie a instantelor engleze din anul
1841, in speta Colliere vs. Rivaz. In aceasta speta s-a ridicat problema validitatii
unui testament olograf intocmit de un cetatean britanic avand domiciliul potrivit
legii engleze in Belgia. El, nu indeplinise insa formalitatile administrative cerute
de dreptul belgian de la acea vreme, pentru a i se recunoaste domiciliul legal ca
fiind in Belgia, din perspectiva legii belgiene (calificarea unui testament olograf
intocmit de un englez in Belgia, la englezi exista traditia admiterii testamentului
dactilograf- olograf). Testamentul in cauza era considerat nul potrivit Belgia, dar
valid potrivit Anglia. Instanta engleza sesizata a aplicat in cauza Foreign Court
Theory (teoria instantei straine) potrivit careia judecatorul englez, in solutionarea
litigiului trebuie sa se transpuna, in postura celui apartinand tarii la care a trimis
norma de conflict engleza, in speta celui belgian. Procedand astfel, instanta
engleza a aplicat norma de conflict belgiana care atribuia in aceasta materie,
legii nationale a testatorului, adica legii engleze, ceea ce a si facut instanta
engleza, ca aplicand dreptul englez, a declarat testamentul valid (s-a transpus in
belgian, judecatorul este catapultat in Belgia, fiind in Belgia, trebuie sa se supuna
magistratului belgian).
A doua speta cu retrimitere: Fordo. Un copil bavarez din afara casatoriei, pe nume
Xavier Fordo, care inca de la varsta de 5 ani, este adus de mama sa in Franta,
unde traieste tot restul vietii sale si moare la varsta de 68 de ani, lasand o
mostenire mobiliara importanta. La moartea sa, Fordo nu dobandise domiciliul
legal in Franta, deoarece nu indeplinise formalitatile administrative cerute de
legea franceza de la acea vreme strainilor pt a li se recunoaste strainilor
domiciliul in Franta. Potrivit dreptului bavarez, domiciliul bavarezului era
considerat in Franta. Fordo nu a avut copii, si nu a fost niciodata casatorit, deci a
fost cuminte, dupa el ramanand doar colaterali din partea mamei, pt ca mama
am spus, ca nu era casatorita nici ea. De asemenea potrivit dreptului bavarez de
la acea vreme conferea, dupa mama, vocatie succesorala, vocatie care la acea
vreme nu era recunoscuta de dreptul francez. Curtea de casatie franceza, printr-o
decizie din 1878 a pornit in solutionarea spetei de la norma de conflict franceza,
din art. 3 C. Napoleon, care in materie succesorala mobiliara atribuie competenta

10
legii ultimului domiciliu a lui de cujus, considerandu-l a fi in Bavaria, iar ulterior
luand in calcul norma de conflict bavareza, din Codex Maximilianus Bavaricus
Juris Civilis, care atribuia competenta domiciliului efectiv, de fapt, recalificand
notiunea de domiciliu, ca efect al retrimiterii, a stabilit ca in final acesta este in
Franta, ceea ce a dus la aplicarea dr. Succ. francez. In consecinta, in lipsa de alti
mostenitori, C de casatie a declarat mostenirea ca fiind vacanta si a atribuito in
integrum, statului francez. Casatia franceza a recalificat notiunea de domiciliu !!
Un algerian, la a 3-a casatorie (casatia franceza i-a spus, copilul din al 3-lea
pact !!), avea permis de sedere in Franta, copilul din al 3-lea pact era student la
medicina in Franta, algerianul fiind foarte instarit i-a cumparat un imobil (vila)
copilului, si ulterior decedeaza, si vin copiii din prima si a doua casatorie.
Calificare: - donatie ?? (atunci obiectul donatiei erau banii -> se aplica legea
algeriana, nimic rezerva), si atunci casatia franceza a facut referire la concept
francez DONATIA-CUMPARARE, le trebuia la francezi o calificare imobiliara, pt ca
cumparatorul a fost direct copilul, casatia franceza intra in substanta starii de
fapt (atata vreme cat banii proveneau de la de cujus, amandoi au ales imobilul
impreuna, l-au cautat). Operatiunea era ca eu cumpar (de cujus) si a doua
operatiune este donatia catre copil, dar din simplificare, i-am dat lui banii ->
Calificare duala a acelui act ( in raport cu vanzatorul vz cumparare ), in
raporturi dintre copiii succesibili donatie imobiliara. lex rei sitae, dreptul
francez, au rezerva copiii. (RTD nr. 4/2005)

CURS 4 DIP SERIA 2

13.03.2012

NORMELE DE CONFLICT(continuare)

Clasificare:
- in functie de modul de actiune:
Bilaterale marea majoritate a normelor de conflict; asigura
determinarea legii aplicabile raportului juridic,
indiferent daca
aceasta este legea romana sau legea straina

Unilaterale se marginesc la a stabili competenta teritoriala a legii


forului(a legii romane)
Ex: actele de incalcare a dreptului la nume? savarsite in Ro sunt supuse legii
romane

11
- din punct de vedere al structurii, orice norma de conflict se compune din 2
elemente:
1. continutul normei de conflict, care indica intotdeauna materia/institutia
supusa localizarii(ex: materia mostenirii, casatoriei, adoptiei, dr. reale)
2. legatura normei de conflict(punctul de legatura) este acel element al
normei de conflict care asigura efectiv localizarea prin indicarea dreptului
aplicabil in situatia concreta avuta in vedere;
- localizarea se realizeaza prin variate puncte de legatura (ex: cetatenia
persoanei, domiciliul, resedinta obisnuita, sediul persoanei juridice, locul
incheierii actului juridic, locul producerii consecintelor vatamatoare ale delictului
civil etc. )

DIALOGUL NORMELOR DE CONFLICT

- exista diferente intre sistemele de drept nu numai la nivelul normelor


substantiale, ci si la nivelul normelor de conflict
- ca regula, normele de dip sunt norme cu precadere statale, nationale (fiecare
stat le stabileste), iar tehnica difera de la stat la stat la fel e si la nivelul
normelor de conflict
Ex: Franta art 3, C civ: succesiunea mobiliara este guvernata de legea ultimului
domiciliu al defunctului, iar succesiunea imobiliara este guvernata de legea
locului situarii bunului; diferit fata de reglementarea den Codul nostru civil
Germania succesiunii, indiferent de natura ei, i se aplica legea nationala a lui de
cujus(la fel in Austria, Spania)
Conv de la Haga legea ultimei resedinte obisnuite a lui de cujus(asa e la noi)
- ori de cate ori nu intalnim norme de conflict unificate fie prin conventii
internationale, fie prin acte normative de rang european, determinarea legii
aplicabile se va face intotdeauna urmarind metoda conflictualista clasica, bazata
pe jocul normelor de conflict, dialogul lor
- prin urmare, deseori, normele de conflict fiind diferite de la o tara la alta intra la
randul lor in conflict unele cu altele
- conflictul normelor de conflict poate imbraca 2 forme:

Conflictul pozitiv de legi apare atunci cand fiecare din normele


de conflict apartinand statelor cu care raportul juridic prezinta

12
legaturi prin elementele
competenta de aplicare

sale

de

extraneitate

isi

revendica

Ex1: cazul unui cetatean francez cu domiciliul in Anglia care incheie in Anglia un
act juridic, ulterior ridicandu-se o problema legata de capacitatea acestuia ca si
conditie de validitate a actului respectiv;
- in acest caz norma de conflict franceza din art. 3, Codul Napoleon supunand
starea si capacitatea persoanei principiului lex patriae(legii nationale a acestei
persoane), determina competenta in favoarea dreptului francez;
- si dreptul englez se considera in aceasta materie(a starii si capacitatii)
deopotriva competent avand in vedere ca domiciliul acelui francez este in Anglia,
iar potrivit dreptului englez starea si capacitatea persoanei este carmuita de
regula lex domicili

Ex2: cazul succesiunii unui italian a carui masa succesorala se compune in


exclusivitate din imobile situate in Franta
- legea succesorala franceza isi revendica competenta de aplicare pentru ca
bunurile sunt situate in Franta, iar legea italiana isi revendica competenta de
aplicare intemeiata pe apartenenta nationala a defunctului => conflict pozitiv de
norme de conflict

Cum se solutioneaza?
Prin aplicarea principiului lex fori (legea instantei sesizate); instanta sesizata va
pleca de la propria norma de conflict

Conflictul negativ de legi atunci cand niciuna din normele de


conflict nu isi revendica competenta de aplicare

Ex1: un englez cu domiciliul in Franta (stare si capacitate) dreptul fr atribuie


competenta legii franteze; legea engleza nu isi revendica nici ea competenta
avand in vedere domiciliul in Franta al persoanei

Ex2: defunct francez care lasa imobile in italia; nici legea frnaceza, nici cea
italiana nu se aplica

13
Cum se solutioneaza?
Atunci cand norma de conflict nu isi revendica competenta pentru sistemul de
drept sau intr-o anume situatie se spune ca ea trimite la dreptul strain;
- daca nici acesta din urma nu se considera competent, se spune ca norma de
conflict straina la care a trimis lex fori retrimite, dupa caz, fie inapoi la lex fori, fie
la dreptul unei terte tari
! Retrimiterea este operatiunea juridica prin care norma de conflict straina la
care a trimis lex fori, neacceptand competenta ce i-a fost atribuita de aceasta din
urma, supune, la randul ei(retrimite) competenta fie in favoarea dreptului
forului(retrimitere de gradul 1), fie la dreptul unei terte tari(retrimitere de gradul
2)
- retrimiterea de gradul 1 cand se retrimite inapoi la legea forului
- retrimiterea de gradul 2 ex: starea si capacitatea unui danez a carui lege
personala este lex domicili care are domiciliul in anglia; daca se ridica o probleme
legata de starea si capacitatea acelui danez in fata instantei germana => legea
germana trimite la legea daneza; legea daneza nu trimite inapoi la legea
germana, ci la legea engleza(acolo unde isi are domiciliul persoana)

Aparitia retrimiterii in practica judecatoreasca


- retrimiterea nu este o creatie a doctrinei, ci a fost pusa in valoare in practica
instantelor cu ocazia solutionarii ocnflictelor de legi

1. O prima speta in care s-a ridicat problema retrimiterii a fost solutionata de


instantele engleze in anul 1841, fiind cunoscuta ca si Colliere vs. Rivaz. S-a
ridicat problema validitatii unui testament olograf intocmit de catre un cetatean
englez care era considerat a avea, potrivit legii engleze, domiciliul in Belgia.
Testamentul respectiv era considerat valid potrivit dreptului englez, dar nu,
potrivit dreptului belgian
-in tarile de traditie romanica, testamentul olograf trebuie sa indeplineasca o
serie de conditii;
- in tarile de sorginte de common law nu se cer aceste conditii
Dreptul belgian nu recunostea defunctului domiciliul ca fiind in belgia deoarece
defunctul nu indeplinise in timpul sederii formalitatile administrative cerute de
legea belgiana din acea vreme strainilor. In solutionarea acestei spete, instanta
engleza a aplicat asa-numita teorie Foreign Court Theory, potrivit careia
instanta engleza trebuie sa se transpuna in postura judecatorului la care a trimis
norma sa de conflict, procedand in aceeasi maniera in care ar fi procedat un
judecator belgian. Facand acest lucru(adica transpunandu-se in postura unui

14
judecator belgian) instanta engleza a aplicat in privinta validitatii testamentului
legea engleza ca lege nationala a testatorului, dar si ca lege a domiciliului
acestuia, avand in vedere faptul ca dreptul belgian nu ii recunoscuse domiciliul ca
fiind in belgia. In consecinta, a declarat testamentul ca fiind valid.

2. O a doua speta este cunoscuta sub numele de Fordo. Este vorba despre un
copil bavarez din afara casatorie, care la varsta de 5 ani este adus de mama sa in
Franta, unde traieste tot restul vietii sale, murind la varsta de 68 de ani si lasand
o mostenire mobiliara importanta. Fordo nu a fost casatorit si nu a avut copii. La
moartea sa, rudele sale colaterale din partea mamei au introdus in fata
instantelor franceze o petitie de ereditate. Dreptul francez de la acea data nu
recunostea colateralilor dupa mama din afara casatoriei vocatie succesorala,
aceasta vocatie fiind insa recunoscuta de dreptul succesoral bavarez. De
asemenea, in pofida faptului ca Fordo a stat intreaga viata in Franta, legea
franceza de la acea data nu ii recunostea lui Fordo domiciliul ca fiind in Franta,
deoarece Fordo nu a avut niciodata cetatenia franceza si nu a obtinut autorizatia
necesara ceruta strainilor de naturalizare. Printr-o decizie din anul 1878, Curtea
de Casatie franceza a aplicat norma de conflict franceza care atribuia
competenta legii domiciliului(adica legii bavareze). In acelasi timp, recalificand
notiunea de domiciliu dupa criteriile dreptului bavarez si in urma aplicarii normei
de conflict bavareze, care considera domiciliul lui Fordo ca fiind in Franta, Curtea
a admis aceasta retrimitere, aplicand succesiunii dreptul francez. In consecinta,
in lipsa altor mostenitori, Curtea a declarat succesiunea ca fiind vacanta
atribuind-o in integrum statului francez.

Regulamentul ROMA I:
- libertatea partilor de a alege lega aplicabila contractului lor
- in privinta formei se aplica in principiu legea aleasa de parti
! exista insa o exceptie in art 11 al 5: contractul care are ca obiect un
drept real
imobiliar sau un drept de locatiune asupra imobilului este supus legii situarii
imobilului, daca aceasta lege consacra o anumita forma de la care partile nu pot
deroga
=> se disociaza legea aplicabila consimtamantului de legea aplicabila formei
- prin forma se asigura un control public atunci cand e cerut(nu e ideea de
protectie a consimtamantului)

15

Curs 5 Drept international privat


20.03.2012

Seria 2

la Seria 1 nu s-a tinut cursul 5


Retrimiterea face parte din logica normei de conflict, mecanismul DIP clasic
tinand seama de caracterul national al normelor de conflict precum si de faptul
ca vreme indelungata, materiile in care puteam vorbi de norme de conflict
uniforme reprezentau exceptii, ori chiar in lipsa unor tratate sau conventii
internationale care sa modifice norme de conflict, localizarea raporturilor juridice
trebuia facuta, iar acest lucru se realiza facandu-se apel la metodica
conflictualista clasica intemeiata pe dialogul normelor de conflict.
Retrimiterea nu a fost privita favorabil in toate legislatiile de drept international
privat, mai ales in ultimul timp si oricum domeniul ei de aplicare pare sa se
restranga treptat in contextul unificarii normelor de conflictuale ca urmare a
procesului de integrare europeana. Unele legislatii cum este de exemplu Belgia
(codul belgian de DIP), adoptat prin legea belgiana din 16 iulie 2004 stabileste ca
regula in materie de retrimire, aceasta este permisa doar acolo unde se prevede
in mod explicit acest lucru, cum ar fi de exemplu in materie succesorala. Evident
ca ori de ori cate ori intalnim norme de conflict uniforme, problema retrimiterii nu
se pune deoarece toate statele care sunt obligate la aplicarea acestor norme
uniforme nu mai pot aplica normele nationale in materie, prin urmare, unde
exista un conflict de norme de norme de conflict orice instanta va aplica norma
de conflict uniforma care este unica.
Problema retrimiterii se va ridica deci in materiile in care inca nu au fost pana in
prezent unificate sau atat mai mult atunci cand se ivesc raporturi intre state
membre si state terte (si aici in masura in care nu exista conventii internationale
adoptate fie sub egida Conferintei de la Haga de DIP, fie sub egida altor
organizatii internationale la care statele cauta sa aiba calitatea de parti).
Retrimiterea isi pastreaza si in prezent actualitatea chiar daca ea este izvorul
numeroaselor incertitudini in ceea ce priveste determinarea legii aplicabile
raportului juridic, ea a fost paradoxal controversata si in trecut, doctrinarii vremii
fiind impartiti intre cei favorabili admiterii ei si cei care au criticat
impredictibilitatea pe care ea o genereaza.
1. Argumente invocate impotriva admiterii retrimiterii

a) norma conflictuala aplicabila este cea a forului si nu aceea care


apartine dreptului strain. Intradevar in solutionarea conflictului,
instanta porneste intotdeauna de la sistemul normelor de conflict
apartinand tarii careia ii apartin, adica forului. Aplicarea normei de

16
conflict a forului este deci obligatoriu pentru instanta, nu este o
facultate. Luarea in considerare a normei de conflict straine la care lex
fori a trimis (adica a retrimiterii) nesocoteste acest principiu deoarece
in solutionarea conflictului de legi, instanta se conduce dupa norma de
conflict straina.

b) admiterea retrimiterii, retrimiterea, ar duce la un sir neintrerupt de


noi retrimiteri (argumentarea cercului vicios). Daca trimiterea trebuie
privita in lato sensu considerand a fi fost facuta la intreg sistemul de drept strain
atunci mutatis mutandis si retrimiterea dispusa de norma de conflict straina ar
trebui facuta de asemenea in sens larg.

c) prin admiterea retrimiterii s-ar introduce nesiguranta in circuitul


juridic, partile fiind lasate la discretia jocului normelor de conflict, ar trebui sa
predomine certitudinea si siguranta legii care se va aplica in situatia raportului
juridic respectiv. Evident aceasta nesiguranta este si mai mare atunci cand
opereaza retrimiterea de gradul 2, de aceea multe legislatii nu o admit.
2.

In favoarea admiterii retrimiterii:

a) legea straina trebuie privita in sens larg adica incluzand si


normele de conflict straine, acestea din urma putand sa retrimita. Altfel
spus, trimiterea facuta de legea forului la legea straina trebuie considerata a fi
facuta inclusiv la normele de conflict straine. Acest lucru prezinta deopotriva
importanta teoretica si practica. Dpdv. teoretic trebuie spus ca exista o stransa
legatura, o unitate intre normele materiale si cele conflictuale straine, acestea
din urma nefacand altceva decat sa stabileasca domeniul spatial de aplicare a
celor dintai (a celor materiale). Pe de alta parte, dpdv. practic, admiterea
retrimiterii este intotdeauna in favoarea forului, poate fi considerata ca o
concesie facuta forului, deoarece in urma ei, instanta sesizata va aplica invariabil
dreptul material propriu, ori ceea ce intereseaza este tocmai acest lucru, sa iau in
considerare norma de conflict straina, care eventual, in functie de materie, de
coloratura elementelor de extraneitate poate sa conduca la aplicarea dreptului
national, dreptului propriu.
b) legea straina nu trebuie aplicata atunci cand ea insasi se
declara necompetenta. De vreme ce norma de conflict straina nu atribuie
competenta de reglementare dreptului material sau substantial propriu, aplicarea
acestuia din urma nu ar trebui sa se faca in temeiul vointei normei de conflict
apartinand forului. Altfel spus, dreptul strain la care a condus lex fori trebuie
aplicat doar atunci cand el insusi se considera de asemenea competent. Efectul e
ceea ce conteaza !
c) teoria instantei straine (foreign court theory) care asa cum am
vazut, desi nu admite in mod explicit retrimiterea, admite totusi efectul
ei.

17
d) in fine, dar nu in cele din urma, retrimiterea trebuie admisa
deoarece ea asigura coordonarea sistemelor drept cu care raportul
prezinta legatura.
Care este solutia legiuitorului roman? art. 2559 (a se vedea) retrimiterea
este admisa, evident retrimiterea de gr. 1; gr. 2.
Art. 2635 exemplu in materie de forma (mai difera, exemplu: Coliere c. Rivaz)
incearca sa salveze validitatea testamentului etc. Alegand legea aplicabila
fondului, alegi si legea aplicabila formei, doar prin exceptie, cum ar fi imobilele in
care un stat iti impune o anumita forma.
O avocata, care in trafic nu purta centura de siguranta a fost oprita de o patrula
de politie. Ea a sustinut ca e gravida, iar politistul a afirmat ca nu se vede acest
lucru, la care ea raspunde din nou: Dar ce? Vrei sa ma verifici?
Harold Christopher Adams c. Berryl Defunctul a lasat ceva imobile in
Allicante (Spania). Defunctul a murit la 3 apr. 1982, prin clauza testamentara nr.
3 el a gratificat pe sotia sa, parata din speta cu toata averea mobiliara si
imobiliara, inclusiv proprietatile situatie in Spania. In urma testatorului a
ramas, sotia cu propriul ei copil, descendentul defunctului. Testatorul a
avut domiciliu in Anglia, legea sa nationala fiind legea engleza. Intinderea
drepturilor reclamantului sau ale paratului cu privire la proprietatile spaniole
depinde dupa cum legea succesorala ce urmeaza a fi aplicata este legea engleza
sau cea spaniola. Daca s-ar aplica legea engleza, paratei ii vor reveni in intregime
cele 2 proprietati, pt ca la englezi nu este rezerva, daca dimpotriva aplicabil ar fi
dreptul succesoral spaniol, reclamantul, adica copilul, va fi indreptatit la o parte
obligatorie (legitimas) din 2/3 din masa succesorala, urmand ca paratei sa ii
revina restul. Efectele testamentului se vor produce in conformitate cu
legea engleza, adica cu intreg sistem de drept englez, iar potrivit
normelor de conflict engleze, succesiunea proprietatilor imobiliare
situate in Spania este guvernata de legea locului. Pornind de aici instanta
britanica a apreciat ca trebuie sa solutioneze litigiul in aceeasi maniera in care ar
fi fost solutionat de judecatorul spaniol. Aceasta inseamna insa ca instanta
engleza trebuie sa porneasca aidoma judecatorului spaniol de la norma de
conflict spaniola, incidenta in cauza. Potrivit. art. 9 titl. 8 din titlul preliminar al C.
civ. spaniol, succesiunea indiferent de natura ei, mobiliara sau imobiliara, si
indiferent de locul situarii bunurilor care compun masa succesorala, este supusa
in intregime legii nationale a persoanei decedate, adica legii statului a carui
cetatenie a posedat defunctul (englez). Norma conflictuala spaniola trimite la
legea engleza, legea nationala a lui de cujus, intrebarea care se pune in
continuare este daca judecatorul spaniol (in a carui postura s-a transpus
judecatorul englez) va aplica legea materiala engleza, ipoteza in care parata va fi
favorizata sau dimpotriva, intreg sistemul de drept englez (the haul of english
law) - invers. Dip spaniol cuprins in capitolul 4 din titl preliminar al c. civ spaniol.
Potrivit art. 9 pct. 1 din C. civ. spaniol, legea personala a persoanelor fizice este
cea determinata de cetatenia lor, aceasta lege va carmui capacitatea, starea
civila, drepturile si indatoririle patrimoniale succesiunea pt cauza de moarte. Art.
9 pct. 8 succesiunea pt cauza de moarte va fi guvernata de legea nationala a lui

18
de cujus de la momentul mortii indiferent de natura bunurilor. Totusi, dispozitiile
testamentare si pactele succesorale care sunt valide potrivit legii nationale a
testatorului sau partilor in cazul pactelor, la data cand acesta a fost incheiat vor
ramane valide chiar daca succesiunea va fi guvernata de o alta lege, iar
dispozitiile privind rezerva, daca exista, vor fi guvernate de aceasta din urma. Nu
exista nici un dubiu ca potrivit art. 9 pct. 8, succesiunea proprietatilor spaniole,
va fi determinata de dreptul englez ca drept al cetateniei spaniolului, intrebarea
care se pune este daca art. 9 pct. 8 care trimite la dreptul englez priveste
aceasta trimitere ca fiind la dreptul material al dreptului englez sau la intreg
sistemul de drept englez. Art. 12 C. civ. spaniol care se refera la retrimitere: la
pct. 2 spune in felul urmator trimiterea la o lege straina, va fi considerata ca
fiind o trimitere la legea materiala straina cu excluderea oricarei retrimiteri din
partea normelor de conflict respectivei legi, alta decat cea facuta la dreptul
spaniol.

Curs 6 Drept international privat, seria 1


26.03.2012
Retrimiterea a fost sesizata mai intai in practica instantelor care au fost puse sa
examineze acest dialog al normelor de conflict. In doctrina s-au purtat discutii
contradictorii legate de institutia retrimiterii aducandu-se argumente atat
impotriva retrimiterii cat si in favoarea acesteia.
Impotriva admiterii retrimiterii s-au formulat in decursul timpului
urmatoarelor argumente:
1. S-a spus ca regula in DIP este ca norma de conflict de la care pleaca
instanta sesizata este intotdeauna legea forului. Prin urmare, sistemele
de drept apartinand instantei sesizate este cel abilitat prin normele sale de
conflict sa stabileasca domnialitatea spatiala de aplicare a acestui sistem, ori
prin admiterea retrimiterii, instanta nu face decat sa incalce aceasta regula
conducandu-se in prinvinta legii aplicabile de norme de conflict straina. De
aceea s-a spus ca retrimiterea nu ar trebui sa fie admisa.
2. Impotriva admiterii retrimiterii s-a mai invocat si asa numitul argument al
cercului vicios. Astfel, daca sistemul de drept strain la care a trimis lex fori
trebuie privit intr-o acceptiunea larga (lato sensu), incluzand deci si norme de
conflict straine, atunci mutatis mutandis, si sistemul de drept al forului la care
a retrimis norma de conflict straina, trebuie si el privit in sens larga dica
incluzand si normele de conflict de proprii. Daca acestea dispun o noua
retrimitere, atunci nu s-ar mai putea iesi practic din acest cerc de trimiteri si
de retrimiteri, decat in mod arbitral, urmarind o anume finalitate favorabila
care sa constea in aplicarea dreptului substantial al forului. Ori, retrimiterea
tocmai acest lucru il face fiind considerata deci o iesire arbitrala din acest

19
cerc, limitand-o deci la norme materiale substantiale apartinand statului de
retrimitere.
3. Retrimiterea nu ar trebui admisa deoarece, ea sporeste incertitudinea si
nesiguranta in circuitul juridic, creand dificultati in determinarea legii
aplicabile raportului juridic.

In favoarea admiterii retrimiterii:

1. S-a afirmat ca intre normele materiale straine si cele conflictuale aferente,


exista o stransa unitate, intotdeauna legiuitorul este suveran in a aprecia
sfera persoanelor cui el se adreseaza prin normele sale, iar pe de alta parte
aceasta unitate are si o importanta practica, in sensul ca normele de conflict
au menirea sa stabileasca situatiile in care aplicarea dreptului material propriu
(apartinand aceluiasi stat) devine obligatoriu din perspectiva acestuia
facilitand astfel recunoasterea hotararilor judecatoresti.
2. S-a spus ca retrimiterea ar trebui intotdeauna privita cu ochi favorabili, mai
ales atunci cand ea este de gradul 1 deoarece ea actioneaza in favoarea
forului, facilitand aplicarea dreptului material propriu ceea ce este de dorit
deoarece instanta cunoaste acest sistem de drept, neridicandu-se probleme
speciale de aplicare.
3. S-a spus ca nu este de recomandat sa aplicam un sistem de drept strain
atunci cand el insusi isi declara necompetenta de aplicare. Prin urmare, ceea
ce prezinta relevanta este nu competenta care i-a fost atribuita de norma de
conflict a forului, ci necompenteta de aplicare stabilita de norma de conflict
straina pentru sistemul de drept propriu
4. S-a spus ca retrimiterea ar trebui admisa deoarece asa cum afirma un
profesor francez, ea asigura coordonarea sistemelor de drept cu care
raporturile prezinta legaturi prin elementele sale de extraneitate. Prin urmare,
trebuie sa pornim de la natura acestei ramuri de drept unde intalnim inca
numeroase norme apartinand legislatiei statelor, si care nu au un caracter
suprastatal decat prin exceptie, norme care nu sunt deci un jus suprajure, iar
de aceea si dectarea solutiilor conflictuale nu se poate face in mod coerent si
unitar, ci in mod concret si cazuistic, pornind deci la coloratura elementelor de
extraneitate, de la dialogul normelor de conflict. Ori acest lucru presupune fie
si ca un rau necesar admiterea retrimiterii.
In favoarea admiterii retrimiterii s-a mai invocat si asa numita teorie a
instantelor straine, care asa cum am vazut nu admite in mod explicit
retrimiterea, dar cunoaste totusi efectele ei.

Retrimiterea poate imbraca 2 forme:

20

De gradul 1 sau simpla -> atunci cand norma de conflict straina la care
a trimis legea forului, neacceptand competenta care i-a fost atribuita de
aceasta din urma, stabileste la randul ei competenta in favoarea sistemului
de drept apartinand forului. Ea conduce intotdeauna la dreptul
material al forului.

De gradul 2 sau complexa -> atunci cand norma de conflict straina la


care a trimis lex fori, nerevendicand competenta de aplicare pentru
sistemul de drept propriu, stabileste sau atribuie competenta de
reglementare in favoarea sistemelor de drept apartinand unei terte tari.

Exemplu: daca se ridica o problema legata de starea si capacitatea unui


cetatean danez (a carui lege personala este lex domicili), avand domiciliu in
Anglia, iar instanta sesizata cu solutia litigiului este o instanta germana. Prin
urmare, forul german, fiind vorba despre o chestiune legata de starea si
capacitatea persoanei, atribuie competenta in favoarea legii daneze, urmand
principiul lex patriae, numai ca legea daneza nu-se revendica competenta de
aplicare atribuind-o legii engleze ca lege a domiciliului a cetateanului danez (deci
retrimite la o terta tara. Legislatiile recente de DIP sunt totusi destul de
defavorabile: retrimiterea, unele stabilit chiar ca retrimiterea este admisa doar in
masura in care se prevede explicit acest lucru. Exemplu: C. Belgian, adoptat
printr-o lege belgiana -> admite retrimiterea doar in materie succesorala precum
si acolo unde se prevede explicit acest lucru.

Domeniul retrimiterii se restrange gradual, cel putin in plan european, pe masura


procesului de unificare a normelor de conflict de legi si a celor de competenta
internationala, realizate prin intermediul regulamentelor europene. Aceasta
inseamna ca avand norme unitare, problema acestui dialog dispare. (urmeaza
deviza unitate in diversitate, oricum mai este cale lunga pana cand vom putea
vorbi de un cod civil European). http://www.conflictoflaws.net
Cazuri in care nu se aplica retrimiterea:
Art. 2559 Retrimiterea Alin (1) Legea strin cuprinde dispoziiile de drept
material, inclusiv normele conflictuale, cu excepia unor dispoziii contrare.
Regula este ca trimiterea este la intreg sistemul de drept strain.
1. La Alin. 2 nu e luata in calcul retrimiterea de gradul 2 se aplica tot
legea romana. Dispozitia este criticabila, are la baza o anumita conceptie
care a rezistat anumit timp (Ion Filipescu), perioada pana in 1990 in care
doctrina era defavorabila retrimiterii de gradul 2 (imprevizibilitate,
complicatii). Alin. (2) Dac legea strin retrimite la dreptul romn sau la
dreptul altui stat, se aplic legea romn, dac nu se prevede n mod
expres altfel. Aplica dreptul material roman, dar niciodata hotararea
romana nu se va bucura de recunoastere in statele straine.

21
2. Alin(3) Prin excepie de la prevederile alin. (1), legea strin nu
cuprinde i normele ei conflictuale n cazul n care prile au ales legea
strin aplicabil, n cazul legii strine aplicabile formei actelor
juridice i obligaiilor extracontractuale, precum i n alte cazuri
speciale prevzute de conveniile internaionale la care Romnia este
parte, de dreptul Uniunii Europene sau de lege. Stabileste situatiile in care
retrimiterea nu este permisa.
Partile au ales legea aplicabila. De exemplu: in materie contractuala,
regulamentul Roma 1 deschide posibilitatea partilor contractante sa aleaga ele
insele, legea aplicabila contractului lor -> se poate alegere implicita fara dubii,
poate sa priveasca totalitatea contractului sau doar anumite parti (transferul
riscurilor, transferul dreptului de proprietate) -> pot alege si o codificare fara
caracter statal (principiile Unidroit), sau cu caracter supranational. Scop: sa ne
sustragem jocului normelor de conflict, pt ca obiectul alegerii nu il reprezinta
jocul normelor de conflict, ci normele materiale. Ai autonomie de vointa, deci nu
se mai pune problema retrimiterii.
In cazul legii straine aplicabile formei actelor juridice. In materie de forma,
in mod traditional si de multa vreme, legislatiile de DIP au fost mult mai permise,
pt ca pana la urma ceea ce se urmareste este salvarea vointei partilor sau
autorului actului unilateral, chiar daca forma nu corespunde sistemului forului,
prin intermediul formei asiguri controlul public al unui act, trebuie sa asiguri
siguranta dinamica dintr-un circuit juridic civil strain, nu ar trebui sa am surprize.
(Exemplu: Art. 2635 C. Civ. testament facut, chiar de un roman, in strainatate,
in forma dactilografierii cu prezenta a 2 martori, va fi valid, PRINCIPIUL FAVOR
TESTAMENTI) -> art. 11 regulamentul 593/2008 -> ( alin. 5- conditiile de forma
prevazute de legea tarii = numai forma autentica).
Seminar. 28.03. 2012
Cuplu romano-grec, sot cetatean grec, sotia in fata instantei romane introduce
cerere de divort. In Grecia, celebrarea religioasa e conditie de fond si sotul invoca
in fata instatei nulitatea casatoriei deoarece cuplul nu avea celebrare religioasa.
(in dreptul romanesc conditia celebrarii religioase e o conditie de forma) -> art.
2588; e guvernata de legea romana, in dreptul romanesc nu trebuie sa trec pe la
biserica, casatoria e valabila. Pe urma -> Art. 2600 (divortul)
Decedat polonez cu resedinta in Romania:
Notarul roman -> aplica legea romana -> 2633
Notarul polonez -> legea nationala -> aplica legea polonez
Cel de mai sus e conflict pozitiv (solutia depinde de nationalitatea instantei
sesizate)
Cele ce urmeaza sunt conflicte negative (retrimiteri)

22
Domnul x cetatean Ro cu resedinta in italia. Decedeaza si succesiunea lui se
compune din: o cabana in franta, un apartament In Bucuresti, unul la Roma, si un
cont in banca in Romania. Sotia interogheaza un notar roman asupra succesiunii.
Notarul roman aplica legea resedintei obisnuite (2633) Italia. Notarul consulta
legea de conflict italiana legea nationala, legea retrimite la dreptul romanesc,
atunci eu aplica dreptul romanesc. (retrimitere de gradul 1)
Domnul x cetatean Roman cu resedinta in Franta (aceeasi situatie de fapt, tot cu
notar roman). Franta imobile lex rei sitae, mobile legea ultimului
domiciliu. R c. Ro -> art. 2633 -> ma trimite la legea franceza -> lex rei sitae pt
cabana. Apartamentul la Bucuresti -> 2633 -> l. Ro -> l. Fr. RC -> Lex rei sitae ->
legea romana. Apartamentul din italia 2633 -> legea res. Obisnuite -> legea
franceza -> lex rei sitae => legea italiana (retrimitere de gradul 2) => 2559 al. 2
=> aplic legea romana. Banii -> 2633 -> legea franceza -> legea ultimului
domiciliu -> legea franceza isi recunoaste competenta.
In aceeasi speta, notar francez, cet. Ro cu res in Franta, aceeasi situatie de fapt.
Cabana -> imobil -> lex rei sitae -> legea franceza. Ap. In Ro -> lex rei sitae ->
legea romana (consulta si regula de conflict din Romania) -> legea resedintei
obisnuite -> se aplica legea franceza (retrimitere de gradul 1). Apartamentul
italia -> lex rei sitae -> legea franceza aplica legea italiana -> legea nationala ->
legea romana (ma uit in norma de conflict legea resedintei obisnuite legea
franceza). Banii -> legea ult dom -> l franceza.

Curs 7 Drept international privat

02.04.2012

Seria 1

Regimul international al succesiunilor

Trebuie stiute: Codul Civil, Proiectul de regulament European


privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea hotararilor
judecatoresti si a actelor autentice in materie de sucesiuni, precum si
crearea unui certifiact de mostenitor.
Adoptarea viitorului regulament in materie de succesiuni porneste de la
competenta generala a legiuitorului european, astfel cum prevede art. 81 TFUE.
In ceea ce priveste premisele juridice ale propunerii se porneste de
asemenea de la principiul liberei circulatii a persoanelor in spatiul comunitar,
precum si libertatii de stabilire, care presupune printre altele si libera circulatie a
calitatii de mostenitor si recunoasterea transfrontaliera a acestui statut in
interiorul UE.

23
De asemenea, functionarea eficienta a pietei interne presupune eliminarea
graduala a obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor care deseori sunt
confruntate cu dificultati privind probarea drepturilor lor in contextul succesoral.
Nevoia de uniformizare a normelor de conflict in materie succesorala a fost
pusa in evidenta cu multi ani in urma, mai ales ca in acest domeniu,
regulamentele de localizare prevazute in codificarile nationale difera semnificativ.
Avem asadar sisteme care respecta si in acest plan principiul unitatii succesorale,
supunand devolutiunea si transmiterea unei legi unice, in functie de localizarea si
natura bunurilor care compun masa succesorala:
Fie ca aceasta unitate este sustinuta prin aplicarea principiului lex patriae
(legea nationala a autorului succesiunii (Germania, Austria, Spania, Italia)
Fie de principiul legii ultimului domiciliu sau ultimei resedinte obisnuite a
defunctului (Olanda, Elvetia, Romania dupa Noul Cod Civil)
Sau dimpotriva intalnim sisteme scizioniste care aplica concomitent mai multe
legi succesorale in functie de natura bunurilor succesiunii mobile sau imobile, iar
in cazul acestora din urma in functie de localizarea acestora.
Sistemul francez legea ultimului domiciliu mobiliare, legea locului situarii
fiecarui bun care compun masa succesorala; sistemele de common law, cel
din Republica Moldova.
Aceasta varietate de principii si solutii nu este insa in masura sa
serveasca obiectivele UE care presupun un spatiu judiciar si juridic caracterizat
prin siguranta si predictibilitate in privinta dreptului aplicabil situatiilor juridice.
De altfel, nici conceptul de mostenire sau de succesiune nu este interpretat in
acelasi mod de catre toate sistemele de drept, cunoscut fiind faptul ca el are o
acceptiune mai restransa in sistemele de common law deoarece nu priveste si
reductiunea liberalitatilor facute de catre de cujus in timpul vietii (asa-numitele
claw back actions) si nici aspectele legate de administrarea provizorie si
lichidarea pasivului succesoral, operatiuni care se desfasoara in prealabil, care nu
intra in sfera succesorala, motiv pentru care presupun aplicarea legii forului, iar
nu a lui lex succesionis.
Toate acestea, asa cum cunoastem, in sistemele de drept continental sunt
circumscrise domeniului de aplicarea apartinand legii succesiunii. De aceea,
legiuitorul european a fost nevoit sa adopte o acceptiune proprie, autonoma a
conceptului de mostenire, conceptia adoptata fiind cea extensiva, cunoscuta in
marea majoritate a tarilor membre, lasand totusi Regatului Unit si Danemarcei
posibilitatea de a exercita la momentul adoptarii Regulamentului sau ulterior,
posibilitatea de opt-in, opt out.
Scopul viitorului regulament in materie de succesiuni, este acela de a include
toate aspectele civile ale mostenirii, toate formele de transfer de bunuri, drepturi
sau obligatii pentru cauza de moarte, fie ca este vorba despre un transfer

24
voluntar mortis causa sau despre un transfer prin efectul dispozitiilor legii (de
exemplu, chestiunile legate de rezerva).
De altfel, notiunea de succesiune trebuie interpretata in mod autonom incluzand
toate aspectele unei succesiuni, in special transmiterea, administrarea si
lichidarea sa. Totusi, donatiile nu vor fi carmuite de acest regulament, ci in
privinta lor se va aplica regulamentul Roma 1 (593/2008), in privinta validitatii lor
se va aplica Regulamentul Roma 1, doar aspectele de natura succesorala,
legate de reductiune vor fi reglementate de noul regulament.
De asemenea sunt excluse din sfera regulamentului aspectele de natura
administrativa sau orice masura ce tine de dreptul public inclusiv aspectele
legate de taxele asupra succesiunilor sau alte raspunderi de natura publica
De asemenea sunt excluse chestiuni precum:
a)

statutul persoanei fizice, precum si legaturile de familie, si legaturile de


familie si legaturile cu efecte comparabile

b)

capacitatea juridica a persoanei fizice exceptand capacitatea succesorala


si cauzele speciale de incapacitate de a dispune sau de a primi
succesiunea, acestea din urma fiind supuse legii succesiunii.
(regulamentului)

c)

disparitia, absenta, moartea prezumata a persoanei fizice (declararea


disparitiei, hotararea judecatoreasca de declarare a mortii)

d)

aspecte legate de regimul matrimonial, sunt de asemenea excluse pt ca


avem un regulament aparte

e)

obligatiile de intretinere

f)

drepturile si bunurile constituite sau transferate altfel decat prin


succesiune (cum ar fi: donatiile, proprietatea comuna a mai multor
persoane care prevede o renta in beneficiul supravietuitorului, drept de
pensii, contracte de asigurari)

g)

aspectele care tin de dreptul societatilor comerciale (cum ar fi: clauzele


incluse in actele constitutive si statutul societatilor comerciale care
fixeaza drepturile partilor in cazul decesurilor membrilor acestora) ->
trebuie sa distingem intre actele societare in care asociatii
reglementeaza transmibilitatea mortis causa a actiunilor partilor sociale,

25
care este reglementat de lex societatis, in schimb valoarea acestor parti
sociale, regulile privind mostenitorii care sunt chemati sa imparte aceste
valori -> regulile succesiunii, lex succesionis.

h)

Dizolvarea, lichidarea, fuziunea societatilor si asociatilor

i)

Constituirea, dizolvarea, functionarea trust-urilor

Fiducia de la noi oglinda nefericita a trust-ului.

j)

Natura drepturilor reale asupra unui bun si publicitatea acestora (sfera


drepturilor reale este in mod limitativ stabilitata de legea situarii bunului,
la fel si publicitatea acestora, si nu poate fi stabilit altfel de o lege
succesorala straina).

COMPETENTA IN MATERIA SUCCESIUNILOR INTERNATIONALE

Art. 4 include regula generala in materie de competenta. Instantele statului


membru pe al carui teritoriu de cujus a avut ultima sa resedinta obisnuita la
momentul decesului, se bucura de competenta in materia succesiunii privita ca
intreg.

Ultima versiunea art. 5a Choise of court agrement Atunci cand legea aleasa de
catre defunct pentru a guverna succesiunea sa conform art. 17, este legea unui
stat membru, partile implicate pot conveni ca instanta sau instantele unui alt stat
membru, apartinand legii alese, sa se bucure de competenta exclusiva in materie
succesorala. Mostenitorii pot conveni ca acea instanta sa se bucure de jurisdictie.
<- la aceasta din urma conventie trebuie forma scrisa, datata si semnata.
Orice comunicare in forma electronica va avea un efect similar.

Art. 5b Declinarea de competenta in cazul alegerii dreptului aplicabil. Atunci


cand legea aleasa de catre de cujus, este legea unui stat membru, la solicitarea
unei singure parti isi va declina competenta, daca constata ca instanta unui alt
stat membru este mai bine plasata in ceea ce priveste dezbaterea succesiunii
sau aspectele de ordin practic, cum ar fi resedinta obisnuita a partilor sau locul
situarii bunurilor.

26

Art. 5c Competenta in cazul alegerii dreptului.

Art. 5e Competenta in caz de aparenta.

Art. 6 alin. 1 Competentele reziduale. In cazul in care resedinta obisnuita a


defunctului in momentul decesului nu este situata intr-un STAT MEMBRU (avem
deja un raport cu un stat tert !), instantele unui stat membru pe al carui teritoriu
se gasesc bunuri din masa succesorala se vor bucura totusi de competenta in
privinta succesiunii ca intreg daca: (litera A a disparut in urma modificarii
regulamentului...)
b) daca defunctul avea cetatenia acelui stat membru la momentul mortii sau in
lipsa acestuia defunctul a avut resedinta sa obisnuita precedenta in acel stat
membru cu conditia ca, la data sesizarii instantei , perioada de sedere sa nu se fi
incheiat cu mai mult de 5 ani de la data sesizarii instantei.
Alin. 2 daca nici o instanta nu se bucura de competenta potrivit alin. 1, instantele
Statului membru pe al carui teritoriu se gasesc bunuri ale succesiunii se vor
bucura totusi de competenta in privinta acestor bunuri.

Art. 6a Forum neccesitatis Daca nici o instanta a unui Stat membru nu are
competenta potrivit altor dispozitii al acestui regulament, instantele unui stat
membru pot in situatii exceptionale, sa solutioneze litigii, daca aceste proceduri
nu pot fi urmate sau sunt imposibil de urmat intr-un stat tert cu care succesiunea
prezinta stranse legaturi

Art. 13 - Litispendenta internationala

Curs 8 Drept international privat

09.04.2012

Seria 1

Chiar si atunci cand ultima resedinta obisnuita a lui de cujus este intr-un
stat tert, si atunci art. 6 reglementeaza asa-numitele competente reziduale, deci
e foarte greu sa nu te consideri competent.
Capitolul 3 din Proiectul de Regulament care abordeaza chestiunea
LEGII APLICABILE !

27
Regula generala e legata de principiul aplicarii universale a
regulamentului: legea aplicabila in temeiul regulamentului va fi cea determinata
potrivit criteriilor stabilite in regulament, indiferent daca aceasta apartine sau nu
unui stat membru.(aplicarea universala INSTANTA ISI STABILESTE COMPETENTA,
DAR ASTA NU INSEAMNA CA VA APLICA SI LEGEA POTRIVIT DREPTULUI SAU
INTERN))
Regula generala aplicabila in materie de succesiuni prevazuta in art. 16
stabileste urmatoarele: cu exceptia cazurilor contrare prevazute de regulament,
legea aplicabila pentru ansamblul succesiunii este cea a statului membru unde
defunctul isi avea resedinta obisnuita in momentul decesului. Alin. 2 al art. 16
consacra ceea ce s-ar putea numi o clauza de exceptie, spunand ca daca cu titlu
exceptional devine evident ca, potrivit tuturor circumstantelor cazului raportate
la momentul mortii, defunctul prezenta legaturi vadit mai stranse cu un alt stat
membru decat cel a carui lege ar fi aplicabila potrivit alineatului precedent,
atunci legea aplicabila succesiunii va fi legea acestui stat. Acuma facand o scurta
paranteza, vedeti ca apare in economia regulii generale, intalnim aceste 2
alineat, alin. 1 pe criteriu obiectiv, iar la alin. urmator o clauza de exceptie.
Clauza de exceptie are si anumite avantaje, dar in realitate are mai multe riscuri:
este un compromis, pentru ca da o anumita posibilitate instantei de adaptare,
lasand la aprecierea ei ce lege va aplica; creeaza o anumita impreviziune, chiar o
anumita discretie, depinde de instanta, poate cantari folosind limbajul
legiuitorului modul vadit; nu trebuie folosita in mod abuziv aceasta clauza ci doar
cu titlu exceptional.
Art. 17 choise of law o persoana poate desemna ca lege sa reglementeze
succesiunea privita ca intreg, legea statului a carui cetatenie o poseda fie la
momentul alegerii fie la momentul mortii. O persoana care poseda mai multe
cetatenii va putea alege legea oricaruia din statele a carui cetatenie o poseda,
alegerea trebuie sa fie facuta in MOD EXPLICIT printr-o declaratie care sa imbrace
forma unei dispozitii mortis cauza, iar validitatea substantiala a acestui act prin
care s-a facut alegerea dreptului aplicabil va fi guvernata de legea aleasa. De
asemenea, modificarea sau revocarea legii aplicabile trebuie sa intruneasca
cerintele de forma ale modificarii sau revocarii dispozitiilor pentru cauza de
moarte. Constructia art. 17 este interesanta in sensul ca daca autorului
succesiunii nu ii convine dreptul succesoral care ii apartine statului ultimei sale
resedinte, el are aceasta posibilitate de a se reorienta, are posibilitatea de a-si
exercita patriotismul. Detinerea unei cetatenii pana la urma presupune faptul ca
persoana respectiva este ancorata in sistemul de drept respectiv. Astfel, de
regula, autorul va apela la sistemul care ii confera cea mai mare libertate. <Liberalismul juridic, ai aceasta posibilitate de a evada dintr-un sistem de drept,
sigur ca alegerea este limitata.
Legiuitorul european permite alegerea asupra INTREGII SUCESIUNI. DECI nu pot
sa fac o alegere partiala, intotdeauna alegerea va trebui sa priveasca
succesiunea in ansamblul ei.
Domeniul lui lex succesionis

28
Art. 19 - Legea determinata potrivit regulii anterioare reglementeaza ansamblul
succesiunii de la deschiderea acesteia pana la transmiterea ei catre mostenitori.
Aceasta lege reglementeaza in special cauzele (moartea persoanei, chiar daca o
lege succesorala straina apartinand unui stat tert prevede ca o persoana nu e
moarta civil, ea contravine ordinii publicii), momentul si locul deschiderii
mostenirii.
Art. 19 lit b - Vocatia mostenitorilor si a legatarilor, inclusiv drepturile de
mostenire ale sotului supravietuitor, intinderea cotelor parti respective, sarcinile
care le sunt impuse de catre defunct.
Regulamentul mai prevede:
Capacitatea succesorala
Persoanele respective sa fi fost in viata in momentul deschiderii mostenirii.
Persoanele disparute si declarate judecatoresti prin moarte ele sunt
carmuite de legea nationala nu de legea succesorala, desi are legatura cu
legea succesorala.
Cauzele speciale de incapacitate de a dispune sau de a primi mostenirea
Dezmostenirea, nedemnitatea succesorala
Transmiterea bunurilor si a drepturilor din care se compune mostenirea
catre mostenitori si legatari
Puterile conferite mostenitorilor, executorilor testamentari si a altor
administratori ai succesiunii
Cotitatea disponibila si rezerva succesorala si alte restrictii privind
libertatea de a dispune pentru cauza moarte
Raportul si reductiunea liberalitatilor precum si luarea acestora in
considerare la calcularea cotelor de mostenire
Conditiile, interpretarea modificarea si revocarea unei dispozitii mortis
causa cu exceptia conditiilor de forma ale acesteia
Imparteala mostenirii
In ceea ce priveste conditiile de forma pentru acceptarea sau renuntarea la
succesiune trebuie spus ca acceptarea mostenirii sau a unui legat sau
renuntarea la acestea sau o declaratie care urmareste sa limiteze
responsabilitatea mostenitorului sau a legatarului este de asemenea
valabila daca respecta conditiile impuse de legea statului in care acest
mostenitor sau legatar isi are resedinta obisnuita

29
Art. 19a dispozitiile mortis causa altele decat cele care privesc pactele
succesorale (acordurile sau conventiile privind succesiunea) o dispozitie pentru
cauza de moarte alta decat pactul succesoral va fi guvernata in ceea ce priveste
admisibilitatea si validitatea de fond de legea care potrivit regulamentului ar fi
fost aplicabila mostenirii persoanei care a facut dispozitia daca aceasta ar fi murit
in ziua in care aceasta a fost facuta. Persoana poate alege legea care sa
guverneze dispozitia mortis causa, in ceea ce priveste validitatea si
admisibilitatea acesteia, iar aceasta alegere se va face in concordanta cu art. 17.

Art. 19b pactele succesorale un pact referitor la succesiunea unei persoane


este reglementat in ceea ce priveste admisibilitatea si validitatea sa substantiala,
adica de fond, si mai zice ceva, efectul obligatoriu intre parti, inclusiv conditiile
de revocare DE LEGEA care potrivit regulamentului ar fi fost aplicabila succesiunii
acelei persoane daca ea ar fi murit in ziua in care a incheiat pactului succesoral
(statutul succesoral ipotetic).

Un pact care se refera la succesiunea mai multor persoane va fi admis doar daca
admisibilitatea lui este permisa de catre toate legile care potrivit regulamentului
ar fi aplicabil tututror persoanele implicate daca acestea ar fi murit in ziua in care
pactul a fost incheiat.

Un pact succesoral care este considerat admisil potrivit primului alineat va fi


gurvenat in ceea ce priveste validitatea sa si efectele sale obligatorii intre parti
inclusiv conditile de retractare de catre legea care potrivit celor prevazute in
primul alineat si cu care prezinta cele mai stranse legaturi.

Si la alin. 4 imi spune: partile pot alege legea care sa guverneze pactul, in ceea
ce priveste admisibilitatea validitatea substantiala si efectele obligatorii intre
parti inclusiv conditiile de desfacere, urmand regula de la art. 17, adica legea pe
care persoana sau una dintre persoane despre a carui succesiune este vorba, ar
fi putut-o alege potrivit acestui art. 17.

Pactul succesoral poate fi unilateral cat si bilateral (ma raportez la fiecare mort in
parte, X efectele, Y- altceva)

30