Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Babes-Bolyai

Facultatea de Drept

REGIMURI MATRIMONIALE

REFERAT

*
REGIMUL COMUNITATII LEGALE

*
Iunie, 2015

Regimul comunitatii legale dreptul comun in materie


Noul Cod civil prin art. 312 372, care reglementeaza relatiile patrimoniale dintre
soti, a reinstaurat principiul libertatii conventiilor matrimoniale, imprimand in acelasi
1

timp flexibilitate regimului matrimonial legal, de drept comun (care era unic, obligatoriu
si imutabil) caracteristic casatoriilor in fiinta pana la data de 1 octombrie 2011 1.
Astfel art. 312 confera viitorilor soti libertatea de a opta intre regimul comunitatii
legale, regimul separatiei de bunuri (forma care constituia conform C civ. 1864 si formal
pana in 1954 regimul de drept comun) si regimul comunitatii conventionale.
Posibilitatea alegerii unui anume regim matrimonial nu trebuie inteleasa ca si
posibila doar in perioada premaritala asa cum ar da textul de inteles prin folosirea
expresiei viitorii soti modificarea sau inlocuirea regimului matrimonial fiind posibila si
dupa incheierea casatoriei, pe cale conventionala dupa trecerea cel putin a unui an de
casatorie asa cum prevede art. 369 C civ. sau pe cale judiciara asa cum prevede in
anumite situatii de exceptie art 370 C. civ caz in care nu intra in discutie o alegere de
comun acord ci o optiune a unuia dintre soti atunci cand celalalt incheie acte care pun in
pericol interesele patrimoniale ale familiei(cererea se poate face oricand nefiind necesar a
trece termenul de un an)
Regimul matrimonial de drept comun este astfel regimul comunitatii legale de
bunuri iar regimurile matrimoniale conventionale (alese prin incheierea unei conventii
matrimoniale) sunt regimul separatiei de bunuri si regimul comunitatii conventionale de
bunuri cu cele doua forme ale sale, mai larga sau mai restransa raportat la regimul
comunitatii legale.
Asadar ori de cate ori sotii nu au propria conventie matrimoniala incheiata
anterior casatoriei, sau desi au incheiat o astfel de conventie aceasta este nula sau anulata,
raporturile matrimoniale dintre soti sunt supuse regimului matrimonial de drept comun, al
comunitatii legale2 dand acestui regim un fel de caracter supletiv.
Astfel fiecare casatorie are din chiar momentul incheierii sale un regim
matrimonial(asa cum nu poate exista persoana fara patrimoniu nu poate exista casatorie
fara un regim matrimonial).
Regimul primar, cu structura sa cvadripartita isi produce toate efectele(cu o
singura derogare in sensul posibilitatii modificarii proportiei contributiei fiecaruia la
cheltuielile casatoriei) indiferent daca s-a incheiat o conventie matrimoniala sau nu deci
implicit si in cazul regimului comunitatii legale.
1
2

Emese Florian, Regimuri matrimoniale, Editura Ch. Beck, Bucuresti, 2015, p.24
Idem, p.92

Desi prin intrarea in vigoare a Noului Cod civil pare ca s-a pastrat regimul
comunitatii, reglementarea anterioara nu a fost preluata in intregime, asigurandu-se prin
noile norme o anumita flexibilitate regimului comunitatii legale, in ceea ce priveste
gestiunea bunurilor comune si posibilitatea partajarii bunurilor comune oricand in timpul
aplicarii regimului(evident fara a fi necesar si modificarea sau inlocuirea sa)
Coordonatele de analiza a regimului comunitatii legale
Orice regim matrimonial, inclusiv cel de drept comun, poate fi analizat pe
urmatoarele coordonate: structura patrimoniului fiecarui sot, regulile de gestiune a
bunurilor sotilor, regulile de lichidare a regimului matrimonial.3
A. Structura patrimoniului fiecaruia dintre soti.
In analizarea acestei componente a regimului comunitatii legale de bunuri se au in
vedere elementele de activ si pasiv care compun patrimoniul sotilor atat cele referitoare la
bunurile si datoriile comune cat si bunurile si datoriile proprii fiecarui sot, cu precizarea
ca datoriile comune si cele proprii ale fiecaruia au reguli de compunere sensibil diferite
fata de cele care orienteaza distribuirea activului patrimonial.
In privinta bunurilor, in patrimoniul fiecarui sot exista doua categorii: o masa de
bunuri comune si o masa de bunuri proprii.
Bunurile comune - Art. 339 stabileste ca si bunuri comune in devalmasie ale
sotilor, de la data dobandirii lor, bunurile dobandite in timpul comunitatii legale de catre
oricare dintre soti.
Rezulta din enuntul legal cuprins in art. 339 NCC, pentru calificarea unui bun ca
fiind comun al ambilor soti, se cere ca dobandirea bunului sa se plaseze in timpul
regimului matrimonial al comunitatii legale; in sensul apartenentei la comunitate a unui
bun nu este suficient sa cunoastem faptul ca sotilor li se aplica sau li s-a aplicat regimul
comunitatii legale, ci trebuie sa ne asiguram ca momentul dobandirii acelui bun, se
situeaza in timpul regimului comunitatii. De exemplu, asupra bunurilor cumparate cu
plata pretului in rate, proprietatea se dobandeste la momentul incheierii contractului de
vanzare-cumparare (iar nu la data achitarii integrale a pretului), astfel ca bunul cumparat
inainte ca regimul comunitatii legale sa-si fi intrat in drepturi bunaoara, inainte de
3

Idem, p.93

casatorie nu va fi comun chiar daca ratele in contul pretului s-ar plati din bunuri
comune ambilor soti, din salariul oricaruia dintre soti, de exemplu.4
Fac parte din categoria bunurilor comune si veniturile din munca si cele asimilate
indiferent de data dobandirii, cu conditia ca creanta privind incasarea lor sa fie scadenta
in timpul comunitatii.
Asupra bunurilor comune astfel dobandite, sotii sunt devalmasi, nefiind nici unul
dintre ei titularul vreunei cote parti. Cu toate acestea partajul bunurilor comune in timpul
comunitatii legale se poate face fara nicio restrictie, oricand, prin buna-invoila(in forma
autentica) sau prin hotarare judecatoreasca in caz de neintelegere, bunurile impartite in
urma partajului devenind bunuri proprii iar cele neimpartite ramanand bunuri comune.
Prin partaj se stabileste cota-parte cuvenita fiecaruia, potrivit contributiei aduse de fiecare
la dobandirea bunurilor comune si la indeplinirea obligatiilor comune(pana la proba
contrara prezumandu-se contributii egale).
Bunurile proprii Art. 340 lit a-h enumera limitativ categoriile de bunuri proprii :
- bunurile dobandite prin mostenire legala, legat sau donatie, cu exceptia cazului
in care dispunatorul a prevazut, in mod expres, ca ele vor fi comune;
- bunurile de uz personal;
- bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, daca nu sunt elemente
ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;
- drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale si
asupra semnelor distinctive pe care le-a inregistrat;
- bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice
sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri;
- indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material sau
moral adus unuia dintre soti;
- bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu,
precum si bunul dobandit in schimbul acestora;
- fructele bunurilor proprii.

Emese Florian, Marius Floare, Suport de curs Regimuri matrimoniale, 2015, p. 36.

Caracteristic acestor bunuri este faptul ca in cazul lor opereaza subrogatia reala in
sensul ca ceeea ce inlocuieste un bun propriu, intra in patrimoniu in principiu tot ca si
bun propriu.
Datoriile sotilor
Spre deosebire de prezumtia de comunitate in privinta bunurilor dobandite in
timpul comunitatii legale, datoriile vor fi comune numai in masura in care fac parte dintre
cele prevazute expres si limitativ de art. 351 C. civ.acestea fiind:
- obligatiile nascute in legatura cu conservarea, administrarea sau dobandirea
bunurilor comune;
- obligatiile pe care le-au contractat impreuna;
- obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor
obisnuite ale casatoriei;
- repararea prejudiciului cauzat prin insusirea, de catre unul dintre soti, a
bunurilor apartinand unui tert, in masura in care, prin aceasta, au sporit bunurile
comune ale sotilor.
Restul datoriilor vor fi prezumate ca si proprii sotului care le-a contractat.
Departajarea prezinta deosebita importanta din din pricina regimului juridic diferit al
celor doua categorii de datorii: creditorii comuni, adica aceia fata de care sotii au o
datorie calificata de lege ca fiind comuna, isi pot acoperi creanta prin urmarirea bunurilor
comune si, in masura in care ramane un rest de creanta ramas neacoperit, creditorul isi
poate continua nestingherit urmarirea asupra bunurilor proprii ale oricaruia dintre soti; in
schimb, creditorul personal nu poate urmari decat bunurile proprii ale sotului debitor al
sau, iar in subsidiar, in cazul in care a epuizat bunurile proprii ale sotului dar a ramas un
rest de creanta, creditorul este nevoit sa ceara partajul bunurilor comune in masura
necesara pentru acoperirea a ceea ce a ramas din creanta sa (art. 352, 353 NCC). Atat in
cazul creditorului comunitar cat si a creditorului personal ordinea de urmarire a bunurilor
sotilor are caracter imperativ.5
B. Gestiunea bunurilor
In privinta gestiunii bunurilor se face diferentiere de asemenea in functie de
categoria de bunuri comune sau bunuri proprii
5

Emese Florian, Marius Floare, Suport de curs Regimuri matrimoniale, 2015, p. 41

Doctrina a consacrat trei tipuri de gestiuni a bunurilor comune si anume:


gestiunea paralela, gestiunea comuna si gestiunea exclusiva.
Gestiunea paralela presupune ca fiecare sot sa poata incheia singur fara
consimtamantul celulalt o serie de acte juridice ce acopera: actele de folosinta, de
conservare, de administrare asupra oricaruia dintre bunurile comune, mobile sau imobile,
precum si actele de dobandire a bunurilor comune; actele de dispozitie cu titlu oneros
avand ca obiect bunuri mobile comune a caror instrainare nu este supusa, potrivit legii,
anumitor formalitati de publicitate si, de asemenea, actele de dispozitie cu titlu gratuit
inter vivos de mica valoare, adica darurile obisnuite.
Gestiunea comuna prin derogare de la regula gestiunii paralele presupune ca
unele acte juridice privind bunurile comune, sa nu poata fi incheiate decat cu acordul
ambilor soti, aceste acte fiind: - schimbarea destinatiei bunului comun ; actele de
instrainare sau de grevare cu drepturi reale avand ca obiect un bun comun imobil sau un
bun mobil, in aceast din urma caz insa numai daca respectivul bun mobil este supus unei
formalitati de publicitate [art. 346 alin. (1) si (2) NCC];actele de dispozitie cu titlu gratuit
inter vivos, cu exceptia darurilor obisnuite rezulta din prevederile art. 346 NCC; actele
de dispozitie cu privire la bunuri comune in constituirea aportului la o societate sau
pentru dobandirea de parti sociale sau, dupa caz, de actiuni (art. 349 NCC);
In lipsa acordului expres al sotului, actul juridic incheiat de celalalt este anulabil
numai daca tertul dobanditor a fost de rea-credinta; daca tertul a fost de buna-credinta,
adica a depus diligenta necesara pentru a se informa cu privire la natura bunului, actul nu
poate fi desfiintat, insa sotul omis, daca prin incheierea acelui act a fost prejudiciat in
interesele sale legate de comunitate, are drept la daune-interese din partea consortului
sau.6
Gestiunea exclusiva presupune ca unele acte nu pot fi incheiate decat de un singur
sot. Este cazul dispozitiilor testamentare(act juridic esentialmente personal); gestiunea
sumelor de bani sau a titlurilor aflate in conturile/depozitele deschise/constituite la banci
sau alte institutii de credit pe numele unuia dintre soti, precum si faptul ca sotul asociat
exercita singur drepturile care decurg din aceasta calitate in privinta partilor sociale sau,
dupa caz, a actiunilor bun comun cf art. 349 alin(2) C. civ.
6

Emese Florian, Regimuri matrimoniale, Editura Ch. Beck, Bucuresti, 2015, p.134

Gestiunea bunurilor proprii este consacrata de dispozitiile art. 342 care prevede
ca fiecare sot poate administra si dispune liber de bunurile sale proprii, in conditiile legii,
asigurand independenta sotilor in materia gestiunii bunurilor proprii cu limitarile date de
caracterul imperativ al normelor ce protejeaza locuinta familiei.
C. Lichidarea regimului comunitatii legale de bunuri.
In caz de incetare sau schimbare, regimul comunitatii legale, (ca de altfel si
celelalte), se lichideaza prin buna invoiala sau prin hotarare judecatoreasca(in caz de
neintelegere). Incetarea survine in caz de nulitate, anulare, desfacere sau incetare a
casatoriei, iar schimbarea prin incheierea unei conventii matrimoniale in cursul casatoriei.
(dupa min. 1 an de la incheierea sa sau in caz de modificare judiciara).
Lichidarea, indiferent de cauza presupune preluarea de catre soti a bunurilor
proprii, partajarea bunurilor comune(devalmase) si regularizarea datoriilor. Pana la
finalizarea lichidarii, comunitatea subzista prevede art 355 alin(2) C. civ. In cazul
incetarii casatoriei, lichidarea se face intre sotul supravietuitor si si ceilalti mostenitori ai
defunctului. Asa cum am precizat si in cazul partajului bunurilor comune, lichidarea se
poate realiza prin acordul partilor(sub forma inscrisului autentic) sau prin hotarare
judecatoresca, bunurile atribuite sotilor in urma partajului devenind bunuri proprii ale
acestora.
Bibliografie:
Emese Florian, Regimuri matrimoniale, Editura Ch. Beck, Bucuresti, 2015
Emese Florian, Marius Floare, Suport de curs Regimuri matrimoniale, 2015
Legea 287/2009 Codul civil