De ce minte copilul tau

Azi ti se pare amuzant, maine te poate scoate din sarite. Minciunelele nevinovate pot aluneca usor pe-o panta
periculoasa. Afla cum ar trebui sa procedezi
Studii recent publicate in Jurnalul APS (Asociatia de Psihologie Stiintifica) demonstreaza ca, ncepand cu varsta de 3
ani, copiii sunt deja capabili sa disimuleze comportamente. Daca li se ofera un cadou care nu le place, la ndemnul
parintilor, reusesc sa multumeasca frumos si cu zambetul pe buze, ascunzandu-si adevarata dezamagire. Psihologii
au ajuns la concluzia ca 70% dintre copii devin foarte iscusiti la minciuni nca de la varsta de 3 ani. De ce o fac?
Pentru ca nca nu vad nimic rau n asta... Copilul surprinde orice denaturare a adevarurilor pe care le cunoaste si
nvata foarte repede ca scopul scuza mijloacele. nca din copilarie, descoperim ca, facand uz de mici minciuni,
reusim sa-i manipulam cu succes pe cei din jur.
Fii modelul lui
Aminteste-ti ca, n ochii copiilor, parintii sunt modelele de comportament. De aceea, nu e indicat sa apelezi la tertipuri
si floricele pentru a obtine ceva de la copil sau a salva aparentele fata de straini. Asa cum iti respecti promisiunile,
fie ca e vorba de recompense, fie de pedepse, la fel de necesar este sa respecti si adevarul, mai ales n prezenta
micului tau nvatacel. n masura n care asista la diverse discutii, copiii nregis treaza tot, si puterea exemplului este
foarte importanta. Tu trebuie sa fii in ochii copilului monument de onestitate. Insufla-i valoarea adevarului, explica-i
ca
minciuna are picioare scurte si ca adevarul iese ntotdeauna la suprafata, la fel cum BINELE iese nvingator din
lupta cu RAUL in toate povestile. Spre deosebire de greselile facute din cauza neatentiei, minciuna este ntotdeauna
intentionata si, prin asta, dezavantajeaza mai mult decat orice greseala. Odata ce va ntelege ca sinceritatea este o
moneda de valoare, ca ncrederea se cstiga cu greu si se poate pierde foarte usor cu o singura minciuna, va
ncepe sa te preocupe cum sa-l nveti sa fie mai diplomat...
Rod al imaginatiei
Ca sa compenseze lipsurile, copiii inzestrati cu o imaginatie bogata retuseaza din condei realitatea, dupa bunul lor
plac. Important este ca aceasta nclinatie sa nu degenereze n mitomanie, situatie n care ncep sa creada in
veridicitatea propriilor lor fabulatii. Mai grave sunt cazurile n care minciuna se nsoteste de furt, pe care, de regula, l
acopera. n aceasta situatie, interventia moralizatoare si corectiva se impune de urgenta. Copiii creativi isi inventeaza
o lume imaginara, care constituie universul lor ideal. De la prieteni imaginari pana la remodelarea familiei si a casei
parintesti, copiii evadeaza din cotidianul plin de lipsuri si frustrari intr-o lume idilica. Desi stau ntr-o garsoniera cu
parintii si inca un frate sau mai multi, vor povesti ca au o casa mare, cu multe camere, eventual ca sunt singuri la
parinti si mostenitorii tronului celei mai stravechi dinastii. Acest tip de motivatie nu este ngrijorator pentru ca, odata
cu intrarea in adolescenta, dispare de la sine. Chiar si mai devreme se poate discuta pe tema nevoii de a fabula si,
punctand aspectele pozitive din viata lor ca fiind jumatatea plina a paharului, treptat, copiii se ancoreaza n realitate
si si-o integreaza corect. A minti fara folos, nici paguba pentru tine sau pentru altii, nu este a minti: nu e minciuna, e
fictiune, spunea frumos J.J. Rousseau. Flexibilitatea ta este necesara pentru a deosebi povestile creative de
minciunile sfruntate. Oricum, important este sa-i insufli curajul de a-si asuma cu demnitate propria sa conditie si de a
rectifica ntr-un fel imaginile distorsionate deja n ochii celorlalti.
De teama sa nu fie pedepsit
Cand stie ca a facut un lucru rau, ceea ce presupune ca deja constientizeaza, un copil care face diferenta dintre bine
si rau va incerca sa-si ascunda greselile. Cel mai adesea, copiii inteligenti invata de timpuriu sa deosebeasca binele
de rau. De regula, cei mai isteti sunt si primii care vor cauta sa scape nepedepsiti dupa orice pozna. Faptele rele
pedepsite intotdeauna pe masura vor fi ascunse cu orice pret. Odata intrat in bucluc, daca mai are si vreun frate sau
orice alt copil in preajma, va incerca sa-l scoata tap ispasitor, fara nicio remuscare. Cu cat devine mai clar ca
pedeapsa este inevitabila, cu atat va inventa scuze si povesti, in speranta ca poate scapa basma curata. In acest
caz, rolul tau este de a pune valorile adevarului mai presus de sanctionarea greselilor. Parintii exigenti sunt, intr-o
oarecare masura, autorii morali ai minciunilor copiilor, pentru ca tensiunea generata de amenintari si pedepse aspre
sadeste frica. Stiind ca dupa fapta, si rasplata orice abatere se pedepseste, minciuna ramane ultimul bastion de
aparare. Copiii se folosesc de minciuna cu o ultima speranta, ca sa evite consecintele neplacute. Aplicarea sintagmei
greseala recunoscuta este pe jumatate iertata aduce numai lucruri bune. |n primul rand, cultivi responsabilitatea,
prin asumarea greselilor, iar apoi orientezi copilul intr-o directie constructiva.
Fura meserie de la adulti
Ca sa se puna ntr-o lumina favorabila, copiii improvizeaza n acelasi fel n care adultii vand pielea ursului din
padure si ncearca sa pozeze n diferite posturi, care sa-i avantajeze. Din punct de vedere social, modelarea
adevarului poate aduce beneficii. Spre exemplu, o femeie care pretinde ca are o casnicie armonioasa, un sot implicat
n viata de familie si copii cuminti, de nota zece, va fi mult mai apreciata dect daca si-ar pune pe tapet problemele
de cuplu sau esecurile scolare ale copiilor. Tot asa, un copil care se lauda ca va pleca n vacanta n Jungla
Amazoniana si la Disney Land, ca a primit cadou un joc de ultima generatie sau ca bunicii lui locuiesc ntr-un castel
urmareste numai sa atraga atentia si sa se dea un fel de personaj de poveste, fie ca este erou, fie printesa.

Nu-i agrava teama

Evita sa folosesti excesiv amenintarea cu pedeapsa, pentru ca este evident efectul nedorit pe care-l va avea. Data
viitoare cand mai minti o sa-ti para rau nu va face decat sa sporeasca teama de pedeapsa.
Responsabilizeaza-l
Ajuta-ti copilul sa inteleaga ca raul deja facut nu mai poate fi schimbat, ci doar indreptat printr-un comportament
corect. Minciuna ar inrautati situatia in loc sa o indrepte. Cel mai potrivit este sa-i spui de fiecare data: Desi ma
supara ce ai facut, ma bucura ca mi-ai spus adevarul. Acum, iti propun sa discutam despre asta. Tu trebuie sa ramai
nu numai un exemplu de onestitate, ci si parintele iubitor, sprijin de nadejde in orice situatie. Desi discutiile trebuie sa
fie calme si prietenesti, dezamagirea ta este fireasca, dar nu numai in raport cu greselile, ci si cu minciunile.
Intotdeauna e bine sa subliniezi faptul ca se pedepseste fapta, nu persoana. Copilul se va simti oricum vinovat si
vulnerabil, speriat de posibilele consecinte pe care le-ar putea suporta. Asigura-te ca se simte iubit si inteles, ca i-ai
acceptat scuzele, si abia apoi discutati despre pedeapsa, dupa ce toate aspectele au fost lamurite si ti-a recastigat
increderea.
Nu exagera cu pedepsele
In niciun caz nu trebuie sa se simta respins, denigrat, etichetat hot sau mincinos, pentru ca frica il va impinge si pe
viitor la minciuna. De cele mai multe ori, repararea greselii poate tine loc si de pedeapsa. Uneori, este nevoie si de
ajutorul tau pentru redresarea raului facut. Daca a spart un geam si dupa ce si-a cerut iertare se mai si implica sa-l
inlocuiasca, o pedeapsa suplimentara nu mai este necesara. In schimb, poti puncta la final: Ma bucur ca mi-ai spus
adevarul si am putut sa te ajut sa-ti indrepti greseala. Pe viitor, te rog sa ai incredere in mine si sa iti asumi faptele
tale. Daca totusi fapta este grava si trebuie pedepsita, nu lasa de inteles ca spunand adevarul va scapa nepedepsit.
Subliniaza numai ca mintind va agrava situatia, si pedeapsa va fi pe masura.
De ce minte?
De curiozitate
Ca sa-si testeze credibilitatea, va incerca sa infloreasca realitatea. Orice regula impusa in familie va deveni relativa
in situatii diferite. Cu bunicii incearca sa ignore limitele si pare sa speculeze orice slabiciune, profitand la maximum
de orice bomboana in plus. Uneori ascunde si faptul ca insistentele lui contravin regulilor de acasa, ceea ce este tot
un fel de minciuna, menita sa-i creeze un context favorabil. La fel cum orice limita este fortata in raport cu ceilalti,
copiii considera instinctiv si adevarul ca pe un fel de limita, cel putin fata de posibilitatile infinite pe care imaginatia le
pune la dispozitie. Istorioare despre felurite intamplari, fie ca sunt despre relatiile dintre copii sau evenimente izolate
petrecute in absenta ta. Desi in sinea ta vei sti, pentru ca instinctul iti spune cand ceva nu este tocmai plauzibil, nu
trebuie sa pui la indoiala. Cel mai indicat este sa pari a crede orbeste si dintr-o sincera curiozitate sa pui tot felul de
intrebari capcana, pana-l prinzi cu mata-n sac si atunci este momentul pentru povestea cu lupul si oile. Se poate
intampla sa opuna rezistenta in a-ti povesti unele lucruri si atunci nu are rost sa insisti pentru a obtine raspunsuri
sincere la intrebarile pe care le ocoleste. Interogatoriile au deseori efect paradoxal, ducand la blocaje si te vei stradui
zadarnic sa smulgi cu clestele niste raspunsuri. Alternativ, poti schimba subiectul discutiei, punand accent pe ceea
ce-l impiedica sa ti se destainuiasca. Intrebarea: ce crezi ca s-ar intampla, daca as afla? s-ar putea sa-ti dezvaluie
scenarii relevante despre felul in care te percepe si despre atitudinile pe care ti le atribuie propriul copil. Daca afli
motivele pentru care prefera sa te minta, castigi un punct de plecare in demontarea prostului obicei.
Ca sa-ti faca pe plac
Pentru a-ti atrage atentia, dar si ca sa te multumeasca, copilul va denatura sau va ascunde adevarul in asa fel incat
sa-l rasplatesti cu afectiunea ta. Daca minciuna vine in intampinarea asteptarilor tale, inseamna ca urmareste sa-ti

satisfaca pretentiile. In acest caz este posibil ca standardele pe care le impui sa fie coplesitoare. Succesul scolar este
valorizat excesiv, pentru ca notele reflecta numai o evaluare subiectiva (a profesorului) a unei prestatii izolate (lectia
invatata). Astfel, pentru a nu te dezamagi, va prefera sa te minta cu privire la situatia de la scoala, ascunzandu-ti
notele mici din zilele proaste. In mod sigur stie ca vei afla la un moment dat, dar pana atunci prefera sa te vada
multumita si sa se bucure de dragostea ta. In asemenea situatii, la baza minciunii se afla teama de respingere.
Asigura-ti copilul ca dragostea pe care i-o porti este independenta de performantele lui si manifesta-ti afectiunea mai
des si in cat mai multe feluri. Dezamagirea ta nu trebuie sa se manifeste prin respingere afectiva, pentru ca iubirea
parinteasca este prin definitie neconditionata. Ceea ce se conditioneaza in educatie este satisfacerea acelor mici
placeri cu care doresti sa-i rasplatesti reusitele.

Autor: ALESSANDRA MUSTAREATA, psiholog

copii
minciuna