STAU TOT MAI SINGUR

lui Ion Frunzetti

In neagra, fr de sfrsit poveste

Stau tot mai singur, grbovit n mine.
Doar dorul dup forme cristaline
M poart seara peste culmi agreste.
Spre larguri fr margini, mai senine,
Rtcitoare psri zboar peste
nalte, de lumin ninse, creste
Si se tot pierd pe albele coline.
Si totusi, printre jucrii mrunte,
Nepmnteanul cnt de lut si soare
E clar ca diminetile de munte.
Si alb, printre lucruri trectoare,
De-a pururea, iubirea ta e punte
Spre pure simetrii nemuritoare...
Din: Elegii pentru Ardea