Cu floarea alb de cire, i ca un nger dintre oameni n calea vieii mele iei. Abia atingi covorul moale, Mtasa sun sub picior, i de la cretet pn-n poale Pluteti ca visul de uor. Din ncreirea lungii rochii Rsai ca marmura n loc S-atrn sufletu-mi de ochii Cei plini de lacrimi i noroc. O, vis ferice de iubire, Mireas blnd din poveti, Nu mai zmbi! A ta zmbire Mi-arat ct de dulce eti, Ct poi cu-a farmecului noapte S-ntuneci ochii mei pe veci, Cu-a gurii tale calde oapte, Cu-mbriri de brae reci. Deodat trece-o cugetare, Un vl pe ochii ti fierbini: E-ntunecoasa renunare, E umbra dulcilor dorini. Mihai Eminescu
