Sunteți pe pagina 1din 2

Ion Pilat

reprezentant al traditionalismultui intermelic

In perioada interbelica doua sunt orientarile literare care se definesc prin raportare una

la cealalta: modernismul si traditionalismul. Termenul de traditionalism trimite la substantivul

traditie si presupune atasarea fata de valorile trecutului. In evolutia sa traditionalismul a cunoscut mai multe etape.

Primele semne ale cultivarii ideilor traditionaliste le regasim in Samanatorism. Samanatorismul este un curent traditional, literar si de atitudine ideologica, format in jurul revistesi Samanatorul, revista infiintata in anul 1901 de catre Alexandru Vlahuta si George Eosbuc. Semanatorismul pune accent pe trecutul istoric, pe folclor si pe natura ca sursa de inspiratie asociata lumii satului.

O alta etapa in evolutia traditionalismului o reprezinta Poporanismul. Poporanismul este

o miscare politica si sociala initiata de catre Constantin Stere intr-un numar de articole

publicate in revista Viata romaneasca la sfarsitul secolului XIX-lea. Poporanismul afirma datoria intelectualului fata de popor, interesul pentru viata rurala si simpatia fata de tarani.

In perioada interbelica ideile traditionale au fost preluate de revista Gandirea, in jurul

careia s-a format curentul numit Gandirism. Gandirismul este un curent literar si ideologic. Revista Gandirea a aparut in Cluj in anul 1921 din initiativa lui Cezar Petrescu si a fost mutata un an mai tarziu la Bucuresti avandul la conducere pe Cezar Petrescu.

Reprezentant al traditionalismului interbelic este Ion Pilat, autorul unor volume de versuri: Biserica de altadata, Limpezimi, Pe Arges in sus.

Poezia “Aici sosi pe vremuri” de Ion Pilat este o poezie de factura traditionalista inclusa in volumul “Pe Arges in sus”. Poezia “Aici sosi pe vremuri” de Ion Pilat apartine traditionalismului prin idealizarea trecutului, fiind o meditatie pe aceasta tema a trecerii timpului ireversibil, tema asociata repetabilitatii destinului uman.

Titlul fixeaza cadrul spatio-temporal al iubirii ce va fi evocata, prin indici de spatiu (adverbul de loc “aici”), prin indici de timp (locutiunea adverbiala “pe vremuri”) si forma verbala de perfect simplu “sosi”.

Compozitional, poezia este alcatuita din doua distihuri si un vers final, liber, ce are rolul de laitmotiv al poeziei. Distihurile sunt organizate in mai multe secvente poetice: incipitul, evocarea iubirii “de ieri” a bunicilor, meditatia asupra efemeritatii conditiei umane, iubirea “ de acum” su epilogul poeziei. Cele doua planuri ale poeziei, trecutul si prezentul sunt redate

succesiv, ceea ce accentueaza ideea de ciclicitate a vietii si a iubirii. Se utilizeaza, elemente de simetrie si de opozitie a planurilor construite pe relatia “atunci” si “acum”.

Primele doua distihuri reprezinta incipitul poeziei si fixeaza prin intermediul unei metafore “casa amintirii” ca spatiu al rememorarii nostalgice a trecutului. Elementele asociate casei: “obloane, pritvor, poarta, zavor” sugereaza trecerea timpului, degradarea, starea de degradare a locuintei stramosilor dar si ideea de spatiu privilegiat accesibil numai urmasilor, care pot reinvia trecutul.

Prin versuri “Aici sori pe vremuri, bunica-mi Calyopise deschide planul trecutulu, al evocari iubiri bunicilor. Intlnirea bunicilor, indragostiti de alta data repeta un ceremonial:

bunicul asteapta sosirea trasuri din care coboara o tanara imbracata dupa moda timpului in “larga criolina”. Bunicul ii recita capodopere ale literaturii romantice Le Lac de Alfonse de Lamartine si Sburatorul de Ion Heliade Radulescu.

Atmosfera evocata si peisajul selenar sunt romantice, iar sunetul clopotului insoteste protector cuplul de indragostiti. Cei doi indragostiti au convingerea ca iubirea ii eternizeaza, dar oaradoxal, bunicul e de mult mort, bunica e batrana. Urmatoarele doua distihuri sunt construire pe motivul lucrurilor trecatoare, “ce straniu, lucru, vremea”, portretele fiind singurele care mai pastreaza imaginile din tinerete ale stramosilor.

Din versul “Ca ieri sosi bunica, si vii acuma tu” se produce trecerea in planul prezent. Ca intr-un ritual, nepotii repeta gesturile bunicilor peste timp. Diferentele tin de moda vremi:

iubita coboara din trasura iar indragostitul ii recita versuri simboliste de Francis Jammes si Balada lumii de Horia Furtuna.

Un element comun celor doua secvente poetice construite pe opozitia prezent trecut este simbolul berzei, pasare ce simbolizeaza fidelitatea si devotamentul.

Sunetul clopotului insoteste si acum momentul intalniri indragostitilor sugerand repetabilitatea existentei umane. Versul final devine laitmotiv al poeziei accentuand trecerea iminenta a timpului.

In concluzie, poezia “Aici sosi pe vremuri” de Ion Pilat apartine liricii traditionaliste prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural dar si prin tema timpului trecator.