Ereditatea X-dominant

Alela morbida se comporta ca un

caracter dominant si se manifesta atat
la baietii hemizigoti cat si la fetele
heterozigote

Cromozomul X:
cromozom submetacentric mediu;
155 milioane perechi baze( 5% din ADN total) aprox 1100 gene
(20.000-25.000 gene in genomul uman);
Genele cromozomului X rol esential in:

- dezvoltarea somatica armonioasa si

- structura si functia gonadei feminine (monosomia Y nu este

viabila);
- fenomenul inactivarii cromozomului X (Lyonizare):

- in viata embrionara timpurie, la sexul feminin, unul din cei

doi cromozomi X este inactivat, aleator si permanent in celulele
somatice => corpusculul Barr.

 46,XX in doza dubla (homo/heterozigot)

46,XY in doza unica (hemizigot)
- prin inactivarea cromozomului X, numarul de gene
furnizate de catre cromozomul X este echilibrat intre
sexul feminin (46,XX) si sexul masculin (46,XY)
- cunoscand acest fenomen, s-a presupus ca doar
cromozomul X este activ la sexul feminin.
- dar, s-a demonstrat ca unele gene scapa inactivarii.
Aceste gene sunt localizate, in marea majoritate pe
regiunea distala a bratului scurt al cromozomului X, in
regiunea care se numeste pseudoautosomala (PAR1 pseudoautosomal region).

Cromozomul Y:
- cromozom acrocentric mic;
- considerabil mai mic decat cromozomul X (de 6 ori mai putina
eucromatina decat cromozomul 6 X);
- pe bratul lung exista o regiune mare si variabila de
heterocromatina;
- 58 milioane de perechi de baze - aprox 78 gene ( 2% din ADN-ul
total);
- genele cromozomului Y sunt implicate in determinismul si
dezvoltarea sexuala masculina - rol cert pentru determinismul
sexului: gena SRY.

Caracteristici :

homozigotie, heterozigotie;

exista continuitate in succesiunea generatiilor

Femeile afectate si heterozigote pot transmite boala copiilor de cele doua sexe cu un
risc de

In general, fetele heterozigote sunt mai putin afectate de boala decat baietii

majoritatea genelor X-dominante au penetran incomplet;

se exprim n fenotip la ambele sexe;

majoritatea femeilor afectate sunt heterozigote

exclus transmiterea de la brbat la brbat

Numarul celor afectati intr-o familie este relativ crescut

Barbatii afectati au in descendenta toate fetele afectate si toti baietii sanatosi

Rahitismul vitaminorezistent

= rahitisme necorectate prin tratamentul cu vitamina D, spre

deosebire de rahitismele carentiale
Clinic: deformari ale scheletului, in special la nivelul membrelor
inferioare
Asociaza:
- defecte de mineralizare vizibile pe radiografia scheletului cartilaj
de crestere (rahitism) si pe os (osteomalacie)
- anomalii ale homeostaziei fosfo-calcice

Exista doua cadre nosologice distincte:

1- rahitismele hipofosfatemice;
2- rahitismele hipocalcemice sau pseudocarentiale.

Rahitismul hipofosfatemic
Se caracterizeaza printr-o hipofosfatemie severa si prin
absenta semnelor radiologice si biologice de
hiperparatiroidie secundara
Retardul cresterii si alterarile dentare (abces,
hipomineralizarea dentinei) completeaza tabloul clinic.
Aceste rahitisme rezulta cel mai adesea din alterarea genei
PHEX (phosphate regulating endopeptidase homolog, X
linked) localizata pe Xp22.1.
Aportul de fosfat si de derivati 1-hydroxylati ai vitaminei D
inca din primele luni de viata previn aparitia deformarilor
membrelor inferioare si previn, sau diminua semnificativ
deficitul statural si anomaliile dentare.

Pentru echilibrul fosfo-calcic

Vitamina D si receptorul vitaminei D
PTH
Receptorul sensibil la Ca

Vitamina D
Rol esential in controlul mineralizarii osoase
Surse:
Alimentare (D3 si D2)
Iradierea UV (D3)
Hydroxilare: - ficat: 25(OH)D3 (rezerva)

- rinichi: 1,25(OH)2D3 (f. activa)

Actiune:
Intestin: absorbtia Ca, Ph
Os: mineralizarea osului prin depozit de Ca si Ph
Rinichi: prin intermediul PTH, vit D hipercalcemie
PTH pierdere renala de Ca

PTH
Sintetizat de paratiroide
Hormon hipercalcemiant
Actiune:
Os:mobilizarea Ca din os si Ca
Rinichi: reabsorbtia Ca si pierderea Ph

FGF23
fosfaturie
Secretat de osteoblast
PHEX- degradarea FGF23

Patogeneza

identificarea genei PHEX (Phosphate-regulating

neutral endopeptidase) mutatiile acestei gene, de
tip pierdere de functie, conduce la scaderea clearanceului circulator pentru factorul de crestere fibroblastic
FGF23.
In consecinta, FGF23 actioneaza la nivel renal,
favorizand excretia fosfatului (hiperfosfaturie). Pierderea
fosfatului la nivelul tubului renal proximal conduce la
inabilitatea asigurarii osificarii normale.

 Rahitismul hipofosfatemic familial (RHF) este o

boala genetica de metabolism caracterizata printr-un
retard de crestere si prin modificari osoase de tip
rahitic.
Boala este definita prin markeri biologici
caracteristici: hiperfosfaturie si hipofosfatemie.
In comparatie cu rahitismul carential, terapia cu
vitamina D (chiar in doze mari) la pacientii cu
rahitism hipofosfatemic, nu amelioreaza rahitismul,
motiv pentru care aceasta entitate clinica a fost
asimilata categoriei rahitismelor vitamino Drezistente.

 Incidenta bolii este apreciata de 1/20.000 cazuri.

Pacientii de sex masculin (hemizigoti) sunt mai
sever afectati in comparatie cu sexul feminin.
Atenuarea tabloului clinic la fete este explicata
prin inactivarea aleatoare a cromozomului X
afectat la sexul feminin (teoria lui Lyon).

 Tabloul clinic este superpozabil rahitismului

carential, dar prezinta cateva particularitati:
chiar daca afectarea poate fi prezenta de la nastere
(craniosinostoza, etc.), de obicei este autodemascata printr-o rata de crestere inferioara
normalului.
cu dobandirea mersului, se observa deformarea
membrelor inferioare (coxa vara, genu varum, genu
valgum) chiar daca exista o profilaxie adecvata cu
vitamina D.

Biologic,
- se observa hiperfosfaturie,
hipofosfatemie si valori crescute ale
fosfatazei alcaline.

Terapie

fosfor
Vitamina D 2000 UI/kg/24h
STH
Terapie genica
Ortopedie

Profilaxie: sfat genetic

Incontinentia pigmenti

- anomalie de pigmentare si care afecteaza in plus sistemul

nervos central, vederea si dintii
= anomalia tesuturilor si organelor cu origine in ectoderm
- rara aproximativ 700 cazuri raportate mai frecvent
observata printre pacientii de culoare alba
- leziunile dermatologice caracteristice sunt in general
prezente de la nastere la 90% dintre pacienti sau se dezvolta precoce
in copilarie

 Boala multisistemica caracterizata prin

anomalii ale tesuturilor si organelor
derivate din ectoderm (tegument, par,
dinti, unghii, SNC, etc.).

 sindrom neuro-cutanat, IP respecta modul de

transmitere X-dominant.
Chiar daca, teoretic, afectarea este prezenta la
cele doua sexe, s-a observat ca este letala la
subiectii de sex masculin. In consecinta, 95%
din persoanele afectate sunt de sex feminin.
Recent, boala a fost raportata la mai multi
pacienti cu sindrom Klinefelter (47XXY).
80% din cazuri survin sporadic in contextul unor
mutatii care survin la nivel germinal, pe linie
paterna.

 Din punct de vedere clinic, sindromul

evolueaza printr-o constelatie de anomalii
cutanate, neurologice, oftalmologice si
dentare.

Manifestarile cutanate sunt tipice pentru boala.

- intereseaza trunchiul, membrele, si au o dispozitie liniara, blaschkoide
(les lignes Blaschko) si nu depasesc linia mediana.
- datorita fenomenului de lyonizare, paceintele de sex feminin
reprezinta un mozaicism functional pentru genele X linkate, aspect,
care in cazul IP, explica dispozitia blashkoida a manifestarilor
cutanate (alternanta regiunilor tegumentare indemne cu regiuni
afectate).
- Leziunile cutanate evolueaza in patru stadii:
- vezicule,
- hiperkeratoza/veruci,
- hiperpigmentare
- atrofie.

 Sechelele neurologice si oftalmologice

includ:
- retardul mental,
- sindromul convulsiv
- diminuarea acuitatii vizuale,
- cecitate.

Manifestarile asociate includ:

- alopecia,
- distrofia unghiilor,
- anomalii dentare permanente (anodontie
partiala, anomalii ale e-mailului, etc.).

- anomalii piele, par, unghii, dinti

- epilepsie, retard de dezvoltare, retard mental, ataxie,
anomalii spastice, microcefalie, atrofie cerebrala, hipoplazie de
corp calos, edem cerebral periventricular la 50% din cazuri
- anomalii oculare, alopecie parcelara atrofica,
- nanism, picior stramb congenital, spina bifida,
hemiatrofie, dislocatie congenitala a soldului

- nu este in general necesar tratamentul leziunilor cutanate,

doar in cazul suprainfectiilor
- control stomatologic periodic
- control oftalmologic

- tratamentul epilepsiei cu anticonvulsivante

Sindromul oro-facio-digital de tip 1 este caracterizat prin:

-Dismorfism facial bose frontale, asimetrie faciala, hipertelorism,
aplatizarea piramidei nazale si a etajului mijlociu al fetei
- malformatii la nivelul cavitatii bucale pseudofisura buzei
superioare, palatoschizis, limba bifida, palat ogival, fren lingual,
dentitie anormala
-Malformatii la nivelul degetelor sindactilie, brahidactilie,
clinodactilie, polidactilie
- sunt asociate frecvent malformatii cerebrale si rinichi polichistici
-Incidenta: rara 1:250.000
-Chistele renale reprezinta de obicei o manifestare tardiva a bolii,
diagnosticul fiind in general stabilit atunci cand pacienta prezinta
deja o insuficienta renala in stadiu terminal
-Este letal la persoanele de sex masculin

 - este prezent retardul mental cu diferite grade de

severitate.
- mutatiile responsabile de tipul 1 intereseaza gena
CXORF5 (MIM.300170).
- frecventa bolii este scazuta

Sindromul oro-facio-digital de tip 1 este caracterizat prin dismorfie

faciala:
- Bose frontale,
- Asimetrie faciala,
- hipertelorism,
- Aplatizarea radacinii nasului si etajului mediu al fetei,
Malformatii ale cavitatii bucale
- Pseudofisura buzei superioare,
- palatoschizis,
- Limba bifida,
- palat ogival,
- Fren lingual,
- Dentitie anormala
Ale degetelor: sindactilie, brahidactilie, clinodactilie, polidactilie

 Malformatiile cerebrale si rinichii polichistici sunt frecvent

asociati acestui sindrom. Este vorba despre o patologie
rara a carei incidenta este estimata la 1/250 000 nasteri.
Chistele la nivel renal reprezinta de obicei o manifestare
tardiva a bolii. Diagnosticul este in general stabilit atunci
cand pacientul prezinta deja insuficienta renala in stadiu
avansat.
Patogeneza bolii este neclara, mecanismul prin care
anomalia genetica conduce la boala renala este necunoscut.

Hipertrichoza congenitala generalizata

Este simptomul unei dereglari care se manifesta, la barbati si la femei
prinr-o pilozitate excesiva pe o parte a corpului sau in totalitate.
A nu se confunda cu hirsutismul care semnifica aparitia pilozitatii de tip
masculin la o femeie.
Aceasta boala a fost studiata sub numele de Hipertricoza acromegaloida,
fata acestor persoane prezentand trasaturi grosiere.

De la nastere, hipertrichoza este moderat-severa, si augmenteaza

progresiv in timpul primelor 2 decenii. Ingrosarea mainilor si a trasaturilor
apare din copilarie. Viabilitatea subiectilor este normala. Diverse
tratamente hormonale pot atenua manifestarea clinica.

Cazurile mentionate in literatura sunt putin numeroase (aproximativ 20)

dar foarte spectaculoase, persoana avand fata acoperita de pilozitate in
intregime, ca un animal

Hipertricoza lanuginoasa congenitala (hipertricoza universala

congenitala) este foarte rara. Mai putin de 100 cazuri au fost descrise.

Ereditatea X -recesiv
Caracteristici:
hemizigoie;
la sexul feminin:homozigoie; la vectoare (heterozigote):
translocaii de tipul X/autosomi,iar n translocaie este implicat i gena
respectiv.
riscul de recuren a unei vectoare:50% fete vectoare i 50%
biei afectai;
riscul unui barbat afectat: 100% fete vectoare; biei indemni
clinic.
Femei purtatoare sanatoase barbati afecati

Transmitere discontinua in succesiunea generatiilor

Transmiterea tata-fiu nu este posibila
Mutatiile noi!!! Femeile afectate!!!

II

III

II

III

IV

II

III

IV

Exemple de boli
Distrofia musculara Duchenne (Xp21)
Hemofilia A (Xq27)
Hemofilia B (Xq27)
Daltonismul (Xq27)
Deficitul in G6PD (Xq27)

HEMOFILIA A
Incidenta: 1/5000-10.000nn sex masculin
vrsta de debut: variabil: neonatal, erupia dentar, la
demarajul mersului;
Etiologie:
- X-recesiv
- F8(Xq28) Deficit de factor VIII al coagularii
Corelaia genotip-fenotip:
-deleia total sau parial a genei F8
-factorul VIII are valori cuprinse ntre 0-2% din valoarea
normala,
-forma sever.
-deleiile pariale i schimbarea cadrului de citire
- factorul VIII are valori de 2-5% din valoarea normala
- forma moderate
-Mutaiile punctiforme ce nu modific cadrul de citire
- factorul VIII n proporie de 10-30%
- forma uoar.

Hemofilia A

Clinic

Afectiune hemoragica mai mult sau mai putin severa, data de deficitul in factor VIII
(factor de coagulare). vrsta de debut: variabil: neonatal, erupia dentar, la demarajul
mersului.
Nn: hematom cefalic, hemoragii prelungite/plgii ombilicale
Sdr hemoragic validat prin accidente hemoragice cu caracter provocat (traume minore);
epistaxis; hematoame proliferative; hemartroze; hemoragii digestive, cerebrale

Incidenta

1/5000 nn de sex masculin

Mod de transmitere

Monogenic, recesiv legat de X

Gena responsabila

Gena F8

Localizare

Xq28

Mutatii responsabile

Numeroase mutatii diferite (duplicatii, deletii, substitutii). O insertie mare reprezinta 45%
din cazuri.

Defect molecular

Deficienta factorului VIII al coagularii

Diagnostic molecular

Cautarea insertiei prin Southern blot. Alte mutatii sunt cautate prin tehnici clasice de
balayage. Gena poseda 26 exoni, ceea ce face analiza fastidioasa

Corelaia genotip-fenotip:

- n deleia total sau parial a genei F8 factorul VIII are valori

cuprinse ntre 0-2% din valoarea normala, pacienii prezint
forma sever
- n deleiile pariale i schimbarea cadrului de citire factorul VIII
are valori de 2-5% din valoarea normala, iar fenotipul corespunde
formei moderate
-Mutaiile punctiforme ce nu modific cadrul de citire determin
sinteza factorului VIII n proporie de 10-30% din valoarea
normala, iar pacienii manifest forma uoar
activitatea rezidual F8:
uoar 5-25% - 21%
moderat 1-5% - 31%
sever < 1%- 48%
Diagnostic predictiv: determinarea timpului de coagulare
i de sngerare, dozarea F8
Diagnostic prenatal: determinarea sexului embrionar si analiza
ADN-ului din amniocite si vilozitati coriale
Profilaxie: depistarea vectoarelor si consult genetic

Manifestari clinice:
activitatea rezidual F8:
uoar 5-25% - 21%
moderat 1-5% - 31%
sever < 1%- 48%
Nn: hematom cefalic
hemoragii prelungite/plgii ombilicale
Sdr hemoragic validat prin accidente
hemoragice cu caracter provocat (traume
minore)
-epistaxis,
-hematoame proliferative,
- hemartroze,
- hemoragii digestive, cerebrale

hemartroz

Diagnostic predictiv: determinarea timpului de coagulare

i de sngerare, dozarea F8.

DISTROFIA MUSCULAR DUCHENNE

Incidena: 1/3400-1/3500 nou-nscui de sex masculin;
vrsta de debut: 0-5 ani (3-5 ani);
Etiologie:
- recesiv legat de cromosomul X;
-gena: distrofinei (Xp2.2)
Defectul genetic:
Gena distrofinei :
-cea mai mare gena umana: 2.450Kb ADN; 79-80 exoni
=1/1000 din genomul uman i ocup 1/100 din cromozomul X dimensiunea
neobinuit de mare =unul din factorii rspunztori de incidena ridicat a DMD
la toate populaiile umane
Deleiile i duplicaiile = modificarea cadrului de citire, formarea unui codon
stop-sintez

Defectul molecular:
distrofin nefuncional fenotip Duchenne. Distrofina
=componenta majora a retelei citoscheletice subsarcolemice a
muschiului striat. = 2% din totalul proteinelor sarcolemice si 5%
din proteinele scheletului sarcolemic. Distrofina protejeaza
membrana fibrelor musculare de deteriorarea mecanica n
timpul numeroaselor procese de contractie-relaxare ; asigura
ancorarea celulelor musculare de matrixul extarcelular.
La pacienii DMD datorit alterrii ireversibile a sarcolemei,
urmat rapid de necroza celular, se const o cretere de la
cteva zeci la cteva mii de ori a nivelului seric al unei enzime
intracelulare: creatinfosfatkinaza (CPK).

Debutul:
- 3-5 ani prim simptom deficitul de
for muscular ce afecteaz
selectiv i simetric muchii centurii
pelviene.
- dificulti la urcatul scrilor i la
alergat;
- evoluia bolii , mersul devine tot
mai dificil, obositor, legnat, cderile
nemotivate sunt tot mai frecvente

Semnul Gowers

- imobilizarea 11-13 ani =

antreneaz apariia retraciilor
tendinoase la nivelul
articulaiilor coatelor,
genunchilor i la nivelul
plantelor.
- ulterior amiotrofiile au tendina
de distalizare, afectnd
muchii tibiali i brahioradiali,
iar mai trziu, n cursul
evoluiei, sunt interesai
muchii intercostali,
musculatura gtului, dar nu
este afectat musculatura feei
i diafragmul.

La 31% din cazuri se constat

modificri psihice fa de 9%
la populaia normal.
Coeficientul de inteligen a
bolnavilor cu DMD are valori n
jur de 75.
Toate aceste simptome,
nsoite de inaniie, antreneaz
moartea bolnavilor cu DMD n
jurul vrstei de 20 ani, cu toate
c ei beneficeaz de o
asisten medical i social
deosebit.

Distrofia musculara Duchenne :

Clinic

Scaderea fortei musculare la nivelul centurii pelviene la copilul mic (0-5 ani (3-5 ani)), cu
pierderea mersului la 10-13 ani

Incidenta

1 / 3500 nou-nascuti de sex masculin

Mod de
transmitere

recesiv legat de X

Gena
responsabila

Gena DMD (Duchenne Muscular Dystrophy) ce codeaza distrofina (cea mai mare gena umana:
2.450Kb ADN; 79-80 exoni =1/1000 din genomul uman i ocup 1/100 din cromozomul X)

Localizare

Mutatii
responsabile

Defectul
molecular

Diagnostic

Xp21.2

dimensiunea neobinuit de mare a genei incidena ridicat a DMD la toate populaiile umane.
Un numar foarte mare de mutatii in gena DMD. Mutatiile sunt severe (mutatii non-sens(40%),
deletii(55%), duplicatii(5%) cu modificarea cadrului de citire si formarea unui codon stopsinteza)
Distrofina =componenta majora a retelei citoscheletice subsarcolemice a muschiului striat.
= 2% din totalul proteinelor sarcolemice si 5% din proteinele scheletului sarcolemic.
Distrofina protejeaza membrana fibrelor musculare de deteriorarea mecanica n timpul
numeroaselor procese de contractie-relaxare ; asigura ancorarea celulelor musculare de matrixul
extarcelular.
La pacienii DMD datorit alterrii ireversibile a sarcolemei, urmat rapid de necroza celular,
se const o cretere de la cteva zeci la cteva mii de ori a nivelului seric al unei enzime
intracelulare: creatinfosfatkinaza (CPK).

Analiza genei DMD prin diverse metode: PCR multiplex (cautarea deletiilor), PTT sau utilizarea

Profilaxia
- detectarea heterozigoilor
(purttori de gen recesiv i care sunt indemni clinic,
dozarea CPK serice)

- Screening-ul genetic (DMD este o boal grav i

invalidant)
se identific bieii bolnavi precoce
se poate preveni naterea altor frai sau rude
bolnave
Diagnostic predictiv: dozarea CPK serice.

Diagnosticul prenatal
Diagnosticul prenatal se poate realiza prin:
- amniocentez: ncepnd cu spt a 16-a de
gestaie sau
- biopsie de viloziti coriale: spt 9-11
sptmni de gestaie
se stabilete sexul fetusului,
- screening seric matern pt. CPK serica
Analiza ADN-ului se poate stabil dac fetuii de
sex feminin sunt purttori ai genei morbide
pentru DMD.

Boli peroxizomale
Peroxizomii= organite subcelulare cu membrana
lipidica trilaminara/celulele renale, hepatice
conin 40 enzime implicate n r. de oxidare a AG i
biosinteza colesterolului.
Categorii de boli peroxizomale:
tulb. n biogeneza peroxizomilor
(sdr. Zellweger)
deficit de enzime peroxizomale
(adrenoleucodistrofia)

Adrenoleucodistrofia
- incapacitatea org. de a sintetiza ac. grasi cu lant lung de
carbon la niv. peroxizomal
-Xr: Xq28 sinteza ALDP (deficitul beta oxidarii AG
saturai cu lan f. lung)
Clinic: debut 4-10 ani , regresie neurologica
progresiva
-demielinizare progresiv cerebral
demen
- hipoglicemie
- ICSR,
- convulsii, tulb. comportament, QI
- pierderea vederii, vorbirii, paralizii, tulb.
de ritm cardiac
- celule Leydig
-deces: 3-5 ani de la debut

Sindromul Bickers-Adams

- sau hidrocefalia cu stenoza apeductului lui Sylvius (HSAS)

este caracterizata pe plan clinic prin asocierea hidrocefaliei cu retard
mental sever, spasticitate si police in adductie
Malformatii cerebrale:
-Dilatarea ventriculilor cerebrali

-stenoza apeductului lui Sylvius

-Agenezia de corp calos
-Agenezia fasciculelor piramidale
Date de mutatia genei L1CAM
1/3 din mutatii sunt de novo

Daltonismul este o disfunctie ereditara a perceptiei culorilor,

forma cea mai frecventa fiind confuzia intre rosu si verde.
Distingem diferiti daltonisti in functie de tipul de conuri afectate:
Monocromatii sau acromatii sunt afectati de o malformatie rara
corespunzatoare absentei totale a perceptiei culorilor: lumea este
perceputa in negru si alb si nuante de gri, deoarece genele
fotopsinei nu sunt functionale.

Dicromatii pentru care gena unui pigment nu este functionala si

percep mediul doar cu doua tipuri de conuri.

Exista 3 dicromii diferite:

Protanopia corespunde perceptiei doar a culorilor albastru si verde,
conurile L, sensibile la rosu nu functioneaza, datorita unei mutatii genice de
pe cromozomul X: culorile verde si rosu excita acelasi tip de conuri M, si
apare o confuzie intre verde si rosu.
Deuteranopia corespunde perceptiei doar a culorilor albastru si rosu,
conurile M sensibile la verde, nu fuctioneaza, datorita unei mutatii genice
de pe cromozomul X. Este afectiunea cea mai frecventa, care l-a afectat pe
DALTON celelalte tipuri de daltonism sunt mai degraba abuz de limbaj.
Culorile verde si rosu excita aceleasi tipuri de conuri L si apare o confuzie
intre verde si rosu.

Tritanopia, o afectiune mai rara, corespunde perceptiei doar a culorilor

verde si rosu, conurile S sensibile la albastru, nu functioneaza, datorita unei
mutatii genice de pe cromozomul 7.

Tricromatii patologici, au gena unei fotopsine mutate un

aminoacid al proteinei este inlocuit de altul-, prezinta perceptia
celor trei culori dar de o intensitate anormala sau de un spectru
decalat:
Protanomalia corespunde unei perceptii slabe a culorii rosii.
Deuteranomalia corespunde unei perceptii slabe a culorii
verzi.
Tritanomalia corespunde unei perceptii slabe a culorii
albastre.

Le daltonisme dtermine le brouillage des longueurs d'ondes correspondant certaines couleurs. Les
schmas permettent de tester la vision chromatique. Si vous n'avez aucun anomalie, vous verrez le nombre
29 en "A", 45 en "B", rien en "C" et 26 en "D". Si vous tres atteint de ccit quant au rouge et au vert, vous
verrez 70 en "A", rien en "B" et 5 en "C". Une ccit rduite au vert vous fera voir un 2 en "D" et une ccit
rduite au rouge vous fera voir un 6 en "D". Si vous tres atteint d'une ccit chromatique totale, vous ne
verrez aucun de ces chiffres dans les cercle

Testiculul feminizant
- anomalie congenitala rara caracterizata printr-o
feminizare mai mult sau mai putin marcata a
organelor genitale externe la un subiect de sex
genetic si gonadic masculin (cariotip XY si prezenta
testiculelor).
Mecanismul in cauza este un deficit cantitativ si
calitativ al receptorilor celulari la androgeni, al caror
rol este de a permite testosteronului de a se fixa pe
celula pentru a-si transmite mesajul.
Subiectii afectati au un cariotip masculin XY normal
si o secretie de testosteron normala, dar
testosteronul ramane ineficace, ceea ce antreneaza
absenta totala sau partiala a masculinizarii (pnis
absent sau mai mult sau mai putin bine format, iar
testiculele au o localizare interna).

 > 100 mutatii

30% mutatii de novo

Se disting doua forme clinice.

Forma completa este o boala ereditara foarte rara,
transmisa dupa un model recesiv si legat de X (boala
se transmite prin unul din cei doi cromozomi X de la
mama, si doar baietilor). Va antrena un deficit
complet (absenta sau non-functionalitatea) al
receptorilor pentru androgeni si se caracterizeaza
prin absenta totala a diferentierii masculine in timpul
embriogenezei si prin absenta caracterelor sexuale
secundare la pubertate.
Aspectul fizic este pur feminin, fara ambiguitate la
nastere: vulva formata, dar vagin scurt si uter
absent.

Diagnosticul este deseori stabilit in copilarie datorita

descoperirii de testicule intra-abdominale sau
inghinale.
La pubertate, sanii se dezvolta, dar exista amenoree
(absenta menstruatiei) si absenta pilozitatii axilare si
pubiene.
Orientarea psihosexuala este feminina.
Tratamentul implica gonadectomie dupa pubertate
deoarece risca sa degenereze in tumori maligne ,
urmate de un tratament estroprogestativ substitutiv
pentru a intretine caracterele sexuale secundare
feminine.

 Forma incompleta, exceptionala, este o anomalie

familiala care ar fi datorata unei disfunctii a
receptorilor la androgeni.
Se traduce printr-o ambiguitate sexuala la nastere
sau, cel mai adesea, printr-o masculinizare
incompleta la pubertate (dezvoltarea sanilor,
micropenis, anomalie de pozitionare a testiculilor,
pilozitate putin abundenta).
Tratamentul la nastere poate face apel la chirurgie
dupa alegerea sexului. Mai tarziu, se poate favoriza
masculinizarea prescriind doze masive de androgeni.

Un copil afectat

Unul din cei doi membri ai cuplului este afectat

Aceasta situatie implica in general (dar nu intotdeauna!) bolile

recesive autosomale frecvente
Exemple : mucoviscidoza, drepanocitoza, talazemiile,
hemocromatoza

Testarea persoanelor asimptomatice

Cunoasterea modului de transmitere

permite determinarea rudelor la risc
risc

Daca mutatiile sunt caracterizate

este posibila testarea tuturor
persoanelor inrudite care doresc

Daca exista o preventie eficace

interesul testului este mare
(hemocromatoza, polipoza
colonica familiala)

Daca nu este posibila nici

o preventie si boala are
un prognostic sever
(chore de Huntington)

Numeroase probleme psihologice si etice fac ca

pacientul sa fie preluat de o echipa multidisciplinara
Cu exceptia cazurilor exceptionale (interes in ceea ce priveste terapia), copiii minori asimptomatici nu sunt
niciodata testati

Boala recesiva legata de X

Verifica daca mama lui este
purtatoare (elimina o mutatie
de novo).

Cauta din aproape in aproape

toate femeile susceptibile a fi
vectoare

Evalueaza riscul pentru

femeia care cere sfatul
genetic

Pe acest arbore genealogic sunt notati subiecti care au sau au avut

semne clinice sugestive pentru distrofia miotonica Steinert
II-2, in varsta de 65 ani prezinta cataracta, calvitie, tulburari neuromusculare compatibile cu boala Steinert
III-3 si III-4, in varsta de 35, respectiv 38 ani prezinta aceleasi semne
III-5 a prezentat o intrerupere medicala a sarcinii pentru imobilism
fetal si hidramnios, analiza genetica a fatului nu a putut fi realizata