1.Dreptul.

Geneza si evolutie
1.1. Originea si defi nirea dreptului

Sintagma originea dreptuluieste subscriptiva a primit doua

valente din punct de vedere al teoriei generale a dreptului si al filosofiei
dreptului:
a) origine in sens istoric(aparitie);
a) originea dreptului in sens de substanta a acestuia,respective
totalitatea conditiilor obiective si permanente.
Ceea ce se dovedeste important,in legatura cu originea
dreptului,nu este determinarea inceputului istoric al dreptului,ci esenta
sa,ansamblul conditiilor obiective care ii determina existent si ii determina
esenta. Daca imprejurarile concrete si perpetue,cu rol determinant in
formarea si mentinerea dreptuluiar pieri existent dreptului nu ar mai avea
temei,justificare.
Rezulta deci ca originea dreptului,trebuie cautata nu in trecut ,ci in
dreptul actual,caci principiul originar,exista atata vreme cat exista si lucrul si
lucrul nu exista decat vreme cat exista principiul,spunea I.Dogaru.
CONCLUZIA:Nevoia de reguli de raportare intersubiectiva create de
un grup social,fara a deosebi in privinta formeleor,reguli exterioare
constiintei individual,constituie esenta dreptului. Asadar ceea ce face dreptul
sa existe este tocmai lipsa de capacitate a individului de a stabili reguli fara
a face abstractive de semeni,de a da nastere la relatii sociale optime fara a fi
nevoie de existent unei structure diriguitoare.
Asupra relatiilor sociale,a conduitei oamenilor actioneaza o mare
varietate de norme,in cele mai variate forme si modalitati.Societatea umana
este cladita si functioneaza conform unor principii si norme izvorate din
necesitatea existentei sociale.
Actiunea dreptului asupra relatiilor sociale are loc in cadrul unui
sistem de reglementare,compus dintr-o multitudine de norme sociale si se
realizeaza concomitant printr-o impletire si interactiune a diferitelor categorii
de norme pentru o mai precisa delimitare si intelegere a reglementarii
1

juridice a relatiilor sociale este necesara cunosterea,fie si mai generala a

actiunii si a altor norme,a reglementarilor de natura extrajuridica.
Dreptul ca fenomen juridic are rolul de a:
Reglementa activitatea economic-sociala;
Stabili conduita persoanei in societate,impusa prin norma de drept;
Dreptul obiectiv,ce constituie fundamental dreptului subiectiv,astfel ca
acesta din urma exista si poate fi exercitat numai in conditiile in care
este recunoscut si ocrotit de norma juridical;
Dreptul subiectiv desemneaza totalitatea normelor juridice generale si
obligatorii,susceptibile de a fi impuse prin forta de constrangere a
statului.
Din cele mai vechi timpuri,oamenii si-au desfasurat viata si activitatea
lor pe baza unor reuli de conduit care la inceput au luat forma traditiei
deoarece nu erau scrise si aceste obiceiuri se transmiteau de la o generatie
la alta.
In societate oamenii creeaza intre ei numeroase si variate relatii
sociale care in present sunt guvernate de norme de comportare obligatorii
elaborate de stat cu natura diferita dupa cum ele apartin morale
,religiei,politicii,eticii sau a altor domenii de viata si activitate.
Asadar nu toate normele de comportare devin norme juridice
incadrate in domeniul dreptului.Alegerea problemelor si a relatiilor economicsociale care vor cadea sub influenta dreptului si vor fi reglementate de
normele acestuia o face societatea la un moment dat ,in raport de nevoile
economic-sociale ,de importanta lor pentru statul roman la ceasta
data.Normele juridice care alcatuiesc dreptul roman constituie numai un
domeniu al normelor care exista in societate si carmuiesc activitatile
oamenilor

1.2.Dreptul administrativ-ramura autonoma de

drept

Particularizand,in ceea ce priveste dreptul administrative,geneza si evolutia

acestuia, poate fi desprinsa din textile Regulamentelor Organice.Ca si datare
istorica,dreptul administrative isi are punctual de plecare la sfarsitul secolului al XIX2

lea si conturandu-se mai pregnant in special dupa primul razboi mondial.In

Regulamentele organice apar primele idei ale descentralizarii administrative in
organizarea comunala,dar principiul descentralizarii apare ca deziderat doar in
Constitutia din 1899.Tot in Regulamente apare in forma incipient,si destul de
timida,principiul separatiunii puterilor,iar in 1864,o data cu aparitia Consiliului de
Stat recunostem geneza contenciosului nostru administrative.Spre sfarsitul secolului
al XIX-lea apar primele lucrari de doctrina in materie administrative.In 1891,apare la
Iasi,Dreptulu administrative romanual profesorului Giorgie C.A.Urechia,o
prelucrare dupa Scolari,Garelli si Persico.In 1891 apare la Bucuresti Cursul de
Drept Public Romanal profesorului C.G.Dissescu,care trateaza in volumul al treilea
Dreptul administrative.La 1900 apare la Facultatea de Drept din Bucuresti,Dreptul
administrative romande Aurel Onciu.

In aceasta perioada,adica pana la inceputul sec.al XX-lea,nu putem

vorbi de un rol major al jurisprudentei in formarea dreptului administrative,cu
toate ca in jurisprudenta pot fi gasite hotarari judecatoresti destul de
importante privind responsabilitatea ministerial,responsabilitatea puterii
publice sau privind domeniul public.
Secolul XX reprezinta in evolutia Dreptului administrative romanesc
o perioada ce se remarca atat printr-o dezvoltare a jurisprudentei,cat si prin
aparitia unor lucrari de doctrina de o deosebita valoare.In primul rand se
remarca opera profesorilor Paul Negulescu si Anibal Teodorescu care alaturi
de Victor Onisor,I.V.Gruia,C.G.Rarincescu,G.Alexianu,J.H.Vermeulen si
I.G.Vantu pot fi considerate intemeietorii Stiintei Dreptului Administrativ din
Romania.
Pentru a se realiza o ancorare a dreptului administrative este
necesara gasirea unei definitii care sa consolideze idea de drept
administrativ si ceea ce acesta cuprinde.Asfel dreptul administrativ paote fi
definit ca o ramura de drept public care reglementeaza ,concret sau cu
valoare de principiu,relatiile sociale din sfera administratiei publice,precum
sip e cele de natura conflictuala dintre autoritatile publice sau structure
private ,investite cu autoritate publica ,pe de o paret.si pe cei vatamati in
drepturile lor prin actele daministartive ale acestor autoritati,pe de alta
parte.

1.3.Obiectul dreptului administrativ

Discutiile cu privire la continutul si sfera administratiei publice sunt inseparabile de

cela care privesc obiectivul dreptului administrativ.Autorii au fost mereu preocupati de a formula
criterii care sa fie de natura a contura obiectul dreptului administrativ,in raport cu obiectul
administratiei publice,cat si in raport cu alte ramuri de drept,in principal al dreptului
constitutional.Astfel se contureaza o imagine asupra balansului dintre dreptul adiministrativ si
dreptul constitutional,determinat,in primul rand,de filozofia ce sta la baza raporturilor dinte
executiv si legislativ,filosofie reflectata evident,de Constitutie.Ca regula sa putut observa nota de
delimitare a obiectului dreptului administrativ prin referire la ceea ceramane,are concretete si
mai multa stabilitate,prin comparatie cu obiectul dereptului constitutional care vizeaza ceea ce e
supus schimbarilor politice,fiind mai general si mai persabil.Plastic sa exprimat in acest sens si
Anibal Teodorescu,cand a spus ca dreptul constitutional este acela care organizeaza,cel
administrativ lucreaza.
In literatura romana postbelica sau propus mai multe solutii care pot fii clasate astfel:
a) dreptul administrativ este singura ramura de drept aplicabila administratiei publice(teza
unicitatii);
b) dreptul administrativ se aplica administratiei publice alaturi de alte norme(dupa unii
autori,toate normele juridice au aceeasi importanta,dupa alti autori,normele de drept
administrativdirijeazanormele de drept privat;
c.

dreptul administrativ nu se aplica numai activitatilor realizate de organele

administratiei publice,ci si activitatilor de natura administrativa realizate de alte
organe de stat.

Chiar daca organele actuala de stat din tara noastra au o alta configuratie fata de cele existente
pana in 1989,`devreme ce nu poatefi contestata existenta,si atunci si acum,a unor organe
destinate administratie de stat(publice),discutia stiintifica evocata mai sus este de actualitate.Fara
a mai relua analiza fiecarei opinii in parte,dreptul administrativ,intr-adevar,nu mai este singura
ramura de drept care,la acest timp,se aplica administratiei publice-teza pluralitatii de norme,care
este acceptata si de unii autori francezi sau doctrina din alte tari occidentale,cum ar fi cea din
Elvetia.
Trebuie sa facem distinctie dupa cum normele dreptului administrativ se intersecteazacu
normele altor ramuri de drept public,respectiv cu norme ale ramurilor dreptului privat.Atata
vreme cat prin administratie publica intelegem,in final o activitate in regim de putere
publica,logic nu este de conceput ca normele dreptului public,care contureaza sfera rezervata
reglementarii normelor de drept privat,garantand,tot o data,executarea actelor de drept privat.
Prin urmare, pentru a definii obiectul de reglementare al dreptului administrativ in raport cu
administratia publica este necesar sa delimitam cele doua mari situatii:
a) reglementarea relatiilor sociale din sfera administratie publice impreuna cu alte ramuri ale
dreptului public si;

b) reglementarea relatiilor sociale din sfera administratiei publice impreuna cu ramuri ale
dreptului privat.
In alta ordine de idei,cum remarcam si in 1986,reluand o teza formulata,in 1974,de
Prof.Valentina Gilescu,dreptul administrativ reglementeaza si solutioneaza litigii,legate de
administratia de stat,indiferent de organul de stat care o infaptuieste.

2.Statul de drept-forme de
manifestare
2.1.Determinari conceptual privind statul de
drept

Achizitiile conceptual privind statul de drept sunt rezultatul reflectiei

asupra uno evolutii istorice relativ indelungate,contradictorii,cu
reusite,esecuri si orizonturi mereu de cercetat ale celor doua fenomene
independente: statul si dreptul.Fara a putea insista asupra istoricului
conceptiei statului de drept,mentionam in continuare,doar cateva moment
semnificative.
Evolutia conceptiei statului de drept este indisolubil legata de lupta
impotriva feudalismului si monarhiei absolute,de evolutia doctrine liberale in
tariel vest-europene.
Un element de referinta in acest sens il reprezinta Magna
Carta,documentcelaboraat in Anglia,in 1215,si care,reglementand raporturile
dintre ree si nobilii rebeli,continea,in forma arbitrare si principiul
legalitatii,devenite mai tarziu piatra de temelie a notiunii de domnie a
legi(Rule of Law).Carta prevedea ca nimeni nu poate fi ridicat sau intemnitat
decat in urma unui process legal correct,desfasurat potrivit legii tarii.
Doctrina liberala,ale carei radacini se afla in gandirea politicaa a
revolutiei din Anglia din secolul XVII-lea,combate monarhia absoluta si
5

promoveaza un sistem de guvernare organizat sub forma monarhiei

constitutionale si conform principiului separatiei puterilor.
Sa mai semnalam ca Declaratia Americana de independent afirma
idea egalitatii naturale a oamenilor,a drepturilor lor inalienabile ce nu pot fi
incalcate,ideea suveranitatii poporului,a dreptului la rezistenta fata de
opresiune si de rasturnare a puterii care devine tiranica.
In plan filosofic,Kant si apoi Fichte relevau ca individul este
om,indiferent de calitatea sa de cetatean si ca statul este obligat sa se
conformeze dreptului care este fundamental pe calitatea individului de
om,iar Hegel subliniat autonomia si legitimitatea dreptului. In secolul al XIXlea,in contextul promovarii unor valori precum
umanismul,libertatea,demnitatea persoanei umane,JELLINEK sustinea teza
autolimitarii statului,in virtutea careia statul insusi acorda,in
interior,indivizilor drepturi subiective impotriva sa.
In cadrul analizei stadiilor evolutiei conceptiei statului de drept,a
fost facuta aprecierea ca formula statului de drept ar sintetiza in mod
fericit,elementele unei triple doctrine,cea liberala,originara,insa cu caracter
destul de conservator,cea si mai cconservatoare si ,in unele cazuri,chiar cu
caracter reactionar,precum aceea a Rechtsstaat-ului german si ,in
sfarsit,cea strict liberala,exprimata atat in principiul Rule of Law,cat ssi in
principiul legalitatii,mostenit de la revolutia franceza.
Nucleul conceptual al statului de drept s-a format astfel la
intersectia a trei mari modele:
1. in versiunea engleza,Rule of Law s-a inplantat progresiv in
ambianta suveranitatii monarhului,si ca incercare de limitare a
acesteia,iar in cele din urma de consacrare a suveranitatii
Parlamentului.S-a ajuns la recunoasterea unei Puteri constituiteprin normele dreptului pozitiv,la necesitatea fondaarii actelor
executive,direct sau indirect,pe autoritatea Parlamentului,la
obligatia tuturor,in egala masura,de a se supune legii si jurisdictiei;
2. in versiunea germana,conceptul de Rechtsstaat care in evolotia
sa istorica a cunoscut patru ipostaze:a)liberala,corespunzatoare
fazei societatii moderne sau caapitaliste,cu sfera sa privatata care
reclama existenta unor drepturi fundamentale,subordonarea
puterii dreptului,legi caare sa satisfaca cerintele de egalitate a
competitiei economice,preeminenta Parlamentului;b)materiala,in
caare conceptul de Rechtsstaat devine conceptul constitutional
6

central,statul realizandu-si scopurile numai in cadrul dreptului si

prin drept;c)formala,o data cu ascensiunea pozitivismului
juridic,dreptul nu mai poate fii situat deasupra statului,fiind creatia
acestuia,statul insa isi restrange propria sa activitate,prin norme
juridice pe care el insusi le creeaza;d)democratica,fondata pe
principiul legitimitatii in care decizia oficiala a organelor statului
adoptata conform unei proceduri,are la baza consintamantul
exprimat al cetatenilor.In aceasta ipostaza,accentul este pus pe
ideea de Constitutie,principiul suveranitatii poporului si
promovarea drepturilor omului;
3. in versiunea franceza,statul de drept a fost un stat legalcare
cultiva principiul legalitatii,tinde spre asigurarea suprematiei
legislativului in raaport cu executivul .
Constructia statului de drept implica un proces
istoric,contradictoriu,cu realizari si dificultati,cu accente concrete puternice
de la stat la stat,in functie de ansamblul factorilor socio-politici si culturali din
fiecare tara,care nu trebuie insa sa afecteza esenta sa,in care actiunea
sociala trebuie orientata cel putin in directiile:postularea prin normele
dreptului a unor valori morale si politici autentice si persuasive pentru
societatea civilaglobala si pentru individ;instaorarea unei ambiante
demografice;consolidarea principiului responsabilitatii
statului;institutionalizarea unor mijloace de control eficiente asupra activitatii
lui;instituirea unei ordini juridice coerente si stabile si ,promovarea stricta a
principiului legalitatii si a principiului constitutionalitatii;transformarea omului
in reper axiologic cardinal.

2.2.Difi cultati si perspective-existenta

contemporana a statului
de drept

Inscriindu-se in dezvoltarea istoriei ca o forma superioara de

organizare politico-sociala,validate ca atare de experienta istorica,statul de
drepr cunoste-in realitatea sa-o serie de aspect vulnerabile.Analozele
intreprinse in acest context,releva,intre altele ,urmatoarele pericole care
ameninta in conditii actuale existent staului de drept:

inflatia legislative;
excesul de normativism ca tendinta de autodistrugere;
investirea cu imputerniciri discretionare a organelor
administratiei prin delegarea in favoarea lor,a atributiilor
normative;
posibilitatea separatiei si agravarii conflictului intre valorile
ordinii publice si valorile statului de drept in procesul
aplicarii legii;
recurgerea la forta si utilizarea armelor de foc de catre
responsabilii cu aplicarea legii,trebuind sa fie conciliate cu
respectarea adecvata a drepturilor omului;
tendinte de proliferare a drepturilor omului,de
institutionalizare a unor noi drepturi pentru care nu exista
posibilitati ale realizarii lor in fapt;
excesul de independent al puterii judecatoresti(fenomenul
numitdictatura juristocratica);
dezamagirea asteptarilor societatii fata de drept in
conditiile in care statul nu este tras la raspundere pentru
faptele sale ilicite.

S-a remarcat faptul ca instrumentalizarea

dreptului,transformarea sa inn instrument al politicii ,este o tendinta
ingrijoratoare,un real pericol la adresa statului de drept,in masura in care se
inlocuieste caracterul rational al dreptului prin vointa
guvernantilor,intervenindu-se cu reglementari juridice in aproape orice sfera
a realitatii sociale,chiar in dispretul predictibilitatii,stabilitatii,coerentei
normelor juridice,a egalitatii si corectitudinii in administrarea justitiei.
Dificultati specifice cunoaste situatia statului de drept in tarile
Europei Centrale si Rasaritene in perioada posttotalitara.Dezbaterile si
reflectiile pe acesta tema au evidentiat ca idealul statului de d rept implica
recunosterea conditiilor anterioare legale si referirea numai la dreptul in
vigoare in momentul comiterii faptelor,elaborarea dreptului in contextul unei
societati deschise,pluraliste si democratice,respectarea dreptului in masura
in care principiile si institutiile lui nu cunosc doar o simpla consacrare
8

constitutional,ci sunt interiorizate prin consesnn general de marea majoritate

a cetatenilor,ca o necesitate a vietii sociale.Este vorba de ample procese
sociale in care statul de drept,ca fenomen social complex,trebuie sa tina sub
control sis a depaseasca situatii ca:scaderea brusca a nivelului de
trai,nesiguranta sociala,xenophobia,nationalismul extreme,anomia
morala,lipsa respectului fata de proprietatea publica si private,perpetuarea
unor mentalitati primitive,insubordonarea fata de lege s.a.
De asemenea ,se considera ca un drept autonom,dezvoltat si
putenic supraordonat statului nu e ste posibil intr-o societate in care statul
ramanane,pe langa central puterii ,si principalul proprietar.De aceea ,statul
de drept nu se poate instaura fara o reforma economica radical,fara o
economie de piata.
Previziunile pesimiste cu privire la perspectivele statului de drept
remarca aspect ca:
normativismul este esenta statului de drept care nu inseamna
guvernarea oamenilor,ci domnia normelor;
organul de aplicare ramane intotdeauna marea bresa a statului de
drept(V.Leisner);
un stat subordonat dreptului este pur si simplu imposibil,cel mult
putem concepe statul ca stat care actioneaza prin intermediul
dreptului(M.Troper);
are loc o inlocuire treptata a dreptului,cu mecanisme stiintifice si
tehnologice de asigurare a ordinii sociale si de control social,dreptul
devenind din ce in ce mai subordonat controlului stiintific administrativ.
In replica sunt invocate argument care arata ca domnia legii este
mai buna decat o putere complet arbitrara(J.Campell),mai ales in conditiile
istorice actuale,cand in Europa se manifesta in reintoarcerea la
particularismele entice,mai mult sau mai putin violente si sangeroase in care
par sa prevaleze regionalismele separationiste si in care se impune cu
necessitate constructia unei Europe unite,Europa fiind,in primul rand,nu un
concept geographic,ci un concept ideal si cultural,la baza acestui concept
ideal aflandu-se demnitatea persoanei umane si statul de drept care
reprezinta in esenta patrimonial spiritual european.
Cat priveste perspectivele constructiei statului de drept in
Romania,se apreciaza ca aceasta nu va putea fi copiala indigo a statului de
d rept dintr-o anume tara accidental,daca se vrea real si durabil,va fi un
9

produs national inspirat din principiile si practicile existente in Europa

Occidentala si America,adica aliniat la standardele international si excluzand
orice rabat la principiile si mecanismele fundamentale.
Se poate conchide ,credem ca statul de drept-ca realitate istorica
si concept,prezinta exigente de necontestat si certe avantaje,fiind in acelasi
timp perfectibil in raport cu experienta istorica si tendintele progresului
social,de aceea ,si in Constitutia tarii nostre se prevede in art. 1 alin .
(3),ca:Romania este un stat de drept,democratic si social,in care demnitatea
omului,drepturile si libertatile cetatenilor,libera dezvoltare a personalitatii
umane,dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt
garantate.

3.Principiile statului de dreptraporturi sociale

3.1Raporturi sociale din sfera administratiei
publice,reglementate de dreptul administrative impreuna
cu alte ramuri de drept public

Desprindem trei mari situatii:

a) raporturi reglementate de dreptul administrativ subsecvent altei ramuri de
drept public,in speta,dreptul constitutional;
b) raporturi reglementate de dreptul administrativ ca drept comun pentru alte
ramuri ale dreptului public(de exemplu pentru dreptul financiar) si;
c)raporturi reglementate de dreptul administrativ in colaborare cu alte ramuri ale
dreptului public(de exemplu dreptul international public).Probleme teoretice deosebite se ridica
numai pentru prima situatie fiind vorba de teoria raporturilor cu dubla natura juridica.

10

In dreptul constitutional teza dublei naturi juridice a unor raporturi

sociale(juridice)pleaca de la ideea ca toate relatiile sociale ,care sunt reglementate de normele
Constitutiei sunt raporturi de drept constitutional,ceea ce nu exclude,din potriva ingaduie
calificarea anumitor raporturi juridice si din perspectiva altor ramuri ale drepturilor,cum ar fii
dreptul administrativ,dreptul civil,dreptul muncii etc. In spiritul acestei conteptii,normele
juridice constitutionale care reglementeaza organizarea administratie de stat conduc la raporturi
cu dubla natura juridica,de drept constitutional si drept administrativ.
Astfel,se confirma rolul dreptului constitutional de ramura conducatoare a sistemului de
drept sau de factor structurant,precum si rolul Constitutie de izvor principal de drept,in
general,nu numai pentru dreptul constitutional.
Evolutia dreptului administrativ in ultimul secol,efect firesc al cresteri sarcinilor
administratiei publice a condus la desprinderea unor institutii ale sale in veritabile ramuri(de
exemplu dreptul financiar,dreptul politienesc,dreptul agrar,dupa unii dreptul rutier,dreptul
mediului etc).Pentru toate acestea dreptul administrativ are rolul de drept comun caci in
esenta,ramurilerespective consacra tot un regim juridic administrativ.de aceea pare inutil sa
precizam ca din sfera de regelementare a dreptului administrativ sunt excluse relatiile sociale
care au caracter financiar.Cand facem referire la obiectul dreptului administrativ,raportat la
obiectul adiminstratiei publice,logic,trebuie sa avem in vedere caracterul acestuia de drept
comun.
Relatiile externe ale unui stat,dupa unii autori,cum sa vazut ,nu pot fii excluse din sfera
relatiilor publice,dreptul administrativ regleaza,insa,administratia exterioara prin cooperarea cu
dreptul international public.Dupa cel de-al doilea razboi mondial,multe Constitutii consacra
prioritatea normelor internationale,in raport cu normele interne,ceea ce determina un raport de
subsecventa intre dreptul administrativ si dreptul international public.
Potrivit art.20 alin.(2) din Constitutia noastra,daca exista nonconcordanta intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului,la care Romania este parte,si legile
interne au prioritate reglementarile internationale.Rezulta ca in aceasta materie normele de drept
intrenational-public au preeminenta fata de normele intene de drept administrativ.
Este de subliniat,ca asemenea colaborarinu se realizeaza numai pe plan extern,ci si pe
plan intern,anume in sfera reglementarii activitatii organelor administratiei publice ce au menirea
asigurarii ordibnii publice.Pe acest teren,normele dreptului administrativ se intaalnesc cu
normele dreptului penal;organele administratiei publice specializaate aplica deopotriva normele
dreptului administrativ,dar si pe cele ale dreptului procesual penal,avand calitatea decercetare
penala.Dupa cum se arata in litera de specialitate,aceste organe se subordoneaza atat
administrativ fata de ministerul din care fac parte,cat si functional fata de procuror cu precizarea
ca ofiterii de politie care sunt arondatiParchetului National Anticoruptie sunt constituiti intr-o
brigada ce face parte din structura acestuia.

11

3.2 Raporturi sociale din sfera administratiei

publice,reglementate de dreptul administrative impreuna
cu ramuri ale dreptului privat.Dreptul administrative,factor
structurant.

Teza raporturilor cu dubla natura juridical ingaduie sa se sustina ca

si in sfera administratiei publice apar asemenea raporturi,rolul de factor
structurant jucandu-l dreptul administrative.In felul acesta normele dreptului
administrative,dupa normele dreptului constitutional guverneaza si
orienteaza reglementarile juridice civile din sfera administratiei publice,dand
sensul exercitarii organelor administratiei de stat sau ale comunitatilorlocale.
In orientarile unor doctrinari asupra obiectului dreptului
administrative se pretinde ca dreptul civil,dreptul muncii etc.reglementeaza
continutul competentei organelor administratiei de stat,iar normele de drept
administrative reglementeaza doar modalitatile de exercitare a competentei
organelor administratiei de stat.
Daca prin competent unui organ al administratiei de stat vom
intelege atitudinea acestuia de a purta o anumita activitate si de a fi,in
acest sens,titular in raporturi juridice de putere,este nefiresc, sub aspectul
coeziunii logice,sa afirmam ca ansamblul de drepturi si obligatii in realizarea
puterii de stat,pe care-l presupune competent,este stabilit de alte ramuri de
drept(civil,muncii,familiei etc.),iar normele de drept administrative s-ar
rezuma sa reglementezedoar modalitatile de exercitare a competentei
organelor administratiei de stat.Ce poate reprezenta competenta fara
continutul sau?
Aspectele de continut ale competentei sunt reglementate ,inainte
de toate,printr-un regim de putere,de drept constitutional,respective de
drept administrative(in sens de d rept comun),fiind posibil ca sub conducerea
acestui regim juridic sa intervina si norme ale altor ramuri de drept,ramuri
din sfeta larga a ceea ce ,traditional,a fost denumit drept
privat(civil,familiei etc).
Pe de alta parte ,dreptul administrativ are ca obiect de
reglementare si acel fasciculde relatii sociale care garanteaza producerea
efectelor de dpret civil,instituind un sistem complex de masuri de
constrangere administrative,cu sau fara caracter sanctionator.La nivelul
12

intregului sistem de drept,dreptul administrative ni se infatiseaza,asadar ca

un cosistem de protective publica ,o ramura de aparare sociala,la fel ca si
dreptul penal.Cum dreptul penal apara valorile sociale cele mai
importante,vom retine ca dreptul administrative apara restul valorilor sociale
cu caracter general.Este ,deci,un drept de aparare sociala de gradul II.De
aici rezulta ca normele de drept administrativ de vreme ce apara relatii de
familie,de proprietate etc.,dobandesc,totodata,semnificatia unor norme care
faciliteazaaplicarea normelor de drept privat.

3.3.Resursele sociale ce fac obiectul activitatii

administrative realizate de stat din afara
<<executivului>>

De principiu,in dreptul public contemporan se admite ca normele

de drept administartiv,in conditiile prevazute de lege,pot reglementa si
problemele sociale din sfera faptului administrative ce mijloceste realizarea
competentei altor organe de stat.Este aici sensul ,de vreme ce regimul
adminstrativ este cerut de legiuitorul constituant ca mijloc,nu ca scop,este
firesc sa apreciem ca el intervine intr-un raport de subsecventa fata de alte
regiuni juridice,mijlocind realizarea acestora,in primul rand,al unor regimuri
tot de drept public.In acelasi timp,normele de drept administrative ne par ca
o garantie supimentara a realizarii drepturilor fundamentale atunci cand sunt
puse in cauza acte administrative ale altor autoritati publice decat cele ale
administratiei publice,fiind vorba insa de o alta categorie de acte
administrative.
Ca si o concluzie finala,se observa stransa legatura dintre aceste doua
fenomene cu care ,de- a lungul lucrarii m-am confruntat sip e care am incercat sa le
expun pe fiecare in parte dar sip e ambele luate ca un intreg.Asadar existent
statului reprezinta punctul de plecare al dreptului,al existentei statului de
drept,forma de manifestare ce nu si gaseste concretizarea decat intr-un stat.Atat
existent statului,cat si a dreptului sunt beneficii de care ne bucuram si care sunt
absolute necesare functionariactivitatii vietii indivizilor luati ca si grupuri
sociale.Respectarii legii,a conduitei in societate constituie esenta unei functionari
corecte a statului.

13