Curs 2 Sociologie juridica

Istoria sociologiei juridice principalele paradigme

Auguste Comte, ganditor pozitivist, fondatorul sociologiei ca stiinta si-a intemeiat conceptia
pe doua premise fundamentale : prin ratiune individul poate sa proiecteze o noua ordine
morala si sociala, superioara celei realizate prin traditie ; prin metoda empirica bazata pe
observatie, stiinta este suverana a tot ceea ce este util si rational intr-o societate. Prin ratiune
Auguste Comte intelegea capacitatea individuala de a-si autoordona logic ideile despre lume
si viata. Ordinea logica a ideilor este o conditie apriorica a ordinii colective printr-o suma de
individualitati care gandesc rational.
Ce este pozitivismul?
Curent de gandire in care cercetatorul trebuie sa se concentreze pe observarea, descrierea si
sistematizarea faptelor sociale care se pot studia in mod nemijlocit in vederea descoperirii
unor regularitati care sa explice relatiile constante existente.
Faptul social este orice fel de a face , fixat sau nu, capabil sa exercite asupra individului o
constrangere exterioara.
Legea celor 3 stadii
Stadiul teologic- un produs final al istoriei omului si al umanitatii. Nu este insa un produs
sine-qva-non al evolutiei, este nevoie de contributia sociologiei pt a realiza consensul necesar
ordinii sociale ( pt Comte, sociologia era stiinta stiintelor).
In stadiul pozitiv al societatii ordinea nu se mai bazeaza pe constrangere si presiune
normativa, ci pe armonie si progres. Tocmai pt ca Auguste Comte spunea ca acest stadiu
presupune armonie si progres si ca dispar tensiunile si contradictiile, marxism-leninismul dar
si forma sa aplicata, adica statele comuniste din a doua perioada a sec. 20, au imbratisat
aceasta idee (in socialism si mai ales in treapta sa superioara, comunism dispar contradictiile
ireconciliabile, relatiile sociale desfasurandu-se pe baza armoniei, a intelegerii reciproce).
In consecinta, dreptul a devenit un vestigiu metafizic, imoral si arhaic, fiind inlocuit cu ideea
de datorie.
Deviza noii ordini pozitive- nimeni nu are alt drept in afara de acela de a-si indeplini mereu
datoria ( Auguste comte). Pt Comte singura norma fundamentala care poate orienta actiunea
umana este stiinta.
Ehrlich (german,nascut in Bucovina) lucrare fundamentala- Fundamentele sociologiei
dreptului, 1913
Interesul pt sociologia juridica apare in urma observarii modului in care se aplica un sistem de
drept austriac, intr-un teritoriu cu o populatie majoritar romaneasca. Imperiul austro-ungar a
avut pretentia sa aplice un drept austriac foarte bine construit si fundamentat teoretic intr-o
populatie care nu avea cunsotinte despre norma juridica si regula. In urma acestor observatii
face distinctia dintre dreptul legal, elaborat de autoritatea statala si dreptul viu-spontan si
1

difuz al diferitelor grupuri sociale. Il ajuta foarte mult geografia locului sa faca aceasta
diferenta pt ca dreptul viu era mult mai prezent decat dreptul legal, elaborat de autoritatea
statului. (in imperiu dreptul legal functiona mult mai puternic)
Dreptul legal determinat de stat
Dreptul viu determinat de grupul social (se adreseaza celei mai mari parti a realitatii
sociale)
Sociologia juridica va trebui sa inceapa cu unificarea si cercetarea sistematica a dreptului viu.
Metodologii de cercetare a sociologiei juridice
Studierea dreptului legal si a documentelor juridice (analiza documentelor sociale), inclusiv a
deciziilor tribunalelor.
Prin observatia directa a vietii normative a grupurilor sociale (adica a obiceiurilor, uzantelor,
practicilor) indiferent daca sunt recunoscute, ignorate sau doar contestate de dreptul oficial,
autorul (Ehrlich) pune accent deosebit pe observarea directa, extinzand domeniul sociologiei
juridice si stabilind reperele metodologice de cercetare.
Prin observarea comunitatii romanesti din Bucovina de Nord, Ehrlisch a evidentiat faptul ca
in orice societate, alaturi de ordinea juridica, oficiala a statului, exista si functioneaza o ordine
sociala pacifista, spontana alcatuita prin libera organizare a vointelor individuale si colective.
Chiar daca in interiorul acestei ordini pot aparea anumite conflicte sau tensiuni sociale, ele se
pot rezolva fara interventia dreptului oficial, recurgand la forme cvasi-jurisdictionale, cum ar
fi : arbitri, martori, consilii de impacare.
Staborul este o forma paralela (fara interventia dreptului oficial) de rezolvare a problemelor.
Gusti Ehrlich a ocupat un loc de onoare in stiinta juridica, ca un spirit viu si creator, el a
fost un membru devotat al Institului Social Roman (institul care a realizat la noi
monografiile) si a imbratisat cu loialitate cetatenia romaneasca.
Durkheim : a fondat scoala sociologica franceza, aducand doua tendinta inovatoare
recoltarea si prelucrarea de date si fapte statistice din domeniul economiei, moralei, istoriei si
dreptului. Incercarea de a distila si decanta materialul statistic de recoltat in vederea
identificarii evolutiei diverselor sisteme normative si culturale si a factorilor care determina
schimbarea lor.
Teza sa de doctorat: Diviziunea muncii in societate (Paris, Sorbona, 1893) analiza
schimbarilor sociale ca urmare a industrializarii societatii franceze. El face o distinctie
fundamentala intre: forma de dezvoltare mecanica- in care fiecare grup traieste izolat de
celelalte, indivizii traiesc in general sub circumstante identice, realizaeaza munci identice si
au fiecare in parte o valoare identica. Exista o mica necesitate de talente individuale,
solidaritatea bazandu-se pe uniformitate. Forma de dezvoltare organica- aflata la polul opus.
In aceasta forma, diferitele segmente ale societatii sunt impartite printr-o clara diviziune a
muncii.
Legea joaca roluri diferite in cazul celor doua forme de societate. Crima apare si ea in moduri
diferite ( crima in sociologie = orice fel de forma de devianta penala). In societatea
mecanica crima este normala, in sensul ca o societate fara crima ar fi patologic
supracontrolata, legea functioneaza datorita uniformitatii membrilor si de aceea orice deviere
2

de la normele stabilite este aspru sanctionata. In cea organica, legea regleaza interactiunile
diferitelor parti ale societatii si o repune in drepturi pe cea care este amenintata (?). Pe masura
ce societatea evolueaza spre o forma organica, apare o stare patologica pe care Durkheim o
numeste anomie care produce o varietate de dezordini sociale, inclusiv crima. ( etimologic gr.
anomos=fara norme).
Analizand trecerile de la societatile traditionale la cele moderne, el a observat ca diviziunea
muncii poate conduce in anumite situatii la o dislocare a retelelor de solidaritate sociala si la o
slabire a constiintei colective ca forta reglatoare a societatii. Aceste tendinte se pot amplifica
in perioade de criza, calamitati, conflicte sau razboaie cand influenta reglatoare a societatii
scade considerabil. In asemenea momente, societatea devine incapabila sa isi exercite
autoritatea asupra indivizilor iar acestia la randul lor nu mai stiu ce este just si nejust, care
sunt revendicarile si sperantele lor legitime, si cele care intrec masura fiecare putand pretinde
orice ( in acest context s-a definit anomia la Durkheim).
Prin ce se caracterizeaza anomia: primordial prin dislocarea si scaderea constiintei colective
si a moralitatii, prin dereglare normativa si culturala, fiind o consecinta patologica a
diviziunii muncii sociale.
Weber: economist, sociolog si politolog a dominat intreaga sociologie germana prin
contributiile sale privind puterea , legitimitatea, ordinea juridica si administrativa. Principalele
sale lucrari : Etica protestanta si spiritul capitalist, Studii de sociologie a religiilor
mondiale, Economie si societate.
Anti-pozitivist (spre deosebire de Comte), Weber afirma cu claritate triplul principiu
metodologic: incercarea de a explica fenomenele macroscopice (la nivel societal), prin
reducerea lor la cauze microscopice (identificare de ideologii care nu se vad ), principiul
conform caruia aceste cauze trebuie cel mai adesea asimilate motivelor actorilor sociali
participanti (legatura dintre dimensiunea subiectiva a producerii fenomenelor sociale care
consta in motivatia actorilor sociali); principiul de simplificare ce pretinde ca actorii sociali
sa fie grupati in tipuri ideale pt a explica fenomenele macroscopice.
Contributia lui Weber la afirmarea sociologiei juridice s-a realizat prin:
a) comprehensiunea si rationalitatea actorilor sociali
b) tipurile ideale de autoritate
c) tipurile ideale de drept
Comprehensiunea si rationalitatea: individul este unitatea de baza deoarece el este unicul
detinator al unui comportament reprezentativ. Comportamentul este intotdeauna
comprehensibil, deci principala sarcina a sociologiei consta in regasirea sau reconstituirea
motivelor care il determina pe actorul social sa adopte un anumit comportament, atitudine sau
credinta.

Weber introduce doua tipuri de rationalitate

1. rationalitate instrumentala : consta in realizarea scopurilor cu cele mai eficiente mijloace
2. rationalitate simbolica : corespondenta scopurilor cu valori sociale
Numai in mod intamplator o actiune rationala din punct de vedere instrumental, poate
coincide cu o rationalitate de tip simbolic, deoarece cea mai mare parte dintre actiunile bazate
pe instrumentalitate ignora valorile umane. Actiunile bazate pe rationalitate simbolica nu au
nicio eficienta si sunt adeseori dominate de irationalitate.
Tipuri ideale de autoritate:
autoritate traditionala
autoritate carismatica
autoritate legala
Autoritatea traditionala se bazeaza pe datini consfintite care se intemeiaza pe credinta
indivizilor in validitatea dominatiei unei autoritati....? Este cea mai veche forma de autoritate,
bazata pe traditii.
Autoritatea carismatica (carisma = har sau insusire neobisnuita a unui personaj inzestrat cu
o serie de calitati deosebite cum ar fi: frumusete, inteligenta, elocinta, eroism, spirit de
sacrificiu)
Autoritatea legala cea mai frecvent intalnita
- trebuie sa renunte la libertatea sa individuala in favoarea interesului social general
Evolutia dreptului
Justificarile exterioare ale legitimitatii normelor sunt reprezentate de asa numitii agenti ai
dreptului: judecatori, politisti, magistrati, functionari administrativi,etc. Evolutia acestui
personal s-a facut de la tipul irational, specific societatilor traditionale la tipul rational,
caracteristic societatilor moderne.
Procesul de evolutie a dreptului s-a realizat in directia rationalizarii si birocratizarii,
conducand la raporturi tot mai diferentiate si predictibile intre actorii sociali si mediul social.
Birocratia in sensul weberian, presupune rationalizarea deciziilor, disciplina interna,
rutinizarea procedurilor, impersonalitatea si loialitatea membrilor organizatiilor, toate acestea
avand ca finalitate eficienta activitatilor desfasurate.
Tipuri ideale de drept
1. drept material irational intemeiat pe liberul arbitru al legislatorului si pe calitatile
judecatorului, ambii realizand legea si justitia pe baza de inspiratie
2. drept material rational- fundamentat pe existenta unor imperative morale sau religioase
cu valoare juridica (coranul sau cartile profetilor)
3. drept formal irational bazat pe o decizie formala elaborata de un judecator, care este
totusi irationala, deoarece apeleaza la revelatie, profetii si oracole.
4. dreptul formal rational- fundamentat pe un sistem de norme codificate in mod rational

Scoala juris-prudentei sociologice

Scoala juris-prudentei sociologice americane sau teoria sociologica a dreptului afirma ca :
Dezvoltarea dreptului este atat rezultatul unor deductii logice cat si al experientei practice , a
judecatorilor si magistratilor abilitati cu administrarea justitiei. In consecinta, metoda
deductiva de formulare si interpretare a normelor juridice trebuie inlocuita cu cea inductiva
prin care se poate alcatui o metoda unitara, formandu-se un standard juridic.
Acordand un rol mai mare precedentului judiciar, definirea sociologiei juridice depinde in
mod fundamental de conceptul care este atribuit dreptului. Astfel, in juris-prudenta
sociologica americana, dreptul reprezinta instrumentul principal de control social intrucat el
cuprinde o serie de mijloace organizate, pozitive si negative prin care societatea evalueaza
conduitele indivizilor.
T.Parsons
Orientarea structuralist-functionalista considera societatea , care s-a bucurat de o larga
audienta in sociologia americana, considera societatea in ansamblul ei ca o totalitate de
structuri si functii care asigura coeziunea, echilibrul si stabilitatea sistemului social.
In conceptia lui Parsons, orice actiune sociala trebuie evaluata intr-un cadru de referinta ce
include 3 elemente:
normele sociale
actorii sociali
contextul social
In acest cadru de referinta normele sociale ocupa un loc fundamental intrucat ele indica
individului alternativele permisibile social si in functie de care isi poate orienta actiunile in
diferite situatii sociale.
Principala cale de integrare a individului in societate trebuie sa devina dependenta de gradul
de interiorizare de catre acesta al normelor, valorilor si simbolurilor impuse de societate.
Aceasta interiorizare se realizeaza in principal prin intermediul procesului de socializare.
Socializarea apare ca factor principal de control social, prin intermediul caruia indivizii isi
orienteaza motivational si valoric actiunile, integrandu-se armonios in societate.
Parsons evidentiaza ca supunerea la norme nu se datoreaza unor factori de control coercitiv ci
unui mod de comportament firesc, datorat interiorizarii normelor si valorilor sociale.
Merton modifica teoria functionalista, evidentiind ca in cadrul structurilor unei societati pot
exista atat elemente functionale cat si disfunctionale. Raportul functional-disfunctional are un
caracter relativ si cultural normativ, in sensul ca ceea ce este functional intr-un anumit sistem,
poate fi disfunctional in altul, datorita varietatii normelor si valorilor sociale.
Merton redefineste notiunea de anomie si construieste o paradigma explicativa pe baza
conflictului care se naste intre scopuri si mijloace. ( discrepanta semnificativa intre modelele
culturale si mijloacele sociale permise). Aceasta discrepanta determina o anumita deruta si
dezorientare valorica si normativa a indivizilor.
5