Sunteți pe pagina 1din 279

A8 Dezvoltarea de instrumente antreprenoriale

Colectie de succese
si esecuri in afaceri

MICI AFACERI
DE SUCCES
- VOLUMUL I -

Material pregatit de Centrul Roman pentru Educatie Economica in cadrul


proiectului Universitatea Antreprenoriala Dezvoltarea si promovarea
culturii antreprenoriale in conditii de criza si postcriza (2010-2013)
CREE, 2013

1/279

Artizanat - incondeiere oua


In unele zone ale tarii, vopsitul oualor de Pasti este, de zeci de ani, mai
mult decat traditie. Transmis din generatie in generatie, mestesugul incondeierii
oualor s-a transformat in arta. Si, mai apoi, intr-o afacere de familie.
In nordul Moldovei, cu deosebire in satele de rusi si ucraineni, cam de pe
la 10-12 ani fetele sunt deja mana dreapta a mamelor la ceea ce ele numesc
inchistrirea sau scrierea oualor de Pasti. Pentru femeile din comuna
Romanesti a ajuns sa fie mai mult decat o traditie de sarbatoarea invierii
Domnului Isus Hristos. Este un mod de a castiga un ban. Ca sa-l castige, ele
incep sa lucreze inca din luna ianuarie, pentru ca, inainte cu cateva saptamani de
Pasti, sa le poata vinde la oras. La inceput faceam picturi, cu tus, penita si
vopsele, apoi am scris numai cu vopsele, povesteste Daniela Vasile. Ea a venit
la Iasi cu verisoara ei, Mihaela Vulpe, tocmai din satul Moldovita ca sa-si vanda
aici munca de cateva luni. Cele doua verisoare fac asta de ani de zile,
continuand traditia din familie. La noi, vopsitul oualor este un obicei al femeilor
din sat. Aproape toate incondeiaza oua. Pe urma le vand pe unde pot, mai ales
pe la oras, spune Mihaela Vulpe.
Fiind cunoscuta de mult pentru aceasta traditie, comuna Romanesti a
devenit in timp o piata buna de desfacere a materialelor necesare pentru
scrierea oualor. Vopseaua, cel mai important material, este adusa la targul din
apropierea manastirii Sucevita de moldovence de peste Prut si ucrainence.
Basarabencele vand cu lingurita vopseaua sub forma de pulbere, un
kilogram ajungand la aproape 400 lei. Nu numai vopselele se comercializeaza la
targul de langa manastire. Mai este si ceara, cu care femeile traseaza mai intai
conturul desenului, si lacul, care da stralucire oualor dupa incondeiere. Si, nu in
ultimul rand, ouale. Noi inchistrim mai mult oua de rata, pentru ca sunt mai mari
si mai rezistente decat cele de gaina. Pentru ca ne trebuie cateva sute, mergem
sa cumparam si din targ sau din alte sate, spune Daniela Vasile. Mai este ceva

2/279

important in acest mestesug: instrumentul cu care se scriu ouale. Femeile din


nordul Moldovei il numesc chisita. Acesta este un fel de betisor din lemn, de
marimea unui creion, care are fixat la un capat, in pozitie perpendiculara, un varf
de metal foarte ascutit. O chisita se foloseste pentru inchistrirea a doar cinci
pana la zece oua, dupa care trebuie aruncata. In Romanesti este un mester bun
care vinde chisite. Il cheama Mihai Neculaie. Face asta de cand il stim. In fiecare
an, cumparam de la el cateva zeci de chisite, spune Mihaela Vulpe.
Vopsitul oualor de Pasti ia mult timp, multa rabdare si migala. Fiecare
femeie ar vrea ca cele care ies din mana ei sa fie cele mai frumoase. Cele doua
verisoare din Romanesti spun ca lucreaza o ora si jumatate la incondeierea
mestesugita a unui ou. Dar si pregatirea acestora le ia destul timp. Ouale trebuie
spalate foarte bine, golite de continut cu o seringa si curatate bine in interior cu
apa introdusa tot cu seringa. Apoi, se usuca timp de o zi. Iar de lucrat nu se
poate decat la lumina zilei. Daniela si Mihaela mai spun ca, pentru desenele
complicate pe care le fac, se inspira din motivele populare traditionale de pe ii,
catrinte, camasi si prosoape. In fiecare an, ele incearca sa aduca un model nou,
deosebit de celelalte.
Cu doua-trei saptamani inainte de sarbatorirea Pastelui, ele se duc la oras
sa le vanda. De obicei, merg la Iasi, unde se vand bine ouale incondeiate in
preajma sarbatorii de Pasti.

Confectionare peruci
Fabricarea unei peruci consuma 120 de ore de munca, dar pretul obtinut
pe ea nu depaseste 1000 de lei.
Mircea Paun, unul dintre ultimii peruchieri din Romania, isi practica
meseria de 20 de ani. Nu s-a imbogatit niciodata vanzand peruci, dar isi
completeaza salariul primit ca angajat al teatrului.
Impins de vartejul sortii in anturajul teatrului, un tanar intra, in anul 1988, in

3/279

sectia de machiaj si perucherie a teatrului. Indemnat atunci de unchiul sau, actor


de profesie, care i-a prezentat meseria ca una curata, placuta, unde intalnesti
lume destul de buna, Mircea Paun are acum peste 20 de ani petrecuti in culisele
teatrului. Ajuns seful Departamentului de machiaj si perucherie, Mircea Paun isi
petrece majoritatea timpului transformand figuri obisnuite in personaje istorice, ca
Stefan cel Mare sau Mircea cel Batran. Meseria de peruchier a furat-o de la
Vasile Arghiropol, printre primii romani care au facut peruci.
Peruchierii ramasi pe la teatre au inceput sa fie cautati de diversi oameni
cu aceeasi problema: nevoia de o peruca. Astfel de produse se gasesc si in
magazine sau saloane de coafura, importate din China, Japonia sau Taiwan;
sunt din fibre artificiale si variaza ca pret intre 1200 si 1300 lei. In ciuda
aspectului reusit, o peruca artificiala se da de gol imediat ce este atinsa. Peruca
artificiala nu poate trece drept proteza, firul artificial dupa o spalare se
deterioreaza, la un pieptanat cade trei sferturi si nu poate fi purtata de prea multe
ori.
O proteza din par natural, lucrata manual, poate rezista purtarii, zi de zi,
timp de un an. Pe langa investitia de munca si timp, in medie 120 de ore,
peruchierului ii cresc dioptriile cu fiecare an ce trece. Munca, prin natura ei
migaloasa, necesita o rabdare de fier. In primele zile treaba poate merge cu
spor, dar cu timpul entuziasmul scade, transformandu-se in supliciu cand te
apropii de o carare sau de un vartej, unde muncesti de trei ori mai mult.
In strainatate, meseria s-a rupt de mult de arta, devenind o afacere
profitabila. Fiecare atelier de perucherie este atasat pe langa un salon de
coafura, materia prima fiind astfel asigurata. O peruca cu fire de 15 cm, in care
intra 150 g de par, se vinde la 1.000 euro. La noi nimeni nu isi permite sa dea pe
o peruca mai mult de 1000 de lei. Pe de alta parte, parul este greu de obtinut si
foarte scump. Mai nou, umbla prin saloanele de coafor diversi negustori care
cumpara parul pe valuta si il duc in Spania.
Cauze din cele mai diverse ne lipsesc zilnic de pretioase fire de par.

4/279

Stresul, poluarea, produc statistic mai multe victime decat bolile grave si
tratamentul cu citostatice, urmat in unele stadii ale cancerului, are ca efect
secundar caderea parului. Efectul radiatiilor se face si el simtit. Am observat ca,
in ultimul timp, majoritatea clientilor provine din zona de nord-est a tarii, adica din
Moldova. Fara a fi macabru, Mircea Paun ne-a impartasit ca putini clienti apuca
sa poarte o a patra peruca. Mircea Paun stie ca nu se va imbogati din facutul
perucilor, dar oamenii pe care ii ajuta adauga cate ceva la salariul cultural pe
care il primeste din partea teatrului.

Industria textila
Daria Demetriade a fost motorul, infiintand o firma de consultanta
juridica. Lector universitar, absolventa de drept, a considerat, in momentul
respectiv, ca este domeniul in care se descurca cel mai bine. In scurt timp,
activitatile s-au extins in industria mobilei, a confectiilor si in cea poligrafica,
antrenand toata familia.
Personalitati puternice si distincte, membrii familiei s-au grupat pe
domenii. Tiberiu Demetriade s-a alaturat, ca vicepresedinte al Grupului Decox,
mamei sale. Impreuna conduc fabrica de mobila si tipografia, purtand pe umeri
responsabilitatea a 300 de muncitori si a familiilor acestora cu totul cam 1.400 de
persoane. Plata salariilor, momentele grele prin care orice om de afaceri trece
atunci cand este recesiune fac ca, deseori, noptile familiei sa fie albe.
Eva Demetriade lucreaza impreuna cu tatal, Mircea. Clientii lor sunt mari
magazine de confectii din Marea Britanie, pentru care cei doi lucreaza in lohn.
Separat, Daria si sotul ei, Mircea Demetriade, si-au deschis un mic magazin. O
familie cu bani, ai putea spune. Nu este chiar asa. Afacerile cinstite nu te
imbogatesc, te ajuta doar sa duci o existenta decenta, considera Daria. Daca
toata saptamana membrii familiei sunt superocupati, exista si o zi tabu.
Duminica. Atunci, in casa parinteasca, au loc mesele traditionale, in jurul carora

5/279

parintii, copiii si bunica se intalnesc si vorbesc cate in luna si in stele, dar nu


afaceri. Sunt momentele de respiro care-i ajuta sa-si incarce bateriile pentru
saptamana ce incepe. Nimeni nu absenteaza. Se conformeaza, cu placere, unei
traditii pe care doresc s-o transmita mai departe.

Catering
A te muta din California in Romania, cu atat mai mult cu cat aveai afaceri
acolo, poate parea romanilor curata nebunie. Nu la fel este pentru Haruki
Murakami. Spirit liber, Haruki s-a apucat de afaceri doar pentru a putea locui
oriunde in lume, pentru cat timp doreste.
Haruki Murakami (50 de ani) a plecat din Japonia in urma cu 12 de ani,
stabilindu-se in New York. Acolo a inceput afaceri cu restaurante, pe care ulterior
le-a vandut. Nu restaurantele, ci afacerea in sine. Poate parea curios, dar in
America este o practica frecventa. Pui pe picioare business-ul, apoi il vinzi, pretul
fiind cam de trei ori totalul vanzarilor pe ultima luna, explica Haruki. Dar profesia
lui de baza nu era aceea de businessman. Lucrase in Japonia ca jurnalist,
fotoreporter, fusese copywriter. Un impatimit al imaginii, in America avea sa
lucreze in industria cinematografica, dar, pentru inceput, avea nevoie de un
suport material sigur. S-a apucat de afaceri, avocatul sau sugerandu-i sa se
orienteze catre domeniul alimentar. N-a fost deloc o idee rea. A deschis cinci
restaurante, cam unul pe an. Odata facandu-i un nume, vindea afacerea. Pentru
el, important era nu atat sa castige cat mai mult, cat il tenta provocarea de a
putea impune pe piata o noua idee, un nou concept.
Dar nu afacerile l-au adus in Romania, ci profesia sa de credinta. Lucrand
in cinematografie, a venit la Bucuresti pentru niste filmari. In cele sase luni cat a
stat aici, a avut mari probleme cu mancarea, fiind, de altfel, si un pretentios in
materie. Desi a batut mai multe restaurante, calitatea preparatelor a fost departe
de a-l multumi. Inca de pe atunci, se infiripa o idee. La scurt timp, aceasta

6/279

devenea hotarare si iata-l intorcandu-se in Romania.


O mai veche atractie a sa pentru zona Transilvaniei si un anume gust al
aventurii l-au convins sa ramana. De altfel, nici acum nu cunoaste motivul sigur
al venirii sale. Cert este ca, de aproape un an si jumatate, locuieste in Bucuresti,
unde, pentru a se descurca material, a pus pe picioare o afacere. Tot in domeniul
alimentar, in care se specilizase. Pentru ca nu a gasit deocamdata locul potrivit
pentru amplasarea unui restaurant, Haruki a preferat sa isi deschida o firma de
catering, care aduce preparatele direct la client, prin comenzi telefonice. In lista
de oferte a inclus acele sortimente pe care el insusi le-ar solicita si pe care si-ar
dori sa le serveasca: de la mancare chinezeasca, japoneza, la feluri frantuzesti si
chiar... romanesti, in total 35 de feluri.
Indiferent de sortiment, principiul de baza pentru Haruki ramane calitatea.
Astfel, nu ezita sa arunce preparatele care i se par ca nu corespund gustului
stiut. Este suficient sa ajunga o singura data la client un produs care sa nu ii
placa, pentru a fi dezamagit, crede el. Din acest punct de vedere, nu este deloc
indulgent cu cei opt angajati ai sai, pe care se supara uneori atunci cand lucrurile
nu ies foarte bine. De altfel, acestia au fost instruiti chiar de Haruki, iar una dintre
principalele lectii a fost aceea ca nu se admite rabat de la calitate. Cat priveste
retetele, Haruki se poate lauda cu o intreaga colectie, adunata de la cei cinci
bucatari-sefi pe care i-a avut in restaurantele din America. La noi, a preferat sa
fie el insusi bucatarul-sef, pe de-o parte pentru ca ar fi fost foarte dificil sa
gaseasca unul pe masura pretentiilor sale, pe de alta parte pentru ca nu voia sa
se iroseasca multitudinea de secrete culinare pe care le stia. Unul dintre acestea,
pe care a acceptat sa ni-l dezvaluie, este ca ingredientele sunt esentiale pentru
calitatea produsului final. Daca acestea nu sunt alese corespunzator, gustul risca
sa fie altul, nu cel dorit. In plus, Haruki nu are in nici un caz de gand sa utilizeze
conserve, tinand ca mancarea sa fie nu numai placuta gustului, dar si sanatoasa,
usor digerabila. Deloc de neglijat este si felul in care arata produsul, Haruki
exersandu-si in aceasta privinta calitatea sa de artizan al imaginii.

7/279

Desi a investit pana acum peste 33 de mii de euro, pe Haruki il preocupa


deocamdata nu atat castigul, cat sa mearga afacerea. Or, acum, are zilnic circa
150 de clienti, in conditiile in care un numar de 200 de solicitari ar depasi, in
stadiul actual, posibilitatile firmei. Cat priveste planurile de viitor, prefera sa nu isi
faca, pentru ca, gandeste el, a-ti dori un anume lucru aduce numai neajunsuri.
Dupa ce l-ai realizat, iti doresti altceva si tot asa. Daca, fiind foarte tanar, visa sa
aiba o casa frumoasa, o masina ultimul tip si alte lucruri de genul acesta, filozofia
lui de viata s-a schimbat dupa ce a implinit 25 de ani. Important pentru Haruki a
devenit sa fie intotdeauna un bun jucator, considerand ca viata e un joc, si sa nu
renunte niciodata la pasiunea de a avea... pasiuni.

Productie alimentara
In familia Constantin a existat un preot suferind de tromboflebita care, la
60 de ani, a fost nevoit sa recurga la un regim alimentar bazat pe cruditati si grau
incoltit. Rezultatul: amputarea picioarelor cangrenate a putut fi evitata. Convins
de efectele miraculoase ale regimului, nu l-a mai abandonat pana la sfarsitul
vietii. Adica... la 100 de ani. Graul pe care il consuma necesita insa o masina de
zdrobit. Fiul sau a incropit o morisca pe care a folosit-o pana in 1999.
Intamplarea a facut ca, intr-o zi, din cauza unei piese in plus sau in minus,
masinaria sa nu mai scoata grau tocat, ci sub forma de fulgi. Ciprian Constantin,
nepotul preotului, s-a gandit ca inventia merita mai multa atentie si ca produsul
finit ar putea fi comercializat chiar in forma respectiva. In 2003 a inceput sa ia in
calcul posibilitatea unei microproductii. Impreuna cu un coleg de serviciu, Mihai
Petre, a construit instalatiile de care avea nevoie pentru obtinerea fulgilor.
Originalitatea retetei consta in faptul ca produsul nu este prelucrat termic,
pastrandu-se astfel nealterata valoarea biologica si nutritiva a graului germinat.
Activitatea productiva a inceput in 2005. Faptul ca au facut totul cu mainile
lor - instalatii de producere a fulgilor, uscatoare, masini de lipit etc. - i-a scutit pe

8/279

cei doi asociati de multe cheltuieli. Primele livrari le-au facut cu sacosa prin
diverse intreprinderi, oferindu-le celor de la contabilitate produsul botezat Grinovit
si asigurandu-i ca vor scapa de constipatie. Doamnele care aveau o munca
sedentara si, ca atare, tendinte vizibile de ingrasare, au fost primele care au fost
dispuse sa-l incerce. O data cu aparitia efectelor pozitive, piata a crescut, iar
Grinovitul a inceput sa se vanda si in magazine.
Astazi, de la doi-trei angajati si 15 pachete de fulgi pe zi, societatea din
Braila a ajuns la 80 de angajati si colaboratori si la o productie zilnica de 900 kg.
Dispune insa de o capacitate de sase ori mai mare, pentru ca acum activitatea sa mutat intr-un spatiu mult mai amplu, cumparat de la o intreprindere aflata in
lichidare. Intre timp, firma a trecut si pe producerea de musli, tot dupa reteta
proprie, folosind in loc de zahar, miere de albine. Anul trecut, vanzarea celor
doua produse a insemnat un milion de lei.
Acum, situatia s-a schimbat radical, toata lumea recunoscand virtutile
acestui aliment de protectie. In 2006, la Salonul International al Inventiilor,
Cercetarii si Transferului Tehnologic, produsul din grau germinat sub forma de
fulgi si procedeul de obtinere a acestuia au primit medalia de aur. In urma cu trei
luni, palmaresul firmei s-a mai imbogatit cu o medalie de aur, obtinuta de astadata in afara tarii, la Bruxelles. Nu am fi obtinut toate aceste rezultate fara
ajutorul profesorilor universitari de la Institutul Politehnic si Facultatea de Chimie
Alimentara din Galati, recunoaste Ciprian Constantin. Fiind un aliment cu virtuti
terapeutice, Grinovitul este distribuit atat la centrele de paine din tara, cat si la
farmacii, supermarketuri sau reteaua Plafar.
Filozofia produsului este urmatoarea: investesti la tinerete, pentru a
economisi la batranete.
Grinovit a starnit deja interesul strainilor, dornici sa-l utilizeze in industria
cosmetica. Datorita calitatilor sale antioxidante, graul germinat favorizeaza
eliminarea toxinelor si intinerirea tesuturilor. Astfel ca societatea a avut si cereri
pentru export. De ce sa-mi bat capul sa fac fulgi, sa fac etichete, sa car pungi,

9/279

cand pot face masini? Prefer sa gasesc un partener strain, impreuna sa ridicam
fabrici de producerea fulgilor - fabrici la care sa fiu coactionar - decat sa export
produsul finit. Este mai simplu si mai avantajos, conchide Ciprian Constantin.

Service auto
Lui Traian Ambrozie ii plac lucrurile clare. Cum ar fi, de exemplu, cuvintele
proprietarului CNN, Ted Turner: Condu, executa sau da-te la o parte. Directorul
general si actionarul majoritar de la Dacia Service SA a inramat aceste cuvinte si
le-a pus la vedere, asa incat oricine intra in biroul spatios din sediul firmei din
Zalau sa le aiba in fata. In afacerile cu masini, un intreprinzator n-are o viata
tocmai usoara. Zalaul este o piata suprasaturata, cu un numar foarte de masini
pe cap de locuitor, iar pentru a vinde masini noi si a supravietui, o astfel de
filozofie pare esentiala. Totusi, inginerul Traian Ambrozie, 49 de ani, a reusit mai
mult decat sa supravietuiasca din 2003, momentul in care a preluat, impreuna cu
alti angajati, fostul IATSA, o unitate de service, dealer pentru automobile Dacia.
In 2004, Dacia Service SA, prin intermediul unei alte firme la care este
actionara, Supreme SRL, a reusit sa castige dreptul de reprezentanta pentru
automobilele Renault. Am luptat pentru aceasta reprezentanta. Compania
franceza a verificat societatea in nenumarate randuri, pana a luat o decizie
finala. Vanzarile de automobile Dacia si Renault au reusit sa creasca cifra de
afaceri a grupului de societati controlate de Traian Ambrozie si sa sustina
investitiile pentru activitatea de baza: service. In 2007, Dacia Service SA a
preluat unitatea de stat IATSA 2 din Oradea, miscare care i-a adus lui Traian
Ambrozie controlul a aproximativ 60% din piata de service a Oradea. In 2008,
cifra de afaceri a societatii Dacia Service SA a ajuns la 16 milioane dolari, fata de
5 milioane dolari, in 2004. Numarul de angajati a ajuns in acelasi an la 400.
Prin a conduce el intelege a controla. La biroul sau sunt instalate patru
telefoane, doua telefoane mobile le are, de asemenea, in permanenta asupra sa.

10/279

O statie aflata pe aceeasi frecventa cu cea a angajatilor este deschisa mereu,


astfel incat sa poata interveni in orice moment in problemele care apar zilnic.
Multi angajati considera sufocant controlul permanent exercitat de catre directorul
lor. Ordinea instituita de catre Traian Ambrozie este insa suportata, pentru ca
salariile sunt mari, iar societatea se ingrijeste ca, in schimbul unei sume
simbolice, fiecare angajat sa primeasca o masa calda pe zi. Traian Ambrozie
controleaza acum, probabil, cea mai mare parte din afacerile cu autoturisme din
Zalau.

IT - asamblare computere
Daca BlueComp ar fi o companie listata la bursa, ar castiga fara probleme
titlul de blue chip, spune un analist de la o casa de brokeraj clujeana. Acest lucru
il stie cu siguranta si Alexandru Pomian (33 de ani), fondatorul si totodata
actionarul majoritar al societatii, una dintre cele mai puternice companii din
domeniul tehnologiei informatiei din Oradea. Totusi, tanarul specialist in
informatica nu se gandeste inca la asta, chiar daca propuneri de intermediere a
unor oferte publice a primit chiar si de la case de brokeraj straine. In fapt, spune
el, n-are atata nevoie de bani incat sa-si imparta compania cu alti investitori.
Intr-adevar, BlueComp pare sa se descurce foarte bine, chiar si in
momente in care o economie intreaga merge cu viteza accelerata doar in jos. In
doi ani, grupul BlueComp (alcatuit din cinci firme), chiar daca a ajuns la o
anumita maturitate, si-a continuat cresterea cifrei de afaceri in termeni reali, desi
cu mai putina putere decat in anii precedenti. Cifra de afaceri a grupului a
totalizat 1,5 milioane euro, cu 40% mai mult decat acum doi ani, iar in ultimul an
fiscal, veniturile totale s-au cifrat la 2,1 milioane euro, corespunzator unei cresteri
de peste 30% fata de anul precedent. Nu este usor pentru o companie de
marimea celei conduse de Alexandru Pomian sa-si faca drum pe un teren
dominat de gigantii IT.

11/279

BlueComp a demarat asamblarea de PC-uri sub licenta Alpis, si in cativa


ani a reusit sa se situeze printre primele opt firme de asamblare din Romania.
Divizia de productie este inca cea mai profitabila din cadrul grupului si detine
ponderea cea mai importanta in cifra de afaceri a acestuia (37%). Dar Alexandru
Pomian a atacat si alte segmente de piata, precum cel al sistemelor integrate,
domeniu in care s-a impus rapid in Transilvania si care asigura acum aproximativ
un sfert din veniturile totale ale grupului. Aceasta diversificare a activitatii, fara a
se indeparta insa de activitatea sa de baza, a asigurat grupului BlueComp o
extrem de mare flexibilitate si posibilitatea de a se orienta spre acei clienti care
dispuneau de bani pentru investitii in tehnologie.
BlueComp este inca doar o forta regionala, cu o raza de activitate care
cuprinde in special zona Transilvaniei, iar Marcel Borodi n-a reusit sa patrunda
pe piata bucuresteana, in ciuda mai multor tatonari. In competitia cu concurentii
sai principali, Sprint Computers sau AGER, omul de afaceri clujean vede un
mare dezavantaj in faptul ca nu se afla in apropierea unei zone libere, precum
cea din Giurgiu, care sa-i asigure un cost mai mic de productie pentru
calculatoare. Alexandru Pomian vede, de asemenea, cum firme romanesti din
domeniul IT, care au pornit singure, au ajuns sub tutela unui mare concern
mondial, iar uneori simte lipsa unei asemenea umbrele. Totusi, presedintele de la
BlueComp nu se gandeste inca sa renunte la gustul independentei, cel putin atat
timp cat mai pot creste pe cont propriu .

Cafenea
La ora 8 dimineata este greu de gasit un loc in picioare la Giorno, asa ca
taximetristii prefera sa se aseze la rand din timp. Nu este cel mai comod loc unde
ai putea servi o cafea in Timisoara. Doua tejghele lungi de cel mult trei metri
reprezinta spatiul alocat pentru degustare, in rest intreaga incapere este
destinata prajirii, macinarii si ambalarii catorva sute de kilograme de cafea pe zi,

12/279

pentru marii clienti.


Pentru Petre Plaiasu, asociatul roman al firmei romano-italiene Giorno,
cele cateva mii de lei pe care le incaseaza vanzand espresso la tejghea nu
reprezinta cine stie ce afacere. El are insa un motiv serios pentru a-si mentine
mesele. Aprovizionez cu cafea 400 de localuri in toata Transilvania si vreau ca
aceia care servesc aici o espresso sa solicite aceeasi calitate in oricare dintre
localurile in care gasesc marca Giorno, explica intreprinzatorul. Pare o strategie
buna.
La trei ani de la deschiderea prajitoriei de cafea, Petre Plaiasu, 51 de ani,
se mandreste ca are drept clientela mai mult de jumatate din barurile si
restaurantele din Timisoara si o cifra de afaceri pe anul trecut de peste un milion
de euro. Lui Petre Plaiasu ii place sa vorbeasca despre afacerea sa cu cafea ca
si cand asta ar face de o viata. In fapt, contactul sau cu lumea cafelei a venit abia
tarziu. Multi ani, el a fost inginer constructor, apoi sef de santier, fotograf si chiar
ziarist la o revista literara din Timisoara. Cand a intrat in afaceri, a incercat sa
mearga pe domeniul pe care-l cunostea cel mai bine: constructiile. A mers prost.
A profitat de un singur avantaj pe care-l avea de pe urma carierei lui de
constructor: cunostintele de limba italiana. Intr-o vizita pe care a facut-o in Italia
s-a prezentat in fata directorilor de la Andrea Spranghetti, o companie de familie
din Florenta, care se afla in afacerile cu cafea de peste 120 de ani, si le-a propus
sa investeasca in Romania. Astfel a luat fiinta Giorno, afacere in care partenerul
italian (prin Magnus SRL) detine 70%, iar restul de 30% este in posesia lui Petre
Plaiasu si a unui prieten, tot italian, Carlo Bianco. De la inceput, Giorno a atacat
piata consumatorilor din baruri si restaurante. Petre Plaiasu le-a propus
proprietarilor de localuri o afacere simpa: Giorno asigura gratuit aparatele pentru
cafea espresso (la fel si operatiile de service), in schimb, fiecare bar trebuie sa
utilizeze cafeaua acestuia dupa reteta standard. Metoda a functionat, se pare.
Aproape 200 de localuri din Timisoara servesc acum cafeaua de la Petre
Plaiasu, iar reteaua sa se extinde in continuare in toata zona Ardealui.

13/279

Un nou transport de masini pentru cafea espresso a sosit de curand din


Italia pentru a se face fata cererilor din Baia Mare, Oradea sau Arad. Din punct
de vedere financiar, afacerea s-a dovedit a fi, de asemenea, fara cusur. Cei
aproape 200.000 dolari pe care Giorno i-a luat in 2005 de la firma-mama din
Italia, pentru a porni activitatea, au fost returnati, din al doilea an de activitate.
Cafeaua i-a adus lui Petre Plaiasu nu doar bani. O revista americana de
specialitate a acordat spatii largi afacerii sale, intr-un material dedicat pietei
cafelei din Romania.

Artizanat - olarit
In acest inceput de mileniu supertehnologizat si informatizat, putina lume
isi poate inchipui ca mestesugurile traditionale pot starni interesul general si pot
aduce venituri substantiale unei comunitati. Una dintre acestea este comuna
harghiteana Corund. Aici, de secole, oamenii se ocupa cu olaritul, sculptura in
lemn si artizanatul in iasca. Turistul care trece cu masina pe drumul national care
uneste Miercurea-Ciuc cu Targu-Mures este uimit de numeroasele chioscuri
aflate la Corund. Intr-o zona pitoreasca, ei pot descoperi obiecte de artizanat de
o frumusete rar intalnita. Principala ocupatie a oamenilor este olaritul. Cu acest
mestesug stravechi, atestat documentar la inceputul secolului al XVII-lea, se
indeletnicesc astazi circa 3.000 de persoane, in aproape 700 de ateliere. In
trecut, oamenii s-au dedicat acestui mestesug pentru ca solul era neprielnic
pentru agricultura. La inceput, se creau obiecte de uz casnic, printre care si
celebrele oale de lut pentru sarmale. De asemenea, exportau produse tipice
pentru parastase in Moldova si Oltenia (tavite si cani de lut pentru unica
folosinta).
Si acum traditia este respectata, olarii din Corund fiind o prezenta
constanta la Targurile de Mosi din vechiul Regat. Cu timpul, olaritul a devenit o
veritabila arta, aparand modele cu picturi traditionale albastre si multicolore,

14/279

ceramica neagra sau cea verde. Olaritul este astazi o adevarata industrie,
aducand venituri frumoase celor care il practica. Chiar si acum se folosesc
metodele traditionale, cum ar fi colorarea cu substante naturale, de exemplu,
oxizii. Lemnul, care se afla la indemana, i-a facut pe multi localnici cioplitori. Pe
vremuri, se faceau traditionalele porti secuiesti monumentale si monumente
funerare tipice zonei secuiesti. Acum, traditia pare sa apuna. Sculptorii prefera sa
faca mici obiecte artizanale sau mobilier.
Un mestesug unic in lume se practica la Corund: prelucrarea de iasca
(buretele fagului). Din aceasta ciuperca de copac se confectioneaza platouri si
palarii. Localnicii fac sute de kilometri pentru a culege iasca de fag sau de
mesteacan. Ei pleaca, in fiecare an, in Muntii Gurghiului sau chiar mai departe, in
Maramures sau Retezat. Ei pot aprecia dintr-o privire care este iasca potrivita. O
culeg, o aduc acasa si o prelucreaza cu o migala demna de invidie: o taie felii, o
decupeaza si, pe baza unor tipare din lemn, creeaza modele florale. Originea
acestei indeletniciri se pierde in negura vremurilor.
In sezonul turistic, este greu de circulat prin Corund. In fata chioscurilor
sunt oprite sute de autoturisme si autocare din toate colturile lumii. Cu totii
cumpara cate ceva, iar artizanii isi fac rezerva de bani pentru sezonul
extraturistic. De-a lungul soselei, case aratoase, unele cu mai multe etaje, denota
prosperitate. De altfel, si densitatea autoturismelor personale, unele purtand
marci de invidiat, reflecta aceasta prosperitate: circa 500 de autoturisme la 6.700
locuitori. Turistii pot cumpara obiecte de artizanat in functie de grosimea
buzunarelor. Pretul obiectelor de ceramica variaza intre 3 si 300 lei, iar al celor
din iasca, intre 8 si 60 lei.
Jozsa Ferencz este cel mai cunoscut olar din comuna. Fiu al Corundului, a
pastrat traditia olaritului mostenita din stramosi. Jozsa Ferencz, de 56 de ani,
este o adevarata enciclopedie ambulanta: cunoaste tot ceea ce se poate sti
despre locul natal si despre istoricul olaritului. Arata cu o mandrie nedisimulata
obiecte de lut de folosinta casnica, din secolul al XVIII-lea, de la stramosii lui.

15/279

Jozsa respecta cu strictete modelele vechi, cele ale ceramicii naive. El creeaza
obiecte din lut de toate culorile si de toate formele. Din atelierul lui ies farfurii,
vaze, oale, candele, oale pentru sarmale. Toate in diferite culori si cu modele
florale sau zoomorfe inc antatoare. El are si propriile sale secrete de productie:
modul de ardere si componenta smaltului. De altfel, el este singurul olar din
Corund care arde lutul la temperatura de 960 grade timp de 14 ore, in timp ce
ceilalti olari ard lutul la 800 grade. Produsele sale sunt arse de doua ori. Din
cauza pretului combustibilului, din ce in ce mai mare, beneficiul net pe un obiect
este de doar 5%. Cu gaz, cheltuielile ar scadea la jumatate, a declarat Jozsa
Ferencz. El este ajutat de familie. Alaturi de el lucreaza sotia, fiul si nora, fiecare
specializandu-se intr-o faza de productie: munca la roata, vopsirea cu modele,
acoperirea cu smalt. Nimeni din familie nu se gandeste sa practice vreo alta
meserie. Jozsa Ferencz nu numai ca respecta traditia, dar este si un creator. El a
conceput un suport de lumanari cu sapte brate, reprezentand pomul vietii din
mitologia secuiasca. O astfel de creatie costa aproximativ de 300 de lei. De altfel,
a avut peste 25 de expozitii in tara si strainatate si este detinatorul unor premii
internationale. In creatia sa, el are un slogan: Sa ne inspiram doar din izvoarele
curate! Viitorul olaritului? Are viitor. Sunt convins de asta. Totul depinde insa de
puterea de cumparare a oamenilor, a raspuns el.
Pe Andras Marton (43 de ani) l-am gasit in atelierul sau, lucrand impreuna
cu fiul sau, Andras jr., de 20 de ani. Si mezinul familiei, Kalman (14 ani), a
indragit meseria de sculptor in lemn, ajutandu-si tatal dupa orele de scoala.
Familia MArton continua traditia sculptorilor locali. Dar acum a trecut moda
portilor secuiesti monumentale. Nu mai face decat obiecte mai mici, ca rame,
cutii, basoreliefuri sau mobilier sculptat. Toate acestea poarta amprenta
modelelor sculpturale vechi, mostenite din generatie in generatie. Rareori mai
primeste cate o comanda pentru un monument sculptat secuiesc, caci oamenii
prefera monumente din fier, beton si marmura. Atunci cand primeste cate o
comanda, vinde acest produs artizanal cu 600 lei. Materialul preferat este fagul,

16/279

pe care il prelucreaza cu meticulozitate. De altfel, interiorul casei arata ca un


veritabil muzeu de sculptura in lemn. Din pacate, vanzarile nu merg prea bine, tot
din cauza saraciei cumparatorilor. Asa incat Marton merge anual in Ungaria
pentru a lucra la amenajari sculpturale traditionale. De altfel, anul trecut a
castigat pentru o lucrare complexa 2000 de euro. In fata chioscului unde familia
Marton isi vinde produsele se afla un obiect straniu. Este o masa sculptata dintrun trunchi de copac. Turistii se opresc, privesc ciudatul artefact cu admiratie si nu
putini ofera sume exorbitante pentru a-l cumpara. In special strainii mi-au oferit
sume astronomice. Dar tin enorm la acest obiect si cred ca nu-l voi vinde
niciodata, a spus Marton. Familia lui, cu mic cu mare, continua traditia
inradacinata de-a lungul veacurilor, transformand prelucrarea lemnului intr-o
veritabila arta.
Singurul loc din lume unde se prelucreaza iasca este Corundul. Aceasta
meserie migaloasa este practicata de numeroase familii din comuna. Una dintre
acestea este familia Matias. Mosul familiei, Ioan, de 89 de ani, plin de vitalitate,
munceste si astazi. Eva Matias are 43 de ani si a invatat meseria de la sotul ei. In
trecut, ea confectiona si genti si posete, dar acum acestea nu mai au cautare.
Lucreaza pe feliile subtiri si fragile de iasca doar platouri, sepci si palarii. Cel mai
mic platou costa 8 lei, o palarie, 50 lei, iar o sapca, 30 lei. Principalii cumparatori
sunt turistii germani si maghiari. Turistii romani nu prea sunt amatori,
necunoscand valoarea de unicat a acestor produse. Modelele sunt traditionale si
au fost mostenite din generatie in generatie. Vanzarile depind de fluxul de turisti,
dar Eva Matias nu se plange. Totusi, culegerea de iasca din zonele indepartate
este din ce in ce mai dificila, din cauza cresterii continue a pretului benzinei.
Este o meserie grea. Trebuie multa munca si migala. Dar, in acelasi timp, este si
foarte frumoasa , mi-a declarat doamna Matias. Datorita respectarii traditiei, a
staruintei de a perpetua obiceiuri stravechi, este putin probabil ca acest
mestesug sa dispara.

17/279

Industrie alimentara - productie de carne


Lucian Ilies, proprietarul uneia dintre cele mai mari firme private din
Ardeal, nu se plange niciodata de vremurile actuale. El a stiut, ca nimeni altul, sa
gaseasca in fiecare criza o noua oportunitate de a castiga in afaceri. Firmele lui
Lucian Ilies au o cifra de afaceri de peste 13 milioane lei. Lui Lucian Ilies nu i-a
fost greu sa invete lectia economiei de piata, la o varsta la care cei mai multi se
gandesc la pensionare. In 2000 a parasit Abatorul pentru a incepe o afacere pe
cont propriu. S-a dus la banca, a pus casa gaj si, cu un milion, a deschis un
magazin si a inceput productia de carne, cu o masina manuala de tocat pe care a
instalat-o in garaj. Primele castiguri semnificative au venit insa nu de pe urma
acestei activitati, dupa cum recunoaste omul de afaceri, ci mai degraba in urma
unor mici speculatii. Brasoveanul a fost destul de prevazator pentru a se feri de
inflatia galopanta si de deprecierea leului cumparand mereu porci, de toti banii
incasati din vanzari. Numarul porcilor cumparati de Ilies SRL a depasit curand
capacitatea de industrializare a firmei, iar omul de afaceri a inceput sa
depoziteze masiv marfa in halele frigorifice ale Abatorului. Cand preturile au
explodat din cauza inflatiei si a deprecierii leului, Lucian Ilies a fost printre
putinele firme care au incasat castiguri substantiale.
Afacerea sa a inceput sa se extinda. In 2003, activitatea de industrializare
a fost mutata din garaj intr-o fosta cantina mult mai spatioasa si au fost facute
primele investitii in ferme de crestere a porcilor. Numarul de magazine din
reteaua Ilies a crescut, de asemenea, an de an. Acum, Lucian Ilies detine 13
magazine in Ardeal, multe dintre acestea situate pe arterele cele mai circulate ale
oraselor. Dezvoltarea unei retele proprii de magazine s-a dovedit o miscare
inspirata. In acest fel, productia de carne avea asigurata desfacerea si, cel mai
important lucru, firma nu era expusa pierderilor ce puteau fi cauzate de intarzieri
in achitarea facturilor de catre comercianti. In plus, Lucian Ilies a inceput sa-si

18/279

delimiteze foarte clar afacerile, mutand activitatile de productie, industrializare si


comercializare pe firme separate, dar aflate in totalitate sub controlul familiei.
Pentru fiecare activitate in parte, intreprinzatorul a fixat drept tinta o crestere
anula a cifrei de afaceri de 30%. 2007 a fost un an tragic pentru fermele de stat
romanesti, lichidate pe capete, dar pentru Lucian Ilies a insemnat anul unor noi
oportunitati, pe care n-a ezitat sa le fructifice.
In aceste momente, grupul Luca industrializeaza 80% din carnea produsa
in fermele sale, iar 70% din carnea industrializata se vinde prin propria retea de
magazine. Aceasta integrare i-a permis lui Lucian Ilies pana acum sa vanda la
preturi foarte competitive pe piata (o campanie de atragere a clientilor a fost
lansata de curand, prin sloganul Scad preturile, afisat pe vitrinele fiecarui
magazin) si sa evite crizele de lichiditati. Cu siguranta insa ca Lucian Ilies n-a
cumparat fabrica, unde odinioara a lucrat, din pura nostalgie. In fapt, el a
participat la licitatia de privatizare pe ultima suta de metri (cand, dupa mai multe
runde, nu s-a prezentat nici un ofertant) si in momentul in care deja demarase
lucrarile de constructie la o fabrica noua, al carei proiect a fost evaluat la 20
milioane euro. Este, mai degraba, vorba de acelasi fler care l-a indemnat sa
speculeze, la inceputul afacerilor, cresterea preturilor la carnea de porc

Distributie marfuri
Aurelian Lupascu a inceput sa distribuie marfa cu un motoscuter in 2002.
Acum, firma sa Please Reale dispune de o adevarata flotila. Este aproape
imposibil sa nu observi, pe strazile Clujului, autoutilitarele purtand sigla Please
Reale. Acestea par a fi peste tot: la portile magazinelor, ale restaurantelor sau
intr-un permanent du-te-vino pe strazile orasului. Din aceasta agitatie, specifica
taximetrelor, Aurelian Lupascu si asociatul sau, Ion Paduraru, ambii in varsta de
50 de ani, castiga o multime de bani.
In 2002, fostul inginer energetician Aurelian Lupascu a descoperit o

19/279

afacere la care putini se gandeau in acea vreme: distributia de marfuri de la


producatori la comercianti. Ideea i-a venit in Anglia unde, dupa 1989, a emigrat in
cautare de lucru. Acolo, el a vazut cum patronul restaurantului la care era angajat
ca barman comanda marfa de care avea nevoie la telefon, printr-un singur apel
la o firma specializata in serviciile de distributie. Cand s-a intors in tara, a sesizat
imediat nisa de pe piata si, cu un motoscuter de transport marfa, a inceput
primele afaceri in domeniul distributiei. De ideea lui a fost entuziasmat un alt fost
inginer, Ion Paduraru, cu care Aurelian Lupascu s-a asociat in 2003 si care este
acum director executiv al ceea ce a devenit grupul Please Reale. Primul mare
furnizor cu care firma celor doi asociati a incheiat un contract cu adevarat
important a fost European Drinks. In timp, au reusit sa convinga alte firme mari
sa apeleze la serviciile lor de distributie, iar acum, printre partenerii Please Reale
se numara Kraft Jacobs Suchard, Philip Morris sau Interbrew. Numarul de
furnizori a ajuns, in acest an, la peste 80, iar cel de clienti, la 1.500.
De la motoscuterul din 2002, Please Reale a ajuns sa detina un parc de
40 de autovehicule utilitare, dintre care 14 sunt ultimele modele Mercedes Sprinter. Numarul angajatilor a crescut de la sapte oameni in 2002, la 50 in 2006,
iar acum sunt aproape 200. Banii au inceput sa curga in conturile firmei. Cifra de
afaceri a atins, in 2008, peste 12 milioane euro, de la 30.000 dolari in primul an
de existenta a firmei, iar aria sa de acoperire s-a extins de la Cluj in alte doua
judete, Harghita si Covasna. Succesul celor doi proprietari ai Please Reale nu se
datoreaza insa doar faptului ca au gasit o nisa pe piata. Ei au facut din activitatea
de distributie o adevarata filozofie si nu au ezitat sa cheltuiasca bani pentru a o
face cunoscuta. Ei au reusit, de asemenea, sa creeze o firma bine structurata, in
care departamentul de marketing este o componenta esentiala, cu sase divizii
specializate. Cei doi proprietari ai firmei de distributie au tinut sa-si certifice
experienta in afaceri capatata pe teren. In 2008, ambii au primit diplome MBA.

20/279

Apicultura
Dupa cinci ani de munca pasionata, un jurist si o inginera au conceput o
bautura tonica pe baza de miere de albine si au realizat prin forte proprii o statie
pilot in care o fabrica.
Dupa cum sustine producatorul, sortimentul in care adauga triturat de
larve de trantor este o adevarata Viagra romaneasca". Gabriel Ionescu a iesit la
pensie in 2004. Pentru ca nu dorea sa-si petreaca vremea jucand sah in
Cismigiu, a cautat o activitate utila cu care sa-si omoare timpul liber devenit dintro data prea mult. In 2005 a cumparat primii stupi. Impreuna cu sotia a inceput
cresterea cu pasiune a albinelor, dar fara a avea experienta in domeniu. Am
pierdut in primii ani contravaloarea unei masini. Un kilogram de miere costa in
acea perioada 16 lei. Noi l-am produs la un cost de 50 de lei. In schimb, realizam
ceva util si nu aveam sentimentul ca sunt pensionar, isi aminteste Gabriel
Ionescu. O data cu trecerea timpului si cu lecturarea multor carti de specialitate,
atat domnul Gavril, cat si sotia sa, au devenit experti in apicultura. In perioada in
care a avut stupi, familia Gavril a incercat foarte multe combinatii de produse de
stup, plante medicinale si fructe pentru consumul casnic. Abia in 2008 a aparut
ideea crearii unui produs tonic care sa fie fabricat in scop comercial. Acesta
trebuia sa devina o alternativa la bauturile racoritoare sintetice care existau in
acea perioada pe piata. Prin multe incercari s-a ajuns la mai multe retete care
cuprind: miere, suc de fructe, propolis, laptisor de matca, apilarnil, plante
medicinale.
Problema care ramanea de rezolvat o constituia imbutelierea. Produsul
fermenta continuu si trebuiau folosite sticle foarte rezistente. Prima oara cand
am imbuteliat sucurile, sticlele se spargeau in pivnita. Din cauza presiunii, cand
desfaceam dopurile, bautura sarea pana in tavan. Si acum avem pe tavan pete
care ne amintesc de acele momente. Am imbuteliat sucurile in sticle de
sampanie, iar dopul trebuia legat cu sarma. La un moment dat, am taiat putin

21/279

dopul si am constatat ca acesta nu mai sare, declara Gabriel Ionescu. Dupa zeci
de incercari a fost conceput un sistem de inchidere care permite pastrarea unei
presiuni reduse in sticla, in conditii de igiena. Capacul este gaurit, iar inauntru
exista o supapa ce permite aerului sa iasa.
Gabriel si Gineta Ionescu au realizat apoi un dispozitiv de inchidere care
poate fi adaptat la toate tipurile de dopuri folosite in mod curent. Sistemul de
inchidere a fost brevetat si poate fi folosit in fabricile de bere, sampanie sau
bauturi racoritoare, rezolvand problema presiunii cauzate de fermentatie. In 2009
a inceput productia de sucuri tonice in scop comercial. In memoria petelor
facute pe tavan de sucul care a tasnit din sticla a fost ales numele Emico,
traducerea in limba latina a verbului a tasni. In momentul de fata, minifabricuta
sotilor Ionescu produce 1.000 de sticle cu bautura tonica pe zi. Cererea
depaseste deja capacitatea de productie. Distribuirea se face deocamdata prin
magazine specializate cu profil apicol sau farmacii, Allbee fiind un aliment medicament natural. Cele trei variante: Tonic, Crazy Love cu apilarnil si Happy
Life cu laptisor de matca au fost testate la spitalul clinic N. Gh. Lupu din
Bucuresti de bolnavi de silicoza, de persoane care au suferit intoxicatii
profesionale sau care au astm bronsic profesional. Rezultatul a fost benefic atat
in ceea ce priveste starea generala fizica, cat si cea neuropsihica a pacientilor.
Pe viitor, Gabriel Ionescu doreste sa vanda licenta bauturii Allbee si pe cea a
sistemului de inchidere atat in tara, cat si in strainatate. Secretul succesului
familiei Ionescu a fost furat de la albine. Am luat exemplu de la coloniile de
albine si am incercat sa obtinem, ca si ele, o calitate maxima printr-o organizare
perfecta, spune Allbee.

Industrie textila
In urma cu opt ani, familia Pravat lansa propria afacere - productie de
confectii -, cu doar noua angajati si cateva utilaje amplasate in spatii inchiriate.

22/279

Fara nici un imprumut, doar reinvestind anual castigul, familia Anton are acum o
fabrica nou-nouta, cu 150 de angajati.
Am inceput cu noua oameni, cu cateva masini, in spatii imprastiate in mai
multe zone ale Bucurestiului, pentru care plateam chirii foarte mari, isi aminteste
Antonela Pravat, expertul in confectii al familiei. Am intrebat cine este capul
afacerii, dar nimeni nu isi revendica acest rol, desi trei membri - Antonela, Mihai
si fiul lor, Radu - s-au implicat activ in derularea ei. Fiecare a avut si are in
continuare indatoriri precise: dnei Pravat i-au revenit alegerea utilajelor, instruirea
personalului, supravegherea productiei, marketingul si chiar designul pentru o
mare parte din confectii. Dl Pravat se ocupa de furnizori, de spatii, a proiectat si
condus lucrarile de constructie pentru noul sediu al fabricii, mica bijuterie a
familiei, cum le place sa o numeasca.
Radu, absolvent de Automatica, n-a scapat de informatizarea birourilor,
de intretinerea echipamentelor si a programelor. Cat priveste alergatura, nimeni
nu a fost scutit.
Firma Textcom, caci despre ea este vorba, a fost constituita de cei trei in
2004, ca societate cu raspundere limitata, cu un capital initial 10.000 euro 1,4
milioane lei, iar cifra de afaceri in 2008 a depasit 1,6 milioane lei. Investitiile s-au
facut in timp, toate sursele de venit fiind concentrate in acest scop. Mai ales in
perioada de inceput, afacerea s-a bazat si pe castigurile aduse de o firma
aproape le fel de tanara, Startext, importator si distribuitor de multiplicatoare
digitale. Avantajul era ca firma de comert aducea in timp mai scurt venituri, in
mare parte reinvestite in Textcom. La inceput, productia era orientata suta la suta
spre piata interna. Vanzarile au mers bine in acea perioada, dar o serie de
probleme legate in special de distributie - lipsa unui sistem ferm de contractare,
plata cu intarziere a marfii - i-a determinat pe proprietari sa se reorienteze. De
export prin forte proprii nu se punea problema: O mica firma romaneasca nu isi
poate permite sa faca o asemenea investitie (cu bataie lunga, e drept!) si sa
concureze firme recunoscute din Vest, cu activitate de ani de zile, apreciaza

23/279

Antonela Pravat.
In Franta, Germania, Italia, Statele Unite se lucreaza cu un sezon in
avans. In ceea ce priveste creatia, decalajul este de circa un an si jumatate.
Asadar, in aceasta perioada (mai-iunie) se incepe colectia de primavara-vara
2014, iar in toamna acestui an se va lucra colectia de toamna-iarna 2014. Toate
acestea, pregatite cu cel putin un an inainte!... Pe de alta parte, la intern, puterea
de cumparare este, de o buna perioada de timp, in scadere, limitand considerabil
cererea. Riscurilor generate de o piata nesigura li s-a preferat productia in lohn,
chiar daca, recunosc cei trei, nu este sistemul ideal. Partenerul extern isi aduce
propriul material, modelul, iar firma romaneasca asigura executia si livreaza
produsul finit. Daca in 2005 se lucrau astfel 50% din produse, acum comenzile
externe asigura grosul productiei, anume 80%, precizeaza dna Pravat.
Dezavantajele sunt cauzate in special de lipsa de activitate intre sezoane. Timp
de aproximativ doua luni (in aprilie, respectiv, noiembrie), comenzile externe sunt
pe linie moarta. Pentru a nu opri productia, in perioadele cu pricina sunt
planificate o mare parte din concedii si se lucreaza mai abitir pentru intern.
Totusi, volumul este in mod evident scazut, la aceasta contribuind si un factor
psihologic: fiind mai putin de lucru, randamentul descreste. Desi greu de evaluat,
pierderi sunt, in stransa legatura cu o serie de alti factori - vanzari la intern,
durata golului de comenzi etc.
Cu toate dificultatile inerente, activitatea trebuie nu doar mentinuta, ci chiar
largita. Nu e doar un hatar, ci o necesitate, intrucat contractantii externi cauta
capacitati mari de productie, pentru a nu fi nevoiti sa lanseze comezi in mai multe
puncte, costurile, ca si deranjul, fiind mai mari.
Cel mai important lucru: din noiembrie 2008, firma are casa noua, dupa
ce, ani de zile, proprietarii au umblat dupa spatii de inchiriat. Am pierdut trei ani
vizitand unitati cu spatii disponibile. In sectorul 6, le-am luat la rand. La o
intreprindere, am participat la trei licitatii, dar nici una nu s-a finalizat intr-un fel.
Alta data, aproape ca batuseram palma pentru o hala la UMEB, dar tocmai atunci

24/279

societatea a fost trecuta pe lista celor in lichidare. Exemplele de acest fel sunt
numeroase, isi aminteste dl Pravat. Dezarmati in fata birocratiei si a ofertelor
fara capatai, cei de la Textcom au decis sa porneasca totul de la zero, desi zeci
de spatii raman, in Bucuresti si in toata tara, neutilizate. Fabrica a fost ridicata in
doi ani, sef de santier si proiectant fiind nimeni altul decat dl Pravat. Materialele
de constructie au fost achizitionate treptat (ca si cea mai mare parte din utilaje),
totul facandu-se din resurse proprii. Teama de fluctuatia mare a dobanzilor si
teancul de documente de intocmit a indepartat familia Pravat de ideea
contractarii unui imprumut. De ajutor le-au fost facilitatile la furnizor (plata in rate),
atat in ceea ce priveste materiile prime, cat si utilajele. Rezultatele muncii de
peste opt ani se fac simtite acum. Daca in 2005 se produceau sub 5.000 buc./
luna, in 2012 volumul atingea, in medie, 17.000 buc./luna. Dar rezultatul este
inca slab fata de ambitiile familiei. In urmatoarele trei luni, aceasta va incerca sa
dubleze capacitatea fabricii, avand in proiect achizitionarea de utilaje pentru inca
150 de oameni.

Inventica & productie chimica


Firma SolRom n-are o gama prea variata de produse, desi vanzarile sale
se ridica la 200.000 de lei anual. In fapt, sunt doar doua.
Daca il intrebi pe Moise Romanasu cum se pune o afacere pe picioare,
reteta lui este urmatoarea: inventeaza un produs, breveteaza-l, si pe urma vindel. De ce o asemenea recomandare? Pentru ca fostul inginer electronist a facut el
insusi o frumoasa afacere cu produse noi pe care le-a lansat pe piata. Firma sa,
SolRom, infiintata in 2000, a lansat pe piata Oleas (lichid industrial de aschiere
sintetic), un produs industrial destinat racirii utilajelor de aschiere, care in
momentul de fata ii asigura peste 70% din vanzarile anuale, cifrate in jurul sumei
de 200.000 lei.
Moise Romanasu nu este cercetator, dar are spirit intreprinzator. El s-a

25/279

gandit, in 2000, sa valorifice cercetarile facute inca din 1985 de fratele sau,
Nicolae Romanasu. Cu Oleas, Moise Romanasu sustine ca fabrica un produs
biodegradabil care are calitati superioare uleiurilor folosite de obicei de marile
intreprinderi pentru utilajele de taiere. Dupa brevetarea inventiei si certificarea ca
produs biodegradabil, de catre Universitatea Tehnica din Cluj, intreprinzatorul
clujean a inceput o campanie de promovare. Pentru a castiga piata, el a
organizat permanent, pe cheltuiala proprie, intruniri unde beneficiari si potentiali
clienti puteau sa schimbe pareri in privinta produsului sau. La un targ
expozitional, la Satu Mare, el a initiat o alta metoda ingenioasa de promovare.
Dupa ce s-a asigurat in prealabil ca ideea sa e aplicabila, presedintele SolRom
si-a prezentat produsul intr-un bol de sticla in care inotau pesti exotici. Explicatia
era simpla: Oleas nu este poluant. In acest mod, Moise Romanasu a reusit sa
atraga o serie de clienti, printre care Dacia sau Roman Brasov. Romuniversol sia crescut cifra de afaceri an de an, in ciuda reculului inregistrat de industria
romaneasca.
Am reusit sa anihilam repercusiunile comenzilor din ce in ce mai
restranse pe care marii nostri clienti erau obligati sa le faca, castigand clienti noi.
Dar, in ciuda faptului ca SolRom a mai lansat pe piata un lichid sintetic de
protejare anticoroziva, Olasp, (inventat, de asemenea, de fratele
intreprinzatorului si brevetat la OSIM), firma n-a reusit sa dea marea lovitura.
In lipsa unor noi resurse financiare care sa-i sustina activitatea de
marketing pentru largirea segmentului de piata, va fi din ce in ce mai greu pentru
intreprinzatorul clujean sa-si mareasca firma. El concureaza cu produse
asemanatoare, chiar daca mai scumpe, oferite de firme internationale precum
Castrol sau Shell. In plus, fostul inginer electronist s-a aratat putin interesat in asi deschide firma si altor investitori si prefera sa ramana unic actionar. El
incearca sa mearga pe calea batatorita dinainte. De curand, firma SolRom a
cumparat dreptul de valorificare a unui medicament in curs de omologare
inventat de un medic craiovean.

26/279

Hotel
Directorul si actionarul principal al celei mai mari unitati hoteliere din
Oradea a urcat treptele in turism de la zero.
Codrut Panait obisnuieste sa se laude ca putini sunt oamenii de afaceri
care vin in oras si nu-si lasa banii la societatea pe care o conduce, Venus SA,
proprietara celui mai mare hotel din oras, Venus. Dar saptamanile trecute, cand o
societatea de asigurari de viata si-a inaugurat, cu mare fast, sucursala din Satu
Oradea, Codrut Panait a trebuit sa asiste la eveniment in localul celei de-a doua
unitati hoteliere din oras, hotelul Regal. Totusi, in acea seara, Codrut Panait n-a
avut prea mult timp la dispozitie pentru a regreta ca banii pentru somptuoasa
masa festiva, oferita cu generozitate de firma de asigurari, intra in conturile
concurentei. Mult mai important pentru el era sa urmareasca cu atentie incordata
discursul directorului general al nou-deschisei sucursale, nimeni altcineva decat
sotia sa, Crina Panait.
Codrut Panait are 50 de ani, dar nimeni nu-i da mai mult de 40. Infatisarea
sa tinereasca are, probabil, de a face si cu felul in care Codrut Panait obisnuieste
sa priveasca viata. Este un pozitivist incorigibil: Mi-e jena sa spun ca-mi merge
bine, cand toata lumea se plange, dar pot sa spun ca tot ce mi-am propus in
viata am realizat. Directorul de la Venus nu este, intr-adevar, cel mai puternic
om de afaceri din Oradea si, probabil, nici printre primii zece. El nu se numara
nici printre aceia care au infiintat o firma in 1990, iar acum au alte cinci. Mai
degraba i s-ar potrivi caracteristica de self-made man. Si nici nu ezita sa
aminteasca de unde a pornit pentru a ajunge sa conduca cea mai mare unitate
turistica din Oradea. Cand eram muncitor necalificat, un coleg mai in varsta mi-a
spus ca, daca trag tare, am sanse sa ajung departe in turism, chiar sa conduc un
minister, isi aminteste Codrut Panait. Si a tras tare.
A muncit ca picolo si, dupa ce a facut scoala de ospatari, a servit clienti in

27/279

Venus sau vara pe litoral. La 32 de ani a ajuns sef de unitate la restaurantul


Venus. In 1995, a preluat conducerea societatii Aurora. De la 1 ianuarie 1996,
cand asociatia salariatilor cumpara de la FPS pachetul de actiuni ale societatii,
lunga postura de simplu angajat in turism se incheie pentru Codrut Panait. El a
devenit actionarul principal, presedintele si directorul general al Venus SA. Faptul
ca, in Oradea, hotelul Venus, cu 110 camere, are de infruntat practic concurenta
unui singur hotel, Regal, cu 50 de camere, n-ar trebui sa-i dea prea multa bataie
de cap lui Codrut Panait.
In Oradea este greu sa scoti bani din turism, totusi Codrut Panait incearca
sa atraga la Venus pe toti cei care vin in oras. A incheiat cu toate institutiile
publice si cu marile societati comerciale din oras acorduri pentru a caza la Venus
delegatiile oficiale sau de afaceri care viziteaza orasul. Le fac reduceri la cazare,
fiindca stiu ca banii ii vor lasa tot la mine, in restaurant sau la bar. Iar cand
societatea de asigurari a ales restaurantul Regal pentru ceremonia de
deschidere a sucursalei sale din Oradea, Codrut Panait si-a pastrat totusi un as
in maneca: dupa cocteil, el a cazat toata delegatia de la Bucuresti, la hotel
Venus.

Cartografie, tipar
Dupa jurnalistica de investigatie si productia de sicrie, familia Brancu a
ales tipariturile
Pentru orice turist, cartea de vizita a unei localitati sau zone incepe cu o
harta. Pana nu demult, piata interna era lipsita de asemenea facilitati menite a-l
face pe turistul roman sau strain sa gaseasca, intr-o localitate, ceea ce doreste.
O asemenea lacuna a fost umpluta de Noemap din Sibiu, care, prin
editura cu acelasi nume, autorizata de Ministerul Culturii, produce o gama larga
de harti turistice. Dupa 2000, Marian Brancu si-a inceput cariera de ziarist de
investigatie la Romania libera si la Radio Europa libera. Cam in aceeasi

28/279

perioada, sotia sa, Violeta, se lepada de ocupatia de baza, cea de inginer


chimist, tot pentru o meserie conexa mass-media. Ea avea sa ajunga director de
publicitate la mai multe publicatii locale si zonale. In 2006, aveau sa puna bazele
editurii Noemap, care a inceput sa publice un saptamanal publicitar, Toata
informatia, distribuit in cinci judete ardelene. Dupa un an saptamanalul sa dea
faliment. Cei doi nu s-au lasat descurajati. Primind pe barter, contra publicitate in
Toata informatia, o serie de utilaje de prelucrare a lemnului, au incropit un
atelier de fabricat... sicrie. Desi afacerea era rentabila, celor doi nu prea li se
potrivea. Asa incat, in 2007, constatand vidul de pe piata, Violeta si Marian
Brancu s-au orientat exclusiv spre producerea de harti turistice.
Hartile tematice, bazate pe surse topografice oficiale, editate de familia
Brancu se vand ca painea calda. Cu toate ca au patru angajati permanenti si
patru colaboratori, cei doi sunt factotum in productia de harti. Ei fac toata munca,
de la marketing pana la verificarea datelor. Facem totul prin propriile forte. Si,
ceea ce mi se pare important, facem fara credite bancare, adaptandu-ne perfect
la economia de piata. Practic, noi vindem produsul inainte de a-l produce, avand
o mare credibilitate in fata cumparatorilor de spatii publicitare de pe harti, a spus
MArian Brancu. Au ajuns aproape ca soferii profesionisti, parcurgand saptamanal
pana la 2.000-2.500 de kilometri.
Desi cifra de afaceri este frumoasa, profitul net este nesemnificativ.
Cauza: inhibarea bazei turismului si perceperea unei TVA de 24% pe harti, desi
statul nici asa nu castiga prea mult. Pana acum, firma sibiana a produs harti
tematice ale Romaniei, in patru variante, sase ale centrelor de judet si 17 ale
altor orase, toate avand o calitate comparabila cu produsele similare din
Occident. Familia Brancu spera ca anul acesta sa ajunga la o cifra de afaceri de
circa 800.000 lei. Acum un an, s-au aflat aproape de a pune la punct o firma
mixta, cu o importanta firma producatoare de harti din Ungaria. Din cauza
birocratiei tipic balcanice, dar si a blocajului financiar, afacerea nu a mai putut fi
definitivata

29/279

Ei au pregatit 671 de harti tematice si spera ca, pana in anul viitor, sa


editeze hartile reactualizate ale tuturor judetelor, precum si o harta turistica
multifunctionala a Romaniei. Viitorul nu este chiar atat de trist si de negru. Sper
ca vom reusi. Altfel, ce rost ar mai avea sa ne chinuim? Stiu sigur ca, pe baza
principiilor economiei de piata, vom umple vidul care exista pe piata hartilor, a
spus Violeta Brancu, plina de optimism.

Constructii (renovare) & Tinichigerie


In opinia publica, imaginea rromilor este destul de... contestata.
Massmedia vorbeste de scandaluri, crime, factori generatori de conflicte
interetnice la nivel comunitar etc. Putini stiu insa ca exista si multi tigani care isi
castiga painea de toate zilele printr-o munca cinstita si grea.
Andrasz Belin a infiintat la Miercurea Ciuc firma de constructii ZapaProdcom SRL in 2006, cu un capital social de 1000 lei. Pana sa ajunga la stadiul
de patron, viata intreprinza torului targumuresean nu a fost prea roz. Parintii lui,
saraci lipiti pamantului, l-au abandonat imediat dupa nastere. Pana la majorat,
viata lui a purtat amprenta orfelinatelor si a caselor de copii. La Casa de copii a
invatat si o meserie: cea de muncitor in prelucrarea metalelor. Ulterior, avea sa
termine si o scoala profesionala, la Toplita (Harghita). Dar, aceasta nu i-a placut.
Asa incat, a inceput sa lucreze in constructii, perindandu-se prin zeci de santiere.
Dupa 1999 si-a dat seama ca viata de santierist nu este nici roz, si nici
aducatoare de venituri. Astfel incat, si-a incropit propria sa afacere. Mai mult
decat atat, angajeaza cu preponderenta rromi, buni meseriasi, carora le da un
salariu decent, pentru a nu fi nevoiti sa se ocupe, asa cum spune el, de
furtisaguri si alte prostii".
Acum, avutia" firmei se ridica la 300.000 lei. Tot ceea ce am obtinut s-a
facut prin munca grea", spune Andrasz Belin. Firma lui s-a specializat in lucrari
de tinichigerie, reparatii acoperisuri cu materiale hidroizolante din import,

30/279

zugraveli etc. Cifra de afaceri pe anul 2008 a insumat 3,2 milioane lei, cu un
beneficiu net de circa 600.000 lei. Si toate acestea, fara nici un fel de credit
bancar. In mare parte, acest beneficiu l-am reinvestit in utilaje si materii prime",
afirma patronul firmei.
Majoritatea beneficiarilor sunt institutii bugetare: scoli, gradinite,
dispensare, primarii. Insa, munca cu bugetarii nu este totdeauna rodnica.
Andrasz Belin se plange ca, din cauza lipsei de fonduri bugetare, acestia ii
datoreaza aproximativ 800.000 lei. Cu toate acestea, firma continua sa lucreze si
sa primeasca zeci de comenzi. Ni s-a dus vestea ca lucram bine, ca suntem
buni meseriasi. Asa ca, nu trebuie sa mergem noi dupa clienti, ci vin ei sa ne
solicite, declara Andrasz Belin.
In medie, are angajati 20-25 de muncitori, cu totii rromi. Ei lucreaza
sezonier, pe baza de contract de prestari-servicii. Singurul angajat cu carte de
munca, tot rrom, este directorul economic. Salariul mediu lunar al lucratorilor este
de 1500-2000. Daca exista comenzi multe, acest salariu poate sari simtitor peste
3000 lei. As dori sa angajez cat mai multi rromi. Familiile lor au multi copii si cu
totii au nevoie de o bucata de paine alba. Pe de alta parte, este benefic pentru
societate ca acesti oameni isi castiga cele necesare traiului printr-o munca
cinstita si utila, spune Andrasz Belin. El este extrem de multumit de lucratorii sai
care, atunci cand e de lucru, nu pregeta sa lucreze chiar si la sfarsit de
saptamana.
Andrasz Belin crede ca daca s-ar acorda niste facilitati ar putea angaja
mai multi oameni, ceea ce ar fi benefic pentru societate si pentru comunitatea
rromilor. De asemenea, i se pare extrem de suparatoare si agasanta birocratia
din Romania, care de multe ori pune bete in roate intreprinzatorilor. El considera
ca daca aceasta ar fi eliminata, intreprinderile mici si mijlocii ar putea munci mai
profitabil, inclusiv pentru stat, prin impozitele si taxele pe care le platesc.
Andrasz Belin este optimist din fire. Are o serie de proiecte concrete.
Proiectul de fezabilitate privind construirea unei fabrici de caramizi ar da de lucru

31/279

la 30-40 de rromi. Documentatia este deja intocmita si, in scurt timp, va purcede
la demararea investitiei. De asemenea, doreste infiintarea unui atelier de
artizanat (impletituri din nuiele), precum si a unuia de tinichigerie. Un alt obiectiv
este cumpararea unui sediu propriu, caci cel actual este inchiriat pe o suma
piperata. Sunt o fire optimista, spune Andrasz Belin. Tot timpul sper ca anul care
vine va fi mai bun decat cel care a trecut.
Zapa SRL este singura firma de constructii din tara patronata de un rrom
si care angajeaza cu preponderenta rromi. Cu toate acestea, patronul nu se
simte dezavantajat. Atat beneficiarii, cat si furnizorii de materiale de constructii il
trateaza cu respect, ca pe o firma serioasa si de incredere. Mai mult decat atat,
multi furnizori ii livreaza materie prima pe credit, atunci cand firma nu dispune de
lichiditati. Din partea numeroaselor asociatii sau uniuni ai rromilor, Andrasz Belin
nu a primit nimic. De obicei, liderii lor vin doar dupa sponsorizari, spune razand.
Pentru a da muncitorilor si o ocupatie in timpul liber, Andrasz Belin a
infiintat o echipa de minifotbal si una de tenis de masa, care participa cu destul
succes la o serie de competitii la nivel local

Productie instrumente muzicale


Andrei Pop este cunoscut ca unul dintre cei mai valorosi lutieri din
Romania. In 1991 avea sa infiinteze firma Dansul SRL. Ulterior, mai avea sa
puna bazele a inca doua firme, la care este actionar majoritar: Andrei Pop
Instrumente Muzicale SRL (in 1994) si Dansul SA (in 1997). Aceste firme sunt
specializate doar pe productia de instrumente muzicale, fiecare avand specific
propriu: productia de serie, cea profesionista sau cea tip maestru. Cu timpul,
chiar la iesirea din Reghin spre Toplita, si-a facut simtit prezenta un complex de
cladiri impozante. Localnicii denumesc cele trei firme, cu respect si admiratie,
Dansul Company. Viorile de aici sunt recunoscute de mari maestri. Insusi Yehudi
Menuhin a apreciat vioara pe care Andrei Pop i-a inmanat-o personal. Iar

32/279

beneficiarii din Germania, SUA, Japonia sau Olanda sufoca firma cu comenzi,
capacitatea depasind cererea. Cele trei firme produc doar viori si violoncele. Per
total, toate trei au incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de aproximativ
950.000 lei, si un profit de 175.000 lei. Aici lucreaza 150 de angajati, salariul
mediu net fiind de peste 1200 lei. Viorile si violoncelele produse de firmele lui
Andrei Pop participa la traditionalele targuri si expozitii de profil de la Frankfurt,
Cremona sau Paris. La targul de la Cremona, viorile Andrei Pop au fost inscrise
in catalogul mondial de profil.
O vioara de serie costa 150 euro, una profesionista, 300 euro, iar una de
maestru, 1200 euro. La aceasta din urma categorie lucreaza zece dintre cei mai
apreciati lutieri. Pentru realizarea unei astfel de viori sunt necesare, nici mai mult
nici mai putin, decat trei luni de zile. Nivelul productiei lunare este relativ
constant: 1.000 viori de serie, 100-150 viori profesioniste si 10-20 de maestru.
Firmele au experti care cauta lemn de rezonanta de inalta calitate, precum si un
violonist care sa incerce pretioasele instrumente.
Investitiile lui Andrei Pop nu s-au rezumat doar la afaceri strict profitabile.
A construit o sala de dans sportiv, extrem de aratoasa, si a infiintat clubul Dansul
viorilor. Tinerii intre 4 si 20 de ani care frecventeaza acest club au obtinut in
ultimii ani performante remarcabile pe plan national. Indiferent daca este vorba
de o firma privatizata sau de un atelier de fabricatie de instrumente, aceasta
industrie si indeletnicire este una foarte profitabila in Romania.

Turism
Pe drumul national care uneste Sovata de Odorheiu-Secuiesc se afla
comuna Praid, cunoscuta, indeobste, pentru celebrele saline. De altfel, Praidul
este principala localitate din asa-zisul Triunghi al sariii (Praid-Corund-Sovata).
Oamenii de aici au inteles sa profite de efectele curative ale resurselor din zona
si au reusit sa atraga anual sute de mii de turisti romani si straini. Praidul are

33/279

7.100 de suflete. Are in componenta sase sate, dar in curand, va pierde doua.
Satele Ocna de Sus si Ocna de Jos se vor transforma in comune. Ca o
curiozitate, unul dintre sate, sas, are o singura casa si un singur locuitor.
Oamenii locului sunt muncitori, ocupandu-se de meserii traditionale cum ar
fi exploatarea sarii, agricultura sau prelucrarea lemnului. Ei au descoperit, insa, si
ocupatii noi: turismul rural si comertul. Roadele muncii lor pot fi vazute peste tot:
case cochete si curate, pravalii bine aprovizionate si localuri care contrasteaza
violent cu mizeria din birturile altor comune. La toate acestea, se adauga si
peisajul extraordinar, tipic pentru zona premontana. Amatorii de inedit pot admira
spectaculos ii munti si rapele de sare. Istoria oficiala a comunei incepe de pe la
mijlocul secolului al XVI-lea, de cand exista prima datare oficiala. De atunci,
mineritul a devenit o ocupatie traditionala, transmisa din tata in fiu. Zacamantul
de sare este urias, avand o suprafata de 3,5 kmp, si se intinde pana la 3.200 m
adancime. Rezervele de sare de la Praid ar putea satisface necesitatile Europei
timp de cateva sute de ani, iar pe cele ale Romaniei, timp de mai multe milenii.
La 80 de metri adancime se afla o baza de tratament. Cel care o viziteaza
pentru intaia oara ramane inmarmurit in giganticele hale. Aici se afla 1,2 hectare
de galerie, cu o capacitate de 180.000 mc si pot sta pe scaune peste 2.500 de
persoane. Doua autobuze fac, fiecare, cate 20-30 de curse pe zi. Salina apartine
de Intreprinderii Miniere si chiar daca nu aduce mult profit (circa 8%) este in
permanenta modernizata.
Pe langa galeriile de tratament, aici se afla un cabinet medical, o biblioteca
si un spatiu de joaca pentru copii, cu atragatoare jucarii din lemn. In subteran
exista o sala de concerte, unde Filarmonica din Tg. Mures obisnuieste sa dea
concerte. Muzicienii sunt entuziasmati de calitatile acustice ale minei. Nu demult
a fost inaugurata si o capela ecumenica, unde credinciosii tuturor cultelor
crestine din Romania se pot ruga fiecare la altarul sau la icoana sa. In
septembrie, in cadrul unei slujbe ecumenice, a fost sfintita statuia din sare, inalta
de 1,4 metri, a Sfantului Ioan din Nepomuc, patronul spiritual al minerilor de sare.

34/279

Tot anul acesta, s-a sapat un tunel de 1.200 mc, ca o a doua iesire pentru
bolnavi. Pe viitor, se intentioneaza modernizarea ventilatiei, deoarece fumul de
esapament din zona de intrare poate afecta microclimatul interior. Bolnavii de
astm vin aici ca la o ultima speranta. Intr-adevar, spun medicii, salina face
minuni, vindec and peste 80% din persoanele astmatice. Tot de mina apartine si
strandul cu apa sarata, cu calitati superioare apei din Lacul Ursu, din Sovata. De
asemenea, unitatea este dotata cu o baza de tratament, unde bolnavii de
reumatism pot face bai sarate calde, in vane. Strandul, in sezonul estival, este
luat cu asalt de sute de turisti dornici de inot si plaja. Complexul balnear si de
tratament de la Praid este unic in Romania, iar faima sa a ajuns in cele patru
colturi ale lumii.
In urma cu doua decenii, nu si-ar fi putut inchipui Eva Draghia ca se va
ocupa de turismul rural. Era inginer mecanic la exploatarile miniere din Valea
Jiului, apoi s-a intors in comuna natala pentru a-si continua activitatea la mina din
Praid. In 2000, si-a dat seama ca turismul poate insemna o activitate frumoasa si
rentabila. In 2001, avea sa infiinteze firma PraTur.
La inceput, pentru a strange bani, si-a deschis un magazin alimentar.
Initiativa s-a dovedit profitabila, asa incat banii castigati i-a investit in turism. La
inceput cu pasi mici, apoi din ce in ce mai indrazneti. Cu timpul, si-a deschis
restaurantul, intr-o veche casa, pe care a amenajat-o rustic. Aici se pot servi
mancaruri traditionale. Din 2004, a obtinut licenta de turism international, de
atunci oferind pachete turistice pentru grupuri de turisti straini.
Recent, 50 de americani s-au bucurat de salina si de festivalul de dans
traditional. Cazarea se face, prin asociere, cu 100 de locuinte aflate in retea, a
caror proprietari trebuie sa plateasca un comision de 20%. Locuintele sunt
impecabile, dotate conform standardelor internationale. Costul unei camere
variaza intre 120 si 150 lei, fata de cei care inchiriaza camere la negru", in
conditii inferioare, la 50- 60 lei. Trebuie facuta ordine in turism, spune Eva
Draghia. Cei care investesc trebuie sa stie ca este o afacere si ca trebuie tratata

35/279

ca atare.
Anul trecut, firma a inregistrat o cifra de afaceri de 230.000 lei, dar
beneficiul a fost doar de 60000, deoarece restul profitului a fost reinvestit. Firma
are in sezon 53 de angajati. In restul perioadei, 21, dintre care 18 cu carte de
munca. In sezon, angajeaza in special elevi, studenti si someri. Firma a inchiriat
de la Cooperatia de Consum fostul hotel. Investitia nu s-a dovedit deloc rentabila,
si hotelul a trebuit inchis. Nu puteam tine deschis hotelul pentru maximum sase
saptamani de activitate. De asemenea, necesita investitii de sute de milioane
pentru schimbarea conductelor de apa calda si a instalatiilor sanitare - spune
patroana.
Turismul ar trebui sprijinit mai mult, atat prin scutirea de impozite, cat si
prin facilitati. Noi platim taxe si impozite in prostie. Absolventii institutiilor de profil
ar trebui incurajati sa-si gaseasca de lucru in turism. De asemenea, cei care se
ocupa de turismul rural ar trebui sa sustina un examen de capacitate si de
atestare in domeniu - a mai adaugat ea.
Grupurile de turisti vin din ce in ce mai des in zona. Au parte, pe langa
natura, de plimbari cu caruta, foc de tabara cu lautari, dansuri traditionale. Pentru
ei, este ceva exotic, considerand ca fac o incursiune in istorie. Firma are si alte
proiecte, precum construirea unui camping. De asemenea, unic in Europa,
organizeaza nunti si receptii in salina. Din cauza unor chestiuni procedurale,
exista riscul sa pierdem grupuri de turisti. Daca se doreste revigorarea turismului
intern si international, repet, statul nu ar trebui sa traga pielea de pe noi - a
concluzionat Eva Draghia.
De aceeasi parere este si Victoria Mincan. Ea pune la dispozitia retelei trei
camere cu zece locuri, doua bai si bucatarie. Deocamdata, nu se poate vorbi de
profit. Mergem la calitate, nu la cantitate - a spus doamna Victoria Mincan. Ea
doreste sa abandoneze meseria de asistent medical, pentru a se dedica in
exclusivitate turismului rural. In pofida dificultatilor si a fiscalitatii excesive,
turismul rural se prefigureaza ca o intreprindere rentabila atat pentru investitori,

36/279

cat si pentru comunitatile locale.

Bar
In doi ani, Stefan Oancea a deschis patru baruri. Desi investitia in trei
dintre ele s-a dovedit un esec, multi potentiali patroni de localuri si l-ar dori
asociat.
Atunci cand a deschis primul bar in Bucuresti, Stefan Oancea nu se
gandea ca acesta ar putea deveni vreodata principala sa sursa de venituri. Voia
un loc unde sa se intalneasca, la o bere, cu prietenii. Muncise timp de sase ani
ca barman, dintre care doi in Germania, si stia foarte bine cum functioneaza un
astfel de local. Impreuna cu doi prieteni a gasit o casa si, in 2007, cu o investitie
de 2800 de euro, a deschis barul. I-au pus numele Dorian Grey. Avea de toate:
atmosfera, clienti si perspective de dezvoltare. Cu toate astea, l-au inchis intr-o
saptamana. Si asta pentru ca doar atata a rezistat proprietarul care locuia chiar
deasupra localului. Deranjat de muzica, acesta le-a propus celor trei patroni sa le
dea un alt spatiu, la doar cateva sute de metri departare. Era o pivnita de 130 de
metri patrati, un loc ideal pentru o astfel de activitate. Au mai investit ceva si au
repornit afacerea. De data aceasta au incercat ceva mai mult. In Germania sunt
foarte multe baruri considerate de clienti ca fiind locuri de intalnire. Dupa ce se
intalnesc, stabilesc programul pentru intrega seara. Astfel, toata seara barul este
plin, ne-a spus Stefan Oancea. A incercat sa aplice acest concept de local si in
Romania. Si a mers, pentru ca, treptat, au inceput sa apara si primii bani, iar
joaca de la inceput s-a transformat intr-o afacere profitabila. Insa o data cu primii
bani au aparut si problemele.
Discutiile pe tema profitului l-au determinat pe unul dintre asociati sa se
retraga. Chiar si asa afacerea a mers foarte bine, pana la venirea verii. Pentru
acest anotimp era clar ca trebuie sa facem ceva. Vorba lui Basescu: Iarna nu e
ca vara!. Trebuia sa gasim o terasa, ne-a spus Stefan Oancea. Si au gasit-o, la

37/279

doar cativa metri de bar. Impreuna cu proprietarul terenului, a pus pe picioare


terasa, care s-a numit Terasa. Initial ea a fost gandita ca o afacere adiacenta
subsolului in care era barul si unde sa intre clientii care vor sa stea vara in aer
liber. Numai ca, intre timp, proprietarul spatiului n-a mai dorit reinnoirea
contractului, asa ca Stefan Oancea a ramas numai cu terasa. Daca inainte de
venirea verii se gandea sa gaseasca o terasa pentru vara, acum ii trebuia un nou
spatiu, unde sa isi continue afacerea iarna. Noul asociat, care a pus la dispozitie
terenul pentru terasa, si-a oferit casa pentru a dezvolta afacerea. Pentru prima
oara am pornit constructia barului intr-un mod profesionist. Am ales mai intai
numele si, in functie de acesta, am construit localul propriu-zis, ne-a spus Stefan
Oancea.
Inauntru, peretii erau plini de poze cu Che Quevara sau cu tancuri si
soldati sovietici care intrau in 1968, in Cehoslovacia. Timp de un an, afacerea a
mers ca pe roate. Localul a devenit, prin atmosfera, si mai ales prin concertele
organizate aici, celebru in tot Bucurestiul. Cine se pricepea sa cante se urca pe
scena si o facea. Si afacerea a mers in continuare foarte bine. Pana cand intre
cei doi asociati au aparut disensiuni. Stefan Oancea s-a retras si, cum era
normal, si-a deschis un alt bar. De aceasta data, impreuna cu o ruda. Se
numeste Portret si este frecventat de clientela pe care si-o formase in anii
anteriori. Acum este cunoscut in toata Romania. I-au venit oferte de asociere in
vederea constructiei de noi baruri, din toata tara. Desi pana acum am pierdut
bani, am invatat cum trebuie sa arate un bar de succes in Romania", afirma
intreprinzatorul. Dupa parerea lui, in Romania exista o anumita categorie de
clienti nemultumiti de celelalte localuri. Cu muzica buna si cu atmosfera, ii atragi
cu siguranta, sustine Chera. Desi a pus pe picioare patru baruri pana acum, inca
nu s-a plictisit. Din contra, atunci cand este intrebat ce vrea sa faca in viitor
raspunde imediat: Baruri, pentru ca altceva nu stiu sa fac".

38/279

Magazin cu haine XXL


Andreea Manea, o intreprinzatoare din Arad, si-a botezat magazinul XXL
intr-un moment de lipsa de inspiratie. Numele a atras mai ales persoane
supraponderale, care i-au transformat complet afacerea.
De mai bine de doua decenii, sedentarismul face ravagii. Peste tot apar
oameni grasi, care cu greu se pot integra in comunitate. Si mai greu pentru ei
este sa gaseasca haine si incaltaminte potrivite. In Occident, atat in marile
metropole, cat si in orasele de provincie, au aparut magazine specializate pentru
supraponderali, denumite XXL. Acum doi ani, o intreprinzatoare din Arad punea
bazele unei firme mixte romano-austriece, Sore SRL.
Cum nu i-a venit in minte o denumire adecvata, a botezat magazinul, dupa
un model occidental, Extra Large, fara sa banuiasca faptul ca acest magazin
avea sa fie invadat de persoane supraponderale. Astfel incat s-a reprofilat.
Acum, firma aduce haine si pantofi de mari dimensiuni atat de la Viena, cat si de
la Bucuresti. Pentru un neavizat, marfa nou-nouta tine de domeniul sciencefiction-ului: pantaloni marimea 64, sutiene marimea 105, pantofi de marimea 51!
Marea majoritate a marfurilor sunt comandate de clientii statornici, care nu pot
gasi produse adecvate in magazinele traditionale. Astfel, comanda este onorata
in maximum doua saptamani. Dar nu este deloc usor sa traiesti pe... picior mare.
O pereche de ghete, marimea 51, costa 750 lei.
Nu este deloc usor sa fac aprovizionarea. Si in Occident asemenea
produse sunt greu de gasiti, spune Andreea Manea. De altfel, nu poate face
rabat la pret, caci si in strainatate astfel de produse costa extrem de scump. Cel
mai greu se gasesc articole pentru femei... mari. Andreea Manea spune ca este
o veritabila aventura sa gaseasca pantofi de dama de marimea 43 sau 44.
Majoritatea cumparatorilor nu sunt, conform unor prejudecati, persoane in varsta.
Ce mai multi sunt tineri sau de varsta mijlocie. Din aceasta afacere nu te poti
imbogati - spune Andreea Manea, dupa care adauga: Poti numai supravietui.

39/279

De altfel, nu sunt numai patroana, ci si vanzatoare. Chiria mare, costurile de


aprovizionare, la fel, ma impiedica sa angajez o vanzatoare. Cu toate acestea,
magazinul este din ce in ce mai cautat de grasani de toate varstele. Lasand la o
parte complexele, lesne de inteles, ei doresc sa-si gaseasca produse de calitate
pe... masura. In pofida dificultatilor, Andreea Manea este optimista. Ea crede ca
acest magazin va deveni din ce in ce mai rentabil, cu clienti stabili si cu o oferta
cat mai apropiata de necesitatile si de buzunarele supraponderalilor. In timp ce
marea majoritate a magazinelor ofera imbracaminte pentru femei si barbati de
tipul top-modelelor, aceasta intreprinzatoare targmureseana s-a gandit si la
necesitatile unor minoritari burtosi, care din cauza sedentarismului tind sa devina
majoritari intr-o societate sufocata de supertehnologie.

Productie materie prima - ceramica, email si sticla


Cativa ingineri din Timisoara au facut o afacere mai ciudata, dar la care se
pricep: produc pigmenti pentru industria chimica. Fabrica lor, de dimensiuni mici,
se dovedeste mult mai rentabila decat colosii din acest domeniu.
Dupa renuntarea la importurile centralizate de pigmenti, acest sector a
ramas descoperit in Romania. Un grup de oameni de afaceri timisoreni,
specializati in industria chimica, dupa elaborarea unui atent studiu de piata a
ajuns la concluzia ca productia de materie prima pentru industria ceramicii,
emailului si sticlariei ar insemna o afacere profitabila. Astfel, in anul 2003, la
Timisoara, a fost infiintata compania Sticlem SA, specializata in productia de frite
pentru ceramica, pigmenti si coloranti termorezistenti. Sticlem numara, in anul
2004, sase angajati, care incercau sa produca materie prima pentru parteneri
romani, specializati in industria ceramicii, sticlariei si a emailului.
Firmele romanesti au renuntat la importurile de pigmenti si alte materii
prime necesare acestei industrii, suficient de bine reprezentate pe plan national.
Profitand de acest vid de piata, conducerea Sticlem a investit in dezvoltarea

40/279

mijloacelor de productie. Totodata, s-au facut investitii majore in structurile de


productie. Pe langa fabrica existenta la Timisoara au fost deschise doua baze de
productie la Rasnov si Oradea. Am aplicat un management constructiv, dar, in
acelasi timp, agresiv. Astfel, am reusit sa punem bazele unui sistem de productie
performant, capabil sa acopere intreg necesarul de pigment necesar industriei
din Romania", declara Cosmin Petrescu, director general la Sticlem SA. In
momentul de fata, fabricile Sticlem acopera 60% din piata autohtona a emailului
si aproximativ 40% din cea a pigmentilor. Pe langa clientii romani, printre care se
numara cele mai mari companii specializate in productia de ceramica, sticlarie si
vase emailate, 25% din productia companiei bihorene este destinata pietei
externe. Intentia noastra este de a mari cantitatea de produse pentru export.
Avem vanzari in Ungaria, Anglia si Germania, iar anul viitor vom intra pe piata din
Cehia, spune managerul Cerasil. Peste 50% din necesarul de materie prima
este cumparat de pe pietele externe, in special Luxemburg si Anglia.
Unul dintre cele mai dezvoltate departamente ale firmei este cel destinat
cercetarii. Au fost recrutati cei mai priceputi chimisti care lucreaza pentru Sticlem
in regim de foc continuu. Ne-am dat seama ca numai prin mentinerea acestui
departament la cele mai inalte standarde vom reusi sa progresam si sa facem
fata modificarilor permanente existente pe piata. Pentru noi, necesitatile clientului
reprezinta principala motivatie, sustine directorul Cosmin Petrescu. Specialisti
din cadrul facultatilor de chimie din Timisoara, Cluj si Bucuresti colaboreaza cu
cercetatorii de la Sticlem. Laboratoarele de cercetare de la Timisoara sunt intr-un
permanent schimb de informatii cu cele ale principalilor beneficiari, cum ar fi:
Intreprinderea de vase emailate Sighisoara, Ceramar Baia Mare sau Emailul
Rosu Medias.

Productie jaluzele si parasolare


Pe parcursul unei singure zile de lucru, Andrada Jianu are de-a face cu cei

41/279

doi poli ai societatii: dimineata, in calitate de medic, trateaza oameni bolnavi


care, de cele mai multe ori sunt si saraci, iar dupa-amiaza, trateaza afaceri cu
reprezentantii unor institutii importante sau cu persoane particulare care au multi
bani.
De obicei, persoanele nascute in zodia Fecioarei sunt prea putin pricepute
la afaceri, dar Andrada Jianu face exceptie: este o fire practica, ambitioasa si
stricta, calitati care au propulsat-o rapid in lumea business-ului. Cel mai mult a
ajutat-o faptul ca a fost obisnuita cu munca, inca de pe vremea cand facea injectii
papusilor si visa sa devina o doctorita apreciata. Nascuta in Cernavoda, loc in
care toti copiii isi castiga banii de buzunar muncind, Andrada Jianu a lucrat ca
vanzatoare, atat in timpul scolii generale, cat si in timpul facultatii. Pentru ca, intre
timp, joaca de-a doctoru a devenit realitate, o data cu admiterea la Facultatea de
Medicina din Bucuresti. In anul V, l-a cunoscut pe actualul prieten si viitor sot,
care era distribuitor al firmei Prodexim din Cluj, si care astazi este managerul
unei societati ce produce siteuri pentru reteaua Vodafone. El a incurajat-o sa-si
testeze aptitudinile de agent comercial in domeniul jaluzelelor si parasolarelor.
Inceputul a fost timid, dar cu timpul, alergatul prin Bucuresti cu catalogul
de prezentare sub brat a devenit o indeletnicire placuta si chiar profitabila. Fiind o
fire deschisa, vesela si optimista, Andrada Jianu nu i-a fost greu sa-si
cucereasca si sa-si convinga interlocutorii, mai ales ca, dupa propria-i marturisire
as fi in stare sa vorbesc 25 de ore pe zi din 24!.
In urma cu un an, a infiintat propria firma de jaluzele si parasolare,
Parasolar Romania SRL, societatea din Oradea ramanand principalul furnizor de
produse. Pentru ca in primii ani de facultate a fost o studenta de nota zece, nu-si
putea permite, la final, sa coboare stacheta. Atuul meu este ca pot sa invat
foarte mult, intr-un timp foarte scurt. Nu aveam cunostinte de economie si
contabilitate, iar problemele se inmulteau: trebuia sa angajez oameni, sa platesc
salarii, sa intocmesc contracte etc.. Astfel, timpul dedicat studiului a fost impartit
intre medicina si deslusirea abc-ului afacerilor. Firma s-a extins si a atras clienti

42/279

din ce in ce mai importanti: British American Tobacco, Orange, Vodafone,


Aeroportul Otopeni, reteaua CEC din tara, Ambasada Germaniei etc.
Jaluzelele din aluminiu sau din materiale textile sunt solicitate in egala
masura atat de institutii publice si banci, cat si de persoane particulare. In
prezent, Parasolar Romania produce rulouri exterioare si usi de garaj, folosind
profile din aluminiu importate din Belgia. Cifra de afaceri pe 2008 a fost de 2,3
milioane lei, iar anul acesta este estimata la 4 milioane lei.
Acum este medic stagiar la Spitalul Municipal din Capitala, iar in ianuarie
va sustine examenul de rezidentiat, examen mai dificil decat cel de intrare la
facultate. Este constienta ca nu se poate face medicina la standarde foarte inalte,
fara a avea tot timpul ocupat cu asta. Iar businessul, care a devenit si el o
pasiune, nu-i permite acest lucru. I-ar place sa faca medicina toata viata, pentru
ca asta si-a dorit din copilarie, dar sistemul de salarizare este foarte prost in
sectorul sanitar. Salariul unui medic stagiar este de 2000 lei, in timp ce din
afacerea cu jaluzele se castiga de cel putin 20 de ori mai mult. Desigur, afirmatia
este exagerata, pentru ca cea mai mare parte a profitului se reinvesteste
permanent, ceea ce a dus la dezvoltarea afacerii.
Firma are acum in dotare opt masini, iar numarul angajatilor a ajuns la 34.
Cu toate acestea, Andrada Jianu recunoaste ca nivelul sau de trai este net
superior fata de cel al colegilor de spital. Intr-adevar viata este mult mai
stresanta, muncesc dublu sau triplu fata de altii, dar este un stil de viata pe care
mi l-am asumat si care-mi place. Nu am decis in proportie de 100%, dar inclin sa
cred ca pe mai departe, ma voi ocupa numai de business, chiar daca dragostea
mea ramane medicina, se confeseaza Andrada Jianu.

Vinificatie
Centrul de vinificatie Dionis SA din Focsani a fost cumparat de compania
care imbutelia si distribuia vinuri de Dealu Mare, o mare parte fiind fabricate chiar

43/279

de intreprinderea buzoiana.
Industria de vinificatie ofera unele dintre cele mai mari oportunitati de
afaceri. Productia, imbutelierea si comertul cu vinuri aduc firmelor din domeniu
profituri de milioane. Societatea Dionis si-a inceput activitatea in 1997. A fost
deschisa in comuna Sarbi o minifabricuta de 400 metri patrati, in care erau
imbuteliate si vinuri fabricate de Dionis SA. Vinurile erau cumparate in vrac si
aduse cu cisternele la Sarbi. Sticlele erau comandate la Stirom. Au fost utilizate
etichete de calitate, ilustrate cu piese din tezaurul de la Pietroasele. Unele sticle
care contin vinuri vechi au anexate de gat etichete pe care este inscris lotul din
care fac parte si numarul sticlei. Sticlele erau apoi astupate cu dopuri de pluta si
capsule termice. Vinul astfel ambalat era vandut pe piata la un pret cu 30% mai
mare decat pretul de vanzare in vrac. Cu 50 de angajati, firma a vandut doua
milioane litri de vin si a avut o cifra de afaceri de 15 milioane lei.
Dionis SA a cumparat la licitatie societatea unde erau produse efectiv
vinurile pe care le imbutelia. Licitatia s-a desfasurat prin negociere directa, in
perioada februarie-mai. In patrimoniu intra 100.000 de sticle de vin Au fost cinci
intentii de cumparare, dar au ramas doar doua oferte concrete: a noastra si a
firmei Vinterra Romania. Am achizitionat societatea cu trei milioane lei, platiti pe
loc., spune Alin Buzatu, directorul Dionis SA.
Dionis SA avea doua grupe de produse: distilatele din fructe, fabricate cu
materie prima de pe dealurile din zona si vinificatie, fiind prelucrati strugurii din
podgoriile Dealu Mare. Nu ne facem planuri mari in ceea ce priveste activitatea
de distilare. Acum, fiecare om are cazan si isi face singur tuica, acasa. Vom
incerca insa sa refacem arealul viticol, care a fost abandonat, continua Alin
Buzatu. Patrimoniul Dionis SA cuprinde: sapte crame, intinse pe 80 de kilometri,
cu cisterne din inox si poliester, dotate cu instalatii de vinificatie primara (prese
de struguri), combinatul de vinificatie de la Focsani, unde se face filtrarea si
conditionarea vinului, precum si o vinoteca cu 100.000 de sticle, unele vechi de
peste 30 de ani. Dionis SA va investi in productia de vinuri, trei milioane de euro,

44/279

pe care crede ca ii va recupera in acelasi an. Un milion de euro va fi investit in


instalatiile de vinificatie, iar doua milioane vor merge spre producatorii de
struguri. Lumea s-a saturat de produse contrafacute si de vinuri de surcica. Vom
instrui proprietarii, pentru ingrijirea viei, si vom executa lucrarile mecanizate si
chimice, pentru cresterea calitatii strugurilor. Pana acum, taranul culegea
strugurii acri, la inceputul lui septembrie, de frica sa nu i-i fure, afirma Alin
Buzatu.

Decoratiuni interioare - casete muzicale


Nu-i asa ca sunetele cristaline picurate dintr-o caseta muzicala va duc cu
gandul la copilarie? Nu-i asa ca nostalgia va indeamna sa cumparati pe loc un
astfel de obiect, fara a lua in calcul utilitatea lui?
Petru Marinescu vizita, la Frankfurt, un targ de decoratiuni interioare.
Melodia care venea dinspre un stand elvetian i-a trezit amintirile: la 12 ani,
trecand pe langa un shop de pe Magheru, a vazut o cutie muzicala, pe care si-a
dorit-o cu ardoare. A facut pe loc calculul si, lacom, a cerut, parintilor 10 lei, ca
sa-si cumpere nu una, ci trei casete. La vederea banilor, vanzatoarele au izbucnit
in ras. Cutiutele erau, intr-adevar, ieftine, numai ca trebuiau platite in dolari. Iata
ca abia dupa 20 de ani visul lui devine realitate. Desi se afla la un targ de
contractari, unde obiectele expuse nu se pun in vanzare, dupa multe insistente a
reusit sa smulga din mana elvetienilor caseta ravnita. Asa s-a ales cu o mostra
pe care a studiat-o in amanuntime.
In urma cu cinci ani, impreuna cu Mihaela, care acum ii este sotie, a pus
bazele unei afaceri: cutiute muzicale lucrate in Romania si vandute in Germania.
De ce a fost gandita, din start, aceasta afacere pentru piata germana? Pentru ca
in Romania exista prea putine magazine specializate, iar intr-o lume in care
calitatea nu are nici o valoare din cauza saraciei, pretul socheaza. Este vorba de
cadouri de lux, adevarate bijuterii care, in Elvetia, tara lor de origine, pot ajunge

45/279

si la 30.000 euro/bucata. In plus, acestor obiecte decorative si sentimentale, in


egala masura, le creste valoarea in timp. Este adevarat, casetele realizate de
firma Cutiuta sunt mai ieftine, ele vanzandu-se in magazinele din Germania cu
280 euro bucata. De pictarea lor se ocupa Mihaela, absolventa a Academiei de
Arte Frumoase Nicolae Grigorescu.
Cu ceva timp in urma, sotii Marinescu au lucrat in industria modei, o lume
fascinanta dar falsa. Din moda nu se castiga bani, afirma Mihaela, regretand ca
a fost nevoita sa-si tradeze o pasiune in care a pus mult suflet. Se investeste
mult in materiale din import care aici nu se pot vinde sub forma produsului finit.
Ajungi, cel mult, un croitor de lux care face unicate, pentru ca nu exista un sistem
care sa permita lucrul in serie. Totusi, ocupatia de acum ii permite sa nu se
indeparteze prea mult de moda. Pentru ca in ambele situatii, creatia porneste de
la tendintele si cererea pietei. Picturile de pe cutii sunt adevarate opere de arta si
se realizeaza in functie de comanda clientului. Mai nou, a fost gandit un cadru in
care s-ar potrivi cel mai bine, pentru ca intr-o incapere trebuie creat un ambient
special, in care obiectele sa se armonizeze. Astfel, alaturi de caseta, se poate
achizitiona o oglinda, un ceas, un instrument muzical - toate avand o tema
decorativa comuna. Casetele produse de firma Cutiuta sunt o conceptie noua,
originala, ca forma si pictura. Manerele sunt suflate cu aur sau argint ori sunt din
alama platinata, un alt argument care duce la cresterea pretului. De fapt, nu cutia
in sine este scumpa, ci mecanismele sofisticate, importate din Japonia si Elvetia.
Ca aspect, amintesc de ceasurile de voiaj cu maner ce emana un aer arhaic.
Desi calitatea finisajelor a crescut continuu, cei doi actionari ai firmei nu sunt
multumiti nici acum. Cea mai mare problema a lor o constituie inlocuirea
permanenta a meseriasilor care cer salarii ca in Germania pentru calitate made
in Romania. Capacitatea de productie este de maximum 400 bucati pe luna si se
lucreaza numai pe baza comenzilor contractate la targul specializat de la
Frankfurt.
Cifra de afaceri lunara este de aproximativ 25.000 euro, iar investitia, in

46/279

timp, s-a ridicat la 150.000 euro. Dezvoltarea afacerii a cunoscut mai multe
etape. De la idee la prototip, de la primul produs vandut la profit au existat
momente de entuziasm, de lancezeala si de incertitudine. Nu stii de unde sa
incepi si unde o sa ajungi, pentru ca este vorba de un produs nou, nu de unul
copiat care are deja o piata formata, explica domnul Marinescu.
Cert este faptul ca produsele firmei Cutiuta au cunoscut o faima
nesperata: aflat la Kln, intr-un magazin de cadouri, Bill Clinton a ales o caseta
muzicala conceputa de Petru si pictata de Mihaela.

Productie materiale pirotehnice


Iesit la pensie dupa o viata intreaga petrecuta intre explozibili, un
brasovean si-a deschis o minifabricuta unde produce artificii si rachete.
Am lucrat la Tohan, la uzina de munitii, si am fost pasionat de meseria
mea. 45 de ani din viata i-am petrecut printre explozbili, spune Gheorghe
Almasan, patronul societatii Artifex.
Pensionarea a venit in octombrie 2008, dar inginerului Gheorghe Almasan
i-a fost imposibil sa stea acasa, in fa ta televizorului. Cum nu-i vedea cu ochi buni
pe cei care faceau comert, a hotarat sa inceapa o activitate productiva. Am stat
si m-am gandit: Ce stiu eu sa fac?. Stiu sa fac proiectile, iar in domeniul civil
as putea sa fac explozibil pentru cariere, sau artificii. Am hotarat sa fac artificii,
dar nu orice fel. Trebuiau sa fie de calitate, adica frumoase, bune, sigure ,
afirma Gheorghe Almasan.
Se asociaza cu un prieten, care ii ofera un spatiu la ferma de pui pe care o
avea la Tohan si 8500 lei pentru a porni afacerea. In ferma de pui isi deschide
atelierul, in doua camere de 16 metri patrati. Magazia de piese si cea de
explozibil au fost amplasate in doua foste cotete. Problemele au aparut la
amenajarea spatiilor, pentru a indeplini conditiile de securitate impuse de lucrul
cu explozibilii. Totul a fost imprejmuit cu sarma ghimpata, toate utilajele si

47/279

bancurile au fost legate la pamant, pentru a preveni descarcarile electrostatice, sau luat masuri speciale impotriva traznetelor. Mobilierul a fost ignifugat. Dupa
aceste amenajari a urmat calvarul autorizatiilor.
In momentul de fata, in atelierul de la Tohan, se fabrica in mod curent
aproximativ zece articole: produse pirotehnice clasa I: artificiile Minibagheta
Magica, Gheizer (o fantana arteziana de foc) si petarda Pirat, produse
pirotehnice clasa a doua: racheta Zenit, cu efect de papadie, racheta Tornado,
cu efect de palmier, Tornado Bomb Rocket si Super Tornado. La comanda se
pot fabrica si rachete mari (clasa a treia), pentru jocuri de artificii. Un alt tip de
articole realizat, la cerere, de firma brasoveana sunt tortele, in diverse culori,
comandate de galeriile echipelor de fotbal.
Artifex SRL are parte de o concurenta puternica. Aceasta vine din partea
produselor chinezesti. Diferenta intre mine si chinezi este ca eu nu folosesc
materiale specifice industriei de artificii, ci materialele pe care le cunosc din
industria de munitii. Standardele sunt mult mai ridicate, iar siguranta si
fiabilitatea, maxime. O racheta fabricata de mine functioneaza fara probleme si
peste 20 de ani, declara patronul brasovean.
Aprovizionarea este destul de complicata, Gheorghe Almasan fiind nevoit
sa strabata toata tara pentru materii prime. Explozivul il iau de la uzinele
producatoare sau de la cei care il utilizeaza, tuburile de carton pentru rachete, de
la fabrica de cartuse Cartfil, pentru saruri, azotati si lianti merg la Copsa Mica,
Tarnaveni sau Fagaras. Retetele sunt proprii, iar prepararea sarjelor, in atelier, o
fac doar eu, nu din egoism, ci pentru ca n-am incredere sa las pe altcineva,
afirma Ioan Dumitru. In atelier mai lucreaza zece angajati, precum si sotia si cei
doi copii ai patronului. Fabrica functioneaza inca sub capacitate, in special
datorita distributiei nedezvoltate. Produsele din clasa a doua nu se pot
comercializa decat intre 27 si 31 decembrie. Pentru a vinde productia unui an
intreg in doar cateva zile este nevoie de distributie la nivel national. Diverse
primarii mi-au comandat jocuri de artificii, cu ocazia unor aniversari, iar rachetele

48/279

le-am lansat chiar eu. Am mai facut jocuri de artificii si la nunti. Principalii clienti
sunt insa persoane fizice, care cumpara direct de la mine. In ultimul timp, au
aparut si angrosisti interesati de produsele mele si sper ca vor veni cu comenzi
ferme, spune Gheorghe Almasan.

Artizanat - martisoare
In copilarie, Marioara Bratu a avut sansa de a invata arta martisoarelor,
alaturi de colegii sai de clasa din Suceava, intr-un mediu in care crearea de noi
modele si inventarea unor noi tehnici erau incurajate. Ulterior, desi era angajata
intr-un cu totul alt domeniu, Marioara a continuat sa faca martisoare, chiar daca
doar de placere, pentru a le oferi cadou celor drage. Apoi, in 2005, a iesit la
pensie si a decis sa incerce sa-si suplimenteze veniturile revenind la aceasta
pasiune. Intr-o buna zi, dupa ce a primit autorizatia necesara de la Primarie, s-a
asezat la gura de metrou Titan cu o masuta plina de martisoare. Nu facusem
decat cateva sute de martisoare si am fost surprinsa ca le-am vandut in doar
cateva ore. In urmatoarele saptamani, lucram cate doua-trei zile, dupa aceea
vindeam tot in cateva ore si tot asa., spune acum Marioara Bratu. Anii au trecut,
iar numarul martisoarelor vandute a crescut progresiv. Numai din veniturile
obtinute astfel, Marioara a reusit sa-si achizitioneze o garsoniera confort II, unde
s-a mutat cu sotul.
Si totusi, niciodata lucrurile nu merg perfect. Dovada ca mica afacere a
pensionarei se loveste permanent de procedurile birocratice excesive: "Inainte
totul se rezolva foarte simplu, acum ma trimit de la o institutie la alta, sa pun la
punct dosare peste dosare de acte. Si, din pacate, varsta si sanatatea nu imi mai
permit sa alerg toata ziua". Un alt incovenient este dat de supraaglomerarea
"spatiului de expunere" de la gura de metrou Titan. Astazi, Marioara Bratu se
lupta zi de zi pentru un spatiu cu zeci de alte tarabe, fie ca e vorba de alti
vanzatori de accesorii, fie de florarese sau de comercianti la negru de CD-uri si

49/279

diverse nimicuri.
Partea buna este ca, in timp, Mioara si-a castigat un nume in randul
clientilor (de altfel, an de an, fostii colegi de serviciu o suna cu cateva saptamani
inainte de inceputul primaverii pentru a-si comanda din timp martisoarele). In
plus, si-a creat chiar o nisa de clienti: "Martisoarele mele prind in general la
persoanele cu gusturi mai delicate, la artisti si intelectuali. Restul prefera, in
general, obiecte cu mult sclipici, cat mai colorate, din materiale artificiale." Totusi,
pentru a fi sigura ca raspunde asteptarilor cator mai multi clienti, Mioara a inceput
sa lucreze si cu materiale care ies in evidenta (pene, flori uscate, paiete si tot
felul de margelute). Totusi, si acum, cele mai frumoase martisoare, la care
lucrez cu cea mai mare placere, sunt cele micute, din fir de matase, delicate.

Florarie
In peisajul miilor de florarii din Romania, afacerea Maricicai Ignat face nota
aparte. Cu ani buni inainte de revolutie, bucuresteanca a decis sa-si transforme
pasiunea pentru flori intr-un mic negot: a inceput vanzand la taraba florile
producatorilor locali din jurul Bucurestiului. Mai tarziu, au inceput sa o ajute si fiii
sai, care au ales sa se extinda inclusiv in aria comertului angro. Idee ce s-a
dovedit castigatoare, caci, daca inainte de revolutie, aprovizionarea se facea de
la producatorii interni, care ofereau exclusiv flori de sezon, dupa 1989, scumpirea
energiei si a ingrasamintelor i-a fortat pe producatorii interni sa se orienteze spre
cultivarea legumelor, mai putin pretentioase, iar florarii au fost nevoiti sa apeleze
la furnizori externi. Familia Ignat avea deja conexiuni cu exportatorii, mai ales cu
cei din Olanda, cel mai mare producator la nivel mondial. Piata florarilor s-a
decantat in primii ani de dupa revolutie, cand cei care au avut curaj si initiativa au
avut numai de castigat", spune patroana florariei Flower.
Aprovizionarea din Olanda se face cu tiruri si avioane. Transportul
reprezinta cea mai costititoare componenta a negotului cu flori, insa pentru

50/279

aceasta familie de comercianti cu experienta, obtinerea profitului nu este un


mister. Potrivit Maricicai Ignat, cele mai bune perioade de vanzare sunt
sarbatorile si sezonul de nunti. Noi avem o vorba, ca florarii isi cauta clientii tot
timpul, insa cumparatorii ii cauta pe florari doar de cateva ori pe an.
Genul acesta de afacere implica o gama mare de riscuri. Avand de-a face
cu o marfa atat de perisabila, sunt situatii in care comerciantii sunt nevoiti sa
arunce tone de flori. Intr-adevar, nimic nu este mai dureros, dar este un risc
implicit in aceasta meserie. Secretul este sa ai fler, sa stii cum sa vinzi repede,
sa stii sa-ti intocmesti stocurile si cand si cat sa lasi din pret, spune unul dintre
fiii familiei Ignat. Pe de alta parte, este o afacere in care pierderile se
amortizeaza relativ usor, deoarece exista un flux permanent de iesire si intrare a
marfurilor.
Ceea ce putina lume stie este ca, de fapt, comertul cu flori se face
noaptea. Daca aprovizionarea s-ar face pe timpul zilei, florile ar ajunge pe taraba
gata inflorite sau, mai rau, ofilite.
Exista clienti si clienti, spun proprietarii Flower. "Odata ce acumulezi
experienta, incepi sa-i recunosti pe cei care chiar iubesc florile. De exemplu,
daca o persoana care pare avuta vine si cumpara o singura floare, nu inseamna
neaparat ca e zgarcit, ci ca a stabilit o legatura speciala cu acea floare.
Astazi, firma Flower aprovizioneaza florarii si piete din intreaga tara.
"Poate ca nu este o afacere neaparat originala sau de lux, dar, una peste alta, ne
ofera implinire sufleteasca si, de ce nu, financiara", concluzioneaza Maricica
Ignat.

Club
Discoteca Nyx iese in evidenta in viata de noapte a Bucurestiului, iar
patronii sai nu regreta niciun moment ca au investit peste 100.000 de euro in
aceasta afacere riscanta, dar care s-a dovedit un veritabil loz castigator. Clubul

51/279

este incapator, are trei baruri si este decorat ca o caverna subacvatica cu rechini
imensi plutind in aer. Ceea ce frapeaza orice client este, cu siguranta, confortul si
bunul gust al decoratiunilor interioare. Responsabil este un arhitect spaniol care,
intre altele, a lucrat si la Disneyland-ul din Franta, unde s-a specializat in
confectionarea unor papusi imense din carton si carpe (celebre datorita marilor
festivaluri spaniole numite Fallas). Este adevarat, preturile sunt destul de mari, in
ton insa cu clientela dorita de patroni. Si se pare ca strategia este una corecta,
caci in zilele de weekend pe usile discotecii intra, in medie, cate cinci sute de
clienti. Patronii sunt doi romani si trei spanioli, care si-au impartit proportional
investitia de peste 100.000 de euro. Unul dintre cei cinci patroni, Daniel Popescu,
spune ca nu este tipul de afacere care merge la sigur, de la bun inceput, ci ca a
fost nevoie de rabdare, caci veniturile au crescut incet, dar constant. In opinia sa,
principalele obstacole care stau in calea antreprenorilor din Romania sunt de
ordin legislativ si birocratic.
Cum a luat nastere Nyx? Printr-o intamplare: astfel, in anul 2000, cei doi
actuali patroni romani ai Nyx activau ca ghizi, iar intr-una din misiuni au cunoscut
un turist spaniol, Alejandro Rocha, care s-a dovedit a fi interesat sa investeasca
in Romania. Doi ani mai tarziu, lua fiinta firma Nyx SRL, sub umbrela careia a
fost pus pe picioare un restaurant cu specific spaniol. Venind cu o idee noua si
cu un meniu variat (meniurile si cocteilurile erau concepute dupa retete din
America Latina si din Spania) si avand ani de experienta in fata (caci unul dintre
asociati mai avea un restaurant in Spania si stia cum trebuie sa arate un local
bun), locul si-a capatat repede un renume si o clientela fidela. Prin urmare, in mai
putin de doi ani, investitia a devenit profitabila. Acela a fost momentul in care am
decis sa incercam sa deschidem un bar sau o discoteca cu specific spaniol,
povesteste Octavian.
Desi a absolvit Facultatea de Constructii, Daniel Popescu este de ani buni
ghid, iar in paralel a practicat si meseria de taximetrist. Mai mult, la un moment
dat a avut o firma care exporta imbracaminte de la Apaca, apoi si-a deschis chiar

52/279

si un centru de inchirieri de casete video. Odata cu Nyx a cunoscut, in sfarsit,


succesul. Afacerea a devenit cu adevarat productiva incepand cu 2004, anul in
care a fost lansata prima discoteca Salsa, ce a ajuns cunoscuta pentru muzica
mexicana live (patronii au adus o formatie locala in acest scop). Un punct forte a
reprezentat-o si specificul demografic, intrucat clientela discotecilor Salsa are cea
mai mare medie de varsta din randul discotecilor bucurestene, intamplandu-se
frecvent ca pragul sa ii fie calcat de persoane de peste 50 de ani. Toti oamenii
au o slabiciune pentru muzica latino, probabil pentru ca dansurile sunt mai
senzuale si se danseaza de obicei in doi, explica Daniel Popescu. Poate chiar
mai impresionant este ca Nyx are o clientela extrem de fidela, existand oameni
care o frecventeaza aproape in fiecare zi. Totusi, in medie, clientii vin aici cam de
doua ori pe luna.
O sursa importanta de venituri este adusa de firme, in special de cele de
publicitate, care organizeaza frecvent evenimente atat in restaurant, cat si in
discoteca. Venituri semnificative sunt generate si de reprezentantele diplomatice
ale statelor din America Latina, care aleg frecvent sa organizeze evenimente aici.
Provocarea este sa fii tot timpul la curent cu toate stilurile de muzica latina, sa fii
pregatit in orice moment pentru orice gusturi, mai spune Daniel Popescu.
Un detaliu demn de luat in seama: salariile personalului sunt vizibil mai
mari decat cele oferite de alte localuri. Astfel, un chelner primeste un salariu net
de 1800 lei, la care se adauga bacsisurile, in care patronii promit ca nu intervin
niciodata. Am ales sa fim mai darnici decat concurentii nostri dupa ce am
realizat cat de important este felul in care se comporta barmanul. In aceasta
meserie, oamenii trebuie sa stie sa asculte, sa stie sa castige increderea
clientilor. Pare o treaba simpla, dar este destul de dificil sa gasesti chelneritele
potrivite, dispuse sa creeze si sa mentina atmosfera locului."
Cel putin la fel de importanta este relatia cu furnizorii, acestia
reprezentand o zala esentiala in lantul de distributie. De exemplu, dupa cum
povesteste Daniel, in urma cu cateva saptamani, oamenii de la Radio 21 au avut

53/279

o petrecere la noi si, desi nu inclusesera in comanda initiala, la un moment dat


ne-au cerut bere la halba. Nicio problema: am dat imediat telefon la distribuitorii
Tuborg si in doua ore am avut zece butoaie de bere". Furnizorii cu care lucreaza
Nyx sunt, spun patronii, probabil cei mai de incredere din capitala. "Colaboram
de mult cu aceiasi, ceea ce ne da marele avantaj de a capata intelegere de
fiecare data cand suntem intr-o situatie financiara mai dificila sau cand intram in
vreun blocaj de plati temporar".

Industria textila
Ariela Dragan detine, la Zalau, o firma de textile ce produce lenjerie intima
pentru firme celebre din Occident, precum Triumph sau Playtex. A pus afacerea
pe picioare in 2001, sub brandul Arielle. In 2005 a inceput lucrul in lohn, sperand
ca intr-o buna zi sa nu mai fie nevoita sa lucreze pentru nume mari din afara, ci
doar in regim propriu. "Poate ca la un moment dat numele Arielle va deveni
suficient de cunoscut cat sa reusim sa ne autosustinem exclusiv din activitatea
proprie", nadajduieste Ariela Dragan.
Arielle a aparut in 2001, odata cu desfiintarea intreprinderii Somesul,
bazele sale fiind puse de mai multe foste angajate. Din pacate, numarul mic de
comenzi, dar si lipsa lichiditatilor si concurenta facuta de produsele slabe calitativ
din Turcia si China au determinat conducerea firmei sa apeleze la munca in lohn.
Totusi, o noua echipa de management, numita la cativa ani de la infiintarea
firmei, a impus o noua strategie, care punea accent crescut pe cresterea
productiei pentru piata romaneasca. S-a investit astfel masiv in promovare, in
dezvoltare (au fost deschise tot mai multe magazine Arielle) si in resursele
umane, zeci de agenti de vanzari fiind angajati in scurt timp. Rezultatele nu s-au
lasat asteptate: din 2007, compania s-a bucurat de o crestere anuala de 15% a
productiei destinate pietei interne.

54/279

Advertising
Ambitia si consecventa Ioanei Alecu au fost factorii esentiali ai succesului
de care s-a bucurat First Advertising, o firma de publicitate din Timisoara care a
ajuns, nu fara obstacole, in randul celor mai apreciati jucatori din domeniu. Unul
dintre cele mai bune momente din istoricul firmei a avut loc chiar la inceputul
acestui an, First fiind aleasa de una dintre marile banci din piata pentru
administrarea unei campanii ample de relansare a numelui bancii. In acest scop,
clientul este dispus sa plateasca un pret preliminar de 250 de mii de euro.
Suma impresionanta, daca tinem cont ca, in urma cu care doar cativa ani,
First Advertising era o mica agentie de provincie, iar acum este considerata cea
mai mare companie de publicitate din afara capitalei. Si aceasta, in conditiile in
care domeniul advertising-ului este dominat, la noi, de marile firme internationale.
Si totusi, compania timisoreana a reusit sa-si pastreze si chiar sa-si consolideze
independenta, in ultimii ani. Unul din avantajele de care a beneficiat din plin a
fost concentrarea pe piata locala, majoritatea marilor companiidin Transilvania si
in special in Timisoara numarandu-se printre clientii First Advertising. Cateva
exemple relevante: ARDAF, Argos sau Farmec.
Managementul agentiei nu s-a rezumat la piata regionala, ci a participat
constant si la pitch-uri organizate de companiile multinationale si au castigat
numeroase conturi importante - de pilda, campania Pringles realizata pentru
Procter & Gamble. Lucru posibil datorita extinderii, in 2007, printr-o reprezentanta
in Bucuresti. Relativ ignorat pana anul trecut, acest birou va trece in curand
printr-un proces de dezvoltare, iar Ioana Alecu spera ca rezultatele sa se observe
curand.

Fabrica de CD/DVD
In general, firmele de publicitate sau trupele de muzica romanesti erau

55/279

nevoite sa apeleze la producatorii maghiari sau polonezi de fiecare data cand


voiau sa-si promoveze produsele pe acest suport. Incepand cu 2011, acestea au
posibilitatea sa achizitioneze CD-urile din tara, ocolind, astfel, cheltuielile de
transport sau deplasare.
Valeriu Mincu si Mihai Pricop au fondat Burn Company in urma unei
investitii initiale de 1,5 milioane euro. Toata aparatura cu care au inceput a fost
noua, caci, in cuvintele lui Valeriu Mincu, "chiar daca o instalatie la mana a doua
nu depasea 200.000 euro, nu cred ca am fi putut castiga increderea clientilor si
riscam astfel sa pierdem banii. In plus, atunci cand iti asumi rolul de pionier intrun domeniu, ochii sunt pe tine si trebuie sa dai dovada de o seriozitate cat mai
mare. 90% din clientii sai sunt romani, persoane fizice sau juridice care pana
acum plasau comenziile catre una din cele sase linii de productie din Ungaria.
Burn Company are doar zece angajati, care coordoneaza si
supravegheaza linia automata de fabricatie, si se afla in interiorul Casei Presei
Libere, intr-un spatiu inchiriat cu 2.000 euro pe luna. Care este profilul clientilor
firmei? In general, este vorba de diverse publicatii care doresc atasarea unui CD
pe coperta - de exemplu, recent, firma a produs un tiraj impresionant de CD-uri
(50.000) cu muzica pentru revista Unica. In urma cu cateva saptamani am
fabricat alte 50.000 de CD-uri cu hiturile verii, ce urmeaza sa fie distribuite in
campania de vara a companiei Tuborg, spune Valeriu Mincu. Ca sa ne dam
seama ce beneficiu important de imagine aduce un asemenea artificiu, Valeriu
ne da exemplul revistei Auto Show, care a vandut tot tirajul intr-o singura zi
atunci cand a aplicat un astfel de CD pe coperta.
Pana acum, investitia nu a fost inca amortizata. In final, pretul de
desfacere este mic: pentru un tiraj de 40 - 50.000 de CD-uri fabricate si
serigrafiate pretul este de 30 de centi pe bucata. Pana acum am fabricat doua
milioane de CD-uri, iar din calculele noastre profitul nu va fi posibil decat dupa ce
vom trece de pragul de trei milioane . Mai mult, orice incasari ale firmei sunt
reinvestite. Astfel, Valeriu Mincu a decis sa mai "injecteze" un milion de euro intr-

56/279

o noua linie de fabricatie si in alte echipamente cu care sa poata produce DVDuri si CD-uri de mici dimensiuni.
AFACEREA IN CIFRE
Cifra de afaceri: 1.000.000 euro
Investitie totala: 2.000.000 euro
Profit: In primul an de activitate al fabricii s-au produs doua milioane de
CD-uri. Pentru a se vorbi despre un profit este necesara productia a trei milioane
de CD-uri pe an.
Numar angajati: 10
Alte investitii: 500.000 euro in dezvoltarea echipamentului
Investitii pe anul acesta: 1.000.000 euro intr-o noua linie de fabricare a
CD-urilor, OBC-urilor si a DVD-urilor.

Cabinet arhitectura
Istoria biroului de arhitectura infiintat de Andrei Frincu este brazdata de
evenimente nefericite - firma a fost pe punctul de a falimenta de nu mai putin de
patru ori. Totusi, in final, un birou de arhitectura cu cinci angajati a reusit sa
obtina o cifra de afaceri de un milion de lei. Secretul: mult talent si, mai ales,
stiinta de a-l vinde bine.
Primul proiect realizat de Andrei, o vila pentru un prieten, i-a adus 2.000
de euro. O suma mare pentru un student in anul patru la Institutul de Arhitectura
Ion Mincu. Desi nu aveam inca diploma si drept de semnatura, legea mi-a
permis sa proiectez aceasta constructie de 200 metri patrati, si tot eu m-am
ocupat si de amenajarile interioare. Tin minte ca lucram pe podea, pe foi A4, si
totusi a iesit foarte bine." A mai avut nevoie de un proiect pentru a-si permite sasi ia un computer competitiv, dotat cu softurile necesare. Era vorba de o ghereta
metalica pentru un portar, pentru care a primit 1.000 de euro de la solicitant, o
societate de stat din Moldova. De-aici, lucrurile au inceput sa mearga de la sine.

57/279

In scurt timp, Andrei a folosit banii economisiti pentru a-si deschide un atelier in
Bucuresti si pentru cumpararea unor calculatoare, plansete si alte ustensile
necesare.
Din pacate, lucrurile s-au complicat de-a lungul timpului, firma fiind pe
punctul de a falimenta de patru ori. "Daca am invatat o lectie, este ca un atelier
de mici dimensiuni nu trebuie sa accepte proiecte de anvergura. Pe de o parte,
pentru ca, in lipsa unei echipe de arhitecti, trebuie sa te ocupi singur de toate
detaliile, ceea ce duce durata unui proiect mare la circa doua luni. Iar, la final,
risti sa nu primesti niciun ban". In opinia lui Andrei Frincu, ca sa ai succes ca
arhitect trebuie sa ai nu numai talent, ci si stiinta de a-ti vinde acest talent. In
piata exista, in momentul de fata, doua feluri de birouri de arhitectura, glumeste
Andrei: birouri chitite pe business si birouri de smecheri. "Noi suntem in cea
de-a doua categorie, a atelierelor care isi permit sa renunte la proiectele care nu
le ingeduie sa faca ce vor. Adesea, preferam sa renuntam decat sa facem o
lucrare de slaba calitate, doar pentru a ne incadra in banii disponibili. La polul
opus, birourile chitite pe business se inhama la orice fel de proiect, indiferent de
buget sau de cerintele solicitantului, iar de cele mai multe ori rezultatele sunt
direct proportionale cu banii luati. Andrei identifica si o a treia categorie de
birouri, marile institute de proiectare, care joaca insa la un cu totul alt nivel.
"Decat sa concuram la o licitatie cu un asemenea institut, mai bine ne lipsim si nu
ne mai prezentam, caci de cele mai multe ori ofera preturi de dumping".
Astazi, in atelierul fondat de Andrei Frincu lucreaza cinci angajati, iar, in
functie de proiectele contractate si de amploarea acestora, se apeleaza la
colaboratori, studenti sau arhitecti. Ma pot lauda ca oferim unele dintre cele mai
mari salarii din piata. De exemplu, daca majoritatea arhitectilor din alte firme au
venituri lunare de 2500 lei, ai nostri au un salariu mediu net de 6000 de lei. Este
un sacrificiu financiar major, dar prin care ne asiguram ca profesionistii atelierului
nostru isi dau interesul la maximum".
Recent, Andrei a decis sa-si extinda compania printr-o antrepriza de

58/279

constructii, hotarare care permite ca orice proiect sa fie realizat si, ulterior,
construit de catre aceeasi companie. Investitia a fost minima, intrucat muncitorii
sunt angajati cu contract de colaborare, iar utilajele sunt inchiriate, astfel incat
compania sa trebuie doar sa organizeze santierul si sa coordoneze desfasurarea
lucrarilor. Avantajele acestei mutari sunt evidente: astfel, in cazul semnarii unui
contract cu antreprenorul, clientul poate beneficia de proiectare gratuita, in
functie de dimensiunile proiectului.
In paralel, Studio Wall s-a specializat intr-o nisa destul de neexploatata in
Romania: prezentarea de proiecte tridimensionale, realizate fie pe computer, fie
sub forma de machete. In general, proiectele din aceasta arie sunt comandate de
catre alti arhitecti sau firme din domeniu, care au nevoie de machete sau de
proiectari 3D cat mai apropiate de realitate.

Agentie de media
Ultimii ani au adus o veritabila explozie a unor noi domenii, iar piata media
este unul dintre acestea. Astfel, pe langa marile firme si institute de marketing cu
vechime si renume, si-au facut loc alte zeci de mici agentii de media, care au
avut stiinta de a se promova si a se adapta la nevoile clientilor, ajungand sa
reprezinte o competitie de temut pentru liderii de piata.
Impreuna cu doi prieteni, Tiberiu Sebastian a fondat o asemenea firma, al
carei principal obiect de activitate este monitorizarea media, cu accent pe presa
scrisa. Investitia initiala a fost de 6000 de euro, iar acum dupa un an, au ajuns la
contracte lunare in valoare de 10000 de euro. Chiar daca nu este o suma prea
mare, este mai mult decat suficienta pentru cei trei asociati, care lucreaza acum
pentru clienti cu prestigiu, precum Orange, Xerox, GeCad sau Softwin. Inainte
de a ne lansa in acest business, aflasem cam ce tarife percepeau pentru acest
serviciu marile companii, de tipul Data Research sau AC Nielsen. Preturile erau
de 600-700 de euro, suma ce nu cred ca poate fi suportata de prea multe firme.

59/279

Asa ca am decis sa oferim servicii de aceeasi calitate ca si concurentii nostri, dar


la tarife mai decente. Desi se astepta ca aceasta oferta sa se dovedeasca
atragatoare mai ales pentru firmele mici si mijlocii, in realitate a avut priza mai
degraba la marile companii, de tipul celor mentionate mai sus.
In opinia lui Tiberiu Sebastian, principalul atu prin care s-a impus firma sa
a fost adaptabilitatea. Sansa celor trei a fost ca au avut aceasta idee intr-o
perioada in care piata era inca la inceput, asa ca au putut sa-si creeze practic o
nisa. Astfel, desi se puteau multumi sa se ocupe doar de reflectarea in media a
firmelor-client, au decis sa includa in pretul initial si analize complexe ale pietei,
ale evolutiilor pe anumite intervale, etc. Asa cum se intampla in cazul multor
firme tinere, a fost o perioada de munca multa si castiguri nesemnificative. Intradevar, nu-mi inchipuiam ca o sa fie atat de dificil. Nu o data am fost pe punctul
de a trage obloanele. Din fericire, gandul ca in sfarsit lucram pentru noi, nu
pentru vreun patron ne-a tinut pe linia de plutire, povesteste acum Tiberiu
Sebastian. Cred ca am avut mult de castigat la capitolul creativitate: am pus
mare accent pe forma grafica in orice analiza predata clientilor, astfel incat
prezentarile noastre sa fie usor de urmarit, prin tabele si grafice care sa simplifice
mesajul, pentru ca, sa nu uitam, clientii nostri sunt persoane ocupate, care
trebuie informate rapid si coerent pentru a lua cele mai bune decizii .
O alta particularitate a firmei lui Tiberiu este monitorizarea presei din
provincie, ceea ce ii confera acces si la clientii din afara Capitalei. De asemenea,
cei trei asociati au in plan transferarea in online a tuturor serviciilor oferite,
eliminand astfel intermediarii, manevra care le permite sa-si largeasca aria de
actiune. De exemplu, acum, fiecare client are propria sa pagina web, de pe care
poate accesa oricand si de oriunde datele care il intereseaza.
In momentul de fata, cel mai important client al firmei este operatorul de
telefonie mobila Orange. O lovitura puternica in istoria firmei este legata tocmai
de acest contract, caci, din cauza unui program realizat de unul dintre cei trei
asociati, una dintre analizele livrate era eronata. Consecinta? Reprezentantii

60/279

Orange au anulat pe loc contractul. Pentru a-i convinge sa nu renunte la ei, cei
trei au refacut toata analiza de la zero, totul fara a percepe niciun tarif. Constienti
ca in marketing seriozitatea este esentiala, le-au livrat in continuare date celor de
Orange, tot pe gratis. In paralel, si-au imbunatatit sistemul de monitorizare si leau explicat celor de la Orange beneficiile noului sistem si, in final, contractul a
fost redobandit. Paradoxal, desi pare o munca de statistician sau de inginer,
Tiberiu este absolvent de Filosofie si crede ca tocmai aceasta latura umanista i-a
venit in ajutor in activitatea antreprenoriala: "Poate parea ciudat, insa multi colegi
ai mei lucreaza astazi intr-o agentie de media sau publicitate. Ba chiar as spune
ca nu exista nicio agentie mare care sa nu aiba angajati filosofi", rade Tiberiu.

Restaurant
In Bucuresti exista un restaurant portughez, definit de managerul acestuia,
Adrian Sandulescu, drept singurul bar decapotabil din oras, cu cerul instelat
deasupra noastra. Locatia aleasa aminteste de alte vremuri, intr-o zona cu
gradini si case vechi. Ideea patronilor a fost nu neaparat de a aduce fructe de
mare proaspete, ce pot fi gatite pe loc (obiectiv imposibil, cat timp ne aflam la o
distanta considerabila fata de ocean). In schimb, si-au dorit crearea unui spatiu
cultural portughez, prin cateva elemente de atmosfera specifice peninsulei
iberice: fado si mobilier in culori calde si decoruri realizate dupa documente
datand chiar din era conchistadorilor.
Amenajarea spatiului a fost facuta din pasiune, nu din datorie: caci Adrian
Sandulescu are o dubla specializare, de arhitect si inginer constructor, si este de
asemenea expert in reabilitarea de monumente istorice, dar si un pasionat
colectionar de arta. Clientii pe care mizez sunt oameni foarte ocupati, a caror
viata se invarte in jurul carierei, dar care inca realizeaza ca au nevoie si de
perioade de relaxare. Cu acesti oameni vreau sa devin prieteni, sa ii conving
cumva sa se relaxeze nu numai la televizor sau calculator, ci si socializand cu

61/279

alte persoane cu un stil de viata similar.


Si totusi, de ce Portugalia? Pentru ca, din numeroasele calatorii de care sa bucurat de-a lungul ultimilor ani, de niciun alt tinut nu a fost impresionat intr-o
asemenea masura. Iar localul este plasmuit dupa chipul si asemanarea
Lisabonei, cat mai intim si mai aproape de structura veche a orasului.
In prima faza, a realizat, impreuna cu un prieten grafician, un businessplan, la finalul caruia au decis ca inchirierea unui spatiu nu era chiar
recomandabila. Solutia a fost simpla - atragerea unui alt prieten, medic de
profesie, care detinea o casa de la inceputul secolului, situata aproape de
Universitate. Au investit 50.000 de euro in renovarea imobilului si inca 20.000 de
euro in achizitia de mobilier, in amenajarea curtii si a terasei.
Apoi au dat drumul la business. Nu a trecut mult pana cand le-au trecut
pragul primii clienti, care au adus apoi alti si alti clienti. Nu avem preturi
exagerate. De pilda, pretul vinului a fost stabilit astfel incat sa fie accesibil si
pentru oamenii din lumea artei, pe care avem onoarea de a-i numara printre
clienti", spune Adrian Sandulescu. Planurile de viitor arata incurajator: in aceeasi
cladire, in curand se va deschide un pub si un bistro cu specific mediteranean,
rezultatul unei investitii suplimentare de minimum 20.000 euro.

Panotaj si casete luminoase


Acum peste zece ani, trei tineri absolventi ai facultatii de electrotehnica au
pus bazele unei firme producatoare de receivere pentru satelit. Intr-o zi, unul
dintre clienti i-a intrebat daca ii pot produce si o firma luminoasa. Tehnica nu o
stapaneau, asa ca s-au apucat sa citeasca, au invatat si au reusit, in scurt timp,
sa realizeze prima lor firma luminoasa, dupa cum povesteste Irina
Constantinescu, directoarea firmei Lumix.
Acea prima comanda apartinea patronului unui centru comercial modern,
cum putine erau la acea vreme in Bucuresti. A fost, asadar, o situatie mai

62/279

degraba exceptionala. In rest, majoritatea comerciantilor nu erau preocupati intratat de aspectul extern al magazinului cat sa investeasca intr-o firma
spectaculoasa, adesea preferand sa-si deseneze ei numele magazinului cu litere
de carton sau cu vopsea. Probleme erau nu numai cu mentalitatea
comerciantilor, ci si cu cea a muncitorilor: La un moment dat montam o firma si
unul dintre zilieri ne-a spus ca a trecut de ora cinci, deci el pleaca. Si chiar a
plecat, ne-am suit noi sa incheiem lucrarea.
Din fericire, obstacolele de inceput au fost depasite si astazi, zece ani mai
tarziu, Irina Constantinescu si Vladimir Herlo detin una dintre cele mai mari firme
de profil din Europa Centrala si de Est. Daca la inceput aveau trei muncitori,
acum au 120 si un spatiu de productie de 2.500 de metri patrati. Practic, in firma
Irinei si a lui Vladimir, orice fel de imagine poate fi serigrafiata pe orice fel de
material. In continuare, respectiva fotografie este lacuita si termoformata, astfel
incat sa ia forma comandata de client. Lumix confectioneaza si reclame de mari
dimensiuni, cu efecte luminoase deosebite, in functie de cerintele clientilor.
Anul in care si-au luat propriu-zis avant a fost 2002, cand au si participat
prima data la Targul International Bucuresti. Aici am fost contactati de
reprezentantul unei companii americane, care ne-a prezentat un echipament
performant pentru imprimarea foliilor la cald. Ni l-am fi dorit, dar nu aveam
resursele necesare. Pana la urma, am reusit, prin bunavointa sa, sa achizitionam
aparatul in sistem leasing. Apoi, cei doi asociati au inceput sa bata la usa tuturor
firmelor mari care intrau pe piata romaneasca si sa le prezinte oferta. A fost o
abordare castigatoare, caci in scurt timp aveau deja 20 de angajati, printre care
si un arhitect. Un alt impuls puternic pentru dezvoltarea firmei a fost extinderea
companiei Coca-Cola in Romania. Gigantul american a investit in acea perioada
sume foarte mari in publicitatea outdoor, iar calitatea oferita de echipamentele
Lumix a fost mai mult decat satisfacatoare.
In intervalul 2005-2006 firma s-a concentrat pe exporturi, mai ales in
Rusia, unde beneficiarul era tot Coca-Cola, care pornise o campanie masiva de

63/279

dezvoltare in fosta republica sovietica. In conditiile in care chiria spatiului in caresi desfasurau activitatea crestea de la luna la luna, patronii au decis sa-si
construiasca propriul spatiu de productie. In 2006, s-au mutat in noua locatie, de
unde au reusit sa produca pentru un numar de clienti in crestere. Caci in tot acest
timp afacerea a evoluat exemplar, chiar daca singura metoda de promovare
utilizata a fost o mica eticheta lipita pe casetele si reclamele luminoase
construite.
Dupa Coca Cola, urmatorul client major a fost McDonalds, cu care
lucreaza si astazi, realizand toate elementele de signalistica ale lantului de
restaurante din Romania. Cu McDonalds, negocierile au durat jumatate de an,
timp in care un reprezentant al companiei se deplasa lunar de la Viena. Apoi,
Lumix a inceput sa lucreze cu mai toate lanturile de benzinarii, Petrom, Agip,
LukOil, dar si cu benzinarii independente. In paralel, s-au semnat contracte si cu
marii jucatori din industria berii, dar si cu alte sute de comercianti carora Lumix
le-a confectionat reclamele luminoase.
Firma nu se ocupa numai de montare, ci si de intretinerea si reparatiile
articolelor livrate. Astfel, compania are o echipa formata din patru muncitori si un
sofer, care lucreaza in regim non-stop, pentru a schimba neoanele arse sau a
remedia orice alte probleme aparute la reclamele realizate pentru restaurantele
McDonalds. Unul dintre elementele care au sprijinit succesul Lumix a fost
orientarea permanenta spre cele mai noi tehnologii si, automat, reinvestirea
profitului in noi utilaje.

Productie alice si cartuse


Pornind de la constatarea ca in Romania exista circa 60.000 de vanatori,
care consuma anual cateva milioane de cartuse, cativa actionari romani si italieni
au infiintat in 2004 o firma care trebuia sa produca anual 300 de tone de alice,
din care urmau sa fie fabricate 12 milioane de cartuse. Planul era impecabil: in

64/279

final, concurenta era reprezentata de o singura firma, Thalida, astazi falimentara,


si de micii distribuitori care importau cartuse de marca, dar scumpe.
Desi calculele erau coerente, nu s-au reflectat in performantele de inceput
ale companiei. Si asta, pentru ca mare parte din vanatorii romani nu isi cumpara
cartuse, ci si le confectioneaza singuri. Procedeul artizanal de fabricatie este
simplu, fiind nevoie doar de un tub (si acesta, reutilizabil), de praf de pusca si
alice. Exista oameni care fac asta nu din saracie, ci din pasiune, aducand
probabil aminte de jocurile de-a razboiul din copilarie. Chiar daca, fiind totusi
vorba de munitie, riscurile pe care si le asuma utilizatorii nu sunt deloc de
neglijat. De exemplu, exista chiar riscul exploziei pustii, daca vanatorul pune din
greseala o cantitate prea mare de pulbere. Si totusi, cat timp acest procedeu este
legal, acesta va prolifera. Pe langa acestia, mai exista o categorie importanta de
vanatori, persoane avute din lumea afacerilor sau a politicii, care s-au apucat de
vanatoare mai degraba din snobism decat din pasiune. Pentru acestia, cel mai
semnificativ criteriu la momentul achizitiei unui cartus este pretul si tara de
provenienta.
Revenind la compania noastra, respectand planul initial, de producere a
12 milioane de cartuse, au fost importate din Italia echipamente in valoare de 900
de mii de euro. Esential este un cuptor care topeste plumbul, il aliaza cu stibiu si
il toarna in lingouri. Aici intra in actiune un alt echipament, care transforma lingoul
intr-un fir de plumb, de diametrul alicelor. Apoi, firul este transformat in alice, care
sunt apoi sortate de cel de-al patrulea utilaj. In paralel, intr-un alt atelier sunt
confectionate cartusele. Pe scurt, pulberea si alicele sunt introduse in tubul de
cartus, iar un utilaj special il astupa si inscriptioneaza initialele firmei. Apoi,
cartusele sunt ambalate in cutii de carton si din fiecare lot fabricat sunt testate,
prin sonda, cateva zeci de cartuse in tunelul de testare, lung de 35 de metri. Aici,
aparate speciale masoara toti parametrii cartuselor, de la timpul in care capsa
aprinde pulberea din cartus, la presiunea din teava, viteza alicelor la gura tevii,
viteza la zece metri de teava si viteza la atingerea tintei. Sunt parametri foarte

65/279

importanti, care influenteaza foarte mult rezultatele obtinute de vanatori, motiv


pentru care firma noastra inscriptioneaza toate produsele cu aceste informatii. Un
alt parametru foarte important este imprastierea si numarul de goluri la tinta.
Astfel, ideal este ca, la o distanta de 35 de metri, alicele sa se imprastie pe o arie
cu diametrul de 75 de centimetri. De asemenea, cu cat numarul de goluri la tinta
este mai mic, cu atat cartusul este considerat mai bun, afirma colonel (r) Ioan
Berindei, directorul Romalic.
Totusi, din cauza evaluarii prea optimiste a pietei, cartusele nu au avut
cererea scontata, asa ca firma a fost nevoita sa se reorienteze rapid spre
comercializarea de alice. In fabrica din Voluntari in care se afla linia de productie
au fost realizate 610, respectiv, 655 tone de alice calibrate. Putin peste 10% din
acestea au fost utilizate pentru producerea cartuselor, iar restul au luat calea
exportului, ajungand in tari precum Italia, Franta, Ungaria sau Canada. Profiturile
au inceput sa apara si au fost permanent reinvestite. Astfel, in 2008, Romalic
obtinea un profit net de 150.000 lei, iar in 2009, de 117.000 lei. In general,
beneficiul net trebuie sa fie, la finalul anului, de circa 15% din totalul productiei.
Ca informatie din interior, un cartus fabricat de noi costa, la poarta fabricii, 2,5
lei, precizeaza Ioan Berindei.
Problema raman, in continuare, cartusele. Acestea nu se bucura de cerere
nici la noi, nici la export, iar cererile venite din afara tarii sunt, in general, destul
de exotice. Ni se cer, de exemplu, cartuse portocalii, cu scris auriu pe ele, insa
noi avem doar tuburi rosii si pana primim marfa si realizam asamblarea trec de
obicei cateva luni. Iar furnizorii pun, la randul lor, dificultati. Am vrut sa ne
aprovizionam din tara, insa pulberea de la Nitramonia este de slaba calitate, nu
arde in intregime si lasa si urme pe teava pustii, asa ca am fost nevoiti sa apelam
la pulbere din import, spune Ioan Berindei. Totusi, in acest moment, patronul
Romalic are in plan realizarea unei productii de trei milioane de cartuse si
identificarea unui nou punct de lucru, in conditiile in care chiria achitata acum a
ajuns mai mare decat cheltuielile de personal.

66/279

Scubadiving
Sportul scufundarilor subacvatice are, in momentul de fata, peste sase
milioane de practicanti in SUA si alte cateva milioane in Europa. La noi, prima
scoala de scafandri profesionisti a aparut in 2002, la initiativa Andreei Jianu.
Professional Divers Association (APD) a aparut intai ca o pasiune, dar s-a
dezvoltat ca o afacere. Daca la inceput, numarul persoanelor interesate de
obtinerea unui atestat de scafandru era destul de mic, acum, dupa zece ani,
scoala are 250 de membri permanenti si ruleaza anual cateva sute de cursanti.
Andreea s-a indragostit de scufundari inca de la varsta de noua ani. Astazi are
36 de ani si isi aminteste cu voluptate cum, acum peste zece ani, ajutata de alti
doi instructori, a reusit sa fondeze prima scoala romaneasca de scafandri
atestata de Confederatia Mondiala a Activitatilor Subacvatice (CMAS). Celor doi
instructori li s-au adaugat inca doi, toti scafandri profesionisti antrenati in apele
Marii Rosii din Egipt, in Oceanul Pacific, in Marea Caraibelor sau in apele
teritoriale ale Venezuelei.
Scafandria nu este un sport ieftin, dimpotriva. Numai pentru achizitia unui
echipament complet este nevoie de aproximativ 2.000 de euro. Cursul de
incepatori propus de APD costa, la randul sau, 120 de euro. Scufundarile de
proba costa 220 de lei, iar pentru cei interesati sa faca filmari subacvatice, scoala
inchiriaza echipamente tehnice de filmare speciale, dar ofera spre vanzare si
DVD-uri cu imagini din timpul scufundarilor, contra unui pret de 10 euro.
Cursul de incepatori consta in doua module de cate sase ore, unul de
teorie si unul de practica, la final urmand sa fie sustinut un examen complex, in
urma caruia elevul obtine o licenta, un pasaport si o diploma de scafandru,
atestate international. Se intampla frecvent ca unii cursanti sa fie nevoiti sa
repete cursul de doua sau trei ori pana reusesc sa-si obtina atestatul. Odata
licenta luata, amatorii pot sa urmeze cursuri de aprofundare, respectiv de doua

67/279

stele, (118 euro), de trei stele (128) euro sau patru stele (138 euro). Ultimul nivel
este cel de instructor, de formator al altor scafandri.
Cursantii vin fie din placere, fie pentru ca vor sa-si faca o cariera din asta.
In final, in Vest, un scafandru profesionist castiga pana la 2.500 euro pe luna. Si
nu sunt putini cei care, dupa ce urmeaza cursurile APD, iau calea Occidentului,
cu precadere Germania sau America. Caci in Romania sa fii instructor de
scafandri nu e o meserie prea banoasa, desi costul cursurilor este atat de mare.
Si totusi, tot mai multi curiosi se inscriu la cursurile APD, iar scoala Andreei Jianu
s-a dezvoltat de la an la an. Nu voi face o avere din asta, banii pe care ii
obtinem din taxe sunt folositi pentru plata chiriei la bazinul Floreasca si pentru
reinnoirea bazei materiale, care acum consta in 22 de echipamente complete de
scafandru. Acestea trebuie insa inlocuite o data la un an - doi, intrucat se uzeaza
rapid. Totusi, chiar daca n-o sa ne luam vile si masini luxoase din acest mic
business, suntem multumiti cu banii ramasi, spune Razvan Petrescu.
Nu de putine ori, scafandrii pregatiti in clubul Andreei Jianu sunt solicitati
pentru misiuni de recuperare subacvatica de catre politia si pompieri, care nu
dispun de prea multi oameni pregatiti pentru acest gen de activitati. Altadata,
sunt solicitati de oameni de rand: la un moment dat, am fost platit regeste de un
tip care isi pierduse ceasul Rolex in mare, desi nu ii cerusem niciun ban, isi
aminteste amuzat Razvan Petrescu.
Pe langa partea de cursuri, scoala de scafandri APD si-a dezvoltat si o
latura comerciala, reprezentand astazi singura sursa de aprovizionare cu
echipamente profesioniste de scufundare, APD fiind unic importator si distribuitor
al firmei austriece Camaro in Romania. De asemenea, asociatia cuprinde si o
miniagentie de turism, care ofera excursii si cursuri pregatitoare organizate la
Marea Rosie, Thailanda, Insulele Caraibe, Aruba, Curacao si Bonalre. De
exemplu, pentru un sejur de 14 zile la Marsa Alam in Egipt se asigura bilet de
avion, transfer, cazare in camping, pensiune completa si scufundari nelimitate,
totul, contra unui tarif de 1.500 de euro (la care se adauga echipamentul si taxa

68/279

consulara).
Spre deosebire de agentiile de turism clasice, in cadrul excursiilor
organizate de APD, turistii invata respectul fata de mediul acvatic, caci elevii
nostri trebuie sa inteleaga ca scafandrii sunt intrusi in lumea subacvatica, pe care
nu au voie s-o altereze in niciun fel , explica Razvan Petrescu. De altfel, oricum,
in Egipt se aplica amenzi enorme pentru cei care confunda coralii cu suveniruri
bune de dus acasa. Si un detaliu deloc de ignorat: pe langa tehnicile de
scufundare, elevii APD au prilejul de a invata in timpul cursurilor si codul
international al semnelor subacvatice.
Clientii scolii provin din toate mediile sociale si categoriile de varsta. Astfel,
la cursuri participa si o doamna de aproape 70 de ani, si un baietel de 12 ani. De
asemenea, cot la cot la cursuri sunt si medici, dar si pensionari, si directori de
banca, dar si studenti.

Librarie
Atunci cand i-a venit ideea deschiderii unei librarii, Silviu Leonte s-a gandit
la o alternativa la spatiile impersonale din lanturile de magazine, care pun la
vanzare produse variate, fara legatura unele cu altele. De la bun inceput, si-a
dorit o locatie mica, intima, similara cu micile pravalii interbelice, care incurajau
prietenia dintre librar si cei care ii treceau pragul. Am intrat in aceasta aventura
impreuna cu o prietena. Aveam amandoi din ce trai, deci ne-am permis sa privim
noul proiect mai putin ca pe o afacere, cat ca pe un hobby, povesteste Silviu
Leonte.
Totusi, chiar daca nu vizau profituri spectaculoase, trebuia sa produca
venituri suficiente cat sa nu vina constant cu bani de acasa. Simplu nu era,
pentru ca tot mai multe firme mari incepeau sa investeasca in lanturi de librarii.
Totusi, nu au renuntat la ideea unei locatii mici, plecand de la inceput de la
premisa ca nu vor putea intra vreodata in concurenta directa cu ele. Dimpotriva.

69/279

In cuvintele lui Silviu, a fost esential ca au realizat ca firmele mari vor apela
intotdeauna la procese corporate, la un marketing agresiv, si vor comercializa
produse cat mai populare, care se vand garantat. Cheia era sa urmam exact
calea opusa, sa gasim acele idei la care marii investitori nu s-au gandit. Asa ca
cei doi asociati si-au rezervat un an de reflexie si brain storming, reusind in acest
interval sa planuiasca totul in cele mai mici amanunte, de la locatie la proportiile
investitiei si la tipul de produse pe care le vor aseza pe rafturi (doar carti si CD-uri
audio sau video). Au gasit si un spatiu potrivit, de doar 40 de metri patrati, situat
chiar in centrul Bucurestiului, si au investit in jur de 100.000 de euro in
amenajarea sa. Apoi, au deschis locatia, cu numele sugestiv LIBRARIA.
Carti si CD-uri comercializau mai toate librariile, asa ca diferenta a trebuit
sa fie data de selectia titlurilor. De exemplu, in prima perioada de cand
deschisesera, locul devenise celebru intre clienti pentru ca oferea filmografia
completa a lui Tarkovski sau Fellini. Preturile nu erau mici, insa clientii erau
incalziti de canile de ceai oferite gratis oricui intra pe usa librariei. In
permanenta trebuia sa gasim ceva care sa ne individualizeze. Intr-o piata destul
de competitiva, nu avea sens sa facem ceva ce mai faceau si altii, explica Silviu
Leonte.
Au deschis intr-o luna de noiembrie, ceea ce a incurajat vanzarile, caci se
apropia luna cadourilor. Fusesera, de la bun inceput, constienti ca vor fi nevoiti
sa vina cu multi bani de acasa. Calculasem ca va trebui sa aducem fiecare in jur
de 2.000 de euro pe luna. Ne-am inselat, caci LIBRARIA s-a bucurat rapid de
succes si in scurt timp, practic, se autofinanta. Ca sa fiu sincer, cred ca daca s-ar
fi adeverit calculele noastre, ar fi insemnat ca era o afacere pierzatoare si ar fi
trebuit inchisa.
LIBRARIA are acum patru angajati si o cifra de afaceri de 1.000.000 de
euro pe an. Profitul se lasa inca asteptat, caci odata cu incasarile, au crescut
si cheltuielile, iar tot ce a ramas in plus a fost reinvestit. LIBRARIA practica un
adaos comercial de circa 25%, ceea ce, la o cifra de afaceri de 1.000.000 de

70/279

euro, presupune un excedent de 250.000 de euro anual cam 20.000 de euro


pe luna, din care trebuie scazute cheltuielile cu chiria, salariile, utilitatile etc. Este
un caz particular: exista numeroase situatii in care o astfel de afacere aduce
profituri de 4.000-5.000 euro lunar, la mai putin de doi ani de la pornire.
Un punct critic in acest business este aprovizionarea. Spre deosebire de
alte domenii, aici exista avantajul major ca editurile accepta adesea sa crediteze
distribuitorii cu marfa, cartile putand fi achitate dupa vanzare. Structura costurilor
trebuie sa fie foarte bine gandita, de ea depinde succesul sau falimentul. Sa luam
exemplul chiriei, care in general reprezinta o parte importanta a cheltuielilor. In
timp ce o locatie centrala vine cu avantajul unui vad numeros, ea poate avea o
chirie nesustenabila. Caci, in final, costurile unei librarii centrale sunt aceleasi cu
cele ale uneia de la marginea orasului, cand vine vorba de salarii sau utilitati, de
exemplu. La un an si jumatate de la lansare, profitul este zero, insa planurile
sunt optimiste, cei doi urmand sa deschida in curand o noua librarie, de data
aceasta intr-un spatiu mai mare.
Business start
Investitia O librarie mica necesita o investitie minima de aproximativ 3040.000 de euro. Pe langa acesti bani trebuie pusi deoparte inca cel putin 100.000
de euro pentru realizarea unui stoc de marfa si a unei rezerve financiare pentru
plata chiriei, a salariilor si a facturilor lunare.
Autorizatii Sunt aceleasi care se aplica in cazul infiintarii oricarui tip de
firma.
Angajati Pentru inceput este nevoie de minimum doi angajati, unul la
casierie, altul cu rol de consultant pentru clienti. Cei mai potriviti pentru acest tip
de job sunt studentii de la litere, iar salariile lunare variaza intre 400 si 600
de euro.
Piata In acest moment, se afla in plina dezvoltare tot mai multe lanturi de
librarii. In general, acestea opteaza pentru spatii mari in care sa poti gasi carti,
casete, papetarie etc.

71/279

Locatia Suma platita pe chirie este unul dintre cele mai importante
elemente ale costurilor lunare. O locatie centrala costa mult, dar garanteaza
vanzari mari. O locatie periferica are beneficiul chiriei mici, ponderate insa de un
nivel scazut al incasarilor. Prin urmare, trebuie gasita o zona care sa garanteze
un raport optim intre chirie si incasari (cartierul Drumul Taberei este un exemplu
in acest sens)
Ca sugestie, trebuie identificata o zona din care lipsesc librariile, nefiind
genul de afacere care sa infloreasca in ciuda concurentei.
Promovarea Trebuie sa sugerati clientilor ca vor avea de castigat numai
si daca doar va trec pragul fie ca le oferiti reduceri sau produse gratuite pentru
cei care cumpara peste o anumita suma, sau un ceai sau cafea.
O idee buna este si realizarea unui sistem de carduri si a unei baze de
date cu clientii librariei, acestia urmand sa beneficiaze de anumite oferte atunci
cand cumpara produse de o anumita valoare. Este o metoda care duce
la fidelizarea multor clienti.
Alte sfaturi
O idee buna ar fi sa deschideti la finalul anului, eventual in luna
decembrie, aceasta fiind perioada cu cele mai mari vanzari din an. La polul opus,
in lunile de vara incasarile scad la un nivel minim.
De asemenea, este recomandabila realizarea unui fond de rezerva
pentru perioadele in care incasarile nu acopera cheltuielile.

Asamblare avioane usoare


Pasiunea lui Andrei Manolescu pentru aeronautica s-a nascut inca din
copilarie, cand a inceput sa practice aeromodelismul. Nu voia sa devina pilot, ci
constructor de avioane. Si-a urmat visul si, dupa terminarea facultatii, a fost
repartizat la o fabrica de avioane nou-infiintata la Bacau, actuala societate
Aerostar. Cat timp a lucrat aici, a contribuit la construirea a 1.800 de unitati din

72/279

modelul Yak 52, lucrand noua ani ca tehnolog si noua ani ca sef al Atelierului
Aripa". A avut o realizare importanta in acesti ani, o racheta pentru marina: Am
inceput cu o racheta ruseasca, motor-racheta, careia i-am pus un motor reactiv,
similar cu cele care se regasesc la rachetele de croaziera. Pana la urma, i-am
modificat structura in totalitate.
Dupa anul 2000, lucrurile au inceput sa se modifice. In continuare, uzina
producea cam 150 de aeronave Yak 52 pe an, doar ca devenise evident ca piata
sovietica nu mai era de viitor. In 2002, Aerostar a adus in productie un kit
canadian - era vorba de pachete care contin cam toate piesele unui avion si care
trebuie doar asamblate, similar cu cazul aeromodelelor. Dupa asamblare,
aeronava poate zbura ca orice alt avion. Am asamblat cam 60-80 de bucati din
acest model, aveam planuri sa-l transform si sa facem din el un avion certificat.
Din nefericire, planurile mele au fost preluate de un cetatean german, care a
rebotezat aeronava si a certificat-o in tara de origine, unde il vinde bine mersi,
spune cu regret Andrei Manolescu.
In 2004 s-a decis sa intre in afaceri, iar prima tentativa a fost deschiderea
unei fabrici de bere. Cand s-a dovedit ca era o idee falimentara, s-a gandit sa
construiasca avioane. Proiectul fabricii de bere nu a putut fi dus pana la capat,
caci eram prea multi asociati si la un moment dat nu ne-am mai inteles. Tatal
meu m-a luat deoparte si mi-a zis ca, daca tot ma pricep sa fac avioane, de ce sa
incerc altceva? I-am explicat ca un jucator mic nu are loc pe piata productiei de
avioane, dar pana la urma a fost suficient de convingator si am inceput sa caut
solutii concrete la fiecare eventual obstacol. Si le-am si gasit, spune Andrei
Manolescu.
In 2005 infiinta firma Air Tech, unde si-a cooptat si o buna parte din fostii
maistri de la Aerostar, deja iesiti la pensie la acea vreme, si au asamblat
impreuna zece avioane din piesele aduse din Italia. Intre timp, dupa o
documentare solida, a intuit potentialul nisei avioanelor ultrausoare si s-a gandit
sa realizeze propriul sau prototip cu care sa intre pe aceasta piata. Mai degraba

73/279

peste hotare, unde avioanele ultrausoare (sub 250 de kilograme) sunt


considerate nu mijloace de transport, ci echipamente sportiv sau de agrement,
iar persoanele cu venituri peste medie le prefera cateodata automobilelor de lux.
Zis si facut. A modificat proiectul kit-ului pe care il asambla si a pus la punct un
nou model, cu care avea de gand sa se ia la tranta cu chiar liderul pietei, modelul
italian P 92. Si-a botezat prototipul Flight Air, l-a impachetat si l-a prezentat la un
targ de profil din Germania, unde a starnit interesul unui expert de la celebra
fabrica Messerschmidt. S-au asociat, iar partenerul de afaceri neamt a obtinut
certificarea germana. In 2007 si 2008 au asamblat si vandut in Germania trei
avioane. Incurajati de acest succes, au incercat sa demareze productia in serie,
intr-una din halele de la Romaero, dar nu au reusit, din cauza unor neintelegeri
financiare. In tot acest timp, probleme apareau la tot pasul. Nu gaseam pe
nimeni care sa tapiteze scheletul scaunelor, asa ca a trebuit sa ma ocup singur si
de acest aspect. Am incercat sa fabric trenul de aterizare la Sibiu, dar mi-au
cerut indeplinirea a tot felul de proceduri birocratice, iar Aerostar m-a refuzat, cu
argumentul ca le fac concurenta. L-am facut tot eu si, de bine de rau, a iesit mult
peste asteptari, rasufla usurat Andrei Manolescu.
Dupa ce vazuse modelul Flight Air intr-un catalog de specialitate, un
afacerist italian s-a apucat sa dea zeci de telefoane pana a reusit sa dea de
constructorul din Bacau. Intre timp, Andrei Manolescu reproiectase modelul si
construise un alt avion ultrausor: F 99. A semnat cu italianul un contract de
exclusivitate, iar acum, la Bacau se construieste deja cel de-al doilea avion din
acest model. Componentele sunt extrem de diverse: motorul Rotax este austriac,
aparatura de bord este importata din SUA, elicea si parbrizul vin tot din afara
tarii, iar aluminiul de la ALRO Slatina. Acest model va apartine chiar lui Andrei
Manolescu, care vrea sa-l utilizeze pentru instructaj, agrement si aviatie utilitara.
Mult nu mai e de lucru: aripile sunt aproape gata, tabla de aluminiu se nituieste.
Doar ca atelierul a ajuns prea mic pentru nevoile firmei Air Tech, asa ca acum
Andrei Manolescu are nevoie de un investitor capabil sa ii ofere 50.000 de euro

74/279

pentru amenajarea atelierului si pentru achizitionarea unui dispozitiv de indoit


mecanic. Pana acum, avionul-prototip a "inghitit" 8.000 de ore de munca, si, in
cazul trecerii la productia de serie va fi nevoie de inca 3.000 de ore doar pentru
fabricarea unei aeronave. Profitul net al firmei este de circa 15-20% din valoarea
structurii, iar pretul aparatului este cu 15% mai mic decat cel al altor modele
similare, care ajung la 90.000 de euro.

Fabrica de ambalaje
In 2007, Aurel Craiu avea 32 de ani si, dupa noua ani petrecuti in
atelierele de laminare de la Siderurgica, a decis ca era timpul sa se gandeasca la
o alta cariera. Oricum nu mai erau posturi pentru tinerii ingineri in siderurgie, iar
la Siderurgica era clar ca nu mai aveam niciun viitor, povesteste Aurel. A ales
sectorul privat, mai exact, sectorul panificatiei. A lucrat ca inginer la Pan
Bucuresti, unde a trecut prin toate posturile, de la productie la vanzari, pentru ca
in final sa ajunga director de sucursala la Pan SA Iasi.
In 2010, s-a gandit ca a acumulat suficienta experienta in sectorul privat si
s-a stabilit la Simeria, impreuna cu sotia si fetita, unde a pornit propria afacere.
Cu doi ani in urma vazusem la Iasi o mica hala de productie de ambalaje de
carton si imi venise inca de pe atunci ideea de a face asta in judetul Hunedoara,
spune Aurel Craiu. Dupa ce a luat decizia, ii mai ramasese sa stabileasca locul
investitiei si sa infiinteze noua firma.
Intai a gandit un plan de afaceri si a estimat valoarea investitiei undeva la
circa 600.000 de lei, pentru inceput. A reusit sa faca rost de suma contractand un
credit bancar dedicat somerilor, in valoare de jumatate de milion de lei, dupa care
si-a infiintat propria firma, pe care a intitulat-o Magnify SRL. A inchiriat, apoi,
spatiul de productie, o hala de 300 metri patrati, in care a amplasat linia de
productie, depozitul de materie prima si magazia de produse finite si birourile.
Acum, Aurel are in plan achizitia acestui spatiu, dupa ce a ajuns la un capital

75/279

social de 200.000 de lei si si-a stabilit ca obiect de activitate producerea de


ambalaje de carton ondulat, mari si mijlocii. Pentru inceput, a angajat trei someri
din zona, iar pe termen scurt are de gand sa recruteze inca doi-trei muncitori
pentru productie.
In septembrie a inceput productia de ambalaje, iar dupa o luna, avea deja
o cifra de afaceri de 100.000 de lei. In hala de productie se afla masini si matrite
specifice, automatizate, dar o buna parte din munca este realizata manual, in
viitor urmand sa fie achizitionat un utilaj care va automatiza intregul proces, insa
care pana acum s-a dovedit prea costisitor pentru posibilitatile financiare ale
firmei. Materia prima este procurata din Romania, iar clienti sunt, in general,
magazinele de mobila, dar si cele de gresie, faianta sau pantofi. Este o afacere
cu potential, credem ca ne putem diversifica rapid productia si, in plus, putem
crea noi locuri de munca pentru someri, spune Aurel Craiu.
Pentru diversificarea gamei de produse am nevoie de o suma mare de
bani, de care sper sa fac rost printr-un proiect depus la Agentia Nationala de
Dezvoltare Regionala (ANDR), care, cred eu, este eligibil. Odata aprobata
finantarea, ne vom permite sa introducem noi sortimente de ambalaje,
estimeaza Aurel Craiu. Echipamentul de care are nevoie costa 700.000 de lei.
Un mic atu: intrucat Simeria face parte dintr-o zona declarata defavorizata, o
parte din taxele vamale si taxa pe valoarea adaugata se restituie investitorului
care aduce utilaje sau materie prima. Si pentru a avea acces la aceste facilitati,
Aurel Craiu ar trebui sa aiba totusi un bun capital de plecare, asa ca, pentru
moment, statutul zonei nu-i confera nici un avantaj. Sunt sigur ca, daca ni s-ar
aproba proiectul, ne-am creste cifra de afaceri cu pana la 80%, si am mai putea
angaja cel putin 10 oameni, spune Aurel Craiu.
Programul muncitorilor de la Magnify este de opt ore pe zi, iar uneori se
lucreaza si sambata. Eu recunosc ca lucrez intre 18 si 20 de ore pe zi, fara
exceptie, spune Aurel Craiu. Antreprenorul ii sfatuieste pe cei care vor sa-si
lanseze o afacere sa se gandeasca bine inainte de a face acest pas, caci "cale

76/279

de intoarcere nu exista". De asemenea, le recomanda sa porneasca pe cont


propriu, nu in asociere cu vreo cunostinta. In momentul de fata, in Hunedoara,
concurenta este reprezentata de o singura firma, Polidava Deva.

Spalatorie auto
Aurel Manole a pus pe picioare, intr-o periferie a Bucurestiului, la capatul
Soselei Berceni, o benzinarie cu servicii complete integrate pentru tiruri. Pe un
teren de 10.000 de metri patrati, soferii pot nu doar sa alimenteze, dar si sa-si
spele masina sau, la nevoie, sa se foloseasca de service-ul auto din incinta. In
plus, exista aici si o parcare de 4.500 de metri, unde tirurile sunt gazduite si
pazite in regim nonstop. Este singura spalatorie automata de acest gen din
Bucuresti. Pentru ca acest proiect sa fie posibil, a fost nevoie de echipamente de
50.000 de euro, aduse din Italia, dar si de solutii speciale pentru spalat si ceara,
tot din import. Cel mai important echipament este dotat cu trei perii imense si
stropitori laterale si poate spala orice fel de masini, caci utilajul dispune de
senzori speciali care permit reglarea inaltimii periilor. Spalarea se face cu jeturi
de presiune atat cu apa rece cat si cu apa calda, iar cand ies de la spalat,
masinile arata impecabil. La final, urmeaza sapunirea cu solutii speciale si, in
functie de gradul de murdarie, clatirea si lustruirea cu o ceara de protectie a
vopselei.
Aurel Manole a lucrat 25 de ani la fostul IDMS, dupa care a plecat in
Germania, in speranta unor castiguri mai mari. Dupa doi ani in care am lucrat tot
in domeniul transporturilor, am revenit in tara cu un capital suficient cat sa-mi
intemeiez propria mea afacere, spune acum. A achizitionat un teren de 10.000
de metri patrati pe soseaua Berceni, unde voia sa-si ridice o casa. Dupa ce a
platit 85.000 de euro, si-a dat seama ca ar fi spatiu suficient pentru construirea
unei benzinarii. Nu a stat mult pe ganduri: in scurt timp, avea o benzinarie cu
patru pompe duble pentru autoturismele mici si doua pompe speciale pentru

77/279

tiruri. Achizitioneaza combustibilii de la Petrobrazi, cu propria cisterna. A tinut


minte ca in Germania orice benzinarie respectabila ofera si servicii auxiliare, si,
odata ce veniturile obtinute din benzinarie i-au permis, in 2005 a achizitionat
echipamentul pentru spalatoria automata speciala pentru tiruri.
A trecut un an pana a reusit sa obtina toate autorizatiile necesare pentru
deschiderea spalatoriei. A meritat: spalatoria lui Aurel Manole era frecventata de
tot mai multe tiruri, de la o luna la alta. Sambata avem inchis, pentru ca este
ziua rezervata de Romcif pentru cele 20 de masini din flota si nu mai putem
prelua si alte tiruri, spune unul dintre angajatii din spalatorie. Firmele de
transport din afara tarii sunt constiente de importanta intretinerii masinii si,
saptamanal, isi spala si ceruiesc automobilele. La noi, desi exista o lege in acest
sens, putini patroni o respecta, afirma Aurel Manole.
Numai din spalatorie, Aurel Manole obtine venituri lunare de 40.000 de lei.
Ii pune deoparte pentru a ridica o hala care sa gazduiasca spalatoria si serviceul. Pana acum, a investit in intreaga afacere 300.000 de euro. Am refuzat sa
apelez la vreun credit bancar, pentru ca ma feresc de dobanzi si comisionae
ascunse si, oricum, disproportionate". O investitie semnificativa a fost
reprezentata de achizitia unei noi instalatii de spalare, de data aceasta pentru
masini mici, care a costat 38.000 de euro, si a unui dispozitiv special pentru
montarea automata a anvelopelor de tiruri. Pana cand nu va ridica hala
acoperita, aceste instalatii nu pot insa intra in productie. Cand este frig numarul
clientilor scade, iar motivul este lipsa acoperisului si a caldurii. Am cumparat deja
toate materialele pentru constructia halei, insa autoritatile ma amana cu lunile cu
autorizatia, se plange Aurel Manole.
Intertrans nu ofera numai servicii de benzinarie si spalatorie, ci si depanari
auto, transporturi interne si externe cu doua tiruri marca Iveco si Volvo. In plus,
soferii care poposesc aici au la indemana cabine telefonice, fax, wi-fi si grupuri
sanitare cu dusuri.

78/279

Fabrica de cuie
Pentru ca societatea siderurgica la care lucrau avea tot mai putine
comenzi si incepusera sa se teama de spectrul somajului, trei angajati ai fabricii
si-au luat inima in piept si si-au deschis propria lor firma, o mica fabrica de cuie.
Pionul principal in luarea deciziei a fost Gheorghe Mitran. Astazi, isi aminteste ca
"vazusem prospectul unei masini de cuie si mi s-a parut ca procesul tehnologic
era destul de simplu.
Pentru inceput, a fost nevoie de o investitie de 20.000 de lei, necesari
pentru achizitia masini de cuie si pentru achitarea taxelor pentru inregistrarea
firmei (la cinci ani de la acel moment, firma are active de 250.000 de lei). Atelierul
de productie a fost stabilit in gospodaria unuia dintre actionari, intr-un garaj de 20
de metri patrati, suficient de incapator pentru o linie tehnologica, ce consta in o
masina de fabricat cuie, un strung si o masina de rectificat. In vecinatatea
garajului au fost ridicate doua magazii pentru materie prima si cuie. Primele
profituri obtinute au fost folosite pentru achizitionarea unei masini de fabricat
cuie, in valoare de 10.000 euro. Ulterior, a investit in doua masini de transport.
Acum, fabrica de cuie are cinci angajati, ceea ce nu este putin, intr-o zona
in care rata neoficiala a somajului depaseste 50%. Chiar si asa, Gheorghe Mitran
se plange ca nu a avut parte de nicio facilitate pentru investitii. Totusi, a reusit sa
nu apeleze decat sporadic la credite, atunci cand a trebuie sa cumpere a doua
masina. Crede, totusi, ca declararea recenta a zonei Calan ca zona defavorizata
poate produce ceva avantaje din acest punct de vedere. Cuiele se vand in
Hunedoara si Timis, iar materia prima provine de la Campia Turzii, unde un
kilogram costa 1,7 de lei, fara TVA. Grosimea cuielor (intre 16 si 120 mm)
depinde de grosimea firului de sarma (intre 1,4 si 4 mm).
Am avut un inceput bun, insa nu am reusit sa scapam neafectati de criza
economica nationala. Pe fondul scaderii puterii de cumparare, cererea de cuie a
scazut si ea, spune resemnat administratorul firmei. Actualul obiectiv al

79/279

actionarilor este construirea unui nou atelier de productie, cu spatii de depozitare


incapatoare, la ridicarea caruia sa fie sprijiniti si prin stimulentele specifice
zonelor defavorizate. Ideal ar fi sa putem aduce utilaje din import, insa pentru
moment nu ne permitem, caci intotdeauna am reinvestit profitul si nu am incasat
niciodata dividende. Credite nu putem lua acum, preferam sa stam in expectativa
pana cand piata ne va putea absorbi din nou produsele". In opinia sa, o evaluare
cat mai complexa a pietei este esentiala pentru orice persoana care se gandeste
sa intre in afaceri.

Fabrica de stalpi de beton


Pe cand era inginer turnator intr-o companie privata, Pavel Ambrozie, de
37 de ani, a decis ca ar putea sa profite de experienta acumulata pentru a-si
deschide o mica afacere in domeniu. Eram specializat in turnarea de stalpi de
iluminat din fonta la societatea siderurgica la care lucram, asa ca atunci cand am
pornit pe cont propriu am decis sa folosesc un material de constructie usor de
gasit si de turnat, altul decat fonta, si care sa coste cu mult mai putin. In 2005, a
inregistrat firma Ambrozia SRL, in care este asociat cu Andrei Miricioiu.
Nu a contractat decat un credit de 30.000 de lei, de la BancPost, bani
utilizati in intregime pentru achizitionarea de materie prima. Si-a amenajat in
curtea casei un atelier de circa 100 metri patrati, unde a instalat un sistem de
incalzire centrala, o betoniera, un vibrator si modele din lemn. In garajul casei,
piesele turnate sunt puse la uscat.
Procesul de turnare consta in amestecarea cimentului cu agregatul de rau
in betoniera si asezarea sa in forme, peste armatura de otel. Singurele
"ingrediente" sunt cimentul, otelul beton si balastul de rau. Programul este
decent: opt ore pe zi, sase zile pe saptamana. In momentul de fata, Pavel
Ambrozie are doi angajati, fosti someri, dar are in plan largirea echipei si oferirea
unei mese calde pe zi.

80/279

Produsele comercializate de SC Ambrozia SRL au urmatoarele preturi: un


balustru de beton costa 30 lei cu TVA, un panou montat - 450 lei, un metru patrat
de dale pentru pavaj - 100 lei, un stalp ornamental - 100 lei, iar un stalp de
iluminat cu glob de sticla si instalatie electrica 200 lei. In viitorul apropiat,
patronul isi propune si turnarea unor panouri de gard pentru monumente
funerare.
Produsele realizate de Ambrozia SRL sunt achizitionate de doua depozite
angro: Minmetal SA Baia Mare si Velcom Construct SRL Bucuresti. Profitul net
obtinut la finalul primului an de activitate este "acceptabil, mai ales ca primele trei
luni am stat pe bara". Ca realizari, au fost livrati 3.000 de balustri la Bucuresti,
1.000 la Baia Mare si 1.000 de bucati in judetul Hunedoara, plus alte cateva sute
de bucati vandute individual. Exista deja comenzi ferme si pentru anul viitor:
2.000 de stalpi de imprejmuire, 1.000 de stalpi de iluminat si 5.000 de balustri din
beton. Vreau sa ajungem in cat mai multe puncte de desfacere din intreaga tara,
si chiar acum sunt in tratative cu zece depozite din tara, cele mai multe din zona
Dej-Cluj".
O categorie importanta de costuri este reprezentata de cheltuielile de
transport, care ajung la 30% din totalul costurilor de productie. Transportul marfii
se face doar cu masini inchiriate, varianta mai avantajoasa atunci cand masinile
se intorc incarcate cu alte materiale.
Cel mai bun sfat pe care il pot da unui afacerist amator este sa fie serios,
sa nu depaseasca termenele de livrare a marfii si, pe cat posibil, sa nu isi
dezamageasca niciodata clientul."

Casa de productie
De ce are nevoie o absolventa de Politehnica pentru a ajunge la
conducerea unei case de productie independente? Dorina Vinte, presedinta
Viziune, a gasit raspunsul: o noua provocare in fiecare zi.

81/279

Dorina Vinte a absolvit Liceul Sf. Sava din Bucuresti in 1995, apoi a urmat
cursurile Facultatatii de Automatica a Institutului Politehnic Bucuresti, pentru ca,
"spre deosebire de restul fetelor din generatia mea, ma pasionau computerele,
nu medicina". Dupa incheierea studiilor, in 2000, s-a angajat inginer de sistem la
Comisia Nationala pentru Statistica (CNS), unde a profesat timp de doi ani. Am
tot sperat ca, desi tot mai multi colegi ai mei erau descurajati si decideau sa
plece din institutie, poate ceva se va schimba. Nu a fost cazul, asa ca pana la
urma mi-am facut si eu bagajele ", Dorina Vinte.
A aflat din intamplare de un post deschis in agentia de publicitate Ogilvy.
In vara lui 2002 a fost angajata in departamentul de PR si, bazandu-se pe instinct
si pe bunul-simt, a inceput sa evolueze in aceasta cariera. In toamna aceluiasi an
lucra deja la o campanie de informare a populatiei privind schimbarea
numerotatiei telefonice. Dupa o jumatate de an, a trecut la Client Service, de pe
pozitia de Account Executive, iar dupa sase luni a ajuns Account Manager. A
avut, din aceasta pozitie, clienti de renume, precum Wrigley, Pepsi, Wella, Philip
Morris. Peste cateva luni, pleca la un training in publicitate la sediul Ogilvy din
Dsseldorf. Am invatat toate procesele dintr-o agentie de publicitate, de la
aflarea brief-ului, pana la inaintarea propunerii catre client. Am avut prilejul de a
observa ce se intampla efectiv la toate nivelurile companiei", isi aminteste Dorina
Vinte. In iunie a fost numita in functia de Media Executive. Era o perioada in care
media romaneasca era abordata dintr-o perspectiva cantitativa - cat se cumpara,
cat se vinde, la ce pret se vinde. Mi s-a spus ca misiunea mea era sa fac saltul
inspre media calitativa. Nu era deloc o sarcina usoara, in conditiile acelei
perioade ".
A inceput prin introducerea unor sistem de cercetare si analiza in
planning-ul media si elaborarea strategiilor, precum si prin monitorizarea
mijloacelor de comunicare. In decembrie 2003 era numita Media Director si a
participat la mai toate conferintele organizate pentru omologii sai din intreaga
lume, evenimente tinute la Paris (2003), Istanbul (2004), Stockholm (2005),

82/279

Bruxelles (2006). A inteles abordarea occidentala a tot ce inseamna media si miam dat seama ca cele mai multe dintre problemele noastre tineau intr-un fel sau
altul de capitolul cercetare. La vremea aceea, noi eram inca inapoiati, aveam
instrumente de cercetare invechite, si asta pentru ca nu ne permiteam sa
investim in ceva de ultima ora".
La inceputul lui 2006, a devenit vicepresedinte al firmei Viziune. Din
aceasta pozitie a lansat si dezvoltat segmentul de achizitie si distributie a
programelor tv. A stabilit, in aceasta perioada, contacte cu firme importante de
profil: Columbia TriStar, Buena Vista, Paramount, Universal, Pearson, CBS,
NBC. Patru ani mai tarziu, urca in varful ierarhiei companiei, si de atunci ocupa
functia de presedinte al acestei mici case de productie independente. Fisa sa de
post include achizitia si distributia de programe TV pentru postul Prima TV,
productia de programe pentru televiziune (Vrei sa fii miliardar, Obiectiv, Stil, ,
Perechea potrivita, 21, Cronica carcotasului) si extinderea bazei de clienti.

Ferma struti
Albert Pravat, de felul sau fermier, este pasionat ireversibil de pasari. In
curtea casei sale din Sarbi, unde locuieste cu sotia si cei cinci copii, creste
porumbei de rasa (atat pentru carne, cat si voiajori), gaini (Brahma, Orpington si
Playmond), fazani (consum, argintiu si auriu), cinci perechi de pauni si, surpriza,
si patru struti, doua femele de doi ani si jumatate, o femela de zece luni si
un mascul de un an. I-a luat la inceputul acestui an contra sumei de 80.000 de
lei. Am investit jumatate din economii in ei, dar nu regret deloc, a fost cea mai
buna deicizie, afirma raspicat Albert. De-a lungul verii, a mai crescut cinci pui de
strut pe care, atunci cand au implinit cinci luni, i-a vandut altor fermieri din judetul
Neamt.
Spune ca, spre deosebire de alte animale, strutii cresc intr-un ritm
impresionant, ceea ce permite valorificarea lor la maximum, cu atat mai mult cu

83/279

cat in cazul lor sunt cautate atat carnea, pielea si penele, cat si ouale, si
puii. Pentru cei care nu stiu, calitatile nutritive ale carnii de strut sunt mult
superioare celor de vita si de porc, fiind recomandata in curele de slabire sau in
dietele pentru bolnavii de inima. Are de zece ori mai putina grasime decat carnea
de porc si cu 50% mai putin colesterol decat carnea de vita si de porc.
Strutii sunt crescuti si pentru piele, de trei ori mai valoaroasa decat pielea
de crocodil, fiind folosita cu precadere in marochinaria de lux: in general, o
poseta de dama din piele de strut este comercializata cu sume de peste 1.000 de
euro. In Romania, un kilogram de carne de strut se vinde cu 30 de euro, iar in
Occident, cu 50 de euro. Pretul unui ou de strut, cu o greutate intre 1,5 si 2,2 kg,
este de 100 de lei, acesta fiind consumat ca aliment de baza in unele afectiuni
grave. Femelele de strut fac intre 20 si 25 de oua intre doi si patru ani, iar dupa
aceasta varsta ajung la o productie anuala de aproape 80 de oua. Cunoscatorii
stiu ca ouale de strut pot fi folosite si in artizanat, pentru realizarea de lampi si
cupte. In zona Moldovei, femeile care au deprins acest mestesug isi vand aceste
veritabile opere de arta cu 200 de euro.
Revenind la afacerea lui Albert Pravat, acesta dezvaluie cateva chestiuni
de bucatarie interna: astfel, fiecare strut consuma zilnic circa un kilogram dintrun amestec de boabe de orz, ovaz, porumb, grau si tarate, la care se adauga
circa 5-6 kilograme de lucerna si aproape 20 de litri de apa. Pentru a se putea
desfasura, o familie formata din doua femele si un mascul are nevoie de o
suprafata de 120-240 mp. Este nevoie de un spatiu larg, pentru ca strutul este
animalul domestic care creste cel mai repede din intregul regn animal, la doar
cinci luni un pui de strut ajungand la 50 de kilograme.
Calculele lui Albert Pravat arata ca, in aceasta afacere, profitul depaseste
100%: un pui in varsta de cinci zile costa 300 euro, cheltuielile zilnice de hranire
si intretinere sunt cam de 10 lei, ceea ce duce la un cost total de 1.500 de lei
dupa primele cinci luni, cand poate fi vandut cu peste 1.000 de euro. Urmatoarea
etapa in aventura antreprenoriala a lui Albert Pravat este infiintarea unei asociatii

84/279

a crescatorilor de struti din Moldova, acestia urmand sa se asocieze pentru a


putea onora oricand comenzile de struti de pe piata vestica.

Gradinita pentru copii


In ultimii zece ani, numai in Bucuresti au fost desfiintate 50 de gradinite de
stat, ceea ce a lasat un gol imens in piata serviciilor de ingrijire si educare a
copiilor. Principala cauza a acestui dezastru a fost faptul ca o buna parte din
unitatile de invatamant prescolar se aflau in cladiri ce ulterior au fost revendicate
de fostii proprietari. Explicand ca nu dispune de resursele financiare necesare,
Ministerul Educatiei a stat cu mainile in san.
Angela Boghiu a fost insa direct implicata in acest proces. Cladirea
noastra a reprezentat subiectul unei actiuni de revendicare a fostului proprietar
intr-un proces civil intentat Consiliului General al Municipiului Bucuresti in 2005.
Proprietarul a si castigat procesul, iar in februarie 2008 s-a prezentat cu
executorul judecatoresc pentru evacuarea cladirii. In tot acest timp, noi nu aveam
nicio idee despre acest proces, ceea ce ne-a permis ca, in septembrie 2008, sa
reusim sa introducem o actiune de revizuire a primei sentinte, pe motiv de
aparitie a unor noi probe. M-am ocupat personal de aceste aspecte, povesteste
Angela Boghiu. Procesul este in continuare pe rol si, cel mai probabil, gradinita
va ramane in actualul sediu, dupa ce directoarea a reusit sa demonstreze cu
dovezi clare ca sediul acesteia a fost construit exclusiv cu scopul de institutie
educativa.
Gradinitele de stat sufera la mai multe capitole: lipsa de fonduri publice
face ca parintii sa fie nevoiti sa plateasca pentru majoritatea activitatilor
extracuriculare, neincluse in programa ministerului, dar necesare in educatia
unui copil - limbi straine, lectii de muzica, gimnastica. In conditiile in care, prin
redistribuire, numarul de copii dintr-o clasa ajunge sa fie, in medie, 32, procesul
educativ are mult de suferit.

85/279

Nici in gradinitele particulare nu este totul lapte si miere. In primul rand,


taxele sunt mari, pentru ca, daca o gradinita de stat primeste finantare de
la minister, prin Inspectorate, una privata trebuie sa se autofinanteze. Gradinitele
private intampina dificultati inca din momentul infiintarii, cand trebuie sa depuna
un dosar de oportunitate, prin care sa demonstreze clar necesitatea prestarii
serviciilor educative prescolare, si care trebuie sa contina programa de
invatamant, resursele umane necesare si disponibile, baza materiala
aferenta etc. Dupa ce dosarul este analizat de Comisia de Acreditare din cadrul
Inspectoratului Scolar, se acorda (sau nu) un aviz provizoriu de functionare, dupa
care cazul este preluat de minister, acesta avand ultimul cuvant in legatura cu
acreditarea.
Cele mai mari gradinite private din Bucuresti sunt Mark Twain
International School, Grupul de gradinite Arc-en-Ciel, Gradinita privata Lauder
Reut. Printre ele, se bucura de succes si altele mai mici, cum ar fi Lego,
Aricel, Haensel und Gretel. Avantajul institutiilor private mai mari este ca ofera si
posibilitatea continuarii studiului in ciclul primar de invatamant, ceea ce permite
continuarea procesului de invatamant in aceeasi comunitate. Exista o plaja larga
de taxe practicate de gradinitiele private, adesea ele variind, in functie de
optiunile parintilor, chiar si in cadrul aceleiasi institutii. De asemenea, un
beneficiu important este dat de numarul mare de invatatori care se ocupa de un
colectiv mult mai mic de invatacei.
In cazul Mark Twain International School, taxele lunare sunt de 300 euro,
iar conditiile oferite fac toti banii. Grupele noastre au maximum 12 copii,
supravegheati de cel putin doua cadre didactice. Micutii invata la noi limba
engleza intensiv, afla cum se utilizeaza computerul si urmeaza lectii de
muzica. Angajatii nostri au studii universitare si pregatire pedagogica. Ne
remuneram bine angajatii, pentru ca ne dorim sa dea ce e mai bun. Parintii sunt
multumiti, iar aceasta este cea mai buna metoda de promovare, caci dau vestea
mai departe si in urmatorul an primim solicitari si de la cunostintele lor. Obiectivul

86/279

nostru este sa ne aducem copiii de gradinita cu noi la scoala si sa termine


impreuna cu noi ciclul gimnazial, spune Macovei Vlasceanu, director la gradinita
Mark Twain. Astazi, Mark Twain are o cifra de afaceri de 150.000 lei lunar.
Este un caz fericit, caci, in general, gradinitele private continua sa se
confrunte cu probleme generate de lipsa spatiului sau de ignoranta autoritatilor,
care adesea nici macar nu traseaza marcaje de circulatie specifice in zonele din
jurul gradinitei. In cuvintele Monei Serbanescu, directoarea grupului de gradinite
Arc-en-Ciel, desi am solicitat trasarea unei treceri de pietoni in zona gradinitei,
aceasta a fost plasata in dreptul liceului vecin. Este trist ca nu reusim sa intram in
gratiile autoritatilor.

Ferma procesarea laptelui


Mirela Calin, in varsta de 20 de ani, este cunoscuta in cercul sau pentru
pasiunea iesita din comun pentru animale. Din fericire, parintii i-au impartasit
entuziasmul si au ajutat-o sa-si puna pe picioare propria ferma de
animale. Astazi, Mirela este studenta la drept si zootehnie.
Este o chestie care s-a transmis in neamul nostru, toti am iubit animalele
si uite ca am reusit sa facem din asta o afacere, spune Mirela Calin. Parintii sai
au pornit ferma din Banesti, Olt, in ianuarie 2005, cu destul de multa
dificultate. Stransesera ceva bani, cu care, in primele zile ale anului, mama
a cumparat cinci junici din piata. Mai tarziu, pentru a le intretine cum se cuvine,
au inceput sa-si vanda din casa, ba chiar au renuntat si la verighete. De atunci,
din ianuarie 2005, parintii mei n-au avut nici o zi de concediu, spune Mirela
Calin.
De la bun inceput, au pornit pe ideea productiei de lapte, cu atat mai mult
cu cat pe piata carnii era foarte greu de patruns. Asa ca au vandut cele cinci
junici si au cumparat, prin licitatie, doua vaci din rasa Holstein, renumita pentru
productia de lapte. Suma de achizitie a fost enorma, aproape 100.000 de lei.

87/279

Riscurile asumate erau la randul lor imense, mai ales ca parintii Mirelei au decis
sa renunte la locurile de munca pentru a avea timp sa se ocupe numai de
afacere. Maria Calin, mama Mirelei, precizeaza ca eram amandoi
ingineri zootehnisti, asa ca eram obisnuiti cu munca in ferma. Diferenta fata de
serviciu era ca acolo lucram cu efective foarte mari de animale, ingrijeam peste
5.000 de oi sau 1.000 de vaci. Deci acum experimentam ceva nou.
In primele luni, cele doua junici au fost crescute de bunica mamei, intr-o
zona de case din periferia Slatinei. Bunica le ducea la pascut, la marginea
orasului. Cu timpul, insa, efectivul de animale a crescut si se impunea crearea
unor conditii adecvate. Solutia a fost sa se mute in localitatea Banesti, la
aproximativ 20 km de Slatina. Din fericire, parintii mei sunt suficient de
independenti si de liberi la minte cat sa nu fie afectati de mutarea la tara, spune
Mirela Calin, iar mama ei adauga: desi pana atunci nu statusem nici o zi la sat,
locuisem la casa cu curte si nu mi s-a parut ca mutarea a fost un sacrificiu major.
Sotul meu este, la fel, un mare iubitor de animale, si ne asteptam ca si Mirela sa
apuce pe acest drum.
Astazi, ferma familiei Calin numara 27 de vacute rasa Holstein si Brunaaustriaca, dintre care 15 sunt in productie. Livreaza lapte proaspat catre zeci de
familii din Slatina si localitatile limitrofe, pe baza de abonament. Le-au castigat
increderea prin calitatea superioara a laptelui, rezultatul unor conditii bune de
depozitare si a unei preocupari permanente pentru intretinerea bazei furajere,
hranirea si ingrijirea junicilor.
Primul credit bancar l-au facut in 2010, pentru achizitia unui tractor si a
utilajelor agricole pentru cultivarea pamantului. Imprumutul avea o dobanda
subventionata cu 75% de la buget, insa pentru asta trebuia sa achite intai integral
creditul. A fost dificil, dar cu multa munca, au reusit sa puna ferma pe picioare.
Lucreaza in continuare cot la cot, in ideea in care nu poti sa-i ceri cuiva sa te
ajute daca tu insuti nu esti in stare sa faci respectiva treaba la fel de bine.
Au insa si ajutoare: de pilda, in plin sezon (vara-toamna), in ferma

88/279

lucreaza pana la 30 de zilieri. In general, este nevoie de ei la culesul porumbului,


care presupune numai munca manuala. Iar porumbul este esential in hrana rasei
Holstein.
Ferma familiei Calin a fost vizitata in ultimii ani atat de delegatii straine, cat
si de oficiali de la Directia de agricultura a Delegatiei Comisiei Europene,
autoritatile locale dandu-i drept exemplu de libera initiativa din sectorul
agricol. Cu aceste ocazii, Mirela Calin a aflat de programul de finantare
nerambursabila destinat dezvoltarii regionale, derulat prin ANDR (agentiile de
dezvoltare regionala), care ar fi reprezentat o veritabila sansa, in contextul in
care singurul sprijin financiar de care avusesera parte fusese subventionarea
dobanzii la unele credite. Au depus rapid un proiect pentru dezvoltarea unei sectii
de procesare a laptelui, in valoare totala de 67.000 euro, iar, gratie prestigiului
femei pe plan local, planul de afaceri a fost aprobat in scurt timp, contributia UE
fiind de 39.772 euro. Au semnat contractul la finalul anului trecut, proiectul
urmand sa fie derulat pe parcursul acestui an. La sfarsitul sau, ferma isi va
putea diversifica productia (oferind astfel nu doar lapte, ci si iaurturi si
branzeturi). Firma va angaja si opt someri, conform angajamentului asumat in
fata autoritatilor locale.
Proiectul este copilul Mirelei, care a decis chiar sa urmeze o anumita
facultate Dreptul - pentru a gestiona aspectele juridice cu care se confrunta.
Abia apoi, a decis sa se inscrie si la Facultatea de Zootehnie. Ca sa faca fata,
doarme putin, face naveta Bucuresti Banesti, dar spune ca ii face placere, o
face din pasiune pentru animale si din dragoste pentru parinti. Acestia nu-si
permit inca sa se gandeasca la concediu. Pe moment avem inca atat de mult de
lucru, dar poate cand va absolvi Mirela, cine stie, poate vom pleca prin lume,
spune zambind Mirela.

89/279

Industrie alimentara procesare icre


Prepararea si ambalarea salatelor de icre este o afacere cu potential mare
de crestere, dar care necesita un capital minim destul de consistent. In cazul lui
Jacques Orsay, suma necesara a fost de jumatate de milion de euro.
Francezul a venit pentru prima data in Romania in calitate de
corespondent de presa al unei reviste pariziene. Era 2005. Mi s-a parut ca
Romania era un fel de El Dorado al afacerilor, ca se puteau face multe. Eu am
optat pentru sectorul agroalimentar, intrucat in familia mea exista o traditie in
acest domeniu. In acelasi an, infiintam firma Fine, care producea si comercializa
salate ambalate cu termen de garantie de doar trei zile. Cat acest business era
in perioada de inceput, in 2006-2007, a avut timp sa testeze piata romaneasca si
s-a convins ca era nevoie de produse de peste, destul de prost reprezentate in
oferta autohtona. Asa ca Fine s-a transformat intr-un producator de icre si salate
pe baza de peste. Rezultatele au fost suficient de multumitoare cat sa permita
constructia si utilarea unei fabrici in toata regula, in care compania are si astazi
sediul.
Icrele preparate de Fine provin de la diferite specii de peste, dar si diverse
condimente, procesate in conditii foarte stricte. De pilda, muncitorii sunt obligati
sa faca dus de fiecare data cand intra in fabrica, dupa care se imbraca in
echipamente speciale, inclusiv cizmele fiind dezinfectate. Lucratorii
decongeleaza si analizeaza icrele si pestele, chiar daca acestea vin cu certificate
de calitate de la furnizori. Apoi, icrele, apa, uleiul si condimentele sunt introduse
intr-un malaxor special. Reteta folosita este una frantuzeasca, la care s-au mai
adaugat anumite condimente, in functie de gusturile romanilor.
Dupa preparare, icrele, aflate intr-o sarja de 80 de kilograme, sunt dozate
automat, iar salata este ambalata in caserole de plastic, pe care se aplica apoi
un capac din folie de aluminiu, pentru ca la final fiecare cutie sa fie ambalata in
carton. Materia prima provine in general din import, de obicei din tarile nordice,

90/279

insa cutiile si etichetele sunt romanesti. Am ales varianta importului pentru ca in


Romania icrele sunt prea scumpe, iar furnizorii cam neseriosi. Nu ofera decat
cantitati mici, iar atunci cand vrei sa cumperi angro, maresc pretul si nici nu ti le
livreaza la timp.
In momentul de fata, Fine are in portofoliu cinci tipuri de salate de icre, trei
salate de peste, peste marinat si somon fume. Preocuparea mea nu este
cantitatea, ci calitatea, chiar daca asta inseamna ca preturile noastre sunt mai
mari decat cele practicate de concurenta, spune Jacques Orsay. Asa ca
mizeaza pe clienti cu venituri peste medie.
Problema in aceasta afacere este distributia, care trebuie facuta cu masini
frigorifice care sa pastreze proprietatile produselor. Aceasta conditionare duce la
un paradox: garantia salatelor Fine este de 60 de zile, insa pe ambalajele
produselor comercializate in Romania, sunt trecute 45 de zile, din motive de
siguranta alimentara. In schimb, produsele pentru export au trecuta garantia
reala, acolo nepunandu-se problema nerespectarii conditiilor de catre
distribuitori.
Piata de desfacere a produselor marca Fine este reprezentata de
supermarketuri si hypermarketuri. Concurenti sunt multi, caci sa faci icre este
simplu. Totusi, doar cateva firme conteaza cu adevarat, restul apar si dispar de la
un an la altul, dupa cum spune Jacques Orsay. Pentru viitor, are in vedere
diversificarea gamei de produse si extinderea firmei. Practic, in domeniul
alimentar poti inventa cam orice, produse noi, ambalaje noi, chiar modalitati noi
de productie. Asa ca anul acesta intentionam sa lansam produse foarte diferite
de ceea ce exista in prezent pe piata. Pentru asta, avem insa nevoie de
un partener cu care sa ne putem extinde afacerea.

Industria sticlariei - vitralii


De prin 2006, Viorel Danila, actualul manager al societatii Sticlarex, a tot

91/279

incercat sa gaseasca un produs competitiv si viabil cu care sa poata da


lovitura. Si-a infiintat o firma si a avut cateva tentative de dezvoltare in domenii
precum comertul sau prestari servicii. N-a avut deloc sorti de izbanda, prins intrun oras in care peste 50% din populatie nu are de lucru. Apoi, s-a ivit o sansa
care i-a redat speranta. Prilejul a fost intalnirea cu un fost coleg de munca,
subinginerul Andrei Vochina. Ambii fusesera disponibilizati in acelasi timp, doar
ca Vochina gasise reteta castigatoare, dupa ce s-a apucat de realizat vitralii si
imitatii. Ideea ii venise observand, relativ intamplator, ca pe piata romaneasca
producatorii de vitralii erau o raritate, desi boom-ul imobiliar prevestea o crestere
a cererii produse de acest gen. Vizitasem mai multe targuri si expozitii si
remarcasem si in filmele americane cat de multe interioare filmate erau ornate cu
vitralii. Intuiam ca acest tip de decoratiune va fi pe placul romanilor si mi-am zis
sa incerc sa execut vitralii sau imitatii din sticla decorativa, care e mai ieftina, deci
mai aproape de posibilitatile potentialilor nostri clienti, povesteste Andrei
Vochina. Cei doi prieteni au devenit asociati si s-au pus pe treaba.
Vitraliile sunt bucati de sticla colorata, asamblate prin bare de plumb
turnat, relevand pe un fundal cromatic armonios figuri geometrice, peisaje,
figuri istorice sau religioase. In general, sunt montate fie la geamurile bisericilor si
ale caselor, dar pot fi utilizate si pentru amenajarea de interioare, glasvanturi,
paravane si diferite tipuri de mobilier. Pe piata romaneasca nu exista nicio fabrica
de sticla colorata, ceea ce face ca vitraliile autentice sa fie foarte greu de obtinut.
Solutia cea mai simpla, si la noi, dar si in strainatate, este utilizarea imitatiilor,
pentru care este recomandata sticla de decor nisip, pe care se aplica desenul cu
o pasta speciala, dupa care urmeaza intinderea vopselei coloidale. In vitraliile
adevarate, plumbul de profil este extrem de important, delimitand bucatile de
sticla colorata; in cazul imitatiilor pe sticla, rolul sau este preluat de substanta de
separare a culorilor, o pasta rezistenta la umezeala, caldura si intemperii. A fost
foarte greu sa gasesc o substanta potrivita. A fost nevoie de cateva luni ca sa
identific solutia optima, spune Andrei Vochina.

92/279

Casa lui sta marturie pentru pasiunea care l-a manat in acest business:
geamurile de la usi au fost inlocuite cu vitralii, diverse ornamente din vitralii
miniaturale ii impodobesc camerele, alaturi de diverse reproduceri dupa
Nicolae Grigorescu, realizate chiar de Andrei, un adevarat talent in pictura.
Recunoaste ca nu credea ca pasiunea pentru artele plastice, cultivata inca din
copilarie, va avea aplicabilitate in industria sticlei. De fapt, se poate spune ca
munca sa este, acum, una de artist, productia fiind, cel putin deocamdata,
manufacturiera. Astfel, in atelierul de lucru de la Sticlarex se regasesc, ca in
studioul unui artist, o masa de lucru, o planseta pentru crearea modelelor,
diverse scule ascheitoare pentru taiat sticla si multe accesorii de colorat. O nota
aparte este data de minilaminorul de prelucrat plumb. Plumbul se toarna in
forme, este laminat pana ce se transforma in profil si apoi este utilizat la
montarea vitraliului. Pentru moment, ne folosim de acest aparat doar in cazuri
exceptionale, de comenzi izolate.
In general, cele mai multe comenzi vin de la particulari, dar planul celor doi
asociati este de atragere a unor companii specializate in constructii sau a unor
fabricanti de mobila. Problema este alta, acum: pretul sticlei, care a ajuns la 142
lei metrul patrat. Astfel, un metru patrat de vitraliu costa pana la 5000 lei, iar un
metru patrat de imitatie intre 500 si 1200 lei.
In mod exceptional, pana acum, cei doi asociati au reusit sa se descurce
fara sa apeleze la niciun credit bancar. In schimb, sunt multumiti ca, in curand,
vor reusi sa creeze si primele doua locuri de munca.

Alpinism utilitar
Alpinismul utilitar este o meserie desprinsa din alpinismul sportiv, dar care
difera in multe privinte, cu o singura exceptie: trebuie practicata numai de
pasionati ai catararilor. Inainte de revolutie, alpinismul utilitar nu era recunoscut
ca meserie, singurele lucrari care ar fi necesitat urcari la inaltime fiind

93/279

comandate, in mod exceptional, de autoritatile comuniste. Dupa 1989, cativa


alpinisti cu spirit antreprenorial au depus eforturi pentru omologarea acestei
profesii. Totusi, primele firme de profil au aparut in Romania abia in perioada
2000-2002. Pentru functionare, era nevoie de atestare de la Ministerul Muncii si
de dovada pregatirii fizice exceptionale a angajatilor. Potrivit marilor jucatori din
domeniu, atestatele s-au dat adesea nejustificat, ceea ce a dus la infiintarea unor
firme neserioase care au stricat prestigiul meseriei.
Cum arata piata in momentul de fata: peste 60% din clienti sunt agentiile
de publicitate si media (care au solicitari pentru amplasarea de panouri si firme
luminoase la inaltime), 15%-20% sunt companii de telefonie mobila sau satelit,
10% sunt cereri individuale de lucrari de vopsitorie, spalare de
geamuri, intretineri fatade (pentru cladiri inalte, fabrici, cosuri de fum,
santiere navale), iar restul de 10% au in vedere vopsirea de biserici,
amenajarea de hidroizolatii pe verticala, mici reparatii etc. In Romania,
din alpinism utilitar nu se castiga prea bine, lucratorii de la noi avand salarii de
pana la 15 ori mai mici decat ale omologilor lor din occident astfel, la noi, un
angajat din domeniu castiga, in functie de complexitatea lucrarii efectuate,
intre 1500 si 3000 lei/luna.
Contrar opiniei generale, nu este o meserie periculoasa, pentru specialistii
in alpinism neexistand, practic, niciun risc. Evident, pentru evitarea accidentelor,
alpinistii trebuie sa cunoasca perfect tehnicile de coarda si dispozitivele folosite in
lantul de asigurare principal si secundar. Totusi, firmele serioase isi asigura
angajatii si ii doteaza cu echipamente omologate, necesare eliminarii tuturor
riscurilor. Asa se explica de ce numarul accidentelor de munca raportate de
firmele de alpinism utilitar este mult mai mic decat al incidentelor din constructii.
Totusi, daca ar trebui facut un clasament al celor mai periculoase activitati, pe
primul loc ar fi operatiunile de estetizare si taiere de copaci inalti. Asadar,
problema acestui sector nu este, asa cum ar fi fost de asteptat, rata mare a
accidentarilor, ci neprofesionalismul unor firme fara atestat, care obtin in mod

94/279

ilegal contracte de alpinism utilitar, pe care le duc la capat in conditii de


nesiguranta, ceea ce explica imaginea nefericita a acestei meserii.
Desi serviciile oferite de aceste firme isi gasesc suficienta cautare in
mediul privat, cand vine vorba de autoritati, acestea se poarta ca si cum nu ar fi
auzit de existenta alpinismului utilitar. Si asta, in ciuda eforturilor marilor jucatori
din domeniu de a convinge sectorul public ca ar putea colabora pentru realizarea
unui program de protectie civila, intrucat angajatii cu experienta cunosc ca in
palma cladirile inalte din principalele orase, caile de acces, de ancorare, know
how care ar putea fi exploatat.
Cele mai importante lucrari de alpinism utilitar efectuate pana acum in
Romania sunt: vopsitoria si balizarea cosului de fum de la Baia Mare (SC Alpin
Expert), vopsitoria macaralelor portuare din Santierele Navale Galati si Daewoo
Mangalia (SC Vertical Service), montarea emblemelor B de pe Hotelul
Intercontinental (SC Vertical Service), lucrari de tencuiala si reparatii la fatade,
montarea de firme luminoase si plase pe suprafete foarte mari (1.300 mp) - de
exemplu, Hotel Dorobanti (SC Vertical Service).

Scoala de pilotaj pentru elicoptere


O afacere precum scoala de piloti de elicopter nu este pentru oricine. E
nevoie si de bani, si de relatii, si de pasiune. David Helmuth le bifase pe toate,
asa ca a inceput demersurile de obtinere a certificarilor necesare de la
Autoritatea Aeronautica, dupa care, cu ajutorul unor instructori profesionisti, a
intocmit un sistem de scolarizare original. A obtinut, in paralel si statutul de
dealer si service autorizat al fabricii de elicoptere Robinson, din Los Angeles. Asa
a luat nastere Helmuth Aviation. Avem doi piloti si trei mecanici, un instructor
extrem de profesionist, capabil sa le insufle cursantilor rabdarea si increderea
necesare in aceasta meserie. Este vorba de domnul Paul Miron, un pilot cu
vechime in domeniu, cu peste 7.000 ore de zbor la activ, capabil sa conduca mai

95/279

multe tipuri de elicoptere si de avioane, spune cu mandrie David Helmuth.


Helmuth Aviation detine doua elicoptere, de patru, respectiv doua locuri,
care au costat impreuna 600.000 de euro (ca punct de reper, intreaga investitie a
fost de circa un milion de euro). Cursurile oferite de scoala lui David au loc in
cadrul Academiei Romane de Aviatie (ARA), in timp ce zborul efectiv se
exerseaza la aerodromul de la Strejnic.
Cei care vor sa urmeze scoala de elicoptere trebuie sa aiba dare de mana,
caci modulul costa nu mai putin de 13.000 euro: 1.000 euro partea teoretica la
Academia de Aviatie si 11.250-12.500 cursurile pratice, tinandu-se cont de faptul
ca o ora de zbor este calculata la 250 euro. Chiar acum lucram cu cinci cursanti,
patru francezi si un roman. S-au organizat deja si vor sa-si cumpere impreuna un
elicopter, ba chiar unul dintre ei ar vrea sa profeseze ca pilot. Au inceput
cursurile de mai bine de o luna, iar in luna mai li se vor alatura si colegii din noua
serie, credem ca tot cinci la numar. In rest, putem spune ca avem o clientela
destul de uniforma, oameni de afaceri ocupati, care isi gasesc ocazional timp
pentru aceasta pasiune. In general, ne suna cu o zi inainte, iar noi facem in asa
fel incat, daca vremea este prielnica (fara vant, turbulente, grindina sau piatra),
sa ne gasim timp sa zburam cu ei. Partea practica este de mare interes pentru ei,
inca de la primele lectii, cand elevul are timp sa zboare dus-intors, zbor drept, la
punct fix, tur de pista. De-a lungul unei lectii, fiecare participant zboara intre o ora
si o ora si jumatate, continua David Helmuth.
O etapa importanta, premergatoare inceperii cursurilor, este trecerea
examenului psihomedical, menit sa arate daca viitorii piloti dau dovada de
echilibru psihic si o sanatate excelenta. Odata ce a depasit acest hop, elevul
trebuie sa urmeze aproximativ 45-50 de ore de zbor si 150-160 ore de
cursuri teoretice, unde isi va insusi materii ca navigatie, meteo,
aerodinamica, structurate in conformitate cu sistemul de aviatie european JAA,
la care Romania este afiliata. Urmeaza examenul, tinut cu un inspector de la
Autoritatea Aeronautica Romana, care si gazduieste, de altfel, atat examenul

96/279

scris, cat si cel oral, iar la final, va obtine un certificat recunoscut in intreaga
lume. Desi costul cursurilor este foarte ridicat, investitia poate fi recuperata
relativ usor, in cazul celor care planuiesc sa profeseze in acest domeniu pe viitor.
Veniturile Helmuth Aviation nu provin doar din taxe: De exemplu, acum lucram
cu Transelectrica, pentru care verificam contactele sau eventualele scurgeri de
curent de la nivelul cablurilor electrice, cu ajutorul unei camere speciale cu
infrarosu iar acum urmeaza sa semnam un contract similar, pentru verificarea
unei conducte de petrol. Aplicabilitatile unui elicopter sunt multiple, de la
utilizarea in agricultura (pentru misiuni de stropire sau imprastiere de insecticide)
la deschiderea unei firme de aerotaxi sau la colaborarea cu diversi producatori
de film sau documentar, explica David Helmuth.
Cateva informatii practice: un litru de combustibil pentru elicoptere costa
un euro si jumatate, iar timpul de deplasare este de doua ori mai mic decat in
cazul utilizarii unui autoturism: de pilda, distanta Bucuresti-Constanta poate
fi parcursa intr-o ora si jumatate, iar cea Bucuresti-Timisoara, in aproximativ trei
ore. In functie de capacitatea motorului si de tipul aparatului de zbor, cu un plin
se poate zbura maximum 700 de kilometri.

Baloane cu aer cald


Putine afaceri sunt atat de rentabile precum investitia intr-un balon cu aer
cald, ce poate fi utilizat in scopuri publicitare sau de agrement. Trei pasionati de
zbor, Filip Daniel, Mugurel Dumitru si Andrei Iliescu, au infiintat o firma cu acest
obiect de activitate, dupa ce au calculat ca isi pot recupera investitia in doar
cateva zeci de ore. Adevarul este ca sunt inca la inceput, si, desi si-au cumparat
balonul, contra sumei de 15.000 de euro, nu au efectuat inca primul zbor, noua
achizitie fiind depozitata, pana atunci, intr-un spatiu de patru metri patrati.
Sa zbori cu balonul in Romania este o raritate. Probabil ca lucrurile se vor
schimba cat de curand, daca e sa tinem seama de trendul din Occident, unde

97/279

mai toate firmele de publicitate inchiriaza sau chiar detin baloane, pe care le
utilizeaza cu ocazia unor campanii promotionale inedite. Baloanele sunt, in
general, executate la comanda, aspectul lor fiind determinat de gusturile
clientului sau de culorile companiei care isi promoveaza produsele.
In momentul de fata, in Romania nu exista o piata a acestui tip de
evenimente, ceea ce ii face sa se teama de impactul sau chiar si pe cei mai
originali publicitari. Totusi, opinia generala este ca balonul este o varianta foarte
potrivita de promovare a brandului unei firme. Pionierii care vor totusi sa dea o
sansa acestei metode trebuie sa stie ca inchirierea unui balon costa cam 400500 euro. Un pret rezonabil atat pentru client, cat mai ales pentru proprietarul
balonului, care in aceste conditii isi poate amortiza investitia in circa 30 de ore.
Cei care vor sa-si piloteze singuri balonul si au resurse materiale suficiente pot
urma cursuri speciale pentru amatori, tinute de Filip Daniel, Mugurel Dumitru si
Andrei Iliescu. Cursurile dureaza 16 ore si costa aproximativ 5.000 de euro.
Poate parea usor, insa zborul cu balonul se ghideaza dupa cateva reguli
foarte rigide. Cel mai greu este pentru elevii care au mai zburat vreodata cu
orice alt aparat, ceea ce mai mult ii incurca decat ii ajuta, pentru ca balonul se
piloteaza complet diferit fata de orice altceva, explica Filip Daniel. La pretul de
inchiriere al balonului se adauga si cheltuielile de deplasare, care sunt insa
aproape neglijabile: un drum de o ora in care se pot face 20-30 km costa 200 lei,
bani cheltuiti pe combustibil (propan).

Toalete ecologice mobile


Desi depinde de colaborarea cu administratiile publice, importul si
inchirierea de toalete ecologice mobile poate deveni o afacere profitabila. O
demonstreaza exemplul Plan Group, o firma mixta romano-belgiana care, la
inceputuri, se ocupa cu importul si distributia de mocheta fabricata in Belgia. S-a
bucurat de succes, firma incheind contracte cu numeroase firme, printre care

98/279

hotelurile Sofitel din Bucuresti si Iasi, sediile Nederlanden si Orange si Holiday


Inn Otopeni. Apoi, in 2005, si-a largit obiectul de activitate cu importul si
amplasarea marcajelor rutiere. In primavara aceluiasi an, cativa manageri din
cadrul Plan Group s-au deplasat, impreuna cu o delegatie a Administratiei
Strazilor din Primaria Capitalei, la targul Intertraffic Amsterdam, eveniment
specializat pe servicii si utilitati urbane. Acolo au vizitat un stand de toalete
ecologice mobile, iar directorul general al Administratiei strazilor s-a declarat
incantat de posibilitatea amplasarii acestor dispozitive in Capitala. Reprezentantii
Plan Group au inceput sa caute furnizori si au reusit astfel sa aduca in tara 24 de
WC-uri in timp pentru festivalul berii din toamna aceluiasi an. Cererea a crescut
rapid, si, odata cu ea, si afacerea companiei. La inceputul lunii ianuarie 2006 a
fost semnat primul contract de inchiriere, cu RATB, care prevedea amplasarea
de toalete la capetele de linie ale mijloacelor de transport in comun.
Compania a inceput sa fie contactata de tot mai multe primarii, asociatii
ale berarilor, ba chiar si de catre armata. Mircea Andrei, directorul general Plan
Group, povesteste despre cel mai negru episod din istoria companiei: Din
dorinta de a avea o piata de desfacere cat mai mare, am incercat sa ne
extindem afacerea si pe litoral. Doar ca am aflat ca odata ce duci cabine de
toaleta la mare, trebuie sa renunti la ele. Nu ne dadusem seama ca la
festivalurile berii oamenii se poarta civilizat si datorita implicarii organizatorilor si
a jandarmeriei. Acum, planul este sa se dezvolte tot in Bucuresti, prin incheierea
de contracte cu proprietarii teraselor care vor obtine autorizatii de functionare
doar pe timpul verii si pentru care este mai ieftin sa inchirieze astfel de
utilitati, decat sa amenajeze locuri speciale. Nu am inventat noi roata, oricine
poate sa aduca toalete ecologice. Secretul sta in felul in care faci o asemenea
afacere, daca doar aduci si instalezi toaletele, fara sa asiguri intretinerea lor, nu
ai nicio sansa pe aceasta piata, explica Mircea Andrei. Pentru a implementa
sistemul de toalete publice, firma a trebuit sa achizitioneze si vidanje speciale, si
un deodorant special, cu miros de lamaita si capsuni, care intra in plastic

99/279

si dezinfecteaza. Pentru activitatea de intretinere, are trei oameni pe teren.


Cum functioneaza, pas cu pas, aceasta afacere? Plan Group importa
toalete de la doi producatori straini, le aduce in tara si le depoziteaza, pentru ca
in momentul in care este plasata o comanda, in urma activitatilor de marketing,
sa existe toalete pe stoc. O cabina costa intre 1.000-1.500 euro, inclusiv taxele
vamale. La aceasta suma, se adauga cheltuielile cu transportul, depozitarea,
amplasarea, intretinerea. Pana acum, Plan Group a importat 150 de toalete
ecologice mobile, o parte dintre ele amenajate special pentru persoanele cu
handicap .
Pentru inceput, este nevoie de o investitie de aproximativ jumatate de
milion de euro. Acum, Mircea Andrei are in plan realizarea unei oferte de spatii
de publicitate in interiorul toaletelor: Ar fi o activitate gratuita, un fel de serviciu
suplimentar pentru cei care folosesc toaletele. Si, mai in gluma, mai in serios,
poate ca daca vor fi ocupati cu privitul la reclame, oamenii nu ne vor mai desena
peretii cabinelor. O alta idee la care se gandeste este afisarea programului
saptamanal al teatrelor sau cinematografelor.

Productie de ulei din seminte de bostan


Dovada ca o afacere de succes poate creste aproape oriunde, un
intreprinzator si-a construit in curtea sa din mijlocul Iasiului un atelier in
care produce ulei de seminte de dovleac, cu o instalatie realizata dupa propria sa
conceptie.
Nimeni nu produce un ulei de dovleac atat de bun in Moldova, si i s-a dus
faima in mai toate satele din zona. Mai ales ca Dumitru Neagu lucreaza inclusiv
cu marfa clientului, ceea ce ii atrage pe multi cultivatori de dovleac. Cei mai multi
clienti vin in preajma Pastelui, iar stapanul casei le arata doritorilor procesul de
fabricatie.
Uleiul de seminte de dovleac seamana ca aspect cu cel din floarea-

100/279

soarelui, doar ca este mai vascos, similar cu uleiul de masline. Este laudat pentru
proprietatile sale deosebite, fiind folosit ca leac pentru tratarea mai multor
afectiuni. Uleiul de dovleac este utilizat si in bucatarie, dand un gust specific
felurilor de mancare.
Semintele de dovleac sunt stranse de oameni, puse la uscat, iar primavara
aduse la instalatia lui Dumitru Neagu, pentru a fi transformate in deliciosul
ulei. Perioada este prielnica, este Postul Mare al Pastelui, iar uleiul de seminte
de dovleac este un aliment recomandabil in post. Dupa propriile declaratii,
Dumitru Neagu s-a specializat in producerea uleiului de aproape 30 de ani, iar
infiintarea propriei firme cu acest obiect de activitate era fireasca. Este ajutat, in
acest demers, de catre sotia sa si de ceilalti membri ai familiei.
Dumitru a vazut prima instalatie de producere a uleiului de dovleac acum
trei decenii, in judetul Alba, de unde este de loc. La acea vreme, era
lacatus mecanic, si inca de atunci s-a gandit ca si-ar putea fabrica singur, in
propria sa instalatie, uleiul din seminte de dovleac. A inceput sa cumpere piesa
cu piesa de la diversi batrani meseriasi. Cea mai frumoasa amintire de atunci o
are de cand a cumparat un decojitor de seminte si o presa de la un batran de
langa Cugir. A lucrat zi si noapte, iar la final reusise sa-si construiasca o presa
dupa propria sa conceptie. Avea o capacitate de circa sapte
kilograme de seminte decojite si se folosea de un procesul arhaic, ceea ce a
transformat curtea lui Dumitru intr-o veritabila atractie pentru straini. Cum
functioneaza, practic: semintele se introduc in decojitor, dupa care sunt
amestecate cu apa si sare si sunt prajite pe o plita rotativa, care foloseste ca
sursa de caldura chiar cojile de seminte ramase. Apoi, miezurile prajite
se introduc intr-o presa hidraulica si deja prin palnie incepe sa curga uleiul de
seminte de dovleac. Rezidurile sunt folosite drept hrana pentru porcii din
gospodarie. Orientativ, pentru obtinerea unui litru de ulei este nevoie de
patru kilograme de seminte de dovleac. Producatorul percepe o taxa de 1,5 lei
pentru fiecare kilogram procesat. In piata, pretul unui litru de ulei este de 10-13

101/279

lei, iar o masura de 250 de grame de seminte costa 1 leu.


Dumitru Neagu are acum sansa de a deveni faimos pe o arie mult mai
larga decat a Iasiului, datorita dezvoltarii programelor de turism rural: potrivit
specialistilor, reactivarea unor asemenea instalatii traditionale in localitatile
romanesti are potentialul de a atrage nenumarati turisti straini, fascinati de aceste
procedee vechi de cand lumea si, totusi, atat de actuale. Producerea uleiului
de dovleac era o activitate pe cale de disparitie, dupa ce mai toate fabricile si-au
inchis, in ultimii 50 de ani, portile. Sunt detalii neimportante pentru Dumitru
Neagu, care are de gand ca, atat ca va mai fi in putere, sa incurajeze si sa
promoveze oricand are prilejul acest vechi mestesug.

Atelier de productie de mobila


In urma cu cinci ani, Mugurel Filip era intr-unul dintre cele mai nefericite
momente ale vietii sale: la doar 28 de ani, ramasese somer pentru a doua oara,
acum, dintr-un post de tamplar, inainte, dintr-unul de electrician. A avut inspiratia
de a incerca sa-si lanseze propria afacere de prelucrare a lemnului, iar astazi, la
33 de ani, se considera un om implinit pe toate planurile: firma sa merge ca pe
roate, iar sotia sa, cu care are deja patru ani de mariaj, urmeaza sa dea nastere
unui copil.
In 2007, cand ramasese din nou fara loc de munca, acumulase opt ani de
experienta pe diverse pozitii. Ramas din nou pe drum, a decis ca nu se va mai
intoarce niciodata la munca la patron si ca isi va concentra toate energiile pentru
lansarea propriei sale afaceri. A aflat ca micii intreprinzatori erau scutiti de
la plata impozitului pe o perioada de cinci ani, s-a pus pe treaba si si-a infiintat
propria societate, Mobius, avand ca obiectiv de activitate prelucrarea lemnului,
exploatare, mobilier, usi, geamuri, lambriuri, piese strunjite, scari
interioare, balustri si alte piese de mobilier. A avut intelepciunea de a nu
contracta niciun credit bancar, desi micile sale economii erau complet

102/279

insuficiente. Pe scurt, s-a apucat sa-construiasca singur utilajele de care


avea nevoie.
A inchiriat un grajd de la periferia orasului, intr-un fost CAP, apoi a trecut
la a doua faza, a investitiei. Si-a cumparat piesele necesare si si-a construit cu
mana lui primele masini: un circular, freza, abricht, polizor. Cu trecerea anilor, sia reinvestit castigurile in achizitia unui strung si a unei masini pentru
slefuit. Prima comanda a fost de 9.000 de lei si a fost plasata de
societatea Metaloterm. A urmat o alta, de 500 de scaune, pentru o biserica
neoprotestanta locala. Dupa aceea, comenzile nu au mai fost o problema. Si-a
permis sa angajeze trei oameni cu carte de munca si altii, de-a lungul vremii, cu
contract de prestari servicii. Se mandreste ca toti angajatii sai provin din randul
somerilor locali.
Punctual, Mobius produce tocuri pentru ferestre, dar si mobilier la
comanda, dulapuri, paturi, lambriuri si balustrade strunjite pentru scari interioare,
garduri imprejmuitoare, rustice, pentru terase. In general, clientii sai provin din
randul firmelor din Hateg, Calan, Deva si Hunedoara, dar exista numeroase
comenzi si de la persoane fizice.
Mugurel Filip si-a petrecut ultima luna la Sinaia, unde, cot la cot cu alti
patru muncitori, a renovat usile de pe doua etaje ale unui hotel. Spune ca
multe comenzi vin si de la firme, pentru produse de serie din lemn. Iar de curand
am facut peste 50 de paturi pentru un camin studentesc din Bucuresti. Acestea
sunt genul de comenzi care ne tin in viata.
Considera ca afacerea sa poate fi considerata un succes, cat timp a fost
infiintata de un somer fara venituri, iar in 2009 atingea o cifra de afaceri de
250.000 lei. Sunt cazuri in care clientii prefera sa se lucreze cu materia lor, dar in
general materia prima este achizitionata de Mobius. Un metru cub de cherestea
de brad costa 250 lei, un metru cub de cires 450 lei, iar un metru cub de
cherestea de fag, in jur de 300 lei.
Cateva exemple de preturi: o mobila de bucatarie, cu lemnul clientului, se

103/279

executa la Mobius in cateva saptamani si costa intre 300-450 lei, in functie


de numarul corpurilor. O fereastra din brad se executa cu 60 lei, o usa cu 90-200
lei. Lucrarile din alt lemn decat bradul sunt cu 15% mai scumpe. In paralel,
Mugurel Filip participa la licitatii organizate de consiliile locale, de unde
achizitioneaza parchet de plop pe care il fasoneaza si il trimite la societatea
prelucratoare de mobila SC Mobex Tg. Mures. Un metru cub de parchet de
plop costa 50 lei, iar un metru cub de cherestea 110 lei. Am un singur sfat
pentru cei ce isi iau inima in dinti si isi incep propria afacere: sa-si mentina
optimismul si sa infrunte fara tagada toate greutatile ivite.

Plapumi ecologice si saci de dormit


Intr-o fabricuta improvizata intr-un sat din Brasov, o familie a pus pe
picioare o afacere de produse textile si plapumi, la care astazi lucreaza zece
oameni.
Acum zece ani, pe poarta pe care acum ies masini incarcate cu plapumi,
ieseau cirezi de vite spre lunca. Schimbarea a fost pricinuita de anuntul
desfiintarii fostei cooperatii mestesugaresti locale, la care lucrasera si sotii Emilia
si Ioan Podaru, astazi patronii LAP SRL. Aveam o experienta de munca de 18
ani, dar brusc ne-am trezit pe drumuri, fara mari perspective. Nu ne-am lasat si
ne-am inceput propria noastra afacere, isi aminteste Emilia, administratorul
societatii Lap SRL. In 2002 lua nastere societatea, avand ca obiect principal de
activitate confectiile textile si plapumile.
Sotul Emiliei, in varsta de 50 de ani, este un muncitor mucalit, zgarcit la
vorba, dar extrem de harnic. Zeci de ani a lucrat ca sudor in constructii metalice
industriale, asa ca atunci cand a trebuit sa doteze eficient atelierele societatii nu
a intampinat probleme. Spatiul a fost gasit rapid, intr-un corp de cladire
apartinand fostului CAP, la intrarea in sat, iar cand a venit timpul utilarii, unele
dintre masini au fost cumparate, altele confectionate de mana lui. Piesa centrala

104/279

a atelierului, masina de daracit, a fost construita piesa cu piesa de el insusi. In


rest, doua masini au fost aduse din Joseni, iar altele au fost cumparate pe bani
de nimic din stocul masinilor casate. La final, avea cinci masini industriale de
cusut si surfilat, impartite, in functie de operatiile tehnologice indeplinite, in
camera de vata, camera destramatorului si camera de cusut. Previzibil, cel mai
mult este de lucru in sezonul rece, cand plapumile au mare cautare.
Materia prima utilizata este produsa in toata in tara. Este un amestec de
melana cu lana, produs din resturi textile aduse de la doua fabrici de confectii,
Mecopa Hunedoara si Propet Petrosani, la pretul de 0.5 2 lei/ kilogram. Fetele
de matase sunt aduse de la Textor Tg. Mures si Maratex Baia Mare, cu
preturi cuprinse intre 4 si 7,5 lei metrul patrat. Stamba costa intre 1,4 si 2,8 lei
metrul, fara TVA, in functie de latime, iar romtextul sau supervalul, folosit
pentru plapumile ecologice, se cumpara cu 1,9 lei metrul patrat.
LAP SRL produce in primul rand plapumi, din stamba sau matase, pentru
una-doua persoane, la preturi cuprinse intre 17,5 si 45 lei: de exemplu,
o plapuma de plus de doua persoane costa 24 lei, o plapuma ecologica, 30 lei. In
plus, lenjeriile brodate costa 29 lei setul, iar cele imprimate, 27 lei, in timp ce o
lenjerie creponata, 38 lei. O perna ecologica se vinde cu 7,5 lei bucata. Foarte
cautati sunt sacii de dormit din fas, care se vand cu 20 lei.
Produsele LAP SRL sunt comercializate, in general, de magazine din zona
Transilvaniei si, desi in ultimul timp a crescut concurenta, afacerea este destul de
profitabila. Probleme sunt, pentru ca puterea de cumparare este redusa, mai
ales in actualul context economic, se plange Emilia Podaru. Pentru inceput,
produsele sunt vandute in piete si la balciuri si nu este o strategie rea, caci firma
este pe profit si este la zi cu plata taxelor la stat. Doar fiica familiei lipseste din
aceasta afacere, plecand la Timisoara pentru a studia la o facultate de jurnalism,
insa locul sau este tinut de cele doua nurori ale administratoarei, care lucreaza
de zor in atelierul de plapumi. Credinta in Dumnezeu ne-a dat taria de a incerca
si de a reusi in aceasta meserie, incheie Ioan Podaru.

105/279

Focuri de artificii
Artificiile sunt folosite la nenumarate evenimente, de la petreceri
organizate de municipalitati, la concerte, parade de moda sau gale de teatru, la
nunti sau la inaugurarea anumitor cladiri. Un om de afaceri a realizat ca din
artificii si baloane se pot obtine venituri frumoase, si din 2001 se bucura de o
afacere inedita si rentabila, Jeux.
Bazele firmei au fost puse de Mihai Ispas, fost genist, timp de 20 de ani,
in cadrul armatei. A investit 15.000 de euro in organizarea de spectacole
de artificii si aranjamente cu baloane si, de la inceput si pana acum, s-a ocupat
de lansarea a sute de tone de explozibil. De exemplu, la spectacolul organizat de
Emir Kusturica, unde firma sa a trimis sase oameni si a folosit o tona de
artificii, intreaga comanda a ajuns la circa 22.000 euro.
La inceput, firma lucra cu produse achizitionate de la o fabrica de
stat (Rompiro), dupa care a optat pentru materie prima din China, de mult mai
buna calitate. In 2007, dupa ce Jeux era deja cunoscuta si cererea nu mai era o
problema, Mihai a construit o fabrica mica, cu zece angajati, in localitatea
Tohani. A fost nevoie de o investitie totala de 40.000 de euro. Apoi, cu aceeasi
suma a cumparat un spatiu care a apartinut unui fost CAP. Astazi, aici se produc
20% din artificiile care fac obiectul comenzilor, restul de 80% fiind aduse din
import.
Exista produse pe care e mai rentabil daca le produc chiar eu. Pe de alta
parte, ma gandesc sa aduc doi muncitori chinezi cu experienta, le-as oferi salarii
bune, nu 50 de euro pe luna, cum e la ei. Au alta mentalitate si muncesc mai
bine, sa vedem daca reusesc, povesteste Mihai Ispas.
Concurenta ii face Iacob Bunea, care din 2005 conduce firma Pyro, cu un
capital mult mai mic, de doar trei-patru mii de euro si cu mai putini angajati - trei
la numar. S-a specializat in servicii cu artificii sau comercializarea acestora cu

106/279

amanuntul si isi importa produsele din China si Ungaria. Acum are zece angajati,
un magazin la Oradea si se pregateste pentru lansarea unei noi reprezentante, la
Bucuresti.
Cat de profitabila este aceasta afacere? Cateva exemple: un spectacol de
23 de minute, organizat de Jeux pentru un post de televiziune, a costat
60.000 de euro. Pentru un foc de artificii de 6 minute, comandat de un liceu din
Targu Mures, s-au incasat 500 de euro. Banca Millenium a avut de curand o
inaugurare de sediu la Targu Mures si a costat 5.000 de euro, in timp ce pentru
un aranjament cu baloane, Vodafone a platit aproape 5.000 de euro. Ban pe ban,
la finalul lui 2012, firma lui Mihai Ispas realizase o cifra de afaceri de 600.000 lei.
In schimb, Pyro a practicat un alt model de business, oferind servicii la pachet,
firma asigurand si efectele sonore, pentru a accentua astfel emotia momentului.
Facem un fel de regie ce include fondul muzical, dar putem face si inscriptii cu
foc, in diverse culori si forme, explica Iacob. Este o reteta fericita, caci la finalul
anului 2012 firma se lauda cu venituri de 200.000 de lei.
Artificiile sunt fabricate dintr-o pulbere neagra, achizitionata de la o fabrica
din Fagaras, restul de materiale fiind aduse din afara tarii. Exista diverse
dimensiuni, in functie de care variaza si preturile: astfel, cele mai mici
bombite pornesc de la 50 de mm, iar cele mai mari ajung la 600 de mm. Cele mai
bune artificii sunt cele care explodeaza la inaltimi mai mari sau care creeaza
modele speciale.
Intotdeauna, trebuie sa primeze responsabilitatea fata de spectatori. Alte
limitari ale acestei profesii sunt aprobarile care trebuie obtinute de la
primarie, politie, protectia muncii, pompieri. In general, cea mai aglomerata
perioada este cea a Craciunului si a Anului Nou. Un eveniment drag este Ziua
Americii, cand tragem niste focuri in culorile steagului american. Vom face ceva
similar si pentru Ambasada Angliei, cu ocazia zilei reginei , completeaza Mihai
Ispas.
BUSINESS START

107/279

In functie de comanda, artificiiile sunt importate sau produse in tara


Investitia: minimum 7.000 de euro
Angajati: minimum 4-5
Tineti cont ca in aceasta afacere o mare parte din bani trebuie reinvestiti
in materiale, tuburi de polietilena de inalta presiune, tablouri de comanda etc.
Este un business care se poate pierde in hatisul birocratic, fiind necesare
avize de la primarie, politie, protectia muncii, pompieri
Artificiile sunt comandate la anumite tipuri de evenimente, precum
spectacole, nunti, aniversari, incheieri de an, festivaluri in orase, targuri,
programe sportive, parade de moda, conferinte, congrese, inaugurari de sedii,
filmari (videoclipuri), emisiuni in studiouri, zile nationale, evenimente organizate
de agentiile de publicitate etc.

Fabrica de sapun
Dupa ce si-a pierdut locul de munca intr-o intreprindere siderurgica, Silvia
Cernat si-a gasit fortele sa o ia din nou de la capat, incepand o afacere pe cont
propriu. Cum posibilitatile financiare erau reduse, sediul firmei nou-infiintate a
fost stabilit chiar in casa sa din satul Bogza. In curte, a fost ridicata o fabricuta de
sapun, chiar daca proaspata patroana lucrase, timp de peste 20 de ani, la
serviciul Contabilitate. Impreuna cu sotul sau, Grigore Cernat, a demarat o
activitate de intermediere, pana cand a reusit sa atinga o cifra de afaceri de
50.000 lei. Mai avea 17.000 de lei din platile compensatorii, asa ca si-a permis
sa-si cumpare patru masini de cusut, cu care a fabricat circa 20.000 de perechi
de manusi.
Dupa acest prim succes, a decis sa incerce mai multe activitati. A inceput
cu productia de sapun. Si a mers, astazi fabrica familiei Cernat producand zilnic
doua tone de sapun si 1,5 tone de pasta de sapun. Piata de desfacere este
reprezentata de spitale, societati comerciale, unitati scolare, dar si unele unitati

108/279

navale si de reparatii feroviare, pasta fiind utilizata la degresarea vagoanelor.


Materia prima este usor de procurat: in primul rand, este nevoie de grasimi
industriale, care se cumpara direct de la fabricile de carne, la care se adauga
reziduuri de la fabricile de ulei si esente de uleiuri parfumate. Apoi, este necesara
achizitia de soda caustica, furnizata de Oltchim Ramnicu Valcea, si de coloranti,
adusi de la Orastie. Sapunul solid produs este vandut cu pretul de 1,5 lei/kg, iar
pasta, cu 0,3 lei/kg. Credem ca la finalul acestui an vom ajunge la pragul de
rentabilitate de 25.000 de lei pe luna, spune Silvia Cernat. Are doi angajati, pe
care ii plateste cu salarii nete cuprinse intre 1500 si 2000 de lei. Cea mai mare
cheltuiala este reprezentata de taxe si impozite, care depasesc atat salariile, cat
si utilitatile, se plange Silvia Cernat.
Anul acesta, sotii Cernat demareaza cea de-a doua faza a investitiei productiei de BCA, cu o capacitate zilnica estimata la 32 metri cubi, pe care o vor
comercializa la preturi mai mici cu 15% fata de materialele oferite in momentul de
fata pe piata, reducere pe care si-o vor permite datorita materiilor prime
folosite. La Bogza sunt produsi boltari 100% ecologici, fara aport de pulbere de
aluminiu. Pentru a porni productia in iulie, conform planului, au accesat un credit
de 30.000 lei, printr-un program derulat de AJOFM Hunedoara. Avansul l-am
achitat deja din banii pe care i-am facut pana in prezent, iar productia de BCA va
deveni obiectul principal de activitate al firmei. Cu alte cuvinte, fabrica de sapun
ne-a ajutat sa ne dezvoltam un nou business, conchide Silvia Cernat.

Automate de cafea
Afacerile cu automate au inflorit si in Romania, dupa anul 2000. Iar
concurenta probabil ca ar fi numeroasa, daca investitia necesara nu ar fi atat de
mare. Antreprenorii care au intrat pe aceasta piata fusesera expusi la imaginile
atragatoare din filme, in care angajatii beau dimineata de dimineata specialitati
de cafea de la automat, sau se plimbasera suficient in afara tarii pentru a vedea

109/279

ca aceste cutii metalice se gaseau la tot pasul.


In urma cu zece ani, pe piata romaneasca existau doar 100 de automate,
operate de trei firme. Dar concurenta crestea, si tot mai multe automate apareau
in baruri si in hoteluri, apoi in sediile diverselor firme, tot mai multe in contextul
economic infloritor de la acea vreme. Companiile au fost, practic, motorul
cresterii acestei piete, pentru ca acestea au un set clar de proceduri si beneficii
oferite angajatilor, iar cafeaua si sucurile se numara, in general, printre
acestea. De la an la an, numarul aparatelor a crescut de cateva ori, astfel incat,
acum, in Romania, numarul lor este de aproape 25.000. Loc de crestere mai
este, daca ne uitam in Ungaria, unde, in 2008, numarul acestora
depasind 38.000 de bucati.
Desi nu este o afacere foarte complicata, este una foarte costisitoare.
Astfel, un automat nou costa intre 1.500 si 5.500 de euro, iar pentru unul secondhand, pretul se reduce la jumatate, doar ca in acest caz trebuie luate in calcul si
eventualele costuri de service, adesea semnificative. Pentru ca un asemenea
business sa devina rentabil, trebuie instalate cel putin 20 de bucati. Or, la cateva
zeci de aparate plasate, este nevoie de un numar mare de angajati, care sa
verifice starea tonomatelor si sa poata interveni la orice sesizare..
Daca ai facut rost de o locatie profitabila, unde sa se vanda minimum
2.500-3.000 de portii pe luna, iti poti recupera investitia cam intr-un an. Trebuie
stiut ca firmele de pe piata se cam impart in doua categorii: cele care au optat
pentru nisa de baruri, restaurante si hoteluri si cele care s-au concentrat mai mult
pe contractele cu mari companii. Avantaje si dezavantaje sunt de ambele parti.
Firmele care mizeaza pe colaborarea cu companiile care au un flux sigur de
incasari, insa, in functie de prevederile contractuale, acestea iti sunt platite o data
la o luna sau la trei luni. Ceea ce presupune ca antreprenorul sa dispuna de un
fond de lichiditati de rezerva, altfel riscand intrarea in faliment. In cel de-al doilea
caz, al automatelor plasate in baruri, hoteluri sau restaurante, exista dezavantajul
incertitudinii permanente privind volumul de vanzari si gusturile clientilor. Pe de

110/279

alta parte, insa, avantajul este ca poti beneficia rapid de incasarile pe care le ai.
Andrei Alexandru cunoscuse in Germania o familie care pusese pe
picioare o afacere cu tonomate de cafea si nu numai ca le mergea foarte bine,
dar aveau un plan de extindere spectaculos. In 2004, isi infiinta propria firma de
distributie de asemenea aparate, intr-o perioada in care automatele erau mult
mai scumpe, si putini angajati aveau idee in ce consta intretinerea si
aprovizionarea acestor cutii. S-a descurcat admirabil, tinand cont ca astazi
deserveste 500 de locatii. Aparatele montate de noi sunt, toate, luate de pe
poarta fabricii. La inceput am facut greseala de a investi in aparate second-hand,
insa costurile de achizitie a pieselor erau mai mari decat calculasem.
Desi, de cand s-a infiintat compania, acum zece ani, piata a inceput sa se
aglomereze, afacerea lui Andrei Alexandru a ramas competitiva. Se bucura nu
numai de prestigiul primului sosit, ci si de forta financiara de a se concentra mai
mult asupra contractelor cu marile companii care au apelat la serviciile
sale. Probabil ca, in curand, aceasta piata va deveni tot mai aglomerata. Pe
pietele dezvoltate s-au creat cateva companii-gigant care au inceput sa cumpere
micile afaceri din domeniu. La noi inca nu poate fi vorba despre asa ceva, insa
este posibil ca, peste cativa ani, lucrurile sa evolueze in aceasta directie si in
Romania, incheie Andrei Alexandru.

Agentie de stiri radio


Un tanar intreprinzator are o afacere inedita, o agentie de stiri dedicata
radiourilor. Este un proiect dificil, pentru care este nevoie de pasiune, rabdare si
optimism. Spre deosebire de o agentie de stiri obisnuita, Radio Media ataseaza
fiecarei stiri cate un document audio in format MP3. De exemplu, intr-o stire
despre constructia unei autostrazi, vom difuza intr-un document audio interviuri
cu ministrul de resort si cu autoritatile locale, explica patronul agentiei, Florin
Vasile.

111/279

Afacerea a pornit in pasi de melci serviciul nu era 100% original si nici


macar fondatorii sai nu erau foarte convinsi. Am solicitat de la CNA o lista
cu licentele active in FM-ul romanesc, apoi am incercat sa facem rost de
adrese si de numerele de telefon, am trimis oferte si in scurt timp am semnat
contracte cu 12 posturi de radio locale, isi aminteste Florin Vasile. Unele din
aceste radiouri faceau parte din retele media mai mari, asa ca au adus noi clienti.
In 2005 ajunsesera la 29 de radiouri, iar in 2007, la peste 80 de posturi de radio,
din intreaga tara. Unele posturi nu isi permiteau sa plateasca serviciile oferite de
agentie, insa li s-a propus o colaborare in regim barter in loc de bani,
Radio Media este platit in spatiu publicitar. Doar ca socotelile nu au fost chiar
reusite, ataa vreme cat dupa cateva luni de lucru intr-un astfel de regim, agentia
ajunsese sa aiba prea mult timp publicitar si prea putine lichiditati. Au contracarat
aceasta situatie prin infiintarea unui departament de publicitate in interiorul
agentiei, intrucat realizasem ca dispuneam de o cantitate enorma de timp
publicitar, spune Florin Vasile.
Chiar si asa, incasarile nu prea au crescut. Tipul nostru de afacere nu
presupunea comert obisnuit, si ramaneam adesea in blocaj de plati, mai ales din
cauza darilor la stat. In cele mai multe luni ne era imposibil sa achitam si salariile,
si impozitele, si asa am acumulat datorii mari la stat. 2010 a fost primul an in
care firma si-a acoperit din incasari toate cheltuielile si a reusit sa obtina profit.
Nu este o solutie pe termen lung, practic singura noastra sursa de venit sunt
banii din publicitate, iar acestia fluctueaza de la o luna la alta, in ianuarie putem
obtine doar 1.500-2.000 euro, iar in decembrie, de cinci ori mai mult.
La momentul lansarii, investitia a fost minima, de doar 1.000 euro in
reportofoane si un calculator pe care se prelucrau atat documentul scris, cat si
cel audio. Pentru moment, suntem in regula si am reusit ca, din surse proprii, sa
ne achitam furnizorii, salariatii si darile catre stat, ba chiar avem si un fond de
lichiditati pentru eventualitatea in care lunile viitoare afacerile vor merge mai
prost. Cred ca pana la finalul anului vom reusi sa ne dublam cifra de afaceri,

112/279

spera Florin Vasile.

Ferma de oi
Radu Georgescu a reusit sa-si cladeasca un mic imperiu de afaceri
pornind cu o ferma de oi. Astazi, la nici 50 de ani, este al treilea in
topul exportatorilor de animale din Romania. Are o casa mareata, cu teren de
tenis si piscina in curte, un automobil Mercedes, un Alfa Romeo si cateva jeepuri. De altfel, in comuna brasoveana Tarlungeni, al carei primar este de un an de
zile, Radu Georgescu este cunoscut drept ciobanul cu jeep. Conduce o
comunitate de 3.000 de oameni saraci, multi fara loc de munca, dar si prea
incapatanati, dupa cum isi defineste chiar el consatenii. Are 50 de angajati
permanenti si 20-30.000 de colaboratori, ruland pana la 50.000 de oi si 3.000
de tauri pe care le exporta in Grecia, Italia, Iordania, Franta, Germania, Liban,
Israel etc. La momentul asta sunt al treilea pe tara, in urma a doua ferme din
Constanta, detinute de cetateni arabi. Competitia, in rest, e nesemnificativa,
pentru ca in toata tara suntem vreo sase exportatori, desi avem potential pentru
40-50.
In aceasta afacere, conteaza nu numai numarul animalelor vandute, cat si
calitatea lor, motiv pentru care alimentatia acestora este esentiala. In ferma lui
Radu Georgescu, ovinele sunt hranite cu un amestec special de furaje, care
face carnea berbecutilor alba si elimina mirosul de oaie. Un alt secret, de data
aceasta pentru ingrasarea animalelor, a fost imprumutat de la o ferma din Israel:
Oaia, ca si alte animale, mananca mult cat timp afara e lumina. Asa ca am
luminat puternic fermele, iar animalele au impresia ca e permanent zi si consuma
mult mai multa mancare. Ma amuza ca pe aici lumea crede ca mi-am instalat
atatea lumini de frica sa nu mi se fure din ferma, dar de fapt asa ma asigur ca
oile mele cresc cresc intr-o luna cat altele in trei. In general, berbecutii sunt
crescuti pana la 15 kg, dupa care sunt vanduti in strainatate cu preturi cuprinse

113/279

intre 2-3,5 euro/kg.


Exportul de animale furajere nu este o afacere pentru oricine, in primul
rand din cauza problemelor generate de birocratie si de schimbarea prea
frecventa a normelor care coordoneaza acest domeniu, cum ar fi acordarea
licentelor de export de catre Ministerul Afacerilor Externe, care favorizeaza
intermediarii, nu producatorii. Pe langa cei 15-20 de crescatori din tara, mai sunt
inca cel putin o suta care stiu cui sa ofere spagile si se ocupa bine mersi de
exportul de oi, chiar daca n-au vazut in viata lor o oaie. Am scris nenumarate
scrisori si memorii la guvern, in care am demonstrat ca Romania pierde anual
pana la 100 de milioane de euro din cauza acestei situatii, se plange Radu
Georgescu.
In ceea ce priveste piata domestica, in opinia lui Radu Georgescu, aici
exista in continuare prea multe disfunctionalitati, iar pretul carnii e prea mare,
pentru ca include pierderile si furturile. Eu va spun ca, in realitate, kilogramul de
carne de porc costa de fapt 2 lei, desi se vinde cu 6 lei. Furajele sunt foarte
ieftine, conditiile necesare cresterii nu sunt deloc costisitoare.
Astazi, Radu Georgescu este cunoscut ca unul dintre bogatasii locului,
insa lucrurile nu au stat intotdeauna asa. Vin dintr-o familie foarte saraca, de
aici, din Tarlungeni. Pana la 14 ani nu am mancat niciodata sa ma satur, insa
vise de marire aveam. Mama lucra la o familie instarita, tin minte ca acolo
am vazut pentru prima oara o scara interioara si mi s-a parut ca acesta e
simbolul bogatiei. A fost primul lucru pe care l-am facut cand mi-am ridicat, multi
ani mai tarziu, propria casa. Astazi, pasiunea pentru scari interioare a fost
inlocuita de un alt hobby, masinile. Ca sa ajunga aici a fost, intr-adevar, nevoie
sa cladeasca o afacere de succes, insa incepuse sa puna bani deoparte inca
dupa Revolutie. In 1989, a plecat in Germania, unde a facut de toate, pentru ca
nu aveam drept de munca. Am lucrat in constructii, am spalat WC-uri,
faceam orice mi se dadea. Zece ani mai tarziu, s-a asociat cu un
cetatean italian, impreuna cu care a deschis cinci restaurante in Bucuresti. Pana

114/279

in 2005 a mers totul struna. Am decis, apoi, sa vand unul dintre spatii, pe care il
detineam integral, si am luat 1,2 milioane de euro de la BancPost. M-am intors la
Tarlungeni, am fondat societatea Georgescu Agra, si m-am apucat de cresterea
si exportul de animale. Anul viitor voi ridica un abator si o fabrica de branzeturi.
Firma lui Radu Georgescu a ajuns anul trecut la o cifra de afaceri de
40.000.000 de lei, dupa ce a vandut in Grecia berbecuti in valoare de 2,8
milioane de euro, in Italia de 700.000 de euro, iar in Iordania de 800.000 de euro,
plus taurasi de 860.000 de euro. Spune, ca, practic, are o piata de desfacere
nelimitata si ca, daca as avea acum doua milioane de berbecuti, i-as vinde pe
loc.

Salon de tatuaj
Iulian Mitrea si-a infiintat primul salon de tatuaj si body piercing acum doi
ani. S-a luptat cu mentalitatea clientilor, dar a avut sorti de izbanda, caci numarul
clientilor a crescut progresiv de la un semestru la altul.
In Occident exista mii de astfel de locatii. In Romania, in schimb, mai toate
saloanele aparute au fost nevoite sa traga obloanele la cateva luni de la
deschidere. Motivul este simplu: intr-o societate in care inainte de 1989 doar
puscariasii apelau la tatuajele si piercing-ul, mentalitatile sunt greu de schimbat.
A incercat intr-un bastion al occidentalismului mioritic - Bucuresti Mall.
Locatia era excelenta, vazand ca exista, clientii raspandeau vestea, insa chiria
era nesustenabila si, asa, salonul s-a mutat la Piata Romana. Afacerea nu era
atat de profitabila cat sperasem eu. Asa ca m-am decis sa o vand, pentru
aproape 7.000 de euro. Din pacate, asa cum prevazusem, la putin timp dupa
noul patron a falimentat, afirma Florian Moisa. Desi privea cu regret experienta
sa antreprenoriala nu foarte reusita, apetitul pentru lansarea unui salon
specializat de tatuaje si body piercing nu disparuse.
In aceeasi perioada, a avut sansa de a cunoaste un cetatean israelian

115/279

care avea trei astfel de locatii in tara sa de origine si care i-a propus lui Iulian
Mitrea sa deschida un nou salon. A acceptat pe loc, chiar daca l-a avertizat pe
investitor ca in Romania lucrurile nu stau ca in tara sa de origine, unde mai toti
tinerii au un tatuaj sau un piercing.
In noul salon au fost investiti in jur de 14-15.000 de euro, cea mai mare
suma fiind utilizata pentru achizitia aparaturii necesare, importata aproape in
exclusivitate, din Marea Britanie, Germania si Statele Unite. Un tub de culoare
costa in jur de 100 de euro si ai nevoie de cel putin 20 de astfel de tuburi cu
vopsea de nuante diferite. Apoi, mai sunt si acele, cerceii pentru piercing sau
dermagraful (aparatul folosit la tatuare) si multe altele, sustine Iulian Mitrea.
Cea de-a doua firma s-a dovedit mult mai profitabila. Probabil ca in timp
mentalitatile se mai schimbasera, caci si numarul competitorilor crescuse vizibil.
Acum, mai toate au dat faliment, dar nu numai din cauza lipsei clientilor, cat mai
degraba a neseriozitatii angajatilor, critica Iulian Mitrea. Salonul sau are o medie
zilnica de cinci-sase clienti, deserviti de doi angajati. Pentru cel mai ieftin
tatuaj clientul trebuie sa plateasca 50 de lei, in timp ce cel mai scump tatuaj pe
care l-am facut a costat 500 de euro. Incasarile nu sunt mari, dar sunt constante,
cam 40.000 lei pe luna, din care 6.000 lei sunt profit. Din acest profit investim
anual vreo 5.000 de euro in consumabile (culori, ace etc.).
Pe langa conducerea acestei mici afaceri, Iulian Mitrea a continuat si sa
evolueze profesional, luand premii la mai multe concursuri internationale de
tatuaj. Regreta ca niciodata nu a reusit sa ia un loc intai, si spune ca ii este
imposibil sa concureze cu occidentalii, care ruleaza frecvent comenzi complexe.
In privinta gusturilor romanilor, spune ca cel mai solicitat model este
fluturele, desi clientii au de ales intre mii de modele. Cand vine vorba de piercinguri, zonele preferate de clienti sunt buricul sau sfarcurile. Pare infiorator, dar nu
este o procedura dureroasa, pentru ca folosim anestezie. Dupa ce trece efectul,
disconfortul clientului decurge mai degraba din dificultatea de a se obisnui cu
noul look. Iulian garanteaza ca in salonul sau se lucreaza foarte curat, numai cu

116/279

ace de unica folosinta, iar riscurile unei infectii sunt infime.

Jucarii pentru copii


Firma Game produce jocuri didactice si de constructie adresate abilitatii,
inteligentei, imaginatiei si creativitatii scolarilor si prescolarilor. A fost infiintata in
anul 2000 de doi ingineri, Marcel Damian si Aurel Neagoe, fosti colegi la Uzina
de Avioane Romaero Baneasa. Au decis sa renunte la munca la patron si sa
porneasca pe cont propriu, iar ideea fericita era la indemana, caci amandoi
aveau copii mici si stiau ca jucariile de calitate sunt greu de gasit.
Fiecare a facut mici imprumuturi si s-au apucat de achizitia
echipamentelor. Doar ca multe din utilajele si materialele de care aveau nevoie
puteau fi procurate doar de la intreprinderi de stat, iar autoritatile, in loc sa
sprijine initiativa privata, ii sufocau cu proceduri birocratice absurde. Le repugna
ideea de antreprenoriat si se uitat la noi cu dispret, ba chiar ne considerau si
foarte bogati, isi aminteste fara mare placere Marcel Damian.
Au inceput modest, fabricand masinute din plastic si tabla pe care le
vindeau pe masutele amplasate in fata magazinelor Bucur Obor si Unirii. Culmea
e ca se vindeau, desi, fara niciun alt ajutor, cei doi ingineri concepeau, lucrau si
montau jucariile, apoi le si distribuiau. Au obtinut pas cu pas capitalul pentru a se
dezvolta, iar acum, masinutele nu mai reprezinta decat o fractiune din
activitatea firmei. Astazi, cele mai bune vanzari sunt realizate din jocurile
didactice si de constructie, care dezvolta abilitatile lingvistice, inteligenta si
creativitatea copiilor de peste trei ani.
Lovitura au dat-o in aceasta primavara, cand Game a castigat o licitatie
organizata de Ministerul Educatiei si Invatamantului, pentru dotarea cu diverse
materiale didactice a 1.000 de scoli din zonele rurale. Este vorba de un proiectpilor, la care firma participa cu trei tipuri de produse: un alfabetar magnetic
pentru uzul elevilor, un macroalfabetar magnetic destinat profesorilor si o balanta

117/279

cu ajutorul careia elevii pot intelege mai bine notiunile legate de cantarire si
masurare.
Urmatorul pas in activitatea Game este sa intre pe un cu totul alt segment
de piata, cel al adolescentilor, pe care vor incerca sa-i atraga prin lansarea
jocului de tactica si strategie militara Risc Commander. Chiar si daca le va reusi
aceasta incercare, publicul tinta al companiei va fi format tot din prescolari si
scolari din clasele mici. Ca sa rezisti in acest tip de afacere trebuie sa dai
dovada de inventivitate, spirit practic si capacitatea de a organiza un proces de
productie. Bineinteles, este nevoie sa te pricepi putin si la vanzari, dar este o
deprindere care se dobandeste cu timpul, ii incurajeaza Marcel Damian pe
amatori.

Incineratoare ecologice
Sectorul reciclarii este extrem de incalcit, prins intre nenumarate limitari
birocratice, norme nationale si europene, dar si grija fata de mediu. Cel mai bine,
acest domeniu s-a dezvoltat in Transilvania. Incet-incet, asemenea firme apar
insa pe teritoriul intregii tari.
De exemplu, in presa locala din Bacau circula un anunt de tipul
gestionam incinerarea oricaror produse prevazute in Catalogul European al
Deseurilor, produse distruse si expirate aflate in regim vamal suspensiv, produse
rezultate din confiscari ce nu pot fi valorificate, produse toxice si stupefiante,
neutralizari de poluanti, totul in conditii. Anuntul apartine Romeco, o firma
lansata in urma cu doar un an, in urma unei investitii de peste 300.000 de euro.
Patronul, Titus Boghiu, a optat numai pentru utilaje noi, automatizate, importate
din Austria. Dupa ce timp de cativa ani s-a ocupat de producerea si
comercializarea branzeturilor, Titus s-a angajat intr-o banca, iar acum porneste
din nou de la zero, prin lansarea incineratorului ecologic de deseuri. Este o
afacere sigura, caci, facand parte din Uniunea Europeana, suntem obligati sa ne

118/279

pese de mediu chiar daca nu ne convine, isi explica alegerea patronul


Romeco. In baza acestor argumente, e convins ca in maximum cinci ani va reusi
sa-si amortizeze cheltuielile si sa treaca pe profit.
Partea buna este ca, de cativa ani, tara noastra a incheiat procedurile de
armonizare a legislatiei cu cea comunitara, iar acum cadrul legal referitor la
regimul deseurilor este bine pus la punct. Doar ca, partea proasta, mai nimeni nu
il respecta. Nu cred ca asta va dura insa prea mult timp. Si mai avem un atu:
toate firmele existente pana acum sunt in zona Timisoarei, deci de concurenta nu
prea se pune problema pentru moment.
Principala ingrijorare a patronului este functionarea instalatiei sub
capacitate. Caci, desi poate arde zilnic pana la doua tone de deseuri, volumul
mediu al comenzilor este cam de jumatate din cantitate. O cauza a acestei
anomalii este pretul de circa doi euro pe kilogram, considerat prea mare tocmai
de cei mai mari poluatori din tara, intreprinderile de stat. In schimb, cu companiile
private se lucreaza bine. Cumva previzibil, cei mai multi clienti provin din
industria farmaceutica, in timp ce sectorul public este reprezentat de Casa
Nationala de Asigurari de Sanatate, de Directia Sanitar-Veterinara sau de Oficiul
pentru Protectia Consumatorilor.
La Romeco sunt arse deseuri periculoase, produse farmaceutice si
cosmetice expirate, articole de uz sanitar folosite in spitale si cabinete medicale,
pesticide, carcase de animale decedate, aditivi alimentari sau produse din tutun.
Odata ce Politia si Vama vor avea banii necesari contractarii acestui tip de
servicii, incineratorul va procesa si droguri sau marfuri nocive confiscate.

Petshop
In Bucuresti, comertul cu animale de casa este asociat automat cu Piata
Obor, unde curiosii pot gasi practic orice, de la caini si pisici, pana la serpi sau
iguane. Preturile nu sunt deloc mici, iar unul dintre motive este chiar cererea

119/279

mare. Totusi, pentru anumiti clienti, este un peisaj dezolant, multi oameni
preferand sa faca asemenea tranzactii intr-un spatiu primitor, in care micile
animale nu sunt comercializate ca o bucata de carne.
Adrian Manolescu se afla printre acestia. Pe la inceputul anilor 90, lucra la
unul dintre cele mai mari hoteluri din Viena pe bani buni. In acea perioada am tot
vazut in Austria cum aratau de fapt magazinele de animale si nu avea nicio
legatura cu hala Obor. Am studiat mai bine piata de acasa si am aflat ca in
intreaga tara nu exista asa ceva. Mi-am zis ca n-ar fi rau sa fiu chiar eu primul
care deschide o astfel de locatie. In 1996 isi deschidea primul magazin
specializat in acvaristica si vanzare de pesti, undeva in centrul vechi, pe strada
Selari. Peste cateva luni, tot pe Selari, inaugura cel de-al doilea
magazin, specializat de data aceasta in vanzarea de animale de casa. Pentru
ambele locatii, a avut nevoie de o investitie initiala de 30.000 de euro.
In acest business, cea mai buna perioada de vanzari este iarna, iar cei
mai avizi clienti femeile. Principalul obstacol in calea dezvoltarii unei astfel de
locatii este aprovizionarea cu marfa. De exemplu, daca am nevoie de
animale exotice, trebuie sa le cumpar din Asia, Africa sau America de Sud. La
animalele mai obisnuite, apelam in general la crescatorii autohtoni. Si eu, la
randul meu, vand animale in regim de consignatie, comisionul meu fiind de
20% din suma cu care se vinde animalul, treaba mea fiind doar sa intermediez
vanzarea animalelor incredintate de crescatori, precizeaza Adrian Manolescu.
Tine sa sublinieze ca animalele cumparate din magazinele sale sunt vaccinate si
sunt livrate cu tot cu carnet de sanatate. In momentul de fata, are aceleasi doua
locatii si noua angajati, cheltuielile sale lunare (chiria spatiului, plata
personalului, costul de intretinere a animalelor expuse etc.) ajungand la circa
30.000 de lei.
In urma cu cateva luni a dezvoltat o noua latura a acestui business,
investind 3.000 de euro intr-un salon de cosmetica animala, ce, crede el, va
scoate profituri frumoase in momentul in care vor lua si la noi avant expozitiile de

120/279

caini sau pisici.

Cabinet arhitectura
La zece ani de la lansare, firma de arhitectura pe care Calin Pantea o
deschisese intr-o garsoniera, cu doi angajati, a ajuns la un personal de 15
oameni, ce produc venituri mai mult decat multumitoare.
Pentru a-si deschide propriul birou, Calin participase, prin 2000, la mai
multe concursuri de arhitectura din Austria si pe cateva le castigase. M-am
folosit de o parte din bani pentru a urma cateva cursuri si a observa cu ochii mei
cateva obiective arhitectonice fundamentale prin tarile Europene. Practic, am
avut nevoie de mai multi bani pentru aceste activitati, decat pentru lansarea
propriu-zisa a firmei. Piata crestea greu, dar pas cu pas au aparut si comenzile.
Cele mai multe erau cu valori mici, iar cand a fost vorba de lucrari bune
din punct de vedere financiar, ori ramaneau in stadiul de proiect, ori nu ne
primeam banii pe ele, se plange Calin Pantea. In primii ani cele mai multe lucrari
erau din sectorul turistic. Acum, se ocupa in cea mai mare masura de
amenajarea de sedii bancare sau spatii pentru birouri.
I-ar fi placut sa lucreze si pe segmentul rezidential, pe proiectarea de
locuinte individuale, insa nu era productiv. Clientii sunt dificili, nu vor sa asculte
de arhitect, vor sa-si impuna doar ideile lor. La un moment dat, atata stres nu
renteaza financiar. Cel mai bine, in opinia sa, este sa alegi calea de mijloc, sa
te orientezi catre lucrari care vor fi platite si care au sansa sa se si realizeze, caci
jumatate din valoarea unui proiect este achitata abia dupa inceperea
constructiei. Veniturile cabinetului lui Calin Pantea provin, ca oriunde in aceasta
industrie, din comision un anumit procent din valoarea investitiei, negociat cu
beneficiarul. Comisionul variaza intre 3-4% pentru lucrarile mari si 9-10% pentru
cele mai mici, in anumite situatii exceptionale putand sa creasca pana la 15%.
Din 2010 incoace, C.P. Birou de Arhitectura nu a incheiat niciun an cu

121/279

venituri de sub un milion de euro. Marja profitului este mare, de 20%, si asta,
desi are 15 angajati permanenti si 4 colaboratori la care apeleaza in cazul unor
lucrari mai mari. Nu m-am culcat pe o ureche, reinvestesc permanent o parte
din acesti bani. De exemplu, am cumparat calculatoare si mi-am reamenajat
sediul de mai multe ori in ultimii trei ani. Este intervalul in care cifra sa de afaceri
a cunoscut cea mai buna evolutie, odata cu inceperea lucrarilor la centrul de
afaceri Opera Center. A fost primul meu proiect cu adevarat grandios, suficient
cat sa ne facem un portofoliu care sa ne mai aduca lucrari similare. Pentru a
realiza greutatea unui asemenea proiect, este suficient sa spun ca Opera Center
reprezinta cam jumatate din tot ce am castigat din 2010 si pana acum, explica
arhitectul Pantea. Au fost ani in care recunoaste ca s-a concentrat numai pe
proiecte mari, strategie destul de riscanta, pentru ca acest tip de proiecte
presupun investitii mari in studii si machete de urbanism, iar daca nu se
materializeaza, nu-ti deconteaza nimeni aceste cheltuieli. Asa ca acum am
inceput iar sa imi concentrez atentia asupra lucrarilor mai modeste.
Desi sustine ca nu face rabat de la gusturile sale si ca isi permite sa refuze
clienti cu care nu se poate negocia sau ale caror gusturi nu au nimic in comun cu
ale sale, dezvaluie ca a fost implicat in proiectarea si constructia a doua McDriveuri si trei restaurante McDonalds, in diferite locatii din tara. Asta a fost o
provocare, si de la bun inceput mi-am propus sa demonstrez ca se poate face un
proiect cu adevarat arhitectural, artistic, chiar in inima comertului.
Unul dintre proiectele de suflet ale lui Calin Pantea este barul Twice
din centrul Bucurestiului. Nu a fost foarte banos, dar era ofertant din punctul de
vedere al creativitatii. In final, si dintr-o taraba din piata poate iesi o lucrare
demna de a fi remarcata.

Firma de automatizari industriale


In facultate, David Radulian era considerat cam prea silitor si serios,

122/279

preferand adesea sa se ingroape in probleme de matematica, informatica si fizica


decat sa se alature colegilor la tot felul de chermeze. Nu regreta acei ani, despre
care spune ca i-au dat avantul si background-ul teoretic de care avea nevoie
pentru a-si infiinta o companie de succes.
Este vorba de firma 42, lansata in 2002 alaturi de cel mai bun prieten, care
a fost insa nevoit sa se retraga in scurt timp din motive personale. Intre anii 2002
si 2008, compania a stat pe linia de plutire, fara a se bucura insa de succese
rasunatoare. In 2008, insa, a luat nastere divizia 42-AI (Automatizari
Industriale), mutare care a dus la dublarea lunara a numarului clientilor si a
veniturilor, care astazi au atins pragul de sapte milioane de euro anual.
Firma de soft si tehnologie aplicata 42-AI a reprezentat un efort comun,
caci lui David i s-a alaturat in aceasta aventura si un fost coleg de facultate,
Andrei Sandor. Cei doi fusesera sefi de promotie la absolvire si, desi nu duceau
lipsa de oferte de colaborare din afara tarii, au refuzat sa plece, ba mai mult, au
facut un demers din a recruta si alti studenti din promotiile mai mici. Au realizat
astfel un bazin de tineri geniali si inovativi, iar asta se reflecta foarte bine in
activitatea companiei. Nu trece luna fara ca in atelierele 42-AI sa nu ia nastere o
idee noua de exemplu, acum au inventat un butonas minune - un buton cat
un nasture care este, in acelasi timp, act de identitate, card, cartela, cheie pentru
casa si autoturism.
Dar s-o luam cu inceputul: in 1997, David Radulian a absolvit
Facultatea de Electrotehnica din cadrul Politehnicii Timisoara. S-a angajat
imediat ca inginer de sistem la IIRUC, unde a lucrat pana in 2002. Intre timp s-a
si casatorit cu o profesoara, iar acum au o fetita de trei ani. Am fost intotdeauna
foarte muncitor si m-am ghidat dupa un dicton al familiei, care mi-a fost inoculat
de mic copil, ca atunci cand fac un lucru sa-l fac bine.
Colegul sau il apreciaza si spune ca i se simte si astazi dator. Daca nu
era David nu as fi realizat niciodata ceva similar. Am pornit ca o firma de
apartament, iar acum ne laudam cu clienti de tipul Coca-Cola Timisoara,

123/279

Spumotim sau Fabrica de Tigarete Timisoara. De asemenea, am realizat un


sistem in domeniul sistemelor de automatizare a punctelor termice, Marcat se
numeste, integrat deja de mai multe societati din intreaga tara, si numai in Cluj si
Timisoara am instalat aceasta aplicatie pe aproape 200 de puncte termice care
sunt controlate prin Marcat, sistem de care suntem foarte mandri pentru ca
utilizeaza tehnologii de ultima generatie, in care investim in continuu ,spune
Andrei Sandru.
Unul dintre cele mai importante proiecte din portofoliul firmei a fost castigat
recent, dupa ce au participat la o licitatie internationala pentru automatizarea a
25 de puncte termice din Cluj-Napoca. Valoarea lucrarilor este de 550.000 euro,
iar finantarea sa este asigurata printr-un credit in valoare totala de 3,5 milioane
euro, acordat Regiei de Termoficare Cluj-Napoca de catre Banca Europeana de
Investitii. Rolul 42-AI in acest proiect, ce se va intinde pana in primavara
acestui an, este de a prezenta starea de functionare a obiectivelor pe un panou
sinoptic de dimensiuni mari. Firma are deja experienta in aceste tehnologii, dupa
ce in 2010 a instalat o solutie similara la Regia Autonoma Calor Timisoara.
Dezvolta, in paralel, o aplicatie de software bazata pe tehnologia XML,
prin care se doreste urmarirea progresului instalarii centralelor telefonice si
realizarea unor documentatii electronice. Proiectul este realizat la comanda
companiei de telecomunicatii Alcatel.
Obiectivele noastre pe termen lung vizeaza valorificarea know-how-ului
capatat in dezvoltarea de aplicatii pentru retele de date de mare viteza, explica
David Radulian. In acest scop, au obtinut deja unda verde de la Agentia
Nationala pentru Comunicatii si Informatica, care trebuie sa autorizeze
orice activitati de proiectare, dezvoltare, instalare si intretinere a retelelor de
telecomunicatii.
Una dintre relatiile de afaceri la care cei doi parteneri tin cel mai mult este
cea cu providerul RDS. Impreuna, cele doua parti lucreaza la proiecte menite sa
stimuleze cererea de largime de banda prin implementarea unor aplicatii

124/279

revolutionare extrem de eficiente si lucrative.


Nu in ultimul rand, 42-AI se concetreaza in prezent si pe aplicatii de
building management, conectate la reteaua metropolitana pe fibra optica a RDS
si care ruleaza pe micromasini Java.

Firma organizare evenimente


Dupa multa munca, se cere si ceva distractie. Pe aceasta idee s-a bazat
Ionut Mardare cand a pus bazele Avant, companie specializata in organizarea de
petreceri. S-a gandit la toate persoanele fizice sau juridice care, cu diverse
ocazii, ajung in situatia de a organiza o petrecere si care nu reusesc sa se
relaxeze si sa se bucure de acest prilej, pierzandu-se in detalii sau, mai rau,
facand greseli greu de reparat.
La vremea intrarii pe aceasta nisa, Ionut Mardare era actionar al unei
companii de telecomunicatii, functie din care a remarcat ca piata romaneasca
sufera de lipsa unor firme profesioniste care sa organizeze petreceri in cele mai
mici detalii. A speculat bine aceasta veriga-lipsa, iar astazi are in portofoliu
clienti din mai toate domeniile, de la sport la muzica, dar si evenimente
individuale, comandate de diversi oameni de afaceri. Garantam
confidentitalitatea tuturor contractelor, iar la noi poate sa apeleze absolut orice
persoana care nu are priceperea sau timpul necesare pentru organizarea unui
eveniment.
Ionut Mardare e de parere ca pe piata mai este loc pentru activitati de
acest tip, ceea ce ar trebui sa incurajeze si alti antreprenori, caci investitiile
pentru demararea unei astfel de activitati sunt minime. Este vorba, practic, de un
fond de bani initial necesar pentru achitarea salariilor angajatilor, a chiriei si,
eventual, pentru realizarea materialelor de prezentare.
In ce consta, exact, activitatea acestei companii? Specialistii sai ofera
consultanta, propun locatii potrivite in functie de tipul de petrecere, dar si tot ce

125/279

inseamna decoratiuni, divertisment, muzica, transport, jocuri de


artificii, aranjamente florale si baloane, torturi personalizate, efecte de
lumini, poze, inregistratea evenimentului pe DVD-uri. In general, o petrecere cu
tot tacamul costa, in functie de pretentiile clientului si de numarul de invitati,
undeva intre 2.000 si 10.000 de euro.
Firma organizeaza cam orice petrecere, fie ca este vorba de receptii,
conferinte, cocktail-uri, lansari de firme si produse, aniversari jubiliare sau de
petreceri festive ca cele de Craciun, Anul Nou, Pasti si chiar si de
petreceri tematice - baluri mascate, Halloween, Valentines Day. Doriti o
petrecere privata? Nicio problema, firma lui Ionut Mardare are in oferta si acest
tip de evenimente.
Un detaliu important este acela ca Avant nu percepe comision, realizand
profit doar din disconturile negociate cu furnizorii. Punem mare pret pe relatiile
cu companiile de la care ne aprovizionam, caci de ei depinde, practic, reusita sau
esecul unui eveniment. La o petrecere lucreaza in general nu mai putin de zece
oameni din echipa Avant, carora li se alatura si trimisi ai furnizorilor. Numarul
persoanelor care gestioneaza organizarea evenimentului poate creste in cazul
unor evenimente grandioase, cu cateva sute de participanti. In aceste situatii,
oamenii nostri raman pe tot parcursul evenimentului. Asta, chiar daca
planificarea evenimentului va fi durat deja patru-sase saptamani, explica Ionut
Mardare.

Magazine marfuri exotice


In afaceri, cateodata e bine sa mergi pe drumurile deja batute. Altadata,
putina indrazneala nu strica, dovada ca multe afaceri ce par iesite din comun
reusesc sa faca profituri bune. Este si cazul firmei lansate de Puiu Mihai,
specializata in comertul cu statuete africane, vase de ceramica sud-americane
sau obiecte traditionale din tari asiatice.

126/279

In 2001, Mihai si-a deschis primul magazin, locatia aleasa fiind Bucharest
Mall. Pe rafturile sale se gaseau obiecte traditionale din cat mai multe
culturi indepartate, ceea ce reprezenta o noutate in peisajul magazinelor asa-zis
exotice existente la acel moment in piata, cele mai multe specializate pe
comercializarea de obiecte de arta care proveneau dintr-o singura zona
geografica, Africa sau India, de exemplu. Pentru a avea acces la un public cat
mai eterogen, Puiu Mihai a ales sa expuna in magazinul sau marfa din cat mai
multe colturi ale globului. Pentru inceput, a contactat un numar mare de
producatori din cat mai multe tari, ceea ce explica de ce in magazinul sau pot fi
gasite acum obiecte traditionale din Indonezia, Thailanda, India, Peru, Mexic sau
Kenya.
Pentru a pune afacerea pe picioare, avea nevoie de un capital initial de
peste 37.000 de euro. Pentru a-i obtine, trebuia sa contracteze un credit bancar,
si a fost nevoit sa puna un apartament drept garantie. Sansa a fost ca magazinul
a mers surprinzator de bine inca din prima luna de functionare, ceea ce mi-a
permis ca, dupa doar un an, sa ma laud si cu achitarea creditului, si cu
economisirea unor sume semnificative necesare dezvoltarii afacerii, spune Puiu
Mihai.
De la bun inceput, s-a lovit de o problema greu de surmontat:
aprovizionarea cu marfa. Initial, marfa era achitata cu banii jos, insa acum este
livrata cu vaporul direct in Romania, iar plata se face la primirea produselor.
Costurile de transport sunt foarte mari, motiv pentru care nu prea renteaza sa
comanzi marfa din Africa sau din America de Sud de prea multe ori pe an. De
altfel, si furnizorii au pretentia de a primi comenzile mari chiar si cu jumatate de
an inainte. Cum perioada de varf de vanzare este intre lunile decembrie si martie,
suntem nevoiti sa ne facem stocul cu sase luni inainte, explica Puiu Mihai.
In aprovizionarea cu marfa sta cresterea si decaderea mai tuturor firmelor
care au intrat pe aceasta nisa, dar care au gresit neavand un capital suficient pus
de-o parte in acest scop sau dezamagindu-si furnizorii, prin neachitarea

127/279

marfurilor la timp. In ultima vreme au aparut si in Romania sudamericani, asiatici sau africani care se ocupa cu productia de astfel de obiecte.
Nu apelez insa la ei, pentru ca, pe de o parte, nu dau acte pentru marfa livrata,
si, pe de alta, nu sunt in stare sa asigure un flux constant al aprovizionarii,
spune antreprenorul.
Tot legat de aprovizionare, Puiu Mihai accentueaza nevoia ca patronii de
astfel de magazine sa acorde atentie sporita obiectelor pe care le aduc in
magazine. Daca te-ai procopsit cu un volum mare de exponate pe care nu le
vrea nimeni, risti sa ajungi chiar in faliment. Aici e vorba de experienta, pana la
urma te prinzi care sunt gusturile oamenilor. Ideea e sa reusesti cat mai repede.
Din propriile observatii, in Romania cel mai mult se cumpara obiecte din
Indonezia si Thailanda sau lumanarile si betisoarele aromate. Noi am avut in
vedere o clientela cat mai diversa, motiv pentru care am adus si produse ieftine,
si scumpe. Avem produse cu 20 de lei, dar si cu 3.900 lei, spune Puiu Mihai.
Pentru un singur transport de marfa, Mihai investeste cam 30.000 de euro,
de trei ori mai mult decat suma achitata pentru primul transport, acum mai bine
de un deceniu. Lucrurile s-au schimbat mult intre timp, una dintre principalele
diferente fiind deschiderea mai multor puncte de desfacere. In 2004 a aparut cel
de-al doilea magazin, in incinta magazinului Unirea (a investit 30.000 de euro in
acest sens). Un an mai tarziu, a mai deschis un magazin la Mario Plaza, in Piata
Dorobanti, in care a mai investit 17.500 de euro. Asadar, am inceput cu o unitate
si cu 10 angajati, iar astazi am trei magazine si 34 de angajati. In 2011 raportam
venituri de un milion de lei, iar in 2012, de 14 milioane, cu o marja de profit de
circa 30%.
Concurenta s-a intetit si ea in ultima vreme: in Bucuresti au mai aparut
inca trei sau patru magazine in Bucuresti, iar in marile orase de provincie, inca
vreo sase. In loc sa fie dezolat de acest boom al pietei, Puiu Mihai a remarcat o
oportunitate in aceasta dezvoltare. S-a folosit de contactele pe care le avea deja
in intreaga lume si si-a deschis un centru angro din care patronii magazinelor

128/279

concurente se pot aproviziona cu marfa vandabila, fara a fi nevoiti sa se


deplaseze pana in Africa sau Asia. Cred ca, de acum incolo, aceasta va fi
principala sursa de venituri a companiei, spune incantat Puiu Mihai.

Firma producere/comercializare obiecte decorative


Doi studenti la Arte Plastice, Mihai Draghicescu si Iosif Filimon, au decis
anul trecut sa-si puna in practica un vis scornit inca de pe cand erau colegi de
banca in liceu. Dispuneau de doar 3.000 de lei, dar au facut in asa fel incat au
reusit sa puna pe picioare o mica firma profilata pe producerea si comercializarea
de obiecte decorative. In prima luna, s-au folosit de toti banii pentru a cumpara
materiale pentru obiecte artizanale, pe care le-au terminat la timp pentru a le
expune la targurile de cadouri de Craciun. Vanzarile de sarbatori le-au fost
suficiente pentru cresterea volumelor de obiecte confectionate. In urmatoarele
saptamani au abordat toate magazinele de desfacere care ar fi putut fi interesate
de oferta lor. Acum, Intart SRL lucreaza cu zece magazine de
decoratiuni interioare din Bucuresti si estimeaza ca la anul numarul acestora se
va tripla. 80% din obiectele vandute - sculpturi, tablouri, felicitari, obiecte din
sticla si ceramica - sunt realizate de cei doi asociati, pentru restul apeland
ocazional la diversi colegi de facultate. De exemplu, eu sunt specializat in
pictura si Mihai in sticlarie, insa nu ne cramponam si lucram cam cu orice tip de
materiale. Pana cand vine vorba de modelare in lut, aici preferand sa apelam la
colegi mai priceputi decat noi, explica Iosif.
Fata de alti producatori de unicate si obiecte artizanale, firma celor doi
studenti a optat pentru un stil relativ clasic. Nu iesim neaparat din comun prin
produsele noastre, insa asta a fost ideea, sa castigam o clientela cat mai
numeroasa, cu ajutorul careia sa ne cream o pozitie solida pe piata. Odata atins
acest deziderat, avem in vedere lansarea unei game de produse cu
totul originale, asa cum pana acum nu sunt comercializate in tara, promite

129/279

Mihai.
Cei doi lucreaza intr-un atelier improvizat intr-un demisol din strada
Luigi Cazzavillan. Aici fac conceptele produselor si tot aici le realizeaza. Desi au
doar cateva luni de activitate, tanara societate a incheiat deja un contract solid de
colaborare cu firma Art&Home, ceea ce le permite sa ofere si amenajari
interioare la comanda sau amenajari de mobilier. Desi au fost deja contactati de
anumite magazine de desfacere din strainatate, cei doi vor sa se concentreze,
pentru moment, pe piata interna. Dupa ce vor valorifica la maximum potentialul
de aici, nu exclud colaborarea cu puncte de desfacere din afara granitelor.
Un obstacol pe care Mihai si Iosif nu-l inteleg este inexistenta unei
proceduri care sa ateste produsele concepute si comercializate de firma. Asa ca
ni se intampla sa vedem in oferta altor producatori obiecte cu forme, combinatii
de materiale sau nuante inventate de noi, se plange Mihai Draghicescu.

Internet caf
In 2003, Nicu Fratescu se angaja pe un post de muncitor intr-o mica firma
producatoare de pantofi. Astazi, conduce afaceri de zeci de mii de euro.
Reusise sa se angajeze prin interventia unei cunostinte si, pentru a nu o
dezamagi, s-a straduit din rasputeri sa-si fac treaba cum trebuie. Eram om bun
la toate, verificam marfa, urmaream productia, efectuam formalitatile vamale,
controlam produsele importate. Munceam mult, dar a fost si o parte buna, caci
acolo am cunoscut-o si pe cea care urma sa-mi devina sotie. Am decis impreuna
sa parasim firma si sa ne punem pe picioare propria afacere. M-am asociat chiar
cu englezul pentru care se fabricau pantofii, care vazuse de-a lungul timpului ca
sunt serios si a zis sa-mi dea o sansa.
La inceput, se ocupa tot de exportul de pantofi. A mers o vreme, insa,
ghidandu-se dupa ideea ca in afaceri trebuie sa stii cand sa pui punct si sa o iei
de la capat, s-a orientat catre comertul cu masini second hand. Fusese

130/279

intotdeauna pasionat de domeniul auto si a privit aceasta aventura


antreprenoriala ca pe o provocare placuta, nu una care trebui sa livreze profituri
mari si rapide. Din fericire, isi alesese o perioada in care piata auto cunostea
cresteri fabuloase de la un an la altul. Am investit doar 3.000 de euro si intr-un
singur an am castigat 50.000 de euro. Metoda era simpla: aduceam masini
din Germania, Elvetia, Olanda, le spalam, vopseam si reparam, le inmatriculam
si le scoteam la vanzare.
Cele mai mari probleme le avea cu accesul in Elvetia, unde avea de
fiecare data nevoie de viza. L-a rugat pe fostul sau partener britanic sa-i faca
legatura cu un cetatean elvetian care sa-i faca invitatie. De-a lungul celor doi ani
cat au lucrat impreuna, s-a imprietenit cu asociatul elvetian. Intr-o zi i-a
recunoscut acestuia ca isi da seama ca acest tip de comert nu va functiona la
nesfarsit, insa ca se teme sa faca vreo investitie fara cap, in care sa-si piarda toti
banii castigati din greu. Nici nu avea idee ce fel de business s-ar fi pretat la acea
ora pentru piata autohtona, asa ca orice sfat era binevenit. Prietenul sau l-a
indrumat sa se asocieze pentru crearea unui lant de Internet caf-uri, si in scurt
timp cei doi fondau o noua societate, pe care au inscris-o intr-un paradis fiscal,
Panama. In 2010 deschideam primul Ocean Internet caf, iar de curand a aparut
si cel de-al doilea. Ambele sunt trecute ca sucursale ale unei firme din Panama,
sotia mea fiind directoarea operatiunilor din Romania.
Fiecare dintre cei doi parteneri detine 50% din afacere, chiar daca
elvetianul a venit cu banii, iar Nicu, cu munca. Acest model de business s-a
dovedit viabil. In scurt timp, firma se muta intr-un sediu din centrul Capitalei, la
Piata Kogalniceanu, fapt ce le permitea accesul la o clientela mai selecta. Spatiul
a fost amenajat in ideea de a satisface gusturile sofisticate ale publicului tinta.
Totusi, cei mai multi bani s-au dus, previzibil, spre achizitia a 20 de computere de
ultima ora.
S-a inceput cu o investitie de 38.000 de euro si timp de cateva luni firma
a mers in pierdere, insa acesta era un risc asumat de catre ambii asociati. In

131/279

general, in acest tip de business, este nevoie de cel putin doua locatii pentru a
spera la profituri. Asa ca, in foarte scurt timp, Nicu a inaugurat un al
doilea Internet caf, pe strada Lutherana. Avem in plan deschiderea a zece
unitati in intregul Bucuresti. Speram sa ne atingem acest obiectiv, datorita
serviciilor de foarte buna calitate si a conditiilor superioare oferite clientilor.
Bineinteles, este o afacere in care este esentiala puterea conexiunii la Internet si
capacitatea echipamentelor de lucru utilizate. Or, aici este o problema, caci dupa
doar trei luni computerele de ultima generatie de care era atat de mandru au
inceput sa clacheze, nemailivrand performantele promise. Mai mult, desi platea
un abonament la internet de 150 de euro, acesta nu facea fata solicitarilor, clientii
se enervau si plecau. Asa a ajuns sa opteze pentru un abonament de nu mai
putin de 2.000 de euro pe luna. Suma este enorma pentru acest tip de serviciu,
dar a meritat, caci tot mai multi clienti au remarcat calitatea impecabila a
conexiunii. Pentru a mai recupera din bani, am inceput sa distribui chiar eu
internet catre alte firme, astfel incat acopar cam 20% din cheltuieli in acest mod.
Acest tip de afacere este unul sezonier, mai precis, vara intra in stand-by.
Si acesta era un risc asumat de Nicu Fratescu, care crede ca mult mai nociva
este concurenta neloiala, reprezentata de toti patronii care nu achizitioneaza
licente si nu-si platesc taxele catre stat. Numai in softuri si jocuri am investit
pana acum 14.000 de euro. Competitorii mei, in schimb, dau o spaga bine
plasata pe an si scapa fara nicio problema. Greseala este a autoritatilor, care
lasa portite de scapare in sistem pentru acesti infractori. Legea prevede ca,
atunci cand vin in control, functionarii Organizatiei Romane a Dreptului de Autor
trebuie sa vina insotiti de organe ale politiei. Dar de cele mai multe ori vin singuri,
isi incaseaza redeventele si patronii aflati in ilegalitate scapa basma curata.
Nu s-a abatut de la drumul sau si nu a cedat in fata tentatiei de a proceda
la fel si a reusit, in timp, sa-si formeze o clientela fidela. O categorie importanta
de clienti este constituita din tinerii dependenti de jocuri de calculator, din care
traiesc, la propriu. Caci majoritatea se joaca in retea, pe sume mari. Are, in sala

132/279

sa, oameni care castiga mii de euro pe luna exclusiv din aceasta activitate.
Evident, la un moment dat si Nicu cazuse in patima jocurilor online. In final, este
un barbat tanar, maturizat precoce, dar care mai simte din cand in cand nevoia
sa se distreze alaturi de tinerii de varsta lui. Spre deosebire de multi dintre
acestia, el a dat dovada de suficienta vointa si darzenie cat sa nu piarda timpul
cu activitati care riscau sa-i iroseasca timpul pretios.

Free shop virtual


Un intreprinzator roman a incercat marea cu degetul, infiintand un
magazin online tip duty free, din care clientii isi pot comanda produslele dorite,
fara a trebui sa achite si taxele aferente.
Site-ul societatii Free Site a aparut intr-un context in care magazinele
online apareau ca ciupercile dupa ploaie, iar piata se confrunta in continuare cu
obstacole majore, precum imposibilitatea de a plati produsele cumparate printro simpla tranzactie pe calculator, intrucat putini comercianti au suficienta
incredere in sistemul de plata prin cartile de credit.
Pentru a iesi din turma, Ciprian Ivanescu a optat pentru un mix intre
comertul electronic si facilitatile oferite de zonele libere. Avantajele erau evidente,
conform calculelor sale. Astfel, prin insusi profilul sau, cheltuielile cu personalul,
chiria si utilitatile sunt incomparabil mai mici in cazul unui magazin virtual, fata de
unul real. Pana aici, nimic nou. Ideea sa a fost de a-si deschide depozitul intr-o
zona libera, produsele fiind scutite de plata taxelor vamale, pana cand nu sunt
introduse pe teritoriul Romaniei. Prin aceasta metoda, a reusit sa mentina un pret
a produselor mult mai redus decat in cazul altor magazine online. Potrivit
proprietarului Free Site, acest tip de business nu ar fi fost posibil inainte de
aparitia aplicatiilor specifice de Internet, care permit crearea de sisteme de
vanzare complexe si diverse, adaptabile la nevoile patronilor.
Si acum, cateva detalii tehnice: potrivit legilor in vigoare, persoanele care

133/279

cumpara produse din magazine situate intr-o zona libera trebuie sa achite
taxele vamale la iesirea din respectiva zona. Doar ca, in cazul persoanelor fizice,
taxele vamale nu se calculeaza in functie de valoarea marfii din factura, ci
conform unei valori de referinta din registrul vamal. Mai mult, o hotarare de
Guvern, publicata in Monitorul Oficial din noiembrie 2008, prevede ca pentru
achizitiile de sub 100 euro, facute o data la 30 de zile, nu mai este
necesara plata taxei vamale. Sunt, cu toate, prevederi care au contribuit la
succesul free shop-ului pus la punct de Ciprian Ivanescu.
Magazinul sau comercializeaza, pentru moment, doar produse cosmetice,
care au avantajul ca nu sunt voluminoase si sunt usor de transportat. Clientii se
bucura de economii serioase fata de magazinele concurente, echivalentul
scaderii taxelor vamale si a accizelor. Cu alte cuvinte, cremele sunt cumparate la
exact acelasi pret ca in duty free-uri, avantaj la care se adauga acela de a primi
produsele acasa. Interesant este ca, asa cum se procedeaza in orice free shop,
plata se face obligatoriu in valuta, tranzactiile fiind inregistrate pe teritoriul unei
zone libere, guvernata de prevederi legislative diferite.
Acum, la trei luni de la lansarea magazinului, Ciprian se lauda cu vanzari
de aproape 7.000 de euro. Nu este o cifra mare, insa trebuie tinut cont de nivelul
foarte redus al cheltuielilor, care permite marje de profit spectaculoase. Sunt si
dificultati, mai ales cand vine vorba de incalceala birocratica si de refuzul
autoritatilor de a accepta orice inseamna nou, cum era cazul sistemului
implementat de noi, care era o premiera pentru mediul online, adauga directorul
general al Free Site. Recent, a introdus in oferta site-ului si specialitati din cafea,
iar pe viitor are in vedere comercializarea de ceasuri, CD-uri si DVD-uri.
Distributia marfurilor este asigurata de un contract cu firma de curierat
rapid FanCourier, ceea ce face posibila acoperirea cererii din 60 de orase din
tara. Pentru clienti, singurul dezavantaj este reprezentat de imposibilitatea de a-si
testa produsele achizitionate. Pe de alta parte, cei mai multi stiu deja ce vor sa
cumpere inainte de a plasa comanda, foarte putini fiind cei care merg pe ghicite.

134/279

Ciprian garanteaza ca produsele cosmetice provin numai din surse sigure,


eliminand astfel suspiciunea care planeaza asupra multor comercianti din
bransa, cum ca produsele vandute ar fi contrafacute.
Ca majoritatea antreprenorilor din online, Ciprian a pornit cu o investitie de
doar 3.000 de euro. Si a tras lozul castigator, propunand un model de business
inovator, care se diferentiaza de concurenta nu numai prin metoda comoda de
achizitie a produselor, ci si prin preturile mult mai mici.

Comert cu obiecte decorative


Comert se poate face cu orice. Chiar si cu scoici, care, cine ar fi stiut, se
vand cu preturi cuprinse intre 2 si 2.000 lei.
Scoicile se folosesc in scop decorativ de ani buni, chiar si in Romania,
unde tot mai multi patroni alegeau, de-a lungul timpului, sa-si
amenajeze magazinele de desfacere cu astfel de decoratiuni. Pas cu pas,
acestia au format, fara sa stie, o piata de nisa, care pentru unii s-a dovedit exact
oportunitatea de a se lansa intr-o afacere profitabila.
Pare un business exotic, insa produsele comercializate nu sunt
intotdeauna caracterizate de exotism: scoicile sunt stranse de vasele de
pescuit oceanic, care le trimit in fabrici speciale unde li se extrage pulpa, la final
cochiliile fiind vandute angrosistilor. In ultima etapa, cochiilile sunt spalate si
prelucrate, dupa care iau calea exportului. Unele dintre ele ajung si in Romania,
dupa ce tot mai multi comercianti romani si-au dat seama de potentialul decorativ
al scoicilor cu ocazia diverselor deplasari in strainatate.
Unul dintre ei este Tudor Francisco, fondatorul unei firme importatoare de
plante decorative, Alma: Tot facand drumuri spre Belgia si Olanda pentru
aprovizionare cu flori, am vazut cat de populare sunt la ei magazinele de
decoratiuni realizate din obiecte de origine marina. Eram fascinat cand vedeam
in Belgia ce se putea face din scoici, ce forme si culori extraordinare le puteau fi

135/279

imprimate. Am vazut imediat oportunitatea de a importa si noi scoici pe care sa le


vindem prin cele doua florarii pe care le detineam in Bucuresti. Si nu am gresit,
as zice ca romanii au reactionat incantati cand, intrand pentru flori, vedeau ca isi
pot completa cadoul si cu o decoratiune realizata din scoici. La un moment dat,
clientii au inceput sa vina special pentru a cumpara scoici.
Un exemplu asemanator este cel al firmei de cosmetice Gesual.
Calatorind la Paris si Londra, Livia Titus, directoarea companiei, a remarcat
preocuparea occidentalilor pentru decorarea magazinelor si a apartamentelor
cu scoici, fie separat, fie amestecate cu plante parfumate. Ideea
decorarii magazinelor Gesual cu scoici a venit la fix, deoarece noua gama de
produse a firmei are la baza algele marine si extractele de crustacee.
Cand cererea pentru cochilii a inceput sa creasca, firma de cosmetice a
incheiat un contract cu o companie care prelucreaza scoici aduse din toate
zonele globului. Apoi, in interiorul companiei s-au realizat diferite tipuri
de aranjamente cu plante parfumate si scoici pe care au inceput sa le
comercializeze in magazinul de prezentare si in alte magazine de decoratiuni
interioare si cadouri.
Preturile scoicilor variaza si de zeci de ori, in functie de forma, marime,
culoare si raritatea speciei. Se intampla cateodata ca, aflat in fata unei scoici
naturale, foarte rara, clientul sa intrebe de ce o scoica simpla costa 300 de lei, iar
una frumos colorata si elaborata costa la jumatate - si asta pentru ca piata nu
este inca formata, iar oamenii nu cunosc valoarea reala a scoicilor.
Clientii provin, in general, din categoria persoanelor cu venituri mici spre
medii. Nu am mizat niciodata pe o clientela bogata, ci pe oameni de rand, cu
posibilitati financiare reduse, dar cu suflet sensibil. Varsta nu este un criteriu,
cumparatori fiindu-ne si copiii, si tinerii, si pensionarii, povesteste Tudor
Francisco. Totusi, la o analiza mai atenta, admite ca cei mai multi clienti sunt
femeile sau copiii, care le folosesc pentru decorarea acvariilor sau pentru a face
un cadou-surpriza mamelor, bunicilor sau profesoarelor.

136/279

Femeile sunt atrase de aspectul placut al obiectelor marine, iar barbatii, de


perspectiva de a-si lua prin surprindere doamnele din viata, mame sau prietene.
De obicei, intra pentru a cumpara flori, insa sunt usor de convins ca pe langa un
buchet frumos pot achizitiona, contra unui pret modic, si un ornament din scoici
cu care sotia poate sa impodobeasca baia, dormitorul sau terasa alesei.
Cea mai buna cerere este inregistrata in perioada sarbatorilor, probabil
pentru ca oamenii incep sa duca dorul verii si al concediilor petrecute pe malul
marii. O alta ocazie cu care vanzarile evolueaza semnificativ este ziua
indragostitilor.
Pe scurt, afacerea a inceput sa prinda aripi, chiar daca obstacole mai sunt
pana se va putea vorbi de un trend veritabil. Dupa cum explica Tudor, nu ii dau
mai mult de un an doi comertului cu scoici, cred ca foarte curand va fi ingropat
de aparitia kitsch-uri. Ma refer la tot felul de forme de animale, pasari, etc,,
realizate prin lipirea si vopsirea scoicilor, produse care, in opinia mea, sunt de un
prost gust exemplar. Un alt impediment este dat de concurenta neloiala, multi
vanzatori de scoici neachitandu-si taxele vamale si TVA-ul. Cerere va fi
intotdeauna, este de vazut in ce directia va evolua ea, insa.

Fabrica de vopsele si adezivi


De la importul de portocale la productia de vopseluri si adezivi este,
cateodata, doar un pas. Spiridon si Gina Karakoulis au intrat in afaceri acum
zece ani, cu un transport de portocale din Grecia. El e cetatean elen, dar
absolvise Facultatea de Petrol si Gaze de la Ploiesti. Intre timp, prietenii de
acasa nu-l uitasera si i-au dat o mana de ajutor atunci cand a decis sa-si
infiinteze un business aici. Le-a mers bine chiar de la primul transport, de trei
camioane cu portocale luate pe credit de la producatorii eleni. La finalul primilor
doi ani de activitate, in 2003, aveau sase angajati si o cifra de afaceri de peste
1,7 milioane lei. Si-au zis sa treaca la urmatorul nivel. Au renuntat la comertul cu

137/279

fructe si au schimbat obiectul afacerii in importul de adezivi. Isi calculasera ca


fabricile de la Risnov si Isalnita isi redusesera productia de adezivi la minimum,
in timp ce in industria mobilei cererea de adezivi era tot mai ridicata. In prima
faza, am importat din Grecia o tona de adezivi la butoi, marfa luata tot pe credit,
povesteste Gina Karakoulis. Culmea e ca, la scurt timp, fabricile de la Isalnita si
Risnov au reintrat in folosinta, insa intre timp firma celor doi soti avea deja un loc
bine stabilit in piata.
Noua firma se numea Poseidon, si era detinuta de Spiridon Karakoulis, in
proportie de 70%, de sotia sa (20%) si de inca o ruda. Primul impediment de care
au dat a fost asigurarea transportului, de care au decis sa se ocupe singuri. Au
inceput sa investeasca in crearea retelei de transport, iar astazi firma detine
sapte masini de tonaj mare, pentru rutele externe, si inca 16 automobile, pentru
transportul intern.
Urmatorul pas in evolutia companiei a fost diversificarea gamei de produse
importante, pe langa adezivi, Poseidon incepand sa aduca din Grecia si
vopsele lavabile si alchidice. Apoi, din 2006, a venit decizia intrarii in productie.
La finalul aceluiasi an si-au inaugurat propria fabrica de adezivi la Telegesti, in
judetul Arges, dupa ce au investit 200.000 de euro numai in utilaje. Nu au
renuntat nici la partea de import si distributie, astfel incat in 2006 firma produsese
320 de tone de adezivi, dar in paralel mai si importase 2.700 de tone de
vopseluri. Peste un an, productia era de zece ori mai mare, in timp de importurile
ramasesera la acelasi nivel. In 2008, cei doi au deschis o noua fabrica
de vopseluri, tot in judetul Arges, la finalul unei investitii masive, de 1,5 - 2
milioane de euro.
Pentru a-si permite aceasta manevra, au contractat un credit de un milion
de euro de la Alpha Bank. Era un credit pe termen scurt, cu o dobanda de 10%
pe an, pe care am reusit sa-l returnam in intregime, rasufla usurata Gina
Karakoulis. Deja in 2009, firma a renuntat la importuri, bazandu-se numai pe
productia proprie. Numarul angajatilor crescuse de la 50 in 2005, la peste 300 in

138/279

2011, iar cifra de afaceri de la 3,647 milioane lei in 2005, la peste 22 milioane lei
in 2011. In acel an compania a mai obtinut inca doua credite pentru
dezvoltare, unul de 1,8 milioane de euro si altul de 300.000 de euro.
Acum, sunt in plina mutare a fabricii de vopseluri intr-o zona defavorizata,
Bucov, in judetul Prahova, pentru a putea beneficia astfel de o serie de facilitati
fiscale. Au investit inca 5 milioane de lei in noua capacitate de productie, insa
calculele le-au aratat ca proiectul va fi viabil. Iar, pana acum, calculele nu i-au
inselat niciodata.

Olar/Sculptor
Alexandru Sasaran a profitat de talentul exceptional cu care era inzestrat
si a facut o cariera din sculptura, care l-a purtat de pe strazile Sighisoarei in
Franta, New York si inapoi. Astazi, lucrarile sale au ajuns pe podiumul expozitiilor
lumii si in casele diplomatilor.
A inceput sa modeleze de la sase ani, iar la 16 ani lua deja parte la
expozitii internationale. Era inainte de 1989 si pe atunci nu puteam iesi cu
lucrarile peste hotare, trebuia sa ni le duca cei de la Comisie..., isi aminteste
sculptorul. Utilizeaza doua tehnici, modelarea la roata olarului si sculptura, iar
motivele pe care le imprima artei sale din ceramica se invart, in general, in jurul
unor personaje uitate din lumea taraneasca: corul popular, olarul, fierarul,
potcovarii, geamgiii, sacagiii, gordanasul (contrabasistul). Sau al unor obiecte
traditionale, opaite, butelci, ulcioare.
Cand avea 23 de ani, isi inaugura primele expozitii personale, mai intai in
Baia-Mare, apoi la Cluj, Oradea, Bucuresti. In acelasi an, lua si primul premiu
international, din partea criticilor, in Bari (Italia). In aceeasi perioada, a avut o
comanda chiar si de la presedintele de aici, Ion Iliescu, pentru un vas
maramuresean cu model preistoric. In general, insa, clientii sai sunt oameni de
afaceri. Unii cu gusturi, altii mai putin: mai mult de jumatate dintre ei sunt snobi

139/279

care nu au nicio opinie artistica, dar au sfatuitori si pentru asta si vin la mine
pentru ca le recomanda acesti trepadusi, rade Alexandru. Totusi, atunci cand
lucreaza la un obiect nou, se gandeste la oamenii de rand, cei cu venituri mici,
dar cu suflet mare. Din fericire, nu duc lipsa de bani, daca asta era scopul meu,
nu mai eram aici, treceam Oceanul sau onoram una dintre multele oferte de
munca primite de pe continent. Nu, vreau sa raman in tara, daca as ajunge sa
produc doar pentru strainatate, m-as simti dezradacinat si un simplu comerciant,
nu un artist, asa cum ma simt.
Pe langa statuete si obiecte individuale, Alexandru realizeaza si lucrari mai
ample. De exemplu, ultima comanda primita reprezinta o lucrare pentru
amenajarea unei curti intregi, pentru care va primi circa 15.000 de lei. O suma
mare, tinant cont ca, intr-un an obisnuit, veniturile lui Alexandru ajung la
maximum 60.000 de lei.
O buna parte din ei sunt economisiti. Nu pentru achizitia vreunui automobil
de lux, si pentru realizarea unei tabare de creatie si, in perspectiva, a unei scoli
de sculptura. Pentru a grabi procesul, ar putea apela la o sponsorizare, dar are
rezerve. Stie ca libertatea sa este cea mai importanta si ca orice finantator extern
va avea pretentii care ii vor ingradi aceasta libertate.
Acum are 30 de ani si un baietel de sase ani, cea mai frumoasa lucrare a
mea, dupa cum spune, amuzat, Alexandru.

Productie de ambalaje
In 2004, cand a decis sa-si porneasca propriu sau business, Liana
Nitulescu ocupa pozitia de director de vanzari intr-o fabrica de paleti de lemn din
Brasov. Firma pe care si-a lansat-o nu avea legatura cu experienta ei anterioara,
ci avea ca obiect de activitate producerea si comercializarea unei game largi de
ambalaje flexibile. Nu ma comparam cu firmele multinationale cu traditie in
domeniu, care beneficiau de finantari externe serioase, insa am reusit sa intru in

140/279

competitie cu ele doar prin multa putere de munca si ingeniozitate.


A pornit cu un singur angajat, iar astazi are un personal de 19 oameni, o
cifra de afaceri de 2,3 de milioane de lei si un portofoliu de 530 de clienti
in intreaga tara. Ce am invatat in tot acesti ani e ca, in afaceri, nu e chiar
recomandat sa dai dovada de prea mult tact si bun simt, mai e nevoie si de putin
tupeu, curaj si incredere in tine. Dar, mai ales, este esential sa iti cunosti bine
domeniul de interes si sa fii un manager cat mai corect, iar pentru asta, de multe
ori, este nevoie de un anumit tip de pragatire, spune Liana. In acest scop,
antreprenoarea a urmat, in ultimii trei ani, cursuri de management
financiar, management competitiv si management de proiect la CODECS.
Si mai este nevoie de ceva, de capacitatea de autosacrificiu, de
prioritizare. Pentru mine, cel mai mare sacrificiu a fost amanarea momentului in
care sa fac un copil. Din fericire, lucrurile s-au legat, iar in urma cu doi ani, am
nascut-o pe Diana.

Paintball
Ceea ce pentru unii reprezinta un joc, pentru altii se poate dovedi o
afacere de succes. La asta s-au gandit si sotii Badina, carora o investitie in
paintball le-a adus, in mai putin de jumatate de an, venituri de 100.000 de euro.
In paintball, lucrurile sunt simple: se fac echipe, se impusca, se tipa de
durere, se merge mai departe. Poate parea un joc pentru copii, doar ca
practicantii sunt, de cele mai multe ori, adulti cu o viata profesionala si personala
respectabila, care in weekend isi descarca stresul acumulat in timpul saptamanii
demonstrandu-si abilitatile de sniperi in padurile de la marginea Bucurestiului.
Aparut destul de tarziu pe piata autohtona, paintball-ul a devenit in scurt
timp unul dintre cele mai populare jocuri din Romania.
De partea cealalta a baricadei, a furnizorilor acestui serviciu, este o
afacere in care este nevoie de multi bani si mult timp. Pentru Doru si Adina

141/279

Stancescu, totul a pornit de la o vizita facuta de niste prieteni din SUA care
adusesera cu ei, pentru a le face o surpriza, si un echipament de paintaball. Nu
mai vazusera asa ceva insa au sesizat pe loc potentialul pe care l-ar fi avut acest
joc in Romania. In toamna lui 2010 porneau, impreuna cu alti prieteni, aceasta
afacere inedita, dupa ce reusisera, in prealabil, sa ia in locatie de gestiune un
hectar de padure la Baneasa. Echipamentul l-au importat din SUA si Canada.
Din nefericire, primele neintelegeri dintre proaspetii asociati au aparut
destul de repede, ceea ce a dus la o despartire de comun acord. Doru si Adina
Stancescu au mers mai departe, inchiriind alt teren, la aproximativ un kilometru
distanta de aeroportul Otopeni. Am fost nevoiti sa apelam la alti prieteni, de la
care am imprumutat 60.000 de euro cu o dobanda de 20% pe sase luni. De-a
lungul timpului, la aceasta suma s-au adaugat si altele, cred ca in total s-a ajuns
la o investitie de peste 100.000 de euro, calculeaza Doru Stancescu.
Si-au permis, insa, caci profiturile veneau pe banda rulanta. Si-au permis
sa investeasca si in promovare, sub forma organizarii unor meciuri intre
vedete. In general, cel mai bine te faci cunoscut de la un om la altul, iar atunci
cand potentialii clienti vad ca sportul este practicat si de oameni faimosi,
publicitatea este garantata, spune Adina. Au intuit corect, caci dupa doar sase
luni ajunsesera la o cifra de afaceri de aproximativ 100.000 de euro.
Intr-o saptamana obisnuita, au cam 40 de clienti, care petrec o medie de
doua ore pe terenul de paintball. Tariful este de 750 lei/ora pentru
Inchirierea terenului si a echipamentului, ceea ce duce la o medie lunara a
veniturilor de aproximativ 75000 lei.
Intre timp, afaceri similare au mai aparut, chiar daca razlet. Pentru a
transforma competitia intr-un avantaj, sotii Stancescu au intrat si in zona
importului de echipamente pentru cei care au de gand sa porneasca un
asemenea business. Doritorii trebuie sa stie ca un set complet de
echipament pentru zece jucatori (salopete, masti, pusti si echipamentul
necesar, dar si licenta de folosire a marcii paintball in Romania) costa 4.700 de

142/279

euro fara TVA.


Potrivit Adinei Stancescu, clientii sunt, in general, persoane tinere, cu
varste intre 18 si 35 de ani, indiferent de sex. Apoi, mai exista categoria
importanta a clientilor corporate, care aleg sa organizeze team buildingurile in
acest fel, o idee buna, caci paintball-ul este un sport de echipa si se preteaza
foarte bine la astfel de situatii. Exista clienti cu atata experienta incat au
preferinte, vor sa joace doar pe ploaie sau dupa lasarea intunericului, se amuza
Adina.
Sotii Stancescu au inregistrat la OSIM marca Paintball, astfel incat
companiile care vor sa se lanseze pe aceasta piata trebuie, pe langa cumpararea
echipamentului, sa ia si un certificat care le da dreptul sa foloseasca
denumirea paintball in Romania. Chiar in momentul acesta, suntem in plina
procedura de infiintare a federatiei de paintball din Romania, insa ni s-a spus ca
legislatia prevede un proces indelungat de omologare, de cativa ani, explica
planurile de viitor Doru Stancescu.
Unul dintre clientii lor a fost Aristide Miculet, care si-a deschis la sfarsitul
anului trecut, chiar inainte de Revelion, o firma de organizare de astfel de jocuri,
in Brasov. In prima luna lucrurile nu au mers mai deloc, oamenii revenindu-si inca
dupa agitatia de sarbatori, insa in cateva saptamani incepuse sa se duca vestea
noului loc. Sunt multe diferente fata de afacerea sotilor Stancescu: investitia a
fost de doar 5.500 de euro, iar costul unei ore si jumatate de paintball este de
850 lei, in pret intrand si 50 de bile cu vopsea. Aristide are cam 20 de clienti pe
saptamana si este, cel putin pentru moment, mai mult decat multumit.
Daca va surade o asemenea afacere, trebuie sa va infiintati o firma cu
obiectul de activitate Alte activitati recreative. Daca doriti sa va implicati si in
importul de echipamente, aveti nevoie si de un aviz de la Ministerul de
Interne care sa dovedeasca faptul ca pustile si bilele cu vopsea folosite in joc
nu intra sub incidenta regimului armelor si munitilor. Pustile de paintball folosesc,
pentru a trage, o mica butelie de dioxid de carbon, motiv pentru care trebuie sa

143/279

obtineti de la ISCIR (Institutul de Stat pentru Controlul Instalatiilor si Recipientelor


sub presiune) un certificat care sa ateste faptul ca raportul dintre volumul de gaz
si presiunea nu depaseste o limita legala. Acordati mare atentie alegerii locatiei si
decideti de la bun inceput daca va doriti un spatiu deschis, cum sunt padurile,
sau unul inchis, intr-o cladire special amenajata. In privinta echipamentelor, puteti
apela fie la un furnizor extern, fie la distribuitori locali. Recomandam cea de-a
doua varianta, pentru ca vine la pachet cu un curs de instructaj despre utilizarea
optima a echipamentelor.

Salon de frizerie pentru copii


O cifra de afaceri de patru-cinci milioane de lei si un profit de aproximativ
40.000 de euro. Cam asa arata indicii financiari ai doua mici frizerii pentru copii
din centrul capitalei.
Intr-o dupa-amiaza de miercuri, inainte de Revolutie, Marius Dragu si-a
dus copilul la Ciufulici si, cat astepta ca pustiul sa fie tuns, se uita ingrozit la
mizeria din jur. Cred ca nici apa nu aveau. Chiar si asa, salonul era plin. Am
vazut potentialul unei asemenea afaceri inca de atunci, doar pe la acea vreme nu
prea se punea problema initiativei private. Ceva timp mai tarziu, insa, situatia se
schimbase. Marius s-a apucat de calcule, a facut un studiu de fezabilitate, si-a
stabilit si targetul de clienti si a pornit la drum. Era imediat dupa decembrie 1989.
Am inceput cu un spatiu de 110 mp, o investitie de 100 de mii de euro si cu
noua angajati. Suma a fost atat de mare pentru ca voiam sa deschid o locatie de
lux, in care copiii sa intre nu numai pentru a se tunde, ci si pentru a se juca. De
aceea, in frizeriile lui Marius Dragu se gasesc tot timpul calculatoare, Play
Station, jocuri Lego. Pentru parintii care isi asteptau micutii, a infiintat un bar
unde primesc cafea si ceai gratuit.
A pornit cu asteptari realiste, stiind ca nu va reusi sa-si amortizeze
investitia mai devreme de patru-cinci ani. Dar afacerea a crescut. La inceput,

144/279

frizeria Prichindeii era vizitata de aproximativ 1.000 de clienti lunar, in anul


urmator media lunara a ajuns la 2.000, apoi la 3.000 de clienti pe luna. Profiturile
au evoluat si ele proportional: in primul an a obtinut un beneficiu brut de 12.000
de euro, iar apoi de peste 15.000 de euro. Ideea extinderii a venit de la sine, asa
ca am mai deschis o frizerie in Piata Amzei. De data asta, investitia a fost mai
mica, de 50.000 de euro, declara Marius Dragu. Acum, cele doua frizerii au avut
o cifra de afaceri de 2,8 milioane lei, cu un profit brut de 22.500 de euro si un
personal total de 30 de oameni.
Nu pot pretinde ca mi-as fi amortizat investitia totala, de 150 mii euro,
pana acum, cred ca abia peste cinci ani ma voi putea lauda cu aceasta
performanta. Pentru zona de servicii in care ne invartim noi, este firesc ca
lucrurile sa mearga asa, explica Marius.
In fiecare luna, costurile frizeriilor se ridica la circa 20.000 de euro. Are
lunar peste 4.000 de clienti in fiecare luna, atrasi de serviciile de lux, dar si de
preturile decente. Pentru un tuns, in care este inclus si spalatul, frectia, masajul
si coafatul (pentru fete) costa 20 de lei. Interesant este ca exista si un pret VIP,
de 200 de lei, contra caruia un angajat te va astepta afara, iti va deschide usa
masinii si te va invita inauntru. Cat timp copilul sta pe scaunul de tuns, insotitorul
sau primeste gratuit cafea, ceai, campari orange sau whisky, in cantitati
nelimitate. Noi ii oferim un pahar de whisky, de exemplu, dar, daca vrea, poate
sa bea toata sticla. Pentru a le da de veste de fiecare data cand aduce ceva
nou, Marius a realizat o baza de date cu clientii care ii trec pragul, in care
figureaza, pentru moment, peste 18.000 de nume.
Desi inca nu si-a amortizat cheltuielile, patronul are previziuni optimiste,
sperand sa incheie acest an cu o cifra de afaceri de patru-cinci milioane lei si un
profit brut de aproximativ 40.000 de euro.
In plan este si deschiderea unei noi locatii, de data aceasta insa
in Germania. Este o tara eterogena, cu multe minoritati si cu multa ordine.
Credem ca sistemul nostru, care imbina un stil oriental, cu multe servicii gratuite

145/279

oferite clientilor si o personalizare a acestora, cu un standard occidental, va


prinde acolo, nadajduieste Marius. In opinia sa, in momentul de fata, frizeriile se
impart in doua categorii: cateva saloane de lux, cu o clientela elitista si preturi
ridicate, si frizerii comuniste, pentru care ultimii 20 de ani par sa nu fi produs nicio
schimbare. Predominanta celor din urma arata ca mai este loc pe piata pentru
investitii de genul celei realizate de Marius Dragu- singurul secret este oferirea
unor servicii de calitate la preturi accesibile unui numar cat mai mare de clienti.
BUSINESS START
Investitia In cel mai optimist scenariu, este nevoie de minimum 30.000
euro
Autorizatii Aceleasi necesare in cazul oricarei alte firme
Angajati Este nevoie de circa zece angajati/ punct de lucru. Daca tintiti
tot segmentul frizeriilor pentru copii, tineti cont ca angajatii sa fie rabdatori si sa
stie sa se poarte cu micutii. Salariile sunt de circa 2000 lei lunar, la care se
adauga bacsisurile.
Context de piata
In Romania exista fie frizerii vechi, cu tarife mici si servicii
nepretentioase, fie frizerii de lux, cu preturi nu foarte accesibile. Optim este sa
reusiti sa va pozitionati undeva la mijloc, sa deschideti un coafor cu servicii la
inaltime, dar cu tarife modice, accesibile unui numar cat mai mare de persoane.
Trebuie sa aveti in vedere o locatie centrala, care intareste statutul de
frizerie de lux si permite si accesul la o clientela cu venituri peste medie.
Alte sfaturi
Nu va entuziasmati excesiv: nu veti reusi sa va recuperati investitia in
mai putin de doi-trei ani. Tineti cont de cheltuielile lunare mari, de circa 100.000
de lei, si asigurati-va ca, pentru o buna perioada de timp, puteti sustine afacerea
din propriile resurse.
Este un domeniu in care promovarea este esentiala. De exemplu, firma
lui Marius Dragu investeste anual intre 10 si 15 mii de euro in publicitate.

146/279

Nu faceti niciodata rabat de la calitate, altfel va veti indeparta chiar si cei


mai fideli clienti.
Puneti la punct un pachet de servicii suplimentare de pilda, tratatie
gratuita pentru persoanele care isi aduc copii la tuns, jucarii, realizarea de
fotografii gratuite, realizarea unei baze de date cu clientii, oferte promotionale,
etc.

Cabinet de remodelare corporala


Felicia Ivan si Paula Nica aveau in plan sa investeasca intr-un cabinet de
geriatrie si de prevenire a imbatranirii. Cand au inceput sa faca planul de afaceri,
si-au dat seama ca, in Romania, putini batrani si-ar permite serviciile lor, asa ca
au decis sa se axeze pe dezvoltarea partii de prevenire a imbatranirii si de
remodelare corporala. Au investit 100.000 de euro intr-un cabinet estetic, iar
dupa trei luni se puteau lauda cu profituri lunare de 10.000 de euro. Ne
stabilisem un target foarte clar, persoane cu varsta cuprinsa intre 30 si 40 de ani,
mai ales de sex feminim. Cabinete de acest tip mai existau, asa ca trebuia sa ne
pozitionam pe o nisa noua. Eram amandoua absolvente de medicina, si am decis
de comun acord ca ar fi foarte bine sa combinam partea de prevenire a
imbatranirii cu latura medicala si modelarea corporala, descrie inceputurile
afacerii Felicia Ivan.
In cabinetul celor doua se pune mare pret pe diagnostic, de aceea
clientelor li se fac analize amanuntite si abia apoi se trece la realizarea unui plan
de slabire si modelare. Ca informatie de interior, in general, este vorba de o
combinatie de regim alimentar cu electroterapie, masaje, tonifieri musculare
sau tratamente anticelulitice.
Ambele marturisesc ca, la inceput, erau destul de sceptice in ceea ce
priveste succesul acestei afaceri pe termen scurt. Sediul ales pentru firma
Medicoger a fost intr-un apartament inchiriat in zona Vitan - Nerva Traian din

147/279

Bucuresti. Am investit peste 50.000 de euro in aparatura, si inca pe atat


in amenajari si mobilier. Pentru ca partea de electroterapie era foarte importanta,
am investit 10.000 de euro numai intr-un set special pentru acest tratament,
spune Paula Nica, la patru luni de cand au deschis cabinetul.
Pe scurt, electroterapia consta in stimularea artificiala a musculaturii prin
aplicarea de socuri electrice de mica intensitate, tehnica ce ajuta atat la slabit,
cat si la tratarea unor anumite afectiuni. Pretul unei sedinte este de 40 de lei si
este nevoie de cel putin 12 pentru a resimti efectele. Cu alte cuvinte, pentru orice
client care opteaza pentru ciclul minim de 12 sedinte, clinica primeste 100 de
euro. Printre serviciile oferite se numara si masaj si cosmetica. Totusi, cele mai
multe cliente vin pentru electroterapie, admite Paula Nica.
In promovare nu au investit mai deloc. Au impartit fluturasi, fara mare
succes, insa, iar cei mai de incredere clienti s-au dovedit prietenele celor doua,
care le-au laudat in cercurile lor si, asa, s-a dus vestea. In asa masura in care in
prima luna de functionare, veniturile Medicoger au fost de 5000 de euro. Din
acest prim castig a fost achizitionat in rate un nou aparat de electroterapie . Deja
in a doua luna de functionare am ajuns la 10.000 de euro, iar in a treia,
la aproximativ 15.000 de euro. Si asta, in conditiile in care nu avem decat doua
aparate de electroterapie. O sa mai cumparam cel putin atatea , spune Felicia
Ivan. In aceasta afacere, cheltuielile sunt de circa 7000 de euro pe luna, cea mai
mare parte fiind reprezentata de costurile de personal. Pentru a nu suferi un
blocaj de plati, cele doua asociate au decis sa implementeze un sistem de
salarizare in regim de comision, in functie si de numarul de clienti adusi de
fiecare angajat. Iar comisioanele sunt consistente, de aproape 50%. Suntem
multumite de acest sistem, care motiveaza angajatii sa atraga noi clienti,
afirma Felicia Ivan. Pana acum, marja de profit a fost de circa 60% - cu alte
cuvinte, la o cifra de afaceri de 1.700 de euro, profitul net obtinut este de 1.000
de euro.

148/279

BUSINESS START
Investitia: Realist, este nevoie de cel putin 100.000 de euro. Numai
aparatura de electroterapie, care se procura de la firmele medicale, costa circa
10.000 de euro, si veti avea nevoie de macar doua astfel de echipamente.
Autorizatii necesare: Unul dintre asociati trebuie sa fie, neaparat, medic.
De asemenea, pentru partea de cosmetica trebuie sa treceti in domeniile de
activitate un astfel de specific.
Angajati: Va trebuie cel putin patru specialisti, doi medici (un balneofizioterapeut si un nutritionist), un maseor si un cosmetician. Pentru a nu ramane
in criza de lichiditati, optati pentru plata acestora in regim de comision, in functie
de numarul clientilor.
Locatia: Din acest punct de vedere, este o afacere paradoxala. Teoretic,
cu cat cabinetul este mai central, cu atat este mai bine. Doar ca apropierea de
centrul orasului aduce costuri mai mari, preturi mai ridicate si clienti mai putini.
Prin urmare, cautati o zona in care raportul dintre costuri si preturile pe care le
veti practica sa fie echilibrat. Aveti in vedere o zona unde locuitorii au un
standard de viata mediu (Drumul Taberei, 1 Mai, Iancului, Vitan). De obicei,
clientii vin inainte sau dupa serviciu, si prefera sa fie un cabinet apropiat de casa.
Context de piata: Incercati sa va pozitionati la mijloc intre cele doua
categorii de cabinete care domina acum piata: cele de lux, pozitionate
ultracentral, cu costuri destul de ridicate, unde pretul unei sedinte de
electroterapie variaza intre 500 si 700 lei, si cabinetele de cartier, unde si
preturile sunt mult mai mici.
Alte sfaturi:
Promovati-va ca un cabinet exclusivist, unde vizitele se fac pe baza de
programare.
Oferiti-le clientilor carduri de membru si discounturi.
Este obligatoriu ca locatia aleasa sa aiba locuri de parcare. Este un
factor care conteaza enorm in ochii clientilor care se deplaseaza cu masina.

149/279

Perioada optima pentru a incepe o asemenea afacere este luna


februarie. In primavara, incasarile sunt cele mai bune, dar si toamna.
Realizati un sistem de ture realist, tinand cont ca perioadele cele mai
aglomerate sunt dimineata intre orele 7.00 si 10.00 si, mai ales ora 17.30.

Fabrica de pantofi
Chiar si pe o piata matura, cum este cea a productiei de incaltaminte, se
pot inca produce profituri bune, cu conditia identificarii unei nise nu foarte
aglomerate.
Cand si-a inscris primul SRL, pe cand avea 19 ani, Vali Bobicescu a
incercat mai multe sectoare de activitate: a inceput cu comertul cu gresie si
faianta, a vandut camasi, a fost apoi distribuitor de ulei pe trei judete. Pentru
moment, s-a oprit la productia de incaltaminte. Si-a intocmit un plan de afaceri, a
evaluat suma de care ar fi avut nevoie la 2 milioane de lei (chiar daca pana la
final, aceasta a ajuns la 2,5 milioane de lei). Din tentativele anterioare de
business stansese cam un milion, pe restul i-a imprumutat de la niste cunostinte.
Nu a stat pe ganduri carui segment se adreseaza, asa ca a intrat doar pe
nisa pentru femei, de departe cea mai profitabila. Stia ca cea mai rentabila e
piata pantofilor din clasa medie, dar era constient si ca trebuia sa se diferentieze
prin ceva, daca voia sa spere sa aiba succes pe aceasta subnisa. Am mizat pe
o promovare deosebita si pe un sistem puternic de oferte si reduceri, povesteste
tanarul antreprenor. Vali are acum 60 de angajati cu o medie de varsta foarte
mica, cel mai batran dintre salariati avand 29 de ani. Ca sa exemplifice ce
intelege prin promovare agresiva, Vali aminteste ca numai in sezonul toamnaiarna de anul trecut a investit aproape 1,5 milioane de lei in publicitate. Pentru
anul viitor, mizeaza pe inaugurarea unei retele de patru-cinci magazine in
Bucuresti, care sa faca fata dezvoltarii actuale a afacerii. Daca i se adeveresc
calculele, isi va recupera investitia in circa trei ani.

150/279

Linia sa de productie se afla intr-o hala de 700 de metri patrati, inchiriata


cu 3.000 de euro pe luna. In amenajarea fabricutei a investit 10.000 de euro, iar
alti 200.000 au intrat in aparatura. A riscat, dar a avut de castigat: anul acesta,
pana in prezent are o cifra de afaceri de zece milioane de lei.
In primele luni a lucrat, ca toata lumea, cu firmele de distributie. Pana cand
si-a dat seama ca acestora nu le pasa prea mult de interesele sale si a decis sa
preia singur fraiele: asa ca am achizitionat in leasing doua automobile marca
Ford Tranzit, pentru care am platit 160.000 de lei. Lucrez cu trei agenti de
vanzari care reusesc sa acopere majoritatea oraselor cu 20-30 de mii de
locuitori si toate retelele de magazine mari (Metro, Leonardo) cu care
colaboram, spune Vali Bobicescu. Vanzari bune se fac pe litoral, insa este o
toana sezoniera.
Desi si-a lansat primul magazin abia acum un an, a reusit deja o cifra
de afaceri de 14 milioane lei, in conditiile unor vanzari medii lunare de 7.0008.000 de perechi de incaltaminte.
Dupa ce incercase, fara mare succes, mai multe idei de business, Vali
Bobicescu si-a gasit nisa pe care o cautase, de fapt, tot timpul. Nu era suficient,
si, pentru a reusi, a realizat ca era nevoie de un echilibru intre munca multa,
rapiditate in gandire si un pic de fler. Ca si productia si distributia, designul este
asigurat tot din interiorul companiei, de catre doi designeri angajati cu contract
permanent de munca..
Lucreaza in acelasi domeniu, dar au povesti foarte diferite. Inainte de a
lansa Floriprod, in 2002, Florentina Donciu fusese directoarea unui magazin
de incaltaminte de pe Calea Victoriei, din Bucuresti. Era o indeletnicire de familie,
sotul fiind atunci sef de sectie la Arta Incaltamintei. Cand au inceput propria linie
de fabricatie, au inchiriat un spatiu din aceeasi uzina, si au preluat si majoritatea
angajatilor. Prima investitie a fost achitarea chiriei, care, din fericire, nu era prea
ridicata. Dupa ce au realizat ca vor avea nevoie de circa 40 de angajati si douatrei masini de cusut, au contractat, in 2003, un imprumut bancar. Afacerea s-a

151/279

dezvoltat frumos, astazi compania lucrand cu 30 de masini de cusut si cu 65 de


angajati. Intre activele companiei se numara si patru autoturisme pentru
transportul materiilor prime. Fabrica realizeaza, in medie, o productie lunara de 8
milioane de lei, reprezentand circa 25.000 de perechi, pe care o vand in
totalitate, gratie relatiilor stranse si constante cu magazinele de
desfacere. Profilul afacerii presupune distributia in regim angro, in conditiile in
care distributia se face in toata tara.
Am calculat ca ne vom recupera banii intr-un an si jumatate, doi. Pana
acum, am preferat sa nu ne ocupam singuri de distributie, temandu-ne sa nu ne
pricopsim cu vreo paguba imensa. De bine, de rau, cand lucrezi cu
distribuitori, riscurile sunt preluate de acestia. In plus, ne-am zis ca ar fi mai
intelept sa ne concentram pe ce stim sa facem mai bine, productia, lasandu-i pe
altii mai priceputi sa gestioneze celelalte aspecte ale afacerii, conchide
Florentina Donciu.
BUSINESS START
Investitia Chiar si in regim second hand, o linie de productie costa cam
trei milioane de lei. La aceasta suma se mai adauga cel putin un milion, necesar
pentru realizarea primelor stocuri. Un pont important: daca va asociati cu alte
firme producatoare, puteti imparti linia de fabricatie, nefiind obligatoriu sa
achitati singuri intreaga suma.
Angajati Pentru productia manuala se poate incepe cu trei oameni, iar
pentru cea mecanizata, cu cel putin 50.
Context de piata
Exista multi producatori, dar si multi consumatori. Fara indoiala, cel mai
rentabil segment este cel al productiei pentru femeile cu varste pana in 30 de ani.
De asemenea, cele mai populare modele se dovedesc cele sport si elegante.
Daca optati pentru un segment select, mizati pe productia manuala si pe
comercializarea unei serii mici, la preturi mult peste medie. In acest caz, este
nevoie de investitii mari intr-o promovare bine tintita, caci varianta materiale

152/279

foarte bune preturi foarte mari se poate dovedi riscanta, in competitia cu marii
producatori.
Nu pierdeti niciodata din vedere concurenta asiatica. Din fericire, marii
producatori chinezi care lucreaza cu furnizorii romani nu folosesc, in general,
materiale naturale, segmentul incaltarilor din piele ramanand astfel de exploatat
pentru producatorii autohtoni.

Catering - mancare chinezeasca


Dupa ce lucrase intr-o mare firma de consultanta timp de sapte ani, Emil
Grigore a ajuns, acum doi ani, patron. Nu si-a infiintat o firma din domeniul sau
de expertiza, ci a investit aproximativ 20.000 de euro intr-un restaurant cu livrare
la domiciliu. Capitalul necesar il avea pus deoparte, iar pentru gasirea pietei de
desfacere a apelat la relatiile consolidate de-a lungul anilor de consultanta.
Astazi, cei mai multi clienti ai sai sunt marile companii de tipul PriceWaterhouseCoopers, Unilever sau JTI.
Daca in prima luna avea doar patru angajati, astazi, numarul acestora s-a
dublat, odata cu evolutia vanzarilor, care au ajuns la circa 650.000 de lei pe luna.
Cand a intrat pe piata servirii la domiciliu, era constient, gratie meseriei pe
care o practicase cu succes atata timp, ca trebuia sa actioneze in asa fel incat sa
faca nota discordanta in peisajul firmelor de catering deja prezente. Una dintre
caile identificate a fost sa comande ambalaje dintr-un carton dur, cat mai etans,
testat si omologat de Larex, cu un design original, dar sugestiv. Stia ca va trebui
sa se diferentieze si prin calitatea felurilor comandate, si in acest scop a recrutat
cativa bucatari de la restaurantul Nan Jing. A pus pe picioare un sistem de
comanda online, ceea ce reprezinta o raritate la acea vreme. Cam 10% din
totalul comenzilor vin de pe site, restul fiind preluate telefonic, explica efectele
acestei solutii Emil Grigore.
In ideea ca, pentru a spera la clienti, trebuie sa te faci intai cunoscut, a

153/279

investit in promovare, cheltuind 600 de euro pentru realizarea si distributia de


pliante si cataloage cu meniuri. Imediat, vanzarile au crescut cu 30%. A trecut
apoi la un nou canal de publicitate mailingul direct. Nu a invadat casutele de
mail ale potentialilor clienti cu mesaje spam, ci a inceput sa trimita plicuri cu
oferte prin posta, mai ales in cartierele populate de persoane cu venituri peste
medie: Dorobanti, zona centrala, Piata Unirii, Floreasca, cartierul rezidential
Baneasa sau cel francez.
In luna iulie a acestui an a realizat si prima campanie promotionala, in
colaborare cu doi parteneri de renume, Coca-Cola si cu Orbit . Desi era vara,
vanzarile au cunoscut un veritabil boom, intr-o perioada in care concurentii sai
numarau comenzile zilnice pe degetele de la o mana. Am continuat colaborarea,
care arata cam asa: la fiecare comanda de 55 de lei primesti gratuit doua sticle
gratuite de 0,25 litri, iar la 100 lei, patru sticle de 0,25 litri si un pachet de guma
Orbit, afirma Emil Grigore.
Valoarea zilnica a comenzilor este, in medie, de 15000-20000 de lei, ceea
ce ii permite lui Emil sa puna deoparte si ceva profit. Totusi, crede ca va putea
nadajdui la amortizarea investitiei abia peste doi ani.
Spune ca in orice afacere de acest tip trebuie sa existe o baza de clienti
fideli, care sa asigure, numai prin comenzile lor, costurile lunare. De exemplu,
noi avem un contract permanent cu un club de fotbal si cu cateva firme. In acest
scop, am realizat si o baza de date cu clientii fideli, carora le trimitem ofertele
zilnice, noutatile sau schimbarile de pret. Acum, de pilda, ne pregatim de
lansarea unui card de fidelitate, prin care clientii sa beneficieze de o reducere de
5-10% la orice produs dorit.
Pe langa cei patru oameni care lucreaza in bucataria firmei sale, Emil a
angajat si trei soferi, care gestioneaza un volum lunar de comenzi de 3-4.000 de
cutii de mancare. Cele mai cerute meniuri sunt cele din carne de pui si de vita,
asa ca antreprenorul a cautat furnizori ieftini pentru aceasta materie prima,
pentru a nu fi fortat sa creasca preturile. In fiecare luna comanda cam 150 de

154/279

kilograme de carne de pui si cam 40 de kilograme de vita, la care se adauga,


firesc, cantitati mari de legume si condimente. Odata la cateva luni, in meniu sunt
introduse noi sortimente, pentru a se asigura astfel ca si cei mai sofisticati clienti
pleaca multumiti de la Yang-Jing. Asa se face ca, pe langa preparatele de baza
din restaurantele chinezesti, aici se gasesc si specialitati mai rare, din
caracatita sau calamar, de exemplu.
BUSINESS START
Investitia Veti avea nevoie de minimum 20.000 de euro, si asta in
conditiile unui spatiu inchiriat, nu cumparat. Banii vor fi necesari pentru
achizitionarea echipamentelor din bucatarie, a doua autoturisme second hand,
pentru plata salariilor si a obligatiilor si pentru realizarea unui stoc initial de
materii prime, numai acestea costand cam 10.000 de lei.
Autorizatii Pe langa actele ce trebuie bifate in cazul oricarei firme, mai
trebuie obtinute autorizatii sanitare si sanitar-veterinare, plus cele de mediu si de
protectie a muncii.
Angajati Pentru inceput sunt suficienti 4-5 oameni, dar tineti cont ca, cel
putin in bucatarie, este nevoie de specialisti, nu de incepatori, fiind nevoie atat de
experienta culinara profunda, cat si de capacitatea de a se misca repede, pentru
a face fata unui numar cat mai mare de comenzi. In general, un bucatar este
platit cu un salariu net de 3.000 de lei.
Pozitionarea Stabiliti-va un sistem de livrare pe zone, cu gratuitate pentru
cartierele apropiate si un pret usor mai crescut pentru adresele mai indepartate.
Asadar, ganditi-va la acest aspect inca dinainte de demararea afacerii si alegeti o
zona cunoscuta pentru numarul mare de persoane cu venituri peste medie. Pe
de alta parte, nu pierdeti din vedere raportul dintre chirie si beneficiile accesului
la o clientela selecta.
Context de piata
Competitie exista, insa si cerere pe masura. In continuare, in tara
functioneaza afacerile de catering abia intrate pe piata, dar cu preturi bune, o

155/279

oferta cat mai variata, care garanteaza calitatea superioara a felurilor culinare
livrate, dar si seriozitate si promptitudine.
Multe restaurante chinezesti au uitat pe ce piata livreaza si ca, automat,
retelele trebuie adaptate la gusturile romanilor, cu atat mai mult cu cat bucataria
chinezeasca este foarte picanta si condimentata.
Pentru ca o astfel de afacere sa intre pe profit, e nevoie de un numar
mediu de minimum 80 de clienti zilnic, care sa genereze vanzari de 15.00020.000 de lei.
Promovarea
Alaturi de caserolele livrate trebuie sa se regaseasca si un pliant cu
meniul si cu ofertele restaurantului.
Este un business care depinde de segmentul online. Chiar daca oamenii
comanda tot telefonic, cea mai la indemana sursa de informatii privind meniul si
conditiile de livrare. Odata realizat site-ul, introduceti-l intr-un sistem de
promovare reciproca alaturi de alte site-uri.
Mailing trimiteti pliante prin posta, dar si un newsletter, prin posta
electronica.
Contactati de la bun inceput firmele care organizeaza evenimente,
acestea avand frecvent nevoie de colaboratori de incredere din HORECA.
Alte sfaturi
Tineti cont ca preparatele de pui se bucura de cea mai mare cerere, asa
ca trebuie sa acordati atentie diversificarii meniului din carne de pui.
Creati-va un fond de rezerva, care sa va mentina firma pe linia de plutire
in lunile de vara, cand vanzarile scad la minimum, din cauza concediilor. La polul
opus, perioadele cele mai aglomerate sunt cele de toamna si iarna, trendul
descrescator incepand in jurul sarbatorilor de Paste.
Mai ales la inceput, investitia in ambalaje nu pare deloc prioritara. Este o
greseala, caci adesea de ambalajele in care livrati mancarea depinde imaginea
pe care si-o formeaza clientii, nu doar de gustul bucatelor.

156/279

Introduceti un sistem de carduri de fidelizare, cu reduceri cuprinse intre 5


si 10 %.
Nu este o afacere cu program de opt ore pe zi. Pentru a putea spera la
un business de succes, mentineti un program prelungit (pana la 23, de exemplu)
si instalati mai multe linii telefonice, astfel incat clientii sa nu aiba surpriza
neplacuta de a da de tonul ocupat.

Productie de lumanari decorative


Inca de pe bancile facultatii, Roxana Alecu si Steluta Neagu se gandeau
numai la ce firma sa isi lanseze. Ne deciseseram sa nu urmam traseul clasic al
angajarii la patron, pe salarii stabilite de el dupa bunul plac. Ideea de a produce
lumanari decorative ne-a venit in aceeasi perioada si, din fericire, cei din jur neau incurajat, spune Roxana. Asadar, cele doua surori din Iasi au investit
peste 10.000 de euro intr-un mic atelier de productie de lumanari decorative.
Ambele absolvisera Facultatea de Inginerie Matematica, ceea ce, evident,
nu le-a fost de mare ajutor in noua aventura antreprenoriala. Nu au fost
descurajate de acest aspect, dimpotriva, probabil ca le-a ajutat sa-si calculeze
mult mai corect riscurile si beneficiile. Banii i-au luat de la familie si din propriile
economii si au investit cea mai mare parte din ei in realizarea unui stoc de
materie prima se gandisera initial la parafina, insa apoi au descoperit un gel
care se folosea in aceasta industrie la nivel global. Restul de bani au fost folositi
pentru inchirierea unui mic spatiu, pe care l-au transformat in atelier de productie.
Au stabilit de la bun inceput ca nu isi permit sa angajeze inca ajutoare, asa ca sau pus singure pe treaba. Nu ca asta le-ar fi rezolvat toate problemele, pentru ca,
adesea, in acest tip de afacere, problema nu era reprezentata de productie, ci de
crearea sistemului de distributie. A fost dificil sa intram pe piata, cand esti la
inceput si nimeni nu te cunoaste este greu sa pretinzi ca oamenii sa aiba
incredere in tine, isi aminteste Steluta Neagu. Au reusit, totusi, sa creeze

157/279

legaturi cu patronii unor magazine de decoratiuni interioare, carora le livrau


marfa, dar isi primeau banii doar in functie de numarul de bucati vandute. Acest
sistem, destul de umilitor si neproductiv, a fost insa uitat destul de repede, cand
rotile au inceput sa se miste.
Iasiul a fost, firesc, prima piata de desfacere careia i s-au adresat. Dupa
doar o luna de activitate, insa, au inceput sa se extinda la nivel national:
identificau distribuitorii zonali, aflau daca piata locala avea potential si decideau
daca merita sau nu. Asa cum se asteptasera, regiunile care au generat cele mai
consistente vanzari au fost cele in care veniturile locuitorilor sunt ridicate,
in special Bucuresti si Constanta.
Dupa ce incasarile le-au permis, au achizitionat un utilaj de turnare, din
import, care a costat aproximativ 20.000 de euro. Cu aceasta bijuterie si-au
permis si sa-si diversifice gama de modele oferite, de la doua la peste 40. Oferta
lor a ajuns si la urechea unor distribuitori italieni, iar fetele exporta astazi in
peninsula cantitati mari de lumanari.
La finalul lui 2011, firma raporta o cifra de afaceri de 40.000-50.000 de
lei, iar un an mai tarziu atinsesera pragul de 130.000 de lei, cu o marja neta de
profit de circa 25%. Lucrurile s-au schimbat si astazi la linia de productie nu se
mai afla cele doua patroane, ci trei angajati cu carte de munca si inca doi
cu contract de prestari servicii.
Firma Stelrox comercializeaza produse cu preturi cuprinse intre 15 si 200
de lei. Nu cred ca vreunul dintre segmente se bucura de o cerere mai mare
decat altele, pentru ca ne-am gandit oferta astfel incat fiecare produs sa aiba un
public-tinta, afirma Steluta Neagu. Problema este alta: fluctuatiile in functie de
perioada anului. De sarbatori, vindem cat in tot anul, iar vara stam pe bara.
Pe viitor, surorile au in plan extinderea companiei in zona Ardealului si
continuarea dezvoltarii celor mai bune doua piete, Bucuresti si Constanta.
BUSINESS START
Investitia - 10.000 de euro, alocati cu cap, pot fi suficienti pentru inceput.

158/279

Dupa primele luni, trebuie achizitionata o linie de productie, al carei pret este de
circa 20.000 de euro. Materia prima ramane principala investitie, gelul special
trebuind adus din import. Din tara se poate achizitiona parafina, insa folosirea
acestui material nu se dovedeste prea rentabila.
Autorizatii Sunt aceleasi cerute pentru infiintarea oricarei societati, la
care se adauga un certificat de omologare de la Oficiul de Protectie a
Consumatorului, care trebuie reinnoit odata la cativa ani.
Angajati Este de nevoie de cel putin cinci salariati, intre care cel putin
un designer.
Context In Romania exista, pe langa producatorii autohtoni, si o
multime de importatori de lumanari decorative, fata de care nu va veti putea
diferentia decat prin design sau nivelul redus al preturilor.
Alte sfaturi:
- Este un business riscant, care merge foarte bine in perioada sarbatorilor
si mai putin bine vara.
- Intrucat nu veti avea propriile puncte de desfacere, trebuie sa puneti pret
pe dezvoltarea unui sistem de distributie, prin mai multi distribuitori zonali.
- Nu va adresati doar magazinelor de decoratiuni, ci si retelelor de
supermarketuri, hypermarketuri, benzinarii etc. Spre deosebire de magazinele
specializate, acestea prezinta avantajul unui vad permanent de clienti, destul de
bine targetat.
- Produsele trebuie sa fie gandite intotdeauna in functie de gusturile
oamenilor si de cererea pietei. In cazul Stelrox, cele doua antreprenoare au
conceput doua game de produse: una pentru magazinele de cadouri si alta
pentru magazinele generale.

Vulcanizare si spalatorie auto


In perioada in care numarul masinilor crestea cu valori impresionante de la

159/279

o luna la alta, Iulian Rosu s-a gandit ca o afacere care va merge la sigur este
deschiderea unei vulcanizari.
Intentionase, la inceput, sa deschida un mic service auto, insa stia din
propria experienta ca invadarea pietei de zeci de branduri de masini avea si un
dezavantaj: putini mecanici se mai pricepeau la repararea atator masini de ultima
generatie, fiecare cu specificatiile sale tehnice. Cu vulcanizarea lucrurile stateau
altfel, orice mecanic cu o oarecare experienta stapanea tehnica necesara, iar de
reparat cauciucuri orice masina are nevoie, indiferent de cat ar fi de performanta.
Pusesem deoparte, eu si sotia mea, 7.800 de euro, insa nu aveam nicio
idee daca vor fi suficienti pentru investitia initiala, spune Iulian Rosu. S-a lamurit
ca echipamentele costau, cu totul, cam 7.000 de euro. A dat de un furnizor
amabil care i-a acordat reducerea oferita in general clientilor fideli, si a reusit sa
se incadreze in 6.000 de euro. Sincer, daca nu imi oferea acea reducere, nu mai
deschideam nicio vulcanizare, eram constient ca erau in joc toate economiile
noastre, din care trebuia sa mai si pun deoparte ceva bani pentru acoperirea
chiriei si costurilor de zi cu zi, marturiseste Iulian Rosu.
Cand a pornit in cautarea locatiei, avea cateva coordonate mentale: sa fie
pe o strada cat mai circulata de masini si sa nu fie exagerat de scump. Nu a fost
simplu, asa ca si-a coborat putin standardele si a deschis vulcanizarea pe o
strada laterala din cartierul bucurestean Dudesti. Platea o chirie de 200 de euro
si fura din clientii unei spalatorii pozitionate exact vizavi de atelierul sau. Chiar
si asa, nu a fost multumit de rezultatele financiare, desi spune ca aveam un
singur angajat, deci costuri de personal nu prea erau, si totusi din banii incasati,
cam 500 de lei pe luna, nu ne acopeream nici macar chiria. Sa va mai zic si ca
majoritatea clientilor nostri mergeau cu bicicleta, nu cu masina. Saptamani la
rand am tot umflat la roti de bicicleta. Sperase degeaba sa acapareze din
clientela spalatoriei, foarte rar oamenii trecand strada pentru a apela la serviciile
vulcanizarii. Iulian avusese intelepciunea de a nu demisiona de la locul de munca
in momentul lansarii firmei si, practic, isi sustinea afacerea in viata din salariu.

160/279

Incepea sa-l bantuie spectrul falimentului. Asta, pana cand a aflat ca


patronul spalatoriei intentiona sa-si vanda afacerea. Locatia ramanea in
continuare o problema, insa macar exista avantajul unei clientele formate,
obisnuita cu locul dintre blocuri. M-am dus la negocieri, cerea 7.000 de euro,
ceea ce mie mi s-a parut foarte mult. In final, s-a multumit cu propunerea mea,
de a-i da 5.000 de euro pe parcursul a cinci ani, cate o mie pe an, spune Iulian
Rosu.
Brusc, lucrurile au inceput sa functioneze. Nu a renuntat la vulcanizare,
care producea venituri doar pentru acoperirea cheltuielilor salariale. A mai
renuntat insa la angajati, al caror numar s-a redus de la sase la trei. Fara
indoiala, grosul veniturilor este adus de spalatorie, care produce lunar venituri de
circa 25000 de lei. Este adevarat ca si cheltuielile sunt mari, ajungand la 1600017000 de lei pe luna. Eu zic ca pentru Romania, un salariu lunar de 8000 de lei
este mai mult decat bun. Plus ca am satisfactia de a da de lucru la inca trei
oameni si, nu in ultimul rand, de a nu mai lucra la patron, spune Iulian Rosu.
Satisfactiile nu se opresc aici: in cele noua luni de cand a preluat
spalatoria, a reusit sa creasca numarul lunar de clienti. Astfel, daca la inceput
erau vreo 15 clienti pe zi, acum numarul acestora a crescut la 20-25. A reusit
aceasta crestere incheind contracte cu diverse firme care aveau mici parcuri
auto, compensand astfel pentru dezavantajul pozitionarii. Segmentul firmelor
aduce acum aproape trei sferturi din veniturile spalatoriei, numarul societatilor
contractate ajungand acum la 15. Ba chiar a incheiat o intelegere scrisa si cu
Comisia Nationala de Valori Mobiliare (CNVM), institutie ai carei soferi vin aici
pentru spalarea masinilor. Prin exemplul meu, incerc sa demonstrez ca, daca
depui suficiente eforturi, poti trece peste niste obstacole care, la un moment dat,
pot parea pur si simplu insurmontabile, incheie Iulian Rosu.
BUSINESS START
Investitie Este nevoie de cel putin 6.000 de euro pentru vulcanizare, si
de inca atat pentru deschiderea unei spalatorii auto de mici dimensiuni.

161/279

Pentru una mai mare (cinci-sase locuri), suma necesara depaseste 10.000 euro.
Echipament Pentru vulcanizare: masina de dejantat, masina de echilibrat roti, plita
electrica, compresor, cric;
Pentru spalatorie: masina speciala pentru spalat sub jet cu
presiune, aspirator.
Autorizatii Trebuie infiintata o firma cu domeniul de activitate prestari
servicii auto. In plus, daca vulcanizarea se va ocupa si cu reglarea geometriei
rotilor, trebuie obtinuta o autorizare speciala de la Registrul Auto Roman.
Locatii
Este de dorit pozitionarea in cartierele cat de cat instarite, unde locuitorii
sa isi permita sa-si spele masina cel putin o data pe luna. Tineti minte ca in
periferie oamenii isi spala in continuare singuri masinile. Totusi, nu vizati nici o
zona centrala, pretul chiriei putand sa va aduca la sapa de lemn.
Alte sfaturi
Ca sa obtina profit, vulcanizarea depinde de atragerea unui numar cat
mai mare de clienti, altfel preturile fiind prea mici cat sa garanteze un rulaj
semnificativ. Totusi, o vulcanizare bine pozitionata poate avea incasari lunare de
peste 50.000 de lei.
Intotdeauna, o spalatorie se va dovedi mai rentabila decat o vulcanizare,
caci preturile sunt de 3-4 ori mai mari.
Imprumutati ideea lui Iulian Rosu si mergeti pe varianta serviciilor auto
integrate si spalatorie, si vulcanizare.
Nu uitati ca cei mai avizi soferi sunt taximetristii, care, desi apeleaza mai
rar la spalatorii, au nevoie permanenta de servicii de intretinere a rotilor.
Acordati-le reduceri si bonusuri de fidelitate. Realizarea de promotii este, oricum,
esentiala in aceasta afacere, mai toate spalatoriile afisand oferte de tipul la patru
spalari, una gratis.

162/279

Productie de filme documentare


Padurar in Suceava, operator la TVR, producator de documentare si
spoturi publicitare. Cam asta si-ar scrie Iancu Simon in CV daca i l-ar cere
cineva. Din fericire, nu prea are cine, caci Iancu are deja propria sa firma, din
care castiga mai bine decat la orice alt angajator.
Padurar fiind intr-o zona montana, isi dorea sa devina marinar. A si
practicat aceasta meserie, dar dupa doi ani s-a plictisit. S-a mutat la Bucuresti,
unde, printre mai multe joburi de muncitor necalificat, a lucrat si pentru TVR si la
Sahia Film. TVR a fost, de altfel, marea sa sansa, caci in 2001 a reusit sa se
angajeze aici ca operator. Televiziunea nationala a fost o buna scoala pentru
tanar, dar venea la pachet cu o relativa cenzura. Sunt frumoase si practice
lucrurile invatate, insa te lovesti de obligatia de a face exact ceea ce ti se cere,
libertatea de expresie e mai putina. Cateodata e normal sa fie asa: de exemplu,
daca filmezi pentru Din dragoste, sefii se asteapta de la tine sa pui camera pe
oameni inlacrimati, chiar daca tu ai vrea sa surprinzi o reactie interesanta din
public. Pe langa meseria invatata, Iancu Simon a mai castigat ceva: a devenit
pasionat de documentare si reportaje, genuri de film nu foarte populare in
Romania, dar cerute de publicul occidental.
De aici pana la a-si deschide propria firma, in 2005, a fost doar un pas. La
inceput, Iancu Simon lucra cu ziua, in general ca operator la diverse prezentari
publicitare. In Bucuresti existau deja cateva studiouri, asa ca a amanat sa-si
puna la punct un sediu in adevaratul sens al cuvantului, preferand sa coopereze
cu acestea pentru partea de montaj. Nici cu echipamente sofisticate nu s-a dotat,
in deea in care strainii care veneau sa faca filme aici preferau sa-si inchirieze
propria tehnologie. De exemplu, in strainatate echipamentul se inchiriaza cam
cu acelasi pret cu care este angajat operatorul, cam trei-patru sute de euro, dar
la noi se pune pret doar pe echipament, iar cele care garanteaza filmari de
calitate sunt foarte scumpe si destul de rare. Ca un film sa aiba sanse sa iasa la

163/279

export, este nevoie de investitii mari. Preturile depind de pretentiile clientului,


daca vrea time cod, traducere, muzica originala, vrea multe difuzari la televiziuni,
etc.
Este o industrie costisitoare si este nevoit sa investesaca orice produce in
dezvoltare, fie ca este vorba de recrutarea de angajati sau de amenajarea unui
sediu respectabil si de achizitia de aparatura. Iancu este extrem de incantat de
realizarile de pana acum si prevede ca piata aceasta, aflata la noi in stadiu
incipient, va inflori intr-unul din anii urmatori. Sunt sigur ca suprasaturatia de
productii straine ii va determina pe oameni sa incerce si
documentarele romanesti. Desi din aceasta meserie castigurile din Romania nu
se compara cu cele din Vest, unde veniturile care se invart sunt de zeci sau sute
de mii de euro, exista semne ca, la un moment dat, televiziunile vor incepe sa
prefere productii independente mai bune decat cele facute in serie de catre
salariati.
Ma anima meseria asta. Avem o tara in care in fiecare zi se intampla
lucruri fascinate care merita surprinse pe pelicula. Am inceput sa vad asta cumva
prin ochii regizorilor straini cu care colaborez si care sunt, literalmente, fascinati
de realitatea romaneasca. La ei, regulile se respecta, viata este ca un mecanism
bine uns, insa s-a pierdut ludicul, spectacolul, crede Iancu Simon.
Pana sa reuseasca sa se lanseze intr-o cariera, un absolvent la regie sau
un operator nu are decat sa se apuce de treaba pe cont propriu, si sa spere ca
productiile sale vor fi apreciate de organizatorii de festivaluri de film, unde chiar
sa castige vreun premiu de cateva sute de euro.
Subiecte de documentar sunt la tot pasul, in Delta Dunarii, in comunitatile
de tigani, la nunti, chiar si la inmormantari. Pasiunea nu este suficienta si, ca sa
fie si valoros, este nevoie si de bani pentru echipamente si promovare - afise,
pliante, ambalaje. Finantarea este acordata de o singura institutie,
Consiliul National al Cinematografiei.
O nisa care se dezvolta la noi este cea a docudramelor, scenete produse

164/279

in Romania tot de catre straini, in special germani si care urmeaza sa fie montate
in documentare istorice, ca aducere aminte de alte vremuri. Cerere au si
reportajele sociale, cu orfelinate, copii ai strazii sau emigranti.
BUSINESS START
Investitia Cel putin 10.000 de euro, pentru achizitia unor echipamente
esentiale: un calculator-3.000 euro; placa video-1.000 euro; camera DV - 1.0002.000 euro, videorecorder, casetofon, cabluri, boxe, microfon. Pe masura ce
firma produce venituri, acestea trebuie permanent reinvestite in aparatura
performanta (de exemplu, o camera beta costa 10.000 euro).
Autorizatii pe langa documentele necesare omologarii oricarei firme,
este nevoie si de un certificat de omologare din partea Consiliului National
al Cinematografiei.
Angajati Puteti porni de unul singur, daca sunteti genul bun la toate,
insa in scurt timp ar trebui sa va permiteti sa angajati un operator, un specialist in
montaj si un contabil. Cautati persoane cu experienta in televiziune.
Context de piata Nu este un domeniu bine definit. Desi la prima vedere
exista cateva mii de firme de acest gen, dar foarte putine produc
documentare. Din pacate, televiziunile de la noi nu sunt prea avide dupa astfel de
productii, singura piata de desfacere riscand sa fie festivalurile unde se poate
concura. Pentru a obtine un film de calitate, este nevoie de investitii de zeci,
uneori sute de mii de euro.
Alte sfaturi
Nu va aventurati de la inceput in productii complexe, incepeti cu filme cat
mai simple si scurte.
Cand va decideti sa intrati pe piata externa, apelati la un distribuitor.
Pentru a va face cunoscuti, trebuie sa participati la cat mai
multe prezentari si festivaluri.

165/279

Productie de conserve
Un absolvent de Energetica Nucleara si Comert Exterior din Bucuresti s-a
apucat de comert cu produse textile din Turcia, a ajuns in ierarhia superioara a
unei mari companii, dupa care s-a imbogatit producand conserve si
bors preparate dupa metode traditionale. Dragos Marina a imbinat initiativa
antreprenoriala cu cariera intr-o corporatie, facand parte la un moment dat din
managementul Coca-Cola Romania.
Cand s-a decis sa-si deschida propria afacere, a pornit de la ideea ca in
Occident se consuma mult produsele naturale, sanatoase, fara conservanti sau
alte adaosuri chimice. M-am gandit si la mine, care sunt de fel un gurmand si un
mare fan al mancarurilor traditionale, ca la mama acasa. Oamenii din jurul meu
aveau gusturi similare, si m-am gandit ca o afacere cu astfel de produse nu are
cum sa nu mearga. Evident, mi-am propus ca si borcanele in care voi ambala
produsele sa semene cu cele din camara mamei.
A beneficiat de sprijinul socrului, care i-a dat bani sa-si ia o autoutilitara, si
de cel al nasului, consultant de business. Cu ceva ani in urma infiintase o firma,
Nexto, care nu fusese insa niciodata functionala. Dupa ce a reactivat-o, s-a
asociat cu o sectie mai veche a unei foste societati de stat si m-am apucat de
productie. Faceam muraturi, conserve, zarzavat de ciorba, rosii in bulion,
spanac. Investise cu totul cam 10.000 de euro, dar vanzarile mergeau destul de
greu. Specialist in vanzari fiind, nu se gandise ca tocmai cu distributia va avea
probleme. Era nevoit, ca sa nu ramana cu marfa pe stoc, sa-si duca in fiecare
dimineata marfa cu o dubita undeva intr-o periferie a Bucurestiului. A oscilat intre
deschiderea unei tarabe in piata si colaborarea cu magazinele de cartier, dar a
reusit sa isi duca produsele si pe rafturile supermarketurilor. Nici acum
lucrurile nu mergeau cum trebuiau, veniturile zilnice nedepasind 9.000 de lei. Si-a
zis sa incerce sa-si mai diversifice gama de produse si a optat pentru bors. Nu
avea mari sperante de pe urma acestei mutari, dar se insela. Vanzarile s-au

166/279

inviorat usor si, cam in aceeasi perioada, a decis sa renunte la colaborarea cu


uzina si sa-si gaseasca un nou sediu. S-a imprumutat de la cunostinte de 10.000
de euro si i-a investit intr-un spatiu dintr-o fabrica de otet. Acum nu a mai gresit.
In cateva luni, numarul punctelor de desfacere crescuse de cateva zeci de ori,
numarul sortimentelor crescuse si el de la patru la noua, iar cel al angajatilor de
la doi la zece.
In 2009, cifra de afaceri medie lunara a companiei era de aproximativ
2.000 de euro, iar un an mai tarziu, aceasta urcase la 10.000 de euro lunar.
Costurile sunt insa mari, mai ales utilitatile, transport, energie si materia prima,
ceea ce face ca acest tip de afacere sa aiba o marja destul de mica de profit,
doar 10%, avertizeaza Dragos Marina.
De curand, Dragos a inregistrat la OSIM marca Natura verde, precum si
sloganul Sanatate pentru familia ta. Astazi, borsul, pe care initial l-a crezut un
produs de completare a gamei, aduce jumatate din cifra de afaceri a
companiei. Compania este in crestere, avand acum desfacere in supermarketuri
cu acoperire la nivel national. In perioada urmatoare, firma va lansa un numar
mai mare de sortimente, urmand sa intre si pe nisa produselor congelate. Nu
exclude nici lansarea unei francize de produse bio: i-as ajuta asa si pe micii
producatori agricoli care au suprafete intre unu si cinci hectare, cu conditia ca
legumele livrate sa nu fie tratate chimic si sa nu provina de pe parcele cultivate
intensiv in anii anteriori. Ei ar avea, practic, desfacerea asigurata, iar
consumatorul ar avea garantia unui produs 100% natural.
BUSINESS START
Investitia: Pentru inceput, pot fi suficienti 10.000 de euro. In aceasta
perioada antreprenorul se va concentra pe identificarea retetelor optime si pe
proiectarea produsului in sine (tipul de ambalaj si etichetarea). Trebuie facut si un
calcul privind cantitatea ce urmeaza sa fie produsa, in functie de aceasta urmand
sa se decida ce investitii trebuie facute in utilaje. In paralel, se cauta un spatiu de
productie potrivit.

167/279

Utilaje: Veti avea nevoie de vase de fermentare, generator de apa calda,


pompa de circulatie, filtre, echipament de umplere si de etichetare (eventual si de
lipire de pungi in cazul in care aveti produse ambalate in pungi), echipament de
lucru (halate, cizme etc.), masini pentru distributie.
Autorizatii: Pe langa actele obisnuite, trebuie obtinuta o licenta de
productie de la Ministerul Sanatatii, acordata pentru fiecare produs in parte si
care se reinnoieste in fiecare an.
Pozitionare: Puteti opta pentru o locatie cat mai centrala, apropiata de
magazinele cu care colaborati, astfel scapand de o buna parte din costurile de
distributie.
Distributia: Conservele se vand in piete, in magazine alimentare de
dimensiuni mici si medii sau in supermarketuri. Pietele au multi clienti, insa sunt
administrate haotic. Cu magazinele alimentare si supermarketurile se lucreaza
mai bine, iar produsele sunt puse in valoare de asezarea pe rafturi.
Alte sfaturi:
Stabiliti relatii solide si de incredere cu micii producatori agricoli din jurul
orasului. Astfel ii veti si putea verifica din cand in cand, pentru a vedea daca
respecta standardele de cultivare.
Asteptati-va ca vara sa nu va bucurati de vanzari prea mari.
Nu va entuziasmati prea tare, pentru a nu fi dezamagit: in aceasta
afacere, costurile sunt foarte mari, iar profitului depaseste arareori 10% din
venituri.

Materiale publicitare gonflabile


Stiati ca exista materiale publicitare gonflabile? Daca raspunsul este
negativ, este pentru ca, in general, acestea au cerere mai degraba la export
decat la noi. O spune si Misu Dumitrascu, proprietarul unei astfel de facilitati de
productie. Totul a inceput in 2008, cand Misu, proprietar al unei firme de

168/279

amenajari interioare, a decis sa puna in practica ideea sugerata in 2006 de un


prieten din SUA care incepuse sa produca materiale publicitare gonflabile si
incerca sa-l convinga de rentabilitatea acestei afaceri. Cum deja inchiriase un
birou potrivit, mai avea de gasit un furnizor bun de materii prime. A inceput cu o
investitie de 120.000 lei. Astazi, are 15 angajati, comenzi de pana la 30.000 de
euro pe luna si o cifra de afaceri anuala de circa 250.000 de euro.
La inceput, am fost patru oameni, eu, prietena mea, sora si varul meu.
Unde-s multi puterea creste, probabil: adevarul este ca aceasta afacere a fost
rentabila din prima saptamana, ba chiar ne-am recuperat investitia prin vanzarea
primului balon. Era undeva la Brasov, iar a doua zi eram deja la televizor, caci
atrasasem atentia presei locale. Cateva saptamani mai tarziu, semnam mai
multe contracte serioase, in cadrul targului Aquaterm, povesteste Misu
Dumitrascu. Primii bani castigati au fost investiti intr-o masina de taiat in valoare
de 2.300 de euro.
Apoi, comenzile nu numai ca s-au inmultit, dar s-au si diversificat. Pe
langa baloane, firma lui Misu a inceput sa produca si replici de produse,
baloane, corturi, miniparcuri de distractii, decoruri sau jocuri. Patronul a fost
nevoit sa investeasca tot mai mult in linia de productia, sub asediul unor clienti
seriosi, precum Daewoo, Romexpo sau Avensis. A achizitionat patru masini de
cusut si alte echipamente necesare, in valoare de peste 10.000 de euro. A
inchiriat si un spatiu de 500 de metri patrati in sediul unei foste fabrici de
incaltaminte, contra unei sume lunare de 500 de euro. Apoi, in 2010, si-a
achizitionat un program de calculator complex, care ii permitea sa realizeze
modele deosebite. Iar clientii au inceput sa fie tot mai interesati. Avem un
contract foarte important cu European Drinks, de la care numai in ultimele 12 luni
am primit comenzi de peste 50.000 de euro, dezvaluie Misu Dumitrascu.
Pe termen scurt, Misu Dumitrascu intentioneaza sa-si indrepte atentia spre
export. Pentru a face fata cererii externe, a cumparat un teren in zona Otopeni cu
8.500 de euro, unde intentioneaza sa construiasca o mica fabrica. Costurile sunt

169/279

mari circa 100.000 de euro insa, spera originalul antreprenor, efortul va da


roadele scontate.
BUSSINES START
Investitie: Pentru a pune bazele unei asemenea afaceri, veti avea nevoie
de un stoc initial de materii prime de aproximativ 2.500 de euro, un cutter
plotter (care ajunge undeva la 9.000 de euro) si doua masini de cusut. De
asemenea, veti avea nevoie de cel putin doua ventilatoare, deoarece principiul
de fabricatie al gonflabilelor este mentinerea presiunii interioare. Pretul acestora
este redus - in jur de 200 de euro/bucata.
Procesul de fabricatie: Primul pas este proiectarea modelului. Acesta este
cel mai sensibil punct al procesului de fabricatie, de aceea este bine sa-l
proiectati pe calculator, acordand apoi o atentie marita imbinarilor si cusaturilor.
Urmeaza taierea tiparului (cu ajutorul cutter plotter-ului), de coaserea si alipirea
bucatilor. Pentru a mentine presiunea interioara a produsului este nevoie de o
turbina speciala (ventilator). Fata de baloanele clasice, aceste materiale
gonflabile au marele avantaje de a nu putea fi sparte prin intepare.
Angajati: La inceput vor fi suficienti trei oameni, platiti cu un salariu mediu
de 400 de euro. Este recomandabil sa apelati la studenti la arte plastice sau la
persoane care au cunostinte solide de croitorie.
Piata: Desi cerere pentru acest tip de materiale promotionale exista, nu
sunt prea multe companii cu acest obiect de activitate. Chiar si asa, un
producator cu pretentii trebuie sa fie atent la nevoile potentialilor clienti si sa vina
cu o oferta cat mai diversa.
Promovarea:
Exista doua mari tipuri de clienti: pe de o parte, agentiile de media si
organizatorii de evenimente corporate, pe de alta, primariile si consiliile locale.
Nefiind o metoda clasica de promovare, atunci cand va prezentati oferta
unui client, ar fi bine sa veniti si cu idei de amenajare, sa-i recomandati modelele
care vi se pare ca se potrivesc cel mai bine brandului sau intr-un context dat. De

170/279

asemenea, in cazul companiilor organizatoare de evenimente, puteti oferi


abonamente anuale, cu discounturi care sa ii fidelizele, de 30-40%.
DATELE AFACERII:
Anul infintarii: 2008
Investitie initiala: 120.000 de lei
Nr. de angajati: 15
Cifra de afaceri in 2011: aproximativ 250.000 de euro

Reparatii si montaj de instalatii sanitare


Ioan Mincu si sotia lui, Liliana, din Focsani, si-au investit economiile de-o
viata intr-o firma care repara si monteaza instalatii sanitare si termice, SC Instal
SRL. Au reusit sa se faca rapid cunoscuti si, daca la inceput compania rezista
numai datorita salariilor celor doi, astazi are venituri lunare de 300.000 de lei.
Inca din 2001, de la infiintare, sociatatea s-a ocupat cu montarea si repararea
instalatiilor sanitare (apometre, boilere) si a celor termice (calorifere, cazane
cu aburi, centrale termice). Ulterior, firma a creat si o sectie destinata confectiilor
metalice.
Cei doi nu erau la prima tentativa de a intra in afaceri. Imediat dupa
revolutie, au investit 150.000 lei, bani stransi din greu de Ioan la o slujba in
strainatate, intr-o mica companie din domeniul agricol. Ca detaliu personal, Ioan
lucrase in Turkmenistan la constructia unor conducte de gaze, fiind trimis acolo in
urma unor testari efectuate de Rompetrol.
In primii ani, firma se ocupa cu producerea si vinderea de legume.
Lucrurile mergeau, dar profiturile erau nesemnificative. Ne-am mentinut cativa
ani pe linia de plutire, dar totusi orice bani din salariu se ducea intr-acolo. Nu ne
permiteam in niciun caz sa renuntam la locurile de munca de zi cu zi, isi
aminteste Ioan. In final au renuntat. Mai bine spus, au schimbat obiectul de
activitate al firmei, ghidati atat de cunostintele Lilianei, de profesie inginer

171/279

metalurgic, cat si experienta lui Ioan.


Astfel, cand au depus actele pentru un imprumut la banca, compania
aparea cu profilul instalatii si montaje de aparate termice si sanitare. Au gasit
un spatiu parasit langa un bloc si au obtinut aprobarea Consiliului local de a-l
utiliza, cu conditia reconditionarii acestuia.
Decisi de la inceput sa reziste indiferent de obstacole, au pornit la drum
cu trei angajati, si nu au avut de asteptat prea mult pana au atras primii clienti. La
ceva timp, ajunsesera cunoscuti pentru lucrarile efectuate si echipamentul
modern: asa ne-am promovat tot timpul, prin calitatea serviciilor, care te
recomanda de la sine, subliniaza Ioan Mincu. Azi, au contracte ferme cu zeci de
firme, contracte de intretinere cu centre de plasament din Focsani, cu spitale si
cantine de ajutor social din tot judetul. In timp, si-au permis si sa-si achizitioneze
un sediu si sa recruteze tot mai multi angajati, ajungand la 17 salariati. Prefer sa
angajez tineri absolventi de scoala profesionala, pentru ca inteleg mult mai
repede cum se lucreaza cu noile tehnologii, dar si pentru ca sunt mai usor de
format. Evident, si angajatii cu experienta sunt de dorit, pentru ca impun
disciplina si sunt foarte seriosi, afirma Mincu.
Mai nou, compania a inceput sa se ocupe si de intretinerea blocurilor.
Chiar acum gestionam contorizarea caldurii in apartamentele din trei-patru
blocuri. Pe aceasta nisa, toamna este foarte mult de lucru, in timp ce primavara
si vara nu misca nimic, spune Liliana. In procesul de contorizare a caldurii este
nevoie de doua produse: cititorul electronic, care ii ofera
consumatorului posibilitatea de a regla temperatura, si robinetul cu
cap termostatat, care ii permite oprirea caldurii dupa voie. Ambele dispozitive se
monteaza la calorifer.
Concurenta este acerba in acest domeniu, numai in Focsani existand
peste 35 de societati de acest fel. De aceea, aceasta afacere de familie ofera o
gama cat mai larga de servicii, mergand pana la deschiderea unei sectii de
productie destinata confectiilor metalice, categorie de produse care a cunoscut

172/279

o crestere remarcabila in ultima vreme. Ambii soti spun ca nu s-au lasat pe


tanjala si ca si azi sunt la fel de dedicati ca la inceput. In cuvintele lui Ioan Mincu,
daca la un moment dat as simti ca lucrurile scartaie, nu as ezita sa ma imbrac in
salopeta si sa merg cot la cot cu muncitorii la lucru.
BUSINESS START
Autorizatii: Pe langa actele obisnuite, este nevoie de aprobari de la
Ministerul Lucrarilor Publice si al Transporturilor pentru contorizarea caldurii in
apartamente. Fie patronul, fie unul dintre angajatii de incredere trebuie sa fie de
specialitate.
Dotare minima: trusa de instalator, trusa scule, aparate sudura (mai
multe tipuri), autogen, filiera, bormasini, polizor portabil, menghine, un mijloc de
transport.

Pizzerie
Gabriel Oancea a lucrat ani buni ca bucatar la cateva restaurante luxoase
din Bucuresti. In 2004 a plecat la un loc de munca din Germania si, dupa doi ani
petrecuti acolo, a strans 5.000 de euro cu care s-a intors in tara, a decis sa-si
deschida o pizzerie, dupa ce vazuse ca acestea aveau succes pe orice meridian
al globului. Avea in gand un local cu preturi mici si volum mare de vanzari.
A intrat in asociere cu un prieten care a venit cu 5.000 de euro si
cu spatiul, situat pe Calea Victoriei. Desi era un loc mic, cu doar patru mese,
Gabriel nu s-a descurajat, caci isi pusese increderea in livrarea la domiciliu.
Concurenta era mare, dar vanzarile au mers bine inca din prima luna. Obtineam
venituri lunare de circa 10.000 de euro pe luna, din care mie imi reveneau 1000.
Cum vanzarile ii depaseau asteptarile, dupa doar un an a decis sa mai deschida
un local, in care partenerul sau nu a mai fost cooptat. Remarcase ca localurile
similare erau destul de scumpe, cu preturi de cinci - sapte euro pentru o portie.
Gabriel voia sa faca pizza cu un pret de aproximativ 2 euro, diferenta de pret

173/279

care sa ii asigure un volum mare de vanzari. Ca sa reziste, trebuia sa isi tina sub
control, cu mana de fier, costurile. Am gasit un loc potrivit in zona Mosilor, dar
nu la strada, unde chiria era de 30 euro/mp, ci intre blocuri, unde era de zece ori
mai mica. Astfel, si acum platesc o chirie de doar 150 euro/luna.
In noua locatie a investit 5.000 de euro, bani pe care ii stransese din
profiturile obtinute de pe urma primului restaurant. De la inceput am mers pe
ideea ca de aici sa fac numai livrare la domiciliu. Am gandit corect, se pare, caci
cea de-a doua locatie imi aduce o cifra de afaceri de 15.000 de euro pe luna, cu
un profit de circa 5.000.
Peste inca un an, s-a gandit din nou sa se extinda, insa si-a dat seama ca
trei pizzerii erau prea greu de gestionat. L-a convins pe partenerul sau din Calea
Victoriei sa-l lase sa-si recupereze investitia initiala de 5.000 de euro si sa se
retraga din afacere, iar din banii obtinuti si-a deschis o noua locatie in zona 11
Iunie. A mai pus 5.000 de euro si si-a amenajat un mic restaurant cu opt mese,
spatiul fiind suficient de incapator. Si aici s-a bucurat de succes. Practica preturi
mult sub nivelul pietei, avand in oferta sortimente cu doar 9 de lei, dar fara a face
rabat de la calitatea produselor. Aici, cifra de afaceri lunara este de aproximativ
20.000 de euro lunar, iar profitul lui Daniel este de 5.000 de euro/luna.
Ambele locatii fac parte dintr-un sistem de catering pentru zona centrala,
in care livrarea o face cu bicicleta, permitandu-si astfel gratuitatea transportului.
Segmentul de catering ii aduce cam jumatate din cifra de afaceri. Pentru ca
aveam ceva economii ramase, am preferat ca pentru cea de-a doua locatie sa
platesc chiria in avans pe un an, deci 3.600 de euro. Nu stiu daca voi continua
aici dupa expirarea contractului, pentru ca as vrea sa dezvolt in continuare, iar
actualul spatiu e cam mic pentru planurile mele. Ce este cert este ca nu ma voi
aventura sa mai deschis vreo pizzerie, pentru ca ar insemna sa nu mai reusesc
sa ma ocup personal de business, iar doua pizzerii imi ocupa deja cam tot
timpul, concluzioneaza Gabriel Oancea.

174/279

Pizzerie (2)
Doi asa-zisi capsunari au reusit sa transforme experienta de munca
acumulata de-a lungul celor opt ani petrecuti in diverse restaurante din Italia intro sursa importanta de venituri. George si Andreea sunt, astazi, patronii unei
pizzerii cu venituri anuale de peste 700.000 de euro.
Stransesera banii de care aveau nevoie investitiei necesare muncind din
greu peste hotare. Si totusi, atunci cand si-au anuntat prietenii ca vor sa-si
deschida un restaurant intr-o periferie a Bucurestiului, niciunul nu i-a incurajat. Au
avut incredere insa in propriile instincte, in ideea in care, asa cum zice George tot
timpul, daca un restaurant este bun, lumea nu va tine cont de distanta si tot va
veni din cand in cand aici. Din fericire, nu s-a inselat, iar acum, Caprese este
unul dintre cele mai cunoscute localuri din Capitala, recunoscut atat pentru gustul
deosebit al sortimentelor de pizza, cat si pentru preparatele gatite aici.
Previzibil, drumul pana aici nu a fost intotdeauna lin. George Mirita a
plecat in Italia la inceputul anilor 90 si de atunci a lucrat numai in diverse
restaurante. De specialitate bucatar, a pornit de jos, ca spalator de vase, insa a
reusit destul de repede sef de bucatarie. Au trecut opt ani si a decis, impreuna cu
sotia, sa se intoarca in tara si sa isi deschida propriul lor restaurant. Stransesera
intre timp 30.000 de euro. A folosit jumatate din bani pentru a achizitiona o
constructie din lemn din cartierul Baneasa, fostul sediu al unui magazin de piese
auto. Restul sumei a fost investita in utilaje si mobilier. Asa cum ne asteptam, la
inceput lucrurile au mers mai greu. In afara de mine si de sotia mea mai aveam
un singur angajat si nu putine au fost datile cand am fost nevoiti sa aducem bani
de acasa pentru a face fata cheltuielilor. Soarta s-a schimbat in momentul in care
am inceput sa fim frecventati de cetateni italieni, care se declarau incantati de
oferta noastra. In scurt timp, ajunsesem sa incasam in medie 1000 de euro, iar
noua din zece clienti erau italieni, isi aminteste George Mirita.
Acum, numarul clientilor italieni a ramas cam acelasi, dar nu mai

175/279

reprezinta decat jumtate din totalul clientilor, restul fiind reprezentat de romani.
Automat, au evoluat si vanzarile, care au ajuns la circa 2000 de euro pe zi, si cu
ele si profiturile. Toate castigurile iau calea investitiilor in extinderea pizzeriei, in
care, calculeaza Andreea Mirita, pana acum au intrat aproape 100.000 de euro.
BUSINESS START
Investitie: Suma necesara pentru deschiderea unei mici pizzerii este de
aproximativ 10.000 de euro. Suma creste direct proportional cu dotarile localului.
Autorizatii: Pe langa actele necesare deschiderii unei firme, trebuie
achitate taxe speciale pentru comercializarea de cafea, tigari si alcool, taxe ce
depind si de numarul de locuri din pizzerie.
Angajati: Este nevoie de cel putin sase angajati: doi bucatari, doi chelneri
si, eventual, doua persoane care sa se ocupe de livrarea la domiciliu.
Locatie: Spre deosebire de alt tip de restaurante, care nu pot supravietui
decat in locatii centrale, o pizzerie de mici dimensiuni, cu preturi accesibile, poate
fi deschisa, practic, in orice cartier. Cu atat mai mult cu cat, pentru a putea pastra
un nivel redus al costurilor, este recomandabila alegerea unei zone periferice. Cu
alte cuvinte, este tipul de afacere in care functioneaza principiul daca vrei
clienti instariti, mergi in zone instarite.
Piata: Putine domenii sunt atat de aglomerate cum este HORECA.
Asadar, inainte de a va deschide orice fel de restaurant, trebuie sa va definiti
exact ce fel de local va doriti, ce dimensiuni ar trebui sa aiba, ce fel de preparate
si, nu in ultimul rand, la ce preturi. In momentul de fata, pizzeriile au oferte foarte
variate, de la 10 lei la peste 30 de lei pentru o pizza. Trebuie precizat ca unii
clienti nu au posibilitatea de a achizitiona o pizza cu 15 lei, insa in acelasi timp se
feresc de ofertele de tipul o pizza la 9 lei, considerand ca un pret atat de mic
ascunde ceva suspect. Prin urmare, trebuie sa tineti cont de toate aceste
elemente atunci cand stabiliti preturile si metodele de promovare.
Alte sfaturi:
In cazul in care doriti sa va dezvoltati si segmentul de catering, aveti in

176/279

calcul si achizitia unor autoturisme la mana a doua, necesara agentilor care se


vor ocupa de livrarea la domiciliu. In cazul in care decideti sa faceti livrari doar pe
o raza mica (5 kilometri, de exemplu) este suficienta achizitia unor biciclete sau
scootere.

Spalatorie ecologica
Prin 2005, lui Cristian Costache i-a aparut oportunitatea de a cumpara la
un pret foarte bun un spatiu comercial pe bulevardul Ion Mihalache din Bucuresti,
in zona Banu Manta. De la bun inceput s-a gandit sa profite de aceasta sansa
pentru a-si deschide o afacere, insa aparusera tot felul de dileme, caci desi era
un spatiu central, se afla pozitionat pe o artera secundara, la cateva zeci de metri
de bulevard. Prin urmare, nu se preta foarte bine pentru o unitate de alimentatie
publica sau pentru un magazin de desfacere.
S-a gandit la o spalatorie ecologica, in ideea ca daca e facuta bine, o
activitate in domeniul serviciilor nu are cum sa nu aiba succes, povesteste
Cristian. La acea vreme, principala concurenta era reprezentata de cateva
spalatorii particulare si de lantul Nufarul. Nu era la prima experienta
atreprenoriala: chiar la inceputul anilor 90 isi deschisese o firma de
constructii. Isi dadea seama ca suma pe care se pregatea s-o investeasca era
destul de mare cat sa constituie un risc in sine. Totusi, a indraznit si asa a aparut
firma Nicos Services. Amenajarea si prima rata a localului au costat 50.000 de
euro, iar utilajele toate nou-noute - circa 90.000 de euro. Daca luam masini
de curatat second-hand probabil ca plateam jumatate din acesti bani, insa astfel
m-am asigurat ca voi elimina orice posibile probleme tehnice care m-ar fi putut
costa intreaga afacere , spune Cristian Costache.
In primele luni, afacerea a mers impecabil, pana cand, la un moment dat,
Cristian a realizat ca numarul clientilor nu mai crestea decat cu taraita. Si-a dat
seama atunci ca trebuie sa schimbe ceva daca vrea sa aba clienti si din alta

177/279

parte a orasului, nu doar din zona Ion Mihalache, care nu reuseau sa utilizeze
masinile de spalat si de curatat la capacitatea maxima. Asa ca a mai deschis
inca un centru de colectare de haine in cartierul Balta Alba, in zona
Campia Libertatii, in care a investit cam 3.000 de euro, necesari pentru chirie,
amenajarea spatiului, mobilier, autorizatiile si firma luminoasa. A fost o mutare
castigatoare, care a dus o crestere a incasarilor cu 20-25%, determinandu-l astfel
pe Cristian sa inaugureze un nou spatiu similar in cartierul Drumul Taberei, la
Piata Moghioros. La fel, a investit 3.000 de euro, a obtinut o crestere a vanzarilor
cu aproximativ 25%. Astfel, cele doua centre de colectare au dus la o evolutie cu
50% a vanzarilor, ceea ce a contribuit la atingerea unei cifre de afaceri de
aproximativ un milion de lei in primul an de activitate, pentru ca in cel de-al doilea
sa crestem cu inca 15%. Cam in jurul acestei valori se situeaza si rata profitului
care a crescut, practic, direct proportional cu cifra de afaceri. Costurile nu sunt
deloc mici, doar in matierie prima si consumabile investind pana la 30% din
veniturile lunare. O alta cheltuiala semnificativa este reprezentata de darile catre
personal si stat, caci numarul angajatilor s-a dublat din 2005 si pana astazi.
Cel mai profitabil segment al afacerii lui Cristian este cel de curatatorie
chimica, pentru care vin aproximativ 70% din clienti. Si asta, desi cam toti cei
care isi lanseaza o spalatorie investesc intai in echipamentele de baza, si abia
apoi in cele necesare in curatatoria chimica, acestea fiind, este adevarat, mult
mai scumpe.
Avand deja experienta antreprenoriala, Cristian a reusit sa se detaseze si
sa nu-si faca prea multe vise de preamarire. Multi dintre competitorii mei s-au
lansat fiind convinsi ca vor reusi sa-si recupereze investitia in maxim un an. Este
un mit, un vis, drept dovada ca eu, in trei ani de la deschide, nu am reusit sa
recuperez decat o treime din bani. Practic, stilul meu de viata nu s-a schimbat,
asa cum imi place sa zic cateodata, doar mi-am asigurat un salariu peste medie.

BUSINESS START

178/279

Investitia: Este o afacere costisitoare, care poate porni cu un capital de


minimum 140.000 de euro, in cazul in care achizitionati utilaje noi. Daca preferati
varianta echipamentelor la mana a doua, suma scade la 90.000 de euro sau
chiar mai putin.
Utilaje: Veti avea nevoie de urmatoarele echipamente: masina de curatat
chimic, presa si masa de calcat, masa de scos pete, masini de spalat, uscator,
centrifuga, calandru (presa cu tambur pentru fete de masa, cearsafuri etc.)
Angajati: Se lucreaza cu minimum patru per unitate, doi pentru partea de
curatare si spalare, doi pentru calcat. In cazul punctelor de colectare, sunt
suficienti doi angajati/ unitate. Aveti in vedere si angajarea unui sofer care sa
transporte rufele de la punctele de colectare la spalatoria propriu-zisa.
Context de piata: Este unul dintre putinele sectoare in care cererea este
mai mare decat oferta. La nivelul competitorilor, cea mai buna acoperire o are
Nufarul, care practica insa preturi mai mari decat cele de la Nicos Services, de
exemplu.
Locatia: Va fi aleasa in functie de cel mai important criteriu, nivelul de trai
al locuitorilor. Clientii dvs. vor fi persoane care nu au suficient timp sa se ocupe
de menajul casei si care isi permit sa apeleze la servicii de spalatorie private. In
cazul Capitalei, majoritatea cartierelor prezinta potential, ceea ce nu se poate
spune, insa, despre orasele de provincie.
Alte sfaturi:
Urmati strategia lui Cristian, creati-va o unitate centrala, unde se va
defasura activitatea propriu-zisa, pe care sa o deserveasca unul sau mai multe
puncte de colectare situate in zone cat mai diverse. Investitiile adiacente sunt
suportabile, fiind nevoie de bani doar pentru amenajare, mobilier si autorizatii.
Nu uitati ca, in acest din urma caz, veti avea nevoie si de un autoturism
care sa asigure transportul rufelor de la o locatie la alta intr-un timp cat mai
scurt.
Nu sperati la rate spectaculoase ale profitului, caci cheltuielile lunare

179/279

sunt mari. Totusi, o marja de 15% este fezabila.

Decoratiuni globuri de sticla


In ciuda opiniei generale, productia de globuri de Craciun nu este o
afacere strict sezoniera. Dovada sta afacerea dezvoltata de Pavel
Teodorescu, patronul firmei Glob SRL, care, in 2012, la sase ani de la infiintare,
a ajuns la 238 de angajati si o cifra de afaceri de 1,8 milioane de lei.
Domeniul in care era specializat Pavel Teodorescu are o oarecare
legatura cu actuala sa preocupare. Astfel, antreprenorul a lucrat pana in 1992 la
o fabrica care facea becuri, apoi a fost directorul unei firme producatoare de
reclame luminoase. Iar in 2006 a infiintat, impreuna cu alti doi prieteni,
compania Glob SRL, al carei obiect de activitate trebuia sa fie productia de barci
si firme luminoase. Era firesc, atata timp cat cei doi prieteni lucrasera anterior
la o firma de transport naval, iar Pavel era ultraspecializat in productia de firme
luminoase. Si totusi, ceva nu a functionat conform planului. Ceea ce a dus la
necesitatea schimbarii activitatii companiei, iar solutia identificata a fost intrarea
pe piata productiei de globuri de Craciun. Pavel Teodorescu avea ceva expertiza
si in aceasta nisa, caci procedeele de fabricatie se asemanau cu cele cunoscute.
Tot ce a trebuit sa faca a fost sa modifice cateva echipamente de lucru, pentru a
le face compatibile cu noua linie de productie.
Pentru inceput, cei trei prieteni au investit 25.000 de euro. 2.000 de euro
au fost achitati pentru inchirierea unui spatiu de productie de la primarie, pe care
l-a utilat corespunzator. Apoi, a angajat opt oameni si a trecut la treaba. Cei doi
prieteni au decis sa iasa din afacere, Pavel devenind, astfel, unic proprietar al
business-ului. Si nu a avut timp sa se ingrijoreze prea tare de noul statut, intrucat
primii clienti nu s-au lasat prea mult asteptati.
In acest business, ideal este sa ai o piata de desfacere inca de la inceput.
La noi, lucrurile s-au legat, astfel incat afacerea a devenit rentabila in trei ani, iar

180/279

in al doilea an ne amortizasem deja investitia. Cheia a fost productia de masa,


distribuitorii au devenit interesati de afacere abia in momentul in care le-am putut
garanta productia unui milion de globuri, afirma Pavel Teodorescu. La finalul
primului an de activitate, Pavel se lauda cu o companie cu 13 angajati, cu
modele din ce in ce mai diversificate si o cifra de afaceri de 170.000
de lei. Astazi, Glob SRL a ajuns la 238 de angajati, un volum de comenzi de
aproximativ 350.000 de globuri pe luna si o cifra de afaceri de circa un milion de
euro. Dovada clara ca, de fapt, productia de globuri de Craciun nu este nici pe
departe o afacere de sezon.
Clientii? Majoritatea, straini, caci 80% din productie merge catre export,
iar restul ajunge, in luna decembrie, pe rafturile marilor hypermarketuri din tara,
Metro, Bricostore Praktiker etc. Asadar, focusul este pe marile lanturi de
magazine angro de afara, care achizitioneaza globuri pe parcursul intregului an.
Un client cu care ne mandrim este IKEA, care are sute de magazine in 137 de
tari, ceea ce ne garanteaza ca produsele noastre ajung in intreaga lume. Evident,
comenzile care ne aduc cele mai bune profituri sunt cele care implica
multa munca de decor, manuala sau nu, spune Pavel Teodorescu. De aceea,
angajatii nostri trebuie sa dea dovada de multa indemanare, ceea ce ne permite
sa realizam modele din ce in ce mai complexe. Cand vine vorba de promovare,
Pavel se lauda ca, in primul rand, nu am refuzat niciun client, niciodata. In rest,
pe langa site-ul de prezentare, compania a investit si in brosuri si CD-uri de
promovare.
Anul trecut, a achizitionat o linie tehnologica pentru productia de ambalaje,
pentru care a platit 400.000 de lei. A inceput, de asemenea, constructia unei noi
facilitati de productie. Pentru ca Pavel Teodorescu are planuri mari: in trei ani,
vrea sa ajunga la dublarea capacitatii de productie si sa intre si pe nisa
asamblarii de brazi artificiali.
BUSSINES START
Investitia: Pentru achizitia de utilaje pentru suflatorie si vopsitorie este

181/279

nevoie de cel putin 15.000 de euro. Ulterior, daca sunteti interesati si de partea
de metalizare, se adauga si alte costuri. In continuare, sticla
speciala (borosilicata) costa un euro pe kilogram, lacurile si vopselurile speciale in jur de 5-15 euro / litru, iar materialele pentru decorat - aproximativ 20 de euro /
kilogram. Majoritatea materialelor provin din import.
Angajati: La inceput este nevoie de sapte-opt angajati, persoane foarte
indemanatice, capabile sa realizeze lucrari manuale exceptionale. Printre ei
trebuie sa se afle si absolventi ai unor licee sau facultati de arte plastice.
Procesul de fabricatie: Dupa realizarea globurilor, prin tehnica vidului,
urmeaza partea de decorare, unde esentiale sunt atat indemanarea lucratorului,
cat si calitatea vopselurilor si diversitatea modelelor. Adesea, modelele trebuie
improvizate, astfel incat designerul trebuie sa dea dovada de creativitate si bun
gust. Ca detaliu util, dintr-un kilogram de sticla se pot produce in medie 40 de
globuri.
Context de piata:
Nu este un domeniu prea concurential, principala competitie fiind
reprezentata de producatorii chinezi, care lucreaza insa cu materiale de proasta
calitate, in general plastic.
Gradul de profitabilitate al afacerii este de 10-15 %. Pentru ca aceasta
afacere sa devina cu adevarat rentabila, trebuie atinsa o productie de cel
putin cinci milioane de globuri.
Promovarea:
Orice producator de globuri trebuie sa-si indrepte atentia spre pietele de
export, piata domestica nereprezentand decat o pondere minora din veniturile
realizate din aceasta activitate. Marile lanturi de magazine din Occident Se
aprovizioneaza tot timpul anului si pot asigura astfel desfacerea la foc continuu.
Si aceasta, pentru ca, in ciuda aparentelor, globurile nu ajung numai in bradul
de Craciun, ci sunt utilizate si pentru aranjamente florale, la decoratiuni interioare
sau zile festive. De aici pana la a dezvolta noi nise este doar un pas fie ca

182/279

vorbim de realizarea de globuri personalizate sau de globuri mari pentru


petreceri.
Alte sfaturi:
In acest business, unul dintre cele mai importante elemente este
asigurarea unei piete de desfacere permanente, fara distorsiuni majore. De
asemenea, trebuie tinut cont ca, pentru a avea profit, trebuie sa dati dovada de
creativitate si originalitate, caci, fara doar si poate, cele mai rentabile comenzi
implica multa munca de decor, dar permit si impunerea unor preturi mult mai mari
decat in cazul globurilor obisnuite
Nu dati dovada de egoism: creati legaturi de afaceri cu alti producatori de
globuri, cu care puteti colabora in cazul primirii unei comenzi prea mari, pentru
care riscati sa nu puteti asigura capacitatea de productie.
Glob SRL in cifre
Anul infiintarii: 2006
Investitie initiala: 25.000 de euro;
Nr. de angajati: 238;
Cifra de afaceri in 2012: circa 1,8 milioane de lei

Comert cu materiale pentru pictura


Claudiu Davidescu se bucura de o cariera de succes intr-o firma
americana de logistica pentru diplomati, in care fusese angajat ca dispecer,
pentru ca trei ani mai tarziu sa ajunga middle manager, cu 11 angajati in
subordine. Castiga cam 700 de euro pe luna, conducea o masina de serviciu
marca Nissan Patrol, isi putea deconta la discretie cheltuieli de reprezentare
(mese la restaurant, costume etc.).
Si totusi, in 2004 a renuntat la toate acestea, pentru ca si-a dat seama ca,
atat timp cat nu va depasi stadiul de angajat la patron, nu-si va permite
niciodata sa aiba propriul lui Nissan Patrol. In plan secundar, isi dorea mai multa

183/279

libertate si flexibilitate, exact ce i-ar fi oferit lansarea unei afaceri de care sa se


ocupe singur. In 2005 isi infiinta o firma, prin intermediul careia a incercat mai
multe initiative de business. Prima tentativa a fost o spalatorie auto. A lucrat la un
plan de afaceri, dar s-a descurajat cand a realizat dimensiunile investitiei
necesare. A cautat fara succes eventuali parteneri care sa-i finanteze afacerea.
Urmatoarea idee a fost sa-mi deschid o covrigarie, aparusera atunci ca
ciupercile dupa ploaia si toata lumea se minuna la profiturile fabuloase pe care le
aduceau. M-am apucat sa fac un studiu de piata si am realizat ca de fapt erau
mai degraba povesti si ca marjele erau chiar modeste, povesteste Claudiu
Davidescu. Pana la finalul lui 2005, antreprenorul se apucase de mai multe
afaceri, insa niciuna nu se concretizase. La un moment dat, a aflat dintr-o
discutie cu un prieten ca piata materialelor de arta plastica era dominata de
produse ieftine si de proasta calitate sau de produse de lux, extrem de scumpe.
Si ca se simtea lipsa unor produse bune la preturi medii, dar si a diversitatii,
majoritatea furnizorilor oferind aceleasi tipuri de materiale.
Claudiu s-a apucat imediat sa se documenteze asupra celor mai mari
producatori europeni de astfel de produse si, dupa o selectie atenta, a
optat pentru o firma italiana din Bologna, iar la inceputul lui 2006 semna deja un
contract de furnizare de produse cu acestia. Desi nu am intrat intr-o franciza
propriu-zisa, mi-au permis sa le preiau numele firmei. Imediat dupa semnarea
contractului, am inceput activitatile de import si distributie nationala a
produselor de belle arte comercializate de partenerii mei: pensule, culori pentru
pictura, sevalete etc. In primul import din Italia a adus marfa in valoare de
30.000 de euro. A avut sansa unei colaborari exceptionale cu patronii italieni,
care au acceptat sa-l crediteze in proportie de 90%, rambursarea sumei urmand
sa se faca lunar. Urmatoarea provocare a fost bifarea procedurilor birocratice
necesare si punerea pe picioare a unui sistem de distributie. A fost o perioada
dificila. Imi amintesc ca numai pe primul transport trebuia sa achit un TVA de
7000 de euro. Am avut sansa ca o prietena avea atunci ceva lichiditati disponibile

184/279

si m-a imprumutat cu 10.000 de euro, pe care ii stransese ca sa-si cumpere


masina. La randul meu, eu mi-am vandut BMW-ul si practic ne deplasam
amandoi cu o Dacie papuc, povesteste Claudiu Davidescu.
A decis sa inceapa afacerea din Bucuresti, fiind regiunea cu cel mai mare
potential. In plus, costurile de transport erau mici, iar posibilitatile de networking,
numeroase. Primul contract l-a semnat cu un magazin din Bacau, cu care a intrat
in contact in cadrul Targului International Bucuresti. A fost, apoi, randul Iasiului,
unde a intrat prin intermediul unui magazin privat, pentru ca apoi sa urmeze
vestul tarii: Clujul si Timisoara. In continuare, lucrurile se miscau nesatisfacator,
aveam intarzieri mari la incasare si la rularea stocurilor si nu reuseam sa ating
termene stabilite pentru creditul acordat de firma italiana.
In aceasta etapa de inceput, Claudiu Davidescu avea doi angajati care se
ocupau de distributie, livrau marfa in cinci puncte de desfacere, contribuind astfel
la realizarea unei cifre de afaceri de aproximativ 1.000 de euro lunar. Doar ca,
pana la finalul lui 2006, numarul magazinelor nu evoluase spectaculos, ajungand
la opt, cu o cifra de afaceri de 3.000-4.000 de euro pe luna. Pe tot anul am atins
cam 35.000 de euro pe care, cum ii primeam, ii trimiteam in Italia. In februarie
2007 am reusit sa termin plata creditului, ceea ce mi-a permis ca toate veniturile
ulterioare sa mearga spre importuri. Am investit doar in asta cam 25.000
de euro, spune Mihai Comanescu.
Astazi, are o cifra de afaceri lunara de aproximativ 9.000-10.000 de euro
lunar si nadajduieste ca pana la sfarsitul anului sa ajunga la incasari de peste
100.000 de euro, in conditiile unui profit de 18.000 de euro. Unele magazine imi
aduc 1000 de euro pe luna, altele 7000 de euro. Tragand linia, cred ca in acest
tip de afacere, rata de profit e undeva pe la 40%, conchide Claudiu Davidescu .
BUSINESS START
Investitia: Este nevoie de cel putin 25.000 euro pentru realizarea unui
stoc de marfa rezonabil, la care se adauga inca aproximativ 5.000 euro pentru
asigurarea platilor catre salariati, a chiriei si a costurilor de distributie.

185/279

Autorizatii: Cele necesare deschiderii unei firme de import-export.


Angajati: Recrutati macar doi angajati, care sa acopere partea de
distributie.
Distributia:
Chiar daca in primele luni de lucru firma poate functiona si fara sediu,
obligatoriu veti avea nevoie de un spatiu de depozitare de minimum 20 mp. Nu
va orientati catre un apartament de bloc, caci o garsoniera nu se preteaza
cantitatilor mari de materiale care trebuie depozitate.
Este preferabil ca de partea de distributie sa se ocupe firma. Doar daca
sunteti depasiti de comenzi, puteti apela la serviciile unei firme de transport.
Context de piata:
In momentul de fata, in Romania sunt deja prezenti trei dintre primii
patru producatori europeni de materiale pentru pictura. De asemenea,
Combinatul Fondului Plastic produce in continuare la turatie maxima. Totusi, nu
va pierdeti speranta, nise mai sunt, de exemplu segmentul mediu, populat de
clienti care vor produse de buna calitate la preturi modice. Tineti, de asemenea,
cont ca marea problema a pietei o reprezinta lipsa magazinelor private de profil
in provincie.
Alte sfaturi:
Inainte de a va lansa intr-o asemenea afacere identificati un
mare producator european care nu a intrat inca pe piata autohtona si este
interesat sa o faca. De asemenea, convingeti-l sa accepte sa va crediteze cu
contravaloarea marfii pentru primele importuri facute de firma din Romania.
Stabiliti legaturi cu cat mai multe magazine, dar asteptati-va sa va
recuperati banii cu intarziere. Pentru aceasta, trebuie sa aveti un fond de
rezerva, altfel riscati sa intrati in criza de lichiditati.
Cand va veti permite sa investiti in promovare, negociati cu diverse
magazine amplasarea de rafturi cu numele firmei, astfel incat, chiar daca nu
cumpara atunci, clientii sa cunoasca brandul firmei dvs.

186/279

Cele mai bune anotimpuri pentru vazari sunt toamna si primavara, iar
cele mai neprielnice sunt lunile de vara si cele de dupa Sarbatorile de iarna.

Firma de editare si prelucare video


Desi nostalgicii apeleaza in continuare la ele, albumele foto sunt pe cale
de disparitie. Locul lor este luat de CD-uri, DVD-uri si alte unitati de stocare a
informatiilor si, implicit, a fotografiilor. Un antreprenor din Bucuresti a speculat
aceasta oportunitate si a pornit o afacere cu acest profil, care includea si servicii
de transpunere a casetelor video pe CD-uri si DVD-uri.
Fata de casetele video, care nu pot fi rulate pe computer, sau de albumele
foto, care sunt perisabile, CD-urile si DVD-urile se folosesc mult mai usor,
stocheaza cantitati mai mari de informatii si pot fi vizionate, practic, pe orice
computer, avand cerinte minime: un calculator Pentium la 166 MHz si 32 Mb de
RAM sau un DVD player oarecare. Pentru transpunerea diverselor evenimente
personale pe CD/DVD exista deja pe piata firme specializate. Alin Barbulescu
este patronul uneia dintre ele. In varsta de 30 de ani, spune ca i-a venit ideea
demararii acestei afaceri atunci cand tatal unei prietene ne-a rugat sa ii
transpunem 30 de casete video pe CD-uri. A fost suficient de amabil cat sa la
plateasca aceasta prima comanda, pe care Alin oricum ar fi onorat-o, caci
editarea video era unul dintre hobby-urile sale. A infiintat firma VideoCD, sperand
ca la un moment dat acest tip de activitate ar putea sa devina o afacere
profitabila. Pentru a se dedica noului proiect a renuntat la o firma mai veche de
reparatii copiatoare, pe care o detinea impreuna cu un prieten. VideoCD
figureaza cu doi angajati permanenti: Alin Barbulescu si sotia sa, la care se
adauga si patru salariati angrenati in regim de colaborare (cameramani care se
ocupa de filmari si sonorizare la nunti, botezuri etc.).
Pentru a pune firma pe picioare a avut nevoie de 15.000 euro, necesari
pentru cumpararea unor echipamente performante: un computer de 1,6 GHz,

187/279

placa de captura (dispozitiv ce preia semnalul video si audio de pe video, DVD


sau orice alta sursa externa si il transforma in semnal digital), doua aparate video
performante, DVD player, hard-diskuri cu viteza mare de rotatie, menite sa
scurteze timpul de editare si prelucrare etc.
In promovare nu au investit prea mult, clientii fiind in general persoane
fizice care duc vorba mai departe. Tentative au existat, dar nu prea rentau: am
dat la un moment dat anunturi in ziare, insa fara rezultate notabile. Ca in multe
alte afaceri, cea mai mare problema este concurenta neloiala creata de firmele
care nu factureaza serviciile. Chiar si acestea insa cer preturi similare cu cele
practicate de firma lui Alin, iar unii dintre clienti sesizeaza ca nu primesc bon si
ca lucreaza cu o societare neprofesionista.
O categorie importanta de clienti este reprezentata de firme, care
apeleaza la serviciile VideoCD atunci cand doresc sa realizeze diverse
prezentari. Unele dintre societatile cu care lucreaza inca de la inceput sunt
distribuitorul Canon T&S si compania EAN.
Sunt convins ca piata are potential, mai ales pe segmentul firmelor, care
au frecvent nevoie de filme de prezentare pe care sa le stocheze pe un CD
sau DVD, de exemplu agentiile imobiliare sau cabinetele de arhitectura, spune
optimist Alin Barbulescu, care mizeaza, in paralel, si pe cresterea numarului de
clienti-persoane fizice.
Dupa prima jumatate de an, cifra de afaceri a societatii a depasit 25.000
de euro. O performanta laudabila, tinand cont ca, in prezent, transpunerea unei
casete video pe CD costa cinci euro/ora. Personalizarea CD-ului costa inca 0,7
euro. Pretul pentru transpunerea fotografiilor sau casetelor video pe un DVD este
de aproximativ 200 de lei pe un DVD. Totusi, cererea de DVD-uri este inca mica,
comparativ cu ceea de CD-uri.
Daca lucrurile evolueaza in continuare ca pana acum, Alin Barbulescu are
in vedere ca in doi-trei ani sa-si dezvolte afacerea astfel incat sa-si permita chiar
realizarea de spoturi publicitare.

188/279

BUSINESS START
Investitia: Pentru inceput, ar fi bine sa aveti pusi deoparte cel putin 15.000
euro, pentru achizitionarea unor echipamente performante: un computer puternic
de 1,6GHz, placa de captura (dispozitiv ce preia semnalul video si audio de pe
video, DVD sau orice alta sursa externa si il transforma in semnal digital), doua
aparate video performante, DVD player, hard-diskuri cu viteza mare de rotatie
pentru a fi scurtat timpul de editare si prelucrare etc. Nu pierdeti din vedere nici
pozitionarea firmei, aceasta fiind o afacere in care vadul de potential clienti este
esential. In cazul in care nu sunteti multumiti de veniturile obtinute din activitatea
de baza, introduceti si servicii suplimentare, de tipul xerocopiere, plastifiere etc.
Angajati: La deschidere, va for fi suficienti doi angajati cu contract de
munca permanent si mai multi colaboratori platiti in comision, in functie de
numarul de comenzi. Lucrati numai cu profesionisti, care sa garanteze calitatea
filmarilor si a produsului final (CD-ul).
Procesul de fabricatie: Dvs. sau un angajat trebuie sa cunoasca
programele Ulead Proffesional si Adobe Premiere. Cel mai important aspect al
acestui business este atragerea unor oameni priceputi si pasionati de prelucarea
si editarea video, dar si achizitia unor echipamente performante
(calculatoare puternice, placi de captura performante etc.).
Context de piata: Mai este loc de noi investitii, piata fiind formata majoritar
din operatori ce filmeaza pentru nunti, botezuri, dar care ofera servicii de slaba
calitate. La fel, exista persoane talentate care lucreaza la negru si care ofera
servicii bune, insa la preturi similare cu cele oferite de firmele specializate.
Promovare: Nu puteti evita acest aspect, de care adesea depinde
succesul sau falimentul firmei. Daca nu va permiteti o campanie publicitara in
adevaratul sens al cuvantului, mergeti pe varianta campaniilor de mailing sau
prin promovarea Word-to-mouth, din gura-n gura.
Alte sfaturi: In acest business, calitatea chiar primeaza. Nu va dezamagiti
clientii, achizitionati echipamente cat mai performante si lucrati numai cu

189/279

oameni specializati in acest domeniu.

Firma de peisagistica
Absolventa a Facultatii de Horticultura, Anisoara Niculescu a decis, in
2004, sa-si deschida propria sa afacere de amenajare de gradini si peisagistica.
De la incheierea studiilor, lucrase atat la o companie de stat, cat si la una privata,
insa era frustrata de faptul ca devenise un simplu executant al dorintelor clientilor
care apelau la serviciile companiilor pentru care lucra. Eram constienta de
riscurile antreprenoriatului, de lipsa unui salariu fix, fie el chiar si unul modest,
insa simteam nevoia sa schimb ceva. Asa ca, impreuna cu sotul sau, a infiintat
compania Crinul.
Primul client cooptat a fost unul dintre clientii pentru care lucrase la
angajatorul anterior. Veniturile incasate de pe urma acestui prim proiect au fost
investite in materiale si in amenajarea unui sediu. In anii urmatori, au contractat
intre patru si sase lucrari pe an. Toate, primavara si toamna, caci, la acea vreme
materialul saditor era furnizat exclusiv de pepinierele autohtone, care nu puteau
face livrari decat in cele doua anotimpuri.
In 2004, costul de amenajare a unei gradini de 1000 metri patrati era de
circa 6000 de euro. Inainte de a incepe proiectul propriu-zis, Anisoara percepea
un avans de 40% din valoarea lucrarii. Doar ca putini clienti erau dispusi sa
achite un pret atat de mare doar pentru amenajarea spatiului din curte. Si totusi,
au existat exceptii fericite. In primul an de activitate am incheiat un contract
important cu World Trade Center, ceea ce ne-a permis ca in primii trei ani sa ne
bucuram de o cifra de afaceri anuala de 50.000 de euro, isi aminteste Anisoara
Niculescu. Dupa 2007, veniturile au crescut, proportional cu piata, iar in
urmatoare perioada firma s-a bucurat de o rata de crestere anuala de 5-10%. Nu
datorita cresterii numarului de comenzi, ci a complexitatii si valorii acestora.
Gusturile oamenilor se rafinasera, ceea ce a determinat-o pe Anisoara Niculescu

190/279

sa urmeze cursurile Facultatii de Peisagistica. Daca inainte ma foloseam de


cunostintele de horticultor pentru a realiza proiectele de amenajare, ulterior am
reusit sa putem asigura tot procesul tehnologic al unei gradini, de la
proiectare pana la intretinere.
Urmatorul pas in dezvoltarea afacerii a fost infiintarea, in 2010, a
firmei Flower Garden, care a preluat activele si activitatile primei societati si a
permis importul de material saditor din Occident. Trebuia sa facem aceasta
manevra pentru a evita lucrul cu intermediarii, altfel am fi fost nevoiti sa ne
crestem preturile, ceea ce ar fi reprezentat o grea lovitura. Si mai este un avantaj
al importului de material saditor, caci in Occident acesta este containerizat si
poate fi folosit pe toata perioada anului. In primul an de activitate, cifra de afaceri
a firmei Flower Garden a fost de aproximativ 90.000 de euro, cu un profit net
impresionant, de 25.000 de euro. 2011 a fost un an nefast, in care cifra de
afaceri s-a mentinut constanta, insa au aparut pierderi masive, de 15.000 de
euro. A fost o iarna friguroasa, din cauza careia am pierdut foarte mult
material saditor importat, explica Anisoara Niculescu. Ulterior, lucrurile s-au
asezat, iar numai in primele sase luni din 2012, cifra de afaceri a fost de
aproximativ 60.000 de euro, cu un profit net de 16.000 de euro.
Dimensiunea proiectelor difera semnificativ de la caz la caz. Cert este ca,
odata cu cresterea pietei, au crescut si preturile lucrarilor, astfel incat exista
clienti care solicita proiecte de valori mari, de 15.000-20.000 de euro. Chiar
saptamanile acestea avem o lucrare complexa la Alexandria, al carei prim deviz
estimativ se ridica la 400.000 de lei. Intr-adevar, concurenta s-a intetit la randul
sau si, daca in 2004, firma Anisoarei era printre primele din Romania, astazi tot
mai multi antreprenori au remarcat potentialul unui asemenea business.
Urmatoarea etapa in dezvoltarea firmei? Producerea de material saditor.
Deocamdata nu ne permitem sa facem acest pas, din cauza investitiilor
supradimensionate fata de posibilitatile noastre actuale. Totusi, acesta este
obiectivul, pentru asta muncim acum.

191/279

AFACEREA PE SCURT:
Investitia: Este o afacere care nu necesita investitii majore, fiind suficienti,
pentru inceput, circa 15.000 de euro, cu care vor fi achizitionate uneltele si
echipamentele de gradinarit si vor fi achitate salariile muncitorilor care executa
prima lucrare.
Autorizatii: Cel mai bine este ca firma sa acopere cat mai multe domenii
de activitate care sa aiba legatura cu amenajarea de gradini, de la proiectare,
amenajare si executii de gradini sau intretinere si pana la consultanta, importexport sau productie.
Angajati: Este esentiala prezenta unui absolvent al Facultatii de
Horticultura sau de Peisagistica. Ideal, acesta se va ocupa si de formarea si
coordonarea echipelor de lucru. Muncitorii vor fi angajati in regim de colaborare,
tariful platit variind, in functie de complexitatea lucrarilor, intre 20 si 25 lei/ora.
Materia prima: Exista doua metode de procurare a marfii. O posibilitate
este reprezentata de pepinierele autohtone, doar ca acestea nu produc material
saditor containerizat, ceea ce permite efectuarea de lucrari doar primavara si
toamna. Alternativa este data de pepinierele din Italia, Olanda si Ungaria, care
ofera material saditor containerizat, facand astfel posibila amenajarea de gradini
pe aproape toata perioada anului.
Sfaturi: Ar fi bine sa va realizati un stoc, fie el si redus, de material saditor,
pe care sa il puteti utiliza la eventualele lucrari de mica anvergura.

Curatenie la domiciliu
La finalul anilor 90, sotia unui american care lucra pentru biroul din
Europa Centrala si Balcani al unei organizatii religioase si-a pus pe picioare un
business in care a investit nu numai timp, ci si ceva bani - aproape 70.000 de
euro. Era o afacere polivalenta: avea o divizie de amenajari de spatii verzi, una
pentru curatenie la domiciliu si curatat covoare, un magazin de haine la mana a

192/279

doua, o patiserie si un magazin de suveniruri. Clean Enterprise, firma fondata


de Marylin Cane, avea un personal numeros aproape 50 de ani, majoritatea
studenti. Prin urmare, cheltuielile erau mari si destul de greu de tinut sub control,
cu atat mai mult cu cat ea nu locuia in Romania si venea aici de cateva ori pe an
si pentru perioade destul de scurte. A fost astfel nevoita sa angajeze un
administrator care sa se ocupe de operatiunile firmei, care produsese in primul
an venituri de aproximativ 30.000-40.000 de euro.
Patru ani mai tarziu, in 2002, angajatilor Perfect Clean li s-a alaturat si
Ivan Nistorescu, pe postul de asistent director. A sesizat de la bun inceput
principala problema a firmei, managementul gresit al costurilor. Se muncea cam
fara cap. Ca sa va dau un exemplu, in perioada aceea, manager de vanzari si
marketing era o persoana de culoare, intr-o vreme cand la noi erau priviti mai
degraba ca niste ciudati decat ca niste profesionisti. Pierderile din primul an au
fost de 5.000 de euro, cu care au venit patronii. Este adevarat, cifra de afaceri
crestea de la un an la altul cu 15-20%, de profituri insa nici nu se punea
problema, spune Ivan Nistorescu. Cea mai productiva divizie a firmei era cea de
curatenie la domiciliu, urmata de magazinul second-hand. In 2003-2004, cifra de
afaceri ajunsese la 60-70.000 de euro anual, dar pierderile crescusera si ele. Era
absurd ca lucrurile sa continue asa, prin urmare, in aceasta perioada s-a trecut la
un proces de restructurare care a presupus renuntarea la majoritatea diviziilor, cu
exceptia celei care genera cele mai mari venituri, cea de curatenie la domiciliu.
Automat, numarul clientilor a scazut foarte mult: in 2005 in portofoliul firmei
nu mai erau decat sase-sapte clienti, care aduceau sume diferite, de la 80 la 700
de euro pe luna. Ivan a mai pastrat zece angajati permanenti si trei sau patru
colaboratori, si a inceput sa caute cele mai bune metode de acoperire a pietei.
Pe aceasta piata se ruleaza contracte mari, fie cu companii private, fie cu institutii
publice, care organizeaza, in general, licitatii pentru contractarea serviciilor de
curatenie. In paralel, mai exista piata clientilor mici, reprezentati de administratiile
de bloc, spre exemplu. Era un sector de piata relativ ignorat, care pentru noi s-a

193/279

dovedit de bun augur, caci ne aduce cam 20% din cifra de afaceri. Cei mai multi,
cam 40%, apeleaza la noi pentru serviciul de curatare a covoarelor, iar
restul sunt persoane fizice, estimeaza Ivan Nistorescu.
Preturile sunt variabile: proprietarul unui apartament de doua camere care
nu are un contract cu firma si care a apelat ocazional la serviciile de curatatorie
va trebui sa plateasca in functie de numarul orelor de lucru ale echipei, tariful
orar fiind de 5 euro/ora.
Din 2005 si pana acum, cifra de afaceri lunara a fost relativ constanta, de
2.500-3.000 de euro, din care cam 15-20% raman profit. In general, sunt
reinvestiti cam 600 de euro luna, ceea ce va face ca la finalul acestui an
veniturile raportate sa fie de 40.000 de euro, cu un profit reinvestit de aproximativ
7.500 de euro.
Cea mai mare cerere pentru acest tip de servicii se inregistreaza
primavara si toamna, cand numarul comenzilor ajunge la 50 pe luna. Numarul
angajatilor a ramas constant, si uneori sunt plecate pe teren chiar si patru echipe.
Firma lui Ivan Nistorescu, Up Services, a incercat sa implementeze un
sistem cat mai occidental de a presta serviciile de curatenie. Angajatii au urmat
cursuri de specializare pe anumite nise, unii dintre ei devenind din executanti
manageri de echipa, cu responsabilitati crescute. Pentru promovare, a apelat la
metoda clasica a impartirii de fluturasi. La cateva zile dupa ce imparteam
fluturasii, calculam impactul avut de acestia si, in functie de acestea, reformulam
mesajul sau ofertele. Ca planuri de crestere, Ivan mizeaza pe atingerea unei
cifre de afaceri lunare de cel putin 5.000 de euro lunar. Peste un an, crede ca
veniturile se pot dubla, ceea ce ar duce la realizarea unor profituri de pana la
10.000 de europe luna.
BUSINESS START
Investitia: Trebuie alocati cel putin 20.000 euro numai pentru aparatura:
aspiratoare profesionale, masini pentru curatat covoare si canapele, monodiscuri
cu diferite viteze pentru slefuit suprafete. De asemenea, trebuie cumparate cel

194/279

putin doua masini pentru transportul echipelor de lucru.


Angajati: Personalul minim este de zece persoane, grupate in cel putin
doua echipe de lucru, in functie de complexitatea lucrarilor. Salariul mediu lunar
net este de circa 1.000 lei.
Context de piata: Este un sector in plina dezvoltare, dominat de
companiile mari, care participa la licitatiile organizate de institutiile publice. De
servicii de curatenie au nevoie si locuintele personale, si firmele de constructii.
Concurenta este puternica pe toate segmentele de activitate.
Alte sfaturi:
Este un domeniu in care trebuie pus mare pret pe promovare, iar cea
mai buna publicitate este realizata prin recomandarile clientilor. Eficienta este si
promovarea prin intermediul ghidurilor de servicii, dar si impartirea de fluturasi,
care permite o relatie directa cu piata, in zone clar delimitate.
Intocmiti un plan de promotii pentru proprietarii de apartamente, cu un
sistem de gratuitati, de genul la trei sedinte de curatenie, a patra oara este
gratis.

Productie de ambalaje
Bani nu se obtin doar din marfuri si produse finite, ci si din ambalajele lor.
Sau cel putin asa sustin Marian Gangea si Alin Fetcu, doi bucuresteni care, dupa
ce au avut curajul de a-si intemeia propriul business, au ajuns la profituri anuale
de 75.000 euro. Fusesera colegi intr-o fabrica de ambalaje, unul ca director, altul
ca agent de vanzari, si realizasera ca marii producatori, cum era si cazul
companiei la care lucrau, nu le acordau atentie clientilor mici, considerati
nerentabili. Astfel, fie le refuzau comenzile, fie nu acceptau sa le realizeze
designul dorit.
Cu toate ca ocupau functii importante in cadrul firmei respective, un
amanunt care le-a scapat multor companii mari ce activeaza pe piata

195/279

producatorilor de ambalaje i-a determinat pe cei doi sa isi deschida propria


afacere: au sesizat ca, in general, clientii mici care solicitau un ambalaj deosebit
nu prea erau bagati in seama de marile companii care activeaza in domeniu. Au
realizat potentialul acestei nise si, la finalul anului 2009, au infiintat compania
Tarcos, initial concentrandu-se pe intermedierea intre client si alti producatori
de ambalaje. Ulterior, insa, au incercat sa-si dezvolte propria facilitate de
productie, iar prima comanda a fost pentru aproximativ 300 de cutii, pe care au
onorat-o abia dupa de Marian Gangea s-a imprumutat de 3.000 de euro de la
sora sa. Si bine a facut, caci deja dupa prima luna de activitate inregistrau o cifra
de afaceri de circa 20000 lei. La finalul anului, aveau incasari de peste 800000 lei
si o rata a profitului de aproximativ 20%. Acum, aceasta rata s-a redus la
jumatate, dar afacerea este in continuare rentabila.
Intre timp, s-au implicat si pe segmentul de conceptie de ambalaj.
Absolvisem Arhitectura si, pentru ca inca nu stiam sa lucrez in Corel, am facut
primele lucrari pe calc, cu teul si echerul, iar de partea de scris si introdus imagini
pe ambalaj se ocupau angajatii.
2010 a venit cu un boom al veniturilor, desi era deja plina criza financiara.
Au reusit, in acel an, venituri de aproximativ 120.000 de euro, cu o marja de
profit, este adevarat, de sub 10%. De vina pentru scaderea rentabilitatii era
sporirea concurentei de pe piata, dar si achizitionarea unor produse de mai mare
calitate. In urmatoarea etapa, am incercat sa ne facem cunoscuti pe piata pentru
conceptia noastra de ambalaj, ceea ce implica niste costuri suplimentare, spune
Alin Fetcu. Nu a fost o idee rea: in 2011 veniturile companiei au ajuns la 240.000
de euro, cu un profit net de aproximativ 14.500 de euro. Le crescuse si portofoliul
de clienti, si numarul de produse procesate, insa au refuzat, chiar si in aceste
conditii, sa renunte la clientii de mica anvergura. In continuare acceptam si
clienti care ne solicita 50 sau 100 de cutii si de multe ori este o strategie pe
termen lung, pentru ca unii dintre acestia au crescut in timp si ne-au ramas
clienti, ba mai mult, ne-au recomandat si partenerilor lor de afaceri, mai

196/279

afirma Alin Fetcu. Surprize au venit din mai multe parti. De exemplu, o categorie
importanta de clienti, pe care nu o avusesera in vedere la inceputurile firmei, a
fost cea a agentiilor de publicitate, care incheie contracte de servicii complete cu
marile companii si ne subcontracteaza noua segmentul de concepere si
productie a cutiilor , mai spune Marian Gangea. Interesant este ca, cel putin
pana acum, firma celor doi antreprenori nu percepea bani si pentru partea de
conceptie, ci doar pentru executia ambalajelor. Totusi, unii dintre clienti doresc sa
li se garanteze unicitatea ambalajelor folosite si se ofera sa plateasca in plus
pentru asta.
Cea mai mare comanda inregistrata de firma a fost de 60.000 de euro, iar
proiectul cel mai important din istoria companiei este unul adjudecat in 2012,
cand au castigat un concurs organizat la nivel global de gigantul Coca-Cola
pentru un nou concept de ambalaj. Un mare plus al ultimilor ani a fost renuntarea
la departamentul de marketing si vanzari, efectiv in acest moment clientii venind
singuri la ei. Astfel, promovarea se face pe metoda din gura-n gura.
In 2012, firma a ajuns la venituri de 1,2 milioane de euro si la un profit net
de 72.000 de euro. Avem costuri mari, lunar ajungem la 25.000 de euro, care se
duc pe chirie, transport, salarii si taxe. Daca ar fi sa fac un cacul la finalul primilor
trei ani de activitate as estima ca pana acum am investit aproximativ 35.000 de
euro in aceasta afacere, din care 5.000 de euro au fost numai calculatoarele. Nu
avem niciun regret, insa. Daca ni se vor concretiza sperantele si planurile, peste
doi ani vom avea o cifra anuala de afaceri de circa 15 milioane euro, spune cu
mandrie Alin Fetcu.
BUSINESS START
Investitia: Este suficienta o suma de 5.000 de euro, necesara pentru
achizitia a doua computere performante. In paralel, este nevoie de un sediu si de
ceva lichiditati pentru acoperirea primelor comenzi, caci producatorul trebuie sa
aiba un fond de rezerva pentru achizitia de materie prima sau pentru plata
serviciilor de tipografie. Dupa primele comenzi achitate, afacerea este ca si pusa

197/279

pe roate.
Angajati. Este nevoie de cel putin un designer industrial, care va percepe
o suma cuprinsa intre 150 si 300 euro pentru fiecare comanda. Apoi, este nevoie
de doi agenti de vanzari care sa gestioneze relatia cu clientii. In general, salariile
lor sunt de 300 si 500 de euro pe luna, la care se adauga comisionanele din
valoarea comenzilor, putand astfel sa ajunga la venituri lunare de 1.000 de euro.
Pentru eficienta, dar si pentru buna imagine a firmei, este nevoie si de o
secretara, cu rol de receptioner.
Context de piata. Concurenta in piata producatorilor de ambalaje a
crescut in ultima perioada, existand deja cinci firme mari si inca cel putin 20 medii. Ca sa mai ai loc acum pe piata, trebuie sa ai targeturi foarte bine definite.
Astfel, daca vrei sa atragi un client important, trebuie sa te lupti cu o armata de
competitori, care pot oferi preturi infime sau termene de plata laxe. O categorie
interesanta de clienti este a celor de nisa, de dimensiuni mici sau medii, care nu
fac comenzi mari ca volum, cer insa ambalaje de calitate superioara si sunt
dispusi sa plateasca foarte bine pentru asta. Exista cazuri in care un producator
de lichior, de exemplu, va achita pentru 100 de cutii un tarif mai mare decat un
comerciant care a comandat 5.000 de bucati
Alte sfaturi.
- In negocierile cu clientii, incercati sa-i convingeti sa va permita sa va
treceti sigla firmei pe cutiile lor. Este o metoda de promovare ieftina si foarte
eficienta.
- Tineti cont ca exista trei luni pe an, vara, cand acest sector este practic
mort, insa trebuie sa dispuneti de lichiditati pentru a va achita cheltuielile si in
aceasta perioada.

Shop online pentru obiecte de artizanat


Pentru romanii din afara tarii, mancarurile si obiectele traditionale din tara

198/279

sunt bunuri de pret. La asta s-au gandit si Tiberiu si Vladimir Ionescu atunci cand
le-a venit ideea unui magazin virtual cu obiecte de artizanat.
S-au gandit sa inlesneasca astfel procurarea obiectelor de artizanat de
catre doritorii din afara tarii, si s-au gandit bine. Pentru ca cerere era, insa
satisfacerea ei era ingreunata de distanta. In prima faza, Tiberiu a realizat o baza
de date cu site-uri care comercializau obiecte romanesti de artizanat. Erau sub
orice critica, vindeau foarte multe kitsch-uri, majoritatea la preturi exorbitante , isi
aminteste Vladimir. Asa ca au pornit pe teren, la biserici, manastriri, muzee,
mesteri populari, pentru a identifica potentialii furnizori de obiecte de artizanat.
Trebuia sa vedem la fata locului daca marfa era satisfacatoare calitativ pentru a
se preta exportului, spune Tiberiu Ionescu. Au rezolvat problema furnizorilor, au
trecut la partea tehnica constructia site-ului si gasirea unui domeniu cat mai
elocvent. Cum se adresau in principal pietei externe, au optat pentru un
domeniu. com si asta pentru ca au stabilit sa se adreseze. Au inchiriat cu 9 euro
anual domeniul www.truehandmade.com si au inceput sa se documenteze
asupra celor mai bune modalitati de plata in acest tip de comert. In strainatate,
platile online cu cardul sunt la ordinea zilei, iar concetatenii nostri stabiliti peste
hotare au preluat, cu siguranta, acest obicei. E destul de dificil sa implementezi
un sistem de transfer bancar, e simplu de inchipuit ca omul obisnuit sa plateasca
totul din fotoliu se va deplasa pana la un ghiseu bancar ca sa ne transfere noua
banii in Romania, afirma Vladimir. S-au decis in final pentru serviciile
unui provider strain specializat in procesari de carti de credit si cecuri
electronice. Interesant este ca fiecare client isi poate alege modalitatea de
transport preferata, fiecare mijloc de transport presupunand costuri diferite.
Propriu-zis, tranzactia ajunge la capat abia atunci cand persoana care a
facut comanda semneaza pentru primirea obiectelor, moment in care sistemul
de procesare a cardului extrage suma din contul clientului si o trimite in cel al
magazinului virtual. Prin intelegerea cu providerul, colaboram exclusiv cu firme
de curierat care lucreaza cu semnatura de primire, adauga Tiberiu Ionescu.

199/279

Serviciul costa 50 de euro, dupa care providerul opreste 5,5 procente din orice
tranzactie si inca 45 de centi.
Au trecut trei saptamani de la lansarea site-ului, iar de acum doua
saptamani a crescut puternic si oferta expusa. Spre deosebire de alte magazine
online cu acelasi obiect de activitate, aici preturile sunt destul de mici, adaosul
mediu practicat fiind de aproximativ 30%. Site-ul a avut pana acum 130 de
vizitatori, majoritatea din Romania si Canada, dar si din tari precum Thailanda,
Brazilia, Franta sau SUA. Acum, sunt pe punctul de a incheia prima tranzactie,
livrarea a zece icoane in valoare de 400 de euro in Danemarca. In ceea ce
priveste promovarea, principala strategie folosita a fost investitia intr-un serviciu
de pozitionare optima a site-ului in motoarele de cautare.
De curand, au intrat intr-o retea de banner exchange din afara tarii,
intrucat cele din Romania sunt axate mai mult pe piata interna, care nu facea
obiectul interesului lor. Acum, urmeaza lansarea unui sistem de afiliere, prin care
site-urile afiliate primesc comisionare din vanzari. Iau totul pas cu pas, pentru ca,
asa cum declara Vladimir Ionescu, niciunul dintre noi nu depinde inca de
veniturile de pe acest site, mai avem o firma care merge destul de bine. Avem,
totusi, incredere si in acest proiect, chiar mizam ca peste un an sa ajungem la o
cifra de afaceri de 100.000 de euro anual.
BUSINESS START.
Investitia: aproape nesemnificativa, fiind nevoie de constructia site-ului,
de un laptop si de un domeniu de Internet pentru.ro se platesc 60 euro, pentru
cele .com, cam 100 euro pe an. Site-ul va fi postat pe serverul unei firme de
hosting, serviciu al carui pret este de 9 euro pe an.
Angajati: Va puteti descurca de unul singur, chiar si in timpul liber.
Trebuie implementat un sistem de plata pentru vanzari in strainatate prin
carduri bancare si cecuri electronice, iar de asta se ocupa provideri specializati
care intermediaza tranzactiile. Contractul este de circa 50 de euro, dupa care
providerul va opri un procent din fiecare tranzactie.

200/279

Context de piata: Exista destule site-uri in Romania cu obiect similar de


activitate, insa nu foarte bine puse la punct, fie pentru ca nu ofera sisteme de
plata compatibile cu dorintele potentialilor cumparatori, fie pentru ca nu au
investit suficient intr-un site de prezentare atragator. In context larg, piata de
comert electronic din Romania este estimata la circa opt milioane euro.

Carduri personalizate - securitate


Un profesor universitar din Bacau s-a imbogatit dintr-o afacere inedita,
personalizarea de legitimatii si carduri din plastic pentru firme. Dupa o perioada
de emotii si tatonari, compania lui Olimpiu Dragomir are astazi sase angajati
si venituri anuale de aproape 100.000 de euro.
Totul a inceput in 2007, cand Olimpiu ajunsese deja cadru universitar,
dupa o cariera reusita ca inginer. La sugestia unor prieteni din afara tarii, care ii
explicau cu orice prilej ca in Romania inca exista o multime de oportunitati de
afaceri care pot fi exploatate, Olimpiu Dragomir a decis sa-si incerce norocul.
Asa a luat nastere firma Dragol, care, in primele luni, a avut mai multe obiecte de
activitate, de la intermedieri si pana la imobiliare. Niciunul nu a inregistrat un real
succes, ceea ce l-a determinat pe Olimpiu sa identifice un produs sau serviciu
care reprezinta o premiera in piata. I-a venit ideea cardurilor personalizate, care
necesita insa investitii de 10.000 de euro, pe care el nu-i avea. Nu a reusit sa
contracteze niciun credit bancar, asa ca a incercat sa convinga cativa patroni de
firme de birotica si copy-shop-uri sa se asocieze cu el in aceasta noua aventura.
Nu a fost prea convingator, probabil, caci nimeni nu credea in viitorul unui produs
considerat prea scump pentru nivelul de trai de la noi. In final a fost nevoie sa
recurga la prieteni pentru a face rost de bani.
In prima faza, a investit 6.500 de euro in instalatia de personalizare a
cardurilor. Apoi, a inceput sa caute un furnizor de materie prima. L-a gasit tocmai
in Franta si a comandat un transport de 2.500 de euro. A urmat, apoi, demararea

201/279

propriu-zisa a afacerii, in februarie 2008. Pana la finalul lui aprilie nu a avut nicio
comanda serioasa, dar Olimpiu Dragomir era departe de a se descuraja:
dimpotriva, si-a stabilit intalniri cu reprezentanti ai celor mai mari firme din
regiune, acestea fiind singurii potentiali clienti pentru un serviciu destul de
scump.
Si nu a gresit, caci in aprilie a primit si prima comanda importanta, de la
Peco Moldova. A fost nevoie de patru luni de munca, dar a meritat. La finalul
primului an de activitate, firma ajunsese la o cifra de afaceri de 20.000 de euro.
2009 a fost anul dezvoltarii. In urma unei documentari serioase, Olimpiu
Dragomir s-a orientat catre sistemele de control-acces, respectiv catre productia
de carduri magnetice cu coduri de bare utilizate de angajati si vizitatori in sediile
firmelor. In 2009 ajungea la venituri de 40.000 de euro si profituri de 2.500 de
euro, iar in 2010, la o cifra de afaceri de 55.000 de euro, peste 50% din suma
fiind generata de sistemele de control-acces.
A fost momentul unei noi extinderi a obiectului de activitate al companiei,
prin intrarea in domeniul sistemelor de acces auto si al sistemelor de
securitate. In 2012, acestea au ajuns sa reprezinte 30% din totalul veniturilor
firmei. 45% este reprezentat de sistemele de control-acces, 15% din
automatizari si 10% de elementele de securitate. La finalul acestui an, cifra de
afaceri a ajuns la peste 95.000 de euro, iar profitul la aproximativ 15.000 de euro.
PE SCURT
Investitie minima: aproximativ 10.000 de euro, necesari pentru achizitia
unei imprimante specializate (2.500 euro), un calculator (800-1.000 euro), un
aparat foto digital (800-1.000 euro) si un soft specializat (1.500 euro). Cel putin
4.000 de euro va costa materia prima. Daca cererea pentru acest produs ar fi
foarte mare, ar renta cumpararea unei masini de imprimat carduri, care costa
insa nu mai putin de 150.000 de euro. Pe de alta parte, trebuie tinut cont ca este
vorba de o afacere foarte profitabila, cu o rata a rentabilitatii de pana la 100%.
Angajati: Nu este nevoie de un personal numeros, pentru inceput fiind

202/279

suficient aportul exclusiv al patronului. Ulterior, in functie de evolutia comenzilor,


va creste si numarul angajatilor.
Piata: Clientii sunt firme care au nevoie de carduri pentru angajati sau, de
ce nu, pentru diverse campanii de promovare. Astazi, in orasele mari exista
destule firme puternice care au ca obiect de activitate personalizarea de carduri.
Totusi, desi piata a evoluat rapid, inca mai este loc de noi jucatori, ba chiar exista
si o nisa inca neexploatata: accesoriile pentru carduri. Realist, amatorii ar trebui,
totusi, sa inceapa un business de personalizare de carduri, acesta nenecesitand
investitii majore. Ulterior, odata cu cresterea veniturilor, va puteti gandi la
extinderea si diversificarea serviciilor oferite.
Promovare: Cea mai buna cale este abordarea directa a companiilor
client.

Fabrica de servetele personalizate


Investitia intr-o linie de productie de servetele nu este neaparat prea mare
(in jur de 70.000 80.000 de euro) insa, din cauza numarului foarte mare de
jucatori din piata, aceasta se poate dovedi inutila. De acest aspect s-a lovit si
Alex Herman, fondatorul producatorului de servetele Iceberg. Sansa sa a fost
inspiratia de a se diferentia de restul concurentilor, prin alegerea unei noi niste,
servetelele personalizate.
Absolvent al Facultatii de Instalatii, Alex a lucrat pana in 2000 la Uzina de
Automobile Pitesti si la Prefabricate Militari. In paralel, inca din 1995, a inceput sa
incerce sa obtina venituri suplimentare. Si nu fara succes: si-a investit toate
economiile, 13.000 de lei, in comertul cu Turcia, din care in mai putin de un an a
reusit sa obtina peste 20.000 de dolari. Si-a cumparat, din ei, o masina Dacia, pe
care o inchiria in regim de taximetrie. Lucrurile au mers atat de bine incat in scurt
timp Alex Herman a decis sa-si infiinteze o firma de taximetrie, pe care, in anul
2000, a transformat-o in scoala de soferi. In paralel, si-a infiintat si o agentie

203/279

imobiliara de cartier si o mica firma de transport persoane si marfa. La finalul lui


2003, acumulase o avere de circa 100.000 de euro.
A fost anul in care a devenit distribuitor Coca-Cola pentru judetul Buzau,
motiv pentru care a achizitionat un depozit la marginea orasului pe care, dupa
terminarea contractului cu aceasta firma, l-a transformat intr-un complex angro.
Spera sa obtina venituri bune de pe urma acestei manevre, insa s-a inselat. Asa
ca m-am hotarat sa inchid angroul si sa incerc ceva nou. Observase ca, dintre
produsele comercializate in fostul sau complex, servetelele se vindeau cam cel
mai bine, si si-a zis sa incerce aceasta varianta.
Asa a aparut firma Iceberg, cu sediul in Bucuresti, intr-un spatiu inchiriat
contra a 500 de euro pe luna si dotat cu doua masini pentru productia de
servetele (cumparate cu circa 30.000 de euro, in rate). Pentru ca eram complet
incepator in acest domeniu, a trebuit sa aduc un specialist. Din fericire, am gasit
pe cineva potrivit in Turcia. A venit la Bucuresti pentru un salariu de 1000 de euro
pe luna, la care se adaugau gratuitatea cazarii si a meselor. O alta investitie
necesara a fost achizitionarea a doua autoturisme de distributie. A angajat opt
oameni, majoritatea agenti de vanzari, care au pornit in cautarea de clienti in
general, angrouri si restaurante. Prima comanda primita a fost de doar 50 de
euro. Adevarul este ca intrasem intr-un domeniu extrem de competitiv, destul de
multe alte firme aveau exact acelasi obiect de activitate cu al meu. Costurile erau
destul de mari, iar incasarile, foarte mici. Pentru ca un asemenea business sa
devina profitabil, este nevoie de clienti loiali, care sa comande volume mari. Nu
mi-am pierdut insa entuziasmul, doar mi-am propus ca in primii doi ani sa nu
vizez profitul, ci sa depun toate eforturile pentru a-mi consolida afacerea. Totusi,
lucrurile au inceput sa se aseze, iar Alex Herman a incheiat primul an de
activitate cu o cifra de afaceri de peste 80.000 de euro si un profit de aproximativ
9.500 de euro. Mai mult decat suficient pentru a-si achita ratele pentru masinile
de produs servetele.
In urmatorul an, cifra de afaceri a ajuns la peste 100.000 de dolari, iar

204/279

profitul a scazut la 7.700 de dolari, in conditiile cresterii costurilor de productie si


distributie.
Alex Herman stia ca indicatorii financiari puteau fi mult imbunatatiti daca
firma ar fi iesit din randul zecilor de producatori care veneau cu o oferta identica
de servicii. In 2009 i-a venit ideea servetelelor personalizate. Si-a cumparat o
masina de inscriptionat (contra sumei de 18.000 de euro) si un computer
performant, iar pentru partea de creatie a angajat un designer care sa se
ocupe de personalizarea servetelelor. Diferenta de pret dintre servetelele simple
si cele personalizate era de 10-15%, in functie de numarul de unitati
comandate, explica Alex Herman. Nu a renuntat la afacerea cu servetele
simple, pe care a dezvoltat-o in provincie, prin intermediul mai multor
distribuitori. Cele doua linii de productie aveau un traget diferit: astfel, in timp
ce servetelele simple se adresau, in primul rand, angrourilor, cererea pentru
servetele personalizate venea in general de la hoteluri sau restaurante. In 2010,
cifra de afaceri a ajuns la aproape 125.000 de euro, cu o marja de profit de
aproape 30%. Deja in 2011 a fost necesara mutarea intr-un spatiu de productie
mai mare si achizitia mai multor automobile pentru activitatea de distributie.
In 2011, cifra de afaceri a scazut cu 10.000 de euro, in timp ce profitul a
crescut la aproape 40.000 de euro. Cum concurenta crescuse si mai mult in
ultimii ani, preturile de vanzare nu au putut fi marite, desi costurile de productie
cresteau constant. Asa se explica de ce in 2011 cifra de afaceri a ajuns la doar
80.000 de euro, iar profitul a fost inlocuit de pierderi. In plina criza economica,
Alex Herman a reusit sa repuna compania pe linia de plutire, iar in 2012, cifra de
afaceri ajungea la 136.000 de euro, cu un profit de aproape 10.000 de euro. In
momentul de fata, firma are 20 de angajati si peste 200 de clienti. Cred ca de la
inceput si pana acum am investit cam 80.000 de euro in firma, si continuam sa
investim. De exemplu, in viitorul apropiat mi-as dori sa intram si pe nisa hartiei
igienice, simpla sau personalizata cu versuri, caricaturi sau poze.
AFACEREA PE SCURT:

205/279

Investitia minima: 60.000 euro. Suma este necesara pentru achizitia unei
masini de produs servetele, in computere, matrite, echipamente si masini de
distributie. Un segment important de cheltuieli este materia prima, pe care Alex
Herman o procura din Grecia. Pentru inceput, producatorul a avut nevoie de un
tir intreg de hartie, care l-a costat in jur de 17.000 euro.
Angajati: este nevoie de minimum opt salariati, care sa acopere activitatile
de intretinere, gestiune, ambalare, distributie si contabilitate. De asemenea, este
recomandabila recrutarea unui coordonator de productie si a unui designer, cu
care se poate lucra in regim de colaborare.
Piata: este caracterizata de concurenta crescuta, ceea ce impune oricarui
nou-intrat identificarea unei nise. De pilda, in momentul de fata, inca s-ar putea
dovedi profitabila productia de servetele tip batista, ocolite de majoritatea
producatorilor din cauza investitiilor mari, de pana la 200.000 de euro.
Financiar: in aceasta afacere, marja de profit este de circa 10%. Cu alte
cuvinte, daca producerea unui servetel costa 0,08 lei, acesta poate fi vandut cu
0,09 lei. Asadar, pentru a putea spera la profituri, producatorul trebuie sa lucreze
cu volume mari. Un amanunt semnificativ: intr-un autoturism de distributie intra
servetele in valoare de doar 1200 lei, ceea ce poate ridica probleme de
rentabilitate in cazul unui trasport in locatii indepartate, care presupun costuri
mari de transport si cazare pentru sofer.
Promovare: contra unui discount, va puteti convinge clientii sa accepte
inscriptionarea numelui si adresei firmei dvs. pe pachetul de servetele. Si un
detaliu foarte bine de stiut: servetele simple se vand pe toata perioada anului, in
timp ce servetelele personalizate sunt cerute vara de catre restaurantele si
hotelurile de pe litoral, si iarna de localurile din statiunile de munte.

Productie de desene animate


Putina lume stie ca in Bucuresti exista un studio privat de desen animat cu

206/279

capital integral romanesc (singurul din tara, de altfel). Proprietar nu este un


grafician sau art director, ci o absolventa a Facultatatii de Electronica
si Telecomunicatii, care isi pusese pe picioare o cariera de broker. Studioul nu
este prima sa incercare antreprenoriala in urma cu cativa ani, infiintase o
afacere de distributie de condimente achizitionate din afara tarii. Firma avea un
singur angajat, pe patroana, ajutata in activitate de un Volkswagen Beetle, pe
post de masina de carat marfa. Afacerea a mers suficient de bine cat sa-i permita
sa stranga o suma frumusica (15000 de euro) pe care a decis sa-i investeasca
intr-un studio de postprocesare. Nu as recomanda multora strategia mea:
practic, nu am realizat niciun fel de analiza a pietei, tot ce am facut a fost din
instinct, era o activitate pe care o visasem de ani buni. Asa a aparut firma
Animated si studioul Imagina, descrie pe scurt istoria companiei Despina
Rogojan. Primul obstacol a fost reprezentat de concurenta, pe piata existand
deja studiouri de postprocesare bine dotate, cu profesionisti remarcabili adusi
din afara tarii. A realizat, cu acest prilej, ca trebuie sa gaseasca o cale prin care
sa se diferentieze, sa identifice o nisa inca neocupata sau neexploatata suficient.
De aici pana la alegerea desenului animat nu a mai fost decat un pas. Prima
provocare: gasirea unor artisti amatori, caci eram constienta ca desenul animat
se face 50% pe hartie si 50% este procesare digitala. Pentru a-si finanta noua
pasiune, nu a renuntat la segmentul de postprocesare, care se dovedea o sursa
constanta de venituri. In primul an am avut patru comenzi de desene animate .
Imi amintesc ca primul client a fost un producator de snacksuri, iar de pe urma
acelui proiect am ramas cu un profit de 100 de euro, spune Despina.
O alta problema care necesita o rezolvare rapida era reprezentata de piata
de desfacere, caci singurii clienti interesati erau, previzibil, firmele de publicitate.
Doar ca desenul animat nu se numarase, pana atunci, prin metodele de
productie utilizate de agentiile de la noi, iar in rarile ocazii cand apelau la animatii
era pentru ca li se solicitase expres de catre clienti (de pilda, in cazul produselor
pentru copii). Asadar, intrarea pe piata a fost dificila, dar nu imposibila. In 2007,

207/279

firma a realizat sase proiecte, ceea ce a dus la dublarea cifrei de afaceri. Banii
obtinuti au fost utilizati pentru mutarea intr-un sediu nou. Caci directorii din
agentiile de publicitate cu care se intalnea ea frecvent strambau adesea din nas
cand erau primiti intr-un apartament modest de doua camere din Drumul Taberei.
Pana la urma, a gasit o vila in Cotroceni care se potrivea profilului cautat de ea.
Apoi, in 2009, a intrat in zona productiei de 3D. A fost anul in care a facut
investitii masive, de peste 30.000 de euro, majoritatea imprumutati de la
cunoscuti. Prima achizitie a fost o statie grafica. A urmat apoi un soft dedicat
productiei de desen animat, in valoare de nu mai putin de 17.000 de euro. Primul
contract pentru animatie 3D a venit in acelasi an, cand a fost contactata de o
firma maghiara care lucra pentru un serial de desene animate din Franta. Din
cauza unor neintelegeri, nu a obtinut niciun profit de pe urma participarii la acest
proiect. Si-a pus la punct, insa, un porofoliu, a invatat cum merg lucrurile in
aceasta profesie si s-a folosit de aceasta experienta pentru a realiza proiecte tot
mai frumoase. Astfel, in 2011 cifra de afaceri a firmei a fost de 60.000 de euro,
iar in 2012 s-a apropiat de pargul de 100.000 de euro. Acum, veniturile din desen
animat aduc circa 40% din totalul cifrei de afaceri. Tot profitul realizat pana
acum a fost reinvestit si cred ca ani buni de acum incolo lucrurile vor merge la fel.
De aceea, tot in apartamentul din Drumul Taberei stau, si tot cu broscuta mea
conduc prin oras. Nu a fost usor, si am fost de mai multe ori aproape de a
renunta, insa din fericire zona aceasta a animatiei incepe sa prinda aripi si la noi.
Ba chiar ma gandesc sa incerc sa intru in curand si pe piata de desen animat din
strainatate.
AFACEREA PE SCURT:
Investitie: 100.000 euro, necesari pentru achizitia echipamentelor (statie
grafica, un computer performant, softuri etc.).
Angajatii: aceasta este cea mai sensibila problema a business-ului de
animatie, intrucat pe piata exista foarte putini specialisti in animatie 3D. In
schimb, exista suficienti profesionisti in postprocesare. Studioul Despinei incheie

208/279

cu acestia contracte de colaborare, intrucat fluxul de munca nu este continuu.


Chiar si in aceste conditii, 60% din cheltuielile firmei sunt reprezentate de
resursele umane. Orientativ, Despina lucreaza cu trei animatori si o echipa de
sapte specialisti in layout, culoare, procesare etc.
Piata: Pe segmentul de animatie 2D, firma Despinei Rogojan nu are niciun
concurent, iar pe 3D, foarte putini. Pentru amatori, un sfat: intrucat cererea de
astfel de servicii este adesea foarte redusa, firma trebuie neaparat sa mai
produca venituri dintr-o alta activitate in acest caz, este vorba de segmentul de
postprocesare.

Casa de moda
In 1996, ca urmare a dorintei de exprimare si de implinire a unei vocatii
personale, aceea de designer vestimentar, Cristina Calin a creat casa de moda
cu acelasi nume. La inceput au fost doar rochiile de mireasa, deoarece, in
peisajul anului 1996 acestea reprezentau o nisa de piata exploatata
amatoriceste. Sase masini de cusut, 14 oameni si o cifra de afaceri de 6 milioane
de lei in primul an.
Din 2001, la solicitarile celor ce insoteau cuplurile maritale venite la
cumparaturi, Cristina Calin a lansat pe piata un nou produs: tinuta de gala pentru
femei, iar in 2002, pentru cei deja cuceriti de stilul firmei si care doreau sa poarte
creatiile acesteia pe strada, la serviciu, in vacanta: noua linie de vestimentatie de
zi - mai concret, costume business, pardesie, scurte, paltoane, bluze, fuste,
pantaloni etc.
"Cristina Calin" a ajuns, in 2004, la 132 de angajati si o cifra de afaceri
anuala de 27 miliarde de lei. Impreuna cu "Creuzet" - firma producatoare de
confectii pentru barbati - "Cristina Calin a fondat lantul de magazine "Creuzet", in
acest moment functionand cinci astfel de magazine in sase mari orase:
Bucuresti, Constanta, Brasov, Timisoara, Iasi si Piatra Neamt.

209/279

Cristina Calin a inteles ca designul este foarte important in activitatea unei


case de moda, dar nu garanteaza si reusita, deoarece moda este, pana la urma,
industrie, iar "Cristina Calin" trebuia tratata (crescuta, ingrijita, condusa) ca
afacere si nu doar ca spectacol. Astfel a devenit director de firma, a trebuit sa ia
decizii si sa-si organizeze cat mai bine activitatea si din punct de vedere al
administratiei, marketingului, productiei, PR-ului etc. In acest mod "Cristina Calin"
s-a dezvoltat, a invatat sa reziste in conditii de concurenta, sa-si faca o imagine.
"N-am crezut niciodata ca voi ajunge aici. In 1996 nici nu as fi indraznit sami propun asa ceva. Mi-ar fi fost suficient sa-mi urmez vocatia, sa muncesc ce-mi
place si sa am un nivel de trai decent. Dar se pare ca CC a avut un potential
nebanuit initial, confirmat ulterior.
Pur si simplu, se putea mai mult, iar eu, o perfectionista prin excelenta, nam facut decat ceea ce trebuia facut, cat mai bine, in fiecare departament, in
fiecare moment al evolutiei."
Pentru Cristina Calin cheia succesului e simpla: Cand iti doresti ceva,
intinde mana si ia! Nu astepta sa primesti, sa ti se dea, sa se gandeasca
altcineva ca ti s-ar cuveni!
Pentru viitor, ca orice manager de firma, Cristina Calin isi doreste
dezvoltarea in continuare a lantului de magazine "Creuzet", in asa fel incat CC sa
fie reprezentata in fiecare din orasele mari ale tarii. E de la sine inteles ca
aceasta implica o dezvoltare proportionala a productiei, atat in sens cantitativ, cat
si calitativ. Anul 2009 se doreste a fi nu numai anul intrarii in UE, ci si anul care
sa gaseasca CC pregatit, un concurent veritabil, demn de luat in calcul pentru
firme similare occidentale. "Pe scurt, vrem sa existam si dupa 2007 pe piata
romaneasca."
Cu toate ca se poate considera realizata pe plan profesional, cariera nu
inseamna pentru Cristina Calin totul. Dupa spusele sale, cea mai importanta
realizare din viata nu este neaparat firma pe care o conduce: "Cel mai important
mi se pare sa ajungi sa atingi un echilibru intre cariera si viata personala, sa ai un

210/279

timp echilibrat pentru ambele si la fel de multe satisfactii. Pentru mine este
importanta reusita in cariera in masura in care ma simt valorizata ca manager si
ca designer, prin rezultatele muncii mele si in masura in care aceasta asigura un
anumit nivel de trai familiei mele. Dar, cu anumite exceptii, nu am acceptat sa
sacrific un timp considerat de mine extrem de important si de pretios petrecut
alaturi de sotul si de cei doi copii ai mei, Elvira - 6 ani, Lucian - 1 an."
In afara de familie, Cristina Calin se bucura de o adevarata viata sociala,
nu refuza iesirile mondene, ii plac vacantele si calatoriile si, binenteles,
petrecerile cu prietenii.
Chiar daca stie ca este socant, Cristina Calin considera ca, alaturi de
multe personalitati, masina - un Audi A6 - i-a servit de model, fiind dupa parerea
ei modelul echilibrului perfect intre sensibilitate si forta: "luati-o ca pe un omagiu
adus mintii omenesti care a reusit sa creeze aceasta masina."
"Nu am nimic de sacrificat, eu vreau totul. Si daca vreau totul, voi face
astfel incat sa am tot ce doresc. Restul e doar munca, perseverenta, experienta
acumulata, rabdare, disponibilitate pentru acumularea de noi cunostinte, o
curiozitate vie, nestinsa si, poate cel mai important: O GANDIRE POZITIVA."

IT
Nu toti oamenii de afaceri se simt in centrul atentiei, altii nici nu considera
ca sunt importanti sau ca se poate vorbi despre ei. A fi perceput ca om de succes
de catre cei din jur reprezinta pentru unii magulire. Pentru Andrei Radulescu
definitiile succesului date de dictionare - atingerea scopurilor propuse, implinirea
idealurilor, prosperitate si faima - sau de filosofi - succesul nu inseamna a obtine
tot ce vrei, ci a aprecia tot ce ai - nu sunt destul de relevante. "Probabil ca
definitia cea mai aproape de adevar este una care le combina pe amandoua:
succesul inseamna sa realizezi ceea ce iti propui si sa fii multumit de ceea ce ai
realizat."

211/279

Dupa ce a terminat Facultatea de Litere din Universitatea Bucuresti,


specializarea Romana - Japoneza, Andrei Radulescu si-a dat seama ca postura
de profesor nu i se potriveste asa ca a acceptat propunerea unui prieten de a
lucra pentru el intr-o firma de informatica. Domeniul era insa total nou pentru el,
dar ambitia si dorinta de a acumula cat mai multe l-au determinat sa o ia de la
capat. Si astfel a ajuns sa invete de la cum se deschide un calculator pana la
cum se negociaza un contract. Dupa cativa ani de ucenicie, in anul 2002 a fost
numit in functia de director general al unei companii informatice. "M-am trezit
peste noapte in postura unui om de care depinde nu numai destinul companiei,
dar si destinul catorva zeci de alti oameni: angajati, actionari, clienti.
Responsabilitatea este imensa, mai ales daca esti o persoana cu stricte principii
etice si profunde inclinatii umaniste."
Indiferent de formarea initiala, Andrei Radulescu a dat dovada unui barbat
autodidact care a reusit sa inteleaga mecanismele functionarii unei afaceri intr-un
timp extrem de scurt si fara nici un fel de experienta anterioara de lucru intr-o
companie complexa, cu atat mai putin intr-o functie de conducere.
Ca in orice activitate de succes, profitul firmei s-a dublat doar intr-un an,
conditiile de lucru ale angajatilor s-au imbunatatit substantial, totul ducand la
imbunatatirea relatiilor interumane din firma si, implicit, la marirea gradului de
satisfactie a clientilor. "Intotdeauna am crezut in oameni, lucru care s-a dovedit
de mare folos si in incercarea mea de a ridica nivelul companiei noastre."
Oare, dupa ce a reusit o data, ar mai putea Andrei Radulescu sa o ia de la
capat din nou, urmand un alt drum, total diferit de cel actual? Conform spuselor
sale, idealul vietii nu a fost inca atins, asa ca orice se poate intampla in viitor:
"Faptul ca am reusit intr-un domeniu care nu ma caracterizeaza, lumea
afacerilor, nu inseamna si ca mi-am indeplinit idealurile in viata. Mi-as dori mult
mai mult sa ma implic in actiuni caritabile, de exemplu, sau sa scriu o carte citita
de mii de oameni. Sper ca intr-o buna zi voi avea curajul sa-mi schimb total viata,
sa ma orientez spre o ocupatie pe care sa o simt mai apropriata de firea mea si

212/279

sa am in continuare succes. Oricum, stiu ca nu poti gasi niciodata succesul la


capatul unui drum drept, si de aceea voi astepta momentul potrivit pentru a face
cotitura. Pana atunci, insa, voi continua sa lupt pentru a mentine succesul de
care ma bucur acum. Pentru ca succesul trebuie hranit cu multa munca si chiar
cu sacrificii."
Pentru a avea succes, orice persoana care doreste sa ajunga undeva sus
trebuie sa fie constienta si de faptul ca multe placeri extra-profesionale trebuie
sacrificate. Pe de alta parte, familia sau prietenii trebuie sa fie constienti de faptul
ca multe din orele unei zile, weekend-urile sau zilele de vacanta sunt petrecute la
birou. Cel mai important este ca acestia sa inteleaga si sa nu se simta frustrati si,
la randul lor, sa sprijine ascensiunea respectiva. "Cred ca principalul motiv al
succesului meu in viata este sprijinul familiei, si in special al mamei mele, femeie
ambitioasa si cu mult bun simt, care a stiut sa ma creasca in perspectiva unei
cariere reusite. Mama mea a crezut in mine si astfel am avut curaj, inca de mic,
sa lupt pentru a fi tot timpul mai bun.
Un alt motiv, la fel de important pentru mine, a fost pur si simplu norocul.
Cred ca si norocul are o reteta a lui, pe care incerc sa o aplic: trebuie sa fii
optimist si curajos, sa-ti pastrezi zambetul pe buze si in zilele innorate si sa ai
atentia treaza in orice moment pentru a observa sansa care iti poate aparea
oricand. Nu exista coincidente, exista doar semne pe care trebuie sa stii sa le
citesti si sa le folosesti in favoarea ta."
Pe langa acestea si imaginea personala este foarte importanta pentru a
avea succes. Multi oameni de afaceri depind de parerea celorlalti despre ei si, in
acest scop, trebuie ajutati sa-si formeze o impresie cat mai buna. Asa cum spune
Andrei Radulescu: "Un om de succes este un om sigur de el, cu o infatisare
ingrijita si cu zambetul pe buze. In felul acesta ceilalti te admira si au incredere
sa-ti devina aliati, ajutandu-te sa dobandesti succesul pe care ti-l doresti. Si in
special zambetul face minuni. Un exercitiu pe care il practic uneori este sa numar
de cate ori pe zi zambesc oamenilor pe care ii intalnesc si cate zambete primesc

213/279

in schimb. Si ma pot lauda ca eu castig aproape de fiecare data."


Ca orice om de afaceri, Andrei Radulescu este constient de dusmanii
succesului, punand pe primul loc frica sub toate formele ei: frica de esec, frica de
munca, frica de schimbare, chiar si banala frica de zborul cu avionul.
In ceea ce o priveste, frica de intuneric este cea mai frecventa, dar
incearca tot posibilul pentru a o invinge, pe celelalte reusind sa le lase undeva in
urma lui.
La 34 de ani are inca multe vise: "Voi continua sa indraznesc sa cred in
succes. Si sper sa nu uit niciodata vorbele reginei Isabela catre Cristofor Columb
aflat in cautarea Indiilor: "Pluteste drept inainte si, daca pamantul pe care il cauti
nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea inadins pentru a-ti rasplati
indrazneala."

Industria textila
Ciprian Ivan este presedinte si director general la SC Ecosez SA Baia
Mare, fondata in 1922, companie bine cunoscuta pentru produsele sale: tesaturi
din lana si tip lana cardate si pieptanate. Mai pe larg, firma produce: tesaturi de
lana 100%; tesaturi de lana in amestec cu fibre chimice; tesaturi stretch cu fire
lycra sau dorlastan; tesaturi cu finisaje speciale (teflon, scotchgard, AIRO finish); tesaturi in si in amestec; stofe de mobila si pentru huse auto; paturi;
articole tehnice (filtre, chingi, benzi transportoare).
Ciprian Ivan lucreaza de aproape 22 de ani in aceasta fabrica - "M-am
format alaturi de acesti oameni si consider ca este datoria mea sa contribui la
prosperitatea acestei companii."
Sectorul in care lucreaza are legatura directa cu moda, care este intr-o
continua schimbare si care are rolul nu numai de a infrumuseta, ci si de a face
oamenii mai increzatori in ei.
"In Romania, noi avem o piata traditionala pe care trebuie sa o protejam."-

214/279

considera Ciprian Ivan. "Chiar daca mediile economice intern si international sunt
destul de dificile, crezul meu este ca daca iti doresti un lucru cu ardoare si-ti
canalizezi toate fortele in scopul de a-l atinge, trebuie sa reusesti. Gandirea
pozitiva este forta care te propulseaza inainte indiferent de obstacolele intalnite,
greutatile depasite te fac sa devii mai increzator, calit, puternic. Poate nu ne
nastem toti luptatori, insa viata, societatea, te silesc sa lupti astfel incat sa nu ai
regretul ca n-ai incercat, lucru mai rau decat infringerea."
Ciprian Ivan a facut un curs de TOP MANAGEMENT cu o firma din
AUSTRIA in primavara anului 2002, face parte din clubul de afaceri AUSTRIAROMANIA si este Presedinte a Asociatiei TexinCon Baia Mare .
Toate acestea i-au dat posibilitatea sa depaseasca problemele specifice
perioadei de tranzitiei in care ne aflam.
Ca strategie, Ciprian Ivan incearca sa tina un echilibru prin cresterea
productiei interne in detrimentul exportului si prin realizarea de investitii care sa
imbunatateasca conditiile celor 902 de angajati si sa creasca calitatea
produselor. Fara eficienta nu exista performanta. Cand a luat conducerea
Ecosez, foarte multe persoane s-au aratat neincrezatoare in implicarea sa in
dirijarea destinelor celor 902 de oameni intr-un mediu economic ca cel actual. A
avut parte de satisfactii, de bucurii si de necazuri, dar concluzia Ciprian Ivan este
ca a meritat.
"Relatiile permanente cu clientii ne dau posibilitatea sa intelegem cerintele
specifice ale fiecaruia in parte, gasind solutii. Lumea afacerilor este dura. Ea
poate fi un loc de satisfactii, dar numai pentru cei ce tin pasul."
Dincolo de activitatea economica in sine in firma privatizata in care
lucreaza, Ciprian Ivan considera important sa se creeze si-n constiinta oamenilor
sentimentul de stabilitate.
"Tinand cont ca cele mai mici castiguri salariale sunt tocmai in ramurile
care au relansat exporturile romanesti si comparand aceasta performanta cu
veniturile autorilor ei, constatam ca trebuie sa te lege sufleteste ceva de acest

215/279

sector. Eu cred ca ceea ce fac face parte din viata mea. Cea mai mare dorinta
profesionala este sa nu-i dezamagesc pe cei care au avut incredere in mine cand
m-au investit."

Turism rural
Ani de-a randul Luminita Moisii s-a intrebat ce s-ar putea face pentru a
fructifica bogatia cu care Dumnezeu a inzestrat zona in care traieste. Dupa 1992
a simtit ca a sosit momentul ca si femeile sa-si spuna cuvantul in evolutia
comunitatii locale. Initial nu s-a gandit la o afacere personala, ci la o activitate cu
caracter socio - economic favorabila femeii din mediul rural. Astfel, s-a inarmat cu
rabdare, tenacitate si multa diplomatie pentru a crea o bresa in conceptia
conservatoare a comunitatii rurale potrivit careia rostul femeii este sa fie mama,
sotie si nimic mai mult!
Investitii minime si fructificarea cadrului natural sau antropic deosebit de
generos in zona montana a judetului Gorj, evitarea marginalizarii femeii din
mediul rural si dobandirea independentei sale economice, racordarea tineretului
la dezvoltarea economico - sociala a zonei prin stagnarea emigrarii spre mediul
urban, toate acestea au fost obiectivele cu care a pornit la drum in turismul rural.
A trebuit sa aleaga: sa fie un simplu dascal sau sa inceapa lupta cu
necunoscutul si sa creeze din nimic PENSIUNEA Luminita. Momentul
hotarator l-a reprezentat intalnirea cu doua femei deosebite: Andrada Nicolescu
si Adina Nistor care i-au indrumat pasii in turismul rural. "Am pornit la drum cu
dotarea pe care o aveam in gospodaria proprie - omologata si clasificata, atunci,
la o margareta. Ca pedagog am stiut ca nu vorbele, ci faptele au putere de
convingere. De la o preocupare personala (ghid, gazda, bucatareasa) am trecut
la o afacere de familie in care fiecare are responsabilitati bine definite." Prin
serviciile turistice prestate in perioada vacantelor scolare Luminita Moisii a
castigat bani, experienta si prieteni. Pregatirea pedagogica i-a permis

216/279

solutionarea din mers a unor probleme, dar a decis ca este nevoie si de o


instruire in domeniu. Frecventarea cursurilor de management in turismul rural
organizate de ANTREC i-au permis astfel diversificarea serviciilor: cazare,
program de agrement, implicarea oaspetilor in viata gospodariei - potrivit
principiilor ANTREC: ' Vine un turist - pleaca un prieten.'
Practica a invatat-o ca trebuie sa fie permanent preocupata de ridicarea
calitatii serviciilor. Prin imbunatatirea gradului de confort a ridicat pensiunea la
doua margarete. Ca urmare, segmentul de turisti carora le oferea serviciile s-a
diversificat: romani (65%), straini - Franta, Belgia, Austria (35 %). In aceeasi
proportie au crescut si cerintele. Iata de ce a urmat si cursuri internationale de
instruire in turismul rural (Israel, Franta, Grecia).
In anul 2002 Luminita Moisii a beneficiat de un credit de la Ministerul
Turismului cu care a modernizat intreaga pensiune, presupunand optimizarea
spatiului de cazare, confort sporit, servicii de calitate corespunzatoare unei
pensiuni de trei margarete. A crescut proportional si gradul de ocupare a
pensiunii: de la rezervari de 2 zile la 5 sau 7 si chiar 10 zile - nu doar in perioada
vacantelor, ci si in extrasezon. De la un numar de 600 innoptari in 1999 s-a
ajuns, in anul 2002, la 2500 si a depasit 3500 in 2004.
"Am continuat investitiile atat in baza materiala, cat si in promovare aspect hotarator in activitatea turistica. Pliantele proprii sau ale retelei ANTREC
Gorj, catalogul national ANTREC sau pagina web realizata tot prin ANTREC siau dovedit eficienta si utilitatea. Am urmat cursuri de marketing in turism rural
(organizate de ANTREC). Pe de alta parte am participat la targuri si burse de
turism pentru a studia evolutia cererii si ofertei pe piata turistica, astfel cunoscand
concurenta si promovand particularitatile zonei."
In 1999 a devenit presedinte al ANTREC Gorj si, de atunci, a implicat
reteaua de turism rural argesean in activitatile majore din domeniu. La Targul
International de Turism ( Londra, 1999 ) Luminita Moisii a reprezentat turismul
rural romanesc si, din 2001, a implicat filiala in parteneriatul cu retelele franceze

217/279

similare: QUIMPERE si COFRAT. In plus, a sprijinit instruirea in domeniu a


membrilor retelei ANTREC ARGES prin programul PHARE ( 2002 / 2003 ).
"Realizarile au cerut sacrificii: zile si nopti de munca asidua, familie si
prieteni frustrati, imposibilitatea de a avea sfarsituri de saptamana libere sau
chiar vacante. Extravaganta cea mai mare pe care mi-as putea-o permite ar fi
evadarea la mare fara telefon!"
"Am impletit principiile de viata ale ardeleanului (punctualitate, constiinta
muncii, discretie) cu tenacitatea si destoinicia rucarenilor, in mijlocul carora
traiesc de peste 25 de ani. Perseverenta, optimismul, convingerea ca faptele
caracterizeaza un om de afaceri si nu vorbele, spiritul de luptatoare si marea
credinta in Dumnezeu m-au ajutat sa depasesc momentele critice: mentalitatea
celor din jur, absenta disciplinei profesionale; hatisul legislatiei si concurenta
neloiala a turismului la negru care prolifereaza din an in an."
Luminita Moisii s-a temut intotdeauna de boala si de lipsa de incredere a
celor din jur. Apreciaza la colaboratorii sai curajul raspunderii si sanctioneaza
minciuna sau lasitatea. A admirat si a cautat anturajul persoanelor de actiune,
ferme, luptatoare, care stiu ce vor. Crede ca acestea sunt calitati care trebuie sa
caracterizeze femeia de afaceri a zilelor noastre. Ea are ceea ce lipseste multor
barbati: diplomatie si putere de sacrificiu.
"Reusitele m-au stimulat si m-au ambitionat: sunt membru fondator al
ANTREC ROMANIA si sunt mandra ca fac parte din aceasta minunata familie;
am organizat si dezvoltat reteaua ANTREC a judetului Gorj (a doua pasiune a
vietii mele, dupa meseria de profesor); pot spune ca am deschis un drum pe care
muscelencele pot pasi cu demnitate si independenta financiara. Si nu numai atat,
le-am indemnat sa se instruiasca, le-am ajutat sa descopere bogatia si valoarea
traditiilor locale, le-am incurajat sa-si organizeze propriile afaceri si sa-si educe
copiii in spiritul dragostei pentru natura, casa si tot ceea ce este romanesc, sa-i
creasca pentru a ne continua activitatea si nu pentru a emigra." Le-a implicat pe
femeile din reteaua ANTREC Gorj in viata comunitatilor locale si a facut oficiile

218/279

de gazda (in numele comunitatii) pentru delegatia Parlamentului Europei (2000)


si a Senatului Romaniei (2001).
Ca membru fondator al Asociatiei Nationale a Femeilor din Mediul Rural (a
carei vicepresedinta este de la infiintare) a organizat reteaua argeseana de
resort, reprezentand aceasta retea la congresul FIICE (Israel, 2004).
"Mi-am impletit destinul cu ceea ce nu indrazneam sa cred ca as putea
realiza: pensiunea agroturistica LUMINITA, intr-o zona mirifica, prin reteaua
profesionista ANTREC. Am convingerea ca turismul rural poate fi o solutie viabila
pentru dezvoltarea economico-sociala a zonei in care traiesc.
Doua aspecte mi-au marcat viata si activitatea: sa nu fiu doar un dascal de
tara si sa las ceva viabil in urma mea."

Furnizor de servicii de internet


Obisnuit inca din copilarie cu munca - parintii s-au straduit sa-i arate tot ce
se intampla in jur si l-au invatat ce trebuie sa faca pentru a merge intotdeauna
mai departe Cristian Onete a incercat si a reusit sa-si urmeze cariera aleasa
prin forte proprii. In anul 1995, dupa ce a terminat facultatea de Automatizari si
Calculatoare a infiintat, impreuna cu sotia sa, Societatea de Tehnologie
Informatica "Byte". Ca in orice inceput timid, rezultatele nu au fost exceptionale,
avand in vedere si faptul ca cei doi erau angajati si la alte societati. Dar, datorita
seriozitatii si modului de lucru apropiat oamenilor, a sosit si momentul de bun
augur. "Un furnizor a avut increderea de a da firmei noastre un lot mare de marfa
cu un termen de plata altfel decat ceilalti furnizori de pana atunci."
A fost de ajuns acest mic imbold pentru ca familia lui Cristian Onete sa-si
porneasca propria afacere. Astfel, in 1999, dupa ce s-a nascut prima fetita, sotii
Onete au inceput dezvoltarea afacerii lor, si-au largit piata de clienti si au oferit
servicii noi spre vanzare. Iar rezultatele nu s-au lasat prea mult asteptate: in 2000
devenisera al doilea furnizor de Internet in oras ca plaja de clienti.

219/279

"Un moment de cotitura, si acum, uitandu-ma in spate, pot spune chiar un


moment de explozie pe piata, a fost inceputul anului 2002, an in care activitatea
noastra de furnizor de Internet a capatat o mare amploare prin trecerea la un
furnizor de o vizibila calitate din Suedia."
In ciuda acestei reusite, anul 2002 nu a fost foarte usor pentru Cristian
Onete deoarece, peste problemele extinderii societatii, s-a suprapus un alt
eveniment, fericit totusi, nasterea celei de a doua fetite, chiar in prima luna a
anului. Se poate spune ca fara sprijinul unui om care a avut incredere sa le
imprumute banii necesari achizitionarii aparaturii speciale si fara sprijinul bancii
care i-a finantat cu o linie de credit pentru dezvoltarea activitatii, succesul firmei
nu ar fi existat poate nici acum. "Primul nostru client, de talie nationala inca din
anul 1995, ne-a sustinut in 2002 in piata si mai ales in viata, in ciuda tuturor
necazurilor pricinuite de concurenta si conjunctura grea."
Poate ca nu s-ar fi ajuns niciodata aici daca Cristian Onete nu ar fi fost
sprijinit in permanenta de sotia sa, care este si asociat al firmei.
Cu cat afacerea inainta, cu atat mai greu ii era sa-si petreaca ceva timp cu
copiii, cu familia sau cu prietenii. Sacrificii au existat, pentru ca nu se putea altfel,
desi era foarte constient ca timpul petrecut in familie actioneaza de multe ori ca o
bagheta magica.
"In timp oamenii se schimba, defectele trebuie transformate in calitati
pentru a reusi, iar cei care fac asta sunt cei pe care ii admir cel mai mult. Printre
acestia se numara si surorile mele care m-au sustinut intotdeauna pe orice cale
as fi mers."
" Orice vrei sa realizezi trebuie sa privesti inainte, sa vezi mereu partea
buna a lucrurilor si sa muncesti, ani intregi daca este nevoie, pana vor iesi la
lumina lucrurile bune. Iar primii care te vor ajuta sunt cei din familia ta. Eu am
avut un mare noroc avand alaturi de mine o sotie intelegatoare, parinti si socri
care m-au ajutat in privinta copiilor."

220/279

Fabrica de textile
"Dupa schimbarile politice si economice din decembrie 1989, viata ne-a
obligat sa construim noi structuri, noi activitati, noi forme de exprimare, intr-o
lume in miscare continua dar dezordonata"- considera George Damian.
Asa a fost posibil ca anul 2002, cu simetria din cifrele sale sa aduca o alta
simetrie MUNCA - REZULTAT, cu cele mai mari realizari pentru SC "Iutex" SA.
Asa este posibil sa munceasca in 2005 pentru proiecte de dezvoltare,
dupa ani de eforturi doar pentru a rezista, pentru a nu renunta la activitatea
desfasurata fara intrerupere din 1938.
Reducerea dramatica a pietei interne, dobanzi bancare de 125% la
creditele de materie prima, cursul aberant al raportului leu - dolar, indexari la
presiunea sindicatului, datorii la buget, blocaj financiar, concurenta neloiala a
fostului director comercial - sunt fragmente de cosmar, care apartin trecutului.
Toate aceste etape ale perioadei de tranzitie reprezinta insa o lectie economico financiara pe care nici o universitate nu ti-o poate da. "Experienta este numele pe
care fiecare il da propriilor greseli".
Daca in sapte ani firma a platit aproximativ 4 milioane USD dobanda la
creditele pentru materie prima, se poate spera si crede ca va plati cel putin
aceeasi suma pentru procurarea de noi utilaje in urmatorii ani.
Daca pentru a recupera miliarde de lei datorate de furnizori a dezvoltat,
prin compensare, activitati comerciale noi, in valoare de si mai multe miliarde, se
poate spera si crede ca va persevera in aceasta atitudine inovatoare.
Societatea are avantajul unei piete potentiale de mare viitor: aceea a
fibrelor si firelor naturale. Nu doar iuta, inul si canepa ca fire groase, ci si
amestecuri cu lana sau bumbac pentru fire subtiri destinate tesaturilor de
imbracaminte naturala, ecologica, biodegradabila. O inventie inregistrata la
OSIM, realizata in societate de o inginera doctoranda sprijinita de conducere,
permite atat realizarea de fire groase pentru tesaturi si covoare din fibra de iuta in

221/279

amestec cu fibra de lana, cit si posibilitatea de a nu plati, in primii 5 ani de la


aplicare, impozit pe profit.
Munca depusa, energia si timpul consumate de George Damian, in special
in ultimii ani, au condus la obtinerea unor efecte benefice pentru societate, care
potenteaza activitatea prezenta si o proiecteaza in viitor.
Privatizarea fabricii in 1997 prin metoda MEBO nu a insemnat automat o
schimbare de mentalitate a intregii echipe.
Au fost momente cand aproape a cedat psihic, dar George Damian a
continuat totusi sa lupte. Alteori, l-au tras inapoi si l-au tinut in loc asa-zisii
"colegi". Dar a avut sansa de a fi alaturi de oamenii deosebiti si de a invata din
realizarile lor. L-au ajutat atat educatia universitara (studii economice si juridice)
cat si perseverenta, intuitia si spiritul de initiativa precum si faptul ca familia i-a
fost mereu aproape.
"Chiar daca zbuciumul meu ca director i-a facut pe copiii mei sa se
indeparteze de profesia de economist, puterea mea de a lucra pentru ziua de
maine se datoreaza in egala masura dorintei si bucuriei de a le asigura
VIITORUL AICI, IN ROMANIA, cand vor termina facultatea ca membrii ai
Uniunii Europene."

Head-hunting
"Toate lucrurile au un inceput. E foarte important, insa, sa poti si sa ai
curajul de a lua totul de la inceput chiar si atunci cand crezi ca sansele sunt
reduse."
Pentru Antoaneta Dumitrascu, spiritul de invingator si-a spus cuvantul,
ajutand-o sa treaca peste momentele de cumpana si invatand-o sa priveasca
mereu numai inainte. Astfel, in 1998, cu doar 100.000 de lei in buzunar, dar cu
foarte multa incredere in propria persoana si in ceea ce dorea sa realizeze, a
pornit o afacere in domeniul resurselor umane. Pe piata locala, atat obiectul de

222/279

activitate, cat si activitatea propriu-zisa, ridicau tot felul de semne de intrebare


atat din partea mediului de afaceri cat si din partea celor apropiati.
Fiind la inceputul unei economii de piata, putini apelau la acest gen de
servicii de pe piata locala.
"Sansa de a fi lucrat timp de doi ani intr-o firma multinationala si dorinta de
a schimba ceva, de a demonstra ca se poate si la noi, au stat la baza a tot ceea
ce am incercat si incerc sa fac in permanenta."
Antoaneta Dumitrascu este constienta de faptul ca serviciile de
consultanta in resurse umane presupun un grad ridicat de cunoastere a factorului
uman si, totodata, a mediului de afaceri romanesc. "Refuz si astazi ideea ca, la
noi, multe dintre principiile regasite in practica occidentala sau in literatura de
specialitate nu pot fi aplicate."
Produse noi, servicii noi, perspective noi
In economia de piata actuala, un om de afaceri poate avea succes in ceea
ce face atata timp cat se tine cont de cerintele pietei si atunci cand firma condusa
este intotdeauna cu un pas inaintea celorlalte firme cu acelasi specific.
Inceputul a fost nesigur, greoi, dar serviciile noi de calitate oferite de
Antoaneta Dumitrascu au dus-o in topul oamenilor de afaceri. "La inceputuri,
cand pronuntam cuvantul training (prin 1995), mai dadeam si unele explicatii: ce
se face, ce inseamna de fapt, in ce consta avantajul de a face acest lucru. Azi nu
mai e nevoie sa traduc acest cuvant, ca si multe alte cuvinte"
Ca orice om de afaceri de succes, Antoaneta Dumitrascu cauta mereu sa
gaseasca produse noi pentru piata romaneasca pe care sa le implementeze si pe
care sa le adapteze atunci cand e cazul.
Dupa terminarea Facultatii de Limbi Straine, Antoaneta Dumitrascu si-a
inceput cariera de profesor in anii "in care, in intreaga tara, la repartitie nu
depaseam 120 de persoane." A lucrat astfel 14 ani, ca apoi sa-si dea demisia la
sfarsitul anului scolar. "Nu stiam nici pe departe, pe atunci, ca faceam, de fapt,
ceea ce trebuia."

223/279

Putini au fost cei care erau convinsi de reusita ei, pentru ca, in
mentalitatea acestora, ea pleca de la ceva sigur (chiar daca platit ingrozitor de
prost) si se indrepta spre ceva total nesigur. "Sansa mi-a suras si doar la un an
dupa ce mi-am dat demisia am continuat sa fac ceea ce, de fapt, stiam cel mai
bine: sa predau, sa fac training".
In scopul imbunatatirii cunostintelor, Antoaneta Dumitrascu a trebuit sa
acorde ore indelungate pregatirii, documentarii si chiar invatarii, sacrificand poate
ore acordate plimbarilor, cititului, ascultarii unui concert etc. "Acest momente nu
mi s-au parut deloc obositoare, dimpotriva, intotdeauna am avut impresia ca ziua
nu e suficient de mare pentru a termina ceea ce mi-am propus."
Pe langa succesul profesional, cel familial este si el foarte important,
pentru ca Antoaneta Dumitrascu are acum un fiu care, spre uimirea ei, s-a
implicat in afacerea mamei: "Cand il vad alaturi de mine, mi se lumineaza
sufletul, ma simt mai tanara si mai increzatoare in tot ceea ce intreprind."

Echipamente electronice
Am avut sansa de a fi la Timisoara in decembrie 1989, de a trai din plin
revolta pentru demnitate, onestitate si respect intre semeni. Transformarea
noastra in acele vremuri a fost esentiala pentru depasirea propriilor temeri,
pentru descoperirea noilor energii de reconsiderare a propriilor valori.
Mi-am incercat fortele proprii si impreuna cu alti patru parteneri am fondat
o firma privata, VOLTRO, imediat ce noile legi ne-au permis acest lucru. Era in
mai 1990 si ne-am inceput activitatea intr-o pivnita. Majoritatea partenerilor erau
de formatie ingineri electronisti care au lucrat inainte de 1990 in cercetare
aplicata. Acest lucru ne-a dat sansa de a ne dezvolta propriile produse in foarte
scurt timp. Principiile pe care s-a dezvoltat firma nostra sunt de cunoastere si
invatare continua, onestitate in afaceri (inoculata permanent de tatal meu, care
ne-a conturat primele analize economice in noul sistem si valoarea bonitatii in

224/279

afaceri). Din primele luni ale anului 1990 am investigat in tarile europene
(Germania) modul in care se dezvolta afacerile in societatea de consum. Fiecare
dintre noi am efectuat, prin rotatie, o perioada de practica la o firma germana. Din
nou, am avut o sansa pentru a construi inca de la inceput o firma solida.
De la an la an am diversificat produsele Voltro alaturi de comercializarea
unor produse cautate pe piata romanesca si cu conexiune directa la domeniul
nostru de activitate. Prin aceste demersuri am preluat din mers, proceduri si
moduri de operare ale unor firme de renume mondial, fapt care ne-a ajutat in
evolutia noastra, rezistand si aparand principiile noastre, in ciuda cadrului
neprielnic de dezvoltare a micilor afaceri in Romania. Am trait prigoana fimelor
private, a confiscarii acumularilor valutare (1994), a impozitarii pana la limita
supravietuirii, situatie care ne-a intarit increderea in potentialul nostru si ne-a calit
pentru o atitudine de invingator.
La sfarsitul anului 2004, grupul de firme Voltro are 110 de angajati si a
reusit sa atinga o cifra de afaceri de 4.000.000 USD. Are incercari reusite de
export si atinge clientela la nivel national.
Petre Stoleru este o persoana inovativa, intr-o permanenta autodepasire,
temerara, accepta provocarea si este intr-o cautare continua de solutii. Nu-i plac
redundantele, rutinele si autosuficienta. Bazat pe aceste caracteristici, a inteles
de timpuriu (1994) ca nu este suficient ca firma din care face parte sa fie de
succes, ci trebuie sa contribuie la dezvoltarea mediului imediat inconjurator,
pentru a avea aceleasi repere si referinte de dialog. A inscris firma in organizatii
de intreprinzatori unde si-a adus contributii semnificative la dezvoltarea
organizationala si la reprezentarea spiritului de intreprinzator privat. In scurt timp
a fost ales in Consiliul Director al CIPT (1996) si in Colegiul de Conducere al
CCIAT (1996), structuri prin care a promovat si reprezentat activitatea privata. A
contribuit voluntar la dezvoltarea de structuri de dezvoltare a sectorului privat mic
si mijlociu, punand bazele unui incubator de afaceri in Oradea.
In acelasi timp, acumuland experienta practica in afaceri, participand la

225/279

instruiri si invatand continuu, a considerat necesar sa sprijine micii intreprinzatori


prin asigurarea serviciilor de consiliere in afaceri. A deschis in acest sens, cu
sprijinul Voltro, o firma de consultanta in afaceri, RESPIR, cu preponderenta in
directia de marketing si promovare, domeniu sensibil si deficitar pentru afacerile
romanesti. Dezvoltandu-si abilitatile in acest domeniu, a reusit ca in 2004 sa
practice si sa respecte standardele internationale de consultanta in afaceri, merit
recunoscut de International Council for Management Consultants (ICMC).
Cui datoreaza succesul sau in afaceri? In primul rand familiei, care i-a
inteles toate framantarile, cautarile, prioritatile si l-a sprijinit in toate actiunile mai
mult sau mai putin incarcate de risc, intr-o lume tulbure, nedecantata inca, in care
existau prejudecati si neintelegeri fata de actiunile sale de avangarda. I-au
suportat pierderile si deznadejdile si l-au imbarbatat continuu in intreprinderile
sale. In al doilea rand, partenerii sai care desi aveau nevoie cotidiana de sprijinul
sau, au avut incredere si i-au suportat demersurile chiar daca pe moment nu-i
intelegeau scopul.
De ce i-ar fi teama? Ii este teama ca nu-i ajunge timpul pentru cate ar vrea
sa faca. Ii este teama ca cei din jurul lui care ar putea abandona increderea in
sistemul pe care il construim cu efort in Romania. Ce face pentru a depasi aceste
temeri? Sustine voluntar seminarii catre studenti, aratandu-le posibilitatile ce li se
deschid, se implica in activitati de advocacy, sustine lideri locali si nationali care
mentin vie flacara intreprinderii private.
Extravagantele lui cele mai mari sunt cele in care se implica pentru o idee
inainte de vreme. Pozitia de avangardist este pe de-o parte extrem de
energizanta dar este si extrem de dureroasa. Trebuie sa fi un om echilibrat si
dedicat cunoasterii pentru a nu abandona.
Admira persoanele curajoase, temerare, cautatorii si descoperitorii
(pionierii), cei care au abordari constructive. Se alatura lor, fara sa se gandeasca
prea mult.
Om de afaceri poate fi oricine care poseda calitati legate de inovatie,

226/279

disciplina proprie, echilibru, dedicare pentru lucruri bine facute, care nu se teme
de nou si careia ii place provocarea autodepasirii.
Succesul este un puzzle din actiuni bine facute si nu are limite!

Clinica - servicii medicale


Ceea ce nu te omoara te intareste...a fost deviza sa de pana acum. Corect
sau gresit, spunand acest lucru a reusit de multe ori sa treaca peste momentele
dificile gandindu-se ca ele il vor cali pentru mai tarziu.
In spiritul acestei gandiri optimiste a reusit sa faca fata vietii de spital, caci
este ceea ce si-a dorit dintotdeuna. "Daca ar fi sa o iau de la capat as face
acelasi lucru. Sunt o persoana energica, nu stiu daca este nativa aceasta energie
sau este una creata datorita ritmului in care traiesc. Zilnic incerc sa ma impart
intre familie, spital, clinica si nu in ultimul rand propriile mele placeri."
Florian Ipate nu considera ca este egoist in momentul in care spune ca
nimeni nu ar trebui sa uite sa se simta bine. "Si noi insine facem parte din viata
noastra. Cu toate acestea recunosc faptul ca imi este mai usor sa spun acest
lucru decat sa il fac. Saptamanal imi propun sa merg la gimnastica, la tenis, la
inot, la cumparaturi, cu copiii si sotia in oras, insa de fiecare data realizez ca ziua
nu are decat 24 de ore, iar saptamina 7 zile. Concluzia: mai renunt la unele si
altele. Nu reusesc sa le fac pe toate dar macar de 2 ori pe saptamana ma duc la
sport, iar in week-end mai iesim cu prietenii."
Cateodata ii este greu, dar nu se da batut. Dimineata este intotdeauna
contra cronometru pentru ca trebuie sa ajunga atat la Maternitatea Filantropia,
cat si la Spitalul Bagdasar Arseni. Povesteste cu mandrie ca dupa-amiaza da
consultatii la propria sa clinica, pe care a infiintat-o impreuna cu sotia sa, in 2003.
Clinica de chirurgie One Day ofera consultatii si interventii chirurgicale pentru
mai multe specialitati: ginecologie, ortopedie, chirurgie generala, flebologie,
chirurgie plastica.

227/279

Florian Ipate se ocupa de departamentul de ginecologie, in timp ce sotia


sa este medic ortoped. Dupa numeroase stagii in Germania, Ungaria, Franta si in
colaborare cu un medic german proprietarul unei clinici de "one-day surgery" a
decis aplicarea in Romania a acestui tip de asistenta medicala.
Clinica poseda doua sali de operatie complet echipate, rezerve de 1 si 2
paturi modern utilate, doua cabinete de consultatie, serviciu de radiologie si
ecografie, punct farmaceutic. Initiativa s-a dovedit fructuoasa, numarul pacientilor
nostri crescand an de an.
In clinica, interventiile chirurgicale folosesc metode tehnice moderne
(colposcopie, histeroscopie, laparoscopie, artroscopie) cu diverse tipuri de
anestezii (inclusiv anestezii generale).
Toate eforturile au fost facute in sensul dotarii cu aparatura moderna a
cabinetelor si in sensul crearii unei echipe de buni profesionisti si buni colegi care
se straduiesc impreuna pentru a oferi ingrijiri de inalta calitate. Florian Ipate
recunoaste faptul ca "de multe ori ma gandesc daca merita sa ne sacrificam atat
de mult pentru a crea un mediu in care sa muncim si mai mult. Nu a fost usor, nu
este usor si nu ma astept nici in continuare sa fie. Sacrificiile sunt mari, dar noi
speram ca nici rezultatele nu vor intarzia sa apara".
Dupa patru ani de functionare One Day a reusit sa convinga de faptul ca
era si este nevoie de acest tip de asistenta medicala - pacientii nu mai trebuie sa
suporte chinul unei nopti petrecute in spital pentru mici interventii chirurgicale.
"Deocamdata satisfactia noastra este satisfactia pacientilor nostri".
"In acest moment sunt fericit ca familia mea este unita, iar copii sunt
alaturi de mine si de sotia mea. Nu am fi putut reusi fara sprijinul familiei si al
prietenilor. Cred ca am reusit sa ajung unde am ajuns datorita perseverentei,
seriozitatii si faptului ca nu m-am indepartat de oameni. Incerc in permanenta sa
imi fac relatii noi si pe cat posibil incerc sa transform chiar si relatiile de afaceri in
relatii de prietenie. Nu stiu daca este bine dar cred ca doar asa putem sa
ramanem in continuare umani."

228/279

Consultanta, expertiza si audit financiar


Anul 1989 a fost o sansa pentru tinerii curajosi, decisi sa profite de
oportunitatile oferite de o piata libera. Impreuna cu cativa ingineri entuziasti,
economista Andreea Istrate a infiintat firma CUI PROD. Dorinta de a aborda noi
domenii a motivat-o in acumularea cat mai multor cunostinte, din anul 1995
lucrand in cadrul Centrului de Management iar ulterior, din 1996, la compania
internationala Stainless Steel International Ltd.
Experienta acumulata a determinat-o in anul 1998 sa-si dezvolte propria
afacere de consultanta, expertiza si audit financiar. In prezent, este foarte
multumita de aceasta hotarare, firma o satisface profesional, are multi clienti
fideli, cifra de afaceri se dubleaza an de an. Pentru ca este permanent
preocupata de formarea sa profesionala, a obtinut calificarile necesare pentru
expert contabil, cenzor independent extern - membra a CNVM - si auditor
financiar conform IAS, membra a Corpului de auditori. "Am reusit sa ajung unde
sunt cu sprijinul sotului meu si al colectivului cu care lucrez", spune Andreea
Istrate, adaugand: "Sa nu va inchipuiti ca tot ce am realizat a fost fara greutati,
fara sacrificii si renuntari", afirmatie pe care o regasim in toate interviurile cu
femeile de afaceri. Da, sunt sacrificii, sunt renuntari, dar satisfactiile sunt cu atat
mai mari.
Femeia de afaceri de succes isi doreste ca realizarile profesionale sa fie
armonios impletite cu realizarile in plan familial. Daniela are o fiica de 20 ani,
draguta, ambitioasa, cu rezultate deosebite la scoala, pentru care mama este un
exemplu. Dar aceasta multumire nu a fost suficienta si, cu un curaj pe care
putine femei care au o afacere de succes il au, si-a dorit inca un copil. Asa ca
femeia de afaceri foarte ocupata are acum si un superb baietel de doi ani. "Viata
mea a capatat un nou sens. Familia mea are acum o alta culoare, in care ne
adunam toti, obositi, dar fericiti ".

229/279

Activitatea Danielei nu se limiteaza la propria firma. Ea este membra a


Asociatiei Oportunitati de Afaceri pentru Femei din Romania, participand activ la
activitatea asociatiei prin participari la seminarii si conferinte organizate de catre
USAID in colaborare cu World Learning, de Centrul International pentru
Intreprindere Privata sau de catre Camera de Comert si Industrie a Romaniei si a
Municipiului Bucuresti. In martie 2005 a participat la Geneva la "Al doilea forum
al femeilor intreprinzatoare", la invitatia Comisiei Economice a Uniunii Europene
pentru Europa.
"Cand am absolvit Academia de Studii Economice din Bucuresti in anul
1986 nici nu visam sa pot avea propria afacere. Cand am devenit femeie de
afaceri mi-am implinit mai multe visuri, cel mai important fiind acela de a le oferi
copiilor mei un viitor".

Training de business
Am avut ocazia sa fac parte dintr-o generatie de baieti si fete pentru care
realizarea profesionala a insemnat un ideal de viata. Acest lucru mi l-au inspirat
parintii, dar mai ales marii profesori pe care i-am avut in anii de liceu. Am facut
liceul in provincie intr-o clasa cu 35 de colegi, dintre care aproape toti au luat
examenul la facultate. Imi aduc cu placere aminte de mediul competitional
prietenos din clasa noastra, ca de altfel si de focalizarea timpurie a colegilor pe
anumite domenii foarte stricte.
Desi am fost olimpic pe tara la matematica in clasa a XI -a de liceu, nu
mica le-a fost mirarea colegilor si mai ales dascalului nostru de matematica cind
a inteles ca sunt hotarit sa fac ASE-ul si mai ales Comertul. Dupa 22 de ani si
atitea schimbari de oportunitati si conjuncturi, nu imi pare rau pentru ce am ales.
Dimpotriva, cred cu sinceritate ca aceasta traiectorie m-a ajutat sa inteleg lumea
sociala, cu regulile si principiile ei scrise si nescrise si mi-a dat, in acelasi timp,
un pragmatism de care acum, cind lucrez independent, ma folosesc la maxim.

230/279

Cred cu fervoare si acum, ca am ales bine.


Am insistat poate disproportionat de mult asupra acestui aspect, deja
istoric, deoarece inclin sa cred ca aceasta este cea mai mare realizare a vietii
mele (scoala pe care am invatat-o), alaturi de faptul ca m-am casatorit cu o
femeie care a vazut in mine un prieten si un partener si toata viata m-a incurajat
si ajutat sa merg mai departe, sa incerc a fructifica oportunitatile si provocarile
care imi ieseau in cale.
Ca tot romanul, dupa 1992 am incercat diferite optiuni profesionale: de la
viata de cercetator intr-un institut de reputatie, mi-am incercat condeiul in
jurnalistica de specialitate, dupa care mi-am zis ca este cazul sa intru in
administratie si m-am mutat la un minister. In paralel, am inceput sa predau cu
ora la catedra de Marketing de la scoala mea draga (ASE-Marketing) - cu alte
cuvinte ma pregateam pentru o cariera didactica serioasa dar desfasurata in mod
traditional si putin spectaculos. Un an mi-a luat sa inteleg ca acolo sus "la
minister" cu mijloacele de care dispuneam nu puteam sa fac nici o schimbarea
asa cum as fi vrut, astfel ca dupa nopti de framintari m-am decis definitiv, voi
incerca sa fac ceva la "firul ierbii" si voi construi de jos.
Prima manifestare a spiritului de initiativa nu a fost intr-o companie, ci intrun ONG. Un proiect de pionierat desfasurat, in ceea ce ma priveste, in conditii
aproape dramatice (iata citiva indicatori: 60 de seminarii, in 25 de localitati din
tara, 1800 de persoane participante, 60 000 km parcursi cu microbuzul pentru a
ajunge la destinatiile relativ apropiate, la acestea adaugati avioane, trenuri
schimbate si veti avea o intreaga foaie de parcurs). Am uitat sa precizez ca
aceste cursuri au fost vindute, la un pret partial subventionat prin proiect.
Aceasta a fost piatra de incercare si formare a calitatilor de "vinzator de idei".
Nimic nu este mai frumos decit sa te intilneste peste ani cu persoane care
acum sunt mari sau mai modesti oameni de afaceri, dar stapini pe destinele lor
profesionale si sa ti se declare ca acela "a fost cursul care mi-a schimbat cursul".
Ramin vesnic debitor acestei sanse de a ma forma pentru o economie de piata,

231/279

formind pe altii. Acest lucru aproape ca mi-a impus sa fac ceva pe cont propriu.
Mi-am zis nu pot sa ma conduc dupa zicala " daca nu poti face ceva pe cont
propriu, atunci invata pe altii" definitie care de multe ori este data, mai in gluma
sau mai in serios, consultantilor. De asemenea, inclin sa cred ca am avut
dintotdeauna, poate si ceva genetic, o gindire antreprenoriala iar oportunitatile
mi-au venit in intimpinare astfel incit sa o transform intr-o atitudine si un mod de a
fi. Atunci cind m-am intilnit si cu conceptul de management de proiect, in mod
coroborat mi s-a potrivit manusa, deoarece imi plac atit "calatoriile intelectuale"
dar si mai mult imi place sa ajung la rezultate. Acestea sunt cele care imi
alimenteaza bateriile. Si nu de putine ori in acesti 10 ani de activitate pe cont
propriu a trebuit sa am "o sursa proprie de alimentarea a bateriilor". De altfel,
cred ca in consultanta si instruire niciodata nu stii cu exactitate cit dai si cit
primesti de la cei pe care ii servesti cu constiinciozitate.
Proiectul acesta de succes a fost urmat de un altul, iar eu am inteles in
acei ani ca daca este sa aduc ceva pe piata trebuie sa fie ceea ce eu credeam
ca stiu sa fac cel mai bine: instruire si consultanta. Multi din jurul meu vedeau
asta ambitios si utopic. Desi simteam acest lucru, nimeni nu m-a descurajat
declarat. Asa ca am pus piatra de temelie la Road International Consulting in
aprile 1995, si ca mai tot romanul fara cine stie stare, dar asa cum scriau cartile
de antreprenoriat si vedeam in casetele de la Small Business Adminstration, am
inceput "de acasa". Nu am dus-o atit de rau ca alti amici care porneau cu fax-ul
din fostul WC de servici sau din bucatarie, aveam marele privilegiu sa am o
camera in plus (obtinuta in fostul regim ca urmare a unor certificate medicale
pentru ca eram cercetatori). Ulterior, slava Domnului s-a inventat Internetul, care
m-a ajutat enorm in promovarea lucrului la distanta, extrem de potrivit pentru
serviciile pe care le furnizam clientilor. De asemenea, sunt dator sa multumesc
pentru promovarea unor noi concepte pe care in munca mea le-am valorificat la
maxim (lucru in echipa, echipe ad-hoc, lucru partial, colaboratori, baza de date,
externalizare, sub-contractare, in-house training, etc etc.).

232/279

In toti acesti ani am proiectat si organizat sute de cursuri de instruire pe


tematici dintre cele mai diverse, dar intotdeauna de actualitate, fiind pe marele
val cum s-ar spune. Acest lucru mi-a dat prilejul sa calatoresc atit in tara, cit si in
strainatate. Faptul ca am livrat training la scara nationala, mi-a dat prilejul sa
cunosc "ce inseamna tranzitia" in economia reala, sa intilnesc reprezentantii ai
mai vechilor si noilor institutii, sa fiu la curent cu "mersul treburilor" in intreaga
tara. Aceasta luare la cunostinta m-a obligat in schimb ca in cursurile mele sa nu
bat cimpii cu teorii sterile sau lucruri importate, ci sa incerc sa aduc o experienta
internationala dar, in acelasi timp, sa identific cu cursantii mei solutiile de care ei
aveau nevoie. Orientarea catre client si cerintele lui este cheia succesului. Intr-un
fel, aceasta experienta unica m-a transformat intr-un "avocat" sau cum au mi-au
spus altii al celor care au avut curajul sa se desprinda de structurile paternaliste
ale statului si sa aduca un plus de valoare ca liber intreprinzatori. Inca mai am
puterea sa cred ca intreprinderile mici sunt sansa acestei tari, cu conditia ca tara
sa se ingrijeasca de acel mediu sanatos necesar si sa vegheze la aparararea
liberei si onestei concurente.
Cursurile noastre sunt ancorate in realitatile acestei economii si de aici
cred ca vine unul din avantajele competitive. La aceasta s-ar adauga, ca in orice
domeniu al serviciilor, calitatea si amprenta profesionala, care face diferenta.
Pe scurt, cam atit despre mine si Road International Consulting, care cu
siguranta intra intr-o noua etapa de crestere. Scuze pentru tonul laudaros, dar
ne-ati oferit una din rarele ocazii cind iesim amandoi (eu si persoana juridica pe
care am creat-o) din anonimatul lucrului la scara mica.

Cabinet medical si farmacie


Laurian Ianculescu a preluat in 1996 o companie istorica, fondata inca din
1825 prin hrisov domnesc semnat de domnitorul Ioan Sandu Sturdza, care
acorda spiterului Anton Vorel dreptul de a deschide "o spiterie in Targul Pietrei,

233/279

pentru obsteasca inlesnire in treaba medicilor."


Mai inainte de toate a facut o analiza amanuntita a situatiei indicatorilor
financiari, a pietelor de desfacere si a stadiului tehnic al instalatiilor de productie
si a hotarat largirea gamei de produse fabricate prin abordarea de noi domenii
cum ar fi: cosmetice si unguente, produse nutritionale si suplimente alimentare, si
produse de uz balnear. "Doar suntem in secolul XXI, nu-i asa?".
"Noile investitii, mentionand aici instalatia de produse nutritionale,
instalatia de produse cosmetice si unguente, dotarea sectorului de cercetare cu
aparatura moderna de investigare, au fost finantate prin reinvestirea 100 % a
profitului realizat si prin credite bancare de pe piata externa. Creditul financiar
este un rau necesar, caci fara credite nu se poate concepe dezvoltarea firmei. Un
mare avantaj pentru firma a fost obtinerea, in semestrul I al anului 2004, a
certificatului ISO 9001."
Pentru a face compania mai credibila dar si mai transparenta, a creat
compartimente pentru asigurarea unor servicii specifice catre populatie. Astfel a
infiintat in chiar sediul companiei nu numai un Cabinet Medical unde medici
specialisti asigura consultanta in domeniul medicinii complementare, dar si o
Farmacie de unde pacientii isi pot procura produsele recomandate de medici.
Ca investitie imediata a creat o clinica in care tratamentul persoanelor se
face tocmai utilizand practicile medicinii complementare si tratamente profilactice
pentru mentinerea sanatatii organismului.
"Compania aplica azi noile tehnologii privind protectia mediului.
Tehnologiile de fabricatie sunt ecologice iar materiile prime - plantele medicinale
si aromatice - provin din culturi ecologice sau se recolteaza din bazine de flora
spontana nepoluate."
Astfel compania si-a atins obiectivul principal: fabricarea unor produse
calitative superioare concurentei de pe piata.
"Ceea ce iti bucura sufletul, atunci cand te gandesti la firma pe care ai
dezvoltat-o, este investitia in specialisti si recunoasterea profesionalismului

234/279

acestora. Pe de alta parte, productia insasi, care se bazeaza pe licente proprii,


utilizandu-se asa-numitul know-how atat in fabricatie, cat si in prestarea de
servicii.
Iar daca te gandesti la un principiu adecvat muncii tale prestate, atunci
acesta este risc, curaj si seriozitate fata de parteneri. Te consideri, in calitate de
director si nu numai, o persoana cu vointa puternica, avand capacitatea de
asumare a riscurilor. Este important sa te ocupi de ceea ce stii cel mai bine sa
faci si sa perseverezi."
Ce inseamna sa fii un manager bun? O persoana care are capacitatea de
a lua decizii, de a comunica, de a genera si de a intretine relatii umane. "Trebuie
sa stii ce sa faci, cand sa faci, unde sa aplici si cum sa aplici ceea ce stii. A fi
intreprinzator inseamna a-ti asuma riscul, a rezista la foarte multe presiuni
contextuale si interne, de la subordonati, de la parteneri de afaceri, de la banci,
ba chiar de la familie, etc. Libertatea individuala, libertatea de gandire sunt
indispensabile pentru un intreprinzator. Sa respectam dreptul roman care
precizeaza: dreptul si libertatea sunt considerate aerul si apa."
Pentru viitor Laurian Ianculescu isi doreste ca medicina complementara si
medicamentul natural sa daruiasca omenirii o perioada de liniste, de speranta si
de incredere. "Iti doresti ca fiecare locuitor al aceste planete sa fie constient de
miracolul natural, sa se reintoarca la natura si astfel sa fie binecuvantat de
izvoarele vietii."
"Lupta cu natura va fi de a descoperi PLANTA VIETII pentru a mentine
omul asa cum il defineste Shakespeare: Modelul desavarsit al fiintelor!
Frumusetea lumii. Echilibrul dintre OM si NATURA este realizat de catre SPIRIT
care doarme in pietre, viseaza in plante si se trezeste in OM."

Fabrica de paine si patiserie


Daniel Popescu a infiintat firma Pod Company SRL in anul 1994, din

235/279

dorinta de a-si dovedi ca poate mai mult. Inceputul a fost dramatic. Venea dintrun mediu total diferit - fiind profesor de limba engleza - si nu avea cunostinte in
domeniul afacerilor. "Dorinta mea era sa infiintez o scoala particulara de limba
engleza, mai ales ca beneficiasem de o bursa in Anglia si doream sa
impartasesc din experienta si cunostintele dobandite de mine in Anglia si altora
mai putin norocosi." Aceasta a fost intentia initiala. Pentru ca nu avea banii
necesari dezvoltarii unei afaceri stabile, a trebuit sa faca ceea ce faceau toti cei
care incercau sa-si suplimenteze veniturile in anii '90 si anume "comert cu tot
felul de nimicuri", activitate care i-a adus un oarecare castig. Tenacitatea si
nevoia de a ajunge la liman au dat rezultate. In trei ani incepuse sa faca investitii.
In 1997 a infiintat o fabrica de paine si produse de patiserie. In paralel, firma
oferea celor interesati servicii de transport intern si desfasura si activitatea de
comert en-gros si en-detail.
De atunci au inceput dezvoltarea firmei, crearea propriei retele de
distributie si investitiile in domeniul imobiliar. S-au achizitionat echipamente
pentru imbutelirea uleiului alimentar, precum si un atelier de tamplarie si un
complex de morarit.
Dimpotriva, a fost groaznic de greu din cauza lipsei de fonduri necesare
dezvoltarii, a concurentei cu care nu era obisnuit, a mentalitatatii oamenilor si
atitudinii acestora fata de munca, a lipsei de experienta. Nu i-a fost usor si pentru
ca legislatia romana este putin favorabila micilor ntreprinzatori si situatia
economica este instabila. Pentru a-si completa cunostintele, Daniel Popescu a
urmat diferite cursuri ca de exemplu cel organizat de Ministerul Afacerilor Externe
in Grecia; "Train the Trainers Programme for applied Management Marketing for
SMEs Managers", curs de initiere in afaceri, Barnstaple, North Devon, Anglia;
curs de tehnici moderne in vanzari -Brasov; Project Management Training
Exeter, Anglia si altele .
Din 2001, Daniel Popescu este membru fondator al Patronatului National
Roman - filiala Rasnov, asociatie care contribuie la crearea unui mediu specific

236/279

economiei concurentiale de piata prin sustinerea intereselor de ordin socioprofesional, economic si cultural ale membrilor sai, facilitand promovarea si
dezvoltarea activitatilor sectorului privat. Patronatul faciliteaza, prin intermediul
informatiei pe care o pune la dispozitia membrilor, accesul acestora la credite si
programe de finantare.
"Am dorit ca Patronatul sa ofere intreprinzatorilor ceea ce eu nu am avut:
asistenta de specialitate, informatii si instruire. Cel mai important lucru pe care lam invatat de la USAID a fost sa impartasesc cunostintele pe care le-am
dobandit si celorlalti membri si sa lucram cat USAID mai mult in echipa. Acest
fapt a dus la intarirea coeziunii asociatiei, iar vizitele consultantilor si ale boardului au contribuit la cresterea prestigiului nostru."
In aceasta perioada, asociatia beneficiaza de o finantare din partea USAID
pentru infiintarea a trei centre rurale de afaceri si organizarea de instruiri in
managementul proiectului. Impactul proiectului este major pentru ca astfel de
instruiri nu au fost organizate pana acum in zona.
Un alt proiect in derulare are finantare de la Banca Mondiala si presupune
infiintarea a doua asociatii ale producatorilor de lapte in judetele Mures si Brasov.
Daniel Popescu a fost si va ramane un dascal care are misiunea de a
transmite celorlalti cunostinte despre dezvoltarea capacitatii manageriale,
strategii competitive de marketing si managementul proiectelor.
"Am fost dintotdeauna un filolog si un romantic incorigibil. Motto-ul meu
este indemnul pe care Regina Isabela a Spaniei i l-a adresat lui Cristofor Columb
cand acesta a plecat sa descopere America : "Pluteste inainte si, daca pamantul
pe care-l cauti nu exista inca, Dumnezeu il va crea intr-adins pentru a-ti rasplati
indrazneala." Ma consider un norocos pentru ca am realizat mai mult in viata si
am datoria morala de a impartasi si celorlalti din experienta si cunostintele mele.
Cea mai importanta realizare din viata mea este fiul meu. Orice om este motivat
sa-si depaseasca limitele atunci cand are un copil bun. Calitatile necesare pentru
un om de afaceri sunt tenacitatea, credinta in ceea ce faci, dorinta ca dupa

237/279

fiecare din noi sa ramana ceva durabil si reprezentativ."

Turism rural
Eleonora Glodea a absolvit Institutul de Mine din Petrosani, Facultatea de
Mecanica, si a fost singura inginera din promotia ei (si nu numai) care a ramas
fidela meseriei invatate. In ciuda faptului ca era femeie, si-a gasit locul in
conditiile deosebit de grele ale mineritului din Valea Jiului si apoi la Salina Praid.
"In Valea Jiului am invatat sa respect oamenii cu care lucrez, indiferent de
functie, sa fiu receptiva la problemele tehnice, sa aplic solutii care sa prezinte
economii de materiale sau forta de munca pentru societatea unde lucram."
Astfel a continuat sa invete tainele meseriei de la inginerii mai in varsta,
citind mult si documentandu-se, astfel incat sa fie mereu in pas cu progresul
tehnic. Din pacate, baietelul ei s-a imbolnavit din cauza poluarii din Valea Jiului
si, pentru a-i salva viata, a fost nevoita sa se mute impreuna cu familia sa. "Cu
aceasta ocazie mi-am schimbat locul de munca si am devenit mecanic-sef la
Salina Praid, o mina care nu mai avea posibilitati financiare pentru achizitionarea
utilajelor performante cu care eram obisnuita."
Nimic nu a descurajat-o insa, asa ca Eleonora Glodea s-a apucat de
munca, a format o echipa de intretinere exigenta, capabila sa repare cu cheltuieli
minime utilajele aduse prin transfer, ridicand astfel nivelul tehnic de dotare. Isi
aduce aminte cu placere de acea perioada, pentru ca, asa cum spune: "cea mai
mare realizare de atunci a fost reproiectarea, reconditionarea si repunerea in
functiune a unei masini de extractie, scoasa de la fier vechi, care a mai functionat
18 ani in conditii de deplina siguranta."
Eleonora Glodea s-a gandit nu numai la utilaje, ci si la oamenii insisi care
lucrau subteran, facand tot posibilul pentru a imbunatati conditiile de munca.
In 1992, in paralel cu activitatea de inginerie, Eleonora Glodea a reusit
infiintarea unei mici intreprinderi, TUR-Transp, care in 1993 s-a transformat in

238/279

S.R.L., avand ca principal obiect de activitate turismul rural. "In aceasta perioada
am descoperit ce inseamna sa fiu intreprinzator independent, mi-am schimbat
meseria de inginer si am calcat pe terenul nesigur, plin de "capcane" al
privatizarii."
Organizand un nou tip de turism in Harghita si Mures, ea a reusit sa atraga
turisti din tara dar si din strainatate. Cu aceasta ocazie si veniturile populatiei din
zonele respective au crescut simtitor, in acelasi timp cu cresterea calitatii
serviciilor. In 1996 a deschis o agentie de turism, in care principalul sau
colaborator a devenit fiica ei, proaspat absolventa de facultate, si un restaurant
cu specific secuiesc, "Casa Tegdy". In acest fel a realizat un "model" despre
modul cum pot fi primiti turistii, cum sa fie atrasi de diferite programe originale si
cum sa imbunatateasca serviciile oferite. Si rezultatele nu au incetat sa apara: in
fiecare an cifra de afaceri a firmei a crescut din ce in ce mai mult.
Bineinteles ca, in paralel, Eleonora Glodea contribuit la promovarea si
intarirea ANTREC-ului, a organizat seminarii pe tema turismului rural, festivaluri
culinare dedicate sarmalelor, toate acestea in scopul promovarii turismului rural
si gastronomiei locale.
Asa cum marturiseste, nu ar fi reusit nimic fara sprijinul sotului sau care a
incurajat-o si care a asigurat familiei un trai decent. Dar viata a fost destul de
dura cu Eleonora Glodea. In anul 2002 o tragedie neasteptata i-a distrus familia:
si-a pierdut sotul si ca urmare a acestui fapt, a ajuns in pragul depresiei. "Am fost
nevoita sa ma retrag din munca, am simtit ca nu pot lucra in starea in care ma
aflam. Ceva totusi mi-a schimbat viata, anume faptul ca am devenit bunica. Iar, in
plus, suportul fetei si ginerelui meu m-a ajutat sa trec peste acest ingrozitor
obstacol, aratandu-mi ca sunt in stare sa continui munca inceputa si sa nu ma las
prada disperarii."
Si astfel Eleonora Glodea a reusit sa depaseasca acest moment. Iar acum
se simte foarte fericita datorita fiului sau cel mic, care este elev la liceu dar care
si-a exprimat deja dorinta de a-si continua studiile in domeniul turismului.

239/279

Eleonora Glodea se considera implinita profesional datorita crearii unui


nou mod de viata intr-o localitate rurala. Este fericita pe de o parte pentru ca
turistii au inceput sa recunoasca regiunea si sa aprecieze serviciile de aici, iar pe
de alta parte pentru ca a avut o experienta placuta in formarea multor
intreprinzatori locali. In acest fel a reusit sa creeze locuri de munca pentru tinerii
din regiune si sa-i determine sa nu se mai gandeasca la emigrare, ci sa incerce
sa faca ceva pentru tara lor.
"Cea mai importanta realizare din viata mea sunt cei trei copii care au
reusit, la randul lor, in viata. Apoi urmeaza S.C. Tur-Transp S.R.L. si casa mea."

Autor de manuale economice


Cartea ar trebui sa reprezinte pentru fiecare dintre noi o sursa de bucurie
si iluminare, adevarata hrana spirituala. Inainte de 1989 ea reprezenta pentru
fiecare un refugiu intelectual, o oaza de multumire si liniste sufleteasca.
Pentru carte a renuntat si Doru Neagu la placerile de zi cu zi ale unei vieti
obisnuite. Dupa ce a terminat, in 1987, Facultatea de Stiinte Economice (si nu
cea de Drept, pe care o visase) a profesat meseria de economist timp de 5 ani,
meserie considerata foarte valoroasa si bine cotata pe piata muncii.
Revolutia din 1989 a schimbat insa cursul vietii in toate domeniile de
activitate iar pentru Doru Neagu aceasta a insemnat o sansa imensa. "In 1992, in
martie, un foarte bun prieten al familiei, in casa caruia se duceau scriitori, artisti
plastici, muzicieni, un fel de "creier cultural in ilegalitate", ajuns impins de
evenimentele din decembrie 1989 "sef la Cultura" (in legalitate de data aceasta),
m-a intrebat daca nu ma intereseaza sa particip la un concurs pentru postul de
director la Centrul judetean de librarii. Fostul director fusese alungat de
sindicalisti si atmosfera era bine incinsa in acea perioada. Si, astfel, din nou
cartea Nu trecusera nici doi ani de la rasturnarea dictaturii comuniste si inca
erau dureros de vii in suflet si minte atat umilintele de tot felul pe care le traisem,

240/279

cat si dificultatile intampinate atunci cand doreai sa cumperi o anume carte. Imi
amintesc ca si cum ar fi fost ieri: aveam 29 de ani, mi se propunea un post de
director, dar niciodata nu m-am gandit daca voi fi capabil de o astfel de munca, ci
doar ca, in sfarsit, voi putea cumpara, si eu, si prietenii mei, cartile atat de
ravnite. Si cand ma gandesc cat de repede a disparut aceasta motivatie!"
Drumul inceput nu a fost deloc usor, de fapt dificultatile apareau rand pe
rand chiar in momentele cand Doru Neagu considera ca totul merge bine. Ceea
ce l-a ajutat insa in mod deosebit in noua profesie a fost tocmai calificarea de
economist. "Am reusit sa identific bine oportunitatile si sa le exploatez in folosul
meu."
Munca cu cartea era frumoasa, dar, paradoxal, Doru Neagu simtea ca
tocmai apropierea de carte il va indeparta de ea. "Cred ca e valabil in toate
domeniile. Si mai stiu ca lenea intelectuala e cea mai periculoasa forma de lene
pentru ca este foarte greu sesizabila. Multi suferim de ea, dar nu stim, nici noi,
nici ceilalti!"
Firma a avut succes, iar in august 1997, impreuna cu sotia sa (cu care se
casatorise imediat dupa terminarea facultatii) Doru Neagu a reusit privatizarea
firmei prin metoda MEBO, dupa care, in anul urmator, a deschis tipografia si
editura. Si astfel, ca un raspuns vehement dat intregii perioade comuniste, carti
de succes au inceput sa apara pe piata, carti care in trecut erau dorite cu ardoare
de majoritatea publicului cititor. Pe de alta parte, 2003 a insemnat extinderea
activitatii tipografiei prin finantarea PHARE in domeniul ambalajelor.
In afara de aceasta pasiune a cartilor, Doru Neagu si-a urmat si mai
vechiul sau principiu de a se perfectiona in diverse domenii de specialitate care o
interesau. Astfel, in urma propunerii prof. Aurel Ioan Giurgiu (in 1992) de a face
doctoratul in finante sub indrumarea sa, Doru Neagu a inceput cercetarile in
aceasta privinta. Apoi, pentru ca Universitatea Babes-Bolyai tocmai deschisese
la Bistrita un Colegiu Universitar si aveau nevoie de dascali, in 2000 si-a sustinut
teza de doctorat si a devenit lector universitar, apoi director al Colegiului. "Si asa

241/279

am scapat de angoasa lenei intelectuale: a trebuit sa citesc mult pentru a-mi


pregati cursurile si pentru a putea indruma studenti inscrisi fie la lucrari de
diplome, fie la teze de licenta.
Daca este greu? A fost greu, dar experienta mea practica a folosit
cursurilor, facandu-le nu numai credibile, dar si atractive pentru studenti, iar ceea
ce am citit pentru a-mi prepara cursurile- "Bazele managementului",
"Managementul resurselor umane", "Management comparat" sau "Finante
publice"- mi-a folosit in munca prestata la firma.
Iar pentru a nu se indeparta de meseria de baza (prima dragoste nu se
uita niciodata, nu?) Doru Neagu a scris doua carti care au fost publicate la
editura Polirom, "Management financiar in industria cartii" si "Bazele
contabilitatii", iar in urma unui concurs extrem de dificil a obtinut titlul de auditor
fiind, incepand cu 2003, membru in Camera Auditorilor din Romania.
Cand este intrebat cum reuseste sa faca totul, sa fie si acasa, si la firma,
si la universitate, Doru Neagu raspunde simplu: "organizandu-mi foarte bine
timpul, facand cu pasiune si placere totul si avand norocul de a fi parintele unui
copil perfect."
Singura teama adevarata in viata sa a fost insa posibilitatea de a rata
cresterea si educatia fiicei sale, Ioana. "Nu le-am ratat, in schimb am ratat timpul
pe care l-as fi putut petrece cu ea. A stat mult timp singura si doar observatia
unui bun prieten, facuta acum multi ani, mi-a risipit teama. Mi-a spus: Tu stai
putin cu Ioana, dar comunici foarte bine cu ea. Asa incat, cu riscul de-a rosti un
cliseu, sunt convins ca fiica mea este cea mai mare realizare din viata mea. Stiu
ca ea este viitorul meu asa cum tot trecutul si prezentul meu sunt pentru viitorul
ei."
Si Doru Neagu nu este numai o singura data norocos. Se considera de
doua ori norocos pentru ca lucreaza la firma cu o echipa formata din oameni
devotati, harnici si care au mare incredere in el. "Fara ei toate planurile mele ar fi
ramas doar pe hartie. Cred cu toata convingerea ca oamenii, alaturi de informatii,

242/279

sunt cel mai valoros capital intr-o firma si ca succesul in afaceri are legatura cu
echipa. Iar eu am o echipa cu o cultura organizationala din care am eliminat (cat
este posibil) minciuna, lenea, lipsa de respect si am incurajat prietenia, spiritul de
echipa, responsabilitatea asumata."

Cabinet de arhitectura
Timiditatea copilariei este departe de tot ceea ce astazi trebuie sa
intreprinda arhitectul Alina Stancescu. Poate ca o mica parte din succesul sau se
datoreaza tocmai acestei sensibilitati, educate apoi prin comunicarea cu parintii,
dar mai ales cu prima sa invatatoare, de la care a invatat sa transforme ambitia si
constiinciozitatea intr-o dorinta de succes. Faptul ca profesia sa, ca si munca de
zi cu zi, are ca principal motor pasiunea pentru arhitectura, este una dintre cele
mai importante realizari, care ii ofera bucuria de a obosi placut.
Viata ambitioasei arhitecte a devenit mai interesanta o data cu luarea
deciziei de a-si infiinta, impreuna cu sotul sau, de asemenea arhitect, propria
firma de proiectare-arhitectura, consulting investitii si proiectare-coordonare
generala. Curajul asumarii independentei, ceea ce a insemnat o miza noua,
interesanta, incitanta, precum si acumulari de cunostinte noi, a avut la baza
diferitele experiente si incercari acumulate pe parcursul a peste 15 ani de
practica in marile institute de proiectare si mai ales in anii 1991-1993, care au
reprezentat cea mai intensa perioada a carierei sale de salariat. "Orice
schimbare de profil in activitate inseamna o incercare, un obstacol nou de
depasit dar si oportunitatea de a acumula noi competente. De aceea, cariera
mea a fost presarata cu multiple asemenea incercari, asumate cu intentia
explicita de a acumula cunostinte si experiente diverse. "
Castigarea unui concurs de proiectare pentru "Amenajarea si Extinderea
Hotelului Scala din Mangalia" a insemnat pentru Alina Stancescu si echipa ei
momentul de cotitura in abordarea profesionala si manageriala. O data cu

243/279

inceperea lucrarilor de executie, s-a pus in evidenta zidul de sud-vest al cetatii


antice Callatis, pe care era de fapt asezat vechiul hotel, in prezent Hotel
President. Descoperirea valoroaselor vestigii antice, inclusiv in zona in care urma
sa se extinda zona de restaurant, spatii tehnice si alte dotari, a transformat un
proiect obisnuit, intr-o conjunctura de exceptie, in care efortul financiar asumat
de beneficiar a fost sustinut de intreaga echipa de proiectare printr-un efort de
creatie deosebit, facut cu multa pasiune, cu placerea si nu in ultimul rand
noutatea unui atat de incitant subiect, rezolvat din punct de vedere conceptual
prin inglobarea vestigiilor intr-un nou ansamblu, cu expresivitate moderna,
grefata pe dovezile existentei antice. A fost o provocare stimulatoare nu numai
din perspectiva conceptiei arhitecturale dar si din punct de vedere managerial si
al muncii in echipa, in al carei rezultat se simte pasiunea investita in tot ceea ce
s-a facut.
A urmat apoi colaborarea cu firme cu capital strain, conduse de specialisti
cu experienta in mecanismele si exigentele economiei de piata in domeniul
executiei in constructii civile si industriale- "Coifer"(Italia), cat si al
managementului de proiect- Gleeds (Marea Britanie), cu scopul principal de a
dobandi, prin practica, experienta colaterala necesara activitatii in domeniul
proiectarii .
Lansarea in activitatea independenta a insemnat si o activitate
pluridisciplinara complexa si continua, in care managementul, marketingul,
proiectarea complexa, evidentele contabile sau urmarirea executiei se impletesc.
Convingerea femeii de afaceri Alina Stancescu este ca toate problemele se pot
rezolva cu rabdare si putere de munca. Poate de aceea temerea sa cea mai
mare este legata de eventualitatea pierderii acestui dar care este puterea de
munca iar calitatile cele mai importante pe care le apreciaza este harnicia si
loialitatea.
"Admir cel mai mult oamenii care isi fac datoria de a-si pune in valoare cat
mai bine abilitatile personale spre binele celor din jur. Cred ca pentru a avea

244/279

succes, in orice domeniu, o femeie trebuie sa posede puterea de munca si


tenacitatea barbatilor dar si sensibilitatea si intuitia specific feminina."

Patiserie-cofetarie
Scurt timp dupa Revolutia din decembrie 1989, libertatea si democratia
castigate cu sange au inceput sa se transforme in spinosul drum al economiei de
piata, drum pe care l-au parcurs in timp atatea tari vecine.
A inceput restructurarea intreprinderilor care au devenit dintr-o data
nerentabile. Astfel, incet dar sigur, si Intreprinderea de Industrializare a carnii
Neamt se indrepta spre acelasi final: falimentul. Oamenii erau trimisi in somaj
(din ce in ce mai multi) iar sectiile erau inchise una cate una.
Acestea au fost cauzele pentru care Dragos Roth a infiintat o patiseriecofetarie. Dupa cum povesteste insusi Dragos Roth, amintindu-si foarte bine
acea perioada: "Trebuia sa luam o hotarare: ce vom face, cum ne vom descurca
in hatisul economiei de piata care incepuse sa se intrevada Asa am pus pe
picioare o afacere mica cu un laborator de cofetarie - patiserie si cateva spatii
comerciale pe care le inchiriam in pietele orasului si in zone comerciale de
cartier."
Acest laborator a devenit insa inceputul adevaratelor afaceri ale Dragos
Roth. Visul lui era totusi construirea unei sectii de preparate din carne, poate
tocmai pentru ca era foarte constient de lipsurile si de ororile fostului regim
politic. Dorea sa puna in practica ceea ce vazuse si admirase in diverse
supermarket-uri din afara. Pe de alta parte, experienta din vechea intreprindere il
indemna sa realizeze pentru oameni ceva nou. Astfel a iesit la lumina ideea unor
unitati de alimentatie publica gen fast-food si a unor restaurante care sa fie
aprovizionate cu cele mai bune produse din carne din sectia proprie.
"Asa am inceput propria noastra afacere, eu si sotia mea, doi oameni
obisnuiti dar care muncesc din zori si pana in noapte, care nu au sambete,

245/279

duminici sau sarbatori legale."


S-a constituit astfel firma CarnProsper S.R.L. care are o sectie proprie de
preparate din carne comercializate atat pe pietele din Moldova, cat si pe cele ale
marilor retele internationale de supermarket: Metro, Billa, Rewe, Selgros,
Carrefour etc.
Si nu s-a oprit aici; firma are de asemenea doua unitati de alimentatie
publica: fast-food si restaurant, un motel dat in folosinta si un hotel de categoria
"lux" in constructie care va fi finalizat in decursul acestui an, incluzand tot
confortul si dotarile corespunzatoare acestei categorii. Si pentru ca se doreste ca
totul sa fie realizat ca in tarile capitaliste cu mult mai multa experienta in
domeniu, firma CarnProsper S.R.L. a amenajat si o arena de tenis ultramoderna
si sali de gimnastica. Ba chiar exista si un proiect in derulare, o piscina
acoperita, cu dotari moderne, unde in viitor se vor desfasura o serie de
concursuri la nivel national si international.
Ca pentru orice activitate de succes, toate realizarile au insemnat munca,
abnegatie, vointa si multe renuntari. Ceea ce poate fi sigur in ceea ce-l priveste,
Dragos Roth este ca totul a fost realizat cu vointa si curajul de a reusi, niciodata
cu teama sau regret. Bineinteles ca se considera "un om realizat, implinit" care a
reusit totul in viata datorita mintii si daruirii.
Vorbind, in general, despre oameni, Dragos Roth recunoaste ca isi
selecteaza cu grija salariatii, "nu angajez niciodata oameni de proasta calitate
morala pentru ca urasc minciuna, prostia si lenea."
Tine la salariatii sai si incearca sa ii ajute atunci cand se poate, fiind in
permanenta in mijlocul lor si implicandu-se in viata firmei. "Sunt mereu in mijlocul
productiei, ma implic in toate problemele de productie, management, calitate,
pentru ca numai asa stii in orice clipa totul despre firma ta, stii ce gandesc
oamenii, stii sa selectezi idei bune chiar si de la muncitorul necalificat dar care
are, poate, alta experienta de viata."
Bineinteles ca nu se va opri aici. Dupa cum afirma, mai sunt multe de facut

246/279

in privinta firmei, a pastrarii calitatii produselor si serviciilor si a competitivitatii lor


pe piata. "Nu ne plangem de munca, fara ea nu am putea trai iar existenta
noastra ar fi inutila, iar marele vis este ca baiatul nostru sa preia mesajul pe care
i-l transmitem prin tot ceea ce facem si sa duca mai departe, prin tineretea,
puterea de munca si inteligenta lui, renumele firmei noastre castigat cu cinste,
corectitudine si munca, foarte multa munca."

Advertising
"Exista cuvinte care iti pot defini intreaga viata." Replica aceasta, rostita in
Azilul lui Gorki, nu se potriveste decat acelora care au trait tot timpul printre
oameni. Iar Alin Preda nu a stat nicidecum singur.
A avut o copilarie si grea si frumoasa, pentru ca era inconjurat de 5 frati, o
duzina de verisori si verisoare, intr-un cuvant, o familie numeroasa. Pe de alta
parte, in ciuda faptului ca era numeroasa, sau tocmai din aceasta cauza, se
putea vorbi de o veselie permanenta, pentru ca familia se intrunea cu sfintenie la
fiecare onomastica si la toate sarbatorile traditionale romanesti. "Cand ajungi sa
te bucuri de atata lume la o varsta frageda, te pui in slujba oamenilor. Iti dedici
intreaga adolescenta pregatirii profesionale pentru a fi dascal si-ti alegi o
gradinita unde sa le fii de folos celor mai tineri dintre oameni. Ca sa-i intelegi si
mai bine te indragostesti si te casatoresti pentru ca apoi sa ai un copil, Oana, cu
care sa inveti din nou, pas cu pas, mersul vietii. Cand simti ca te poti epuiza din
cauza monotoniei profesionale, te servesti de un moment istoric fast - o revolutie,
de exemplu - si-ti alegi un domeniu in care sa te afli tot timpul printre oameni."
Nici o masa fara peste! Asa suna cel mai popular slogan publicitar, rostit
ca o porunca prin anii '80. Multi dintre cei care s-au implicat in industria
comunicarii comerciale l-au rostit dupa aceea ca pe un fel de piei, drace! Usor de
zis, dar imposibil de rezolvat atunci cand nu te implici.
Alin Preda a intrat in afaceri ca actionar unic la street advertising, cea mai

247/279

importanta agentie de publicitate din Sibiu. Asistata de Dana ("o sotie care stie
ce-i suta de lei") si de Oana ("o fiica cu importante implicari in lumea
calculatoarelor"), Alin Preda a fondat o agentie pentru comunicarea intre oameni.
Cu oameni Omul- ce cuvant minunat!
"Putine activitati te aduc atat de aproape de oameni de diverse culturi,
facturi etc. Cateva marci importante si-au dat brandurile pe mana agentiei street
advertising: Antares, CETGovora, Diana, Inteligis, Magic, Oltchim, Vol Design.
Performantele lor comerciale au determinat viata oamenilor. Asa trebuie sa si
gandesti cand te implici in publicitate: soarta multor oameni - producatori sau
consumatori - este legata si de succesul unei campanii de comunicare."
Nu trebuie sa te avanti prea departe in lumea publicitatii pentru a observa
ca la tot pasul te lovesti de artisti. Sensibili, dezorientati intr-o tranzitie prelungita
artificial, suspiciosi dar neinchipuit de talentati, pictorii, graficienii, sculptorii,
sticlarii, ceramistii se plang de dezarticularea pietei romanesti din care lipseste
veriga comerciala care sa-i lege de colectionari. La randul lor, colectionarii
reclama lipsa canalelor de comunicare cu artistii si cu proprietarii de arta veche si
de antichitati.
Oamenii au tot timpul nevoie de comunicare si, daca tot te-ai implicat in
afaceri care tin de comunicare, o galerie virtuala pare a fi o solutie buna pentru
problemele fiecaruia. "Se cheama ca acum comunici cu mai multa lume decat tiai fi putut inchipui vreodata: cu toata lumea! Primesti zilnic zeci de e-mailuri,
negociezi cu oameni niciodata vazuti, livrezi opere de arta. Echipele din jurul tau
invata din mers sa comunice in cat mai multe limbi de circulatie internationala,
dar in special in limbajul artelor."

Consultanta in afaceri si instruire manageriala


"Succesul? Sunt convinsa ca niciodata nu voi atinge succesul deplin,
pentru ca intotdeauna voi dori mai mult."

248/279

Femeia de afaceri de succes Gabriela Zahiu considera ca varsta de 40 de


ani este momentul propice pentru a evalua realizarile obtinute pana in prezent si
a stabili obiectivele pe care doreste sa le atinga in viitor. Asadar
Absolventa in anul 1989 a Facultatii de Tehnologia Constructiilor de Masini
din cadrul Universitatii Transilvania din Brasov, inginera Gabriela Zahiu a
considerat in anul 1995 ca poate face mai mult decat activitatea pe care o
desfasura in cadrul Intreprinderii de Utilaj Greu pentru Constructii din Brasov.
Astfel, cu un efort financiar deosebit pentru acea vreme, a urmat cursurile
organizate de Institutul Roman de Management impreuna cu Scoala Superioara
de Comert din Marsilia pentru o perioada de sase luni. Cu aceasta ocazie a aflat
despre economia concurentiala, despre ceea ce inseamna management,
marketing, strategie si resurse umane si a realizat ca acest domeniu este
necunoscut pentru economia romaneasca si ca va deveni in scurt timp esential
pentru dezvoltarea oricarei firme. Din acel moment, Gabriela Zahiu a pornit pe un
drum nou, construindu-si o noua cariera.
Primul pas a fost sa se indrepte spre domeniul instruirii manageriale, caci
pentru a oferi consultanta in afaceri trebuia sa isi construiasca o experienta
solida. Prin urmare, a participat la cursul Managementul Resurselor Umane
organizat de Crown Agents din Marea Britanie si, ulterior, la cursurile organizate
de Open University Business School prin CODECS Romania. Investitia in
formarea sa profesionala s-a dovedit rentabila, caci in anul 1998 a infiintat
propria sa firma de consultanta in afaceri si instruire manageriala: Team
Consulting S.R.L.
Gabriela Zahiu este directorul si actionarul unei firme in plina dezvoltare.
Are o echipa profesionista, care se perfectioneaza continuu, invatand din fiecare
proiect. Are clienti mari, ca de exemplu reprezentanta PFIZER in Romania,
LaborMed Pharma sau Sindan Romania, dar nu a ocolit nici clientii medii sau
chiar mici. "Am avut in viata ocazii pe care le-am fructificat, am avut ocazii pe
langa care am trecut precauta, am avut momente de satisfactie dar si momente

249/279

de deznadejde. Nu mi-a fost frica sa renunt la siguranta zilei de maine, daca


acest lucru nu se potrivea cu visul meu. Sunt acum directorul si actionarul unei
firme in plina dezvoltare, sunt sotie fericita langa un barbat deosebit, sunt mama
devotata a doi copii pe care ii sprijin zi de zi. Nu am timp sa ma opresc din drum
si ma lupt zi de zi pentru ca, peste cativa ani, sa ating ceea ce mi-am propus".
Viziunea firmei este strans legata de succesul partenerilor nostri. Si pentru
ca succesul inseamna bani, banii ajuta la dezvoltare, iar dezvoltarea necesita
schimbare, noi ne propunem sa oferim solutii eficiente si personalizate pentru a
asigura succesul clientilor nostri. Acest deziderat il sustinem prin valori morale
care ne caracterizeaza, si anume: loialitate fata de partenerii de afaceri,
responsabilitate fata de solutiile pe care le vom oferi clientilor nostri si
profesionalismul echipei de lucru. Toate acestea ne vor ajuta sa indeplinim
misiunea pe care ne-am propus-o pe termen lung, aceea de a ajunge lider de
piata in domeniul consultantei manageriale oferite intreprinderilor mici si mijlocii
din zona noastra de interes.

Industrie textila
Marian Stanica a absolvit Facultatea de Industrie Usoara din Iasi in anul
1972, devenind astfel inginer textilist. Perioada de dinainte de 1989 nu i-a oferit
sansa de afirmare, dar a inceput sa-si creeze un renume dupa anii '90 si in
special din anul 1997, cand a reusit privatizarea societatii Steltim. A platit datoria
la stat in doar trei ani si a realizat apoi investitii de 2 mil. USD pentru dezvoltarea
activitatii firmei.
Drumul spre succes nu a fost usor, dar perseverenta si uneori chiar
indrazneala l-au ajutat sa mearga inainte. "In atentia mea, de-a lungul vietii, a
fost munca de calitate, disciplina si in special cunostintele profesionale pe care
am incercat sa le imbunatatesc, de la an la an, cu tot ce aparea nou in domeniu."
A devenit in scurt timp Director General la SC Steltim SA, societate care

250/279

se ocupa cu realizarea de palarii elegante, din par de iepure si lana, palarii nu


numai pentru femei si barbati, dar si pentru copii, realizarea de berete civile si
militare si confectii din tesaturi de lana, in, bumbac. In prezent, din totalul
productiei, 75% se realizeaza pentru export in Germania, Austria, Italia si SUA.
Pentru a reusi in afaceri, Marian Stanica a stiut sa-si urmeze mai intai de
toate vocatia, apoi sa treaca peste obstacolele unei economii de piata aflata si ea
la inceput de drum. Pe de alta parte, curajul de a indrazni ceva nou (de exemplu,
privatizarea insasi) si perseverenta l-au condus la nivelul la care se afla acum, la
renumele si la statutul social actual. Dupa cum spune, "viata unui om de afaceri
nu se poate caracteriza doar in cateva fraze. Trebuie observata o zi grea de lucru
care incepe cu problemele de aprovizionare, de productie, de calitate a
produselor, de organizare si pana la cele financiare, probleme care trebuie
urgent rezolvate si pentru care trebuie date solutii ce presupun un grad marit de
implicare in insasi viata societatii."
"Dupa realizarile profesionale am reusit sa am si o viata normala, cu
satisfactii si impliniri. Cea mai importanta reusita in viata mea personala a fost
fetita mea iar acum ma bucur nu numai de ea, ci si de nepotica mea, Harietta."
Fiind incercat in drumul spinos spre privatizare, Marian Stanica recunoaste
ca admira in viata oamenii care reusesc cu forte proprii si care se dedica muncii
cu adevarat, sacrificand multe din placerile vietii. Iar in ceea ce priveste omul de
afaceri, "ca sa reuseasca, el ar trebui sa fie in orice moment gata pentru orice
sacrificii, trebuie sa dea dovada de profesionalism, de indrazneala si de intuitie,
si sa nu se lase intimidata. Pentru mine de multe ori activitatea profesionala a
avut prioritate fata de familie. E bine? E rau? Nu stiu. Dar viata cu siguranta imi
va demonstra."
Pe de o parte, Marian Stanica este constient de faptul ca are defecte,
specifice fiecarui om, fiind uneori prea emotiv, alteori prea impulsiv atunci cand
cei din jur depasesc bunul simt. Pe de alta parte, se considera un barbat activ
pentru ca "imi place mult sa calatoresc, sa ascult muzica clasica (pentru ca ma

251/279

linisteste), sa conduc masina si sa dansez. Pe scurt, imi place VIATA."


Chiar daca nu mai are timp pentru citit, spera ca va recupera acest timp
peste ani, cand se va retrage din activitatea profesionala. Acum incearca sa
invete lucruri noi si interesante din cartea "Secretele succesului", de Dale
Carnegie.

Industrie alimentara
Activitatea Amanda Vintiloiu a inceput in cadrul firmei S.C. Amanda S.R.L.,
o firma (asa cum se va vedea) cu o evolutie interesanta atat ca domeniu de
activitate, cat si din punctul de vedere al indicatorilor economico-financiari.
Compania a fost infiintata in anul 1993 avand ca principal obiect de
activitate comercializarea produselor alimentare si nealimentare prin magazinul
propriu din Slatina. Ca urmare a veniturilor realizate din aceasta activitate a fost
posibila, in 1999, punerea in functiune a Fabricii de mezeluri, fabrica ce a fost
dotata cu echipamente de productie performante, importate in special din
Germania. Calitatea produselor oferite pe piata a dus la cresterea volumului
vanzarilor si implicit a cifrei de afaceri si a profitului, ceea ce a permis
dezvoltarea si redimensionarea activitatii firmei prin reinvestirea profitului.
Fiind actionar principal, Amanda Vintiloiu a stiut sa profite de succesul
firmei S.C. Amanda S.R.L. si sa dezvolte, in timp scurt, activitatea acesteia.
Astfel, in 1999, a deschis primul magazin, Amanda-NORD iar in 2000, prin
asocierea cu dna. Elena Ionescu, tehnolog chimie alimentara, a infiintat
societatea Amanda PROD S.R.L. avand ca obiect de activitate cresterea si
abatorizarea animalelor precum si productia de preparate din carne.
Succesul a fost cel scontat si a dus, inevitabil, la deschiderea, in 2001, a
celui de-al doilea magazin propriu- Supermarket Amanda- Liliacul, magazin
modern cu dotari de nivel european.
La inceputul anului 2002 Amanda Vintiloiu a cumparat, in urma licitatiei

252/279

organizate de catre FPS Olt, pachetul majoritar (86,4%) din actiunile SC CARolt
SA (fosta intreprindere de industrializare a carnii). Astfel, din 2002, in urma
asocierii in participatiune cu SC CARolt SA, activitatea de productie s-a transferat
in spatiile acesteia din urma, permitand astfel cresterea capacitatii de productie si
a spatiilor de depozitare. In prezent capacitatea de productie a firmei este de cca
600 tone/luna. Bineinteles ca pentru un asemenea succes au fost necesare si
investitii de genul modernizarii sediului administrativ si a spatiilor de productie si,
in special (cel mai important, poate), dotarea sectiilor de productie cu utilaje noi
performante importate din Germania si Elvetia.
Si aceasta nu a fost totul. Amanda Vintiloiu a mai deschis un magazin
alimentar la poarta fabricii, Amanda-Bujoreni, iar in 2003 s-a reusit popularea
fermei pentru cresterea animalelor-bovine si porcine-ferma Balanesti. Tot in anul
2003 are loc si modernizarea magazinului alimentar Carolt-Nord si transformarea
lui in supermarket, spatiile acestuia fiind puse la dispozitia SC Amanda SRL; ca
urmare a cresterii productiei s-a realizat imbunatatirea activitatii de distributie a
produselor din carne prin achizitionarea unor autoutilitare dotate cu instalatii de
frig. Pe de alta parte, pentru valorificarea laptelui rezultat de la bovinele din ferma
proprie s-a deschis o sectie de prelucrare a laptelui.
Pe parcursul anului 2003 firma Amanda participa la un proiect de protectie
a mediului finantat de catre Ministerul de Externe din Austria- ECOPROFIT.
Tot in 2004 Amanda Vintiloiu deschide in Sibiu, in scopul valorificarii
productiei, un nou punct de lucru care are ca obiect de activitate prestarea de
servicii de hranire a efectivelor unei unitati militare. In urma participarii firmei
Amanda SRL la programul "Marca de Calitate" pentru preparatele din carne,
program lansat de Asociatia Romana a Carnii, se reuseste obtinerea omologarii
"Produs Marca de Calitate" pentru cateva produse ale firmei. Iar in 2004 se
obtine certificarea Sistemului de Management al Calitatii conform standardului
SR EN ISO 9001: 2001. Si tot in acest an Amanda Vintiloiu deschide un nou
supermarket in Rm. Valcea, Amanda- Hermes.

253/279

Scurtul istoric al firmei Amanda SRL prezentat mai sus nu a facut decat sa
prezinte fata actionarului unic Amanda Vintiloiu. Conform spuselor sale,
experienta traita alaturi de sotul sau, cu care a lucrat in cadrul firmei, a contribuit
esential la definirea carierei sale. "Abordarea afacerii din punctul de vedere al
mamei si gospodinei m-a ajutat sa vin in intampinarea cerintelor clientilor nostri,
respectand intotdeauna principiul "Clientul nostru, stapanul nostru."
Desi prinsa intr-o economie cu concurenta neloiala si cu instabilitate in
domeniul legislativ, firma Amanda S.R.L., datorita actionarului sau unic Amanda
Vintiloiu, a reusit sa supravietuiasca, sa reziste pe piata (obtinand rezultate de la
an la an mai bune), sa-ti creeze un renume puternic si sa-si urmeze intotdeauna
motto-ul: "Produse si servicii ireprosabile."
In ceea ce o priveste, Amanda Vintiloiu admira foarte mult "persoanele
hotarate care stiu exact ce vor in viata ti care in final isi ating scopul, dar nu
indiferent de mijloacele folosite. La toti colaboratorii nostri, furnizori sau clienti,
apreciez in mod deosebit corectitudinea si cinstea si detest minciuna."
Sa o lasam pe Amanda Vintiloiu sa se prezinte: "Este foarte greu sa
descrii o femeie de afaceri cu calitatile si defectele ei, dar nu trebuie sa uitam
niciodata ca si ele sunt in primul rand oameni- femei, mame, gospodine. Timpul
pe care il ocupa afacerile creste cu dimensiunea ei si de multe ori, din pacate,
mai ramane foarte putin timp pentru familie sau pentru copii. Am incercat ca in
momentele dificile sa fiu alaturi de cele doua fiice ale mele, dar au existat si
momente importante din viata lor in care, din pacate, nu am putut fi alaturi de ele,
si sunt constienta ca acele momente nu se vor mai intoarce. Pe fetele mele, insa,
le consider ca fiind cea mai mare realizare a mea si sper ca si pe viitor ele sa fie
cea mai mare bucurie a vietii mele. In putinul timp liber pe care il am incerc sa
imbin activitatea de familie cu unele mici placeri pe care mi le mai permit: o iesire
la iarba verde, un film, o carte buna si un mai vechi hobby al meu, goblenul."

254/279

Industrie textila
Dorel Plaiasu este una dintre persoanele care a fost nevoit, impreuna cu
parintii, sa paraseasca satul natal in urma colectivizarii si sa se stabileasca la
oras (respectiv in Hunedoara). Dar satul, viata linistita de la tara, natura, traditiile
si obiceiurile romanesti i-au ramas vii in minte si dragi in suflet.
Toate vacantele petrecute "acasa" la bunici, unchi, matusi (care-si
castigau existenta din munca la CAP si pe langa casa) l-au facut pe Dorel
Plaiasu sa "prinda" vremea in care fetele trebuiau sa-si faca zestre pentru a se
putea marita. Nu era gospodarie unde sa nu se cultive canepaAcum toate sunt
amintiri, dar ele m-au calauzit mereu si n-am vrut sa renunt la ele."
Urmarit de dorinta de a pastra traditia populara si de a o face cunoscuta,
Dorel Plaiasu a infiintat, in 1993, firma IFP, realizand apoi prima colectie de
imbracaminte ecologica, "Tendinte in artizanat" cu influente din arta populara
romaneasca. Au urmat apoi si alte colectii, "Eco-nauta" sau "Dor" cu tesaturi din
fibre naturale romanesti, in special canepa.
Si cum moda inseamna, la urma urmei, spectacol, in anul 2003, cu ocazia
zilei de 1 Iunie (Ziua Copilului), Dorel Plaiasu, prin firma IFP a realizat
spectacolul "Intoarce-te la natura", o prezentare de moda in colaborare cu
formatia Ro-Mania, careia de altfel ii asigura tinuta de seara.
Chiar daca firma IFP asigura vestimentatia formatiilor de muzica etno
activitatea sa nu se opreste aici. Ea este promotoarea vestimentatiei scolare
moderne. Asa cum spune insusi Dorel Plaiasu, "prin modelele create si
combinatiile de culori am reusit sa cream o traditie in scolile de elita din
Timisoara, Arad, Sibiu. Iar firma IFP-Junior din Sibiu realizeaza comenzile si
asigura continuitate si exclusivitate."
"In 2005 ne-am completat oferta cu jucarii textile ce reprezinta eroi din
povestile romanesti "Capra cu trei iezi", "Punguta cu doi bani", "Ursul pacalit de
vulpe" etc. Sunt jucarii cu broderie manuala pentru care am obtinut acreditare

255/279

ecologica si in ceea ce priveste nou-nascutii. Noi le oferim copiilor de la 0


la100 de ani."
Iunie 2004 a insemnat pentru Leontina Doroiman constituirea firmei
Canepa, firma ce are ca obiect de activitate relansarea culturii de canepa,
prelucrarea si promovarea canepii romanesti. O parte a acestui proiect, denumita
"Drumul canepii pe Valea Almasului", este realizata in colaborare cu Directia de
cultura a judetului Salaj si a Centrului de consiliere rurala pe probleme de traditii
si mestesuguri din satul Galgaul Almasului.
Succesul a fost realizat cu suportul familiei dar mai ales prin munca
asidua. In viata Dorel Plaiasu se teme doar de razboi si detesta minciuna si
alcoolismul.
"Ce calitati trebuie sa posede un om de afaceri pentru a avea succes? Pai,
moralitate, farmec, inteligenta, intuitie, harnicie"
Considera ca cele mai importante realizari din viata lui sunt copiii (Adrian
si Silvia) si firma IFP. Iar in ceea ce priveste viitorul, spune cu incredere: "ma
bazez mult pe sprijinul si incurajarea copiilor mei, care cu siguranta vor prelua o
parte din ideile mele. Si ei isi petrec vacantele "acasa" la bunica"

Laborator de cofetarie
In ultimii ani, Brasovul se poate mandri cu un numar apreciabil de femei
care au reusit in afaceri, indiferent de domeniul de activitate ales. Pentru
majoritatea dintre ele, inceputul anilor '90 a fost momentul de cotitura in care
viata lor a intrat pe alt fagas. Acest lucru este valabil si pentru Marcela
Preoteasa, o simpla profesoara la Liceul Economic din Brasov pana in anul 1992,
care a stiut sa-si dezvolte o afacere de succes: un mic si cochet laborator de
cofetarie - patiserie, care satisface cele mai exigente cerinte ale clientilor.
Numarul total al produselor oferite de laboratorul MARCPRE depaseste o suta de
sortimente: fursecuri, torturi pentru diverse evenimente si o gama diversificata de

256/279

prajituri si produse de patiserie care au la baza retete traditionale, adaptate


gustului clientilor.
"Impulsul acestei schimbari majore in viata mea l-a constituit dorinta de ami depasi limitele si de a face fata continuu provocarilor. Am considerat
intotdeauna clientul un "musafir al casei noastre", bucurandu-ne de venirea lui si
oferindu-i cele mai bune servicii. Experienta acumulata in acest domeniu mi-a
demonstrat ca toate aceste elemente ne asigura fidelitatea clientilor nostri",
spune Marcela Preoteasa.
Fiind constienta ca autoperfectionarea continua pe plan profesional este
necesara oricare ar fi domeniul de activitate, Marcela Preoteasa a participat in
anul 1998 la un curs specializat organizat la Stuttgart, in Germania iar in anul
urmator a participat la un schimb de experienta care s-a desfasurat cu sprijinul
Fundatiei Saxonia. In primavara anului 2004, a urmat un curs de managementul
firmei, organizat de catre Fundatia pentru Promovarea Intreprinderilor Mici si
Mijlocii. Pentru cunoasterea noilor tehnologii, a materialelor, a noilor produse
utilizate si pentru stabilirea de contacte cu specialisti din alte tari, a participat la
excursii de studiu si expozitii de profil, organizate de revista "Brutarul" in Ungaria,
Austria, Germania si Italia.
De cativa ani, Marcela Preoteasa este membra a Asociatiei Femeilor
Manager din Brasov, printre activitatile desfasurate sub egida acesteia fiind cea
de-a doua editie a evenimentului anual "Femina Vip", in decembrie 2004. Pana in
prezent, cea mai mare recunoastere oficiala a activitatii desfasurate de Marcela
Preoteasa a constituit-o obtinerea locului intai in topul firmelor din judetul Brasov,
pe anul 2003, in domeniul alimentar, la grupa intreprinderilor mici si mijlocii.
" Consider ca succesul pe care il am in afaceri se datoreaza in mare
masura sprijinului pe care mi-l ofera familia, sotul si fiica mea, care, la randul lor,
se implica trup si suflet in dezvoltarea afacerii noastre".

257/279

Turism rural
Totul a fost un destin. Dupa 36 de ani de catedra in Bucuresti, sustinand
prin puterea exemplului personal o idee a fiicei sale, Cezar Tonea a promovat cu
convingere conceptul de turism rural.
"Zona Bran - Moeciu m-a fascinat si m-a rechemat inca de pe vremea
cand insoteam grupuri de elevi in tabere si in excursii scolare; dintotdeauna mi-a
placut viata la tara". Si acum, la Moeciu unde are Pensiunea "Santa Caterina",
incearca sa faca in asa fel incat sa renasca viata cea pasnica, de la tara. Acolo
este oaza de bucurie, de liniste, verdele crud, sarbatorile care au un farmec cu
totul deosebit. Aceasta pensiune si tot ce inseamna turism rural, dar in primul
rand copiii, sunt cele mai importante realizari ale lui. O echipa extraordinara tatafiica-fiu: "n-as fi reusit daca nu-l aveam alaturi pe baiatul meu, pentru ca fiica
mea m-a pus la treaba. Si nu in ultimul rand pe nora mea si cele doua nepotele
gemene, Teodora si Valeria care sunt totul pentru mine."
Bran este leaganul turismului rural. Aici s-a creat modelul de turism rural
romanesc. Ideea de turism rural a pornit de la experienta inedita de petrecere a
concediul intr-o gospodarie taraneasca. Prin activitatea pe care o desfasoara,
Cezar Tonea promoveaza reintoarcerea la natura si la valorile eterne, vechi de
cand lumea: familia, caminul, traditia. La Bran, uiti cu usurinta orasul, asfaltul,
zgomotul, caldura si poluarea din oras. Traiul nemijlocit in natura te ajuta sa vezi
viata in culori mai optimiste, respiri mai bine, zambesti mai mult, traiesti cu mai
multa incredere si curaj fiecare secunda. Este o alta lume, mai fireasca si mai
pura.
S-a propus turistului mediu o varianta mai accesibila, cu un trai mai simplu
si mai natural, intr-un climat familial, in zone de intensa atractie. Lumea acestor
vacante aminteste de lecturile copilariei, este un rasfat care tenteaza pe oricine:
casa bunicilor, asternuturi albe cu miros de busuioc, flori de camp in vaze, tuica
fiarta, mamaliga, lapte proaspat si alte minuni care nu se incadreaza intr-un hotel

258/279

clasic la fel de bine ca in climatul rustic, traditional. Pensiunea agroturistica este


expresia ospitalitatii unei familii de romani care traieste la munte, in zona
Branului.
" Turismul rural este pasiunea mea". Asa cum alti oameni la varsta a treia
scriu romane, fac muzica sau picteaza, el a preferat sa se apuce de turism rural.
Face acest lucru cu multa pasiune contaminandu-i si pe altii. Pot sa faca lucruri
minunate si oamenii in varsta pentru ca au experienta si experienta aceasta
trebuie fructificata, nu alungata. Ii face placere sa recunoasca ca poate realiza
orice, crezand in ceea ce face si muncind. Ii plac inceputurile, diminetile si
primaverile.
Organizatia ANTREC (Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si
Cultural) este cea care reuneste si reprezinta pensiunile agroturistice din
Romania. ANTREC este organizatie flexibila, descentralizata, mentinand
contactul cu organizatii judetene. ANTREC Filiala Brasov are o retea de peste
300 de pensiuni omologate de la o margareta la 5 margarete si primele 4
pensiuni clasificate la 5 margarete sunt in zona Branului.
Cezar Tonea este un barbat fericit, fericirea cea mai mare dandu-i-o copiii
si nepotelele. Copiii iti ofera satisfactii enorme, bucurii care nu pot fi descrise prin
cuvinte, sunt stari si emotii pe care le parcurgi ca mama de-a lungul timpului
alaturi de copii si pentru aceasta ea ii multumeste lui Dumnezeu.
Este o persoana hotarata, increzatoare in propriile-i forte si in oameni, un
luptator, ii place munca, sa vada ca ramane ceva in urma lui. Este un barbat care
nu renunta la ce si-a propus si stie sa depaseasca obstacolele. Dovada clara
este succesul pe care il are in afaceri, o a doua cariera. Despre prima profesiune,
cea de profesor, spune ca a facut-o cu pasiune si a educat multe generatii de
copii (36 de ani de catedra). De fapt si acum, in activitatea de turism rural, prin tot
ce face, inseamna a-i invata pe altii o meserie noua.

259/279

Agentie de turism
Hotararea de a face o firma de turism a fost luata in vara anului 1990 in
Bucuresti, la restaurantul "Carul cu Bere", cand o pereche de soti de varsta a
treia le propuneau sotilor Ardeleanu o angajare la firma lor, proaspat infiintata, pe
care o sarbatoreau. "Nu stiau nimic despre noi; privindu-ne, ne-au placut si ne-au
invitat la masa lor. Afland mai multe despre noi si intrebandu-ne ce stim sa facem
mai bine, ne-au sfatuit sa deschidem o afacere pentru ca ne pot ajuta cu sfaturi si
documente." Scanteia s-a produs atunci si acolo. Batranul lucrase in Ministerul
Finantelor si s-a oferit sa ii sprijine, asa ca povestea ar putea sa inceapa A fost
odata ca niciodata un "Batran" care i-a pus la treaba. Cum aveau cunostinte
despre turism pentru ca fusesera ghizi vreme de 13 ani si stiau cum se fac
programele turistice, au pornit la treaba.
Cum sa se numeasca firma? Care sa fie sediul? In decembrie 1990 au
infiintat firma de turism Ardealul in baza legii 54, cu sediul in apartamentul in care
locuiau, pe care au transformat-o in societatea comerciala Ardeleanul S.R.L. in
iunie 1991, cu doi asociati cu parti egale, amandoi administratori. Au fost printre
primii 10 din tara care au deschis o firma de turism.
Activitatea a inceput sa creasca, asa ca au deschis un sediu in centrul
Ploiestiului, cu chirie, au renuntat la locurile vechi de munca si au angajat doi
agenti de turism. Succesul le-a dat curaj si au hotarat sa dezvolte afacerea. Si-au
dorit un sediu primitor, asa cum vedeau in strainatate la partenerii lor, cu
personal calificat, perfectionat, care sa inteleaga turismul. N-au neglijat nici
pregatirea proprie, au hotarat sa plece la cursuri de marketing in strainatate, iar
managementul turismului l-au terminat amandoi in tara. Copiii si i-au orientat tot
spre turism.
Curajul, adaptabilitatea, mobilitatea, experienta, cointeresarea, coerenta,
disciplina, seriozitatea, plus un program sustinut de 20 - 22 ore de munca pe zi,
au condus perfect spre inceputurile unei afaceri reusite. "Increderea in timp ne-a

260/279

dat rabdarea. Increderea in noi ne-a dat curajul. Increderea in Dumnezeu ne-a
dat puterea de a-i intelege pe oameni."
Greu incercat de viata in anul 1998, Alexandru Ardeleanu isi pierde sotia,
mama copiilor, prietenul, partenerul de afaceri, intr-un groaznic accident.
"Durerea pierderii dragostei vietii mele plus a partenerului de afaceri a fost
incomensurabila; singur, ma intrebam la ce bun succesul, daca pretul a fost
pierderea omului drag?"
De atunci viata i-a fost altfel; singur trebuia sa hotarasca, destinele erau in
puterea sa, copiii aveau nevoie de incurajare si nu trebuiau sa simta declinul
Acum situatia la societatea Ardeleanul - Ploiesti este una foarte buna, s-au
dezvoltat 12 servicii in domeniul turismului, sunt acreditati IATA, au baza proprie
in structurile de primire ale turistilor, scoala de ghizi, un sediu de aproape 200 mp
in centrul orasului, organizat la standard, marca inregistrata, recunoscuta
international, cu un personal specializat si preocupat de oferirea serviciilor de cea
mai buna calitate.
"Succesul, recunosc, nu este unul singular. Este un succes colectiv,
meritul meu fiind ca am putut sa-i fac pe ceilalti sa creada in mine, in adevar.
Daca ar fi s-o iau iar de la capat as alege la fel, numai ca as fi mai atent la
ADEVAR, la ce ne expunem!!!"

Consultanta industriala si proprietate intelectuala


Dupa ce a terminat Institutul Politehnic Bucuresti, Silviu Mocanu s-a
angajat in postul de inginer mecanica fina unde a ramas si la schimbarea
vremurilor, adica dupa 1989. Se poate spune ca atunci nu a fost "ispitit" de febra
afacerilor "nu pentru ca nu m-ar fi tentat, dar aveam nevoie de stabilitate pentru
ca aveam doi copii care nu erau inca pe picioarele lor."
In schimb, a inceput o viata sociala si profesionala foarte bogata,
numarandu-se printre primii membri ai Asociatiei Generale a Inginerilor din

261/279

Romania, AGIR; "inca mai pastrez chitanta de plata a taxei de inscriere cu nr.
12/1990 din primul chitantier AGIR." In scurt timp a devenit si membra a primului
colectiv de ingineri care a editat "CURIERUL AGIR", devenit ulterior "UNIVERS
INGINERESC".
Si totusi, Silviu Mocanu a avut curajul de a aborda un domeniu nou,
anume evaluarea proprietatii intelectuale si a activelor intangibile, incepand
totodata si doctoratul in economie la Academia Romana. Astfel, activitatea din
cadrul Institutului de Proiectari de Constructii de Masini, IPCM, (proiectare de
investitii) a fost imbinata, pentru o anumita perioada de timp, cu activitatea
universitara in cadrul UNITEH, predand la catedra de "Eficienta economica a
investitiilor".
In noiembrie 1999, cand a considerat ca locul de munca nu-i mai poate
oferi nimic nou, deoarece primise deja toate gradele profesionale, si-a luat inima
in dinti si s-a aruncat in lumea afacerilor. Inceputul a fost greu din cauza
specificului foarte nou al firmei: consultanta industriala si proprietate intelectuala.
"E cert ca a fost foarte greu si este si in prezent greu sa-ti gasesti clienti intr-un
domeniu atat de nou si sa-i convingi ca poti sa le oferi servicii care le vor fi utile.
A trebuit sa intampinam neincrederea multora, dar cred ca am dat dovada de
multa tenacitate si de curaj."
In prezent are o clientela stabila si spera ca aceasta sa creasca in
permanenta. In plus, an de an adauga la dosarul sau noi diplome si certificate
obtinute in urma perfectionarilor continue in domeniul de activitate. Politele de
asigurare profesionala de minimum 50.000$ constituie pentru toti o garantie a
profesionalismului sau.
Mai nou, Silviu Mocanu a avut curajul de a incerca si un proiect european
in cadrul PC5, proiect pe care l-a "castigat" si care i-a dat sansa de a realiza care
este tributul platit pentru a intra in lumea stiintifica a Europei.
"Firma pe care o conduc a fost acceptata ca partener din partea Romaniei
in proiectul european EURO MANAGER INNOVATION, care are ca obiectiv

262/279

primordial crearea la nivel european a unui sistem de instruire continua si de


diseminare a bunelor practici ale in transferul de tehnologie / inovare. Cu ocazia
proiectului am obtinut prima diploma de EURO MANAGER INNOVATION din
Romania."
Chiar daca a fost ocupat, Silviu Mocanu si-a continuat activitatea
publicistica prin numeroase articole de specialitate, a participat la diverse
comunicari stiintifice, nenumarate simpozioane, congrese si conferinte atat in
tara, cat si in strainatate.
In ceea ce priveste viitorul, Silviu Mocanu este optimista si increzatoare.
Vrea sa organizeze In Romania, intr-un viitor foarte apropiat, un curs pilot pentru
25 de romani in cadrul proiectului EURO MANAGEMENT INNOVATION cu o
finantare proprie de minim 25.000 EURO. Pe de alta parte, duce in prezent
tratative cu Ministerul Muncii pentru introducerea in nomenclatorul de meserii
profesia "manager de inovare" si/sau "agent de transfer de tehnologie" si spera
ca totul se va rezolva si nu va ramane in faza tratativelor.
Se considera o fire luptatoare, activa, foarte optimista si cu multa
incredere in colaboratori si in angajati. Vrea sa termine cu bine si proiectul
european, si doctoratul in economie.
Silviu Mocanu regreta ca cei doi copii nu lucreaza cu el, dar spera ca
nepotii vor fi tentati de mica firma pe care o consolideaza pe zi ce trece.
Nu se teme de sacrificii si nici de munca, fiind de altfel constienta ca nimic
nu poate fi realizat fara implicare permanenta in activitatea respectiva. "Pe primul
loc pun si voi pune intotdeauna calitatea, promptitudinea si perseverenta."

Fabrica de tricotaje
Este o mare realizare ca la varsta de 30 de ani sa ai propria afacere.
Afacerea lui Mihai Dinu este in domeniul textil si anume al broderiilor. Acestea
sunt executate pe materiale textile (tesaturi, tricoturi s.a.), cu ajutorul masinilor

263/279

industriale de mare capacitate.


A avut inca din copilarie inclinatie spre frumos si mai ales spre ceea ce
inseamna moda. De aceea, la terminarea Liceului "Andrei Saguna" din Brasov, a
hotarat sa plece de acasa si sa urmeze cursurile Facultatii de Textile-Pielarie
"Gheorghe Asachi" din Iasi pe care a absolvit-o in anul 1998. Ca orice tanar gata
sa-si ia soarta in propriile maini, s-a intors acasa si s-a angajat la o fabrica de
tricotaje. Dar dupa cateva saptamani satisfactiile nu au fost pe masura
asteptarilor sale si a hotarat sa se intoarca la Iasi, sa urmeze Masteratul. Dupa
aceasta specializare s-a intors la Brasov si a avut sansa sa se angajeze la o
firma romano-germana ce se ocupa de finisarea confectiilor textile. "Pentru mine
a fost ceva nou si in acelasi timp o provocare. Am invatat foarte multe si mai ales
modul de organizare german."
Dupa un an si jumatate in aceasta firma s-a mutat la o alta firma germana,
la Sfantu Gheorghe -Covasna, in acelasi domeniu de activitate. "Relatiile pe care
mi le-am creat atat la Brasov cat si la Sf. Gheorghe m-au ajutat in luarea deciziei
de a-mi deschide propria afacere."
Un rol foarte important in luarea acestei decizii l-au avut si parintii lui Mihai
Dinu, mai ales tatal sau care l-a ajutat atat moral cat si financiar. Ca tanar, dupa
doi ani de activitate, este foarte greu sa aduni o suma importanta de bani ca sa o
poti investi, iar masinile de brodat sunt foarte scumpe.
Printr-o cunostinta din Bucuresti a reusit sa cumpere o masina de brodat
second hand cu care a inceput activitatea la 1 mai 2003. Comenzile au inceput
sa vina si asa a reusit ca acum sa aiba trei masini. S-a specializat si in
conceperea si executarea programelor pentru broderii, lucru care il ajuta foarte
mult in activitate.
"Am avut si greutati si satisfactii dar niciodata nu m-am gandit sa renunt.
Orice inceput este greu, dar pe masura ce afacerea se dezvolta creste
increderea in tine si in ceea ce faci. Desigur sunt multe lucruri la care renunti, dar
merita."

264/279

Clientii firmei sunt atat din tara cat si din Comunitatea Europeana iar
satisfactia lui Mihai Dinu este foarte mare atunci cand vede broderiile sale pe
confectiile purtate atat de cetatenii romani cat si de cei straini. "In viitor
intentionez sa dezvolt afacerea si sa ma axez si pe alte ramuri din domeniul
textil."

Fabrica de bere
Cand esti tanar (prea tanar) si totusi matur (prea matur), atunci cand iti pui
intrebarea "care este rolul meu?", devii constient ca trebuie sa realizezi ceva in
viata si astfel ai un prim tel, studiul. Raspunzi astfel mamei care intotdeauna ti-a
spus "nu trebuie sa treci degeaba prin viata".
"Cu cat invatam mai mult, cu atat apareau mai multe intrebari de ce? pe
care le puneam parintilor, profesorilor, dar mi le adresam si mie, cautand singura
raspunsuri."
Apoi incepi sa fii atras in scoala de diverse domenii: fizica, matematica sau
chimie. Faci experiente (incepand cu clasa a VII-a), simti ca te pasioneaza si dai
admitere dupa aceea la un liceu de profil (Liceul de Chimie din Pitesti, sectia
Analize fizico-chimice). Dar exista, ca intotdeauna ceva, un obstacol, fie el mic,
dar insemnat, care te determina sa-ti schimbi oarecum destinul "Totul a fost
bine pana cand am facut in clasa a XI-a practica la combinatul Petrochimic
Pitesti, la sectia Negru de fum. Cand am vazut ca halatul meu alb imaculat dupa
2-3 ore se innegrea, am realizat ca si plamanii sufereau aproximativ aceeasi
poluare. Si astfel momentul de cotitura m-a determinat sa schimb Facultatea de
Chimie Industriala cu Facultatea de Tehnologia si Chimia Produselor Alimentare
din Galati, singura de acest fel din tara."
Daca ai si norocul de a avea profesori nemaipomeniti care sa stie sa-ti
dezvolte dragostea pentru ceea ce faci, atunci inveti sa privesti totul nu numai in
ansamblu, ci si sa cunosti diferenta de forma si chiar de importanta a unor

265/279

produse chimice naturale din nutritia omului, avand in vedere factorii de aparare
impotriva imbolnavirilor in scopul dezvoltarii armonioase si sanatoase a
organismului.
Cand termini o facultate in 1982 esti obligat sa iei o repartitie. Iar daca nu
sunt locuri in cercetare, alegi, normal, productia, anume Fabrica de lapte Targu
Jiu. "La inceput am fost foarte dezamagita de diferentele dintre ceea ce
studiasem si ceea ce era pe teren: utilajele erau vechi, nu se respecta
tehnologia, oamenii erau altfel decat mi-i imaginasem. Iar prima reactie din
partea directorului a fost una negativa pentru ca ma prezentasem cu repartitia in
mana, dar nu eram barbat, pe de o parte, iar, in plus, eram si insarcinata in luna
a 8-a."
Chiar si asa, incepand sa muncesti si sa pui suflet in ceea ce faci, in mai
putin de un an, datorita profesionalismului, curajului, ambitiei si disciplinei, ti se
incredinteaza (ca o recunoastere a meritelor) functia de Sef de Productie, iar
dupa doi ani ti se propune si functia de Inginer Sef, pe care o refuzi ca sa ramai
Sef de Productie unde lucrezi impreuna cu partenerul de viata.
Si vine, in viata fiecaruia, un moment crucial, cel in care trebuie sa schimbi
cursul vietii, sa lasi in urma ceea ce ai realizat si sa o iei de la capat in alta parte.
"In 1989, m-am transferat, impreuna cu sotul meu, in Slatina, unde incepea
constructia Fabricii de bere. A fost cea mai mare incercare din viata mea. Inainte
de a-mi demonstra cunostintele profesionale in domeniul fabricarii berii, a trebuit
sa fiu constructor, frigotehnist, instalator, electrician, mecanic si sa verific si sa
avizez cam opt lucrari lunar. Am citit zi si noapte proiectele si astfel am facut fata
cerintelor, iar obiectivul a fost pus in functiune la termen."
In ciuda faptului ca visezi sa lucrezi in laborator, sa faci cercetare, lucrezi
totusi in productie, devii Director Tehnic iar apoi Director General incepand cu
2002. Si nu numai atat; insesi produsele pe care le fabrici devin cunoscute pentru
ca au calitati gustative si nutritive deosebite, fiind cerute si pe piata olteneasca, si
pe cea din intreaga tara.

266/279

"Tot ce am realizat a necesitat multe sacrificii. De multe ori am renuntat la


concedii de odihna, iar copiilor le-am acordat mai putin timp decat ar fi meritat."
Pentru ca in afaceri lupta de supravietuire este acerba, si aceasta fiindca
nimeni nu tine cont ca esti femeie sau barbat. Trebuie sa demonstrezi ca esti
bun, iar asta inseamna spirit de initiativa, receptivitate fata de progresul tehnic si
social, dorinta de perfectionare, fermitate, perseverenta si independenta.
"Sunt realista si stiu ca in situatia de criza economica poate aparea si
esecul, dar am curajul sa o iau, din nou, de la capat. Am avut succes pana acum
in cariera pentru ca am muncit. Dar am avut, in acelasi timp, si noroc: noroc de o
copilarie fericita, noroc de o casnicie fericita cu copii buni si un sot care a fost si
este in permanenta alaturi de mine in tot ceea ce fac."

Mediere pentru relatii de afaceri


Tudorel Barbulescu si sotia sa sunt parteneri de viata din facultate si
parteneri de afaceri din 1996. Sunt nonconformisti si de putine ori au facut ceva
pentru ca "asa face toata lumea". Sunt creatorii programelor proprii si a
conceptelor de afaceri pe care singuri le dezvolta. Le plac provocarile. Le place
sa faca bine in jur. Elemente de echilibru le sunt cei doi copii: fiica, in varsta de
18 ani, si fiul, care are 3 ani.
Daca sa ai un partener de viata este un lucru normal, sa ai acelasi
partener si in afaceri este o provocare, chiar o provocare dificila. Fiecare reusita
pe o piata atat de exclusivista ca cea pe care lucreaza BUSAR este o confirmare
a faptului ca echipa pe care o formeaza impreuna cu sotia sa, Cristina,
functioneaza bine si asta se datoreaza faptului ca au atributii diferite si
complementare. Fiecare s-a specializat in domenii diferite si coordoneaza
departamente diferite. "Am avut marea sansa sa urmez cursuri organizate in
SUA si in Romania in domeniile: marketing, vanzari, comunicare si relatii
internationale, managementul resurselor umane. Am beneficiat de traininguri

267/279

specializate cu suportul USAID, CDC si World Learning. In septembrie 2002 am


pus bazele Asociatiei Romano-Americane pentru Sprijinul Relatiilor de Afaceri
BUSAR impreuna cu specialisti americani si romani. "
Realizarea acestui proiect a fost posibila ca urmare a experientei
acumulate incepand cu anul 1998 in munca cu companii si organizatii americane.
Climatul economic si social a suferit in ultimii ani schimbari dramatice in
toata lumea. BUSAR a inteles nevoia comunitatilor din Romania de a invata din
proiectele implementate cu succes in orasele americane si adaptarea lor la
climatul de afaceri din Romania. "Am inteles ca nu este nevoie sa reinventezi
roata, ci pur si simplu sa-i faci un drum mai bun pe care sa mearga. Simplu."
Administrarea oraselor americane se face dupa principiile administrarii
unei afaceri: trebuie sa creeze bani pentru dezvoltarea comunitatii. Aceasta se
realizeaza in principal prin atragerea de noi companii care sa lucreze pe teritoriul
lor si prin retinerea afacerilor deja existente. Se lucreaza in parteneriat:
parteneriatul public-privat. Companiile americane sunt si ele interesate sa
patrunda pe noi piete, iar investitiile generatoare de profit din Romania sunt o
incercare pe care si-o doresc .
BUSAR este catalizatorul pentru aceste relatii de afaceri in ceea ce
priveste inceperea unui parteneriat romano-american. Echipa romana cu care
lucram s-a format in timp si s-a specializat pe astfel de probleme si le sunt
recunoscatoare pentru timpul, eficienta si devotamentul cu care lucreaza chiar si
12 ore pe zi, daca este nevoie."
Acestea sunt valorile Asociatiei romano-americane pentru sprijinul relatiilor
de afaceri BUSAR. Aici isi consuma Tudorel Barbulescu majoritatea timpului, iar
in ultimul an a reusit sa-si creasca eficienta in conditiile in care si-a redus orarul
de munca. Timpul castigat le este destinat, desigur, celor doi copii. "Calatoresc
mult, am cunoscut manageri si specialisti deosebiti, o societate mai eficienta, mai
simpla, in care se respecta legea."

268/279

Agentie de turism
Pasiunea pentru calatorii a Darius Rednic este mostenita de la parinti.
Copil fiind, a calatorit cu parintii in tara si in strainatate, vizitand toate tarile
europene in care regimul comunist iti permitea sa mergi la acea vreme (pe atunci
doar blocul est-european). Primind o mare zestre de la parinti, si anume limba
germana, i-a fost usor sa comunice in strainatate inca de la sapte ani.
La varsta de 20 ani a absolvit primul curs de ghizi in cadrul OJT Timis. A
functionat ca ghid interpret pe langa OJT si BTT Timis, organizand numeroase
excursii in tara si in strainatate. In acelasi timp a urmat si cursurile Facultatii de
Chimie din Timisoara si ulterior din Bucuresti, devenind profesor de chimie la
liceul german Nikolaus Lenau din Timisoara. Si-a gasit astfel vocatia de dascal si
practica si astazi aceasta meserie cu pasiune.
Intre anii 1990 si 1997 si-a intrerupt cariera de ghid, nefiind multumit de
serviciile oferite in acea perioada de agentiile de turism. In 1997 a inceput sa
organizeze excursii cu elevi si astfel a redescoperit turismul adevarat si pasiunea
pentru excursii.
In octombrie 2001, Darius Rednic si-a infiintat propria agentie de turism,
intitulata "Rednic Travel". Ulterior, a absolvit cursul de management al activitatilor
turistice, fiind constienta de necesitatea de a se perfectiona si in aceasta a doua
cariera pe care a ales-o.
Dupa numai trei luni, firma sa a fost singura agentie de turism din Banat
care s-a incumetat sa organizeze un Revelion de grup la Paris. A fost primul
succes. La sase luni era agentia de turism cu cele mai multe programe proprii,
organizand numeroase excursii, cu precadere in Budapesta, Praga, Cracovia,
Viena, Salzburg, Paris, Slovenia. La inceput, s-a axat mai mult pe outgoing,
primul succes pe linie de incoming fiind abia in aprilie 2004: organizarea unui tur
de documentare in Romania pentru 7 jurnalisti austrieci, ocazie cu care a decis
sa promoveze frumusetile Romaniei.

269/279

Darius Rednic se ghideaza in activitatea pe care o desfasoara dupa sapte


principii care este convinsa ca stau la baza succesului sau: profesionalismul,
promptitudinea, competenta, seriozitatea, solicitudinea, flexibilitatea si
adaptabilitatea. Agentia sa are deja clienti fideli care apreciaza in mod deosebit
calitatea serviciilor oferite si etica firmei iar in cateva randuri a avut ocazia sa-si
ofere serviciile si unor VIP-uri.
"Desigur, nu a fost si nu este deloc usor de luptat cu legislatii
descurajante, distructive chiar uneori", spune Darius Rednic. "Toate acestea nu
ar fi fost posibile daca nu as fi fost sprijinita permanent de echipa Redona, de
mama mea, si daca nu as fi avut sansa de avea un asociat deosebit, Marius
Safta, cu care impart bucuria succesului".
La 36 ani, Darius Rednic este un barbat cu doua cariere (in invatamant si
in turism), a Clubului economic romano-german si a asociatiei
Herzenssterreicher si presedinte al Asociatiei pentru turism - Banat, din iulie
2002. Pretul succesului: prea putin timp petrecut cu fata sa, pe care o considera
cea mai mare realizare a vietii lui.
"Admir persoanele educate, cu personalitate puternica, cei care prin forte
proprii au ajuns oameni de succes. Un om de afaceri trebuie sa aiba ambitie,
curaj, intelepciune si aptitudini de lider pentru a avea succes".

Fabrica de textile
In 1988, Sorin Tibedriu termina Facultatea de Tehnologia si Chimia
Textilelor din Iasi. Cu prilejul unei excursii de studiu facute in tara, a ajuns si la
Orastie, localitatea in care se gasea renumita intreprindere de confectii pentru
femei "Mondiala". A fost ca o dragoste la prima vedere.
Asa s-a facut ca tanarul moldovean a ajuns in Ardeal, luand repartitia dupa
absolvirea facultatii la "MONDIALA" Orastie.
In conjunctura anilor 1989-1990, a realizat ca se deschid multe oportunitati

270/279

celor care au curajul sa-si porneasca propria afacere intr-o tara pana nu demult
supra-centralizata. Astfel, cu toate ca abia se nascuse primul sau copil si fara a
avea la inceput prea multe cunostinte despre cum se conduce o afacere, in anul
1992 a infiintat firma "INEFABIL". "Am pornit afacerea avand alaturi ca asociat
un colega de fabrica si un credit de un milion de lei", povesteste Sorin. A
cumparat cateva masini de cusut, tesaturi, ata, nasturi etc. si a inceput sa fabrice
confectii pentru femei intr-un spatiu inchiriat, cu o echipa formata din opt oameni.
Anul 1995 a fost un an foarte dificil pentru ambitiosul om de afaceri.
Asociatul sau a decis sa se separe, iar oamenii care lucrau la firma lor au
hotarat sa ramana cu fostul asociat. Sorin s-a trezit cu un credit de 50 milioane
lei si cu firma "INEFABIL". A trebuit sa lupte cu indarjire pentru a porni a doua
oara afacerea. S-a mutat intr-un sediu nou, lucra zilnic 14-16 ore, dar in final a
reusit. Acum, echipa sa lucreaza intr-un spatiu propriu, corespunzator, si produce
confectii atat pentru femei cat si pentru barbati, obiectivul sau fiind de a crea
haine potrivite pentru birou, avand acea croiala clasic-eleganta sau sporteleganta care-ti confera sentimentul ca esti o persoana interesata de aspectul
tau, puternica, eficienta si capabila. Pe langa succesul in afaceri, Sorin se simte
implinit si pe plan personal, avand o sotie care il sprijina permanent si fiind
binecuvantat cu inca un copil.
Pentru moment, productia firmei "INEFABIL" se vinde pe piata interna.
Din dorinta de a pastra raportul cel mai bun calitate-pret si de a oferi "altceva"
fata de concurenta, incepand din anul 2001 isi importa singur tesaturile, mai ales
din Orient.
Dorinta cea mai mare a Sorin Tibedriu este penetrarea unei piete externe.
Si ce altceva? "Imi doresc sa ma perfectionez ca om de afaceri, acumuland mai
multe cunostinte de management si marketing si sa pot sa ma achit cat mai bine
de indatoririle pe care le am in calitate de tata si de sot".

271/279

Fabrica de articole tehnice din cauciuc


In anul 1996, Stefani Petrini a decis sa fie propriul sau stapan si, impreuna
cu sotia sa, a infiintat firma INTEGRAL'96 SRL avand ca obiect de activitate
producerea de articole tehnice din cauciuc. Neavand nici un fel de pregatire
manageriala anterioara, a trebuit sa invete din mers cum se conduce o afacere.
Formula magica care l-a ajutat sa mearga inainte a avut ca ingrediente calmul,
competenta si perseverenta.
Prima provocare a venit in 1997 si a constat in obtinerea unui credit oferit
intreprinderilor mici si mijlocii, ceea ce i-a permis sa-si dezvolte afacerea.
Ulterior, a incercat sa se asocieze cu un partener strain dar nu a fost gasita o
formula de colaborare convenabila ambelor parti.
In anul 2000, in urma unui anunt in ziar, a depus o scrisoare de intentie la
SHELL sia fost selectionat. Asa a aparut firma SC Valea SRL care gestioneaza
statia de carburant Shell din Bucuresti. "Parteneriatul langa o firma cu traditie si
experienta de piata mi-a deschis noi campuri ale cunoasterii in domeniul
conducerii unei afaceri si m-a determinat sa ma instruiesc in permanenta", spune
Stefani Petrini. Urmare a experientei, formula magica s-a imbogatit cu inca un
cuvant: flexibilitate.
In cursul activitatii sale, si-a descoperit pasiunea pentru obiectele de
dcor. A vizitat cea mai mare expozitie de dcor pentru sarbatori din Europa, cea
de la Frankfurt si s-a intors in Romania cu multe idei, sperante si planuri. Visul
sau este de a participa la expozitia de la Frankfurt, in prezent pregatindu-si
strategia de lansare pe piata interna si externa a unor astfel de produse.
Modelul sau in viata este Marie Curie, ale carei cuvinte ii dau intotdeauna
puterea de a merge mai departe: "Viata nu este pentru nimeni usoara. Se cuvine
sa staruiesti fara intrerupere si mai cu seama sa ai incredere in tine. Esti dator sa
crezi ca ai fost inzestrat pentru ceva si ca acest ceva va trebui stapanit cu orice
pret".

272/279

Fabrica de articole textile


Avea doar 23 de ani, nu stia mai nimic despre lume si viata, si nici despre
sine. Terminase facultatea de textile, sectia confectii cu un an in urma si se afla
in "fericita" situatie de a fi stagiara la o tesatorie de in si bumbac ce avea si o
sectie de confectii care lucra pentru export.
I-a prins bine acel an de stagiatura pentru ca a fost repartizata la creatie si
acolo a avut posibilitatea sa aplice in practica tot ceea stia doar theoretic. Iar
atelierul de creatie intr-o fabrica de confectii este locul unde, la scara mica, se
parcurg toate etapele procesului de productie, deci avea ce invata.
Era plina de elan si ambitii mari insa din pacate a realizat in scurt timp ca
stagiarii nu aveau prea multe de spus si nici sanse prea mari de reusita pentru ca
in ochii conducerii de atunci nu valorau foarte mult. A avut un moment de
dezamagire profunda pentru ca la acea varsta pasiunile sunt puternice si ca
atare a hotarat: pierde sau castiga pe cont propriu.
Ca urmare a acestei hotarari, a renuntat la slujba si implicit la orice sursa
de venit, fara sa le spuna parintilor (care au aflat abia dupa un an) si a infiintat o
firma in asociere cu inca doua colege de serviciu. "Inceputul a fost eroic, avand
in vedere ca nici una dintre noi n-avea nici un ban insa marele nostru capital erau
curajul, ambitia, tineretea si o mare doza de inconstienta." Apartamentul in care
locuiau cu chirie era plin de tipare, materiale si scame, foarfeci si ace pentru ca
acolo au inceput sa conceapa modele, sa faca tipare si sa croiasca, toate
acestea direct pe podea. Au facut propria colectie, au vandut-o, au facut-o si pe a
doua, au vandut-o si pe aceasta si probabil ca o faceau si pe a treia daca nu-si
dadeau seama la timp ca munceau, vindeau dar in realitate nu castigau "pentru
ca si atunci ca si acum din pacate comerciantii nu prea se dadeau in vant sa
plateasca" si ca atare au intrat in "blocaj financiar".
Salvarea a venit de la o cunostinta care, stiind cu ce se ocupau, le-a

273/279

intrebat daca nu le-ar interesa sa faca echipament de protectie pentru ca la uzina


unde lucra se schimba echipamentul. "Nu ne-a luat mult timp sa ne dam seama
ce oportunitate ni se oferea de a ne putea continua activitatea si avand in vedere
ca de data asta chiar lucram pe bani, merita sacrificiul de a renunta la visul
nostru de a face moda."
Daca pana in acel moment faceau absolut totul de la conceptie pana la
executie, acum volumul de munca era mult mai mare si a trebuit sa-si ia ajutoare.
"N-am sa uit niciodata momentul cand am facut prima angajare. Acela a fost si
va ramane un moment de referinta in viata mea." In afara de faptul ca un angajat
iti intareste si consolideaza statutul de patron, in acelasi timp el reprezinta o mare
responsabilitate. In acceptiunea Viorica Dumitru, in spatele fiecarui angajat se
afla o familie care trebuie intretinuta, iar pentru ea acest fapt a reprezentat o
mare responsabilitate si o puternica motivatie in acelasi timp, indiferent ca a avut
un angajat sau 130, cati are acum.
Pe parcurs a dezvoltat aceasta activitate, a cumparat 20 masini de cusut
la mana a doua pentru ca asta isi putea permite atunci, a mai angajat oameni si
lucra chiar in doua schimburi, a inchiriat un spatiu mai mare. Piata era insa una
specifica, condusa de interese, bazata pe relatii si cunostinte si avea mare bataie
de cap cu asigurarea comenzilor, care nu erau continue. La scurt timp, una din
fostele asociate s-a casatorit si a plecat in Germania. Cealalta asociata avea si
slujba si ca urmare lucra in timpul zilei iar dupa ora cinci era destul de greu sa
mai poata ajuta cu ceva. Ruptura s-a petrecut in momentul cand Viorica Dumitru
a trebuit sa nasca si deci sa-si inceteze activitatea pentru o perioada.
Au fost necesare trei luni sa realizeze ca in firma, in lipsa ei, se petrecea
ceva ciudat, ca nu mai aveau comenzi, ca desi la plecare lasase si marfa in
magazie si comenzi si bani in cont, acum nu mai avea nimic. Oamenii stateau
mai mult pe acasa, chiria si celelalte utilitati trebuiau platite iar bani nu erau.
Intreband-o pe asociata ce s-a intamplat si pe ce s-au cheltuit banii, a primit un
raspuns paralizant: "daca nu-ti convine, n-ai decat sa pleci!" Era, asadar, invitata

274/279

sa plece din firma careia ii daduse viata, ii daduse un nume. "Era ca primul meu
copil si nu eram deloc dispusa sa renunt la el chiar daca in acel moment era unul
rahitic si cu putine sanse de supravietuire." Asa se face ca la patru ani de la
infiintarea firmei, s-a trezit singura cu un copil de trei luni pe care nu avea cu cine
sa-l lase pentru ca nu avea parintii in oras si cu o firma care nu era nici macar la
zero, ci, dimpotriva se afla cu mult sub minus.
N-a avut prea mult timp de gandire si a gasit repede o femeie care sa stea
cu copilul. De atunci a inceput calvarul zilelor petrecute la firma in cautare de
comenzi care nu prea veneau, recuperarea angajatilor care erau imprastiati care
incotro, jonglarea printre telefoanele furnizorilor care cereau sa le fie achitate
facturile si telefoanele date acasa din sfert in sfert de ora. Si nu se oprea totul aici
pentru ca dupa o astfel de zi urma noaptea cand ori nu dormea copilul, ori era
bolnav, ori apareau insomniile la gandul ca n-are bani de salarii, n-are comenzi si
n-are marfa.
"Toata viata m-am considerat o norocoasa si am trait cu impresia ca
cineva acolo sus are grija de mine insa ca atunci n-am simtit niciodata atat de
aproape acea prezenta. Imi amintesc si imi vine sa rad acum cum ma duceam eu
la licitatii si nu ma lua nimeni in seama. Simteam ca trebuie sa fac ceva si
urmatorul pas a fost sa creez modele noi, ceva ce nu facuse nimeni pana atunci,
sa folosesc culori vii, placut asortate pentru ca, ma gandeam eu, macar din simt
artistic sa fie atrasi clientii." Si n-a gresit, pentru ca la scurt timp reactia lor s-a
schimbat. "Nu cumparau de la inceput: alegeau pentru muncitori tot
echipamentul acela comunist si ieftin. Insa la sfarsitul licitatiei se opreau si la
mine si spuneau: pentru staff nu-i asa ca ar fi frumoase halatele astea? sau Near trebui si noua pentru conducere cateva geci asa, mai ochioase. Am stiut atunci
ca eram pe drumul cel bun si ca nu va trece mult si ceea ce le propuneam eu si
anume personalizarea echipamentului prin model si culoare ca o investitie in
promovarea imaginii firmei va capata din ce in ce mai multi adepti. Pot spune ca
am contribuit la formarea gustului pietei si chiar la crearea uneia noi, diferita de

275/279

cea de pana atunci, mult mai educata in aprecierea calitatii si mult mai deschisa
la nou."
Cu trecerea timpului, Viorica Dumitru a reusit sa creeze un portofoliu de
clienti pe care i-a fidelizat prin calitate, promptitudine si nu in ultimul rand prin
atitudine. Cand lucrurile s-au mai asezat si au inceput sa mearga de la sine, a
avut posibilitatea sa gandeasca si o strategie pe termen mai lung si a format un
departament de vanzari, fapt care a dus la marirea numarului clientilor si a ariei
de desfacere.
Deoarece nevoile clientilor au crescut, a trebuit diversificata gama de
produse si in scurt timp firma a fost in masura sa ofere aproape tot ce inseamna
echipament de protectie iar pentru ca nu putea produce singura tot, a inceput sa
importe sau sa cumpere de la alti furnizori si astfel si-a creat si un sistem propriu
de distributie.
In ultimii doi ani, dispunand de spatii de productie neutilizate, de utilaje si
profitand de un moment favorabil, a inceput sa produca si confectii pentru export
in sistem lohn si direct, ceea ce a insemnat o noua extindere.
"Ma consider norocoasa si pentru ca de-a lungul activitatii mele am avut
marea sansa sa am alaturi oameni deosebiti, atat in familie cat si la firma, fara de
care n-as fi putut realiza nici jumatate din proiectele pe care mi le-am propus.
Prima mea angajata lucreaza si astazi cu mine si asta conteaza foarte mult
pentru ca din toate valorile firmei, valoarea umana este cea mai importanta; ea
fost cea care ne-a facut sa trecem peste toate obstacolele care n-au fost deloc
putine si nu de putine ori ne-a ajutat sa o luam de la capat."
Daca ar fi intrebata acum ce drum ar alege de-ar fi s-o ia de la capat,
Viorica Dumitru ar raspunde fara sa stea pe ganduri: acelasi drum. "Faptul ca am
ales sa joc pe cont propriu si sa fiu independenta m-a modelat in primul rand ca
om, m-a fortat sa lupt cu mine insami si sa-mi depasesc limitele si astfel am putut
afla ca daca indraznesti si crezi in tine si in drumul tau, mai devreme sau mai
tarziu, reusesti. Ca femeie in afaceri nu este usor pentru ca esti fortata sa traiesti

276/279

intr-o lume a barbatilor, ducand cu tine toate responsabilitatile de femeie. Insa


merita sa incerci si vei reusi pentru ca, desi nu luptam cu arme egale, detinem o
mare calitate: dam viata, iar o firma inainte de toate este un organism viu pe care
tu, ca femeie, vei sti sa-l ocrotesti chiar si numai din instinct matern. "

Comert cu amanuntul
Schimbarile politice si economice de dupa Revolutia romana au oferit
multe oportunitati celor dispusi sa infrunte riscurile inerente unei perioade de
tranzitie. Zamfira Ilie a fost printre primii intreprinzatori care si-au deschis propria
lor afacere, infiintand inca din anul 1993 societatea COMIND SRL avand ca
obiect de activitate comertul cu amanuntul de diverse produse.
La inceput, rezultatele au fost modeste. Noua femeie de afaceri nu avea
prea multe cunostinte de marketing si management si nici o strategie de viitor
bine conturata. Dar, cu mult sprijin din partea familiei si a echipei sale de lucru,
cu entuziasm si o puternica dorinta de a reusi, succesele n-au intarziat sa apara.
"Spiritul de echipa si colegialitatea din echipa mea de lucru au avut un aport
deosebit in obtinerea unor rezultate exceptionale", spune Zamfira Ilie. Ea este
mandra de rezultatele muncii sale: daca, la infiintare, societatea avea un singur
punct de desfacere, in prezent ea are sase puncte de lucru avand ca obiect de
activitate comertul cu amanuntul al produselor cosmetice si de parfumerie, al
articolelor si aparaturii electro-menajere, al aparatelor de radio si televizoarelor,
intermedieri in comertul cu textile, confectii etc si un atelier optic cu magazin de
produse optice si accesorii.
Zamfira Ilie este constienta ca acumularea cat mai multor cunostinte in
domeniu este esentiala pentru desfasurarea unei afaceri de succes. Ea consulta
permanent reviste si materiale de specialitate, iar in prezent este studenta a
Facultatii de Management, Marketing si Informatica din cadrul Universitatii de
Vest "Vasile Goldis".

277/279

Nu de putine ori, femeia de afaceri a trebuit sa depaseasca mentalitatea


oamenilor, instabilitatea politica, precum si o legislatie cu multe lacune,
anevoioasa si care nu avantajeaza prea mult pe micii intreprinzatori. "Aceste
conditii descurajeaza tinerii, acestia nu se simt motivati sa ramana pe plaiurile
natale si tind sa emigreze spre locuri care le ofera alte perspective. Dar eu nu
sunt o fire pesimista si am speranta ca lucrurile vor evolua intr-o directie pozitiva,
ca oamenii vor deveni mai buni, vor fi mai muncitori, mai corecti si mai sinceri".

Cabinet de medicina de familie


Medicina de familie reprezinta primul pas al bolnavului spre vindecare.
Unul dintre medicii de familie care si-a dedicat toata viata pacientilor sai este dr.
Anton Mandras. Drumul catre succesul profesional a inceput o data cu absolvirea
Facultatii de Medicina din Iasi, care a fost urmata de o perioada lunga, in care
munca de la cabinet a fost impletita cu studiul. Incetul cu incetul, fiecare grad
profesional a fost luat si, in final, doctor Anton Mandras a ajuns medic primar.
Dupa Revolutia romana, a urmat o perioada cumplita pentru sistemul
sanitar romanesc si, pentru ca nu existau posibilitati de specializare imediate,
doctor Anton Mandras a decis sa devina medic in sistem privat, renuntand la
cabinetul din sistemul de stat, desi acest lucru implica un risc major, atit
profesional cit si economic. Totul a inceput cu Centrul medical din Iasi.
Nu a fost deloc usor, pentru ca lucrul in medicina privata necesita in
primul rand mult curaj si multa competenta. Pacientul vine, plateste, iar medicul
trebuie sa fie responsabil, stapan pe situatie si mai ales sa-si formeze o clientela
fidela. Intr-un interval de trei ani a reusit sa-si atraga un numar impresionant de
pacienti. Din anul 2001, introducandu-se sistemul de asigurari de sanatate,
Anton Mandras a deschis Cabinetul privat de medicina de familie, particularitatea
acestuia fiind ca functioneaza atat cu taxa cat si in sistemul de asigurari de
sanatate nationale.

278/279

"Durerea reprezinta mizeria absoluta si, daca ai posibilitati, trateaz-o!"


Pornind de la aceasta idee, doctor Anton Mandras a propus un program privind
terapia durerii in ambulatoriu, avand in vedere faptul ca, in strainatate, exista
organizate adevarate centre de terapie a durerii. A infiintat o echipa de
colaboratori: medic de familie, farmacolog, reumatolog, anesteziolog si psiholog,
care vor lucra in cadrul acestui program.
Cu toate greutatile intampinate, doctorul Anton Mandras nu renunta la
munca, nu renunta la ideea de a asigura servicii de asistenta medicala privata
de calitate. Considera ca infiintarea unui cabinet particular de medicina pentru
asistenta primara si pentru terapia durerii reprezinta o afacere buna care
slujeste sanatatii omului.

279/279