Sunteți pe pagina 1din 8

Tema: Modele de amenajare turistica.

Abstract:
Tourism is an important, even vital, source of income for many countries. Tourism is an activity
that must be considered as part of physical, environmental, social, and economic planning.
Therefore, tourism is commonly addressed in a regional land use, transportation, recreation,
economic development, or comprehensive plan.

Key words: agreement , the resort, facilities,modernization, tourism infrastructure.

Introducere:
Turismul reprezinta un fenomen economico social specific civilizatiei moderne
,puternic ancorat in viata societatii ,si caatare influentat de evolutia ei. Amenajarea
obiectivelor turistice le transforma pe acestea din resurse turistice cu atractivitate potentiala in

produse turistice valorificabile prin atragere de cerere turistica, de turisti care consuma produsul
turistic amenajat.
Aspect teoretic.
Amenajarea turistica este componenta infrastructurala (baza materiala) cu caracter turistic si
general realizata la destinatia turistica, este arealul cu oferta turistica primara (cu potential
turistic).
Amenajarea obiectivelor turistice le transforma pe acestea din resurse turistice cu atractivitate
potentiala in produse turistice valorificabile prin atragere de cerere turistica, de turisti care
consuma produsul turistic amenajat.
COMPONENTELE AMENAJARII TURISTICE
In cadrul amenajarii turistice complexe pot sa fie incluse unitati turistice de cazare, incluzand
in cazul unitatilor hoteliere si functia de pensiune, de agrement sau baze cu componente curative,
unitati turistice cu functii balneo-climaterice, amenajari de agrement distincte, sportive, toate
acestea fiind dimensionate proportional unele in raport cu altele astfel incat sa satisfaca cererea
turistica reala si cererea turistica potentiala.
Marimea si tipologia amenajarii turistice este strans legata de categoria de atractivitate turistica,
respectiv potential turistic natural sau antropic.
Amenajarea turistica are anumite caracteristici, respectiv amplasarea la sursa, unicitatea
amenajarii sau principii precum ale flexibilitatii si adaptabilitatii, principiul eficientei
rentabilitatii directe si indirecte. Ca urmare a acestora si impactul cu spatiul amenajat duce la
detasarea de tipuri si modele de amenajare caracteristice specifice:
-spatiului montan;
-zonelor litorale;
-pentru statiuni balneo-climaterice;
-pentru amenajarea spatiului rural;
-altele pentru cele din mediul urban;
-amenajarilor aflate de-a lungul marilor artere de circulatie rutiera.

TIPURI SI MODELE DE AMENAJARE TURISTICA IN SPATIUL MONTAN


In spatiul montan, principalele atractivitati sunt:
-potentialul atractiv peisagistic al reliefului montan;
-componenta climatica, prin etajarea climatica determinand caracteristici deosebite
(precipitatii solide / lichide, vanturi, umiditate atmosferica etc.), impunandu-se prin efectul

de comfort discomfort asupra organismului uman mai ales pe plan termic dar si prin stress
bioclimatic, aeroioinizare sau prin posibilitatea de a practica climatoterapia.
O componenta climatica in spatiul montan consta din existenta precipitatiilor solide sub
forma de zapada, avand o durata crescanda direct proportionala cu cresterea altitudinii, grosimea
stratului de zapada urmand aceeasi regula; stabilitatea versantilor poate induce factori de risc
(pantele ce trec de o anumita valoare sunt periculoase prin posibilitatea declansarii
unor avalanse (panta + stratul de zapada + cresterea valorilor termice + factori de declansare).
Durata de mentinere a zapezii a determinat, la jumatatea secolului XX, constituirea celei mai
importante conditii in amenajarea complexelor turistice montane la nivel global, inducand un
adevarat boom turistic (se afirma ingineria amenajarilor partiilor de schi si a altor sporturi de
iarna), consacrand turismul de iarna si transformand-l intr-o adevarata fabrica de bani;
-componenta hidrica (apa): are un rol foarte important deoarece este necesara pentru consumul
alimentar, pentru circuitul apa rece apa calda, pentru necesitatile menajere, pentru intretinerea
artificiala a zapezii pe partii (tunuri de zapada, mari consumatoare de apa) si altele. Acolo unde
s-au intrunit conditiile favorabile, pe cursurile de apa, s-au amenajat lacuri de acumulare, baraje
hidroenergetice, totodata acumulari furnizoare de apa pentru toate necesitatile statiunilor
montane;
-invelisul vegetal: suprafetele forestiere (padurile si etajarea lor pe verticala), stepa rece
(alpina);
-componenta antropica: asezarile montane rurale (acestea au constituit mereu nucleele pentru
statiunile de mare capacitate, fie au redevenit, cel putin fizionomic, sate, pentru a fi dezvoltate ca
asezari ecologice pentru turismul durabil montan.
FACTORII DETERMINANTI AI AMENAJARII TURISMULUI MONTAN
a). Cunoasterea si contemplarea (incepand cu secolele XVIII XIX) muntele a constituit
mereu un factor de detasare, de evadare, un stimulent al inspiratiei artistice (muzica, literatura,
poezie, arta plastica, fotografie etc.), numerosi artisti fiind impresionati de aceste forme de relief;
b). Muntele ca provocare, a adus la dorinta de cucerire, de confruntare cu natura in moduri
originale, mai mult sau mai putin accesibile tuturor: escalada, alpinismul, excursiile montane
(montaniarzi). Insasi notiunea de alpinism indica originea acestei preocupari in spatiul
muntilor Alpi. Muntele a devenit astfel un partener de incercare a fortelor umane.
c). Termalismul: existenta in spatiul montan a apelor termale naturale. Primele baze turistice
din Romania in palierul montan sunt legate de prezenta apelor termale: Baile Herculane / M-tii
Mehedinti valea Cernei, Baile Geoagiu (Germisara)/M-tii Metaliferi, Baile Vata de Jos/M-tii
Metaliferi si altele. Fenomenul de termalism diversifica rolul agremental al turismului montan,
aceste statiuni avand dotari pentru balneatie si tratamente.
d). Climatismul s-a legat de constatarea ca anumite conditii climatice sunt favorabile atenuarii
starii unor boli. Tuberculoza /TBC-ul a fost una dintre bolile care au impus valorificarea mediilor
climatice montane favorabile. Curele de aer la munte dar nu in etajul alpin - au dus la
incetinirea evolutiei maladiei.
Tuberculoza (TBC): maladie infectioasa periculoasa, in cazul nedepistarii la timp si tratarii
inadecvate poate duce la pierderea capacitatii de munca, invaliditate si deces. Tuberculoza:
provocata de mycobacteria tuberculozei - Mycobacterium tuberculosis, numita si bacilul

Koch (Robert Koch a descoperit agentul patogen al maladiei). Cel mai frecvent tuberculoza
afecteaza plamanii (tuberculoza pulmonara). De exemplu, N. Balcescu a murit de tuberculoza la
Palermo, in 1852, la varsta de 33 de ani.
Primele statiuni la munte din Austria si Elvetia au valorificat termalismul si climatismul
(climatoterapie). Renumite in acest sens sunt Davos si St. Moritz (ambele in Elvetia), statiuni
destinate turistilor cu posibilitati financiare ridicate (agrement, schi, tratament)
e). Practicarea sporturilor de iarna a devenit o preocupare cu manifestare progresiva, cu
impact dupa perioada interbelica si cu amplificare dupa 1950. Perioada cuprinsa intre 1945
1975 este cunoscuta ca cei 30 de ani de aur (Les trente ans dor).
Toate aceste motivatii au determinat in timp forma cea mai complexa de amenajare turistica,
statiunile din spatiul montan situate la altitudini diferite, de la sub 1000 m pana la cele de pana la
2500 m (generatia a III-a), avand dotari complexe, marimi diferite (ca locuri de cazare), de la
cateva sute la cateva zeci de mii de locuri si, ca urmare a evolutiei in timp capatand si functii
complexe.
Amenajarile turistice din spatiul montan, cele de tip statiune, au doua componente principale:amenajari tip intravilan: statiunea propriu-zisa;
-amenajari in spatiul montan situate in zona de influenta a statiunii.
AMENAJARI TURISTICE DIN CADRUL STATIUNILOR MONTANE
In functie de importanta si complexitatea statiunilor turistice montane, amenajarile din statiuni
cuprind unitati de cazare, de agrement, de cura, amenajari sportive in spatii inchise (de exemplu
piscine, patinoare, etc.) sau in spatii deschise (complexe sportive: partii de schi, partii de bob, de
sanie, trambulina pentru schi, patinoare etc.) si altele, creand o fizionomie specifica statiunii
diferita de la o unitate la alta, in functie de profilul dominant. Statiunile se dezvolta pe zeci si
sute de hectare, de asemenea, pe diferente de sute de metri altitudine si sunt accesibile prin
mijloace si cai de comunicatii diferite (cai ferate, autostrazi, sosele, heliporturi, aeroporturi) si
sunt, la randul lor, legate de saptiul montan prin cai rutiere, cai ferate cu cremaliera si mai ales
prin mijloace de transport prin cablu. In regiunea alpina, in decurs de 400 de ani s-au realizat
amenajari prin sistemul transnational, conservand specificaitatile tarilor implicate, reflectand
conceptii si principii proprii de amenajare. Se remarca amplasarea diferentiata pe scara
altimetrica.

TARA

STATIUNI SI SITUAREA ALTITUDINALA

Franta

Chamonix, Courchevel

Val dIsere (1800 m)

Elvetia

Alpenboden (800 m)

St. Moritz (1800 m)

Austria

Innsbruck (500-600 m)

-pana la 1700 m

Italia

Meran (350 m)

Sestriere (peste 2000 m)

Germania

Toate statiunile importante sunt situate sub 1000 m.

Ansamblul amenajarilor dintr-o statiune trebuie sa asigure acces, cazare, deplasare in cadrul
statiunii si servicii foarte variate.
Componenta cea mai reprezentativa este baza de cazare, cu dimensiuni si tipologii diferite.
Media de locuri pe statiune este de 19 500 loc. cazare inAlpii Francezi, cu extreme deosebite in
partea superioara:
-Courchevel: 34 500 loc.
-La Plagne: 52 000 loc.

-Chamonix : 55 000 loc., acestea fiind habitate urbane specializate de factura aparte.
In Italia, statiunile sunt mai putin , osciland de la 7000 locuri (Meran), doar la Monte Rosa
depasind 30 000 locuri de cazare. In Austria dimensionarea este mai redusa dar mai unitara, de la
5100 locuri (Leutasch) la maximum 17 000 locuri (Kitzbuhel).
Cea mai echilibrata structura o prezinta Germania, statiunea Berktesgaden avind 6000 locuri,
Oberdorf 17 000 locuri de cazare.
Din punctul de vedere al structurii bazei de cazare, in perioada interbelica dominau vilele si
pensiunile. Dupa 1950 sa-u impus hotelurile si ulterior sistemul de sate de vacanta in vechi
asezari din regiunea montana inalta.
Proiectele de amenajare a unor parti de statiune sau de noi statiuni le-au edificat pe acestea pe
sistemul amenajarilor coparticipative. In cadrul proiectului se implica autoritatile locale, firme si
banci de investitii dar si persoane particulare.
Una din principiile amenajarii turistice este integrarea armonioasa in peisajul natural si cel
construit. Din aceasta cauza, o latura foarte importanta a amenajarii este cea a esteticii acesteia, a
designului spatial intre componentele amenajarii si celelalte elemente.
Intre 1960 1975, in perioada de maxima dezvoltare a turismului acest aspect a fost in mare
parte neglijat, adoptandu-se conceptia utilitarista si economicista de sorginte socialista,
diminuand si comfortul amenajarilor pana la nivelul a doua stele, ce a stimulat turismul de masa.
In acest context s-a pus putin accent pe latura estetica, neglijandu-se fizionomia structurala in
amenajarea turistica care este designul spatial (estetica amenajarii), data de patru aspecte
esentiale: forma, culoare, stil si ornament. Acestea trebuie sa creeze o diversitate in unitate si nu
monotonie.
FORMA:
-este expresia continutului si structurii produsului;
-este o modalitate de organizare exterioara rezultand din linii, suprafete si volume;
-este un argument hotarator pentru punerea in valoare plastica a produsului amenajat.
-forma este cea care se poate remarca prin rigurozitate, prin geometrism elaborat sau prin forma
artistica
ca manifestare libera si care conduce in final la individualizarea stimulilor.
CULOAREA:
-introduce elementul cromatic;
-este poate unul dintre elementele foarte sesizabile ale unui obiectiv construit, iar in functie de
combinarea acestora se asociaza vizual si emotional, determinand amendarea formei;
-asocieri cu elemente ale naturii: rosu foc

albastru aer, apa


verde vegetatie;
-asocieri afective, legate de o anumita stare sufleteasca, fiind factor de stimulare sau de inhibare
a
acesteia.
Exista
culori
care
stimuleaza optimismul (galbenul,
portocaliul)
sau pesimismul (negrul, cenusi- ul). In acelasi context se remarca asocierea culorilor calde
(galbenul cu portocaliu) sau a celor reci (verdele cu albastru);
-combinatiile cromatice pot duce la efecte interesante, de compensare, care contribuie
la estomparea
unor efecte nedorite sau, dimpotriva, la scoaterea in evidenta a unor efecte favorabile.
Combinatii de contrast: alb rosu, negru alb etc., care determina accentuarea ca perceptie
vizuala si afectiva a vizibilitatii cromatice;
-combinatii de optim estetic: rosu albastru, rosu gri, care pot conduce la efecte artistice.
STILUL:
-asigura unitatea constructiilor, a dotarilor si originalitatea acestora. Prin stil, amenajarile capata
perso-nalitate si forta de convingere;-stilul este o modalitate de raportare la epoca caracteristica
acestora. Exista stiluri riguroase, simple, geometrico economicoase. Stilurile elaborate,
incarcate, specifice adeseori unor perioade de opulenta, de dezvoltare artistica si culturala. S-au
impus: -stilurile grecesti (doric, ionic, corintic)
-romanic (cam pana in secolul X) tip bazilica si cu dom; -stilul bizantin
-stilul gotic, cu armonia formelor si a dimensiunilor, cu o dialectica intre masivitate si
dezvoltarea pe verticala (arcul ogival de sprijin), pereti cu contraforturi, cu contraste intre
interioarele sobre, cu peretele nud (roca fasonata) si exteriorul puternic ornamentat, cu iluminare
naturala si cu prezenta vitraliilor: domurile din Milano, Koln, Notre Dame / Paris, etc.; -stilurile
renascentiste, nascute in Italia;-stilul baroc -stilul rococ -stilurile geometrizante din secolul
XX.
ORNAMENTATIA:
-elementul decorativ al formei careia ii confera o valoare estetica particulara. Decoratia
ornamentala este strans legata de stilul epocii;
-ornamentul = factor de adaugare care poate fi geometrizat sau figurativ;
Imbinand stilul, forma, culoarea si ornamentul, se reuseste o compozitie estetica a amenajarii
sintetizate intr-o schema spatiala in care esteticul devine componenta concreta si particulara si da
perso-nalitate amenajarii.
Aspect practic
Matterhorn (sau Monte Cervino, 4478 m, lantul Alpilor Penini, la granita Elvetiei cu Italia),
situat la granita dintre Italia si Elvetia in Alpii Pennini, este unul dintre cele mai vestite si mai
deosebite masive muntoase din lume. Are forma unei piramide abrupte si inclinate, al carui
perete estic este aproape vertical si care se ridica la o altitudine de aproape 1000 de metri

deasupra ghetarilor. Popularitatea Varfului Matterhorn se datoreaza in mare masura faptului ca o


perioada indelungata acesta a fost considerat imposibil de cucerit. Prima ascensiune: 14 iulie
1865.
Arhitectura taraneasca din Valais: case de lemn construite in mai multe niveluri. Etajele
locuibile au balcoane laterale, deschise spre bucatarie. Locuintele valezane au aproape
intotdeauna in apropiere acele curioase raccard sau mazot, mici constructii din lemn ridicate
pe piloni care servesc drept hambare sau magazii.

Concluzie:
Amenajarea turistic a teritoriului este parte integrant a amenajrii teritoriului unei ri. Este un
proces dinamic i complex de amenajare tiinific a spaiului turistic cu luarea n considerare a
relaiei mediu colectiviti umane, precum i factorii care influeneaz aceste relaii.Scopul
amenajrii teritoriului este punerea n valoare a resurselor regionale, mbuntirea cadrului de
via i a condiiilor de existen ale locuitorilor, avnd n vedere atenuarea disparitilor
regionale ale dezvoltrii economice i sociale prin organizarea mediului nconjurtor i
orientarea optim a echipamentelor i activitilor.

Bibliografie :
http://www.scrigroup.com/afaceri/turism/TIPURI-SI-MODELE-DE-AMENAJARE62335.php
CIANGA Nicolae (1998), Geografia turismului. Note de curs.
CAZES George (1998), Lamenagements touristique, Press Universitaire Francais,
Paris.
ILIES M. (2007), 'Amenajarea turistica', Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca
MINCIU Rodica (1995), 'Amenajarea turistica a teritoriului', Editura Silvy, Bucuresti