VREMEA I SCHIMBRILE VREMII

7.1. Noiuni generale. Mase de aer.

cunoscndu-se starea atmosferei la un moment dat, pe baza legitilor privind geneza i evoluia fenomenelor atmosferice, se poate prevedea
evoluia viitoare a vremii n regiunea studiat.
atmosfera nu este omogen nici n direcie orizontal, iar troposfera este mprit n uniti de mare extindere, relativ individualizate, numite
mase de aer. Aceste poriuni mari din aerul atmosferic se caracterizeaz printr-o relativ omogenitate i continuitate n distribuia valorilor
parametrilor fizici ai atmosferei
o mas de aer se poate extinde de-a lungul suprafeei terestre pe distane mergnd de la cteva sute pn la cteva mii de kilometri (500-5000km),
iar pe vertical pn la limita superioar a troposferei, putnd ngloba uneori i pturile inferioare ale stratosferei.
proprietile definitorii ale maselor de aer sunt determinate de aciunea ndelungat a acelorai factori genetici: radiaia solar i suprafaa
subiacent activ.
Masele de aer se clasific dup diferite criterii:
dup criteriul termic se deosebesc mase de aer cald i mase de aer rece. O mas de aer este considerat cald atunci cnd provine de la latitudini
mai joase, se deplaseaz spre latitudini superioare i, ajungnd ntr-o regiune mai rece, determin nclzirea vremii.
dup criteriul geografic se disting mase de aer ecuatoriale, tropicale, polare i arctice, respectiv antarctice. n raport cu caracterul suprafeei
deasupra creia se formeaz, deci dup gradul de umiditate, fiecare tip geografic principal poate cuprinde subtipuri maritime i continentale.
dup criteriul termodinamic, masele de aer se pot mpri n stabile i instabile.
Fronturi atmosferice.
Schimbrile neperiodice ale vremii pot fi determinate de proprietile fizice ale diferitelor tipuri de mase geografice de aer care se succed
deasupra regiunii respective
n asemenea situaii, fenomenele meteorologice ale vremii au loc n interiorul aceleai mase de aer, ele sunt caracteristice acelei mase de aer i pot
cuprinde regiuni geografice ntinse.
Schimbrile vremii se pot produce ns i n urma aciunii reciproce dintre diferitele mase de aer ajunse n contact. n zona de tranziie dintre dou
mase de aer se produc schimbri rapide n mersul elementelor meteorologice, cu consecine directe asupra mersului vremii
Zona de tranziie dintre dou mase de aer diferite, caracterizate prin gradieni orizontali mari ai elementelor meteorologice se numete front
atmosferic.
Deoarece contactul dintre cele dou mase de aer se realizeaz pe o zon destul de ngust, n reprezentrile grafice acest strat este redus,
convenional, la o simpl suprafa, numit suprafaa frontal, iar din intersecia ei cu suprafaa terestr rezult aa - numita linia frontului
Suprafaa frontal este totdeauna nclinat sub un anumit unghi fa de orizontal (spre partea masei reci), deoarece aerul rece, avnd o densitate
mai mare, va ptrunde n zona frontal sub aerul cald, lund forma unei pene nguste la suprafaa terestr.
Dup direcia de deplasare se deosebesc dou feluri de fronturi: fronturile calde, care se deplaseaz spre masa de aer rece i fronturile reci, care
se deplaseaz n direcia masei de aer cald, care se retrage.
Frontul cald - ia natere prin interaciunea unei mase de aer cald cu o mas de aer rece, atunci cnd aerul cald care nainteaz ia locul unei mase
de aer rece. Dup trecerea frontului cald, vremea se nclzete.
n naintarea sa, masa de aer cald, avnd un dinamism mai accentuat dect cea rece care se retrage, alunec ascendent pe suprafaa frontal. Prin
aceast micare ascendent, cu caracter continuu i lent, aerul se rcete prin destindere, se produce condensarea vaporilor de ap i ia natere un
vast sistem noros, caracteristic, de care n mod obinuit este legat cderea precipitaiilor .
n primul etaj apar norii Nimbostratus, din care cad precipitaii continue, timp de 12-16 ore, cu caracter linitit i n cantitti importante.
Ascensiunea n continuare a aerului pe suprafaa frontal duce la formarea norilor Altostratus, apoi a norilor Cirrostratus i Cirrus. Norii
caracteristici frontului cald sunt deci de tip stratiform. Limea orizontal a sistemului noros, n direcia de naintare a frontului, poate fi de 6001000 km, iar zona cu precipitaii are o lime de 300-400km.
Pe msura apropierii liniei frontului, n strns legtur cu ngroarea stratului de aer cald i subierea stratului de aer rece are loc o scdere lent
i uniform a presiunii. Odat cu scderea presiunii se produce i o cretere treptat a temperaturii. Vntul sufl n general slab, ns la apropierea
liniei frontului se observ totui o intensificare a vntului, i o rotire treptat spre stnga. Dup trecerea liniei frontului, n masa de aer cald
scderea presiunii nceteaz, vntul se rotete brusc spre dreapta i slbete n intensitate.
Dup trecerea frontului cald, precipitaiile nceteaz, cerul se nsenineaz, iar temperatura aerului rmne ridicat.
Frontul rece - ia natere prin interaciunea unei mase de aer rece cu o mas de aer cald, atunci cnd aerul rece care nainteaz ia locul unei mase
de aer cald. Dup frontul rece vremea se rcete.
Din cauza frecrii, viteza de deplasare a stratului de aer rece din apropierea suprafeei terestre este mai mic dect n straturile superioare. De
aceea, aerul rece ptrunde sub cel cald, nu ca o pan ascuit, ci ca una obtuz, abrupt.
Suprafaa frontal va avea deci n partea anterioar o form convex, buclat. Aerul rece se deplaseaz n acest caz sub forma unui val, a crui
micare se aseamn cu cea a unei enile.
Deplasarea mai rapid a fronturilor reci i nclinarea mai mare a suprafeelor frontale dau fenomenelor meteorologice cauzate de aceste fronturi
un dinamism mai accentuat, uneori chiar violent
a) Frontul rece de ordinul I. Se caracterizeaz printr-o pant destul de abrupt a penei de aer, care determin o micare convectiv forat a
aerului cald i o rcire intens, prin destindere. Aceasta duce la o condensare puternic i la formarea norilor de tip convectiv (Cumulonimbus),
din care cad precipitaii cu caracter de avers chiar din faa frontului
n spatele liniei frontului, unde nclinarea suprafeei frontale este mai mic, aerul cald este antrenat ntr-o micare mai lent, care are drept rezultat
formarea unui sistem noros stratiform, ncepnd cu Nimbostratus, din care cad precipitaii continue i generale. Dup acetia urmeaz norii
Altostratus i uneori Cirrostratus.
Se observ deci unele asemnri cu frontul cald. Deosebirea const n prezena norilor Cumulonimbus n partea anterioar a frontului rece, n
succesiunea invers a celorlalte genuri de nori i situarea zonei de precipitaii n urma liniei frontului.
Totodat, la frontul rece de ordinul I, zona de precipitaii este mai ngust, 100-150 km, rareori 250-300 km.
b. Frontul rece de ordinul II. Se caracterizeaz printr-o mare vitez de deplasare i printr-o puternic convecie dinamic determinat de partea
anterioar, abrupt a frontului.

Pe aceast cale iau natere nori Cumulonimbus puternici, care produc precipitaii cu caracter de avers sau toreniale, nsoite de fenomene
electrice. Vntul sufl puternic, n rafale.
toate fenomenele meteorologice legate de frontul rece de ordinul II au un caracter mult mai violent dect n cazul frontului rece de ordinul I.
sistemul noros Cumulonimbus sufer o deformare n partea superioar, sub forma unei streini alungite sau ca o nicoval n direcia de naintare a
frontului, precum i faptul c zona de precipitaii este destul de ngust, 10-20 km, i dispus n mare parte naintea liniei frontului.
Pe lng fronturile atmosferice descrise mai sus, numite fronturi simple, deoarece separ numai dou mase de aer, se mai cunosc i fronturi
complexe, care separ trei sau chiar mai multe mase de aer.
Acestea sunt aa-numitele fronturi ocluse sau mixte, care iau natere prin convergena fronturilor calde i reci.
Toate schimbrile vremii, legate de deplasarea i transformarea maselor de aer sau a fronturilor, sunt condiionate de "activitatea" ciclonic.
Prin particularitile sale, ciclonul mobil reprezint un factor de cea mai mare importan pentru mersul vremii n regiunile temperate.
Ciclonii tropicali, care poart diferite denumiri regionale (Taifun n Asia rsritean, ciclon n India, uragan n Antile), n comparaie cu ciclonii
zonei temperate au o extindere mai mic, ns, avnd gradieni barici orizontali foarte mari, determin viteze ale vntului care uneori pot depi
300 km/h.
Cunoaterea structurii i a evoluiei ciclonului mobil i urmrirea deplasrii lui n spaiu prin metoda sinoptic sau pe alte ci directe (satelii,
radar, etc. ), ofer largi posibiliti pentru prevederea vremii i prevenirea efectelor duntoare ale activiti ciclonice. Pentru depistarea ciclonilor
tropicali se folosesc zborurile de recunoatere i de investigare cu avioane (vntoarea de taifunuri), staiile radar, iar n ultimul timp staiile de
televiziune ale sateliilor.
Fenomene optice datorate refraciei terestre
Deplasarea aparent a obiectelor - datorit refraciei terestre a razelor luminoase care provin de la un obiect, acesta sufer o deplasare aparent
D, care este dat de relaia empiric:
D = 29110-6dr
d - distana pn la obiect
r - unghiul de refracie al razei luminoase
fenomenul apare pe intinderile mari de ap i de uscat, influennd msurtorile topografice
din punct de vedere meteorologic, acest fenomen d indicaii asupra stratificrii aerului din apropierea suprafeei solului i a variaiei gradientului
termic vertical.
Vibraiile obiectelor indeprtate - se observ in zilele foarte clduroase i mai ales in regiunile de es.
const in oscilarea obiectelor indeprtate (muni, dealuri, cldiri, arbori etc), mai vizibil la extremitile lor.
fenomenul apare deoarece razele luminoase care ajung la ochiul observatorului sufer devieri brute, strbtnd straturi cu densiti i indici de
refracie diferii.
Mirajul apare datorit variaiei brute a densitii aerului in sens vertical. n miraj se modific in mod aparent forma obiectului care apare alturi
de imaginile respective.
Mirajul inferior - se produce in stepe i deerturi datorit inclzirii puternice a straturilor de aer din apropierea solului.
razele luminoase care pornesc de la un obiect indeprtat O i ajung la ochiul observatorului, se vor refracta (deprtndu-se de normal) din ce in
ce mai mult cu apropierea de sol.
incidena razelor la un moment dat depete unghiul limit i vor suferi o reflexie total, iar observatorul va vedea imaginea I a obiectului, in
prelungirea ultimei raze refractate, mult cobort fa de obiectul O i rsturnat.
Mirajul superior - se produce in cazul cand straturile de aer din apropierea solului se rcesc fa de cele superioare i in acest caz densitatea
aerului precum i indicii de refracie se vor micora cu inlimea.
- refracia razelor se produce prin apropierea de normal, iar imaginea I se va forma deasupra obiectului O i rsturnat.
Mirajul multiplu formarea ctorva imagini ale unui obiect indeprtat, datorit micorrii rapide cu inlimea a densitii aerului de la o anumit
inlime.
razele luminoase care pornesc de la obiect ctre ochiul observatorului, trcnd prin straturile inferioare ale aerului, vor forma imaginea I1 mai
apropiat de suprafaa terestr i imaginile I2, I3 etc in straturile superioare, in care densitatea aerului sufer variaii brute.
fenomenele de miraj dau o indicaie asupra schimbrii vremii, datorit variaiei gradientului termic vertical in straturile de aer.
9.2. Fenomene optice in nori i precipitaii
Norii i precipitaiile, prin structura lor, acioneaz asupra razelor luminoase, producnd refracia, reflexia, difracia i dispersia acestora.
Curcubeul - apare sub forma unui arc cu concavitatea in jos, colorat in culorile spectrului, dispuse concentric, violetul aflndu-se in interiorul
arcului, iar roul la exterior.
apare atunci cnd in partea opus Soarelui se afl un nor de ploaie.
prima explicaie asupra formrii curcubeului a fost dat in anul 1637 de catre Descartes i mai trziu completat de Newton i Airy.
raza RI cade pe pictura de ap sub unghiul de inciden i, se refract sub unghiul r, apropiindu-se de normala N
i - r = unghiul de deviaie
RI ajunge in spatele picturii, in punctul M unde sufer o reflexie, astfel inct va fi din nou deviat sub unghiul - 2r
in punctul N sufer o nou refracie, fiind deviat sub unghiul i r
Notm D unghiul de deviaie total:
D = (i - r) + ( 2r) + (i r) = 2(i r) + ( 2r)
Dac raza se reflect de k ori in interiorul picturii:
D = k + 2[ i (k + 1)r ]
depinde de unghiul de inciden al razelor i de dimensiunile picturilor ce intr in compoziia norului sau precipitaiilor
pictura de ap joac rolul unei prisme.
Curcubeul poate fi vizibil numai sub un anumit unghi i numai in cazul in care ochiul observatorului se afl in vrful conului in care converg
razele luminoase.
razele roii fac unghiul de 42 cu suprafaa terestr, iar cele violete de 40.
adesea apare i un al doilea curcubeu, care este vizibil sub un unghi de 52, avnd culorile mai puin vii i dispuse invers fa de primul.

nu toate razele ce intlnesc picturile de ap din nori contribuie la formarea curcubeului, ci numai aa numitele raze eficare
pentru razele roii D = 138, iar unghiul sub care apare vizibil culoarea roie este complementul acestuia
pentru razele violete D = 140, iar pentru celelalte raze, de alte culori, aceste unghiuri au valori intermediare
Formarea celui de-al doilea curcubeu se datoreaz reflexiei duble a razelor in interiorul picturilor de ap.
Dup culoarea sa curcubeul d indicaii asupra dimensiunilor picturilor de ap ce formeaz norul sau precipitaiile
cnd banda violet a curcubeului este lucioas i cea verde clar, diametrul picturilor este de 1-2 mm
banda roie este slab in cazul picturilor cu diametrul de circa 0.5mm
Haloul este produs de refracia, reflexia i dispersia razelor luminoase in cristale de ghea foarte fine, care intr in compoziia norilor
Cirrostratus.
se produce rar in regiunile noastre, ins este foarte frecvent in regiunile polare, unde norii sunt formai aproape numai din cristale de ghea
cristalele aparin sistemului hexagonal i au forme de prisme aciculare hexagonale, lame, stelue.
cristalele se afl in atmosfer in stare de suspensie aparent, adic, dei sunt antrenate de curenii de aer, dau impresia c stau pe loc.
sub aciunea acestor micri, cristalele de ghea se orienteaz diferit, unele orizontal, altele vertical, iar altele dezordonat dnd natere
fenomenelor luminoase, sub form de halouri cu diferite aspecte, dup abundena i orientarea cristalelor de ghea din atmosfer.
Haloul ordinar (I) are forma unui arc de cerc albicios, colorat slab, formndu-se in jurul Soarelui sau Lunii, avnd diametrul de 22.
apare datorit refraciei razelor luminoase ce strbat cristalele aciculare de ghea i ale cror fee fac intre ele unghiuri de 60 i care au rolul de
prisme optice.
Haloul extraordinar (II) apare concentric cu cel ordinar, avnd diametrul de 46, fiind aproape identic cu cel ordinar
se formeaz prin refracia razelor pe feele cristalelor de gheaa ce fac unghiuri de 90.
Cercul parahelic (c) band luminoas, alb, strlucitoare, orizontal, care pare c traverseaz Soarele i luna, fiind paralel cu linia orizontului
Paraheliile (p) sau paraselenele in cazul Lunii sunt pete de culoare alb strlucitoare, uneori colorate, care se produc la interseciile cercului
parahelic, cu haloul de 22 (Soare fals).
Arcul circumzenital (z) este un arc de cerc tangent la haloul de 46 - apare datorit refraciei razelor ce ptrund prin bazele cristalelor de ghea
i ies prin una din feele laterale.
Arcuri tangente (t) la haloul de 22 superior i inferior este rezultatul refraciei razelor ce cad pe feele laterale ale cristalelor de ghea, in form
de stelue.
Arcuri tangente infralaterale (l) - apar tangente la haloul de 46 i se produc in urma refraciei razelor ce ptrund prin unghiurile diedre ale
cristalelor plate de ghea.
9.3 Fenomene optice datorate difraciei razelor luminoase
Difracia = fenomenul prin care lumina ocolete corpurile opace de dimensiuni mici. Se produce i in cazul in care razele strbat orificiile
foarte mici.
n atmosfer rolul acestora il au picturile de ap i cristalele de ghea pe care producndu-se difracia, apar in jurul Soarelui i Lunii cercuri
luminoase, uneori cu culorile spectrului = coroana.
apar in norii Altocumulus i Altostratus, sub forma unui inel albstrui in jurul Soarelui sau Lunii, iar spre exteriorul acestora un cerc rou bine
delimitat,se produc atunci cnd in faa Soarelui se afl un strat sbire de nori..diametrul coroanelor este direct proporional cu lungimea de und a
razelor i invers proporional cu diametrul picturilor de ap i a cristalelor de ghea (dac acestea au dimensiunile uniforme, culorile coroanelor
sunt mai clare)dac dimensiunile sunt diferite, atunci fiecare grup, dup mrimile respective, produce cercuri luminoase de diametre i culori
diferite, care prin suprapunere parial dau culori confuze i prin suprapunere total aspectul unui cerc albicios, strlucitor.
Inelul de difracie (inelul lui Bishop) - apare sub forma unui cerc luminos de culoare roiatic, in jurul Soarelui sau Lunii.
este de fapt o coroan care are diametrul cuprins intre 20-40se produce mai ales in urma erupiilor vulcanice, care imprtie in atmosfer imense
cantiti de pulberi pe care se produce difracia razelor provenite de la Soare sau de la Lun.Fenomene observate dup erupia vulcanului
Krakatoa in 1883 i apoi a vulcanului M.Pele (Martinica) in 1902.
Gloria - apare sub forma unui sistem de inele colorate in culorile spectrului, cu violetul in interior i cu roul la exterior, care inconjoar umbra
unui obiect (avion, balon etc) proiectat pe un nor compact.
fenomenul se produce prin difracia luminii pe picturile de ap din nori, care au razele cuprinse intre 10-3 i 510-3cm.
Culoarea cerului - se explic prin difuzia luminii pe moleculele de gaze i alte particule care intr in compoziia aerului atmosferic.
ntr-o atmosfer ideal in care difuzia razelor se produce numai pe molecule, culoarea cerului este albastr (razele difuzate mai mult au lungimea
de und corespunztoare culorii albastre din spectru).
Cnd difuzia se produce pe particule cu diametrul mai mare (picturi de ap), atunci pe lng radiaiile albastre i violete mai sunt difuzate i cele
cu lungimi de und mari care se suprapun i dau culoarea albicioas.
Uneori, la orizont, culoarea cerului trece printr-o gam de culori de la portocaliu la rou-violaceu are loc difuzia radiaiilor cu lungime de und
mare (din regiunea rou a spectrului) pe particule cu diametru mare (pulberi, picturi de ap, microorganisme etc)
Cerul privit din avion sau de pe vrful unui munte apare albastru inchis, deoarece la inlime particulele aflate in suspensie sunt mult mai mici i
mai puine.Dac in atmosfer nu ar exista particule, difuzia nu s-ar mai produce i cerul ar aprea negru.
Fenomene electrice in atmosfera
Electrometeori manifestrile vizibile i audibile ale electricitii atmosferice.
Starea electric a atmosferei este determinat de procesele de ionizare a atomilor, moleculelor i grupelor de molecule din compunerea gazelor
ce alctuiesc atmosfera.
Prin ionizare, atomii sau moleculele gazoase, neutre din punct de vedere electric, pierd unul sau mai muli electroni care sunt captai de ali atomi
i molecule.
Ionii sunt atomi, molecule sau grupuri de molecule care, pierznd sau captnd electroni, devin purttori de sarcini electrice pozitive (cationi) sau
negative (anioni).
Cauzele principale care genereaz ionizarea
- Aciunea exercitat de radiaiile solare fluxurile de protoni i electroni cu energii inalte de origine cosmic sau cromosferic, radiaiile X
precum i grupe de radiaii din domeniul ultraviolet al spectrului electromeganetic solar. (Ionosfera).

- Ciocnirile elastice i neelastice dintre moleculele de aer care conduc la pierderi i captri de electroni.
- Micrile ascendente sau descendente din nori: pot pulveriza picturile de ap din masa noroas (picturile au sarcini negative, iar aerul din jur
sarcini pozitive).- Cderea precipitaiilor atmosferice (intense): picturile de ploaie, incrcate pozitiv, se ciocnesc cu solul i incarc negativ aerul
din imediata vecintate.
Caracteristici ale ionilor din atmosfer:
- Mrime variaz intre 110010-8 cm i 14-2010-8 cm.
- Mobilitate exprim viteza de deplasare a ionilor in m/s, intr-un cmp electric de un volt (cu ct vitezele de deplasare ale ionilor sunt mai mari,
cu att procesul de ionizare este mai intens crete numrul ciocnirilor). In zona de maxim ionizare 1000-2000 ciocniri pe secund.
- Densitate exprim numrul de ioni/cm3 de aer.
Sub influena cmpului electric al Pmntului, aeroionii pozitivi tind s se acumuleze in straturile din apropierea suprafeei terestre incrcat
negativ, iar aeroionii negativi migreaz spre straturile mai inalte.Continua separare de sarcini electrice prin aeroioni intreine un curent electric
vertical in atmosfer, cu o intensitate de circa 1500 A.
Fenomene orajoase (oraje)
complex de fenomene atmosferice insoite de descrcri electrice luminoase.
- se produc intre puncte separate ale aceluiai nor, intre nori diferii sau intre un nor i suprafaa terestr.
- sunt rezultatul unei mari diferene de potenial electric, care atinge i chiar depete sute de mii de V/m
- sunt caracteristice norilor Cumulonimbus (care pot avea o extindere orizontal de 10-15km i vertical de 6-8 km, uneori vrful lor
strpungnd tropopauza).
n norul Cumulonimbus: frecarea intens dintre aerul antrenat de curenii convectivi i picturile de ap sau cristale de ghea, provoac ionizarea
puternic i separarea de sarcini electrice;
partea superioar a norului, cu temperaturi negative, unde curenii ascendeni acumuleaz particule

fragmentare de ghea transformate in ioni mari pozitivi, se incarc pozitiv;

- zona median-inferioar, cu temperaturi in jur sau peste OC, se incarc predominant negativ prin ionii mari negativi (rezultai din picaturile
fine de ap);
in partea inferioar a norului, pe traseul descendent al precipitaiilor, se dezvolt un mic centru cu sarcin pozitiv, cruia ii corespunde la sol o
mic arie negativ indus;
asemenea centre secundare se pot dezvolta i in alte zone ale norului;
la suprafaa terestr incrcat de obicei negativ sarcina negativ de la baza norului determin, prin inducie electrostatic, apariia unor sarcini
pozitive.
Dispoziia polar a sarcinilor pozitive i negative transform norul intr-un dipol, care dezvolt un cmp de for aeroelectric.
Deplasarea dipolului noros provoaca importante perturbari in distribuia aeroionilor i variaii ale intensitii cmpului aeroelectric i terestru.
La trecerea sistemelor noroase ale fronturilor reci, alctuite dintr-un mare numr de nori de oraj, in diferite stadii de evoluie, efectele
perturbatoare se amplific i se complic.
Cnd gradientul potenial dintre prile unui nor sau doi nori atinge 200.000 300.000 V/m se produce o descrcare brusc sub forma de scnteie
luminoas, numit fulger.
pentru ca fulgerul s se produc este necesar formarea unui flux de particule incarcate electric, care se propaga in spaiu formnd un canal
ionizat, slab conducator de electricitate (aerul este, in mod obinuit, un izolator);
canalul se formeaz in condiiile unei descrcri electrice slabe, intermitente i invizibile = leader stroke (lovitur conductoare, precursor sau
pilot);
cnd precursorul a facut legtura intre doi nori (sau intre dou pri ale aceluiai nor, caracterizate prin sarcini electrice de semn contrar) urmeaz
imediat o descrcare puternic, vizibil main stroke (lovitura principal)
culoarea este in general alb-albastrui sau alb-glbui, in funcie de:
- tensiunea curentului principal,
- temperatura dezvoltat in interiorul coloanei de aer strbtute,
- vaporii de ap din atmosfera inconjurtoare, care absorb o parte din radiaiile luminoase emise, atunci cnd distana intre locul in care
s-a produs fulgerul i observator este mare
durata este in general foarte scurt (miimi sau sutimi de secund); duratele mai lungi apreciate de observator sunt consecina unei succesiuni
rapide de fulgere scurte, sau urmare a peristenei senzoriale pe retin a imaginilor percepute de ochiul omenesc.
Trsnetul descrcarea electric intre un nor i scoara terestr- are loc in interiorul unor canale de aer ionizat cu diametre de civa cm i cu
lungimi variabile (civa km);- sensul este in cele mai multe cazuri descendent;
- in regiunile cu clim temperat, 80-90% ii au sursa intr-un nor caracterizat de sarcini negative;Tunetul zgomotul produs de o descrcare
electric intre doi nori, sau intre un nor i sol.- temperatura destul de inalt dezvoltat de curentul electric in canalul de descrcare, provoac o
puternic expansiune a aerului care, ciocnindu-se de straturile invecinate, determin vibraii intense ce se propag in atmosfer.- cnd descrcrile
au loc la distane mari faa de observator, tunetul se percepe ca o succesiune de bubuituri cu intensiti diferite si cu durate variabile, datorit
reflexiei i interferenei sonore (densitatea aerului este diferit, att pe orizontal, ct i pe vertical).