Sunteți pe pagina 1din 4

AMFIBIENII

Amfibia ( din greac- dou viei) este o clas


de animale ovipare i poichiloterme, de dimensiuni
diferite. Acestea au fost printre primele animale, ce
au cucerit uscatul, aprnd cu aproximativ 350
milioane ani n urm. Din punct de vedere
sistematic, clasa amfibieni se mparte n 2 ordine:
Caudata - amfibieni cu coad i ordinul Ecaudata
- amfibieni fr coad. Primul ordin cuprinde
specii ca tritonul obinuit, salamandra cu pete etc.
Iar din al doilea fac parte numeroase varieti de
broate.
Pe la sfritul devonianului n apele dulci apar
primii amfibieni - ihtiostega (Iphthyostega). Ele au
constituit adevrate forme de trecere de la crosopterigieni la amfibieni.
Sistemul nervos
Sistemul nervos este mai dezvoltat dect la peti.
Encefalul la amfibieni prezint emisfere cerebrale mai bine individualizate,maduva
spinarii, iar tuberculii bigemeni au tendina s se dedubleze. Epifiza este dezvoltata la
anure, la mormolocii acestora prezentndu-se sub forma unei vezicule situate
deasupra craniului, sub piele.
Sistemul circulator
Inima este alctuit din trei camere: doi atrii i un ventricul. La formele inferioare
(apode i caudate) atriul stng i cel drept nu sunt complet separai. La formele
superioare atrii sunt complet separai, dar la toi amfibienii ambii atrii comunic cu
ventriculul printr-un orificiu comun.
Sistemul digestiv
La amfibieni aparatul bucal este reprezentat prin orificiul bucal i cavitatea bucal
mare n care se afl limba, forma creia difer de la specie la specie. La to i
amfibienii limba este lipicioas i ajut la prinderea przii. Prada este prins anume
cu partea anterioar al limbii. n cavitatea bucal se deschid ductele glandelor
salivare. Dinii la amfibieni sunt mruni sau lipsesc. Dinii sunt dispui pe maxilarele
superioare, pe vomer, la unele specii i pe mandibul. Din cavitatea bucal hrana
trece n esofagul scurt ce se deschide ntr-un stomac mic, unde se diger parial.

Sistemul digestiv al amfibienilor se deosebete de cel al petilor prin:

apariia limbii;
apariia glandelor salivare;
diferenierea intestinului n intestin gros i subire;
diferenierea duodenului.

Hrnirea
Broatele se hrnesc cu przi mictoare, de obicei insecte. Mrimea przii depinde
de mrimea broatei i a gurii sale. Broasca-bou african mnnc aproape orice
poate nghii, inclusiv erpi veninoi, miriapode uriae, scorpioni i chiar alte broa tebou. Dup ce i-a localizat prada, broasca se ntoarce spre ea, se npuste te asupra ei,
i o prinde cu vrful limbii lipicioase. Insecta nu este mu cat sau mestecat, ci
nghiit de vie. Cnd broasca i nghite prada, ochii si mari clipesc i coboar spre
cavitatea bucala, ajungnd la mpingerea hranei pe gt n jos.
Reproducere i dezvoltare
Reproducerea amfibiilor este sexuat i se petrece n mediul acvatic. Fecundaia este
extern. Din ou ies larve branhiate denumite popular mormoloci. Acetia au coad i
au respiraie branhial. Dezvoltarea se face prin metamorfoza ou-mormoloc-adult.
Sunt doua sexe.
Broastele
Broastele si rudele lor apropiate, broastele raioase
sunt amfibieni un grup de vertebrate care isi
petrec o parte din viata pe uscat si o parte in apa.
Exista aproape 3500 de specii, majoritatea fiind
broaste.
Din punct de vedere biologic, diferenta dintre
broaste si broaste raioase
este foarte mica.
Broastele au pielea mai neteda, picioarele
posterioare lungi pentru sarit si labe cu membrane bine dezvoltate pentru a le
propulsa in timpul inotului. Broastele raioase au corpul mai rotunjit, uscat, adesea cu
negi, picioare posterioare scurte, pentru tarat si topait. Membranele de pe labele
posterioare ale broastelor raioase sunt slab dezvoltate deoarece petrec foarte putin
timp in apa. Broastele si broastele raioase apartin grupului de amfibieni numite anure
(amfibiani fara coada), care au aparut in urma cu aproximativ 150
de milioane de
ani.
Forma corpului
Broastele au sange rece. Deoarece temperatura corpului este aceiasi cu a aerului din
jurul lor, ele sunr reci si lipicioase la atingere. Capul lor este de obicei lat si turtit, si

au gura foarte larga. Broastele au de obicei patru degete la labele anterioare si cinci
degete la labele posterioare. Degetele sunt unite printr-o membrana de piele. La unele
specii acvatice, degetele labelor posterioare se termina in gheare ascutite, folosite la
sfasierea prazii. Majoritatea speciilor sunt nocturne.
Locomotia
Picioarele posterioare lungi si musculoase ale
broastelor le permit sa sara distante care
depasesc de mai multe ori lungimea propriului
corp. Cand o broasca se pregateste sa sara, isi
ridica mult partea anterioara a corpului, apoi
tasneste in aer. Broastele membranate isi petrec
majoritatea, sau chiar tot timpul, in apa. Unele
broaste traiesc in copaci si nu au membrane
intre degete, dar au o ventuza mare in varful fiecarui deget. Partea inferioare a
ventuzei este acoperita cu piele aspra, care permite broastei sa se catere pe suprafete
neregulate, precum scoarta copacilor.
Reproducerea
Majoritatea broastelor isi depun ouale in apa. O singura femela depune o gramajoara
care poate sa contina mai multe mii de oua.
In mod normal ouale sunt mici- cu un diametru de cativa milimetri-si fiecare este
invelit intr-un strat protector de gelatina. Unele specii de broaste au o metoda diferite
de a-si ajuta puii sa supravietuiasca. Ele depun mult mai putine oua, dar iau multe
masuri pentru a le proteja.
Broasca arboricola fierar, de exemplu, isi sapa propriul sau ochi mic de apa langa
marginea apei inainte de anotimpul ploios. Ea isi depune ouale acolo si mormolocii
ies din nou in siguranta completa. Cand vin ploile, nivelul raului creste, inghite ociul
de apa si mormolocii inoata in rau.
Dezvoltarea mormolocilor
Picioarele posterioare ale mormolocului incep sa se dezvolte chiar sub baza cozii.
Cand acestea sunt destul de mari pentru a putea fi recunoscute, incep sa se formeze
picioarele anterioare sub piele si cand sunt destul de mari ies prin ea-nu neaparat in
acelasi timp. Este un lucru obisnuit ca mormolocul sa aiba doar trei picioare pentru o
scurta perioada. Cand toate cele patru picioare sunt vizibile, capul mormolocului se
transforma dintr-o minge rotunda intr-o forma asemanatoare cu a broastei. Forma
gurii se schimba si ochii incep sa se umfle. Coada devine mai mica si este absorbita
in corp pana cand ramane un ciot foarte mic.In aceasta faza , mica broscuta decide sa
paraseasca apa. Exista specii de broaste care isi depun ouale pe usca, sub frunze sau
pietre. Stadiul de mormoloc este omis complet si dupa cateva saptamaniiese o
broasca micuta complet formata.

Hranirea
Broastele se hranesc cu prazi si miscatoare, de obicei insecte. Marimea prazii depinde
marimea broastei si a gurii sale. Broasca-bou africana mananca aproape orice poate
inghiti, inclusiv serpi veninosi, miriapode uriase, scorpioni si chiar alte broaste-bou.
Dupa ce si-a localizat prada, broasca se intoarce spre ea, se napusteste asupra ei, si o
prinde cu varful limbii lipicioase. Insecta nu este muscata sau mestecate, ci inghitita
de vie. Cand broasca isi inghite prada, ochii sai mari clipesc si coboara spre cavitatea
bucala, ajungand la impingerea hranei pe gat in jos.
O delicatesa populara
In multe parti ale lumii broastele sunt consumate de oameni. In Europe, broasca
comestibila este o delidatese servita sub forma de picioare de broasca la
restaurantele franceze. Totusi,broasca comestibila este acum atat de rara incat trebuie
importate specii din Asia in numar urias pentru a satisface cererea.
In America de Nord, broasca-bou este o preferinta culinaraspeciala, deoarece
este o specie mare cu membre posterioare foarte mari. Broastele sunt colectate in
timpul noptii, dupa ce sunt orbite de lumina lanternelor.