FACULTATEA DE PSIHOLOGIE I TIINELE EDUCAIEI

MASTERATUL :PSIHOTRAUMATOLOGIE I ASISTARE PSIHOLOGIC

Efectele divortului si abuzului in

familie asupra copiilor
Psihotraumatologie speciala

Bercaru Bianca Manuela

Inainte de ,,a fi el insusi, copilul este ,,altul sau ,,altii. Orice copil se formeaza, se
construieste ca personalitate, ca om dupa modelul oferit de ,,imaginea celuilalt. Orice sistem de
educatie, ca act de formare a individului, incepe cu imitatia si se incheie cu identificarea unui
model.Inainte de a putea ,,fi el insusi, prima etapa consta in ,,a fi ca ceilalti. Influentele
exercitate de parinti asupra copilului capata astfel o importanta fundamentala. La vrsta
precolaritii copilul nu are graniele sinelui dezvoltate, de aceea nevoia lui de securitate este
foarte mare (Enachescu C, 2003).
Ca si punct de pornire in studiul traumei la copii, Anna Freud a avut o contributie importanta.
A realizat cercetari in perioada celui de-al doilea razboi mondial asupra copiilor care au fost luati
de langa parintii lor in timpul bombardamentelor. A ajuns la concluzia ca pentru un copil mic o
noapte de bombardament este mai putin stresanta daca se afla langa o figura parentala, decat in
cazul in care copilului ii este asigurata securitatea fizica in conditiile unui soc de despartire
(Bowlby).
Atunci cand analizam trauma copilului, trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte:
* Ce aduce cu sine copilul in situatia traumatica, resursele si deficitele sale, mecanismele de
coping si strategiile defensive disponibile
* Situatia traumatizanta
* Reactia traumatica cu formarea simptomului si procesul traumatic
* Posibilitati terapeutice si preventive
Terr (1995) a diferentiat traumele din copilarie in traume de tip 1 si traume de tip 2.
* Trauma de tip 1 sau trauma de soc este amintita detaliat. Copiii gasesc adesea explicatii magice
pentru eveniment in cazul traumei de acest tip.
* Trauma de tip 2, durabil duce la negare si anestezie emotionala. Pot aparea disocierea ,
depersonalizarea si tulburari disociative de identitate ulterioare. In cazurile pe care le-am
analizat am observat o dificultate la ambii subiecti de a-si constientiza nevoile personale, de
a fi ,, in contact cu ei sau de a-si realiza planuri pentru viitor.
Traumele din copilarie pot atrage dupa ele multe procese de dezvoltare, simptome si chiar
diagnostice in viata de mai tarziu. Cu toate acestea in ciuda diversitatii, traumele din copilarie au
in comun 4 indicii:
* Amintiri recurente ce se impun (retraire vizuala, amintiri tactile, olfactive sau acustice)
* Modalitati comportamentele respective (jocul traumatic- copiii repeta trairea traumatica
punand-o in joc).
* Angoase traumaspecifice
* Atitudine alterata fata de oameni, de viata si de viitor. ,,Pierderea increderii in oameni si
asteptarile negative fata de viata viitoare sunt cele mai importante urmari ale zdruncinarii
intelegerii infantile despre lume.

Efectele violentei in familie asupra copiilor:

Studiile (Fagan, P., si Churchill A, 2012) arata ca 3-4 milioane de copii aflati intre varsta de 317 ani risca sa fie expusi violentei in familie in fiecare an. Statisticile arata ca 95% din aceste
cazuri implica femeile ca fiind victim ale partenerilor lor. Copiii acestor femei sunt adesea
martori la episoadele violente. Prin martori, intelegem ca acestia pot vedea incidentul abuziv, pot
auzi amenintari sau certuri zgomotoase din alta camera sau pot observa efectele violentei cum ar
fi obiecte sparte, lacrimile mamei sau chiar sange.
Intrebarea fundamentala care se contureaza acum ar fi care sunt efectele copiilor expusi
actelor violente? Studiile de specialitate evidentiaza ca si efecte teama crescuta si anxietatea in
primul rand. Astfel de copii sunt mereu ,,in garda, uitandu-se si asteptand urmatorul eveniment
sa apara. Niciodata nu stiu ce urmeaza sa determine urmatorul abuz astfel incat niciodata nu se
vor simti in siguranta.De asemenea acestia sunt in permanenta ingrijorati pentru ei insusi, pentru
mama lor si pentru frati. Se vor simti fara valoare, vor simti ca nu conteaza si neputinciosi. Mai
mult decat atat de multe ori li se cere si se asteapta de la ei sa tina acest secret al familiei si sa nu
discute cu nimeni despre abuz. Acest lucru facandu-I sa se simta de-a dreptul singuri si
neintelesi.De multe ori nu vorbesc nici cu fratii lor despre abuz. Acesti copii pot parea in regula
din exterior dar in realitate ei se afla intr-o mare durere (Dreman S, 2008).
Poate aparea si situatia in care se invinuiesc pentru abuz crezand ca parintii se cearta din cauza
lor sau se pot gandi ca daca ei nu faceau si nu ziceau nimic abuzul nu s-ar fi intamplat.Ei pot
simti furie, rusine sau umilinta. Studiile arata de asemenea ca acesti copii se simt izolati si
vulnerabili, sunt disperati dupa atentie, afectiune si aprobare. Pentru ca mama se lupta pentru a
supravietui, ea nu este prezenta pentru copil. Pentru ca tatal e preocupat sa controleze totul sip e
toti nici el nu este prezent pentru copil, mai mult este agresiv si violent. Astfel incat copilul
devine abandonat fizic si emotional.
Cum se comporta astfel de copii?
Raspunsul emotional al copiilor martori ai violentei familial poate include frica, vina,
rusine, tulburari de somn, tristete, depresie, furie (atat indreptata spre tatal agresor cat si pe
mama care nu a fost capabila sa evite episodul violent). In cazul pe care l-am studiat chiar mi-a
spus unul dintre subiecti ca este mult mai suparata si nervoasa pe mama care nu a fost in stare sa
ii protejeze sis a puna capat violentei decat pe tata de la care oricum nu avea asteptari (acesta
fiindu-I tata vitreg).
In plan fizic pot aparea: lesin, dureri de cap,dureri de stomac,enurezis nocturn, pierderea
capacitatii de concentrare. Unii copii pot fi chiar raniti daca incearca sa intervina intre mama si
tatal agresiv.
Structurarea personalitii copilului va suporta efectele abuzului i va fi marcat de o
atitudine reticent n relaionarea social, de sentimentul de stigmatizare i de imagine de sine
negativ.
Care sunt efectele pe termen lung?

Chiar daca acestia sunt sau nu abuzati fizic, ei sufera adesea o trauma emotionala si psihica
pentru ca traiesc intr-un mediu violent.De asemenea copiii martori la violenta mamei de catre
tata cresc cu un model negativ in care intr-o relatie intima una dintre persoane foloseste violenta
pentru a o controla pe cealalta. Inavata si faptul ca femeile nu merita a fi respectate. Copiii invata
ca violenta este acceptata si este in regula sa fii iubit si ranit in acelasi timp. Mai mult de atat,
copiii cred ceea ce vad: femeile sunt slabe si victime iar barbatii sunt puternici si
agresori.Violenta conjugala ramane in mod constant prezenta in mintea copilului, tulburandu-i
emotivitatea (Hughers, R., 2009).
In cazul violentei familiale, chiar figurile familiale de legatura si protectie au devenit
agresori traumatizanti. Copilul nu mai poate face acum diferenta intre figurile de legatura
prietenoase si dusmanoase, amenintatoare si de ajutor. Apare astfel confuzia sau dupa cum am
observat intr-unul din studiile de caz este prezenta si evitarea ,,mai bine ii evit pe toti.
Divortul ca rezultat al escaladarii conflictului din familie si consecintele asupra copilului:

Studiile (Hughers, R., 2009) arata ca nu divortul in sine afecteaza in mod negativ copilul, ci
conflictul la care copilul este expus in timpul mariajului conflictual al parintilor si dupa divort.
Modul in care parintii rezolva conflictul determina adaptarea copilului la noua situatie a familiei.
Frica, suferinta si alte simptome ce apar la copil sunt diminuate atunci cand parintii isi rezolva
conflictul folosind compromisul si negocierea in locul atacurilor verbale, in timp ce conflictul
nerezolvat, cronic, este asociat cu trairea unui sentiment puternic de insecuritate emotionala de
catre copil. Un divort poate fi un exemplu pentru copil in ceea ce priveste modul in care poate
rezolva un conflict.
De asemenea contextul in care apare divortul are o importanta aparte. Daca au existat
conflicte puternice in familie, acte violente, copiii accepta mai usor divortul, uneori chiar se pot
simti eliberati sau in putin mai multa siguranta.
Relatia dintre parinti dupa divort are un impact puternic asupra copilului. Unii parinti renunta
la rolul de a fi parinte dupa divort.
Poate fi infricosator pentru un copil sa stie ca parintii divorteaza dar sa nu stie ce se va
intampla exact dupa ce acestia divorteaza.
Securtitatea emotionala a copiilor devine mult mai fragila in timpul divortului. Copilul poate
exprima aceasta insecuritate emotionala prin:
* furie directionata spre ceilalti sau spre el insusi, resentimente
*depresie,anxietate, scaderea stimei de sine
* neincredere, nesiguranta, sentimente de abandon, confuzie,
* incalcarea frecventa a regulilor
* tulburari de somn

* sentimente frecvente de vina

* izolare fata de prieteni si familie, introvertire, dificultati de atasament
* consum de droguri
* activitate sexuala inceputa timpuriu
* ganduri violente sau suicidare
* sentimente de vina (cum ca ei ar fi cauzat divortul parintilor)
* sentimente de neputinta
* credinte iluzorii cum ca parintii se vor reimpaca si familia va fi la fel
* dificultati relationale
Pe termen lung cercetarile arata ca acesti copii care au trecut prin divortul
parintilor au sanse mai mici de a forma un mariaj stabil si sanatos ulterior ca
si adulti.
* au probleme in a-i crede pe ceilalati, a avea incredere in ceilalti inclusiv
intr-un partener de viata.
* prefera sa iasa dintr-o relatie in care ceva nu merge bine decat sa incerce
sa o imbunatateasca
*dificultati scolare, note mici, abandon scolar
*delincventa juvenila
* de asemenea copiii crescuti intr-o familie monoparentala prezinta
dificultati in a avea o viata relationala buna si stabila si pot reproduce in mod
inconstient, situatia de monoparentalitate in viata lor ulterioara de adult.
Parintii au un rol important in formarea copiilor, ei pun bazele atasamentului,
pun bazele educatiei si creaza siguranta. In cazul in care mediul familial nu
intruneste aceste caracteristici, efectele negative asupra copilului si asupra
dezvoltarii lui ulterioare nu intarzie sa apara.
Un alt punct important de analizat ar fi situatia de familie reconstruita, in
care parintele in grija caruia ramane copilul se recasatoreste. Copilul este
pus in situatia de a avea un parinte vitreg pe care poate sa-l accepte sau nu.
Acest lucru depinde foarte mult de atitudinea parintelui vitreg si de modul in
care acesta reuseste sau nu sa se integreze in viata copilului. Desigur in

familia reconstruita lucrurile tind sa se complice, copilul poate avea

sentimente adverse fata de noul parinte sau fata de ,,noii frati in cazul in
care exista aceasta situatie. Se poate simti neiubit sau nedorit in comparatie
cu acestia. De asemenea apar frecvent situatii in care parintele biologic il
asociaza pe copil in mod inconstient cu partenerul de care a divortat si care
i-a produs suferinta, razbunandu-se pe copil sau vorbindu-i intr-un mod
inadecvat, lucru care ingreuneaza si mai mult situatia emotioanala a
copilului, punand inca o piatra suplimentara a suferintei pentru micut
(Jamison, L., 2001).
Atitudinea parintilor si modul in care acestia ajuta sau nu copilul sa treaca
peste situatia divortului si suferinta aferenta este astfel esentiala.
"Haideti sa crestem copii care nu vor trebui sa se "recupereze" dupa copilaria lor." - Pam Leo

Prezentarea cazurilor:
Cazul 1: Descriere
*
*
*
*

Femeie in varsta de 55 ani( M)

casatorita
studii superioare
are 2 copii un baiat si o fata

Istoric: divortul parintilor la varsta de 3 ani. Nu a mai fost lasata sa isi vada tatal,
acesta fiindu-i prezentat intr-o lumina nefavorabila de catre mama si de catre
bunica (,,vrea sa iti faca rau cand il vezi sa pleci, nu vb cu el, vrea sa te rapeasca)
* restructurare familiala (la scurt timp mama ei s-a recasatorit)
* frate vitreg
* violenta in familie, noul tata fiind foarte violent.
* Nu a dat in ea niciodata dar povestea cat ii era de frica cand auzea in toiul noptii
scandal intre el si mama. De multe ori chiar asista la batai.
* mama ei a divortat abia cand ea avea 21 de ani.
*povesteste ca ii placea mult cand era lasata sa stea cu bunicii care aveau curte,
acolo era linistita, nu o deranja nimeni.
* ii place foarte mult sa citeasca si sa compuna poezii, insa poate face asta doar la
bunici.

In prezent:
Lucruri pe care le-am observat si care se leaga de istoricul traumatic:
* refuza sa isi vada tatal biologic, spune ca nu ar avea ce sa vorbeaca cu el si
ca nu simte nevoia sa il vada. Pt ce sa il vad? Oricum nu am avea ce sa vorbim..
conceptie care i-a fost implementata de mama la o varsta frageda.
* cu mama ei vorbeste, se vad destul de des dar afinitatea relatiei nu este una
buna. Spune ca nu o suporta si cand se vad sau vb vrea sa scape cat mai repede de
ea. O considera pe mama mai mult vinovata decat pe tatal violent pt copilaria ei
nefericita spunand ca ea trebuia sa faca cv, trebuia sa reactioneze si sa plece de
langa el. Mama era cea care trebuia sa o protejeze, pe ea o investise cu putere in ea
avea incredere si tocmai comportamentul mamei a fost cel care a durut-o cel mai
tare. De la tatal oricum nu avea nicio pretentie nefiindu-i tata biologic si
comportandu-se violent.
* in relatia cu sotul : se inteleg foarte bine dar ea este cea care domina, care
conduce. Simte nevoia sa faca acest lucru probabil pt ca se teme sa nu fie ranita
sau sa nu devina agresiv si atunci ca si mecanism de aparare nu ii da lui puterea ci
prefera sa o detina ea..... pt ca daca barbatul detine puterea... se poate intampla
ce i s-a mai intamplat.
* in relatia cu copiii- hiperprotectiva, le da mai mult decat au nevoie, are mereu
grija de ei, nu ii ingradeste, nu le impune limite dar vrea sa ii faca fericiti,
supracompenseaza carenta ei afectiva de mica.
Pentru c nu se poate uita la rana i la suferina ei, ea isi orienteaza atenia i
isi canalizeaza energia n a oferi ajutor copiilor pentru a compensa neputina
resimit n propria copilrie.
* in relatie cu ceilalti are o atitudine deschisa, dar prezinta si o oarecare
duritate. Proiecteaz n exterior o aparent putere menita s compenseze neputina
i vulnerabilitatea resimite la niveluri mai profunde ale fiinei sale.
* povestea ca anul trecut in vara baiatul ei avea febra foarte mare si a lesinat
in baie iar ea nu a putut sa reactioneze si nu intelege nici acum de ce nu a putut sa
faca nimic, ,,noroc ca era si fata cea mare in casa si a reactionat ea.
Aceasta reactie de intepenire (frozen) ar putea fi legata de momentele
din copilarie in care tatal o batea pe mama si ea nu putea face nimic sa o apere pe
mama sau sa intervina cumva.
Relatia de fratie: vorbeste cu fratele ei, au o relatie destul de buna dar nu in
totalitate. In sensul ca il acuza ca tatal lui era agresiv prin expresii de genul : tatal
aluia era abuziv, nu acepta ca a fost si tatal ei si intr-o oarecare masura face

asocierea intre frate si tatal agresiv neputand sa aiba o relatie prea grozava cu
acesta pentru ca ii aminteste de tata.
Relatiile sociale: Putem identifica in familia ei de origine un model relational
disfunctional, cu toate acestea M a beneficiat de factori protectori precum :
capacitate de adaptare, inteligenta putand sa isi formeze un grup de prieteni,
acestia constituind un resort de rezilienta pentru ea.
Desi povesteste ca era integrata in grupul de prieteni foarte bine cand era mica,
isi aminteste ca nu vroia sa iasa cu baietii. Era foarte frumoasa in tinerete dar cu
toate acestea refuza invitatiile in oras. Isi aminteste ca mama ei o sfatuia sa iasa
acuzand-o ca e ursuza dar ea refuza si mai tare.
Probabil avand parte de violenta in familie si invatand practic ca barbatii sunt
violenti si femeile supuse era oarecum normal sa nu accepte invitatiile in oras din
partea baietilor. Iar daca mama insista sa se vada cu vreun baiat cu atat mai mult il
refuza pe acesta vazand probabil ,, cat de bine si-a ales mama partenerul pentru
ea.
Nu prea prezinta semne de perlaborare ci neaga in mare parte evenimentele
traumatice. Spune ca incearca pe cat posibil sa nu se gandeasca, da raspunsuri
scurte si prezinta o oarecare intepenire afectiva atunci cand discuta despre aceste
evenimente.
Resurse psihice:
1. Factorii protectori care au facilitat si au ajutat in procesul traumatic, de care M
a beneficiat sunt:

* inteligenta
* creativitatea (un interes deosebit pentru lectura, scria poezii despre care
povesteste ca o ajutau, o faceau sa se simta mai bine). Se descarca practic
prin scris de incarcatura emotionala.
* relatii sociale bune, grup de suport (prieteni numerosi)
* Existena unei relaii sntoaste, compensatorii i de durat cu
bunica
* atitudine obedienta (daca ar fi avut un alt tip de atitudine ar fi fost mult
mai mult in pericol intru-cat tatal era foarte violent).
Modelul splitrii psihismului (F. Ruppert):

Persoana traumatizata se confrunta cu dificultatea de a incerca sa separe evenimentele trecute

de cele prezente. In timp ce partea traumatizata ,,ingheata suferinta produsa de situatia
traumatizanta, a doua parte, cea supravietuitoare lupta sa dea la o parte, sa situeze inafara
constiintei experienta traumatica, utilizand potentialul ramas.
Apar astfel ca si structuri traumatizate:
-disperarea din pricina situatiei din familie,
- Furia reprimata,
- tristetea reprimata
- neputinta
- teama de a nu sti ce se va intampla in continuare (daca tatal continua
sau nu sa fie violent si cand).
-sentimentul profund de insecuritate
Ca si structuri de supravietuire:
- Reprimarea i negarea propriilor traume

- tendinta de a-i domina pe ceilalti

- in prezent tendinta de a-si domina sotul
- grija excesiva fata de copii (pentru a compensa golul Pentru c M. nu se
poate uita la rana i la suferina ei isi orienteaza atenia i isi canalizndu-i energia,
resursele n a oferi ajutor copiilor ei compenseaz astfel neputina resimit n
propria copilrie.
Ca si structuri sanatoase:
-incredere
-abilitati sociale dezvoltate
-creativitate

Cazul 2: Descriere
* Barbat in varsta de 29 de ani (C)
* necasatorit
Istoric:
*parintii lui au divortat cand era mic, mama lui s-a recasatorit

*frate vitreg
* nu si-a vazut tatal dupa ce parintii au divortat
In prezent locuieste singur este intr-o relatie de cateva luni dar are mari dificultati
de a inchega relatia si de a se implica.
* spune ca ii e teama sa faca planuri de viitor cu partenera sau sa vb despre
chestii serioase precum nunta si alte lucruri pt ca acestea il fac sa se simta
incorsetat si legat.
* nu accepta niciun fel de ajutor din partea celorlati si spune ca se descurca
singur ca nimeni nu l-a ajutat niciodata si mereu a reusit el.
* reactioneaza prin retragere atunci cand i se fac complimente sau lucrurile
devin prea afective in relatia lui si in general cu ceilalti. Spune ca atunci cand cineva
ii face un compliment se gandeste oare ce vrea de la mine?
* nu spune celorlalti ce simte nici macar in relatie si blocheaza orice fel de forma
de afectivitate, inconstient. Nu este neaparat dur dar are tendinta sa ii dea la o
parte pe cei care incearca sa ii ofere ceva in mod afectiv.
*Ofera afectiune dar intr-o maniera limitata insa atunci cand i se ofera lui se retrage
si o blocheaza in totalitate.
* isi evita pe cat posibil mama, s-a mutat din oras si vorbesc foarte rar. Spune ca
atunci cand vb cu ea nu ii zice niciun lucru important care se intampla in viata lui de
frica sa nu ii strice ea tot.
* relatia de fratie: vorbeste cu fratele lui dar e ,,ranit .Povesteste ca mereu a
existat competitie intre ei si ca mama lor l-a iubit intotdeauna pe fratele lui mai mult
decat pe el. Spune ca mama lor il iubeste mai mult pe acesta din pricina faptului ca
ii aminteste de al doilea sot care a murit la cativa ani dupa cununia civila.
* creaza o bariera, un zid intre el si lume, are relatii superficiale si este
complet detasat.
*povesteste ca acum 3 ani si-a cautat tatal biologic, a vorbit cu el dar acesta nu
s-a aratat interesat de a pastra legatura asa ca a renuntat sa il mai contacteze.
Acest lucru probabil i-a intarit si mai mult atitudinea de izolare fata de lume si de
blocare a afectivitatii din partea celorlalti.
Comparatie: am observat ca in primul caz femeia supracompenseaza carentele
afective si situatia din familie prin grija excesiva fata de copii, iar barbatul (cazul 2)
din pricina faptului ca nu i s-a oferit afectivitate la timp, cand si-a dorit-o si cand
trebuia sa i se ofere acum blocheaza orice forma de afectivitate, nu ii mai
trebuie. Pe principiul : ,,nu mi-ati dat atunci cand vroiam nu mai vreau
deloc, multumesc.

Ca si comparatie in relatiile cu fratii:

* Femeia a avut o relatie de colaborare cu fratele ei cand erau mai mici,
sufereau impreuna pentru situatia din familie dar il si acuza si il asocia cu tatal
abuziv. Nu se simtea mai putin iubita de parinti pentru ca oricum parintii nu aratau
iubire fata de niciunul dintre ei.
*Barbatul a avut o relatie de competitie cu fratele sau intotdeauna. Prin
afirmatiile pe care acesta le face ,,mereu a tinut mai mult la el decat la mine
putem deduce ca o mare parte din suferinta lui provine din fapul ca se simte mai
putin important si mai putin iubit decat fratele sau, el provenind dintr-o relatie pe
care mama a ales sa o incheie si in care aceasta nu era fericita. Cum mama l-a iubit
pe tatal vitreg si a divortat de tatal lui considera ca si el este mai putin
important decat fratele sau.
La ambele cazuri am observat o atitudine de dominare in relatiile curente . Din

pricina faptului ca nu au avut o experienta relationala constructiva, nu pot avea relatii de la egal
la egal cu ceilalti ci doar relatii pe verticala, inegale in care unul domina si celalalt este dominat.
Sentimentul de a detine controlul sau puterea apare ca si mecanism de aparare, oferindu-le
,,siguranta detinerii controlului si ,,asigurandu-i ca ceea ce s-a intamplat in copilarie nu se mai
repeta.

Bibliografie:
1. Hughes R., (2009), The effect of divorce on children
2. Enachescu, C., (2003), Tratat de psihanaliza si psihoterapie, Editura
Polirom
3. Riedesser P si Fischer G., (2007), Tratat de psihotraumatologie, Editura
Trei
4. Vasile D., (2012), Trauma familiala si resursele compensatorii, Editura Sper
5. Fagan, P., si Churchill A, (2012), The effects of divorce on children
6. Dreman S., (2000), The influence of divorce on children, Jurnal of divorce and remarriage,
vol 32.

7. Jamison L., (2001) The effects of divorce on children, Clinical Psychology Associates of
North Central Florida Gainesville and Ocala, FL