CE POTI FACE

Creierul arhaic, implicit SRA, nu intelege cuvintele. Nu este un creier scolarizat. Mobilizand
corpul putem actiona asupra acestui creier arhaic, atat de important pentru buna asezare a experientelor
noastre emotionale. Cum poate intuiesti deja, corpul joaca un rol important in aceasta metodologie.
Accentuez aceasta idee, e nevoie de o conexiune robusta corp-creier arhaic, altfel spus, lucrezi asupra
corpului si obtii rezultatele in minte.
Rolul neocortexului este sa ofere strategii de atingere a scopurilor, insa scopurile sunt stabilite
de creierul arhaic. Inteligenta neocortexului, desi remarcabila, este precara in raport cu inteligenta
totala a organismului. In termenii psihologiei umaniste, ceea ce pentru un cititor neatent si naiv pare
fatalism, se numeste actualizarea potentialului, adica stradania de a deveni ceea ce esti menit sa fii
inca de la nastere. Potentialul nu se negociaza, doar se implineste in diferite grade. Aceasta
actualizare, numita uneori si crestere, este facilitata de acordul creierului arhaic cu neocortexul, de
cooperarea lor iubitoare. SRA si sistemul limbic aduc energia si obiectivele iar creierul cognitiv
asigura interfata cu relitatea exterioara, navigand printre stancile ei.
Insa pentru a activa creierul arhaic, mi-au soptit cativa neuroni binevoitori, nu sunt suficiente
miscarile obisnuite ale corpului. Daca ar fi fost asa, el ar fi fost deja dinamizat. E nevoie de un set de
miscari neobisnuite, cat mai variate, complexe, elaborate, care antreneaza dinamic fibrele musculare si
nervoase, articulatiile, coloana, organele interne si glandele endocrine. Altfel spus, miscari creative
care sa-i elibereze corpului puterea de crestere si transformare.
De unde sa le luam? Din Hatha Yoga. Acest sistem multimilenar a experimentat si validat sute
de posturi, astfel ca nu mai e cazul sa inventam roata. Gasim acolo toate posturile imaginabile si chiar
cateva de neimaginat. Tehnicile posturale sunt miscari mai mult sau mai putin complexe, de tipul: te
extinzi, te contracti, te rotesti, te apleci, iti menti echilibrul, te arcuiesti, te rasucesti, formezi unghiuri,
formezi figuri geometrice, distribui greutatea. Ele genereaza spontan senzatii dintre cele mai diverse,
fizice si non-fizice, in diferite parti ale corpului, senzatii asupra carora constienta se poate
focaliza(retine aceasta idee, extrem de importanta!).
Cuvintele cheie sunt: atentie, finete, detaliu, coninuitate.Rezultatele apar in timp. Persoanele
care nu obtin rezultate nu respecta fie regula atentiei, fie regula continuitatii. Continuitatea este un
element crucial in orice tip de practica. Suportul neuronal al acestei afirmatii este de netagaduit:
conexiunile sinaptice care nu sunt sustinute prin repetitii sunt resetate (creierul este economicos si nu
hraneste conexiunile inactive).
Disciplina corporala, insotita de constienta, scoate din umbra o multime de senzatii: caldura,
frig, racoare, adiere, tensiune, destindere, intepaturi, vibratii, relaxare, impresie de uscaciune sau

umiditate, durere fizica, gadilituri, impresie de flux (pierderea conventiei temporale), de blocaj sau
curgere. Toate aceste senzatii sunt observate, nimic altceva. Daca atentia pleaca in alta parte, o
aducem cu blandete inapoi, fara sa o condamnam. Ea face ceea ce s-a obisnui sa faca, sa vagabondeze
atunci cand nu exista un obiect de mare interes care sa o atraga. Insa corpul este un obiect de mare
interes. Stim asta instinctiv in copilarie, dupa care am fost invatati sa-l neglijam, sa-l minimalizam
sau, cel mai grav, sa-l negam. A fi tot mai mult in corp (in toate partile lui) este echivalent cu a fi tot
mai mult in prezent, adica intr-un contact tot mai bun (in sensul de cuprinzator) cu experienta noastra
de aici si acum. Totul incepe cu corpul. Corpul este mereu in prezent.