Sunteți pe pagina 1din 9

ELEMENTE DE LOGIC MATEMATIC

Limbajul matematic riguros i metodele raionamentului logic, folosite n


rezolvarea de exerciii i probleme, dar i n parcurgerea drumului de la ipotez la
concluzie, ofer certitudinea c deduciile abordate sunt corecte.
Cunoaterea operaiilor logice elementare (negaia, disjuncia, conjuncia,
implicaia, echivalena) este cerin de maxim importan n construcia
propoziiilor matematice.

DEFINITII:

Propozitie:
Un enunt care afirma sau neaga ceva si care este fie adevarat, fie fals.
Distingem 2 tipuri de propozitii:
1) Propozitie simpla: propozitie care nu comporta decat un singur subiect, un
singur verb si un singur atribut.
Exemplu:

"Numarul 24 este divizibil cu 8" (propozitie, evident, adevarata).

2) Propozitie compusa: propozitie obtinuta prin combinarea de propozitii simple,


cu ajutorul conectorilor logici: negatie, disjunctie si conjunctie.
Exemplu: "(Ecuatia x + 1 = 0 are radacini reale in multimea numerelor reale)
sau (25 este patrat perfect)" (disjunctie intre un predicat fals si o propozitie
adevarata).

Valoare de adevar:
1

Este proprietatea unei propozitii (p) de a fi adevarata sau falsa. Se noteaza cu


v(p).
v(p) = 1 (sau A) daca propozitia p este adevarata
v(p) = 0 (sau F) daca propozitia p este falsa.

Predicat (propozitie cu variabile, sau propozitie deschisa):


Propozitie a carei valoare de adevar depinde de valorile atribuite variabilelor; in
definirea unui predicat trebuie specificata intotdeauna si multimea parcursa de
variabila (variabile), numita si universul discursului.
Exemplu: "Ecuatia 2x + 10 = 0, unde x apartine multimii numerelor reale" este
un predicat cu o singura variabila (numit si predicat unar), care devine o
propozitie adevarata pentru x = -5 (avand, deci,valoarea de adevar 1), sau o
propozitie falsa pentru orice alta valoare atribuita lui x (avand valoarea de adevar
0).
Observatie:
Multimea valorilor care, atribuite variabilelor predicatului, confera acestuia statut
de
propozitie adevarata, se numeste multimea de adevar a predicatului respectiv.

Cuantificatorul existential:
Propozitia "exista cel putin un x, astfel incat p(x)" se numeste propozitie
existentiala, asociata predicatului p(x).
Notatie folosita:
Simbolul

se citeste "exista (cel putin)" si se numeste cuantificator existential.

Cuantificatorul universal:
Propozitia "oricare ar fi x din X, are loc p(x)" (X fiind o multime nevida, careia ii
apartine variabila x) se numeste propozitie universala, asociata predicatului
p(x).
Notatie folosita:
Simbolul

se citeste "oricare ar fi" si se numeste cuantificator universal.

OPERATII LOGICE ELEMENTARE:

1) Negatia unei propozitii:


Fiind data o propozitie notata cu p, numim negatia sa (sau contrara sa) acea
propozitie, notata cu
sau p (a se citi "non-p"), care este falsa daca p este
adevarata si care este adevarata daca p este falsa. Sugestiv, aceasta
definitie poate fi ilustrata prin urmatoarea tabla de adevar:

2) Disjunctia propozitiilor:
Fiind date propozitiile p si q, numim disjunctia acestora acea propozitie, notata cu
(a se citi "p sau q") si a carei valoare de adevar rezulta din tabla de
adevar:

1
3

Observatii:
a) Disjunctia este falsa daca ambele propozitii sunt false si adevarata in celelalte
cazuri.
b) Disjunctia a n propozitii este falsa daca toate propozitiile sunt false si
adevarata in rest.

3) Conjunctia propozitiilor:
Fiind date 2 propozitii p si q, numim conjunctia lor, notata cu
"p si q") acea propozitie definita prin urmatoarea tabla de adevar:

( a se citi

Observatii:
a) Conjunctia este adevarata cand ambele propozitii sunt adevarate si falsa in
rest.
b) Conjunctia a n propozitii este adevarata cand toate propozitiile sunt adevarate
si falsa in celelalte cazuri.

4) Implicatia propozitiilor:
Propozitia
(a se citi "p implica q") se numeste implicatie ;
p se numeste ipoteza, iar q se numeste concluzie. Rezulta urmatoarea tabla de
adevar:
4

Observatii:
a) Implicatia "p implica q", foarte des utilizata in demonstratii matematice, mai
are si urmatoarele interpretari:

Daca p, atunci q;

p este conditie suficienta pentru q;

q este conditie necesara pentru p.

b) Implicatia "p implica q" este structura logica a tuturor teoremelor directe
(ipoteza p are drept consecinta concluzia q).
c) Din tabla de adevar se constata ca:

O implicatie, cu ipoteza adevarata, este adevarata numai daca si concluzia este


adevarata;

O implicatie este falsa intr-un singur caz: ipoteza adevarata si concluzie falsa!

Falsul implica orice! (foarte important de stiut acest lucru: a nu se


construi rationamente pornind de la premize false!).

5) Echivalenta propozitiilor:
Propozitia p <= > q (a se citi "p este echivalent cu q") reprezinta conjunctia a
doua implicatii, anume: (p = > q) si (q = > p), avand tabla de adevar:

Observatii:
a) Doua propozitii sunt echivalente daca si numai daca ambele au aceeasi valoare
de adevar (ambele adevarate sau ambele false).
b) Se spune ca propozitiile "p si q sunt echivalente", sau "propozitia p este
conditie necesara si suficienta pentru propozitia q", sau "p daca si numai daca q".
c) Daca o teorema directa are structura logica "p implica q", atunci reciproca sa
(adevarata sau falsa!) are structura "q implica p".
Deci o teorema care admite reciproca reprezinta, din punct de vedere logic, o
echivalenta intre ipoteza si concluzie.

Teorema directa este echivalenta cu contrara reciprocei (teorema directa este


adevarata daca si numai daca este adevarata contrara reciprocei):
Observatie:
Aceasta echivalenta logica sta la baza metodei de demonstratie prin reducere la
absurd, folosita mai ales in cazul cand demonstratia teoremei directa este dificila.

EXERCITIUL 1
Suport teoretic: Negatia disjunctiei,negatia conjunctiei,tabla adevar.
Enunt: Sa se demonstreze ca:
1) Negatia unei disjunctii a 2 propozitii este echivalenta cu conjunctia negatiilor
acestora, anume:

2) Negatia unei conjunctii a 2 propozitii este echivalenta cu disjunctia negatiilor


acestora, anume:

Rezolvare: Demonstratia se face cu ajutorul tablelor de adevar:


1)

2)

Cele doua echivalente rezulta in urma compararii valorilor de adevar din


coloanele 4 si
7 ale tablelor de adevar de mai sus.
Observatie:
Echivalentele din aceasta aplicatie sunt cunoscute sub numele de Legile lui
De Morgan.
EXERCITIUL 2
Suport teoretic: Implicatii,echivalente logice,inductia matematica,divizibilitate.
Enunt: Sa se demonstreze ca pentru orice numar natural n, expresia
este divizibila cu 6.
Demonstratie: Descompunerea in factori a expresiei este E(n) = n(n+1)(n+2)
si, cum primii doi factori sunt numere naturale consecutive, deducem ca E(n) este
divizibila cu 2. (1)
Fie propozitia P(n): n(n+2) = M3 (multiplu de 3), pe care s-o demonstram
prin inductie matematica.

Etapa verificarii: P(0) = 0 = M3, adevarat;

Etapa demonstratiei implicatiei P(k) => P(k+1), pentru orice k natural:

Avem P(k): k(k + 2) = M3 si P(k + 1): (k + 1)[(k + 1) + 2] = M3.


Deci P(k) => (k + 1)[(k + 1) + 2] = ... = k(k + 2) + 3(k +k +1) = M3 + M3 =
M3;
implicatia P(k) => P(k+1) este, deci, adevarata pentru orice k natural. (2)
7

Din (1) si (2), deducem ca propozitia P(n) este adevarata pentru orice n natural,
conform principiului inductiei complete.

EXERCITIUL 3
Suport teoretic: Numere irationale,divizibilitatea in Z,numere prime,reducere
la absurd.
Enunt: Sa se demonstreze ca numarul

este irational.

Demonstratie:
Vom folosi metoda reducerii la absurd: presupunem ca numarul a este rational,
adica exista doua numere intregi m si n, evident nenule, astfel incat a = m/n; fara
a restrange generalitatea, putem considera m,n N* si (m,n) = 1. Evident:
< = > 2013n = m ; (1).
Cum m si n sunt numere prime intre ele, are loc implicatia 2013|m = > 2013|m
(2013 divide m) (*) < = > exista k N*, astfel incat m = 2013k ; (2).
Din (1) si (2) rezulta 2013n = 2013k < = > n = 2013k = > 2013|n
divide n) (**).

(2013

Din (*) si (**) rezulta ca numerele m si n nu sunt prime intre ele (cel mai mare
divizor comun al lor este mai mare decat 1). Contradictie, deci presupunerea ca
numarul a este rational este falsa; prin urmare: a R \ Q (numarul a este
irational).

EXERCITIUL 4
Suport teoretic: Conditie necesara,suficienta,distributivitate,legi de compozitie.
Enunt: Se dau legile de compozitie

oricare ar fi x,y R, a,b R.

Sa se determine conditia necesara si suficienta pentru ca legea


distributiva fata de legea

sa fie

Raspuns: a = a + b.
Rezolvare:
Necesitatea e probata prin implicatia
(x y) z = (x z) (y z), x, y, z

=a+b

in timp ce suficienta prin implicatia


a2

= a + b (x y) z = (x z) (y z), x, y, z

Prima implicatie se bazeaza pe definitia distributivitatii si legile date, a doua


incepe prin a scrie legea
sub forma

si, apoi, se incheie prin verificarea distributivitatii.