Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tipuri de consiliere
1. Delimitari conceptuale.
Consilierea = provine din englezescu ghiden apare in S.U.A. in preajma sec. XX ca
domeniu psihoterapeutic cu o orientare pregnant educationala.
In S.U.A. in 1947 este un domeniu bine conturat, unde se constituie un departament
al consilierei pedagogice A.B.A.
Termenul de consiliere descrie relatia inter-umana de comunicare si ajutor dintre o
persoana specializata consilierul si persoana sau grupul care solicita asistenta de
specialitate (client/consiliat/subiect).
Relatia dintre consilier si persoana consiliata este una de alianta, de participare si
colaborare reciproca, ceea ce face posibila exprimarea ideilor, a sentimentelor, a
propriilor valori si convingeri.
Asociatia britanica pentru consiliere fondata in 1977, defineste consilierea ca find
utilizatia priceputa a relatiei interpersonala pentru a facilita autocunoasterea,
dezvoltarea, maturizarea resurselor personale.
Consiliera este un mijloc de autocunoastere, de dezvoltare a personalitatii, este
dupa multi autori o experienta de comunicare si cautare, o modalitate de optimizare
a relatiilor interpersonale, de rezolvare a unor crize existentiale sau de invatare a
unor modele comportamentale (ascultarea activa, comportament asertiv, stabilirea
unor scopuri, luarea decizilor, rezolvarea de probleme, de conflicte, etc.)
Caracteristici:
Preocuparea acestia pentru preventia problemelor ce pot impiedica dezvoltarea si
functionalitatea normala a persoanei.
Strategia de preventie consta in identificare situatiilor si problemelor de risc, si
actiunea acestora inainte de declansarea unor crize personale.
Aspecte esentiale ale consilierii sunt:
Confidentialitatea
Sinceritatea
respectul reciproc
In lipsa acestora consilierea nu-si are sensul.
2. Tipuri de consiliere
1. Consilliere psihologica
Are un spectru larg de actiune si integreaza perspectiva umanista si dezvoltata de
Weslow si Rogers.
Respectul pentru om, ameliorarea calitatii vetii sunt principale sale repere.
Problemele psihice nu mai sunt vazute in mod obligatoriu in termen de deficiente,
nevoii de autocunoastere, de dezvoltare personala si de adaptare.
Exista confuzii intre ceea ce inseamna consiliere si psihoterapie (in multe tari
manualele destinate practicienilor din aceste domenii utilizeaza termenul generic de
consiliere si psihoterapie).
2 Consiliere pedagogica (educationala).
Poate fi definita ca o relatie inter-umana ca asistenta si suport, grupul de elevi in
scopul dezvoltarii personale si in scopul preventiei situatiei de criza.
Trasaturile definitorii sunt:
Este un proces de dezvoltare (prin activitatea de consiliere se initiaza un program
care are ca finalitate dezvoltarea personala, profesionala si sociala a persoanei).
Consilierea are un rol pro-activ (ofera solutii, construieste proiecte de optimizare
personala, de dezvoltare socio-profesionala)
Implica responsabilitatea consilierului atat fata de cel consiliat cat si fata de scoala,
oferind solutii care sa conduca la optimizarea relatiei pedagogice.
Diferente intre consilierea educationala si psihologica, Adriana Baban, 2001
Consiliere educationala
Consiliere psihologica
dezvoltarea abilitatilor
sociale (ex.
asertivitatea)
dezvoltarea abilitatilor
de prevenire, a
consumului de droguri,
alcool si tutun
prevenirea bolilor cu
transmisie sexuala
C.B.T.S.
controlul stresului.
Prevenirea, dezvoltarea
abilitatilor de prevenirea
depresiei, anxietatii,
agresivitatii si delirului
suicidal
Decizii responsabile
Tehnici de invatare
eficienta
Managementul timpului
Consiliere vocationala
Dezvoltarea creativitatii
Informatii privind
resursele de consiliere
(cariera)
Observatii:
Nu exista o delimitare stricta intre consilierea psihologica si cea educationala.
Consilierea educationala presupune elemente de consliere suportiva, de dezvoltare,
elemente de consiliere informationala, vocationala, insa profesorul consilier nu