Sunteți pe pagina 1din 63

C?

>

tR I ,.q

COLTI

GErtERfiLA

z:

"
1&1

a:

C/)

NORMAN GOODMAN, profesor universitar


la State University din New York, prezinta in
aceasta carte, intr-o maniera clara, concisa ~i
atractiva,
0 privire de ansamblu asupra unor
'tematici sociale de actualitate:
societatea
postindustriala schimbarea sociala competenta,
tehnica i evolutia creierelor tipuri de organizatii
-

sau institutii comw}icare i interactiune soc~ala


devianta, .i control social criminalitatea
i
implicatiile
e/ sociale stratificarea sociala
tendinte In evolutia claselor i grupurilor sociale
relatii interetnice irasiale inegalitatea sociala
tendinte In evolutia familiei i viitorul acesteia
probleme ale educatiei i calificarii politica i
autoritatea
statului forme de guvernamlnt
sisteme politice structura sistemelor economice
ale state lor dezvoltate In economia de piata
marile probleme
demografice
problemele
sociale ale marilororae.
Lucrarea reprezinta nu numai un instrument
de lucru, un ghid pentru toti cei ce abordeaza
~tiintele
socio-psiho-pedagogice,
dar ~i 0
importanta sursa de informare pentru cititorul
roman ale carui cuno~tinte din domeniul social iau parvenit preponderent prin interpretari dintr-o
perspectiva marxista.

o
:z:
<C

:!E

oo
CJ

:z:
<C

:!E

ITURA LIDER

a:

o:z:

Norman Goodman

NORMAN
GOODMAN

INTRODUCERE
iN SOCIOLOGIE
Traducere:IOANA

RADULESCU

Editura LIDER
Bucure~ti

_._.._.~~

"J

Cuprins

I.S.B.N.: 973-9343-34-1
Prefata

1
CE ESTE SOClOLOGIA?
Perspective
Dezvoltarea sociologiei ,

11
11
17

2
CUM SE FACE SOCIOLOGIE: METODE DE CERCETARE
SOCIOLOGICA
Logica cercetarii
Interconexiunea teoriei ~i a cercetarii
Procesele de cercetare
Metode fundamentale de cercetare/
Probleme in efectuarea cercetarii

29
29
32
33
36
42

INTRODUCTION TO SOCIOLOGY
Copyright 1992 by HarperCollins Publishers, Inc.
Published by arragementwith Harper & Collins
Publishers, Inc.

Toate drepturile asupra editiei in limba romana sint


rezervate Editurii LIDER - Bucure~ti

CULTURA
Ce este cultura
Componentele culturii
~...................................................
Cultura "ideala" ~i "reala"
Diversitatea culturala
Temele culturale americane
Cultura ~i sociobiologia

48
48
51
57
58
62
63

4
STRUCTURA SOCIALA
Natura societatii
lnstitutiile sociale
Tipuri de societati

66
66
71
74

5
GRUPURlLE SOCIALE ~l ORGANIZA'fllLE
Grupurile sociale
Organizatiile formale
Organizatii ~i societati

87
87
98
106

6
SOCIALIZAREA: CUM DEVENIM FIINTA
SOCIALA
.'
Importanta experientei sociale
Perspective teoretice
Factorii de socializare
Socializarea prin cursul vieW
Socializarea ~i libertatea

108
108
112
119
122
124

7
INTERACTIUNEA SOCIALA ~I RETELELE
SOCIALE
Natura interactiunii sociale
Perspective teoretice
Constructia socialii a realitiitii
Comunic~rea ~i interactiune~ socialii

127
127
129
135
137

8
DEVIANTA ~I CONTROLUL SOCIAL
Ce este devianta
Implicatiile sociale ale deviantei

142
142
159

9
163
163
167
172

10
CLASA SOCIALA ~I MOBILITATEA SOCIALA IN STATELE
UNITE
179
Dimensiunile inegalitatii in Statele Unite
179
Sistemul de clase american
184
Semnificatia claselor sociale
188
Mobilitatea sociala
191

11
RASA ~I ETNICITATEA
Conceptele fundamentale
Modele de interllctiune etnidi ~i rasiala
Diversitatea etnica ~i rasiala in Statele Unite
Probleme contemporane in relatiile etnice ~i rasiale

198
198
203
206
214

12

220
224
230
232
233
236

13
FAMILIA
Inrudirea: concepte fundamentale
perspectiva multiculturalii
analizii teoreticii a familiei
Familia americanii contemporanii
Viitorul familiei
Comentarii finale

242
242
244
249
252
260
263

o
o

14
EDUCATIA
Educatia ~i societatea
Caracteristicile educatiei americane
Probleme curente in inviitiimintul american

265
265
272
276

15

STRATIFICAREA SOCIALA
Sisteme de stratificare
Teorii despre stratificare
Mentinerea sistemului stratificiirii

GENUL ~I STRATIFICAREADUpA
Sex ~i gen

Cit de diferiti sint barbatii ~i femeile?


Rolurile geu'urilor
:
Sexismul
Virsta ~i societatea
Imbatrinirea
Inegalitatea intre virste

VlRSTA

218
218

RELIGIA
Religia: 0 definitie
Tipuri de religie
Religia: 0 perspectivii functionalistii
Religia: 0 perspectivii a conflictului
Religia ~i schimbarea socialii
Organizarea religiei
Religiile majore ale lumii...
Religia in Statele Unite

283
283
284
286
288
289
292
294
300

16
POLITICA $1 STATUL
Puterea ~i autoritatea
StatuI
Sistemul politic american
Riizboiul ca politica

307
307
310
316
322

17
ECONOMIA SI LUMEA MUNCH
Ordinea economicii
Sistemeeconomice comparative
Sistemul economic american

328
328
332
337

Munca ~i profesiunile in Statele Unite


Un sistem economic mondial

.
.

18
MEDICINA
.
Modele sociale de sanatate ~i boaUi
Medicina ca profesie
.
Perspectivele teoretice despre sanatate ~i medicill'\ .
Sanatatea, mediulinconjurator
~i stilul de viata
personal

Prefata

1(,1

19
STII~TA SI TE~NOLOGIA
Stllnta modema
Stiinta ca proces social
Tehnologia ~i societatea

I(,!
I()1
..

172

\7X

20
POPULATIA
Dinamica populatiei
Tendintele populatiei mondiale
Tendinte ale populatiei in Statele Unite

3H4

IH4

J90
399

21
URBANIZAREA
Dezvoltarea urbana
Teorii despre dezvoltarea urbana
Viata urbana in Statele Unite

406
406
412
ill5

22
COMPORTAMENTUL COLECTIV SI MIscARILE
425
Domeniul comportamentului colectiv
Multimile
Alte'forme de comportament colectiv
Mi~carile sociale
Mi~dirilc socialc ~i schimbarca social1\

SOCIAI.E
"

425
427

431

4J5
443

23
SCHIMBAREA SOCIAL2\. ~I MODERNIZAREA
Sursele schimbarii sociale
Teoriile schimbarii sociale
Modemizarea ~i dezvoJtarea
Modemitatea ~i progresul
Glosar

".".

44H

44X
454
"

4'iX

" l(d
1()7

Introducere in sociologie face parte din Seria de compendii a


Colegiului Harper Collins. Scopullucri'irii este acela de a oferi
studentului ~icititorului obi~nuit 0 privire generala asupra elementelor esentiale ale sociologiei, intr-o forma clara ~i inteligibila. Ea
poate fi folosita fie ca 0 prezentare sumara, fie ca un supliment la
multe dintre manualele standard complete, fie ca un rezumat concis,
de~i complet, al domeniului, impreuna cu 0 antologie sau 0 serie de
lecturi relevante, selectate de profesori, din domeniul sociologiei.
Sociologia este un domeniu variafAceasta carte prezinta cititorului perspectiva sa unica, conceptele sale importante ~imodurile
de explorare a lumii sociale, precum ~i explicatiile fenomenelor
sociale. lnteresele largi ale sociologului devin evidente, iar exemplele
sint folosite pentru a lega ideile abstracte de experientele concrete.
Obiectivul permanent este acela de a face materialul accesibil studentului ~i cititorului obi~nuit.
A~ comite 0 gre~eala daca nu a~ recunoa~te contributia citorva
oameni importanti in transformarea acestui proiect intr-o realitate.
Judith A. V Harlan a asigurat rigoarea profesionalii, absolut esentiala, intr-o maniera placutii ~iincurajatoare, mentinind astfel interesul
pentru acest proiect. Robert Weinstein a asigurat, pe toata durata
scrierii acestei caTti, 0 critic a nepretuita, erudita, constructiva ~i
redactionaUi. De asemenea, sint indatorat lui Susan McClosky ~i
lui Tannis McCammon, editori, ~isprijinului deosebit allui Carole
A. Roland pentru terminarea acestei caqi.ln cele din urma, Marilyn,
sotia mea, merita recuno~tinta, pentru ca mi-a oferit dragoste ~i
sprijin, ca de obicei, in timpul complicatiilor pe care Ie-am intimpinat in realizarea acestui proiect.

Norman Goodman
Stony Brook, New York
iulie, 1991

I
CE ESTE SOCIOLOGIA?
A

In

acest capitol,
vom explora
diversele
perspectivelorale
sociale,
ale sociologiei
in special,
in incerciirile
de ~tiin!elor
a explica
~i in!elege comportamentul uman. Vom examina baza ~tiin!ificii a
sociologiei, originile sale ~iforma ei prezentii ..

PERSPECTIVE
$tiintele sociale
Sociologia este 0 ramura a ~tiin!elor sociale, un ansamblu de
discipline care examineaza natura comportamentului uman ~i a
societatii umane, precum ~i produsele care rezulta din amindoua.
Pentru a aprecia cum sociologia contribuie la intelegerea vietii
sociale, este utila intelegerea perspectivelor celorlalte ~tiinte sociale.
Antropologia are doua ramuri principale. Una, antropologia
jizicii se ocupa cu fiinta umana ca un organism biologic. In studierea
radacinilor noastre biologice, a legiiturilor noastre cu alte specii ~i
a variatiilor biologice printre noi, ea se concentreaza asupra fosilelor
umane ~i a obiectelor omului primitiv. Cea de-a doua ramura,
antropologia culturalii, s-a preocupat de natura ~i evolutia societatHor care nu au cunoscut scrierea. Mai recent, antropologii culturali
~i-au indreptat atentia ~i spre societatile industriale modeme, indeosebi spre cultura (vezi Cap. 3) ~i structura sociala (vezi Cap. 4)
ale localitatilor ~i comunitatilor.

11

Economia se ocupa, in special, de modul in care producem,


repartizam, dobindim ~i consumam resurse1e necesare. In timp ce
preocuparea ei principala este bogatia, ea studiaza ~i alte fe1uri de
resurse, cum sint hrana ~i energia. De pilda, economi~tii studiaza
influentele ~i efectele ratei ~omajului, preturile produselor de baza
~ivaloarea total a a bunurilor ~ia serviciilorproduse intr-o societate
(produsul national brut al acesteia, PNB).
Stiinfa politico cerceteaza problemele care implica sursele, impartirea ~ifolosirea puterii in societate. Ea studiaza procesele politice
la diferite grupuri ~iorganizatii. Politologii sint indeosebi preocupati
de formcle ~ipracticile de guvemare.
Psihologiaexamineaza bazele ~iconsecintele comportamentului
individual, concentrindu-se asupra factorilor care 11fac pe individ
sa se comporte in feluri specifice. In psihologie exista muIte
subdomenii, inclusiv personalitatea indivizilor, dezvoltarea
capacitatilor lor cognitive ~i baza biologica a comportamentului
uman.

Perspectiva sociologica
Nu exista 0 singura perspectiva sociologica: mai degraba, in
cadrul sociologiei, exista ,,~coli de gindire" in mod clar deosebite.
Dar toate lmparta~esc opinia casociologia este studiul ~tiintific al
comportamentului social uman, al societatii umane ~ial rezultatelor
activitatilor sociale.
Premisa fundamentala a sQciologiei este cit din existenta umana
este existenta sociala. Sinteth legati unii de a1tii ~i depindem de
altii pentru existenta noastra. Influentam pe altii ~isintem influentati
de ei; intr-adevar, insu~i sensul identitatii depinde de aceasta interactiune, a~a cum se va discuta in Cap. 6. Orice incercare de a
intelege formele sociale in afara actiunii individuale este sortita
e~ecului. Sociologia ofera 0 conceptie completa a conditiei umane.
Imaginatia sociologica C. Wright Mills (1959) a folosit
expresia "imaginatie sociologica" flentru a ne atrage atentia asupra
nevoii de a ne Uirgiviziunea. Indivizii au tendinta de a vedea lumea
din punctullor de vedere, riguros ingustat, despre ei in~i~i ~idespre
cercul social imediat. Sociologia, sustine el, ar trebui sa-~i concentreze atentia asupra celor mai largi forte sociale care ii afecteaza

12

pe indivizi. Pentru a-~i ilustra punctul de vedere, el postuleaza dL


daca 0 persoana ramine fara lucru, aceasta situatie ar putea fi
considerata ca "necazul ei personal", iar eforturile de a ajuta la
rezolvarea acestei situatii s-ar concentra asupra caracteristicilor
individului. Daca, totu~i, un milion de oameni sau mai multi ramin
fara lucru, aceasta este 0 "problema sociala" care sugereaza actiunea unor forte socia1e pe scara larga ~i necesita 0 solutie sociala.
Imaginatia sociologica permite oamenilor sa-~i depa~easca experienta personala limitata ~i sa-~i vada legaturile cu altii ~i cu institutiile societatii.
Utilitatea perspectivei sociologice Imaginea mai larga
oferita de perspectiva sociologica incurajeaza oamenii sa inteleaga
fortele sociale care Ie organizeaza viata. Ea permite oamenilor sa
vada cum experientele lor personale influenteaza relatiile ~iconstringerile sociale existente ~icum sint influentate de acestea. Sociologia
da oamenilor posibilitatea de a intelege generalul prin abstractizarea
particularului.
Emile Durkheim i studiile despre sinucidere Sociologul francez Emile Durkheim a studiat rata sinuciderilor atit ale
societatilor ca un intreg, cit ~i ale unor segmente ale acestora (e.g.
catolici ~iprotestanti, barbati ~ifemei, oameni casatoriti ~inecasatoriti). Cind a analizat rata sinuciderilor specifice, a vazut 0 schema
clara: sinuciderea este 0 functie a gradului de integrare a persoanei
in grupul social. De la aceasta, el a formulat 0 explicatie generala
a sinuciderii, in functie de integrarea sociala care trece dincolo de
caracteristicile religiei, genului, statutului marital ~i etnicitatii.
De asemenea, sociologia descopera aspectele latente (adesea
neintentionate ~inerecunoscute) ale vietii sociale. Oamenii care se
sinucid slnt, In general, nefericiti. Cercetarea lui Durkheim,care
arata relativa constanta a ratei sinuciderilor la diverse categorii
sociale, sugereaza ca factorii sociali, ca~i cei individuali, afecteaza
sinuciderea. Dar, intrucit sinuciderea este considerata un act individual, dimensiunea sociala este deseori nebagata in seama. Prin adoptarea unei perspective sociologice asupra sinuciderii, Durkheim a
descoperit aspectul ei social, respectiv cum gradul ~itipul de integrare sociala influenteaza rata sinuciderilor.
Casatoria Dl.lcaoame11iiarfi-intrebat~<ie ce s-au casatorit cu
o anumita persoat1a,'~rTaspun~r&~Qil'i.ca

q)

1.1

s-au indragostit de

13

ea; di sotul sau sotia este singura ~iunica persoana care l-ar putea
face fericit sau fericita. Totu~i, exista ~inorme sociale care dirijeaza
aceasta decizie, care definesc un numar limitat de indivizi ca parteneri'potentiali pentru casatorie. In general, cei mai multi oameni
nu-~i dau seama de aceste forte sociale coercitive care influenteaza
ceea ce pare sa fie 0 hot;idre intima ~ipersonalii. Sociologia da la
iveala aceste influente sociale de obicei nerecunoscute.

Sociologia $i $tiinta
Sociologia este studiul ~tiintific al comportamentului social ~i
al relatiilor sociale. In timp ce in limbajul comun notiunea de ~tiintii
sugereaza.laboratoare, instrumente de masurat ~i ecuatii algebrice,
ea se refera, de fapt, la 0 cale generala prin care se obtin cuno~tinte
despre orice fenomen.

Ipotezele

:jtiintei

Toate caile ],~tiintifice", organizate pentru obtinerea informatiilor


despre lume, au in comun anumite ipoteze. 0 ipoteza este aceea ca
exista 0 lume a realitatii independenta de perceperea acesteia de
catre noi sau de cuno~tintele noastre despre ea. De pilda, atomii
exista chiar daca noi nu ii vedem. In acest sens, noi mai degraba
descoperim legile naturij dedt Ie cream.
o aha ipoteza a ~tiintei este aceea ca in natura exista ordine.
Evenimentele nu se produc intimpliitor; ele sint precedate de cauze.
De asemenea, oamenii de ~tiinta presupun ca, printr-o observatie
obiectiva ~i sistematica, se pot dobindi cuno~tinte despre lume.
Aceasta este caracteristica esentiala a ~tiintei: observarea obicctiva,
sistematica ~idisciplinata a fenomenelor. Adevarul ~tiintific poate
fi verificat empiric, adica prin observarea atenta ~i obiectiva ~i
prin masuratori. Metoda ~tiintifica reduce intruziunea valorilor personale in procesul de cercetare.
Pe scurt, ~tiintapresupune existenta unei lumi organizatc a cauzei
~i a cfcctului care poate fi inteleasa prin observatie obiectiva ~i
riguroasa ~iprin masuratori. Valorile pot tulbura alegerea subiectelor studiate de omul de ~tiinta, dar nu metoda de descopcrire a

14

cuno~tintelor. Mereu con~tienti de failibilitatea umana, oamenii de


~tiintiideseori adopta 0 atitudine sceptica in procesul de cunoa~tere
~iprezinta dovezi pentru a-~i sustine afirmatiile.

Instrumentele

:jtiintei

Teorii Teoriile sint modalitati sistematice de a explica felul in


care doua sau mai multe fenomene sint legate intre ele, indeosebi
in functie de cum unul il produce pe celalalt. Marea lor valoare
consta in faptul ca ele permit omului de ~tiinta sa treaca dincolo de
factorii imediati, aflati in studiu, ~isa "faca generalizari" referitoare
la alte fenomene care au acelea~i caracteristici. De pilda, Durkheim
a constatat ca rata sinuciderilor la catolici se deosebea de cea a
protestantilor, a~a cum se deosebea cea a persoanelor casatorite
fatii de cea a persoanelor nedisatorite. El a explicat aceste constatari
in functie de 0 teorie a integrarii sociale, care permite acum 0 intelegere a ratei sinuciderilor bazate pe factori nestudiati initial de
Durkheim.
Diverse ipoteze ~i date Teoriile sint formate din variabile,
trasaturi sau caracteristici care se schimba sau, in eonditii diferite,
au valori diferite. Teoriile leaga variabilele in mOdalitati care permit dezvoltarea ipotezelor, enunturi despre cum doua sau mai multe
variabile sint legate sau despre cum una sau mai multe variabile se
VOl' schimba sau nu dnd VOl' fi modificate anumite conditii specifice. Ipotezele sint verificate prin examinarea a ceea ce ele prezic,
in raport cu datele empirice ~i informatiile observabile, cum sint
faptele ~i statistica.
$tiinta, deei, ereeaza teorii, deduce ipoteze speeifice din aceste
teorii ~iverifica ipotezele adunind ~ianalizind date relevante. Rezultatele sint apoi folosite pentru a evalua teoria sau teoriile care Ie-au
generat. Teoriile pot fi abandonate, modificate sau aeeeptate.
Construirea teoriilor ~ieonfruntarea acestor teorii eu datele empiriee
este earaeteristiea speeifica a ~tiintei modeme.

Sociologia ca tiinta
Soeiologia nu este eu nimie mai putin 0 ~tiinti'idecit chimia ~i
fizica. Ea ereeaza teorii pentru a expliea viata soeiali'i. Teoriile

15

generale inceardi explicatii cuprinzatoare, ca de pilda, "teoria gcnerala a actiunii", a lui Talcott Parsons (Parsons ~i Shils, 1951)
care une~te cultura, structura sociala ~ipersonalitatea. Teoriile mai
putin cuprinzatoare sau teoriile de rang mediu sint "teorii speciale
aplicabile categoriilor limitate de date" (Merton, 1957:9). Acestea
sint mai obi~nuite in sociologie astazi; de pilda, teoria grupurilor
de referinta a lui Merton.
Metoda ~tiintifica este proprie sociologiei. Studiile prezentate
'inrevistele importante de sociologie au, in general, aceea~i structura
formala ca cercetarea 'in~tiintele biologice ~ifizice. Este prezentata
o teorie generala 'impreuna cu 0 serie specifica de ipoteze ce trebuie
verificate. Datele relevante sint prezentate ~ianalizate, trag'indu-se
conc1uzii din ele despre caracterul adecvat al teoriei care a stat la
baza studiului.
Statutul !?tiintific al sociologiei In timp ce sociologia nu
este cu nimic mai putin ~tiintifica decit chimia ~iastronomia, ea nu
pare sa aibii precizia acestora. Aceasta, in parte, din cauza relativei
sale tinereti ca ~tiinta. Ea nu a avut atit de mult timp sa-~i dezvolte
nici metodologia, nici conceptele teoretice. Dar mai important, studierea comportamentului oamenilor nu'este identica cu studierea
comportamentului atomilor sau al moleculelor sau al plantelor.
Oamenii sint mai instabili, ei se schimbii chiar in timp cc s'int studiati. De asemenea, uneori darile de seama asupra rczultatclor unui
studiu determina oamenii sa-~i schimbe comportamcntul examinat
anterior. Deseori, ace~ti factori lasa sa se 'inteleaga ca sociologii nu
pot generaliza descoperirile obtinutc 'in cursul ccrccHirilor la fel de
mult ca oamenii de ~tiinta din domeniile fizicii ~ibiologici.
Sociologii se confrunili cu 0 alili dilema. In timp cc putini oameni
~tiu mult despre structura moleculara a acizilor, cci mai multi oameni se considera experti 'in faptele pe care lc studiaz~ sociologii:
criminalitatea, viata de familie, grupurile socialc ~ia~a mai dcparte.
Conceptele importante ale analizei sociologice slnt dcscori cxprimate
'in limbajul comun, de~i sensurile unor cuvintc pot fi ditcritc. De
pilda, statut are un alt 'inteles in sociologic dccl! In conversatia
obi~nuita. Aceasta confuzie 'inmaterie de cuvintc ~ibuna cunoa~tcre
a lnsa~i substantei analizei sociologice, pe care eci mai multi oameni

~i-o atribuie, fac pe multi sa creada sa sociologia pur ~i simplu studiaza ~i constata ceea ce este evident.
Sociologia !?ibunul-simt Multe pareri de ,;bun-simt" sint,
pur ~i simplu, neadevarate. De pilda, multi cred ca divortul este
mai obi~nuit printre cuplurile din clasele instarite ~i de mijloc decit
printre cuplurile din c1asele de jos sau ca cei mai multi oameni care
traiesc din ajutor social nu vor intr-adevar sa munceasca. Ambele
afirmatii s'int false. Robertson (1987:9-10) enumera douazeci de
pareri considerate intr-o mare masura de "bun-sim!", care 'inurma
cercetarilor sociologice s-au dovedit a fi false.
Problema este nu ca bunul-simt este necesarmente fals, ci ca
sociologia este 0 ~tiinta. De aceea, sociologia ~ibunul-simt nu trebuie sa fie 'in conflict. De fapt, bunul-simt poate fi 0 sursa bogata
de ipoteze pentru sociologi. Dar sociologii trec dincolo de tarimul
bunului-simt Ei deseori iau notiunile de bun-simt despre viata ~iIe
supun unei verificari riguroase care duce la confmnarea, respingerea
sau perfectionarea lor.

DEZVOLTAREA SOCIOLOGIEI
Sociologia este 0 ~tiinta relativ noua. De~i unele idei sociologice
i~i au originea 'in antichitate, incercarea sistematica de a 'intelege ~i
a explica comportamentul social are mai putin de doua sute de ani.

Originile sociologiei
In general, oamenii din societatile stabile se gindesc, probabil,
mai putin la structurile sociale ale mediului lor decit oamenii din
societatile instabile. Marile transformari din Grecia, 'in secolele al
V-lea ~ial IV-lea i. Hr., ~irespectiv, din Europa, 'incepind din secolul
al XVII-lea p'ina 'in al XIX-lea, au dus la dezvoltarea filozofiei
occidentale ~i la luarea 'in considerare a naturii "ordinii sociale".
Sociologia s-a dezvoltat in prima parte a secolului al XIX-lea ca
raspuns la schimbarea conditiilor sociale.

16

17

COALA 2 INTRODlICEREfNsocIDLlY:n;

intemeietorii

sociologiei

Auguste Comte (1798-1857) Auguste Comte, filozoffrancez, este considerat intemeietorul sociologiei, dupa ce a inventat
termenul in 1838, pentru a definLo metoda speciala de a studia
societatea. Scopullui Comte era sa foloseasca aceasUi noua ~tiinta
pentru a vindeca relele sociale. EI a devenit din ce in ce mai obsedat
de acest obiectiv, iar opera lui a dobindit 0 fervoare religioasa.
Comte s-a concentrat asupra a doua aspecte specifice ale societatii:
ordinea ~i stabilitatea, pe care Ie-a numitstatica sociala ~i schimbarea sociala, pe care a numit-o dinamica sociala. Comte credea
ca acestea sint factorii care tin societatea laolaIta ~i care provoaca
schimbarea.
Comte credea ca factorul important care favorizeaza stabilitatea
il constituie totalitatea parerilor comune ale membrilor societatii.
El a vazut schimbarea sociala ca pe un proces evolutiv care duce
societatea spre stari din ce in ce mai bune. De~i ideile sale nu mai
joaca un rol semnificativ in sociologia modema, concentrarea sa
asupra schimbiirii ~i insistenta asupra unei metodologii ~tiintifice
riguroase au avut 0 influenta enorma asupra altor ginditori sociali,
asigurindu-i astfellui Comte un loc permanent in istoria sociologica.
Herbert Spencer (1820-1903) Opera lui Comte a fost continuata ~i dezvoItata de sociologul englez Herbert Spencer. El a
incercat sa explice ordinea sociala ~ischimbarea sociala comparind
societatea cu un organism viu. Folosind aceasta "analogie organicii", Spencer a vazut societatea ca pe un "sistem"compus din parti
interdependente. Dupa parerea lui, sociologia descopera structurile
sociale importante ~i studiaza modul in care acestea functioneaza
pentru a produce 0 societate stabila. in anumite privinte, el a fost
un precursor al ~colii de gindire sociologica "structural- functionalisHi", despre care se va discuta mai tirziu in acest capitol.
Spencer a fost deosebit de interesat de conceptul evolutiv al
"supravietuirii celor mai puternici" ~iI-a aplicat la studiul schimbiirii
societiitilor. Modul sau de a privi lucrurile, etichetat dreptdarwinism
social, I-a rncut sa sustina ca, daca guvemul nu ar interveni, societatea s-ar debarasa de "neputincio~i", permitindu-Ie doar celor mai
buni sa supravietuiasca ~i sa se reproduca.

18

Karl Marx (1818-1883) Filozof social ~irevolutionar de origine germana, Marx a petrecut multi ani fiidnd 0 cercetare istorica
scrupuloasa a naturii societatii.
Ca ~i Comte, Marx a fost interesat in studierea structurilor sociale ~i a proceselor sociale cu scopul de a face societatea mai
buna. Ideile lui au devenit baza pentru ~coala de sociologie a conflictului, discutata mai jos.
Marx credea ca "legile" fundamentale ale istoriei ar putea fi
gasite in structura economica a societatii. EI vedea societatea divizata in doua clase, cei care poseda mijloacele de a produce bogatie
~i cei care nu poseda nimic; in esenta, "bogatii" ~i "saracii". Marx
credea ca aceasta diviziune da na~tere, in mod inevitabil, la "conflictul de clasa". Marx considera istoria omenirii ca 0 istorie a luptei
de clasa: proprietarii de pamint impotriva iobagilor, stapinii impotriva sdavilor, capitali~tii impotriva proletariatului.
Dupa parerea lui Marx, contradictiile inerente capitalismului
provoaca crize economice care genereaza noi structuri sociale.
Aceasta conceptie, numitamaterialism dialectic, sustine ca structurile nou create vor fi mai bune dedt cele vechi, dar mai represive.
Pentru acest motiv, Marx nu vedea conflictul ca fiind un rau, ci
mai degrabii ca pe un mijloc de progreso
Influenta lui Marx asupra sociologiei este inca simtita. in timp
ce conceptia lui ca factorii economici au cele mai putemice influente
in societate este oarecum mai putin acceptata, majoritatea
sociologilor ii recunoa~te importanta in viata sociaHi.
Emile Durkheim (1858-1917) Influenta lui Durkheim asupra sociologiei nu se limiteaza la lucrarea sa asupra sinuciderii, problema discutata mai sus. Influentat de Spencer ~iComte, Durkheim
a manifestat, in mod deosebit, interes fata de ceea ce tine societatea
laolalta: problema ordinii sociale. Modul sau de abordare era functionalist; el a studiat ce functie indeplinesc diverse clemente sociale
in mentinerea coeziunii sociale. EI s-a concentrat asupra importantei
opiniilor ~ivalorilor ("con~tiinta colectiva") ~i a ritualului colectiv.
Durkheim credea ca societatea este tinuta laolaIta de forma
structurii ei sociale. in vechea societate, care era mai putin complexa
~imai putin specializatii dedt societatea din zilele noastre, oamenii
erau legati intre ei datorita asemanarilor. Majoritatea oamenilor

19

taceau lucruri asemanatoare; ei erau generali~ti 1. Aceasti"iasemanarc ii unea prin ceea ce Durkheim a numitsolidaritate mecanidi.
Pe masura ce societatea a devenit mai complexa ~i diferentiatii,
oamenii ~i-au asumat sarcini specializate care erau necesare ~iunora
~i altora. Durkheim a numit acest feI de legatura, prin sprijin mutual ~i interdependenta, solidaritate organica.
Durkheim a contribuit ~ila metodologia sociologica. 1 a sustinut
di sociologia trebuie sa studieze "faptele" sociale sau fortele care
exista in afara indivizilor ~i Ie forteaza comportamentul. 1 credea
ca oamenii incorporeaza aceste influentc socialc coercitive in idcntitatca lor, prin aceasta transfomlind "controlul social" in ,,(\utocontrol" (vczi Cap. 6).
Max Weber (1864-1920) Sociologul german Max Weber a
exercitat 0 uria~a influenta asupra sociologiei contcmporane. 1 a
contribuit aUt la dezvoltarea cuno~tintelor soeiologice, cit ~i la mctodologia sociologica.
Ideea centralii a studiului lui Wcber a fost actiunea socialii. 1 a
manifestat un deosebit interes fata de valorile, opiniile, intentiilc ~i
atitudinile care ne ciilauzese ~i ne dirijeaza comportamentul. 1 a
dezvoltat 0 mctodologie, verstehen (intclegcre sau intuitie), pentr'u
a descoperi aee~ti factori fundamcntali. Weber a plcdat pentru 0
sociologic "tara valoare", pentru eliminarea prejudecatilor ~ia preferintclor in procesul de eercetare. Intr -0 aHa ino.vatie, el a conceput
tipul ideal, crearea unui concept al unui fenomen care cuprinde
elementcle sale esentiale ~i cu care fenomenullumii reale ar putea
fi comparat.
Un aspect important al operei lui Weber este reaetia sa la problcmele ridicate de Marx. Weber a vazut elementele economice doar
ca una dintre multele influente importante asupra vietii socialc. EI
a atribuit importantil substantiala statutului social obtinut din caracteristlci personale sau stima ~i putere politiea, capacitatea de a
influenta actiunilc ahora.
Studiile lui Weber despre organizatii, indeoscbi despre birocratie,
influenteaza inca cercetarea ~i teoria in acest domeniu. El a legat
na~terea capitalismului de valorile ~iatitudinile cuprinse in teologia
IPersoana eu euno~tite ~i aptitudini multiple; opus spceialislului
meniu (n.tr.).

20

inlr-ull do-

protestantismului in dezvoltare. Cercetarea diverselor religii a contribuit la intelegerea rolului culturii ~ial structurii sociale in teologie.
Georg Simmel (1858-1918) Georg Simmel a respins analogia organica a lui Spencer. 1 vedea societatea ca pc 0 "urzeala
complicata, formata din relatii multiple intre indivizi care sint intr-o
interactitme constanta unul cu altul" (Coser, 1977: I 78). Forma pe
care 0 ia aceasta interactiune a constituit punctul central al operei
lui Simmel. Acest mod de a privi lucrurile, numitsociologie formala, putea fi folosit pentru studierea unor sfere total diferite ale vietii
sociale (e.g., interactiunea in familie, relatiile de afaceri, procesul
legislativ). Capacitatea lui Simmel de a gasi elemente comune in
structurile formale ale acestor tipuri variate de interactiune a contribuit la dezvoltarea in continmire a sociologiei.
Opera lui Simmel a dus la cercetarea "tipurilor sociale". Analiza
sa detaliata a fenomenului "strainului" a surprins subtilitatile ~i
nuantele acestui rol social. Discutiile contemporane asupra saracilor
datoreaza mult descrierii lui Simmel a acestui tip social. 1 a vazut
strainul ca fiind cineva care este implicat doar marginal intr-un
grup social, practic un membru, dar nu deplin acceptat sau integrat
in el.

Socio/ogia americana contemporana


Sociologia americana modema se bazeaza pe teoriile descrise
mai sus. Primele dintre aceste teorii (a lui Comte ~i a lui Spencer)
s-au concentrat in primul rind asupra societatii, 0 unitate sociala la
scara mare, ~isint numite teoriile macronivelurilor. Alte teorii (fatete ale teoriilor lui Weber ~i ale lui Simmel) se ocupa de unitati mai
mici, cum este grupul sau cuplul ~i se numesc teoriile microniveluri/or. Multe teorii au aspecte atit ale micronivelurilor, cit ~iale
macronivelurilor. Totu~i, teoriile contemporane din sociologia americana sint in principal fie ale macronivelurilor fie ale micronivelurilor.
Acum yom aborda doua teorii ale macronivelurilor - perspectiva
structural-functionalista ~i perspectiva de "conflict" - ~i trei ale
micronivelurilor - "interactionismul simbolic", "etnometodologia"
~i "teoria schimbului".

21

Teoriile macronivelurilor
Perspectiva structural-functionalista Aceasta orientare
teoretica, definita in mare parte de antropologul Bronislaw Malinowski ~ide sociologii Talcott Parsons, Robert K. Merton ~iKingsley
Daves, este bine cunoscutii ~tiintelor biologice, care 0 folosesc pentru
a examina aspectele structurale ale organismelor, interrelatiile lor
~i functiile pe care Ie indeplinesc pentru organismul considerat ca
unintreg.
Premisa de baza a acestei perspective este ca diverse Jenomene
pot fi explicate, indeosebi structurile sociale, in raport cu consecinfele lor (sau cu "JuncfWe U). Malinowski (1948), de pilda, explica practica magiei printre locuitorii insulei Trobriand in raport
cu puterea pe care aceasta le-o confera asupra acelor activWiti ce
sint atit importante cit ~i nesigure, cum este pescuitul in largul
marii in comparatie cu pescuitul relativ sigur in laguna.
Un element in aceastii perspectiva este notiunea desistem, ideea
di variate Ie elemente ale societafii sint legate unul de altul intr-un
asemenea Jel, incit 0 schimbare intr-unul duce la schimbiiri in
celelalte. In cazullocuitorilor din Trobriand, Malinowski sustine
ca orice analiza a acestei societati trebuie sa ia in considerare legatura intre practica magiei ~iimpactul economic al pescuitului asupra
intregii comunitati.
Parsons (1937; Parsons ~i Shils, 1951) a fost cel mai important
analist structural-functionalist in sociologia americana. La fel ca
Parsons, cei mai multi functionali~ti contemporani gasesc analogia lui Spencer utila in concentrarea asupra elementelor structurale
ale socletiitii (e.g., institutiile sociale, organizatiile, grupurile, statutele sociale) ~iale consecintelor (functiilor) pentru societate ca un
intreg.
In conceptia lui Parsons, societatea este un sistem bine integrat
~irelativ stabil ai carui membri sint, in general, de acord in privinta
valorilor fundamentale. Societatea tinde sa fie un sistem in echilibru
sau stabilitate. Intrucit orice schimbare sociala are largi efecte,
dezechilibrante, ea are tendinta de a provoca nemultumiri, daca nu
se produce destul de incet, ca sa ofere sistemului timp pentru a se
adapta.
Merton (1957) a perfectionat ~i modificat functionalismullui
Parsons. EI subliniaza ca 0 organizatie poate avea atitjimc(.ii evi22

dente, consecintele care sint cunoscute sau a~teptate, cum,sunt


responsabilitatile intrunirilor electorale ale sistemului politic, cit ~i
funcfii latente, functii neintentionate sau nea~teptate, cumsint aspectele serviciului social ale institutiilor politice, de pilda, in distribuirea de hrana saracilor ~iin ajutorarea lor pentru a avea acces la
bunastarea ~ilocuinta sociala. De asemenea, Merton arata ca structurile pot avea disJuncfii, consccinte negative, precum ~ieufuncfii,
consecinte pozitive. Mai mult, 0 structura ar putea fi eufunctionala
pentru 0 parte a societatii ~i disfunctionala pentru 0 alta parte.
Nu toate structurile sociale sint functionale pentru societate,
sustine Merton; unele pot fi eliminate, cu cfecte putin semnificative.
De pilda, Costa Rica se descurca rara institutii militare. In alte
cazuri pot exista echivalente Juncfionale ale unei structuri sociale
speciale. De pilda, in anii '60 ~i '70 multi tineri considerau comunelel drept echivalente functionale ale familiei. Astazi, unii accepta
cuplurile homosexuale ~i lesbiene ca echivalent functional al cuplului marital, a~a cum este dovedit de recunoa~terea lor legala ca
"asocieri domestice" in multe ora~e mari.
Criticii perspectivei structural-functionaliste au in vedere atit
problemele logice cit ~ipragmatice ale acestui mod de abordare.
Ei insistii ca unele dintre elementele principale ale teoriei implica
rationamentul circular. A afirma ca 0 structura exista pentru ca ea
satisface 0 anumitii nevoie, ~ipentru ea satisface 0 nevoie ea trebuie
sa existe, contribuie la intelegerea noastra, subliniaza ei. Mai mult,
ei insista ca imprecizia ~i caracterul vag al termenilor cheie de
echilibru ~istabilitate, care au fost imprumutati din biologie, unde
consecintele lipsei stabilitatii (schimbarea temperaturii corpului sau
a presiunii sanguine, de pilda) s:nt evidente ~i masurabile, nu spore~te puterea noastra analitica asupra socialului.
a treia critica, cu implicatii politice, este di socotind stabilitatea de cea mai mare importanta ~i criticind schimbarea sociala
ca fiind dezbinatoare, perspectiva structural-functionalista este intrinsec conservatoare. Astfe1, functionali~tii sint considerati sustinatori ai statu-quo-ului, ai orinduirii sociale existente. Criticii sustin
ca schimbarea este necesara ~iavantajoasa, ca Revolutia Americana
nu ar fi avut loc dadi conceptia functionalista ar fi fost dominanta

lComunitate

de oameni eu interese comUl1e (n.tr.).

23

$i di drepturile civile $imi$carile feministe nu ar fi fost considerate


folositoare.

o conceptie alternativa importanta la perspectiva structuralfunctionalista este "teoria conflictului", pe care 0 yom aborda acum.
Teoria conflictului Orientarea de baza a acestei perspective,
rezultata din opera lui Marx, se concentreaza asupra conflictului
$i a competiliei fntre diferite elemente din societate. Versiunea
marxista ia in considerare competitia intre clasele sociale. Multi
teoreticieni contemporani ai conflictului (e.g., C. Wright Mills,
1956; Ralf Dahrendorf,
1959; Randall Collins, 1974) se
concentreaza asupra conflictului intre diverse grupuri religioase,
etnice $i rasiale, precum $i asupra genului $i a conflictului de clasa.
Teoreticienii conflictului au acordat atentie operei deosebit de
importante a lui Simmel, care a aratat fortele dezbinatoare, precum
$i cele consensuale din societate. Societatile, a sustinut el, au atit
presiuni asociative
(care leaga), cit $i disociative
(care
dezintegreaza), iar valorile relative ale acestor presiuni variaza in
diferite momente.
Lewis A. Coser, un teoretician contemporan important, influentat
de Simmel, sustine nu numai ca conflictul este intrinsec in societate,
ci $i ca in anumite conditii e1 indepline$te functii foarte pozitive
(1956, 1967). Conflictul poate ajuta la c1arificarea anumitor valori
cheie, apreciaza Coser. Afiliatiile de grup multiple, pe care functionali$tii Ie vad ca slabind consensul, sint considerate de Coser drept
un mecanism pentru mentinerea unui oarecare nivel de stabilitate,
prin protejarea impotriva oricarei axe de dezbinare in societate.
Apartenenta noastra la diverse clase, la grupuri etnice, religii ~i
chiar genuri face pe fiecare dintre acestea sa se abtina de la divizarea
societatii in doua tabere reciproc exclusive ~i in continull razboi.
Structura sociala este ferita de destramare de catre fortele dezbinatoare datorita identitatilor noastre variate ~iconexe. De fapt, Coser
imbina aspecte ale analizei functionaliste cu teoria conflictului.
In timp ce functionali~tii critica schimbarea, teoreticienii conflictului au tendinta de a 0 privi cu simpatie. Daca functionali$tii vad
consecintele pozitive ale orinduirilor sociale existente, teoreticienii
conflictului ii au in vedere atit pe cei care ci~tiga cit ~ipe cci care
pierd ~ipresupun ca ambe1e categorii exista. Pe scurt, teorcticicnii
24

conflictului manifesta tendinta de a avea 0 conceptie mai dinamica


despre societate ~i0 concePtie mai pozitiva despre schimbare.
Criticii teoriei conflictului arata tendinta acesteia de a se concentra asupra aspectelor contradictorii ~idezbinatoare ale vietii sociale,
in timp ce ignora multele procese consensuale ~i armonioase care
ii leaga pe membrii societatii Imul de altul. In timp ce functionali~tii
au fost acuzati ca sint conservatori din punct de vedere politic,
teoreticienii conflictului au fost deseori criticati ca sint radicali din
punct de vedere politic, aplaudind schimbarea, daca nu instigind la
ea, indiferent de consecintele acesteia.

Teoriile micronivelurilor
In general, teoriile micronivelurilor examineaza indeaproape
interactiunea.
InteractionismuP simbolic De~i a fost influentata de Weber, aceasta ~coala de gindire i~i datoreaza, in cea mai mare parte,
existenta activitatilor intelectuale de la Universitatea din Chicago
in timpul primei treimi a acestui secol ~i,in special, gindirii sistematice a filozofului social George Herbert Mead. Interactionismul simbolic porne~te de la premisa ca interactiunea este procesul social
de baza. Aceasm interactiune se produce prin "simboluri", reprezentari care au sensuri convenite (vezi Cap. 3 ~i 6). De fapt, sensul
deriva din interactiunile fiintelor care au senzatii (gindirea, sentimentul).
Interactioni~tii simbolici se concentreaza asupra problemei identitatii, indeosebi asupra sentimentului de sine care, sustin ei, este
un produs social. Ei analizeaza procesul social prin care se dezvolta identitatea, cu precadere interactiunea sociala (vezi Cap. 6).
De asemenea, ei se concentreaza asupra naturii interactiunii sociale
~i cum se manifesta aceasta intr-un context de considerente ~i
intelegeri re1evante din punct de vedere social.
Totu~i, ei subliniaza ca acest fundament social este un proces
dinamic - mai degraba decit unul static ~de sensuri schimbatoare
$i emergente, care i~i au originea in experienta anterioara a particitTeorie care sustine cli procesele sociale (conflictul,
i~i au originea in interactiunea umana (n.tr.).

competitia,

cooperarea)

25

pantilor, in contextul social al situatiei ~i in tdisaturile relevante


ale conflictului interactional (vezi Cap. 7).
Aceasta perspectiva subliniaza rolul activ al indivizilor in propria lor dezvoltare. Ea nu vede oamenii ca elemente pasive in societate, ci mai degraba ca fiind selectivi ~isensibili la structurile sociale
~i la procesele din viata lor. Individul ocupa un rol mai central in
aceastii teorie dedt in teoria functionalista ~i cea a conflictului.
Interactionismul simbolic a fost criticat pentru ca ignora cele
mai form~le ~i mai organizationale aspecte ale vieW sociale. In
aceasta perspectiva nu este explicat in mod semnificativ cum interactiunea interpersonala ~isentimentul de identitate sint afectate de
forte sociale de mare amploare. Criticii sustin ca interactionismul
simbolic subliniaza in mod exagerat aspectele cognitive ale vietii
sociale, ignorind (sau subapreciind) bogata baza emotionala a existentei umane. Conceptele principale ale acestei perspective, cum
este "sinele", sint considerate prea imprecise ~i imposibil de masurat ~i analizat.
Operele recente in interactionismul simbolic incearca sa raspunda la criticile pomenite mai sus. Rosabeth Kantor (1977) ~i Sheldon
Styker (1980) au legat interactionismul simbolic de cele mai organizationale ~i structurale aspecte ale societatii. Morris Rasenberg
(1979) a incercat sa il supuna unei analize sistematice teoretice ~i
mare parte din literatura despre sociologia emotiilor
empirice.
se datoreaza interactioni~tilor simbolici.
Etnometodologia In loc sa inceapa cu premisa ca exista sensuri sociale convenite ~i insu~ite, etnometodologii studiaza mai
degraba procesele prin care sensurile sint create ~i insu~ite. Etnometodologii sint influentati mult in orientarea lor din opera lui Alfred
Schutz (1962, 1964) ~i a lui Harold Garfinkel (1967).
Din punctul de vedere al etnometodologilor, nu exista lume
sociala ordonata daca participantii nu convin asupra ei. Impreuna,
oamenii construiesc realitatea sociala. Etnometodologii studiaza
opiniile oamenilor despre ordinea din lume, cum comunidi altora
aceste opinii ~i cum inteleg ~i explica regularitatile sociale (e.g.
"altemarile" in conversatii). 0 mare parte din analiza etnomctodologica analizeaza rutina ~laspectele mondene ale vietii sociale, cum
sint conversatiile telefonice. De fapt, "analiza conversatiei" este
obiectul principal al cercetarii etnometodologice.

26

Etnometodologia aminte~te sociologilor sa nu creada rara proge


intr-o lume sociala ordonata. Ea incearca sa clarifice cum este construita ordinea sociala ~i cum 0 vad oamenii. Etnometodologia, ca
~i interactionismul simbolic, pune accentul pe importanta de a
adopta un punct de vedere fenomenologic in cercetare, de a vedea
lumea prin ochii (~i mintea) celui care raspunde. Etnometodologia
a fost criticata pentru izolarea sa de 0 mare parte din analiza sociologica ~i pentru nereu~ita sa de a se uni cu curentele principale ale
gindirii sociologice.
Teoria schimbului Din aceasta perspectiva, originara in parte
din economie ~ipsihologia comportamentala, viata sociala este un
proces de tocmeala ~inegociere. Interactiunea actioneaza pe baza
unei analize a costului ~i a beneficiului. Daca beneficiile obtinute
dintr-o interactiune sint mai mari dedt eforturile depuse pentru
mentinerea ei, interactiunea va continua. Daca nu, i se va pune capat.
Cele de mai sus rezuma, intr-un mod dur, idee a fundamentala a
teoriei schimbului, a~a cum a fost prezentata de sociologul George
Homans in 1950. De atunci, teoria schimbului a devenit mai sofisticata. Acum, ea recunoa~te constringerile normative asupra interactiunii - nu sintem totdeauna liberi sa facem ce vrem cu altii;
exista obiceiuri ~i practici care ne limiteaza actiunile. Problema
motivarii (Gergen, 1969) ~i cea a puterii (Emerson, 1962) au fost,
de asemenea, introduse in teoria schimbului.
Teoria schimbului este folosita pentru a studia intilniri vremelnice, precum ~irelatii de durata, ca prietenia ~i casatoria. Ea ofera
o modalitate diferitii de intelegere a factorilor care intaresc sau
slabesc aceste relatii. Ea adauga 0 literatura experimentala studiului
relatiilor interpersonale.
.Criticii teoriei schimbului insista caipotezele sale fundamentale
sint greu de sustinut. Oamenii nu sint totdeauna con~tienti de rezultatele probabile ale mentinerii sau terminarii unei anumite relatii,
un factor necesar in determinarea costurilor ~iprofiturilor probabile.
Mai mult, teoria schimbului presupune ca 0 mare parte din viata
este calauzita de un "calcul hedonist", prin care oamenii cauta sa
mareasca la maximum placerea ~i sa elimine (sau mic~oreze) durerea. Dar, deseori, oamenii fac lucruri care sporesc durerea sau,
cel putin, cresc tensiunea. Teoria schimbului nu explica actele de
iubire sau eroism, in care scopurile individului (placerile) sint subordonate nevoilor altora.

27

Sociologia, a~adar, are 0 mo~tenire bogata. Sociologia contemporana s-a constituit pe aceasta mo~tenire ~ia mentinut 0 divcrsitate
de curente care continua sa fie 0 sursa de maturizare continua a
disciplinei.

in acest capitol au jost rezumate punctele principale ale


diferitelor oJtiintesociale. Antropologia se ocupa cu baza biologica a comportamentului uman oJicu evolutia culturala. Economia este preocupata de producerea, repartitia oJidobindirea
resurselor necesare, precum oJide modelele de consum. Problemele puterii in societate constituie domeniuloJtiintei politice,
iar psihologia se concentreaza asupra factorilor determinanti
oJia modelelor de comportament individual. Sociologia este
studiul comportamentului social uman oJial asocierii.
Capitolul a explorat natura oJtiil1tei,ipotezele sale, prine ipiile oJimetodele de operare. Apoi a examinat modul in care
sociologia urmeaza regulilor .,'.tiinteioJide ce sociologia are
pretentia legitima de a ji considerata 0 disciplina oJtiintifica.
Dupa aceea capitolul a examinat cadrul teoretic al sociologiei de la dezvoltarea ei initiala de catre Auguste Comte
pina la starea ei actuala. Au fost remarcate operele cftorva
savanti sociologi straluciti din trecut: Herbert Spencer, Karl
Marx, Emile Durkheim, Max Weber oJiGeorg Simmel. Teoriile
contemporane - perspectiva structuraljunctionalista oJiteoria
conflictului referitoare 'a macroniveluri, oJiinteractionismul
simbolic, etnometodologia oJiteoria schimbului referitoare la
microniveluri - au fost succint prezentate.

CUMSEFACE
SOCIOLOGIE: METODE DE
CERCETARE SOCIOLOGICA

Valoarea
depindeasocierea
nu numaiumana,
de teoriile
Ie
dezvolta sociologiei
pentru a explica
ci .Jipe
de care
modul
in care teoriile se conformeaza faptelor ce se intfmpla in lume.
Cu alte cuvinte, ca oJtiinta, sociologia se bazeaza pe cercetarea
empirica pentru a-.Jiverifica teoriile. in acest capitol, vom examina
logica cercetarii, precum oJiprocesul de coordonare a cercetarii.
Vom descrie diferite metode de cercetare, scotfnd in relief unele
probleme majore implicate in efectuarea cercetarii.

LOGICA CERCETARII
Stiinta sociologica se sprijina pe dovezi obtinute pe cale ~tiintifica. Sociologii fac rost de aceste dovezi printr-o serie de proceduri
general acceptate, 0 metodologie, care Ie dirijeaza cercetarile ~i
ofera altora 0 cale de a verifica rezultatele.

Variabilele
in Cap. 1, 0 variabila a fost definita ca 0 caracteristica sau
trasatura ce se schimba sau are valori diferite in conditii diferite.

28

29

Virsta, sexul ~i clasa sociala sint exemple de tipuri de variabile pe


care sociologii Ie folosesc in mod tipic in cercetarea lor.

Variabile independente i dependente


In cercetare, unele variabile influenteaza alte variabile; acestea
sint numite variabile independente. Variabilele care sint influentate
sint variabile dependente. lntr-un studiu al efectului apartenentei
la 0 clasa sociala in privinta practicilor de cre~tere ~i educare a
copiilor, apartenenta la 0 clasa sociala este variabila independenta,
iar practicile de cre~tere ~ieducare a copiilor sint variabila dependenta. Totu~i, intr-un studiu al efectului practi~ilor cre~terii ~ieducarii copiilor in functie de rezultatele ~colare, practicile de cre~tere
~i educare a copiilor sint variabila independenta, iar rezultatele
~colare sint variabila dependenta. Practicile de cre~tere ~i educare
a copiilor sint variabila dependenta in primul studiu ~i variabila
independenta in eel de al doilea. Evident, deci, 0 trasatura deosebim
sau 0 caracteristica nu este in mod automat 0 variabila independenm
sau dependenta. Caracterul de variabila independenta sau dependenta depinde de rolul pe care aceasta 11are in cercetarea specifica.
Scopul cercetarii este de a afla daca, de fapt, exista 0 relatie intre
variabil~le independente ~idependente.

Corelatia
,

o legatura

intre variabile este deseori stabilita pr~ observarea


daca cele doua se schimba impreuna; adidi, daca ele sint core/ate.
Stabilirea corelatiei este primul pas in aflarea daca 0 variabila 0
"produce" sau 0 influenteaza pe cealalta.
Corelatia pozitiva Daca valoarea unei variabile cre~te (sau
descre~te) in timp ce valoarea celeilalte variabile de asemenea cre~te
(sau descre~te), se zice ca cele doua variabile sintcorelate pozitiv.
De pilda, sociologii au stabilit 0 corelatie pozitiva intre apartenenta
la 0 clasa sociala ~inumarul de ani de ~colarizare pe care 0 persoana
11obtine: cu cit clasa sociala este mai sus, cu atit mai multi ani de
studiu poate obtine 0 persoana.
Corelatia negativa Daca, totu~i, valoarea unei variabilc cre~te
(sau descre~te) in timp ce valoarea celeilalte descre~te (sau cre~te),

30

cele doua variabile sint corelate negativ. De pilda, intre numarul


de oameni ai unui grup ~i numarul de oameni din grup care i~i
exprima clar opiniile exista 0 corelatie negativa. Cu cit grupul este
mai mare, cu atit comunicarea este dominata de citiva indivizi.

Stabilirea cauzei i a efectului


Corelatia a doua variabile este 0 conditie necesara, dar nu suficienm, pentru a determina daca 0 variabila a "produs-o" pe cealalta.
Adica, corelatia este un factor, dar nu in mod necesar singurul
factor sau determinantul.
Corelatia falsa Deseori, legatura intre doua variabile este 0
corelatie falsa, una produsa prin coincidenta. Uneori, coincidenta
este intimplatoare; aceasta poate fi examinata prin folosirea teoriei
probabilitatii, care este baza pentru analiza statistica a datelor in
studiu. Uneori, coincidenta este cauzata de corelatia a doua variabile
cu 0 alta variabila; poate aceasta legatura rezulta din corelatia
observata. De pilda, numarul de crime violente este corelat cu anotimpul anului. Vara se produc crime mai violente decit iama. Deoarece mai multi oameni ies in aer liber in timpul verii decit in
timpul iemii, rata interactiunii sociale este mai ridicam, iar probabilitatea confruntarii ~i a violentei este mai mare. Vara nu provoaca
crime violente, dar ea duce la 0 cre~tere a interactiunii sociale, care
la rindul ei este un element ce duce la infractiuni mai violente.
Verificarile Sociologii se apara impotriva relatiilor false prin
folosirea verificarilor, diverse tehnici de eliminare a unor factori
care pot tulbura relatia dintre variabilele in studiu. Folosirea verificarilor mare~te increderea ca relatia observata este reala, nu intimplatoare.
lnainte ca relatia cauza-efect intre doua variabile sa fie
determinata,
trebui~ sa(2)existe
tret elemente:
(1) cele
doua
trebuie sa fie corelate;
variabilk
independenm
trebuie
sa variabile
pre\;eada
in timp variabila dependenm; (3) trebuie sa existe 0 oarecare incredere ca nu exista 0 a treia variabila legata de celelalte doua, ceea
ce ar putea duce la 0 corelatie falsa. Pe scurt, corelatia doar ne
stabile~te cauzalitatea.

31

INTERCONEXIUNEA TEORIEI ~I A
CERCETARII

dovezi pentru a sustine astfel de informatii. Ambele sint esentiale


pentru sociolog: 0 imaginatie sociologidi ~itehnici pentru ~ercetarea
sociologidi.

PROCESELE DE CERCETARE

Teoria ca/aUZe$te cercetarea

Activitatile de cercetare urmeaza, in general, modelul descris in


acest capitol. De~i etapele in procesul de cercetare nu sint totdeauna
urmate in exact acela~i fel in fiecare studiu (deoarece natura proiectului specific poate necesita 0 oarecare variatie), modelul descris
maijos serve~te ca 0 ilustrare esentiala a modului in care se desm~oara cercetarea sociologica.

Teoria sociologica ~i cercetarea sociologica nu sint activitati


separate. Fiecare este indispensabila pentru succesul celeilalte. Nu
este nevoie ca metodele folosite de sociologi sa fie proprii teoriei
pe care ace~tia 0 examineaza. Daca un sociolog vrea sa studieze
cum conflictul dintr-o familie ar fi putut duce la divoq, el se angajeaza intr-o metodologie care va permite indivizilor implicati sa-~i
descrie perceptiile conflictului ~i cum, in cele din urma, acesta a
dus la divoq. Datele recensamintelor nu sint de folos pentru acest
scop.
Teoria contribuie mult la alegerea metodei ce trebuie folosita.
Ea influenteaza alegerea variabilelor ce urmeaza a fi examinate ~i
sperantele despre relatiile care ar putea exista printre variabilele
relevante. Cind Durkheim a studiat sinuciderea, teoria sa asupra
relatiei dintre sinucidere ~i integrare sociaIa I-a condus la definirea
~iapoi studierea variabilelor care indicau diferite grade de integrare
sociala. Fara 0 teorie, cercetatorul ar fi incapabil sa aleaga in mod
inteligent dintr-o larga gama de variabile ceea ce trebuie studiat,
pre cum ~imetodcle de folosit.

Definirea problemei
Prima etapa in cercetare consta in selectarea problemei specifice
pentru a fi studiata. Obiectul principal al studiului poate fi 0 chestiune importanta in sociologie sau poate fi ceva de 0 importanta
personaIa ~i special1i pentru cercetator. Temeiul pentru alegerea
unei anumite probleme de studiat este mai putin important decit
definirea ei cu grija ~iintr-un fel care poate duce la cercetare ~tiintifica dintr-o perspectiva sociolo~a.

Documentarea
Teoria "teste/or" in cercetare

Foarte putine studii de cercetare se concentreaza asupra a ceva


cu totul nou. Astfel, este necesar sa aflam ce a fost deja descoperit
despre tema speciala aflata in cercetare. Cercetatorul incepe prin a
folosi biblioteca, indeosebi facilitatile de cercetare oferite de computer ~i lucrarile de specialitate din cercetare, pentru a gasi alte
cercetari referitoare la aceea~i tema. Aceasta documentare ofera
cercetatorului posibilitatea de a evita irosirea timpului, efectuind 0
cercetare care a fost deja mcuta, sau de a ajunge in impasuri specificate deja de altii. De asemenea, ea permite cercetatorului sa
formuleze 0 conceptie teoretica asupra problemei care are 0 legatura

Teoria nu este numai indispensabila pentru cercetare, teoria


sociologic a este inutiIa rora cercetare. Relatiile intre variabile sugerate de 0 teorie sociologica trebuie sa fie verificate pentru a vedea
dad ele exista in realitate. Ideea lui Durkheim despre relatia intre
sinucidere ~i integrarea sociaIa ar fi ramas, pur ~i simplu, 0
speculatie superficiala, nu mai buna sau mai rea decit explicatiile
sinuciderii, daca el nu ar fi supus-o testului cercetarii.
Puterea teoriei sociologice se bizuie atit pe capacitatea ei de a
determina relatiile intre variabile, cit $i pe posibilitatea de a gasi

33

32

____

-....,....,._.

{'{'A'

l"rTIl;'''I'''IU'T'nr'hl

,.",' .." "~~rn

cu cercetarea ~icu ideile sociologice existente. Aceasta documentare


poate ~i sugera modalitati metodologice adecvate problemei.

multe cai de a aduna ~i a analiza datele potrivite. Care metoda ~i


model analitic sint cele mai bune va depinde de ceea ce spera cerceUitorul sa gaseasca.

Formularea ipotezelor

Adunarea date/or

Problema aflata in studiu trebuie sa fie formulata intr-un mod


care sa-i permita cercetatorului sa obtina un raspuns. Cel mai adesea, problema ia forma unei ipoteze, 0 afirmatie explicita despre
relatiile a~teptate dintre variabile. Daca scopul studiului este descrierea unui anumit praces social sau activitate mai degraba decit
analizarea relatiilor dintre variabile, ramine inca necesitatea de a
formula intrebarile care vor ghida procesul de documentare al cercetiirii. Problema cheie aici este de a fonnula 0 ipoteza (sau intrebari
pentru cercetarea descriptiva) care poate fi evaluata prin metode
adecvate; adica, formularea unei dejinilii operalionale a conceptelor principale.

Luarea In considerare a probleme/or


etice implicate
De~i nu toate cercetarile sociologice pun probleme etice, unele
pun. Li se va oferi intervievatilor anonimat sau, eel putin, confidentialitate? Cum pot fi garantate anonimatul sau confidentialitatea?
Cercetarea adevarata va expune participantii la vreun rise? Le va
provoca vreo suferinta mentala? Ce se poate face pentm a reduce
riscul sau prejudiciul potential? Aceste probleme trebuie luate foarte
atent in considerare la fntocmirea planului etapelor unui proiect de
cercetare. Acestea sint discutate in parte a finala a acestui capitol.

Alegerea unui plan de cercetare


Planul de cercetare, planul specific pentru stringerea ~ianalizarea datelor, relevante, trebuie luat in considerare in functie de modul
in care el 11va ajuta sau il va stinjeni pe cercetator. Exista mai

Un proiect de cercetare nu este mai bun decit calitatea datelor


adunate. De aceea, trebuie avut grija sa fie adunate date specifice
intrebarilor ridicate in timpul cercetarii ~i intr-o forma care sa Ie
faca utilizabile in raspunsurile la aceste intrebari. Prime Ie date ar
trebui pastrate, ca cercetatorul sa Ie poata folosi pentru a verifica
problemele care ar putea aparea mai tirziu in cercetare.

Analizarea datelor
Statistica 11ajuta pe cercetator sa analizeze datele adunate, permitindu- i sa ajunga la interpremri corecte. Informatiile trebuie analizate minutios, a~aincit concluziile sa poata rezista cercetarii atente.
In acest stadiu, datele sint deseori puse pe categorii (de pilda,
niveluri diferite de clasa sociala sau niveluri variabile de productivitate a meseriilor) ~iexaminate pen!minterrelatiile lor. Aceasta
analiza va permite confirmarea, respingerea sau modificarea primei
ipoteze.

Tragerea concluziilor

data ce prima ipoteza este confirmata sau respinsa, cercetatorul poate trage concluzii despre problemele cele mai mari care
au format cercetarea: ideile teoretice sau preocuparile practice care
au inspirat proiectul. Cercetarea poate adauga noi cuno~tinte, poate
contesta valabilitatea a ceea ce a fost acceptat anterior sau poate
modifica ceea ce anterior a fost acceptat ca adevarat. Ea poate, ~i
deseori.o face, ridica noi intrebiiri la care sa raspunda viitoarele
cercetari.

35

METODE FUNDAMENTALE DE
CERCETARE

asupra factorilor care ar putea avea 0 influenta necunoscuta asupra


variabilelor aflate in studiu.

Metoda experimentala
Metodele de cercetare se refera la caile efective prin care cercetatorii string datele. Exista patru tehnici fundamentale de cercetare:
experimentul, ancheta, observatia ~i analiza secundara.

Experimentul
Experimentul ofera modalitati de stringere a date10r in conditii
controlate, cu scopul de a stabili daca exista 0 re1atie de cauzaefect intre variabilele relevante. Aceasta metoda se inspira din metodologia ~tiintelor fizice ~ibiologice, mai ales din metodele de cercetare in laborator. In sociologie, experimentul poate fi mcut fie in
laborator, fie in mediul "natural" sau pe "teren".

Experimentul de laborator
Experimentul de laborator permite un control strict al conditiilor
care nu trebuie sa influenteze cercetarea. In laborator, cercetatorii
pot constitui situatii adecvate planurilor de cercetare. Totu~i, pentru
multe probleme sociologice, laboratorul este un cadru nefiresc; este
posibil ca rezultatele obtinute in laborator sa nu fie aplicabile cadrelor mai obi~nuite in care subiectii se gasesc in mod tipic.

Experimentul de teren
. In experimentul de teren, sociologul studiaza oamenii in imprejurari relativ obi~nuite. Dupa aceea, el presupune ca rezultate1e se
vor potrivi ~i altor indivizi in situatii similare. Intrudt cadrul este
unul "natural", cercetatorul are, oricum, un grad mic de control
asupra factorilor care pot influenta variabilele relevante in feluri
neidentificabne.
Pe scurt, experimentul de laborator asigura controlul, cu riscul
de a fi oarecum artificial; experimentul pe teren este mai aproape
de experientele subiectilor in viata reala, dar sacrifica controlul

36

Metoda experimental a necesita ungrup experimental de subiecti


care yste expus la 0 oarecare variabila ~iungrup de control identic
cu grupul experimental, doar ca acesta nu este supus variabilei
experimentale. Masuratorile luate la ambele grupe inainte ~idupa
introdm;erea variabilei (sau a testului) experimentale pot fi apoi
comparate pentru a se vedea daca variabila experimentaIa a avut
vreun efect. Intrudt cele doua grupuri difera numai prin introducerea variabilei expetimentale sau a variabilei test, orice diferente
dintre ele "dupa" masurare pot fi atribuite acelei variabile. Aceasta
tehnica este un instrument puternic in descoperirea relatiilor cauzaefect. Totu~i, intr-un astfel de cadru artificial, practic este imposibil
sa surprinzi variabilele importante in multe dintre problemele care
ii intereseaza pe sociologi. Cu toate acestea, psihologia sociala a
folosit cu eficienta experimentele de labora~or, iar cercetatorii in
domeniul
"comportamentului
colectiv" (vez\Cap.
cu
succes experimentele
pe teren.

22) au folosit

Efectul Hawthorne
'"

o alta limitare a metodei

experirilentale implica parerile subiectilor despre natura cercetarii ~i cum aceste pareri Ie afecteaza comportamentul. Termenul "efectul Hawthorne" deriva de la cercetarea
mcutain anii treizeci, in Hawthorne, New Jersey, in uzina Companiei Western Electric (Roethlisberger ~iDicksons 1939). In timp ce
studiau efecte1e diverselor conditii de munca (iluminatul marit, mai
multe pauze pentru cafea, diferite metode de salarizare ~i a~a mai
departe) asupra productivitatii, cercetatorii au constatat ca productivitatea a crescut chiar dnd ei au introdus factori negativi (e.g.,
reducerea iluminatului). Ulterior, cercetatorii ~i-au dat seama ca
simpla concentrate a atentiei asupra muncitorilor uzinei i-a determinat pe ace~tia sa se simta ca un grup strins unit ~i le-a ridicat
moralul. Cre~terea productivitatii a rezultat din aceste sentimente
pozitive. Efectul Hawthorne a atras atentia cercetatorilor asupra

37

importantei luarii in considerare a perceptiilor subiectilor, indeosebi


parerea lor despre experiment, in crearea unui plan de cercetare
adecvat.

sint necesare, important este ca e~antionul sa reprezinte cu adevarat


populatia.

Chestionarele

Ancheta
Metoda de cercetare cea mai obi~nuita, folosita de sociologi,
este ancheta, in care oamenii ("subiectii") sint rugati sa raspunda
la 0 serie de intrebari despre caracteristicile, atitudinile, valorile,
comportamentul sau perceptiile unei situatii sau ale unor evenimente. Ancheta poate fi folosita pentm a obtine informatii (i.e.,
dti tineri sustin pedeapsa capitaH!) sau pentm a explora relatiile
intre "fapte" (e.g., dadi tinerii care se considera religio~i sint mai
putin favorabili pedepsei capitale dedt cei care nu se considera
re1igio~i).

Eljantionarea
Anchetele sint folosite, in general, pentm a da posibilitatea cercetatomlui sa faca 0 anumita afirmatie despre 0 populalie, grupul
total de oameni care 11intereseaza pe cercetator. Intmdt nu este
justificabil, nici practic, nici economic sa anchetezi 0 populatie
numeroasa, cercetatoml ~tudiaza, in schimb, un efjantion, un grup
mai mic de indivizi, care sint selectati pentm a reprezenta populatia.
Modul in care este selectat un e~antion trebuie sa garanteze ca
acesta reprezinta eu adevarat intreaga populatie. Exista multe
moduri de a asigura acest rezultat, dar tehnica cea mai obi~nuiHi
este luarea de eantioane la intimplare, ceea ce presupune ca orice
membm al populatiei are ~ansa egala de a fi selectat pentru e~antion.
Numaml de indivizi necesar pentm e~antion nu trebuie sa fie mare,
atita timp dt este reprezentativ. In mod obi~nuit, studiile bine
planificate folosesc dteva mii de subiecti pentm a prezice rezultatul
alegerilor nationale. Alte tehnici mai complicate pot garanta ca
tipurile de indivizi care formeaza 0 mica parte (e.g., studentii, handicapatii fizic) a populatiei (e.g., 0 intreaga ~coala medie) ~i care
astfel ar putea lipsi din simpla luare de e~antioane la intimplare
sint, de fapt, inc1use in e~antion. lndiferent ce proceduri tehnice

38

Ancheta poate implica folosirea chestionarelor, a interviurilor


sau a combinarii celor dOlla. Un chestionar consta intr-o serie de
intrebari specifice sau afirmatii la care 0 persoana este mgata sa
raspunda. In mod tipic, chestionaml este un formular scris pe care
subiectul bifeazil, incercuie~te sau completeaza raspunsurile corecte.
In cea mai mare parte a timpului, chestionaml prezinta un set
de raspunsuri posibile dintre care subiectului i se cere sa aleaga
(chestionarul cu raspunsuri limitate). Pentru a fi eficient, intrebarile
trebuie exprimate intr-o limba simpla ~i directa. In mod frecvent,
acest tip de chestionar este trimis subiectilor prin po~ta; lor li se
cere sa completeze formulaml ~i sa-l restituie cercetatomlui. Acest
procedeu permite 0 mai larga distribuire a chestionarelor dedt ar
fi posibil daca ar fi distribuite persona1.-Un chestionar cu raspunsuri nelimitate (deschise) nu contine
un set predeterminat de raspunsuri posibile. Subiectilor Ii se cere
sa raspundil la intrebari generale cu propriile lor cuvinte. Chestionaml cu raspunsuri nelimitate poate, de asemenea, fi trimis subiectilor prin po~ta, dar el presupune procedee de analiza relativ sofisticate. Chestionarele cu raspunsuri nelimitate sint asemanatoare in
multe sensuri cu interviu1.

Interviurile
lnterviul adreseaza subiectilor intrebari generale, permitindu-Ie
sa raspunda liber cu propriile lor cuvinte. Cel care ia interviul poate
urmari raspunsulla 0 anumita intrebare, explorind-o astfel in profunzime. lnterviurile sint mai flexibile dedt chestionarele, dar sint
mai dificil de analizat, din cauza diverselor cadre de referinte, pe
care cei intervievati Ie pot folosi dnd raspund la intrebari. De asemenea, interviurile presupun directa interactiune a celui care intervieveaza cu cel care este intervievat. lnterviurile nu pot fi trimise
prin po~ta subiectilor, a~a cum pot fi trimise chestionarele, fadnd
din asta 0 tehnica mai costisitoare ~i eu 0 munca mai intensa.

39

Analiza interviurilor poate fi impresionisUi ~i subiectiva sau


raspunsurile pot fi codate intr-un numar limitat de categorii ~iapoi
supuse analizei statistice. De~i greu de analizat, interviurile constituie 0 sursa bogata de inforrnatii subtile, indeosebi asupra subiectelor
sensibile.

Anchetele prin telefon


Chestionarele ~i interviurile realizate prin telefon devin instrumente obi~nuite ale cercetarii sociologice. Ele pot asigura 0 cale
rapida, eficienta ~i, deseori, economic a de a ajunge la 0 mostra
diversa ~icuprinzatoare de indivizi ..

Observatia
,
Studiul bazat pe observatie
Studiu/ bazat pe observatie este 0 modalitate de a examina actiunile indivizilor sau ale grupurilor prin urmarirea lor atenta, adesea
in mod intens, dar lara a Ie pune intrebari sau a incerca sa Ie influentezi comportamentul. De piIda, interactiunea parinte-copil poate fi
studiata prin observarea familiilor in casa (experiment pe teren)
sau din spate1e unei oglinzi false, intr-un cadru de cercetare (un
experiment de laborator).
Studiile bazate pe observatie deseori se concentreaza asupra
continutului activitatilor re1evante. Acestea ofera cercetatorilorposibilitatea de a face descrieri ample ale proceselor sociale in actiune,
a~a cum ei incearca sa inte1eaga relatiile de cauza ~i efect.
Observatia
, indirecta In observatia
, indirecta, cercetatorul
ramine in afara a ceea ce este observat. Subiectii pot chiar sa nu
~tie ca sint studiati. Raminind in afara, este improbabil ca cercetatorii sa influenteze ceea ce studiaza. Totu~i, distantarea lor Ie poate
limita capacitatea de a vedea evenimente importante care se produc.
De pilda, e posibil sa studiezi comportamentul unui grup prin observatie indirecta, dar numai comportamentul care are loc in public.
.Intllnirile secrete, planurile rucute de conducatorii grupului ~iceremoniile de initiere secrete nu sint deschise observatiei indirecte.

40

Observatia participativa Aceste limitari au dus la dezvoltarea observatiei participative, 0 metoda in care cercetatorii sint
participanti activi in grupurile sau situatiile pe care Ie studiaza.
Studiul clasic bazat pe observatie participativa este Street Corner
Society allui William Foote Whyte (Whyte, 1943), pentru care el
a "stat in preajma" unui grup de tineri din mahalalele ora~ului
Boston, observindu-le comportamentul ~i ritualurile. El a ajuns sa
ClIDoascagrupul din interior, astfel dobindind 0 bogata ~i detaliata
intelegere a ceea ce ace~tia mceau ~i de ceo De~i tinerii ~tiau ca
erau observati de un savant in domeniul ~tiintelor sociale, ei 11considerau pe Whyte membru al grupului ~i,in general, actionaunormal
in prezenta lui. Aspectul negativ al acestei metode consta in faptul
ca observatorii participanti risca sa devina mai mult participanti
decit observatori, pierzind valoarea observatiei neutre.
Observatia participativa prezinta probleme etice. Daca cerceUitorii sint sinceri cu privire la scopurile cercetarii lor; ei ar putea
influenta comportamentul grupurilor. Oricum, a nu dezvalui scopul
cercetarii lor este 0 forma de in~elaciune ~i ridica probleme etice
senoase.

Analiza secundara
Analizarea
datelor existente
dejatoate
se nume~teanaliza
secunddra.
Agentiile
guvemamentale
publica
felurile de informatii
titile
pentru analiza sociologica. Una dintre cele mai larg folosite surse
de date este recensamintul, care fumizeaza informatii asupra caracteristicilor populatiei, cum sint rata na~terilor ~i a deceselor, rata
casatoriilor, tipurile de gospodarii, compozitia de sex ~ivirsta, nivelurile de educatie, tendinta in urbanizare ~ia~a mai departe. Aceste
date s-au dovedit nepretuite in cercetarea familiei, a tipurilor comunitare, a migratiei ~i a altor probleme de interes sociologic.
De asemenea, sociologii folosesc statistici referitoare la intreprinderile economice, la orientarile clasei muncitoare, la sistemele de
sanatate ~iboala ~ila construirea de locuinte, pentru a studia organizarea sociala, schimbarile in activitatile sociale ~i "sanatatea
economidl ~i sociala" a socieUitii. Faimosul studiu allui Durkheim
asupra sinuciderii a fost realizat prin folosirea statisticilor public ate
asupra ratei sinuciderilor.

41

Jurnalele de insemnari, scrisorile, autobiografiile, articolele de


ziar ~iregistrele de la biserici pot, de asemenea, fi surse bogate de
informatii pentru analiza sociologica. Studiullui Thomas ~iZnaniecki (1918-1920) despre taranii polonezi s-a bazat, in ceamai mare
masura, pe aceste tipuri de documente personale.
Analiza secundara are un numar de avantaje. Deobicei, este
mai putin costisitor sa folose~ti dedt sa aduni date originale. Calitatea datelor adunate de majoritatea organizatiilor guvemamentale
ar putea sa fie mai buna dedt cea a datelor adunate de cercetatorul
individual. De asemenea, folosirea analizei secundare garanteaza
ca cerceUitorul nu influenteaza procesele, structurile sau actiunile
care sint studiate. Un dezavantaj al analizei secundare este posibilitatea ca datele sa fi fost strinse pentru ratiuni care nu sint direct
relevante pentru noile intrebi'iriadresate. De asemenea, in unele cazuri,
acuratetea datelor originale poate fi suspecta sau necunoscuta.
Nici una dintre metodele de cercetare descrise mai sus nu este
tara limitari. Fiecare are avantaje ~idezavantaje. Alegerea metodei
de cercetare depinde de masura problemei aflate in studiu; sociologii
pot folosi metoda ale carei limitari sint cel mai putin relevante
pentru preocuparea principala a analizei lor. Daca controlul variabile lor este important, atunci experimentul poate fi foarte adecvat.
Daca accesulla diverse pareri este important, este foarte probabil
sa fie necesara 0 forma de ancheta. Daca informatiile despre caracteristicile importante ale populatiilornumeroase sintrelevante, analiza secundara a datelor recensamintului ar fi probabil metoda de
ales.

PROBLEME iN EFECTUAREA
CERCETARII
Cercetarea competenta in ~tiintele sociale este greu de efectuat.
Studierea comportamentului uman prezinta probleme cu care, in
mod obi~nuit, savantul din domeniul ~tiintelor fizice nu se confrunta.
Unele dintre aceste probleme caracteristice sint tehnice; altele sint
rezultatullimitarilor practice ale studierii fiintelor umane.

42

Dificultati tehnice
increderea
Daca rezultatele unui studiu trebuie sa fie acceptate de 0 comunitate ~tiintifica, cercetatorii trebuie sa creada ca, daca ei sau altii
ar trebui sa repete ,acela~i studiu, ar gasi rezultate similare. Asta Ie
dil incredere ca ceea ce a fost gas it nu a fost un accident sau un
eveniment intimplator. Aceasta consecventa se nume~te incredere.
Increderea presupune folosirea de masuri ~omparabile identice in
cercetare, a~a cum consumatorii pretind un dntar similar reglat
dnd cumpara came in zilele unnatoare.

Validitatea
Un studiu trebuie sa fie mai mult dedt demn de incredere. Variabilele in studiu, presupuse a reprezenta un anumit aspect al realitatii,
trebuie, de fapt, sa reprezinte acea realitate. Masurarea a ceea ce
trebuie masurat este numita validitate. Unii au contestat faimoasa
cercetare a lui Durkheim asupra sinuciderii, pe motivul ca i-a lipsit
validitatea adecvata. De pilda, in timp ce rata sinuciderilor pe care
a studiat-o Durkheim pare a fi demna de incredere, e posibil ca ea (
sa fi fost mai putin valabila dedt presupunea Durkheim (Pescolodi
~i Mendelsohn, 1968), deoarece raportarea deceselor ca sinucideri
poate varia in functie de coeziunea comunitatilor in care decesele
s-au produs. Durkheim nu pare sa fi luat in considerare aceasta
raportare distinctiva posibila a sinuciderilor, care poate reduce validitatea constatarilor sale.

Dificultati practice
Convingerea oamenilor sa coopereze
Sociologii au nevoie de cooperarea subiectilor lor. Participarea
la cercetarea sociala necesita timp, ceea ce oamenii nu prea au.
Mai mult, cercetarea sociala deseori implica probleme personale
sau chiar polemice ~i nu toata lumea este domica sa-~i dezvaluie
43

altcuiva gindurile personale. Astfel, convingerea oamenilor de a


participa este un proces complex de reducere a poverii participarii
~i de transformare a ei in ceva atragator.
Uneori, povara poate fi redusa prin limitarea informatiilor cerute
la mai putin decit ceea ce cercetatorului i-ar place a, in mod ideal,
sa aiba. Astfel de compromisuri sint deseori necesare pentru realizarea obiectivelor importante ale cercetarii. De asemenea, ~ercetatorii pot reduce din povara participantilor prin moderarea chestionarelor la care subiectii pot raspunde pe indelete, prin convorbiri
telefonice la un moment convenabil pentru subiecti sau prin intervievarea acestora in casele lor mai degraba decit intr-un loc special
pentru cercetare.
Caracterul atractiv al participarii intr-un studiu de cercetare
este uneori oferit printr-o renumerare modesta pentru acoperirea
cheltuielilor minore implicate (e.g., costurile calatoriei pina la ~i
de la locul de cercetare, costurile necesare pentru doici pe durata
absentei) sau pentru neplacerile cauzate. Totu~i, caracterul atractiv
depinde, in modul cel mai frecvent, de parerea subiectilor despre
importanta cercetarii.

Cercetarea poate schimba comportamentul


Oamenii sint con~tienti de ei ca indivizi. Aceasta con~tiinta de
sine este 0 preocupare speciaIa in cercetarea sociologica, deoarece
oamenii i~i pot schimba comportamentul ca raspuns la faptul ca
sint studiati. ~tiind ca parerile lor despre un anumit subiect sint
studiate, ei pot sa-~i ~vizuiasca acele pareri. De pilda, un studiu
despre cum parintii i~idisciplineaza copiii ii poate conduce pe parinti
la reevaluarea ~i schimbarea metode1or.
De asemenea, insa~i publicarea constatarilorpoate schimba comportamentul indivizilor, al grupurilor ~i al organizatiilor.
De fapt, obiectivul cercetarii orientate politic deseori consta in
schimbarea comportamentului. Dar dnd comportamentul s-a
schimbat, e posibil ca rezul.tatele cercetarii sa nu mai fie exacte.

Dificultati in prezicerea comportamentului


Fiintele umane i~i aleg comportamentul. Aceasta alegere poate
implica situatii despre care oamenii au cuno~tinte insuficiente pe

44

r.:aresa-~i bazeze 0 alegere inspirata. Intelegerea situatiilor a~a cum


Ie percep participantii ~icapacitatea de a Ie prezice ~iI'ntelege comportamentul constituie 0 sarcina grea. Cercetatorii trebuie, in mod
constant, sa se fereasca de tendinta de a-~i impune propriile lor
pareri participantilor; in schimb, ei ar trebui sa nu precupeteasca
nici un efort pentru a vedea situatiile din perspectiva participantilor.

Etica i politica cercetarii


Cercetarea sociologica implica, aproape inevitabil, 0 componenta etica ~iuna politica. Etica studierii oamenilor a fost descrisa
mai sus, in legatura cu cercetarea bazata pc obscrvatie. In ce masura
au oamenii drept sa decida daca ar trebui sa fie studiati? Aceasta
problema este deosebit de acuta in studiile bazate pe observatie,
deoarece cooperarea directa a subiectilor nu este totdeauna la fel
de necesara pentru cercetarea bazata pe observatie cum este pentru
anchete.
Folosirea oglinzilor false, a aparatelor de inregistrare ascunse,
a participantului nedivulgat sau a observatiei indirecte, toate acestea
ridica probleme etice in legatura cu incalcarea intimitatii. Procedeele
curente stabilite de guvemul federal prevad ca subiectii sa dea
"consimtamintul incuno~tiintat" la participarea I'ncercetare, astfel
eliminindu-se aceasta problema ctica speciala.
Uneori, cercetarea sociala comporta riscul unor prejudicii pentru
participanti. De pilda, dezvaluirea de catre cercetatori a unor informatii sensibile patronilor sau sotilor / sotiilor participantilor ii pot
costa pe participanti slujba sau casatoria. "Consiliile de analiza institutionala", prevazute de guvemul federal, garanteaza fie eliminarea, fie reducerea prejudiciilor posibile pentru subiectii cercetati la
niveluri lip site de importanta, prin planuri de cercetare corecte sau
explicate adecvat participantilor inaintea consimtamintului lor de
a coopera. Aceste masuri de siguranta au redus substantial probleme1e etice discutate mai sus.
Folosirea rezultate10r cercetarii pune un alt tip de problema
etica ~ichiar politica. Cui ii datoreaza sociologulloialitate in primul
rind? Sursei care sponsorizeaza? Participantilor?Comunitatii ~tiintifice? Societatii ca un intreg? Acesteanu sint doar simple intreMri.

45

Ar trebui ca cerceHitorii sa accepte sponsorizare pentru a studia


cea mai buna cale de a convinge oamenii sa cumpere un produs
evident inferior? Ar trebui ca anumite subiecte (e.g., posibilele
deosebiri sociale in privinta inteligentei) sa nu fie incluse in studiu?
Ar trebui limitata in vreun fel folosirea rezultatelor cerceUirii? Ar
trebui sa fie "pedeps*,' cercemtorii (prin pierderea fondurilor aprobate, a salariilor, a ~anselor de promovare, a slujbelor) pentru problemele pe care Ie studiaza sau pentru rezultatele cercetarilor lor?
Asociatia Sociologica Americana (organizatia profesionala cea
mai importanta a sociologilor din Statele Unite) a stabilit un cod
de etica pentru a rezolva unele dintre aceste intrebari. Codul prevede
un set de principii etice care exprima sentimentele colective ale
comunimtii sociologice fata de aceste chestiuni importante. Acesta
este un indreptar ce trebuie respectat de toti sociologii.

Acest capitol a prezentat procesul de cercetare ca pe un


element important al disciplinei sociologiei. El a accentuat
importanla definirii cauzei presupuse (variabila independenta)
~i a efectului (variabila dependenta) ~i a stabilit 0 legatura
adecvata mtre ele ca fiind importanta in metodologia sociologica. Teoria ~i cercetarea merg mma fn mina. Teoria sugereaza variabilele adecvate, iar cercetarea verifica acuratelea
teoriei.
Deseori, procesul de cercetare urmeaza 0 schema stabilita.
Mai mtfi, 0 problema sociologica importanta este definita, iar
literatura profesionala existenta este examinata pentru a stabili
ce este deja cunoscut despre problema.
in lumina aces tor cuno~tinle, ipotezele despre relalia intre
variabile smt explicit prezentate, iar un plan de cercetare adecvat, care va oferi 0 verificare precisa a ipotezelor, este dezvoltat.
Problemele etice importante nu sfnt doar luate in considerare,
ci deseori ele injluenleaza tipul ~iforma procedeelor de strmgere a datelor ce trebuie folosite. Aceste date sint analizate in
lumin'a ipotezelor originale ~i a concluziilor adecvate trase.
Metodele cercetarii fundamentale fn sociologie implica
experimente fie in laborator (mai pulin frecvente), fie pe "teren ", situatii din viala de fiecare zi. Metoda experimentala a

46

~tiinlei este folosita pentru a stabili grupele de control ca 0


linie de baza m contrast cu grupele experimentale care smt
supuse la 0 anum ita injluenla al carei rezultat este exam inat.
Metoda principala de cercetare a sociologiei este ancheta,
m care subieclilor li se cere, fie prin chestionare foarte bine
organizate sau interviuri mai putin organizate (personal, prin
corespondenla sau, din ce in ce mai mult, prin telefon) sa raspunda la 0 serie de intrebari despre ei in~i-ri,despre atitudinile,
valorile, parerile sau comportamentul lor. Pentru a obline
concluzii despre populalii mai numeroase este important sa se
aleaga un e~antion potrivit. Observalia, fie prin participarea
cercetatorului la 0 activitate,fie intr-un mod indirect -ri analiza
datelor strinse anterior (analiza secundara) smt alte doua metode importante ale cercetarii sociologice.
Cercetatorii sociologi se confrunta cu un numar de probleme in organizarea proiectelor de cercetare. Din punct de
vedere tehnic, ei trebuie sa se asigure cafolosesc crUerii demne
de mcredere care vor da rezultate potrivite, indiferent cine
efectueaza cercetarea. in plus, ei trebuie sa fie preocupali de
validitatea criteriilor lor, adica de masura in care surprind
realitatea presupusa aft studiata. Din punct de vedere practic,
deseori este greu sa convingi oamenii sa coopereze fn cercetare.
Mai mult, cercetarea deseori schimba comportamentul aflat
m studiu #, 0 data cu faptul ca indivizii sint con-rtienli de ei
in-ri-ri-ride acliunile lor -rica astfel se pot schimba ei m#-ri sau
actiunile lor, face mai dificila prezicerea comportamentului
uman dedt actiunea atomilor sau a moleculelor. in cele din
urma, exista dimensiuni politice -ri etice considerabile in organizarea cercetarii sociale, iar cercetatorul trebuie sa Ie ia in
considerare in intocmirea unui anumit proiect -ri m ducerea
lui la mdeplinire.

47

3
CULTURA

In

ee este eloJicum extinde sau limiteza libertatea individuala.


aeest
capitol,eomponentele
vom examinaeulturii
eoneeptul
eheie
eulturei Vom
examina
oJivom
facededeosebirea
mtre eultura " ideala" oJieea "reala". Diversitatea eulturata intre
societali oJiin interiorul lor va ji, de asemenea, diseutata, cum
vor ji diseutate relativismul cultural oJietnoeentrismul. De la 0
privire generala asupra eulturii, ne vom eoneentra asupra eulturii
amerieane, in particular. Capitolul se va sfiroJieu 0 diseulie despre
o noua perspeetiva, sociologia.

CE ESTE CULTURA?
in conversatia obi~nuita, cuv'intul cultura deseori sugereaza 0
forma de arta superioara: opera, balet, muzee. 0 persoana cu cultura
este definita ca fiind rafinata, sofisticata, av'ind cuno~tinte despre
arte ~icapacitatea de a Ie aprecia. In acest sens, cultura est~ 0 caracteristica a individului. Totu~i, sociologii ~i antropologii folosesc
termenul'intr-un sens mai largo

o definitie
,

a culturii

Exista multe definitii ale culturii, 'incep'ind de la lapidarol- "un


mod distinct de viata al oamenilor, un model de a trai" (Kluckhohn,
1949) - ~i merg'ind p'ina la cel enumerativ - "acel intreg complex
care include cuno~tintele, credinta, arta, morala, legea, obiceiul ~i
48

aIte deprinderi dobindite de om ca membro al unei societati" (Tylor,


1871). Totu~i, toate definitiile au unele elemente comune.
Cultura este 0 caracteristidi a unei societati, nu a uriui individ.
Cultura este tot ceea ce este invatat in cursul vietii sociale ~itransmis
din generatie in genertie. In cuvintele lui Ralph Linton, ea este
"ereditatea sociala a membrilor unei societati".
Goodman ~iMarx (1982:85) au vazuteulturaca fiind "mo~tenirea invatata ~i socialmente transmisa, a obiectelor mcute de om, a
cuno~tintelor, a parerilor, a valorilor ~ia perspectivelor, care asigura
membrilor unei societati uneIte pentro a face fata problemelor
curente". Cultura define~te ~i pune la dispozitia membrilor unei
societati hrana pentro a 0 minca, haine pentro a Ie purta, limba
pentro a 0 folosi, valori pentro a face aprecieri, idei pentru a Ie
ghida comportamentul ~ipractici pentro a Ie uffila.Pe scurt, cultura
da forma vietii sociale ~i oorganizeaza.

Cultura:

0 inventie
,

umana

Cultura pare a fi 0 caracteristica eminamente umana. Alte specii


nu par sa posede cultura. 0 mare parte din comportamentul animalic
este 0 functie a instinctului sau deriva din invatarea specifica a
unui animal in timpul vietii sale.
De ce au cultura fiintele omene~ti? In cursul evolutiei, multe
dintre instinctele pe care specia umana Ie-a imparta~it cu stramo~ii
sai mamiferele au fost "selectate" treptat sau pierdute. Cu toate
acestea, fiintele omene~ti s-au dezvoltat. De-a lungul timpului, fiintele omene~ti s-au transformat intr-o specie complexa ~inumeroasa,
intr-un sens specia dominanta pe pamint. De ce?
Raspunsul scurt este "cultura". Cultura da fiintelor omene~ti 0
mai buna ~i mai rapida metoda de adaptare la schimbarea fizica,
topologica ~iclimatologica dedt ar fi fost posibil doar prin evolutia
biologica. Combinatia intre evolutia anatomidi (dezvoltarea creierului, degetul mare opozabil, mersul biped) ~idezvoltarea culturala
a condus specia umana la starea sa actuala deosebit de dezvoltata.
Relatia intre cultura ~ifiintele omene~ti este reciproca. De~i noi
cream cultura (i.e., "invent'ind" limbaj ~i valori), noi, la r'indul
nostro, sintem umanizati de ea (vezi Cap. 6). Mult din ceea ce
COAL.A 'I

INTRODUCERE

IN SOCIOLOGIE

49

trece drept "natura umana" este, de fapt, produsul unci anumite


culturi. Americanii, de pilda, deseori vad razboiul, agresivitatea ~i
competitia ca fiind umane prin na~tere. Totu~i, exista societiiti (e.g.,
arape~ii din Noua Guinee) in care razboiul este necunoscut, iar
comportamentul agresiv ~icompetitiv, virtual inexistent.

Cu/tura Iimiteaza libertatea umana


Cultura limiteaza libertatea individuala. Oamenii nu sint liberi
sa faca tot ceea ce vor. Legile, 0 inventie culturala, ii impiedica sa
se angajeze in anumite feluri de comportament (e.g., sa umble goi
pe strazile ora~ului) ~iIe cer sa actioneze in anumite feluri (e.g., sa
puna un semn la bariera rotitoare din metrou). Indivizii nu i~i pot
crea propria limba daca vor sa comunice cu altii. De~i egali biologic (in acela~i timp diferiti), barbatii ~i femeile rar sint egali din
punct de vedere cultural. In multe societati, barbatii au un statut
social superior ~i mai multa putere decit femeile (vezi Cap. 12 ~i
13). Acela~i lucru s-ar putea spune despre saracii ~i minoritatile
din cele mai multe societati. Cultura limiteaza in mod inegal.

Cu/tura extinde Iibertatea umana


In acela~i timp, cultura mare~te libertatea. Cultura elibereaza
individul de comportamentul predeterminat ~i conditionat, dictat
de instinct. Oamenii i~i modifica reactiile in functie de situatii; ei
fac alegeri, oricit ar fi ele de limitate. Chiar dadi cultura limiteaza,
ea adesea permite alegerea in cadrul unei game rationak de optiuni
acceptabile. (De pilda, in timp ce mersul gol pe strada este interzis,
gama sortimentelor de imbracaminte din care cineva poate alege
este foarte larga.)
Cultura ne elibereaza de nevoia de a reinventa mereu aspectele
necesare ale vieW sociale. Nu trebuie sa cream neintrerupt 0 limba
cu care sa comunicam sau sa redescoperim in mod continuu focul
pentru a ne incalzi sau a ne gati mlncarea. Nenumaratele lucruri
obi~nuite pe care Ie facem in fiecare zi ~i articolele materiale de
care avem nevoie sint asigurate prin cultura, astfel eliberindu-ne
timp pentru creatie ~i explorare.

50

COMPONENTELE

CULTURII

Cultura poate fi impaqita in doua componente majore: cultura


materiala ~i cultura nemateriala.

Cu/tura materia/a
Cultura materiala se refera la to ate creatiile concrete ~itangibile
ale societatii. Acestea includ obiectele principale descoperite prin
sapaturile arheologice: oale de lut, bijuterii, arme ~ialtele. De asemenea, cultura materiala include diverse obiecte, cum sint televizoarele,
avioanele, stadioanele de base-ball, imbracamintea, zgiriie-norii ~i
ma~inile de spiilat. Pe scurt, orice manifestare fizica a vietii unui
popor este 0 parte a culturii sale materiale.
Cultura materiala este transmisa generatiilor viitoare. Unele obiecte produse de om, cum sint avioanele, sint considerabil modificate;
altele, cum sint cazile de baie, suporta putine schimbari sau deloc
in structura lor de baza. Unele, cum este rigla de calcul, sint inlocuite
cu succese tehnologice; altele, ca dansul hula hoop, ajung la moda
~idispar. Fie ca se schimba substantial, fie ca nu, comportamentele
culturii materiale devin 0 parte importanta a caracterului fizic al
societatii.

Cu/tura nemateria/a
Sociologii manifesta tendinla de a se concentra asupra culturii
nemateriale, crealiile abstracte ale societalii, care sint transmise
din generalie in generalie. Acestea sint insa~i bataia de inima a
vieW sociale.

Cuno~tintele ~i opiniile
ldeile pe care Ie avem despre lume constituie un aspect important al culturii nemateriale. Aceste idei sint parte din mo~tenirea
culturala a tuturor societiitilor. Cuno~tinlele se refera la ace Ie concluzii bazate pe un anumit criteriu al evidentei empirice. De pilda,
51

fonna sferidi a pamintului ~i relatia intre copiii cu greutate mica


la na~tere ~i fumatul in timpul sarcinii sint elemente ale cunoa~terii.
Parerile, pe de alta parte, se refera la concluziile care nu sint
sustinute de un sprijin empiric suficient, pentru a fi considerate
echivoc, adevarate. Doua exemple de pareri controversate sint: viata
incepe in momentul conceperii (vezi Cap. 13) ~ipedeapsa capitala
retine de la crima (vezi Cap. 8).
Culturile tuturor societatilor intruchipeaza idei despre medivl
natural, precum ~i despre lumea pe care au creat-o fiintele urnane.
Mai mult, toate culturile au idei despre multe aspecte ambigue ~i
confuze ale vietii ~i ale moqii, ca de pilda, daca exista viata dupa
moarte, intelesul fericirii umane ~isoarta finala a universului. Aceste
opinii strabat existenta de fiecare zi a fiintelor omene~ti de pretutindeni.

Valorile
Valorile sint idei abstracte despre ceea ce 0 societate crede ca
este bun, corect ~iplacut. Valorile asigura contextul in cadrul cfuuia
nonnele sociale (vezi mai jos) sint stabilite ~i explicate. Valorile
asigura baza pe care judecam actiunea sociala, prin aceasta dind
forma alegerilor pe care Ie facem. In societatea americana, de pilda,
apreciem munca in mod deosebit, iar "etica t:puncii" ne influenteaza
comportamentul specific.
Valorile nu sint doar concepte abstracte; ele sint investite cu
semnificatie emotionala considerabila. Oamenii discuta in contradictoriu, se lupta ~i chiar mar pentru valori, cum este "libertatea".
Uneori, valorile se ciocnesc, ca atunci cind unii apreciaza steagul
american ca pe un simbol ce trebuie aparat ~i respectat, iar altii
apreciaza mai mult dreptul de a-I arde ~i a-I prof ana, in semn de
protest impotriva unor aspecte ale politicii Statelor Unite. De aceea,
o valoare nu este in mod necesar universal acceptata de 0 societate,
nici nu are totdeauna acela~i inteles in diverse societati. De pilda,
democratiile inlerpreteaza cu totul diferit "libertatea" fata de statele .
totalitare. Mai mult, valorile sint deseori limitate in cadrul unei societati. De pilda, "exprimarea libera", care este foarte apreciata de
democratii, es,te deseori limitata in timp de razboi; ~i chiar in timp
de pace, legile impotriva calomniei ~i a preocuparii de a provoca
52

"un pericol evident ~i iminent" limiteaza dreptul oamenilor de a


zice tot ceea ce vor.
Valorile nu sint in mod necesar statice; ele se pot schimba ~i
chiar se schimba in decursul timpului. De pilda, valorile care se
refera la iubire, la sex ~i la casatorie s-au schimbat in ultimele
decenii. De asemenea, cercetarea actual a arata ca studentii din ultimii ani.au ajuns sa considere invatiimintul superior un mijloc de
a dobindi siguranta financiara mai degraba decit 0 cale de a-~i
perfectiona 0 filozofie semnificativa de viata.

Normele

o mare

parte din viata social a implica comportament rutinier.


Oamenii se trezesc ~i se culca la anumite ore, maninca dupa un
program precis ~i se imbraca intr-un anumit fei. Acest lucru nu
este intimplator. Comportamentul nostru este structurat de norme,
reguli sociale ~i linii de conduita care prescriu un comportament
adecvat in situatii speciale. De asemenea, normele pot modela actiunile oamenilor in relatiile dintre ei. "Nonnele de politete" definesc
comportamentul cuvenit fata de altii.
'
Ansamblul normelor societatii ("cadrul nonnativ") este impaqit
in obiceiuri, moravuri ~i legi.
Obiceiurile Obiceiurile sint conventiile curente ale vieW de
fiecare zi. Ele sint caile (1{,i~nuitep'rin care oamenii actioneaza:
de~teptarea la 0 anumita ora, turnarea laptelui peste cereale, tunderea paji~tei, aruncarea gunoiului in crematoriu, imbracarea intr-o
tinuta potrivita pentru 0 ocazie, folosirea tacimurilor "adecvate"
la masa. Obiceiurile sint actiuni cu 0 mica semnificatie morala; cel
mai adesea, ele sint chestiuni de gust. Oamenii trebuie sa se comporte
in aceste feluri: daca nu 0 fac, pot fi considerati excentrici, neatenti
sau ciudati, dar, de obicei, nu primejdio~i sau rauvoitori. Daca
oamenii incalca obiceiurile, ei se expun birfei ~i ridicolului, nu
batailor sau inchisorii.
Moravurile Moravurile sint nonne considerate importante ~i
semnificative pentru functionarea societatii ~ia vietii sociale. Furtul
respectului pentru proprietatea privata este 0 problema serioasa.
EI sfideaza concePtiile sociale de distribuire a proprietatii ~i de
incredere. Valorile patriotice sint alcatuite din moravurile refe-

53

ritoare la felulin care cetatenii responsabili ar trebui sa se comporte.


Prezenta dezbatere despre profanarea steagului american treze~te
sentimente putemice, deoarece acest comportament atinge defmitiile
fundamentale ale cetateniei, care sint semnificative pentru societate.
Tabuurile sint moravuri proscriptive, adica definesc ceea ce nu
ar trebui sa fie fiicut. In general, societatile au tabuuri referitoare
la relatiile sexuale ~i maritale intre rude apropiate ("tabuul incestului") ~i tabuul referitor la consumarea dimii de om. In general,
incalcarile tabuurilor ~iale moravurilor implica sanctiuni muIt mai
severe dedt nerespectarea obiceiurilor. Aceste sanctiuni includ
intemnitarea, exilul ~i chiar moartea.
,
Deosebirea conceptuaIa intre obicei ~i moravuri (prima oara
fiicuta de Sumner, 1906) este relativ clara. Totu~i, nu este totdeauna
u~or sa distingi comportamente specifice obiceiurilor sau moravurilor. Profanarea steagului constituie un bun exemplu. Pentru unii
oameni, aceasta este, pur ~i simplu, 0 violare a unui obicei ~i nu
necesita nimic mai muIt dedt dezaprobarea. Pentru altii, un asemenea act este 0 violare a moravurilor socieUitii ~inecesita 0 pedeapsa
severa .
Legile Legile sint norme stabilite $i aplicate de autoritatea politica a societatii. Dupa ce aceste legi au fost scrise ~icodificate, se
face refertnta la ele, in general, ca "legi promulgate". In unele
societati, legea este transmisa pe cale oraUi;aceasta este considerata
ca "legea obiceiului" sau "obiceiul pamintului". Indiferent de forma
sa, deseori legea se aplica acelor comportamente care sint considerate importante in societate. 0 mare parte din dezbaterile curente
despre caracterul adecvat allegilor care reglementeaza orice fel de
comportament sexual intre adulti, cu consimtamintul piirtilor, este
o consecinta a deosebirilor intre protagoni~ti, cu privire la faptul
daca un astfel de comportament este intr-adevar 0 problema de
"gust" personal sau stil (obicei), sau de preocupare principala a
societatii (moraVUfi).

Semnele ~i simbolurile
Semnele Semnele sint reprezentari; ele reprezinta altceva.
Exista doua feluri de semne: semne naturale ~isemne conventionale
(simboluri). Unsemn natural are 0 relatie proprie cu ceea ce repre54

zinHi. De pilda, un anumit miros este un semn ca in apropiere se


gase~te un scones. Intre miros ~i sconcs exista 0 rela!ie proprie. Sa
dam un aIt exemplu: dnd vedem fum, ~tim ca are loc 0 anumita
forma de ardere. Cele doua, fumul ~i arderea, sint legate una de
cealaltii. Nu noi am creat aceasta relatie, dar trebuie sa 0 invatam.
Simbolurile Simbolurile (sau "semnele conventionaleH), pe
de alta parte, nu sint "naturale"; ele sint reprezentari create in mod
arbitrar (cuvinte, gesturi, obiecte, imagini vizuale) care dobindesc
inteles prin consens social. Un steag, de pilda, este pur ~i simplu, 0
bucata de pinza cu 0 anumita forma, culoare ~i desen. Totu~i, oamenii mor pentru el - nu pentru pinza in sine, ci pentru ceea ce
reprezinta, pentru semnificatia care i s-a atribuit. Steagul este un
simbol al unei natiuni ~iintruchipeaza intreaga semnificatie a acelei
societati. Weitman (1973) a aratat ca poate fi analizata semnificatia
pe care 0 societate 0 investe~te in steagul sau national, ca 0 modalitate de a intelege aspectele importante ale acelei culturi.
Limba Limba, un ansamblu semnificativ de simboluri social
construit, este cel mai important aspect al culturii. Elementele unei
. limbi au aproximativ acelea~i sensuri pentru membri aceleia~i comunitati lingvistice. Prin urmare, limba devine principalul vehicul
de comunicare intre oameni. Cu dt mai larga este gama de cuno~tinte, cu atit mai multe simboluri sint necesare pentru a Ie comunica
De aici, bogatia ~ivarietatea vietii sociale sint legate de bogatia ~i
varietatea limbii.
Gesturile Oamenii comunica $ipringesturi, mi~cari ale corpului (ale piirtilor corpului, cum sint fata ~imiinile) care au semnificatii
consimtite social. In societatea americana, descrierea unui cerc cu
degetul mare ~i cu aratatorul de la mina dreapta, tinind celelalte
trei degete drept in sus ~i mi~dnd u~or mina, insearnna "A-okay;
totul este in regula". In aIte societati, acela~i gest are semnificatii
diferite. De pilda, in Franta el exprima insulta ca cineva este un
nimeni, un "zero". In Grecia ~i Turcia, el sugereaza 0 invitatie
sexuala nedorita. Gesturile, ca ~i limba, au semnificatie in cadrul
unui context social specific.
Oamenii comunica atlt pe cale orala, prin limbaj, dt ~i prin
gesturi. De fapt, comunicarea personala i~i trage bogatia $isubtilitatea din asocierea indicatiilor verbale ~ia senmelor neverbale. Totu~i
55

uneori, aceasta asociere duce la confuzie sau la interpretiiri nedorite


~i nea~teptate ale sensului. De pilda, unii biirbati acuzati de viol
sustin ca, in timp ce limbajul victimelor lor zicea ca nu vor sa se
angajeze in relatii sexuale, gesturile lor (tonul vocii, expresia fetei,
stilul imbracamintei) spuneau altceva.

Ipoteza relativitatii Iingvistice


Limba face mult mai mult decit sa Ie dea oamenilor posibilitatea
de a comunica unii cu altii. Insa~i natura limbii, s-a sustinut, structureaza modul in care percepem lumea. Aceasta teorie, numita ipoteza
relativitalii lingvistice, a fost formulata initial de doi antropologi,
Edward Sapir (1929) ~i Benjamin Lee Whorf(1956). Ei sustin ca
limba unei societati dirijeaza atentia membrilor sai spre anumite
trasaturi ale lumii mai degrabii decit spre altele. Ilustrarea clasica
a acestui fenomen este ca, in timp ce limba engleza are doar un
singur cuvint pentru zapada, limbii inuitilor ii lipse~te un termen
general pentru ea. In schimb, intrucit deosebirea diverselor forme
de zapada este foarte importanta in viata lor zilnica, ei au cuvinte
diferite care descriu tipuri diferite de zapada (e.g., zapada pufoasa,
zapada care cade, zapada umeda, nameti). Astfel, utilitatea deosebirii multelor tipuri de zapada a dus la crearea cuvintelor pentru a
Ie numi ~i la includerea lor in limba inuitilor.
Aspectul important al ipotezei relativitatii lingvistice este concentrarea ei asupra structurii gramaticale, care, sustin Sapir ~iWhorf,
Ii conduc pe oameni sa priveasdi lumea intr-un anumit fel. De
pilda, in unele limbi neeuropene (e.g., limba chineza) separarea
obi~nuita a agentului care actioneaza (subiectul) ~i a actiunii (predicatul) nu are loc (Tung-Sen, 1970). In schimb, agentul ~iactiunea
sint legate laolalta; actiunea este agentul, iar agentul este actiunea.
Potrivit lui Sapir ~i lui Whorf, vocabularul ~istructura gramaticala a unei limbi, impreuna, determina modul in care membrii unei
societati percep lumea. Astazi, parerile cele mai bine informate
accepta 0 versiune "slabii" a ipotezeirelativitatii lingvistice. Existii
.un consens general ca vocabularul ~i structura gramaticalii a limbii
unei societati i~i concentreaza atentia mai degrabii asupra anumitor

56

fatete ale lumii decit asupra altora ~i ii determina pe membri sa


gindeasca intr-un stil specific. Totu~i, perspectiva modificata a
ipotezei relativitatii lingvistice sustine ca limba este un mecanism
anumita limbii te ajuta sa ginde~ti ~isa percepi
"care faciliteaza".
intr-un mod specific, dar ea nu ii obliga pe oameni sa vada alte
fatete ale lumii sau sa i~i dezvolte alte mpduri de a gindi. De pilda,
cind este in interesullor, schiorii pot face deosebirea intre diferitele
tipuri de zapada intocmai cum fac inuitii. De asemenea, dominanta
formei masculine generice in gramatica (e.g., chairman1) se schimbii
in mod curent (e.g., chairperson2), a~a cum se schimbii conceptiile
noastre despre relatiile specifice intre biirbati ~i femei.

CULTURA "IDEAL4" ~I "REAL4"


Normele ajuta la structurarea comportamentului prin definirea
modurilor de actiune aprobate cultural. Norme1e defmesc "idealul";
ele precizeaza ceea ce societatea considera ca oamenii ar trebui sa
faca, ceea ce se a~teapta din partea lor sa faca.
Dar oamenii nu se comporta totdeauna a~a cum ar trebui sau
cum se a~teapta din partea lor sa se comporte. De pilda, in societatea
americana, oamenii subscriu, in general, la normele fidelitatii sexuale in casatorie. Totu~i, intre un sfert ~ijumatate din biirbatii ~i
femeile casatorite au relatii extraconjugale. Chiar ~ia~a, cei angajati
in astfel de actiuni deseori sustin validitatea normelor. Ei i~i explica
comportamentul prin slabiciunea personala sau prin imprejurari
speciale ["mariajul meu se destrama", "sotia (sotul meu) mea nu
ma intelege, iar eu am nevoie de dragoste ~i afectiune"].
N ormele nu ar trebui confundate cu comportamentul. N ormele
precizeaza comportamentul cuvenit din punct de vedere social, care
poate sau nu poate fi manifestat. Ele sint patrunderi valoroase in
formele de actiune pe care 0 societate Ie considera oportune, dar
ele nu garanteaza ca acele actiuni sint cu adevarat efectuate.
IPre~edinte. Cuvlnt format din chair = scaun ~i man = blirbat (n: tr.).
2Persoana care sta pe scaun (barbat sau femeie) (n. tr.).

57

DIVERSITATEA CULTURALA
Cultura difera atit intre societati, cit ~i in interiorullor.

Diversitate intre societati

Rapoartele antropologilor exprima diversitatea culturala cons iderabila intre societati. Societatile se deosebesc prin modurile in
care i~i organizeaza relatiile dintre membri (vezi Cap. 13). Dar
societatile se deosebesc ~i prin culturile lor. Variatiile in cultura
materiala a societatilor sint evidente in formele lor diferite de 10cuinte ~itransport. Pentru sociologie diferentele intre societati sint
relevante indeosebi in culturile lor materiale.
Societatile se deosebesc prin valorile lor ~i prin normele care
precizeaza comportamentul potrivit. Ruth Benedict (1934) a descris
doua situatii diametral opuse: 0 cultura dionisiaca, de activitate
frenetica, de sensibilitate exagerata ~i de inaltare individuala prin
competitie (KwakiutP din Insula Vancouver, Columbia Britanica)
~icultura apolonica, de discretie, sobrietate ~imoderatie, care pune
accentul pe importanta colectivitatii in raport cu individul (Zuni2
din New Mexico).
In societatile moderne vedem deosebiri similare. Accentul pus
de cultura americana pe individ difera in mod considerabil de
accentul pus pe colectiv de statele socialiste. Chiar intre statele
socialiste deosebirile culturale sint evidente. Cuba difera foarte mult
de Uniunea Sovietica din punct de vedere cultural. Ambele difera
foarte mult de Republica Populara Chineza. De asemenea, sint
evidente deosebirile culturale intre statele capitaliste, cum sint
Statele Unite, Marea Britanie ~iJaponia. Fire~te, exista asemanari
in toate societatile. Totu~i, istoria, geografia, clima ~i conditiile
sociale se combina pentru a deosebi societatile una de alta in multe
privinte. De pilda, culturile societatilor insulare, curneste Marea
Britanie, contin elemente nautice distinctive care lipsesc in tarile
inconjurate de us cat, cum este Ungaria. Culturile tarilor tropicale
IMembru al unei populatii indiene din Insula Vancouver (n. tr.).
2Membru al unui trib de indieni nord-americani din New Mexico (n. tr.).

58

se deosebesc de culturile din zona temperata. Tarile dominate cindva


de Franta se deosebesc de cele stapinite cindva de Marea Britanie
sau Portugalia.
Diversitatea culturala dintre societati demonstreaza flexibilitatea
~i variabilitatea organizatiilor omene~ti. Intelegerea ~i aprecierea
acestei diversitati poate duce la un respect sanatos fata de deosebirile
dintre popoare ~i fata de ingeniozitatea speciei umane.

Diversitatea in cadrul unei societati

A~a cum culturile diferitelor societati variaza de la una la alta,


grupuri din cadrul aceleia~i societati pot, de asemenea, viidi varietate, indeosebi daca societatea este numeroasa, complexa ~imoderna. Aceste grupuri, numitesubculturi, pot varia dupa clasa sociaIa,
origine etnica, rasa, religie ~i stil de viata, precum ~i dupa scopuri
~iinterese.
'

Subculturile
Tiparele subculturale dau unui grup 0 savoare ~i 0 identitate ce
11deosebesc de societatea intreaga din care face parte. Identitatea
unei subculturi se poate baza pe mo~tenirea sa etnica, indiferent
daca este chineza, italiana sau poloneza. Ea ar putea deriva din
cOIiditia economica a grupului, cum este cazul saracilor din ghetou.
Subculturile unice din Noua Anglie ~i din sudulindepartat se bazeaza pe regiune ~i istorie. Subcultura drogurilor i~i are propriile
sale tipare. Pe scurt, orice grup de marime medie, care are idei
sociale, valori, norme ~istiluri de viata considerabil diferite de cele
ale societatii mai mari, poate fi considerat 0 subcultura.
Deseori, 0 subcultura are 0 limba distincta. Limba oamenilor
de ~tiinta este in esenta unjargon subcultural, a~a cum este terminologia negustorilor de droguri sau a muzicantilor de jaz. Formele
distincte de comunicare in cadrul subculturilor confera un sentiment de identitate, of era posibilitatea unei comunicari mai precise
intre membrii subgrupului ~iprotejeaza aceasta comunicare de persoanele din afara acestuia.
Mozaicul cultural creat de subculturi poate fi considerat un factor de imbogatire a societatii. Statele Unite, de pilda, deseori au

59

considerat diversitatea lor culturaHi ca fiind una dintre puterile lor


majore (de~i legile stricte de imigrare in cea mai mare parte a acestui
secol demonstreaza ca nu toti americanii au aceea~i parere). Pe de aWiparte, unele societliti (e.g., Japonia) cred ca variatia subculturala
slabe~te cultura nationaHi ~i de aceca nu 0 incurajeaza.

Contraculturile
In uncle cazuri tiparele culturalc ale unui anumit subgrup nu
sint doar diferitc, ci contrare tiparelor restului societatii. Contraculturile, cum sint numite aceste subgrupuri, intruchipeaza idei,
valori, norme ~i stiluri de viata ce sint in opozitie directa cu cele ale
societatii mai mari. In anii '60 ~i la inceputul anilor '70, de pilda,
"hippie" au sfidat valorile americane fundamentale de individualism,
competitie ~imaterialism. Mi~carea neonazista crescinda din Germania, Ku Klux Klan-ul din Statelc Unite ~i Fr~tia Musulmana
din Egipt ~i-au dezvoItat propriile lor ansambluri de tipare culturale
care ii pun in opozitie cu culturile propriilor lor societati.
Uneori, cum a fost cazul cu rni~carea "hippie" din Statele Unite,
elementele contraculturii sint absorbite de cadrul cultural mai larg,
iar distinctia dintre cele doua se estompeaza. Totu~i, cel mai adesea,
contracultura ramIne in contact putemic cu societatea mai mare,
cum este cazul cu Frlitia Musulmana din Egipt.

Relativismul cultural
Varietatea practicilor culturale atlt in interiorul societatilor, cit
~iintre ele sugereaza ca nu existli un singur tipar "cel mai bun".
astfel de concluzie constituie bazarelativismului cultural, ipoteza

ca nici 0 practica culturala nu este inerent buna sau rea; frecare


trebuie inte1easa in raport de locul ei in configuratia cultural a mai
larga.
Aceasta perspectiva 11face pe observator sa se abtina de la a
formula aprecieri asupra practicilor necunoscute. Aceasta presupune toleranta, ~i chiar respect, fata de stilurile culturale care pot
. parea ciudate sau chiar "nefire~ti". Oamenii au tendinta de a evalua
60

obiceiurile, practicile ~i comportamentele in raport cu ale lor ~i


deseori aceasta evaluare capata un caracter moral care este spoit
cu foarte mult sentiment. Relativismul cultural apara impotriva
acestei tendinte.
Oare relativism culturalinseamna ca "orice merge", ca nu existli
standarde absolute? Aceasta presupune iertarea pruncuciderii (uciderea copiilor, deseori folosita ca un mecanism de control al populatiei) sau brutalitatea indreptata spre un grup minoritar? Sociologia,
ca disciplina, nu are raspunsuri u~oare la aceste intrebari. Ca indivizi, cei mai multi sociologi, daca nu toti, sint ~ocati de aceste
practici. Totu~i, ei ar incerca sa-~i separe preferintele ~i ideile morale de eforturile lor profesionale de a analiza cauzele ~iconsecintele
unei anumite practici culturale. Adoptarea pozitiei relativismului
culturalii incurajeaza pe oameni sa priveasca mai obiectiv propria
lor societate ~ipractidle ei culturale. Aceasta ofera un.fel de distanta
de la care oamenii sa-~i priveasca propria viata.

Etnocentrismul
Opusul relativismului cultural este etnocentrismul, tendinta de
a considera propria cultura superioara altora din punct de vedere
moral ~i, astfel, de a judeca alteculturi dupa standardele proprii. A
fi etnocentrist inseamna a presupune ca propria societate face lucruri
doar cum este drept ~icum se cuvine (e.g., America: "Iube~te-l sau
lasa-l"). Observatorul etnocentrist este, de aceea, capabil sa perceapa practicile altor culturi sau subculturi ca derivatii, nu doar ca
deosebiri.
.
Etnocentrismului ii este mai u~or sa se mentina 'insocietliti relativ
omogene, traditionale ~i izolate. Inastfel de societati, existli probabilitatea unui contact redus cu diferite practici ~iputine posibilitati
de a Ie vedea utilitatea ~i importanta in interiorul culturii in care
acestea au loco Cind membrii acestui fel de societate sint expu~i
acestor variatii, este improbabil ca ei sa aiba gama de experiente
care le-ar permite sa suspende judecata ~i sa considere 0 variatie ca
fiind mai degraba pur ~i simplu diferitli decit gre~ita .

61

TEMELE CULTURALE AMERICANE


Una dintre primele afirmatii despre valorile americane vine de
la un vizitator francez, Alexis de Tocqueville (1969; original 1835).
El a fost deosebit de impresionat de lipsa de formalitate ~i egalitate
exprimate clar, pe care le-a g~sit in Statele Unite, avind, mai ales,
in vedere originea lor in tiparele traditionale, de formalitate ~ideosebiri de statut.
Mai recent, sociologul Robin Williams (1970) a sugerat ca, in
ciuda marii diversitati culturale din Statele Unite, exista un numar
limitat de valori fundamentale care inc1ud expresivitatea culturala
a StateJ.or Unite. Citeva dintre aceste valori sint descrise maijos.
Americanii, conchide Williams, pun mare accent pe realizare
$i succes, indeosebi in rolurile lor profesionale. Ei sint extrem de
competitivi ~i considera succesul ca fiind masura propriei valori.
Activitatea ~i munca sint, de asemenea, importante pentru americani. In general, americanii sint frenetici, profund angajati intr-o
activitate, i}1deosebi in domeniul muncii. Activitatile profesionale
in special cele pentru barbati, dar din ce in ce mai mult ~i cele
pentru femei, constituie centrul vietii lor reale ~i al conceptiilor
despre sine.
Americanii apreciaza, in mod deosebit, eficienfa $i spiritul practic. Nu este 0 intimplare faptul ca studiile ~tiintifice despre "timp
~imanagement" (Taylor, 1991) au inceput in Statele Unite. Singurul
sistem filozofic propriu Statelor Unite este pragmatismul, 0 filozofie
care se concentreaza asupra consecintelor practice ale comportamentului unei persoane. Americanii au 0 mare incredere inprogres.
In general, ei sint optimi~ti in privinta vietii, siguri ca lucrurile vor
fi mai bune.
Americanii au 0 putemica latura umanitara. Ei cred in ideea de
a face bine atit ca indivizi, cit ~i ca grupuri - de pilda, marele
numar de organizatii filantropice pe care Ie-au creat. Ei apreciaza
libertatea ~i democrafia. Ei cred ca indivizii au dreptul de a se
exprima liber, de a-~iurmari scopurile personale ~ide a-~i augmenta
fericirea individuala - ~i, in general, nu pe seama altora.
Totu~i, Williams de asemenea remardi tendinta americanilor
de a gindi in termeni de categorii sociale, care uneori duc larasism

62

# sentimente

de superioritate de grup. A~adar, etnocentrismul nu


este necunoscut printre americani.

Alte analize ale valorilor americane [e.g., Yankelovich (1978)]


vad schirnbari in curs. Ele remarca 0 atentie crescinda fata de sine
~i de exprimarea binelui, 0 scadere a accentului pus pe activitatea
lucrativa ca punct central al vietii ~i0 preocupare crescinda pentru
activitatile libere. In mod evident, cultura americana a suferit 0
schimbare deosebit de rapida in ultimul sfert de veac ~i nu exista
nici un motiv sa ne a~teptam ca ea sa-~i inceteze evolutia.

CULTURA ~I SOCIOBIOLOGIA
Intr-o provocare majora a sociologiei ~i a ideii ca cultura formeaza comportamentul uman, etnologul Edward Wilson (1975) a
introdus 0 noua disciplina,sociobiologia, studiul sistematic al bazei
biologice a comportamentului uman. Wilson prezice ca antropologia, psihologia ~i sociologia vor fi absorbite de aceasta noua
~tiinta, deoarece ea explica mai bine activitatile omene~ti, pe baza
geneticii, decit celelalte ~tiinte behavioriste, care Ie explica pe baza
culturii sau a educatiei. El crede ca tot comportamentul social,
inclusiv cel manifestat de alte specii decit cea umana, este supus
acelora~i procese de evolutie care afecteaza caracteristicile fizice
ale speciei.
Deseori, sociobiologii folosesc exemplul grijii parintilor pentru
odraslele lor, de obicei explicata pe 0 baza culturala in termeni de
"altruism", pentru a-~i dezvolta argumentul. Ei sustin ca motivul
pentru care parintii din multe specii i~i apara urma~ii nu are nimic
de-a face cu altruismul. Mai degraba, sociologii insista ca aceste
animale sint programate genetic sa actioneze in acest mod, deoarece
supravietuirea odraslelor lor mare~te ~ansa ca genele lor sa fie
mentinute in fondul de gene colectiv.
Critici ai sociobiologiei (e.g., Bock, 1981; Lewontin, Rose ~i
Kamin, 1984) spun ca analogia intre comportamentul animal ~i
cel uman (de pilda, compararea ritualurilor de imperechere ale
animalelor cu ritualurile umane de curtare) este fundamental gre~ita.
Ei sustin ca marea diversitate in comportamentul uman pledeaza

63

impotriva unei explicatii bazate pe genetidi. Programele genetice


codate, afirma ace~ti oameni de ~tiinta, ar determina un grad de
uniformitate in comportamentul social allui homo sapiens care, in
mod evident, nu este prezenta.
Totu~i, sociobiologia i-a fortat pe sociologi sa se gindeasca la 0
problema importanta pe care prea adesea au trecut-o cu vederea:
factorii biologici nu trebuie sa fie ignorati in examinarea comportamentului social urnan. Biologia nu nurnai ca stabile~te unele limite
pentru ceea ce fac fiintele omene~ti, ci ea, probabil, face posibil ca
unele tipare culturale sa fie mai generate decit altele (Barash, 1977).
Astfel, cum deseori se intimpIa in ~tiinta, unele dintre pretentiile
extreme ale unei noi abordari sint respinse, permitind ca noi intelegeri sa patrunda in perspective Ie stabilite. Foarte multi oameni de
~tiinta in domeniul social resping premisa de baza a sociobiologiei,
dar din ce in ce mai multi incearca sa inteleaga exact modul in care
fortele biologice influenteaza viata sociaIa.

lizarii $i a sueeesului, a aetivitalii $i a muncii, a eficienlei $i a


spiritului praetie, a umanitarismului, rasismului $i a sentimentelor superioritalii de grup ..
Capitolul s-a meheiat eu 0 diseu/ie despre soeiobiologie,
ea 0provoeare mqjora la expliealia eulturala a ae/iunilor umane. Au fost prezentate sumar atlt argumentele adeplilor, eft $i
ale criticilor soeiobiologiei $i au fost luate fn eonsiderare mlelegerile $i limitarile soeiobiologiei.

Aeest capitol a examinat coneeptul de eultura m mod detaliat. S-a evidenliat ca cultura este un element uman ee limiteaza libertatea fntr-o oarecare masura, dar $i extinde, m mod
considerabil, capacitatea oamenilor de a face fata mediului
fneonjurator. Au fost discutate aspectele eulturii materia Ie,
cum smt obiectele facute de oameni, precum $i dif'eritele componenete ale eulturii nemateriale - euno$tinlele $i opiniile,
valorile, normele (obieeiurile, moravurile, tabuurile $i legil!?),
semnele $i simbolurile (limbajul $i gesturile). "Ipoteza relativitalii $tiinlifiee ", care afirma ca limbajul structureaza
gmdirea, a fost analizata $i considerata ea avfnd nevoie de
modificari.
A fost descrisa deosebirea fntre cultura "ideala" $i cea
"reala ". S-a acordat atenlie diversitalii eulturale atft mtre
societali, eft $i fn interiorul acestora. Acest subiect a dus la
distinclia dintre subculturi $i contraculturi, dintre conceptele
eontrare de relativism cultural $i etnocentrism.
De asemenea, eapitolul a prezentat, fn linii generale, analiza
faeuta de Robin Williams temelor eulturale americane: a rea-

65

64

COAI.A 5

INTRODUCERE

tN SOCIOLOGIE

Structura sociala: elementele


constitutive ale societatii

lnteractiunea sociala rareori are loc intimpUitor. In general, exista


un tipar al'comportamentului nostru. In timp ce cultura determina
o parte a tiparului, 0 mare parte a lui este determinata ~ide elemente1e structurale ale societatii. Pe scurt, structura sociala este tiparul
recurent al relatiilor dintre elementele societatii. Printre aceste elemente sint: statutul, rolul, grupurile, organizatiile, institutiile sociale
~i comunitatea.

STRUCTURA SaC/ALA
A
/ntreaga
viala sociala
cuse
societatea,
organinasc intr-ocusocietate
zarea asocierii
umane.incepe
Fiinlele0 data
umane
care funclioneaza deja. Societatea este centrul existenlei umane;
viala sociala este viala in societate.
Nucleul acestui capitol va fi societatea in sine: ce este ea, din
ce este formata $i diferitele eiforme, precum $iperspectivele teoretice din care 0 examineaza sociologii.

NATURA SOCIETATII
,

Trasaturile fundamentale ale societatii


Un obiectiv important al cercetarii sociologice este societatea,
o colectivitate de oameni care au 0 cultura comuna (pe care 0 transmit
generatiilor urmatoare), un teritoriu comun ~i0 identitnte comuna
~i care se influenteaza reciproc prin relatii organizate social.
Faptul de a avea 0 cultura comuna, un teritoriu ~i 0 identitate
comune ii leaga pe oameni unul de altul. Cultura comuna Ie asigura
un "model de existenta" comun, iar teritoriul geografic comun Ie
asigura un spatiu comun in care sa realizeze cultura. Acestea doua
se combina pentru a asigura un sentiment comun de identitate.
Acest sentiment comunitar este, de asemenea, produs de interactiunea umana, din care mare parte se produce prin canale sociale.
Aceste canale de interactiune sociaIa se afla printre elementele
structurale - elementele constitutive - ale societatii.

66

Statutul
In vorbirea de fiecare zi, prin statut se intelege un nivel de prestigiu, de bogatie sau putere. Totu~i, dnd sociologii folosesc cuvintul
statut, ei se refera la pozitia unei persoane intr-o rete a de relatii
sociale. Statutul de "mama" desemneaza un membru al retelei sociale numite "familie", a~a cum desemneaza "tata" ~i ,:fiu". In
mod asemanator, "director ~colar" se refera la 0 pozitie in sistemul
de invatamint, la fel "profesor" ~i"elev". Fiecare dintre aceste etichete structurale se refera la 0 retea sociala ~i define~te 0 anumita
pozitie in cadrul acelei retele.
Unele statute sint reciproce: ,,mama" implica "copil", "profesor"
implica "elevi". Alte statute indica retele mai difuze; de exemplu,
"dulgher" se refera mai degraba la 0 pozitie in reteaua profesionala
general a a societatii decit la sugerarea unei legaturi cu un alt statut
specific.
Oamenii au multe statute sociale (setul de statute al unei persoane). Mama, fiica, instalator, catolic, elev, prieten, italo-american
~i femeie s-ar putea aplica toate unui anumit individ. Unele dintre
aceste statute sint numite statuteatribuite. Statutele atribuite sint
conjerite unei persoane de societate sau de un grup,fara contribulla concreta a individului, cel putin initial. Oamenii nu prea
pot, initial, sa-~i aleaga rasa, religia, etnia, sexul ~i chiar clasa sociala. Aceste statute sint 0 funotie a familiei in care 0 persoana se
na~te.
Exista, de asemenea, statute dobfndite, care depind de calitafi
asupra carora individul are un oarecare control. Statutul marital

67

(sot, so!ie) ~i eel profesional (instalator), precum ~i statutele in


grupuri neformale (prieten, pre~edinte de club), sint functii ale alegerii individuale, de~i constringerile sociale pot limita optiunile accesibile unei persoane.
In societatile mari ~icomplexe, cultura este, de asemenea, complexa, dar nici un individ nu poate fi expus intregii game de elemente
culturale. Aspectele unei culturi pe care oamenii Ie pot experimenta
sint puternic influentate de statutul social pe care ace~tia il au.
Acest lucru este adevarat in mod deosebit dnd este yorba despre
copii, ale caror statute atribuite ii expune initial doar la aspecte
limitate ale culturii mai mari. De pilda, copiii nascuti in familii
catolice de obicei nu sint expu~i la valori, norme ~iidei ale familiilor
musulmane. Fetele (un statut atribuit) nu sint pregatite social Cll
valorile culturale ~i normele cu care sint pregatiti biiietii. In timp
ce adultii i~i pot schimba religia, clasa sociala ~ichiar sexul, copiilor Ie este aproape imposibil sa faca aceste lucruri.
Nu toate statutele din cadrul unui set de statute au aceea~i
importanta. Deseori, avem unstatut principal, un statut cheie care
are mare pondere (in interacliunile noastre sociale ~i in identitafile
noastre sociale). In mod traditional, statutul profesional al unuL
biirbat este important pentru sentimentul sau de sine ~ipentru relatiile sale cu altii. De fapt, ocupatia unui biirbat este deseori statutul
sau principaL Acesta este schimbiitor pentru multi biirbati, intrudt
ei i~i impart, din ce in ce mai mult, timpul intre Cariera ~i familie.
In mod traditional, statutul de familie al unei femei a fost statutul
~au principal. Totu~i, intrucit mai multe femei devin muncitoare,
statutullor de munca devine din ce in ce mai important pentru ele.
Virsta este deseori un statut principal, "controlind" ceea ce persoanele trebuie sa faca ~imodul in care altii ar putea reactiona fata
de ele. Pierderea unui statut principal (e.g., dnd oamenii se pensioneaza sau nu mai au copii dependenti) poate tulbura sentimentul
de identitate pe care oamenii I-au edificat in decursul multor ani.

Rolul
Statutul este un concept pozitional; el stabile~te locul unei persoane in cadrul unei retele sociale. Rolul indica doua aspecte diferite
ale activitatilor in sadrul unui statut. Ralph Linton (1935, 1945)
initial a definit rolul ca fiind toate lucrurile pe care Ie a~teptam de
68

la cineva care ocupa un anumit statut. Ulterior, el a sugerat ca


rolul este format din comportamentele angajate de catre ocupantul
unui anumit statut:
Aceste doua sublinieri diferite aduc in centrul atentiei cele doua
caracteristici importante ale rolului: a~teptarile ~icomportamentul.
In general, sociologii se refera laprescripliile rolului (a~teptarile)
pentru a defini normele sociale proprii unui anuinit statut. Ei folosesc
termenul indeplinirea rolului (comportamentul), ca sa se refere la
comportamentul efectiv al persoanei care ocupa un anumit rol.
Brim (1960) a exprimat deosebirea intre prescriptiile rolului ~i
indeplinirea rolului in functie de "derivatie" (vezi Cap. 8).
Rolurile in comparatie cu statutul De~i inrudite, rolul ~i
per~oana "ocupa" un statut, dar ,joaca"
statutul sint diferite.
sau indepline~te un rol. Statute Ie nu au acces lara sa Ie fie ata~ate
prescriptiile rolului. Pozitia unei persoane intr-o retea sociali'i are
valoare limitata daca "sernnifica!ia" acelei pozitii nll este descrisa
de prescriptiile rolului. De pilda, a fi parinte insearnna a sus!ine
anumite valori (e.g., importanta copiilor) ~i a fi supus unor norme
precise (e.g., obligatia de a Ie asigura copiilor sprijin afectiv, fizic
~i financiar). Pozitia ~i obligatiile merg mina in mina.
Dar rolurile nu sint doar obligatii. Anumite drepturi ata~ate
unui statut sint definite in prescriptiile rolului. De pilda, de~i secretarele de birou sint obligate sa faca act de prezenta la timp ,~i sa
presteze 0 activitate competenta, ele au ~i dreptul laun anumit
salariu, la protejarea slujbei, la zile libere in caz de boala ~i la
concediu. Profesorii, de~i sint obligati sa tina pasul cu domeniile
pe care ~iIe-au ales, sa faca act de prezentii la timp ~isa fie pregatiti
pentru ore, ei au ~i dreptul la un anumit grad de respect, la un
anumit nivel de munca din partea studentilor ~i la un anumit grad
de libertate, pentru a face cercetiirile pe care Ie considera importante.
Drepturile ~iobligatiile se impletesc in cadrul prescriptiilor rolului
ata~ate statutelor sociale.
Conflictul intre roluri Conflictul intre roluri apare, fiindca
relatia intre statut ~i rol nu este una de convergenta. Adica, de~i
prescriptiile ata~ate unui statut sint de obicei in concordanta (e.g.
statutul de parinte concorda cu obligatiile de a avea grija de copii,
de a-i imbraca ~ide a-i hrani), uneori ele sint in conflict. Rezultatul
este conflictul intre roluri. De pilda, un "asistent intern" (statut)
intr-un camin al unui colegiu trebuie sa "dea sfaturi" studentilor

69

colegi (obligatie) ~i,in acela~i timp, trebuie sa raporteze incalcarile


regulamentului de catre studenti conducatorilor colegiului (obligatie). Cele doua prescriptii ale rolului asistentului intern sint astfel
in conflict, deoarece cu dt mai mult el aplidi regulamentul colegiului, cu aut va ci~tiga mai putina incredere necesara pentru a fi un
sflituitor de succes.
Conflictul intre roluri apare ~idnd prescriptii1e rolului, asociate
cu doua sau mai multe statute, sint contradictorii. Studentul care
invata, dar care este ~i prieten devotat, 'incearca un conflict intre
roluri dnd un prieten apropiat ii cere un serviciu important, dar
care consuma timp, 'in noaptea dinaintea unui examen hotaritor.
Ambele prescriptii ale rolului sint justificate (studiul inaintea unui
examen hotaritor ~iajutorarea unui prieten apropiat), dar satisfacerea uneia inseamna nesatisfacerea celeilalte. Conflicte ca acesta
impun oamenilor evaluarea ~i alegerea intr cererijustificate.
Tensiunea intre roluri Aceasta apare dnd eforturile de a
satisface prescriptiile intruchipate intr-un statut social provoaca
anxietate, stres ~itensiune. Spre deosebire de prescriptiile care provoaca conflict intre roluri, cele care provoaca tensiune intre roluri
nu sint necesarmente contradictorii. De pilda, un supraveghetor de
birou trebuie sa mentina relatii de muncii armonioase cu colegii de
mundi, dar, de asemenea, trebuie sa Ie stabileasca maririle de salariu
~ipromovarile. De~i cele doua seturi de obligatii nu sint contradictorii, indeplinirea lor deseori creeaza supraveghetorului tensiune
emotionala ~ipsihologica.

Grupurile
"Grupul" este un concept cheie in sociologie (vezi Cap. 5). Cind
sociologii folosesc termenulgrup, ei au in minte doi sau mai multi
indivizi care au un sentiment comun de identitate ~i se influenteaza
reciproc pe cai organizate, pe baza unui set comun de sperante referitoare la compqrtamentul fiecaruia. Grupurile constituie 0 trasatura distinctiva a vietii sociale. Cele mai multe activitati au loc in
contextul grupurilor, fie ca acestea sint familii, echipe, grupuri
tovara~e~ti sau grupuri de munca. Grupuri se gasesc pretutindeni;
viata sociala este viatii de grup.
Nu toate adunarile de indivizi sint grupuri sociale. Oamenii care
stau impreuna intr-un trennu sint necesarmente un grup. Membrii

70

unui grup au un sentiment de identitate comuna ~iun set comun de


sperante, care Ie organizeaza interactiunea. Naveti~tii dintr-un tren,
care se vad unul pe altul zilnic, incep conversatii, se autodefinesc
ca "naveti~ti chinuiti" ~i ocupa acelea~i locuri in fiecare zi devin
un grup social.
.
Categoriile sociale i colectivele sociale Categoriile
sociale ~i colectivele sociale sint oameni care au 0 caracteristica
comuna (e.g., toate persoanele cu par ro~u), un statut similar (e.g.,
"clasa muncitoare") sau aceea~i situafie (e.g., spectatorii la un
concert rock). De~i oamenii din aceea~i categorie sociala nu sint
necesarmente un grup social, ce au comun devine 0 baza a unei
identitati imparta~ite ~i leorganizeaza interactiunea.
Categoriile sociale sint modalitati comode de a descrie oameni
care au ceva comun ~i de a indica grupuri potentiale. Dar spre
deosebire de grupuri, categoriile sociale ~icolective, in general, nu
joaca un rol important in viata sociala. Ele sint abstractii statistice
comode, nu forte sociale de constringere sau de acces, a~a cum sint
grupurile sociale.
Organizatiile organizafie este un tip de grup care este anume
creat pentru a duce la bun sfir~it 0 sarcina specifica ~i care are 0
structuraformala, prin care fncearca sa fndeplineasca acea sarcina. (Vezi Cap. 5 pentru 0 discutie mai detaliata).
Organizatiile se situeaza, ca marime, intr-o gama larga, de la
unele foarte mari (e.g., General Motors) pina la unele foarte mici
(e.g., un club ~colar). Indiferent de marime, 0 organizatie are reguli
formale ~i conditii pentru a fi membru, ceea ce ii da posibilitatea
sa indeplineasca un scop (e.g., producerea ~i vinzarea de automobile sau asigurarea unei game de activitati sociale pentru membrii
sai).

INSTITUTIILE
SOCIALE
,
Multe elemente ale unei structuri sociale sint legate intre ele.
Adicii, statutele, rolurile ~i grupurile nu sint izolate unul de altul.
Intr-adevar, grupurile sint compuse din statute, iar organizatiile
sint formate dintr-o serie de statute legate intre ele sau chiar din

71

grupuri sociale. Aceste elemente ale unei structuri sociale, la rindul


lor, ajuta la edificarea institutiilor sociale.
Pentru a supravietui, orice societate trebuie sa rezolve anumite
probleme care apar in mod frecvent. Ea trebuie sa asigure satisfacerea nevoilor fizice ~iafective ale membrilor sai, sa asigure transmiterea mo~tenirii comune a societatii din generatie in generatie ~i sa
aiM grija de tineret. De-a lungul timpului, societatile dezvolta forme
structurale ~iculturale stabile, pentru a se ocupa de aceste probleme.
Acestea se numesc institutii sociale.
Institutiile sociale sint caracterizate printr-un manunchi relativ
stabil de valori, norme, statute, prescriptii ale rolului, grupuri sociale
~iorganizatii care au legatura cu 0 arie specifica a activitatii umane.
De pilda, toate societatile trebuie sa aiM un sistem de producere,
repartitie ~i achizitionare de bunuri ~i de servicii necesare pentru
supravietuirea oamenilor. Institutia care se ocupa de aceasta problema este economia (vezi Cap. 17). De~i forma institutiei economice poate varia de la societate la societate (e.g., capitalismul de
piata, socialismul, comunismul, capitalismul de stat), fiecare societate trebuie sa dezvolte 0 modalitate relativ constanta de a produce
hrana, imbdicaminte ~iadapost, ~ide a repartiza acestea membrilor
sai. Societatea face toate acestea printr-o varietate de norme ~i
va19ri, precum ~i prin statute, grupuri ~i organizatii.
In mod similar, nevoia unei societati de a asigura membrilor sai
un set fundamental de deprinderi cognitive ~i intelectuale, care Ie
va da posibilitatea sa functioneze in societate, este rezolvata prin
institutia sociala a "educatiei" (vezi Cap. 14). Orice ~coala (sau
sistem ~colar) constituie doar 0 parte a unui model mai mare ~imai
complex pe care 11numim institutie de invatamint.

Teoria functionalista
Potrivit teoriei functionaliste, majoritatea societatilor au cinci
institutii importante. Doua dintre acestea sint economia ~ieducatia.
A treia, familia (distincta de orice familie concreUi), este 0 institutie
sociala insarcinata cu responsabilitatea de a ingriji copiii ~i de a
transmite mo~tenirea culturala a societatii prin socializare (vezi
Cap. 6 ~i 13). A patra este institutia politica, institutia raspunzatoare
de organizarea ~i repartizarea puterii printre membrii sai (vezi

72

Cap. 16). Religia este cea de-a cincea institutie; ea asigura coeziunea
s~)Cialaprin interesul ei pentru "valorile absolute" (vezi Cap. 15).

Caracteristicile institutiilor
Intrucit institutiile sint alcatuite din elemente culturale ~istructurale legate intre ele, ele au tendinta de a rezista schimMrii. De
pilda, institutia educatiei a dezMtut, cel putin un sfert de secol,
problema unui sistem voucher1, a alegerii parinte~ti ~i a ~colii de
cartier, cu putin efect important asupra structurii educatiei.
Institutiile de asemenea tind sa fie interdependente. Institutiile
importante ale societatii tind sa se bazeze pe ~i sa sustina norme ~i
valori similare, ~i sa aiM scopuri similare. De pilda, sentimentul
de individualism al americanilor (vezi Cap. 3) joaca un rol important in sistemul economic capitalist (economia) al Statelor Unite,
in checks and balances2 inglobate in sistemul politic (politica) ~iin
libertatea americanilor de a-~i alege partenerul marital (familia).
Sustinerea normelor, a valorilor ~i a scopurilor similare tinde sa
faca institutiile interdependente; cind se produce 0 schimbare intr-o
institutie, se produce, probabil, ~i in altele. Functionali~tii tind sa
se concentreze asupra aspectelor pozitive ale institutiilor sociale ~i
a modului in care institutiile ofera societatii posibilitatea de a rezolva
problemele ce apar frecvent. Pe de alta parte, teoreticienii conflictului critica institutiile, pentru ca servesc doar scopurile unor membri
ai societatii. Ei iau in considerare mai degraba problemele cauzate
de diversele institutii sociale decit cele rezolvate de acestea.

Comunitatea

Comunitatea este un grup social care imparta~e~te nu numai


identitatea ~iun model organizat de interactiune, ci ~i un teritoriu

IUn sistem de gestiune in care este prezentata 0 dovada justificativa, de obicei


cu documente sustinatoare ata;;ate, pentru fiecare tranzactie (n. tr.).
2Limitele impuse tuturor ramurilor unui guvern, prin imputernicirea fiecarei
ramuri cu dreptul de a amenda sau a anula actele unei alte ramuri, care cad in
atributiile sale (n. tr.).

73

geografic comun. Acest teritoriu comun mare~te frecventa, ~ideseori


consecintele, interactiunii lor. De~i comunitatea adesea se refera la
un grup, relativ mic ~ichiar izolat, de oameni care traiesc impreuna,
ea se poate referi ~i la 0 societate urbana moderna. De pilda, multe
ora~e mari din Statele Unite vad 0 rena~tere a ideii de "mahala".
Intr-un sens, mahalalele sint comunitati.
Termenul comunitate este folosit din ce in ce mai mult cu referire
la grupuri ai caror membri nu au legaturi geografice unii cu altii;
de pilda, "comunitatea oamenilor intelepti" sau "comunitatea
oamenilor de ~tiinta". A~adar, la baza unei comunitati, fie ca membrii sai au comun 0 baza geografica, fie ca nu au, se afla un set
comun de valori ~inorme. Capitolele 20 ~i21, care trateaza populatia ~i urbanizarea, vor contribui ~i la lntelegerea conceptului de
comunitate.

TIPURI DE SOCIETATI,
Exista multe tipuri de societati. Totu~i societatile pot fi clasificate in cinci tipuri fundamentale, clasificare bazata pe tehnologia
pe care acestea 0 folosesc ~i pe strategia pe care 0 adopta pentru
existenta.

Societatile de vinatori $i culegatori


Cele mai vechi strategii pentru existenta sint vinatul ~iculesulvlnatoarea ~ipescuitul cu ajutorul uneltelor simple, confectionate
initial din lemn ~ipiatra, ~icautarea hranei. Aceasta forma de existenta este relativ rara in zilele noastre, doar vreo 300000 de oameni din 5 miliarde citi slnt pe pamint i~i mai asigura mijloacele de
trai in acest fel (Vander Zanden, 1990).
Intrucit putine regiuni pot intretine populatii numeroase care
depind de hrana obtinuta zilnic, societatile de vinatori ~iculegatori
tind sa devlna relativ mici. De asemenea, diutarea hranei adecvate
conduce la nomadism. Din cauza aceasta, densitatea populatiei in
aceste societati este scazuta.

74

Economia societatilor de vinatori ~i culegatori este, in esenta,


la nivelul subzistentei; membrii societatilor consuma tot ce au. Intre
diversele populatii comertul este slab. Pe plan intern, majoritatea
oamenilor indepline~te acelea~i sarcini, diviziunea muncii este foarte
redusa, daca exista cumva ~ise bazeaza pe virsta ~isex. Diferentierea sociala este mica, iar legaturile de rudenie sint forma principala
de organizare sociala. Conducerea tinde sa fie neformala ~i se bazeaza pe performanta realizata la vinatoare sau la stringerea hranei.

Societatile horticole
Dezvoltarea cultivarii plantelor intre zece ~i nouasprezece mii
de ani in urma a dus la schimbari sociale. Societatile horticole,
bazate pe cultivarea plantelor, au inceput, treptat, sa inlocuiasca
societatile de vinatori ~i culegatori, indeosebi in regiunile fertile
din Orientul Mijlociu ~i din Asia de Sud-Est. Societatile horticole
foloseau tehnica "doboririi ~i arderii", prin care curatau 0 bucata
de teren ~i ardeau vegetatia taiata, ca sa fadi cenu~a pentru lngra~amlnt. Dupa aceea semanau grine, folosind unelte simple, cum
erau betele pentru sapat, ~i, mai tirziu, sapele primitive. Dupa doi
sau trei ani, cind pamintul era secatuit de elementele nutritive necesare recoltelor, grupul se muta intr-o noua regiune.
Societatile horticole erau mai eficiente In asigurarea hranei ~ia
altor difuziunea
bunuri necesare,
decit
societatile inventplor,
de vinjitoria ~i
culegatori.
Prin
culturala
(rasplndirea
tehnologiilor
sau a aspectelor culturii nemateriale de la un grup socialla altul),
practicile horticole s-au raspindit pina in Europa orientala ~iChina,
creind 0 mai mare ~imai sigura cantitate de hrana. Eficienta sporitii
~iexistenta unui surplus de hrana au permis 0 oarecare diferentiere
sociala; nu mai era nevoie ca fiecare membru al societatii sa fie
implicat in activitatea de producere a hranei. Au lnceput sa aparii
statute specializate, ca ~amanul (0 persoana care practica magia ~i
vindeca oamenii) ~ime~te~ugaru1.Au inceput sa se dezvolte institp.tiile politice, unele lUlnd forma conducerii ereditare. De asemenea,
intrucit acumularea bunurilor necesare nu era uniforma unii oameni
au ajuns mai bogati ~i, astfel, mai putemici decit altii.

75

Datoritii unei anumite permanente geografice, societatile horticole au ajuns sa fie foarte diferite de societatile de vinatori ~i culegatori. Ele erau mai mari, uneori ajungind pina la citeva mii de
oameni. Ele erau formate din structuri permanente, cum erau casele
adunate intr-un sat. S-au dezvoltat legaturi comerciale intre sate.
Dar cre~terea acestor societiiti ~iinteractiunea cu cele care se deosebeau de ele deseori duceau la animozitati, uneori ajungindu-se la
certuri ~i razboaie intertribale.

Societatile pastorale
Cam in aceea~i perioada in care societatile horticole evoluau in
regiuni fertile, societatile de vinatori ~iculegatori din regiunile mai
aride evoluau in societati pastorale. Aceste societati, bazate pe
imblinzirea animalelor, produceau 0 cantitate de hrana mai stabila
dedt produceau societatile de vini'itori ~iculegatori. Ocazional, societatile combinau tehnica horticola cu cea pastorala, pentru a mari
nivelul ~i stabilitatea rezervelor de hrana.
Ca ~i horticultura, pastoritul a dus la marirea societatii. Totu~i,
cantitatea de pamint necesara pentru cre~terea animalelor a determinat scaderea densitatii populatiei. Societatile pastorale au devenit
nomade, deoareee aveau nevoie de noi pa~uni dnd cele vechi nu Ie
mai asigurau hrana adecvatii. Aceasta hoinareala a dat na~tere unor
noi contacte sporite cu alte ~cietati, avind ca rezultat comertul
intre ele. De asemenea, contaetul cu alte societati a dus la unele
ostilitati intre grupuri ~ila dezvoltarea sclaviei; prizonierii au fost
transformati in sclavi.
Tehnologia pastorala a creat un surplus de hrana. Au aparut
statute specializate, cum erau me~te~ugarii, uneori ajungindu-se la
inegalitati de statut institutionalizate (valoare inegala printre membrii societiitii). De asemenea, au aparut eonducatori puternici. Stilul
de viata pastoral pare sa fi jucat ~i un rol in dezvoltarea ideilor
religioase, bazate pe zeitati supreme care manifestau un interes
aetiv pentru afacerile omene~ti de fiecare zi. Aceste idei sint comparabile cu iudaismul batrinilor pastori evrei ~ieu religiile care i~i au
.originea in el, cre~tinismul ~i islamul.

Societatile agrare
"Revolutia agrara", care a avut loc carn aeum 5 000-6000 de
ani, a.dus la dezvoltarea societatilor agrare. Acestea se bazau pe
cultivarea pamintului pe scara mare, folosind plugul i diferite
animale de tractiune. Societatile agrare au aparut mai intii in Orientul Mijlociu, dar tehnologia lor s-a raspindit la alte societati din
lume.
Folosirea mai degraba a plugului ~ia animalelor dedt a uneltelor
de mina a fost 0 metoda mai eficienta de a face agricultura. Mai
mult, aceasta eficienta a permis oamenilor sa stea mai mult timp
intr-un locoAstfel, au inceput sa se dezvolte a~ezarile permanente.
Mai tirziu, agricultorii au invatat sa confectioneze unelte din metal,
care erau mai eficiente dedt cele din lemn ~i din piatra, pentru
aratul ~iaerisirea solului. De asemenea, uneltele din metal au permis
dezvoltarea irigatiei, atit de necesara agriculturii pe scara larga.
S-au produs mari surplusuri de hrana, ceea ee a dus la aparitia
multor statute sociale specializate ~ila ocupatii distinete. De-a lungul
timpului, banii mai degraba dedt trocul au devenit mijlocul de
schimb economic, ceea ce a facilitat dezvoltarea pietelor ~ia comertului. Comequl a dus la dezvoltarea centrelor urbane mari ~i, in
celeDiferentierea
din urma, lasociala
ora~ul ~i,mai
moderntirziu,
(veziinegalifatile
Cap. 11). sociale au devenit
mai pronuntate ~iinstitutionalizate. A aparut 0 elita politica specializata, deseori sub forma monarhiilor ereditare absolute. In mod
similar, s-au dezvoltat clasele sociale, indeosebi 0 elita economica
prospera care controla pamintul muncit de 0 mare ~i dependenta
subclasa de tarani. Religiile care s-au dezvoltat in acea epoca ~iin
urmatoarele au coneeput, din ce in ce mai mult, zeitati masculine,
marind stratificarea pe baza de sex (vezi Cap. 12).
o data cu dezvoltarea unei structuri politice, economice ~isociale
din ce in ce mai eomplexe, societatile agrare s-au deta~at calitativ de
foqnele sociale anterioare. Complexitatea acestor structuri sociale
a sporit probabilitatea proliferarii lor ~i a continuarii dezvoltarii.

Ii

76

77

Societatile
, industriale

Societatile postindustriale

Societatea industriaUi moderna s-a dezvoltat doar recent. Revo-

illl:

lutia industriala a avut loc initial in Anglia, la mijlocul secolului


al XVIII-lea, apoi s-a raspindit in toata lumea. Rezultatul a fost
dezvoltareasocietatilor industriale, care au folositma~ini complexe, actionate de un motor, pentru a produce bunuri materiale. Aceasta tehnologie a produs bunuri am de eficient, incH a transformat
cea mai mare parte a societatilor lumii.
Productia mecanizata a adus enorme surplusuri de bunuri fundamentale necesare vietii, dudnd la 0 explozie de statute sociale specializate, ierarhii de statut ~iinegalitati sociale. In mod paradoxal,
productia mecanizata a mai avut drept rezultat reducerea inegalitatii
sociale, deoarece a permis mobilitatea sociala ~ia redus importanta
statutului social mo~tenit (vezi Cap. 9 ~i 10). lnstitutia economica
a devenit din ce in ce mai diferentiata, precum ~imai importanta ~i
puternica. Dezvoltarea ma~inilor pe scara larga a insemnat deplasarea locului "demunca central de acasa in fabrica ~idin mediul rural
in centrele urbane.
De asemenea, industrializarea a avut un efect profund asupra
educatiei, a familiei, a politicii ~i a religiei. Nevoia de muncitori
calificati ~i cultivati a reclamat extinderea ~anselor educative ~i la
alte categorii de oameni nu numai la mica elita. Familia ~i-apierdut
statutul de centru al productiei economice. populatie mai educata
a pretins ~ia obtinut mai multe drepturi politice. Autoritatea morala
a religiei a scazut pe masura ce industrializarea a marit diferentele
ill stilurile de viata ale oamenilor, slabindu-Ie astfel consensul asupra
normelor ~ivalorilor fundamentale.
data cu industrializarea a venit ~i urbanizarea; oamenii s-au
mutat unde Ie erau slujbele, ~iacestea erau in ora~e. Nivelul de trai
general a crescut, de~i nu deopotriva pentlJl toti. Subdasa saraca a
crescut. Efectele nocive ale industrializarii asupra mediului inconjurator au devenit din ce in ce mai evidente (vezi Cap. 20). lndustrializarea a adus multe beneficii, dar a ~icreat multe p~obleme pe
care s'ocietatea trebuie sa Ie rezolve.

78

Societatea umana continua sa evolueze. Recent a aparut un nou


tip de.societate numita societateapostindustriala, in care principala
sursa de subzistenta este mai degraba producerea informatiilor ~i
serviciile dedt producerea bunurilor materiale (Bell, 1973). Statele
Unite sint considerate primul exemplu de societate postindustriala.
Acolo, pentru prima oara in istoria omenirii, oamenii au mai multe
~anse sa lucreze ill sectorul serviciilor economiei (e.g., vinzari, finante, repararea ma~inilor, comunicatii, educatie) dedt in agricultura
sau in industria prelucratoare.
Totu~i, agricultura ~i industria prelucratoare nu dispar in societatea postindustriala. Ele devin mai eficiente datorita tehnologiei
din ce in ce mai sofisticate, ceea ce inseamna ca, pentru mentinerea
aceluia~i nivel de productie sau al unuia mai ridicat, e nevoie de
mai putini muncitori. Prin urmare, muncitorji trebuie sa gaseasca
alte forme de munca ~iIe gasesc in primul rlqd in sectorul serviciilor
(vezi Cap. 17).
Societatea postindustriala este esentialmente 0 societate bazata
pe cuno~tinte ~i pe producerea cuno~tintelor. Ea se concentreaza
asupra ~tiintei, a ingineriei ~i a educatiei. Educatia asigura baza de
cuno~tinte pentm oamenii de ~tiinta, pentro ingineri ~i cei ce iau
decizii politice intr-o lume dominata din ce in ce mai mult de tehnologie. lnstitutiile economice, de~i sint la fel de importante ca mai
inainte, sint mult mai dependente de aceste sfere dedt erau in trecut.
Tehnologia perfectionata, comunicatiile ~itransportul au dus la
o mobilitate sporita. Cre~terea mobilitatii a creat 0 diversitate de
valori ~istiluri de viata ill societatea postindustriala moderna, marind
posibilitatea unei mai mari egalitati intre sexe, 0 mai mare toleranta
pentru diferite stiluri de viata ~i imbogatind mutual relatiile intre
diferitle subculturi.
Societatea postindustriala se afla inca intr-un stadiu de tranzitie.
Exemplul prototipic, Statele Unite, i~i continua transformarea intr-o
societate postindustriala. Tranzitia creeaza probleme pentru diverse
institutii sociale. De pilda, sistemul de invatamint, care in esenta
era organizat pentru 0 societate industriala, trebuie sa se transforme
79

in a~a fel, incH sa serveasca mai bine un sistem postindustrial.


Familia trebuie sa se adapteze la schimbarea rolului sexelor, schimbind relatiile dintre membrii familiei ~ischimbind rolurile in munca.
Astfel, structura sociala a societatii postindustriale continua sa se
schimbe. Dimensiunile ~inatura schimbarilorpe care structura sociala Ie va suferi nu sint intru totul previzibile la ora actuala.

o abordare

evolutionista
socioI
culturala: Gerhard $i Jean Lenski

o mare parte din discutia despre diferitele

tipuri de societati i~i


are originea in teoriile evolutioniste ale lui Gerhard ~iJean Lenski
(1987). Ei considera ca societatea evolueaza ca urmare a schimbarii
cuno~tintelor culturale, indeosebi a tehnologiei. Societatile se schimba pe masua ce dobindcsc mai multe informatii despre mediullor
inconjurator ~idespre modul in care acel mediu poate fi "exploatat"
pentru folosul membrilor lor. De obicei, schimbarea se manifesta
in directia cre~terii complexitatii ~i a perfectionarii tehnologiei.
Cele mai multe societati se schimba de-a lungul timpului fie
prin difuziune culturala, fie prin inventii independente. 0 data inceputa, schimbarea se produce intr-un ritm relativ rapid. Forta motrice, care determina schimbarea, dupa parerea celor doi Lenski,
este, de obicei, tehnologia, fie ca aceasta este reprezentata de unelte
manuale pentru a cultiva parnintul, fie de inlocuitorullor, ma~ina.
Relatia intre societate ~i mediul fizic este, in acest fel, modificata
de noile idei, de procedeele tehnice ~ide unelte.
De obicei, inovatiile tehnologice limiteaza capacitatea mediului
natural de a modela natura societatii. Intrucit societatile creeaza ~i
folosesc tehnologia, ele i~i asuma un control sporit asupra destinului
lor ~isint mai putin la discretia mediului natural. Totu~i, dependenta
societatilor modeme de combustibilii folositi este un memento ca
progresul tehnologic de asemenea poate duce, in anumite cazuri, la
o mai mare dependenta de mediul natural.

o perspectiva

structuralfunctionalista:
Talcott Parsons
I
Functii
, universale
Talcott Parsons (vezi Cap. 1) vede societatea ca pe un sistem
social, un ansamblu de paTtiintr-o interdependenta structurala care
functioneaza in armonie, ca sa mentina stabilitatea unei societati.
In conceptia lui Parsons, aceste elemente structurale constituie institutiile fundamentale care exista in toate societatile. Din aceasta
perspectiva, toate societatile sint confruntate cu probleme similare.
Institutiile of era societatii posibilitatea de a gasi solutii la aceste
probleme universale. In esenta, deci, toate institutiile sociale indeplinesc functii importante.
Fiecare societate, sustine Parsons, trebuie sa-~i asigure propria
securitate ~i sa decida modul in care va distribui ~i folosi puterea
inerenta vietii colective. Aceasm functie sm la baza regimului politic,
institutia politica a unci societati. yiecare societate trebuie sa aiba
o forma de regim politic, de~i natura sa exacta po ate varia. Unele
societati sint conduse de ocapetenie ale asa care ramine in functie
toata viata; altele practica 0 forma de democratie. Indiferent ce forma adopta Parsons, fiecare societate are un sistem de guvernamint.
Parsons define~te economia ca fiind institutia sociala responsabila cu distribuirea bunurilor ~i repartizare~ serviciilor necesare
vietii colective.
Societatile trebuie sa se reproduca daca vor sa supravietuiasca.
Aceasta functie speciala, sustine Parsons, este indeplinita de institutia sociala numitafamilie. Familia asigura mijloacele aprobate
social nu numai pentru reproducerea sexuala, ci ~i,prin socializare
(impreuna cu educatia), pentru reproducerea sociala ~i culturala
(vezi Cap. 6 ~i 13). De asemenea, familia satisface nevoia umana
de relatii intime.
Parsons sustine ca alte institutii, cum sint religia ~i medicina,
indeplinesc alte functii sociale importante (vezi Cap. 13-19).

81

80

(:OJ\LJ\

h INTKO])UCEIU,

fN SOCIOLOOIE

Paradigma ARIL
Parsons crede di exista patru functii pe care toate socieHitile
trebuie sa Ie 1ndeplineasca. Aceasta idee sta la baza faimoasei sale
paradigme ARIL. Functiile slnt: adaptarea, realizarea obiectivelor,
integragea ~ilatenta (ulterior a fost numita mentinerea sistemului).
Adaptarea se refera la nevoia societatii de a se adapta la mediul
sau fizic, 1ndeosebi pentru existenta sa. Aceasta adaptare este functia
eCOnOmlel.
Realizarea obiectivelor se refera la nevoia societiitii de a 1ndeplini obiectivele importante, cum slnt supravietuirea ~ibunele relatii cu
alte societati. Aceasta responsabilitate Ii revine regimului politic.
Integrarea implica aducerea laolalta a diverselor elemente ale
societatii, a~a IncH ele sa functioneze ca un 1ntreg ce se ajutamutual
~i colaboreaza. Familia 1ndepline~te acest obiectiv unind indivizii
1ntre ei prin legaturi de rudenie.
Latenta (mentinerea sistemului) este contributia culturala la modurile generale de a glndi ~ia crede. Aceasta functie este realizata
de institutiile familiei, educatiei ~i religiei prin activitatile lor de
socializare ~iprin mcurajarea relatiilornormale ~ia valorilor comune.

Evolutia
, societatii,
Parsons vede societatea ca 0 structura sociala relativ stabila, In
care schimbarea se produce 1ncet ~i1ntr-un mod organizat. De asemenea, Parsons pune accentul pe diferentierea interna care are loc
In societate, 1ndeosebi pe specializarea cresdnda a structurilor componente ale societatii. Initial, familia era responsabila Cllcele patru
functii universale ale societiitii. Pe masura ce societatile au~evoluat,
s-au dezvoltat institutii economice ~ipolitice specializate. In societatea postindustriala din zilele noastre, diferentierea interna se extinde mult dincolo de cea a societatilor horticole ~i agrare.
Parsons considerasocietatile primitive aproximativ echivalente
cu ceea ce am descris ca fiind societatile de v1natori ~i culegatori,
~iprimele societati horticole.ln aceste ~ocietiiti,diferentierea interna
este mica, iar familia constituie institutia sociala de baza, daca nu
cumva smgura.
Societatile intermediare, aproximativ echivalente cu societatile
horticole ~i pastorale t1rzii, ~i cu cele agrare timpurii, au 1nlocuit
82

societatile primitive. Aceste societati au 0 diferentiere interna modesta const1nd 1ntr-o institutie religioasa, 0 forma de 1nceput de
conducere ~iun sistem economic. Societatile moderne, care corespund statelor industriale ~ipostindustriale, constituie stadiul final
al evohitiei, dupa parerea lui Parsons. In aceste societiiti, cele cinci
institutii sociale de baza apar ca sfere separate, de~i interdependente.
Parsons sustine ca diferentierea interna are drept rezultat sisteme
sociale mai eficiente, mtrudt institutiile specializate pot rezolva mai
bine problemele frecvente ~iserioase ale societatii. Pentru Parsons,
a~adar, diferentierea este egala cu progresul ~i schimbarea socialii;
attt timp c1t aceasta este moderata, ~i organizata, ea este de dorit.

Teoria conflictului: Karl Marx


Marx nu a considerat societatea ca fiind compusa'din structuri
ce opereaza In mod armonios ~i ajuta la rezolvarea unui numiir de
nevoi universale. Dupa parerea lui, institutiile societatii slnt instrumente
control,
nu de rezolvare
a problemelor.
Esential de
pentru
control de
este
sfera ecortomidL
Cei care
stap1nesc mijloacele
productie, capitali~tii, slnt In pozitia de a controla ~i chiar exploata
proletariatul, care asigura munca necesara pentru a pune In mi~care
fabricile ~i alte 1ntreprinderi economice.
Marx crede ca institutiile societiitii nu slnt egale ~i ca institutia
economica este cea mai importantii. Din ea decurge controlul social
~ipolitic. Marx sustinea ca 1ntre institutiile fundamentale exista 0
mica diferentiere, In ciuda aparentelor cii ar fi invers. In societatile
timpurii, familia era institutia principala; de la revolutia industriala
1ncoace, aceasta "onoare" Ii revine economiei. Celelalte institutii
servesc nevoile structurii economice. Guvernul, sustinea Marx, protejeaza clasa capitalista. Functia educatiei este sa asigure muncitori
educati ~ipregatiti pentru capitalism; functia familiei este sa asigure
muncitorului (harbat) epuizat ~i zdrobit un loc In care sa se odihneasca ~i sa-~i revina pentru munca monotona ~i lipsitii de sens din
ziua urmatoare.
La baza analizei societatii mcute de Marx se afla concluzia ca
istoria socieUitii se bazeaza pe conflictul de clasa. Faimoasa propozitie din Manifestul Comunist (Marx ~iEngels, 1955; initial, 1848)

83

este limpede in aceasm problema: "Istoria intregii societati existente


pina acum este istoria luptelor de clasa". Societatea se schimba
deoarece interesele celor doua clase, fie ca se numesc staplni ~isclavi,
proprietari de pamint ~i ioba&i, patroni ~imuncitori, fie capitali~ti
~i proletari, sint in conflict. In cele din urma, clasa subordonata
adopta forme politice, precum ~i alte forme de actiune, ca sa-~i
rastoarne agresorul.

Schimbarea sociala
Marx sustinea ca schimbarea sociala nu este nici u~oara, nici
nu se produce in mod automat; deseori, ea aduce greumti ~inedreptati. Dar, credea el, schimbarea sociala este inevitabila 0 data ce
clasa muncitoare recunoa~te ca este subordonata in mod inutil.
Rezultatul este revolutia sociala, care duce lasocialism, un sistem
mai uman, egalitar in care nu este exploatata nici 0 clasa. Astfel,
pentru Marx, schimbarea sociala fundamentala nu vine atit prin
procese evolutioniste, bazate pe perfectionarea tehnologica crescinda, ci prin revolutie.

o abordare

a actiunii
sociale:
I

Max Weber
Weber pune accentul pe efectul stilurilor de gindire asupra actiunii sociale. Ideile sint factorii stimulativi esentiali in viata sociala,
deoarece modul in care oamenii gindesc despre ceva Ie influenteaza
puternic felul de a se comporta.
De pilda, dupa parerea lui Weber, societatea a progresat de la 0
forma straveche in care "traditia", ideile transmise din generatie in
generatie, a fost elementul cheie in viata colectivli. Acest mod de a
vedea lucrurile consfintea trecutul ~ideseori impiedica schimbarea
sociala. Societatile moderne, pe de alta parte, manifestli 0 abordare
"rationalli" a lumii, pe care Weber 0 define~te ca 0 preocupare pentru
eficienta ~i pentru relatia intre mijloace ~i scopuri. Aceastli teorie
a~teaptli cu nerabdare viitorul, determina schimbarea ~i 0 intimpina
cu bucurie. Dupa parerea lui Weber, a~adar, ratiunea, eficienta ~i
evalulirile mijloace-scopuri sint insu~irile caracteristice ale sociemtii
moderne.

84

Accentul pe eficienta rationala duce la dominanta unei forme


organizatorice cunoscute sub numele de birocratie (vezi Cap. 5).
Weber subliniaza ca aceasta structura organizatorica este necesara
pelltru a asigura eficienta necesara in societatea moderna.
Weber afirma ca ideile religioase calviniste au asigurat baza
critica pentru dezvoltarea capitalismului modern. Pentru teologia
calvinism, este esential conceptul depredestinare, ideea ca Dumnezeu a ales d~ja oamenii pentru mintuire sau pedeapsa ve~nica ~i ca
nimic din ceea ce fac oamenii in aceasta viata nu Ie po ate schimba
destinul. De~i nu se poate ~ti dadi vei fi sau nu vei fi mintuit, prosperitatea in aceasta lume este considerata un semn al destinului in
lumea viitoare. Calvini~tii cred ca Dumnezeu nu ar ingadui osinditilor pe vecie sa 0 duca bine aici ~i acum. Astfel, sustine Weber,
calvini~tii pun accent pe importanta succesului nu atit de mult pentru
ca este datorat ci~tigului material, ci pentru di el arata ~i indepline~te vointa lui Dumnezeu.
Acest punct de vedere duce la insu~irile care au devenit caracteristice
capitalisn;a.ului
--mundi
sustinuta,
de capital
~idisciplina. Aceste
inSu~irisint
esentiale
pentruinvestitii
dezvoltarea
capitalismului
din zilele noastre. Weber subliniaza deosebirile dintre conceptia
calvinista ~i catolicism, care pune accentul pe importanta lumii
viitoare in raport cu aceasta, pe nevoia de a-ti accepta soarta ~i pe
credinta ca in viata viitoare vei fi rasplatit pentru faptele savir~ite
in aceasta viata.
Analiza facuta de Weber importantei ideilor calviniste pentru
dezvoltarea sistemului economic capitalist~vade~te credinta sa in
impactul ideilor asupra schimbarii sociale. In timp ce Marx considera ideile rezultatul structurii sociale (indeosebi locul cuiva in sistemul economic), Weber considera ideile cauza structurilor. Astfel,
Weber ~i Marx au idei diferite, ~i uneori incompatibile, asupra
naturii vietii sociale. Dar ideile amindurora pun accentul pe schimbarea sociala mai mult decit punctul de vedere structural-functionalist allui Parsons.

Acest capitol a examinat structura sociala a societatii. Au


fost rezumate caracteristicile fundamentale ale tuturor societalilor: statutul (atribuit sau dobfndit; statutul principal), rolul
(conflictul mtre roluri ~i tensiunea mtre roluri), grupurile,

85

categoriile sociale sau colectivele, organizatiile, institutiile sociale .Ji comunitatea. De asemenea, aufost discutate diferitele
tipuri de societati .Ji modul cum au evoluat, de la societafile
de vinatori.Ji culegatori, societatile horticole, pina la societatile
industriale.Ji postindustriale moderne. Am examinat tehnologia
.Jiorganizarea sociala ale fiecarui tip.
Au fost explorate citeva perspective teoretice, diferite, asupra societatii, incepind cu teoria evolutionista socio-culturala
a lui Gerhard .Ji Jean Lenski. Dupa aceea am rezumat teoria
structural-functionalista a lui Talcott Parsons, care afirma ca
functia esentiala a societatii este satisfacerea nevoi/or universale fundamentale. A fost discutata teoria conflictului a lui
Karl Marx. Marx s-a pronuntat impotriva teoriei lui Parsons
ca institutiile sociale opereaza impreuna in armonie pentru
binele social. El ajirma ca societatea serve.Jte interesele clasei
conducatoare. Max Weber credea ca schimbarea ideilor duce
la schimbarea sociala. El .Ji-a ilustrat teoria analizind modul
in care ideile religioase calviniste au netezit calea pentru
dezvoltarea societatii capitaliste.

5
GRUPURILE SOCIALE $1
ORGANIZA TilLE

In

acest capitolVom
vom
explora
natura tipuri
grupurilor
socialecum
.Jias-au
01'ganizatiilor.
discuta
diferitele
de grupuri,
format, structura 101'.Jiprocesele interne. De asemenea, vom examina organizatiile70rmale, remarcind diversele forme pe care Ie
pot lua .Ji legaturile dintre organizatii. in final, vom analiza conceptul de birocratie.

GRUPURILE SOCIALE
Viata sociala este viata de grup. Indivizii traiesc in familii, in
grupuri de activitate, grupuri sociale sau de recreere ~i grupuri
~colare. 0 persoana se na~te intr-un grup social, dobinde~te primele
experiente intr-un grup social, cre~te ~i se maturizeaza in grupuri
sociale, i~i ci~tiga existenta intr-un grup social ~i,de obicei, parase~te
aceasta lume in contextul unei experiente de grup.
In Capitolul4, un grup a fost defmit ca doi sau mai multi indivizi
care au un sentiment comun de identitate ~i se influenteaza unul pe
altul in modalitati strucutrate pe baza unui ansamblu comun de
perspective referitoare la comportamentul fiecaruia. De~i aceasta
este 0 definitie generala utila, in realitate exista diverse tipuri de
grupurl.
86

87

Tipuri de grupuri
Grupuri primare ~i secundare
Urmind exemplullui Charles Horton Cooley (1902), sociologii
contemporani fac distinctie intre grupurile primare ~i secundare.
Grupurile primare sint grupuri mici in care membrii au relatii
personale, strinse ~idurabile. Fiind intime ~idurabile, aceste grupuri
sint deosebit de importante pentru individ. De fapt, Cooley a numit
aceste grupuri "primare" deoareee ele sint esentiale pentru dezvoltarea sociaHi a individului. Familia este eel mai evident exemplu de
grup primar. Membrii grupului primar in mod caracteristic petrec
o mare parte din timp impreuna, au experiente comlme ~idesfa~oara
muIte activitati in comun. Relatiile intre membri sint profunde datorim sentimentelor investite in ele. Membrii grupurilor primare deseori ~tiu foarte multe unul despre altul ~ifiecare are grija de bunastarea celuilalt.
Pe de alta parte, ungrup secundareste de cele mai multe ori un
grup cu durata determinata ~i mai mare, constituit pentru un scop
sau 0 sarcina precisa, in care relatiile sint relativ impersonale. Aceste
"relatii secundare" nu au foqa de coeziune a "relatiilor primare".
Grupurile secundare tind sa fie asocieri cu obiecte precise, cu putine
efecte de lunga duraHi asupra indivizilor care Ie compun. Investitia
afectiva in grupurile secundare este, in general, mica, iar interactiunea intre membrii tinde sa se concentreze mai degrabii asupra activitatilor care au dus la formarea grupului dedt asupra nevoilor,
dorintelor ~ipreocuparilor membrilor individuali. Deseori, membrii
grupurilor secundare au putine cuno~tinte unul despre altuI.
Unele grupuri secundare de munca, in care oamenii sint impreuna pentru perioade indelungate, pot dobindi caracteristicile unui
grup primar. Membrii ar putea sa-~i faca marturisiri unul altuia,
ar putea lua masa impreuna, ar putea aranja activitati comune in
afara muncii ~iar putea aranja intilniri intre familii. Diferenta hotaritoare intre grupurile primare ~i secundare consta in masura in
care membrii au 0 investitie afectiva in grup ~i unul in altul, au
grija unul de altul ~imentin intre ei relatii sincere ~ide lunga duram.

88

Grupurile interne ~i grupurile externe


Grupurile pot, de asemenea, fi impaqite in grupuri interne ~i
externe. Ungrup intern este un grup in care membrii au un sentiment. de identitate ~i loialitate. Acest tip de grup se deosebe~te de
grupul extern prin aceea ca persoana nici nu face parte din el, nici
nu are vreun sentiment de loialitate. Deseori, oamenii manifesta 0
oarecare opozitie ~iostilitate fata de grupurile externe. "Noi" sintem
membri ai grupului intern, "ei" sint membri ai grupului extern.
Ostilitatea dintre grupurile interne ~igrupurile externe serve~te
la definirea granitelor intre grupuri.
Aceste granite pot fi geografice, cum sint cele care delimiteaza
cartierele (~i "bandele" lor proprii). Grupurile pot fi ~i culturale,
cumGrupurile
este ostilitfltea
"autohtoni"
~i "imigranti".
jhterne intre
~i grupurile
externe
au putine contacte unele
cu altele. Deseori, ele ~tiu putine lucruri unele despre altele, iar
ostilitatea lor reciproca in general se bazeaza pe stereotipuri. Aceste
idei, ~i contactul sporadic intre cele doua grupuri, deseori intaresc
indiferenta sau antagonismul deschis intre grupurile interne ~i
grupurile externe.

Grupurile de referinta
Oamenii nu fac totdeauna parte din grupuri care sint importante
pentru ei sau care ii influenteaza. Aceste grupuri, numite grupuri
de referinfii, sint folosite de oameni pentru a-~i exprima, compara
~i evalua propriul comportament.
Trei functii ale grupurilor de referinta Grupurile de referinta indeplinesc trei functii. Ele indeplinesc 0 functie normativii
dnd defmesc forme adecvate de comportament. Un grup de referintii
poate, de asemenea, sa indeplineasca 0 functie comparativii, prin
asigurarea fie a unui model pentru a fi imitat, fie a unui standard
dupa care sa fie judecata corectitudinea unei persoane. Grupurile
de referinta pot, de asemenea, indeplini 0 functie de public, prin
evaluarea acceptabilitatii comportamentului unei persoane.
Unele grupuri de referinta pot indeplini mai multe dintre aceste
functii. Parintii, de pilda, in mod obi~nuit indeplinesc toate trei
89

functiile: ei i~i invatii copiii ce sa faca ~ice sa nu faca (functie normati va); ei deseori servesc modele pentru ceea ce copiii vor sa fie
~i sa faca (functie comparativa); ~i ei i~i arata aprobarea sau dezaprobarea fata de comportamentul copiilor lor (functie de public).
In mod similar, deseori prietenii indeplinesc mai multe functii de
referinta.
Grupurile de referinta nu sint totdeauna grupuri in sensul sociologic al termenului. Conceptul de grup de referinta a fost folosit
pentru a descrie indivizi sau idei abstracte (de pilda, "libertate",
"egalitate"), care influenteaza modul in care ei gindesc despre ei
in~i~i. Aceasta influenta poate fi negativa sau pozitiva; adica, ea
poate ajuta oamenii sa stabileasca cum nu vor sa fie, precum ~i
cum vor sa fie. Pentru militantii anticomuni~ti, liberalii traditionali
constituie un grup de referinta negativ, pe care ii considera prea
blinzi ~i"confuzi". Ei nu vor sa actioneze in felul in care actioneaza
liberalii; dimpotrlva, deseori ei vor sa actioneze aproape exact invers.

Cum se formeaza grupurile


Intrarea intr-un grup poate fi absolut intimplatoare. Individul
se na~te intr-o anumita familie sau frecventeaza 0 anumita ~coalii
din cartier. Totu~i, indivizii deseori se hotarasc sa intre in anumite
grupuri. Aceasta alegere pare sa fie calauzita de doi factori importanti: apropierea ~i asemanarea.

Apropierea
Masura in care apropierea, sau cadrul geografic imediat, influenteaza implicarea unei persoane intr-un grup nu poate fi supraestimata. Noi formam grupuri tovara~e~ti cu cei din jurul nostru.
Noi intram in grupurile biserice~ti locale.
Grupurile sint formate din indivizi care se influenteaza reciproc.
Cu cit doi oameni sint mai apropiati din punct de vedere geografic,
cu atit mai mult cre~te probabilitatea de a se vedea unul cu celalalt,
de a-~i vorbi, de a se socializa. Pe scurt, apropierea fizica mare~te
probabilitatea interactiunii ~i a activitatilor in comun, care duc la
formarea grupurilor sociale.

90

Festinger, Schachter ~iBack (1950) au studiat modelul de interactiune sociala in locuintele pentru studentii casatoriti de la Institutul
de Tehnologie din Massachusetts. Ei au constatat ca apropierea in
prietenie depindea de distantii; pentru cei care locuiau in vecinatate,
probabilitatea de a se descrie unul pe celalalt drept prieteni apropiati
era mai mare decit pentru cei care locuiau mai departe, de~i pe
acela~i hol. De asemenea, prieteniile intre cei care locuiau in cladirile
vecine erau mai apropiate decit cele intre indivizii care locuiau mai
departe. Pe scurt, apropierea a dus la interactiune, ceea ce a jucat
un rol in formarea grupuriJor de prietenie.

Asemanarea
Crearea grupurilor sociale nu depinde numai de apropierea fizica
a membrifor lor.
Un alt factor
cheie in
formarea
grupurilor
este asemanareiintre
indivizi.
De regula,
oamenii
prefera
sa se asocieze
cu oameni ca ei in~i~i.Ei se simt mai confortabil in compania oamenil or cu care au interese, idei ~i valori in comun. De asemenea, ei
tind sa se asocieze cu altii care au caracteristici sociale asemanatoare, cum sint rasa, religia, etnia ~i clasa sau care se aseamana ca
vlrsta, nivel de inteligenta ~i alte caracteristici personale.
Intr-un studiu clasic despre formarea legaturilor sociale, care a
fost in intregime confirmat de-a lungul anilor, Newcomb (1961) a
studiat studentii din locuintele comune de la universitatea din Michigan. El demonstreaza in mod clar ca legaturile care s-au format
intre indivizii din studiul sau au rezultat in principal din interesele
~ivalorile lor similare existente la inceputul asocierii lor. Asemanarea este, de asemenea, un factor important in alegerea unui partener pentru casatorie, cu care sa formezi grupul social numit familie
(Belkin ~i Goodman, 1980).

Norme/e grupului
Comportamentul grupului, ca intregul comportament social, este
considerabil influentat de normele operative din grup. La fel ca in
lumea sociala, in general, activitatile in cadrul grupului nu au loc
la intimplare. Fiecare grup are 0 idee in privinta comportamentului

91

adecvat pentru membrii sai, iar aceste norme calauzesc interactiunea


in grup.

Formarea normelor grupului


Normele apar printr-un proces gradat al interactiunii intre membrii grupului. Un individ actioneaza intr-un anume fel, iar altii confirma caracterul adecvat sau neadecvat al comp011amentului ori
sugereaza (direct sau indirect) schimbarile dorite. Normele rezulta
dintr-un proces cumulativ al interactiunii in cadrul grupului.
Studiul clasic al acestui proces a fost condus de Sherif (1966),
care a folosit un test perceptual al mi~carii unei lumini. Cerind
subiectilor in studiu sa treaca de la 0 situatie, in care ~i-au exprimat
parerile asupra mi~carilor luminii in timp ce erau singuri, la 0
situatie care le-a impus sa faca cunoscute, in mod public, aceste
pareri unui grup de camazari, Sherif a reu~it sa exploreze formarea
reala a normei unui grup.

Structura grupului
Grupurile nu sint adunari intimplatoare de indivizi care fac acela~i 1ucru. Fiecare grup are 0 organizare, 0 structura a sa.

Statute ~i roluri
Nicaieri, conceptele de statut ~i de rol nu sint mai importante
dedt in studiul grupurilor sociale. Deseori, membrii unui grup au
pozitii diferite in grup (statute sociale) ~itrebuie sa se angajeze (~i,
intr-adevar, se angajeaza) in diferite activitati (valori). Spre deosebire de copii, mama (statut social) in familie (grup) trebuie sa se
angajeze (~i, intr-adevar se angajeaza) in diferite feluri de comportament. Spre deosebire de secretarul registrator al unui club social,
administratorul are responsabilitati diferite.
Pe scurt, grupurile cons tau din statute care se impletesc cu rolurile lor corespunzatoare. Statutele diferite servesc diverse aspecte
ale scopurilor generale ale grupului.

Conformarea la normele grupului


Intrudt, in general, oamenii obtin multe dintre satisfactiile vietii
sociale de la grupuri, grupurile exercita 0 influenta considerabila
asupra comportamentului membrilor lor. In gener~l, grupurile sint
mai putin tolerante fata de comportamentul care se abate de la
normele lor dedt societatea mai mare. In grupurile mici, presiunea
pentru conformare este putemica.
Studiul clasic al conformarii la presiunea unui grup a fost facut
de Solomon Asch (1952). EI a studiat presiunea pentm conformarea
la opinii false in legatura cu lungimea liniilor imprimate pe 0 carte
de joc. EI a constatat ca aproximativ 0 treime din subiecti a dat un
raspuns (evident) incorect mai mult de jumatate din timp ("cei care
cedeaza"). Ei au procedat a~a deoarece au perceput realmente
incorect situatia, nu au avut incredere in propria lor judecata sau
nu au vrut sa mearga impotriva parerilor altora exprimate in mod
deschis. Presiunea pentm conformare la normele grupului privitoare
la valori, atitudini ~i alte forme de comportament social poate fi
chiar mai mare. Studiul de mai tirziu (e.g., Middlebrook, 1974)
arata ca Asch e posibil chiar sa fi subestimat tendinta oamenilor de
a se conforma normelor grupului.

92

lerarhiile statutului
Grupurile constau din statute care se impletesc, dar nu este necesar ca aceste statute sa fie egale. Unele statute pot fi considerate
mai importante dedt altele pentru functionarea grupului. Drept
urmare, cele mai multe grupuri au 0 "ierarhie a statutelor" in care
unor statute Ii se acorda mai multa putere ~i respect dedt altora.
De pilda, multe grupuri au un ~efsuprem (pre~edinte sau alt titlu)
care are mai ~ulta putere sa stabileasca activitatile grupului dedt
aJti membri. In acest caz, ierarhia este definita prin pozitiile statutului (pre~edintele opus membrilor de rind) ~inu prin caracteristicile
personale ale membrilor.
Totu~i, in unele grupuri, diferentele in materie de putere ~i influenta nu sint legate de pozitia unei persoane in structura statutelor
formale ale grupului. Unor oameni li se acorda mai mult respect ~i
mai multa influentii dedt altora pentru ceea ce sint sau pentru ceea
ce fac. Strodtbeck, James ~iHawkins (1957), de pilda, au constatat
ca, la inceputul deliberarilor unui juriu simulat, conducerea a fost
acordata oamenilor in functie de statutullor in lumea exterioara
acestui experiment ~i in functie de prime Ie impresii pe care Ie-au

93

mcut. Ulterior, un al treilea element cheie a devenit mai important:


calitatea activitatii oamenilor in rolul de jurati.
Studiile ulterioare (e.g., Berger ~i colab., 1972) sugereaza ca
insu~irile exteme ale statutului pe care 0 persoana Ie aduce intr-un
grup nu se diminueaza in timp, ci continua ~a influenteze locul
acelei persoane in ierarhia statutului grupului. Insu~irile ~iactiunile
personale contribuie la dezvoltarea puterii distinctive ~ia influentei
in grupurile sociale ~i, astfel, la formarea ierarhiilor care afecteaza
functionarea grupului.

Granitele
,
Grupurile au granite care ii delimiteaza pe membri de nemembri.
Aceste granite servesc la intensificarea interactiunii membrilor ~i
la promovarea identitatii. Structura fixata a grupului stabile~te aceste granite.

Procesele grupului
Deopotriva de important ca granitele ~iierarhiile statutului este
interactiunea grupului. Exista trei procese centrale ale interactiunii
grupului: comunicarea, conflictul ~icoeziunea.

Comunicarea
Comunicarea este, probabil, activitatea centrala a celor mai
multe grupuri. Membrii se informeaza unul pe altul, se lini~tesc
unul pe altul, striga unulla altul, se corecteaza unul pe altul. Pe
scurt, ei comunica informatii, sentimente ~iatitudini.
Comunicarea intre membrii grupului nu se produce la intimplare.
o serie de studii s-au concentrat asupra naturii comunicarii in cadrul
grupurilor. Bales ~i colegii sai (1951) constata ca modelul de
comunicare este legat de statutul unei persoane in grup. Mai exact,
Crosbie (1975) arata cum comunicarea in cadrul unui grup (mai ales
in cadrul unui grup stabil) tinde sa aiM loc intre persoane egale ca
statut sau de la 0 persoana cu statut superior la una cu statut inferior.
Homans (1950) demonstreaza ca natura activitiit~lor unui grup
contribuie la modelele de comunicare intre membri. In situatii care

94

implica rezolvarea unor sarcini, comunicarile sint, in principal,


intre membrii cu statut superior ~i inferior; in situatiile sociale ~i
recreative, comunicarea e mai probabil sa aiba loc intre persoane
cu acela~i statut.

Conflictul
Comunicarea ~i interactiunea membrilor nu este intotdeauna
u~oara ~i placutii. Uneori membrii grupului se gasesc in conflict.
Studiind conflictul in familie, un grup mic, Letha ~iJohn Scanzoni
(1976) disting trei forme diferite pe care conflictele Ie pot lua. Un
tip de conflict poate fi eel cu rezultat zero sau cu motiv mixt. Intr-un
conflict cu rezultat zero, 0 persoana fie ci~tiga ceva, fie pierde
totul. Intr-un conflict cu motiv mixt, nici una din cele doua persoane
nu vrea sa ci~tige sau sa piarda tot.
Un alt fel de conflict este eel bazat pe personalitate sausitualional. Conflictele bazate pe personalitate sint provocate de diferentele
personale dintre indivizii implicati; conflictele situationale sint provocate de contextul social in care se afla oamenii (cum ar fi incercarea de impiirtire a unor resurse rare, cum sint banii).
In final, co~flictul poate fi fundamental sau nefundamental.
Conflictul fundamental se produce in legatura cu normele fundamentale ale situatiei, in timp ce conflictul nefundamental implica
aplicarea normelor acceptate la 0 situatie specifica. Discutia unui
grup cu privire la alegerea echipei pe care sa 0 provoace la un meci
de base-ball ar fi 0 forma de conflict nefundamental; a discuta
daca ei ar trebui sa fie inclu~i in intrecerile atletice ar reflecta un
conflict mai fundamental.
In general, conflictele cu motiv mixt, situationale ~inefundamentale se rezolva mai u~or,deoarece, deseori, este posibil sa se gaseasca
o forma de compromis. In formele alternative, se risca mult mai
mult: totul sau nimic, atribute apreciate ale personalitatii ~iaspecte
fundamentale ale grupului.
Nu orice conflict este negativ (Coser, 1956, 1967). Conflictul
poate ajuta la clarificarea scopurilor grupului ~i a granitelor. Daca
este tratat cum trebuie, el poate mari gradul de participare in grup
~icoeziunea acestuia. Cheia functionarii pozitive a conflictului este
ca el sa fie rezolvat conform normelor (adica, sa fie stabilite ~i
acceptate reguli pentru rezolvarea lui).

95

IIII

Coeziunea
Coeziunea, gradul in care membrii se simt legati unul de altul,
este, de asemenea, 0 caracteristica importanta a grupului. Cu cit
un grup este mai legat, cu atit cre~te probabilitatea ca el va fi stabil
~ica membrii se vor conforma normelor sale. Grupurile unite rezolva
problemele mai bine. In general, deci, coeziunea pare a avea mare
importanta pentru grupuri. 0 posibila consecinta a coeziunii grupurilor este tendinta grupurilor unite de a fi mai putin tolerante fata
de diferente ~ideosebiri de opinii.

Probleme selectate in studiul


grupurilor
Efectele marimii
Marimea unui grup influenteaza structura sa ~i interactiunea
membrilor. Cel mai mic grup, numit diada, consta din doi oameni
~inecesita implicarea activa a fiecarui membru. Ca grupul sa continue, fiecare trebuie sa tina seama de celalalt. In general, diadele
implica relatii mai intense ~i sint mai putin stabile decit grupurile
mal man.
Adaugarea unci a treia persoane la 0 diada creeaza 0 triada. Intr-o triada exista mai multe relatii posibile ~idiferite. De asemenea,
exista posibilitatea unei coalitii a doi impotriva unuia, ceea ce provoaca 0 presiune asupra celei de-a treia persoane. Totu~i, daca
exista conflict intre doi membri, al treilea poate servi ca mediator
~ipoate incerca sa mentina armonia grupului. Triada este, in general, mai stabiIa decit diada, dar totu~i mai putin stabila decit grupurile mai mari.
Cu cit grupul este mai mare, cu aut este mai larga gama relatiilor
posibile intre membrii grupului. Totu~i, dincolo de 0 anumita marime, apare 0 structura mai formala pentru a u~ura interactiunea
membrilor grupului. Cind un grup are mai mult de aproximativ
opt pina la zece membri, devine virtual imposibil ca membrii sa
converseze direct unul cu celalalt. Este necesar un regulament pentru
rezolvarea interactiunii ~i apare 0 forma a structurii statutelor. De

asemenea, in grupurile mai mari a vorbi cu altii deseori se transforma in a vorbi altora.
~u exista 0 marime optima pentru toate grupurile. Grupurile
mai mici tind sa fie mai personale, dar mai putin stabile. Marimea
optima' a unui grup depinde de natura ~i activitatile grupului.

Conducerea
Cele mai multe grupuri au un condueator, 0 persoana care datorita personalitatii, realizarilor sau pozitiei joaca un rol important
in influentarea activitatilor grupului. 0 considerabila munca de
cercetare despre conducere in grupurile mici a identificat doua tipuri
diferite.
Conducerea instrumentata descrie conducatorii care pun grupul
in mi~care pentru indeplinirea obiectivelor grupului. Conducatorul
instrumental este orientat spre obiective ~i se concentreaza asupra
afacerii imediate. Conducerea expresiva implica crearea armoniei
~ia solidaritatii in cadrul grupului. Conducatorul expresiv este preocupat de morala grupului. Ambele feluri de conducere sint necesare
pentru grupurile stabile ~i eu succese, de~i se pare ca doi indivizi
deosebiti tind sajoace aceste doua tipuri diferite de roluri de conducere intr-un grup (Bales ~i Slater, 1955). Aparent, conducatorul
orientat spre obiectiv genereaza un grad de ostilitatc, prin imboldirea
grupului sa se ocupe de responsabilitatile sale ~i, in timp, este
improbabil sa fie considerat foarte placut.
"Stilurile" de conducere de asemenea variaza (White ~iLippitt,
1953). Unii conducatori sint democrati ~iincearca sa obtina acordul
membrilor asupra actiunii grupului. Altii sint autoritari ~idau ordine
a~teptindu-se ca acestea sa fie urmate. Un al treilea tip este conducatorullaissez-faire1, care nu face nici un efort pentru a dirija sau
organiza activitatile grupului.
Nu exista un singur stil de conducere eficient in toate situatiile,
de~i se pare ca conducerea }aissez- faire este cea mai putin eficienta
in majoritatea situatiilor. In Statele Unite, cel putin, conducerea
democrata pare a fi cea mai utila in mentinerea moralei grupului ~i
in rezolvarea obiectivelor grupului. Totu~i, conducerea autoritara
pare sa fie mai eficienta in situatii extreme, in care exista putin
IDoctrinli de neamestec in treburile altora (n. tr.).

96

97
"

timp pentru mecanisme de realizare a consensului, folosit de conducatorii democrati.

Luarea deciziilor in grup


Luarea deciziilor intr-un grup se bazeaza pe interactiunea membrilor grupului. Deseori, grupurile presupun un grad de consens
sau acord, inainte ca ele sa intreprinda 0 actiune.
De asemenea, faptul ca grupurile sint compuse dintr-un numar
de indivizi Ie face sa aiM la dispozitia lor 0 gama mai larga de
cuno~tinte ~imeserii decit este, in general, posibil pentru un singur
individ. Astfel de grupuri au resurse mai mari, la care sa apeleze
pentru a lua hotariri, decit au indivizii.
Stoner (1961) a constatat ca deseori exista 0 mai mare probabilitate ca indivizii in grupuri sa ia hotariri riscante decit indivizii
care actioneaza singuri. Aceasta "schimbare riscanta" a fost atribuita unei "difuziuni a responsabilitatii"; indivizii intr-un grup pot
atribui responsabilitatea pentru 0 hotarire tuturor membrilor grupului ~i, astfel, nici un singur individ nu poate fi facut raspunzator
daca hotarirea se dovede~te a fi gre~ita. Aceasta poate duce la decizii
indraznete, dar riscante, decizii pe care indivizii nu le-ar lua singuri.
De asemenea, procesul de realizare a consensului grupului poate
frina persoanele care se opun sau poate irnpiedica discutarea consecintelor negative ale luarii deciziei respective de catre grup.
Totu~i, daca un grup este foarte unit, presiunea la conformare
poate duce la decizii mai pu~in creatoare (Callaway ~iEsser, 1984).
Membrii grupului i~i pot cenzura propriile idei in a~a fel incit sa
reduca deosebirile din cadrul grupului, pierzind valoarea perspectivelor ce pot contribui la rezolvarea unei probleme sau la luarea masurilor necesare. Acest tip de reactie a fost numit gindire de grup.

ORGANIZATIlLE
FORMALE
,
Societatea moderna este 0 societate de organizatii formale.Organizatiile formale sint mari grupuri secundare, create in mod deliberat pentru a indeplini un obiectiv precis sau 0 serie de obiective.

98

Ele sint concepute cu grija ~i contin 0 structura formala de statute,


roluri ~i grupuri mai mid.

Natura organizatiilor
De~i fiecare organizatie formala este unica (e.g., Divizia Vehiculelor cu Motor difera de 0 universitate publica), ele au anumite
asemanari. Aceste asemanari dezvaluie caracteristicile generale ale
tuturor organizatiilor formale.

Planificarea i ratiunea
Planificarea rationala ~ichibzuita este una dintre caracteristicile
organizatiilor formale. In unele privinte, planificarea poate fi trasatura cea mai evident definitorie a organizatiilor. Planul organizatiilor
formale comporta atentie la ratiune, un accent pe relatia intre mijloace ~i scopuri. Structurile organizatorice sint create pentru a ajuta
organizatia sa-~i indeplineasca obiectivele. Planificarea rationala
necesita 0 intelegere clara a obiectivelor organizatiei, a tipurilor de
activitati ~i a structurilor organizatorice necesare pentru atingerea
acestor obiective.
Nu toate organizatiile tdiiesc la inaltimea idealului planifidirii
rationale. Este posibil ca actorii organizatorici (persoanele care
actioneaza potrivit statutului lor organizatoric) sa nu-~i indeplineasca, pe baza unui ca1cul rational al mijloacelor adecvate, scopuri
clar stabilite.

Formalizarea
Structura formaHi a organizatiilor Ie deosebe~te de alte tipuri
de grupuri. In organizatii, relatiile intre activitati, precum ~i intre
actorii organizatorici, sint foarte bine structurate. Exista 0 descriere
precisa a indatoririlor indivizilor ~ia responsabilitatilor departamentelor. Deseori, aceste cerinte sint rezumate in documente scrise care
servesc drept statut al organizatiei.

99

Birocratia

In organizatiile mati, varietatea departamentelor ~ia indatoririlor


trebuie sa fie organizata ~i coordonata pentru eficienta maxima.
Birocralia este structura administrativa formala, raspunzatoare de
planificarea, supravegherea ~i coordonarea muncii diferitelor segmente ale unei organizatii. Dupa parerea lui Weber (1978; initial,
1921) exista mai multe caracteristici importante ale birocratiei,
fiecare fiind descrisa pe scurt maijos.

Specializarea ~i diviziunea muncii


Ca 0 organizatie sa functioneze bine, fiecare membru al ei are
un ansamblu specializat de indatoriri. Aceastadiviziune a mundi,
sau persoanele care i~i duc la indeplinire sarcinile atribuite, face ca
oamenii sa-~i dezvolte cuno~tinte speciale in meseriile lor ~iorganizatia sa functioneze cu maxima eficienta.

lerarhia
Departamentele mtr-o birocratie nu numai ca au indatoririle lor
precise, dar sint ~iorganizate intr-o ierarhiein care fiecare departament este supravegheat de un departament superior in nivelul autoritatii. In organizatiile foarte mari, aceasta ierarhie are forma
unei piramide in care autoritatea mai mare este acordata celorputini
de la virf ~imai putin numarului mai mare de la nivelurile inferioare.
Cei mai multi oameni i~idau seama de ierarhia din organizatiile lor.

Reguli ~i regulamente
Cele mai multe organizatii au un ansamblu, intocmit cu grija,
~e reguli ~iregulamente care calauzesc comportamentul salariatilor.
In cea mai mare parte, aceste reguli ~i regulamente sint in forma
scrisa ~i constituie baza multor decizii organizatorice. Regulile ~i
regulamentele au scopul de a adauga un element de stabilitate ~i
predictibilitate actiunilor birocratiei.

Impersonalitatea
Birocratii trebuie sa trateze pe fiecare "client" al organizatiei
ca pe un "caz", nu ca pe un individ. Birocratul ar trebui sa fie

100

impersonal, luind masurile necesare pe baza regulilor ~i a regulamentelor stabilite ale organizatiei sau pe baza precedentelor mai
degraba dedt a sentimentelor personale. De asemenea, interactiunea
cu uh client nu ar trebui sa fie bazata pe sentimente personale, ci
pe roluloficial al birocratului.

Dosare ~i documente scrise, formale


Activitatile organizatorice trebuie sa fie comunicate ~iinregistrate in forma scrisa ~i pastrate ca un document permanent pentru
calauzirea activitatii viitoare. Documentele scrise sint esentiale pentru memoria organizatorica a birocratiilor. Pllngerea tipica despre
"birocratism" deriva din nevoia de documente scrise pentru toate
tranzactiile. Aceste documente sint utile organizatiei, in ciuda fluctuatiei sau a absentei personalului.

Competenta tehnica ~i avansarile


Angajatii trebuie sa aiM competenta tehnica pentru a-~iindeplini
indatoririle. Weber subliniaza ca aceasta este 0 ruptura categorica
eu trecutul, dnd meseriile depindeau in mare masura de relatiile
personale ~i familiale, nu de priceperea tehnica. De~i relatiile inca
joaca un rolin multe birocratii, aprecierea competentei tehnice a
devenit mult mai importanta. Extinderea folosirii "examenelor
pentru posturile de salariati" a urmarit asigurarea unor mecanisme
de evaluare a competentei tehnice.
Datorita criteriilor competentei tehnice, a diviziunii muncii ~ia
structurii ierarhice ale organizatiilor, angajatii pot anticipa avansarile in cadrul organizatiei. Vechimea m munca ~imeritul smt asociate
cu avansarea; alti factori, cum sint familia ~i relatiile personale, nu
sint considerati a avea vreo legatura cu eficienta organizatorica ~i
cu succesul.

Personalul administrativ
Deseori, organizatiile au grupuri specializate de angajati care
nu au relatii directe cu scopurile explicite ale organizatiei, ci sint
raspunzatoare de mersullini~tit al activitatii ei. De pilda, in timp
ce contabilii ~icalculatorii intr-o organizatie manufacturiera nu au
nimic direct de a face cu fabricarea produsului specific, cineva

101

trebuie sa tina socoteala intrarii banilor In organizatie ~i a ie~irii


lor din ea, ca sa se poata procura materii prime, sa se poata cumpara
echipamentul necesar ~i sa se stabileasdi pretul pentru produsul
finit. In mod similar, administratia lntr-o universitate (e.g., pre~edintele, decanii) nu are un rol direct In predarea materiilor ~i In
functiile de cercetare, dar ea lndepline~te sarcini manageriale, mra
de care facultatii i-ar fi greu sa duca la bun sfir~itmdatoririle instructiei ~icercetarii.

Perspective

alternative

Weber prezinta un punct de vedere extrem de rational ~iobiectiv


al birocratiilor organizatiilor formale. El a fost primul care a recunoscut ca modelul sau prezinta un tip ideal, un model "purificat"
al unui concept cu care poate fi comparat un exemplu al lumii
reale. Examinarea organizatiilor formale reale a dat na~tere altor
percePtii ale birocratiilor.

Partea neformala a birocratiei


,
Cei mai multi oameni ~tiu ca birocratiile nu functioneaza totdeauna In modul precis, formal ~i impersonal descris mai sus. Forma
relatiilor personale lntre membrii unei organizatii duce uneori la
folosirea altor canale ale autoritatii dedt cele formale. Clteodata,
regulile slnt ocolite sau chiar lnca1cate. Cai neoficiale de actiune
pot inlocui mecanismul formal existent. Dosarele nu sint niciodata
intru totul complete.
Structura formala a unei organizatii este doar 0 schita, un cadru
general, pentru organizarea activitatilor organizatiilor. In activitatile
lor zilnice, membrii unei organizatii incearca sa fad acele lucruri
care, dupa aprecierea lor, Ie va da posibilitatea sa-~i indeplineasca
indatoririle; ~i multi cauta sa faca In modul cel mai u~or posibil.
Uneori, aceste obiective Ie cer sa actioneze diferit fata de modul
prescris In manualul organizatoric. Citeodata, prietenii ~i rudele
angajatilor folosesc relatiile personale, care sint greu de ignorat,
pentru a cere servicii care, m mod obi~nuit, nu sint permise de
structura formala. Pe scurt, oamenii se adapteaza la conditiile lor,

in ciuda nevoilor formale ale slujbei lor. Ei dau birocratiei 0 "fata


umana".

Citeva limitari ale birocratiei


,
Alaturi de 0 structura neformala, organizarea birocratica are ~i
dteva limitari importante, chiar disfunctii (adica consecinte negative).
Ineficienta Regulile ~i procedeele birocratice smt prevazute
pentru cazul "tipic", iar eficienta depinde de aplicarea acestor reguli
la noile cazuri. Ori de dte ori exista un caz atipic sau neobi~nuit
(e.g., un contribuabil al carui dosar a fost pierdut), nu se aplica
regulile obi~nuite ~ieficienta este, In general, redusa. Intrudt birocratii slnt obi~nuiti sa urmeze, In mod sistematic, procedee stabilite,
deseori ei dezvolta 0 "incapacitate stiIata" de a rezolva, creator ~i
cu imaginatie, situatiile noi sau unice (Veblen, 1934). Uneori, incapacitatea deriva din structura ierarhica a birocratiilor. Salariatii In
pozitiile de nivel inferior pot ascunde gre~elile de superiorii lor,
pentru a evita penalizari. Aceste "acoperiri" deseori fac birocratia
mai putin eficienta, deoarece gre~elile slnt ascunse ~i ramln
necorectate.
inlocuirea scopurilor Cu timpul, oameuii din organizatiile
birocratice au tedinta de a uita scopurile initiale ale organizatiei. in
schimb, ei l~i concentreaza eforturile asupra scopurilor personale,
cum ar fi: dt mai putina munca, ajungerea devreme acasa ~iramlnerea In slujbii. In g~neral, sociologii se refera la aceasta ca fiind
"lnlocuirea scopurilor".
Dezvoltarea birocratiei Birocratiile tind sa creasca ~i sa-~i
mareasca lndatoririle (dezvoltarea birocratiei). Din ce In ce mai
muite activitati slnt considerate importante de birocratie. Astazi,
universitatile slnt considerate riispunzatoare nu numai de dezvoltarea
intelectuala a studentilor, ci ~i de progresullor social ~i afectiv.
De~i aceasta este, probabil, 0 dezvoltare oportuna a marimii universitatilor, ea reclama personal ~ibuget suplimentar. Putine birocratii
se reduc de la sine.
Rigiditatea Birocratiile tind sa dezvolte 0 rigiditate rituala, 0
preocupare pentru reguli ~iregulamente. Merton (1968), discutmd
despre "personalitatea birocratica", ~i Whyte (1957), descriind

102

103

"omul organizatiei", sugereaza ca aceasta preocupare afecteaza


personalitatea birocratilor, inabu~ind creativitatea ~i imaginatia.
o cercetare mai recenta (e.g., Kohn, 1978) contesta acest ciudat
portret al birocratului, prezentind un punct de vedere pozitiv al angajatilor organizatiilor biwcratice.
Oligarhia Birocratiile manifesta tendinta de a se transforma in
oligarhii, sisteme in care cei multi sint condu~i de cei putini. Aceasta
problema este subliniata de Michels (1949; initial, 1911) in "Iegea
de fier a oligarhiei", care afirma ca democratia ~imarile organizatii
nu pot exista impreuna. Din necesitate, marile organizatii trebuie
sa-~i concentreze puterea in miinile dtorva. Ace~ti putini ~iputemici
raspund din ce in ce mai putin fata de cei inferiori lor in structura
organizatoridi, 0 situatie care este incomparabila cu egalitatea democratidi.
Punctul de vedere allui Michels nu a ramas necontestat. Un
numar de savanti au aratat ca exista dispozitii legale care limiteaza
puterea indivizilor pina sus pe scara organizatorica. Deseori, comitetele de conducere servesc ca frina a puterii functionarilor superiori.
Forte1e concurente din cadrul unei organizatii deseori limiteaza
puterea absoluta a celor care conduc. Alegerile periodice ale nmctionarilor publici superiori de asemenea servesc ca sa-i opreasca
sa exercite putere absoluta. Astfel, de~i ar putea exista 0 tendinta
de a se acumula puterea la virf, acea putere nu este nelimitata.

Alte forme de organizatie


Organizatia descrisa de Weber este cea mai obi~nuita astazi.
Totu~i, exista alte forme pe care Ie iau marile organizatii.

Organizatiile japoneze
De la reconstructia sa dupa eel de-al doilea razboi mondial,
Japonia a devenit 0 putere economica importanta. Unii au atribuit
acest progres economic fenomenal modelului organizatoric special
al corporatiilor japoneze, care i~i are originea intr-o lunga traditie
ce acorda prioritate grupului fata de individ. In multe corporatii
japoneze, compania ~imuncitorii i~i iau angajamente pe viata unii

104

fata de altii. Corporatia i~i asuma indatoriri importante pentru bunastarea muncitorilor sai. Promovarea ~i cre~terile salariilor sint, in
general, bazate pe vechimea in munca, iar muncitorii anticipeaza
ca1~iyor petrece intreaga cariera in aceea~i firma.
Uriitatea de responsabilitate in firmele japoneze nu este muncitorul individual, ci micul grup de munca. Randamentul grupului,
nu al individului, este oentrul evaluarii. Indivizii dobindesc diferite
deprinderi ~i experienta in decursul anilor, fiind 0 parte dintr-un
numar al acestor mici grupuri de munca. Luarea hotaririlor este
mai degraba colectiva dedt oligarhica; adica, hotaririle sint discutate
~i aprobate la toate nivelurile in organizatie, nu doar transmise de
sus injos.
Acest model de organizatie difera in mod evident de cel gasit de
obicei in Statele Unite. In rn'are parte, deosebirile in forma organizatorica deriva dintr-0 deosebire nmdamentala intre cultura traditionala a celor doua tari. Japonia a subliniat de mult timp importanta
grupului fata de individ. Indivizii se considedi strins legati de grupuri
sociale importante, iar identitatea lor este lcgata de identitatea celor
din acele grupuri. Pe de alta parte, in Statele Unite, autonomia
individuala a fost totdeauna pretuita. Americanii se considera ea
avind identitate unica, identitate ce este intrudtva deosebita de
grupurile in care funetioneaza.
Japonezii se simt lini~titi datorita sigurantei garantate de relatia
intre individ ~i corporatie. Aceasta adauga un element rlvnit, de
stabilitate ~i coeziune in viata lor. Americanii prefera libertatea
indrituita prin pastrarea muncii ~i a identitatii personale separate
~iprin posibilitatea de a-~i schimba starea materiala, dnd cred ca
situatia 0 cere.

Colectivismul

o noua forma de organizatie a aparut in Statele Unite in ultimul


sfert de veac, in mare masura avindu-~i originea in tulburarile sociale
din anii ~aizeci. Aceste organizatii noi, care sint nebirocratice ~i,
deseori, indud prevederea unor servicii sociale, considera ca of era
o altemativa la mentalitatea "infiintarii" marilor organizatii formale
(Rothschild-Witt, 1979).
Aceste organizatii evita diviziunea stricta a muncii, care duce
. la dezvoltarea specialitatilor inguste. Membrii sint incurajati sa
105

participe la 0 varietate de sarcini cerute de colectiv. Se pune accentul


mai ales pe initiativa individualii ~ipe creativitate dedI pe regulile
~iregulamentele strict preprogramate. Autoritatea este mai degrabii
impfu1:itadecit atribuita ca rezultat al statutului ierarhic; in realitate,
titlurile oficiale nu constituie baza pentru respect sau autoritate.
"Clientii" sint tratati mai mult ca indivizi decit precum cazuri sau
dosare. Activitatile acestor organizatii colectiviste au 0 caracteristidi
umanista (centrata pe om) decit una birocratica.
Aceasta forma de organizatie se potrive~te mai bine grupurilor
mici, intrucit marilor companii Ie lipse~te contactul personal, atit
de necesar pentru functionarea organizatiei colectiviste. De as emenea, aceste organizatii petree mult timp cu realizarea consensului
pentru luarea deciziilor in grup ~i mai putin timp cu asigurarea
efectiva a serviciilor. Se pare ca in societatea americana exista un
loc pentru organizatia colectivista, care vrea sa asigure 0 gama de
servicii sociale ~i pub lice intr-un mod intim. Aceste organizatii ar
trebui considerate ca alternative la marile birocratii, nu ca inlocuitoare a lor.

Reforma organizatorica
Un numar de mari companii experimenteaza diverse fatete aut
ale modelulu,i japonez, cit ~i ale modelului colectivist, combinind
mici gnpuri de munca intime cu autoritatea luarii deciziilor colective. In unele companii, muncitorii au un loc in comitetul de
conducere, imparta~ind astfel 0 parte din responsabilitatea pentru
politica generala corporativa. Planurile de impaqire a fondurilor
~i alti stimulenti insufla muncitorilor un mai mare angajament ~i
loialitate fata de companie. Aceste reforme sint in curs de desta~urare, dar pina acuIDnu constituie 0 provocare semnificativa a formei
traditionale a organizatiei birocratice.

personal mare~te libertatea umana ~iincuraj eaza justitia impaqiala


decit favoritismul. Pe de alta parte, birocratiile acorda, in general,
mai mare pondere trecutului (precedentului) ~iobiectivului (regulile
~irtlgtJlamente1e generalizate) decit subtilitatilor unei situatii specifice.ln societatea modema, organizatiile formale se dovedesc a
fi atit utile, cit ~i daunatoare spiritului uman. Dar, una peste alta,
cei mai multi savanti imparta~esc punctul de vedere a lui Weber ca
organizatia 1:lirocraticamare~te, in mod categoric, eficienta ~iproductivitatea, iar de aceasta beneficiaza foarte multi oameni.

Acest capitol a discutat despre diferitele tipuri de grupuri


sociale pe care Ie studiaza sociologii, grupuri primare ~i secundare, grupuri interne ~i grupuri externe, ~i grupuri de referinfa. De asemenea, a analizat modul in care seformeaza grupurile datorita apropierii indivizilm; a intereselor lor comune
~i a ideilor. Au fost examinate normele grupurilor: cum sint
formate ~i cum exercita presiune asupra membrilor grupului
pentru conformare. Aufost, de asemenea, explorate aspectele
structurii grupului: statutele, ierarhiile statutelor ~igranifele.
Aufost descrise procesele grupurilor (comunicarea, conflictul
~i coeziunea), efectele marimii ~i modelele de conducere ale
grupurilor ~i luarea deciziilor grupurilor.
A doua jumatate a capitolului s-a ocupat cu organizafiile
formale. Au fost discutate caracteristicile lor, cum sint plan ificarea, rafiunea ~iformalizarea. Aufost analizate elementele
birocrafiei: specializarea, diviziunea muncii, ierarhia, regu/ile
~i rgulamentele, impersonalitatea in relafiile cu clienfii ~i menfinerea unor documente ~i dosare formale scrise. Au fost examinate citeva dintre limitarile birocrafiei: ineficienfa, fnlocuirea
scopurilor, dezvoltarea birocrafiilor, rigiditatea ~i tendinfele
spre oligarhie. Au fost descrise alte forme de organizafii, in
mod concret modelele japonez ~i cel colectivist.

ORGANIZATII ~I SOCIETATI
Organizatiile birocratice de mare amploare contribuie la libertatea umana, dar, in ace1a~i timp, 0 ~i reduc. Bazarea deciziilor ~i
indeosebi a politicii publice pe ratiune ~iprecedent decit pe capriciul

106

107

Natura

6
SOC/ALIZAREA: CUM
DEVEN/M FIINTA SaC/ALA

TOfi
intram in slabi,
lumeadependenfi
aceasta cafiinfe
sociale.biologic/?
Sintem
eminamente
de alfiipotenfial
pentru nevoile
esenJiale. FUnfa umana matura, care citete aceste cuvinte astazi,
este rezultatul unui proces social continuu de interacfiune ce i-a
dat posibilitatea sa-,yi dezvolte 0 identitate, un ansamblu de idei
i 0 gama de deprinderi ce permit 0 participare activa in societate.
Acest proces important if numim socializare. in acest capitol vom
examina acest proces social delicat i modul in care el transforma
organismul biologic, pe care il numim homo sapiens, intr-o fiinfa
sociala operativa, intr-un membru activ al societafii. Mai intU,
ne vom concentra asupra contribufiilor mo,ytenirii biologice (" natura U) ale unei persoane i ale mediului susfinator (" educafia ")
la procesul de socializare.

IMPORTANTA
, EXPERIENTEI
, SOCIALE

Natura $i educatia
Timp de aproape doua secole, savanjii au discutat daca
identitatea noastra ~i/modul in care ne purtam sint determinate de
mo~tenirea noastra biologica sau de experienjele sociale. In mod
tipic, aceasta problema a fost pusa ca "natura versus educajie".

108

Pe de 0 parte au fost instinctivi~tii, ca Mcdougall (1908), care


au sustinut ca comportamentul uman este un rezultat al instinctelor,
adica,,';modele de acjiune mnascute, fixe, programate genetic, care
sint comune unei specii ~inu sint dependente de experienjele individului" (Goodman~iMarx, 1978:120). Pinain 1924 (Bernard, 1924)
fusesera identificate peste zece mii de instincte ca fiind cauze ale
comportamnentului social. Ele porneau de la instinctul "agresiv",
care ducea la razboaie, pina la instinctul "asociativ", care a dus la
constituirea societajii insa~i.
Curind a devenit clar ca instinctele au fosto explicajie nepotrivita, din doua motive, pentro comportamentul uman. Primul, de
fiecare data dnd a fost identificaHi 0 forma de comportament, a
fost necesara "descoperirea" unui instinct pentro a 0 explica. Al
doilea, comportamentele considerate instinctive fie nuau fost gasite
in unele societaji, fie s-a constatat ca erau reversul a ceea ce se
a~teptase.

Educatia
,
Punctul de vedere alternativ a fost ca comportamentul uman este
produsul mediului social. Psihologul John B. Watson (1924), care
a susjinut teoria determinista extrema a mediului, a afirmat ca ~omportamentul uman ~i identitatea pot fi mode1ate in orice fel dorit.
In esenja, Watson a zis ca, daca i s-ar da copii sanato~i ~i control
total asupra mediului in care ace~tia traiesc, i-ar putea cre~te ~i
educa sa devina persoanele dorite de el. Pe scurt, mo~tenirea lor
biologica (natura) nu era relevanta, doar lumea sociala (educajia)
Ie determina comportamentul.

Natura-educatia
,
AsHizi exista url cons ens general ea atit natura, dt ~i educajia
contribuie la dezvoltarea persoanei. Realizarile recente in ~tiinjele
viejii precizeaza ca biologia joaca un rol important in dezvoltarea
umana. Recent, biologii au izolat 0 gena care pare sa fie implicata
in alcoolism. Totu~i, nu toji oamenii care au acea gena speciala

109

devin alcoolici; ~iasta in mare parte datoriHi contextului lor so.c;ial


~iexperientei sociale.
eei mai multi savanti in ~tiintele sociale, din zilele noastre, recunose contributiile ingemanate ale ereditatii ~i ale mediului la formarea identitatii ~ia comportamentului unei persoane. Dovezi din
ce in ce mai elocvente provin din studiile recente ale gemenilor
univitelini, demonstrind ca gemenii univitelini (gemeni cu 0 mo~tenire genetica identica) nu au personalimti identice; niei nu manifesm
comportament social identic. Astfel, mo~tenirea genetica singura
nu poate explica in mod adecvat comportamentul uman. Totu~i,
gemenii univitelini deseori seamana mai mult decit gemenii bivitelini
(gemenii care imparta~esc doar 0 parte din mo~tenirea genetic a) ~i
seamana mult mai mult decit fratii care nu sint gemeni. Evident,
a~adar, factorii genetici mo~teniti joaca un rol in dezvoltarea umana.
Adevarata explozie a cuno~tintelor in domeniul biologiei, indeosebi
in genetic a, va arata din ce in ce mai mult modurile in care natura
~i educatia se intersecteaza, ca sa ne fad tipurite de persoane care
sintem.

Efectele izolarii in copilarie

modalitate de a explora contributia contextului socialla dezvoltarea unei persoane consta in studierea acelor indivizi al caror
contact social in timpul copilariei a fost inexistent sau sever limitat.

Copiii salbatici
Din dnd in dnd, apar informatii despre copiii crescuti in salbaticie de catre animale. De~i multe dintre aceste informatii deseori
nu inspira incredere, au fost dteva cazuri (e.g., Singh ~i Zingg,
1942; Malson, 1972; Lane, 1976) care, intr-o anumita masura,
s-au bazat pe adevar. In toate aceste cazuri, copiii abia au fost
recunoscuti ca fiind fiinte umane. Ei nu puteau vorbi, umblau in
patru labe sau adu~i de spate, reactionau fata de oameni cu teama
sau ostilitate ~ii~imincau hrana sfi~iind-o, cum 0 maninca animalele
salbatice.
Autorii informatiile despre ace~ti copii deseori nu au fost savanti
in domeniul ~tiintelor sociale; mai mult, nu ~tim ce fel de viata au

110

avut ace~ti copii inainte de a fi abandonati sau pierduti in paduri.


Oricum, aceste informatii sugereaza citeva dintre efectele lipsei de
con~act uman semnificativ asupra socializarii copiilor.

Copiii cresculi in izolare


Au fost trei cazuri celebre de copii care au fost crescuti intr-o
relativa izolare de contactul social uman. Doi dintre copii, Anna ~i
Isabelle, au fost prezentati de Kingsley Davis (1940, 1947, 1948).
Ambele fete s-au nascut intr-o familie ~iau fost tinute in izolare de
bunicii dupa mama, de~i Isabelle a fost izolata impreuna cu mama
sa, care era surdo-muta. Ambele fete aveau in jur de ~ase ani cind
au fost descoperite. Ele nu puteau vorbi, nu puteau umbla sau nu
se puteau ingriji. Erau apatice ~i absolut indiferente fata de mediul
inconjurator. Anna a murit de hepatita dupa patru ani, mra sa fi
invatat mai mult de citeva cuvinte ~i expresii, dteva aspecte rudimentare ale grijii de sine ~icum sa urmeze indicatii simple. Isabelle,
care a fost tratata de 0 echipa de medici ~ipsihologi, a dus-o muh
mai bine. Dupa aproximativ doi ani de munca intensa ea a ajuns,
aparent, la un nivel de dezvoltare normal ~i a reu~it sa mearga la
~coala. Nu este clar daca rezultatele mai bune ale lui Isabelle s-au
datorat unei mo~teniri biologice mai bune, izolarii sale in compania
mamei sale surdo-mute sau atentiei deosebite de care s-a bucurat
dupa ce a fost gasita. Un al treilea copit, Genie (Curtiss, 1977;
Pines, 1981), a imparta~it citeva din experientele luiAnne ~i
Isabelle. Genie a fost izolata la virsta de doi ani ~ia fost gasita dnd
avea treisprezece ani. Conditia ei initiala a fost similara cu cea a lui
Anne ~i Isabelle, ~i a primit ingrijiri similare cu cele acordate lui
Isabelle. De~i ea a mcut oarecari progrese, nu s-a dezvoltat pina la
nivelul altor copii de virsta ei, cum s-a dezvoltat, aparent, Isabelle.
Toate trei cazurile demonstreaza importanta contactului uman
in dezvoltarea acelor caracteristici pe care Ie definim ca fiind normale la fiintele umane. Mai mult, studii despre copiii din orfelinate
~i institutii similare (e.g., Spitz, 1945; Dennis, 1960, 1973; Yarrow, 1963; Bowlby 1969; Rutter, 1974) au aratat ca ace~tia sint
inapoiati din punct de vedere fizic, social ~i afectiv, in comparatie
cu copiii crescuti acasa. Aceste deficiente tindeau sa persiste chiar
dupa ce copiii paraseau aceste institutii.

111

Aceste studii par sa arate ca dezvoltarea umana "normala" redama grija umana ~i contact uman, ocazia de a vedea ~i invata de
la altii, ~i contactul fizic, apropierea de alte fiinte umane.

PERSPECTIVE TEORETICE
Procesul de socializare a fost studiat dintr-o varietate de puncte
de vedere. Trei perspective distincte se evidentiaza ca modalitati
deosebit de interesante ~idetaliate de examinare a socializarii: psihanaliza, teoria cognitiva ~iinteractiunea simbolica. Urmeaza 0 scurta introducere la fiecare mod de abordare.

Psihanaliza: Sigmund Freud


Sigmund Freud (1856-1939), savant cercetator ~imedic, a dezvoltat psihanaliza ca 0 modalitate de a explora continutul ~imecanismele viepi mentale umane. Pregatirea sa I-a racut sa aprecieze imp ortanta factorilor biologici (natura) ~ia experientei sociale (educatia)
pentru dezvoltarea ~imentinerea personalWitii umane.

NecesitcUile
, umane fundamentale
Freud credea ca exista necesitati umane universale sau impulsuri
care ajuta la ghidarea ~imodelarea comportamentului uman. Unul
este eros, "instinctul vietii", care, credea Freud, explica nevoia oamenilor de a stabili legaturi intre ei ~ide a-~i manifesta afectiunea.
Celalalt este thanatos, "instinctul mortii". Freud a considerat acest
impuls baza inc1inatiei noastre agresive. Aceste doua impulsuri se
afla deseori in opozitie, iar drama vietii umane este 0 consecinta a
acestui conflict.

StructiJra personalihltii
In opinia lui F~eud, personalitatea este compusa din trei clemente:
id-ul (sinele), supraeul ~i eui. Cele trei au radacini ~i functii separate, dar interactiunea lor este substanta vietii mentale.

--

112

Id-ul este magazia cu impulsurile noastre biologice universale,


care deseori cer satisfacerea imediata. Id-ul este, in mare masura,
incon~tient ~iopereaza pe baza "principiului placerii": el vrea ceea
ce vreaind vrea. Din perspectiva psihanalitica, sugarul este esentialmente un id; el este un manunchi de nevoi biologice care cer
satisfacere imediata. Aceste nevoi nu sint totdeauna onorate, din
cauza exigentelor existentei sociale ~i a naturii realitatii.
Id-ul este reprezentat in personalitate prin supraeu, care este
similar cu ceea ce numim con~tiinta. Initial, el este format din prescriptiile ~i prohibitiile impuse copilului de parinti. Pe masura ce
copilul cre~te ~iface cuno~tinta cu un cerc din ce in ce mai mare de
influente sociale, contributiile la supraeu se maresc.
Id-ul ~isupraeul se aseamana in multe privinte. Id-ul ~isupraeul
sint exigente, relativ inflexibile ~i, deseori, lipsite de contact cu
realitatea. Deseori, sint in opozitie. Id-ul vrea ceva, iar supraeul 11
constringe din cauza normelor sociale. Sarcina de a media acest
conflict revine celui de-al treilea element al personalitatii, eul.
Eul este acea parte a personalitatii care este in contact cu realitatea. El mediaza intre pretentiile deseori nerealiste ale id-ului ~i
cerintele uneori restrictive ale supraeului; de asemenea, el incearca
sa Ie adapteze pe amindoua la realitatea sociaIa.
In esenta, personalitatea contine in ea (id-ul ~i, respectiv, supraeul) acela~i conflict, discutat mai inainte, care exista intre individ
~i societate ~iintre natura ~i educatie.

Dezvoltarea personalitatii
Personalitatea umana se dezvolta printr-o serie de stadii succesive, universale, cu substrat biologic ~ilegate de virsta, pe care Freud
Ie-a numit "stadiile dezvoltarii psiho-sexuale". Stadiile sint determinate de fixarea ("cathexis") libidoului, care este energia sexuala
derivata din instinctul vietii, pe diferite parti ale corpului. Acest
cathexis sensibilizeaza zona respectiva, rac1nd-o deosebit de placuta
la atingere, stimulare sau manipulare; zona aceea devine, deci,
centrul de interes.
Primul stadiu, care se manifesta in timpul primului an de viata,
estestadiul oral, in care sugarul cauta placere prin activitati orale,
cum este suptul ~i mu~catui.

113

""III

Stadiul al doilea, care se manifesta in timpul celui de-al doilea


an, este stadiul anal. In aceasta perioada, problema principala este
controlul intestinelor ~ial vezicii urinare.
Stadiul falic se intinde de la virsta de trei ani pina la cinci ani ~i
este perioada con~tientizarii sexuale initiale. Aceasta este perioada
conflictului oedipal, numit dupa Oedip, figura legendara care ~i-a
ucis tatal ~i s-a casatorit cu mama sa. In teoria psihanalitica, acest
conflict se refera la tendinta copilului de a forma un ata~ament
afectiv putemic, cu implicatii sexuale, fata de parintele de sex opus
~i de a dezvolta 0 rivalitate ostila fata de parintele de acela~i sex.
Acest conflict este rezolvat prin renuntarea la ata~amentul putemic
al copilului fata de parintele de sex opus ~iidentificarea cu parintele
de acela~i sex. Aceasta renuntare a fost totdeauna mai pronuntata
la baieti dedt la fete, in operele lui Freud. 0 consecinta a acestei
rezolvan este invatarea rolului genului specific, 0 problema discutata
in Cap. 12.
Instadiullatentei, de la aproximativ cinci ani pina la pubertate,
sexualitatea scade in importanta. Concentrarea este pe dezvoltarea
fizica ~ipe deprinderile intelectuale.
Stadiul genitalrezulta dintr-o revenire la viata a energiei s~exuale,
probabil datorita schimbarilor hormonale ale pubertatii. In contrast cu stadiul falic anterior, scena este acum pregatita pentru 0
sexualitate mai matura, implicind imparta~irea placerii sexuale cu
altcineva.
Aceste faze de dezvoltare sint considerate mo~tenire biologica
universala a speciei umane. Totu~i,raspunsulla libidoul care stirne~te pofte este, de asemenea, important pentru dezvoltarea personalitatii. Astfel, pentru Freud, personalitatea depinde de interactiunea
caracteristicilor noastre biologice ~i de experienta sociala, de~i el
nu a pus deosebit de mult accent pe factorii biologiei.
Impletirea na.turii ~ia educatiei este, de asemenea, 0 caracteristica a teoriilor lui Erik Erikson, un psihanalistcare a dezvoltat multe
din ideile originale ale lui Freud. Erikson a incorporat ansamblul
de cuno~tinte sociologice ~iantropologice. El a introdus in stadiile
dezvoltarii psihosexuale ale lui Freud 0 mai mare con~tiinta a contextului social ~i 0 explicare a lui, redefinind procesul ca unul de
dezvoltare psiho sociala. De asemenea, Erikson s-a concentrat
asupra socializarii ca un proces continuu pe parcursul vietii ~i 'a
descris stadii suplimentare ale dezvoltarii adulte.
114

Teoria cognitiva: Jean Piaget


In timp ce Freud s-a concentrat aproape exclusiv pe aspectele
afective ale socializarii, Jean Piaget (1896-1980) ~i-a indreptat
atentia spre zona dezvoltarii cognitive. De~i el ~iFreud s-au deosebit
in privinta aspectelor accentuate, ei au imparta~it punctul de vedere
ca procesul de dezvoltare continua printr-o serie de stadii universale
care i~i au radacinile in biologie ..
La inceput, Piaget a studiat dezvoltarea cognitiva, observindu-~i
cu grija proprii sai copii. El a ajuns la concluzia ca procesul de
dezvoltare se desfii~oara in patru stadii.

Stadiul senzorial-motor
Primul stadiu; stadiul senzorial-motor, se manifesta in primul
an ~ijumatate de viata. Pe parcursul acestei perioade, copiii invata
prin simturi, in special prin contactul fizic cu lumea. Ei imping,
inghiontesc, ating, lovesc cu piciorul ~imu~ca obiecte dinjurullor.
In aceasta perioada, copiii nu pot folosi simboluri sau nu se pot
angaja in gindire superioara. Lumea lor este experienta fizica directa
a mediului inconjurator.

Stadiul preoperational
Cel de-al doilea stadiu, stadiul preoperational dureaza de la
virsta de aproximativ optsprezece luni pina la ~apte ani. Acum
incepe sa se dezvolte, rapid, capacitatea de a folosi simboluri (indeosebi limbajul). Copiii incep sa inteleaga, cel putin intr-un mod
rudimentar, lucruri pe care nu Ie vad sau nu Ie ating. Ei pot, din ce
in ce mai mult, face deosebirea intre realitate ~i fantezie. Totu~i, ei
au 0 perspectiva egocentrica a lumii; Ii se pare greu sa vadii din
perspectiva altuia. A intelege ca un prieten plinge pentru ca copilul
refuza sa-i dea ~ilui 0jucarie este, pur ~isimplu, imposibil; desigur
in prima parte a acestui stadiu.

Stadiul operational concret


Urmatoarea dezvoltare importanta se produce instadiul operational concret, intre virstele de ~apte ~iunsprezece ani: capacitatea
115

de a folosi logica ~i de a aprecia perspective alternative. Logica


permite copiilor sa inteleaga natura cauzei ~i a efectului. Totu~i,
gindirea lor inca tinde sa ramina legata mai degraba de obiecte
concrete, identificabile ~ide evenimente decit de idei abstracte. De
asemenea, ei incep sa inteleaga perspectiva altora ~isa vada posibilitatea existentei punctelor de vedere alternative: acesta este un important pas inainte in dezvoltarea sociala.

Stadiul operational formal


Al patrulea ~iultimul stadiu Piaget I-a numitstadiul operational
formal, care incepe cam la virsta de doisprezece ani. Copiii (pe
scurt trebuie numiti adolescenti) incep sa gindeasca abstract. Nu
numai ell pot concepe posibilitatea puncteIor de vedere alternative,
ci i~ipot realmente imagina care sint acele puncte de vedere. Aceasta
capacitate de a gindi abstract Ie ingaduie sa depa~easca limitarile
timpului ~i spatiului. Ei pot sa vizualizeze cu exactitate un viitor ~i
locuri pe care nu Ie-au vazut.
Piaget a crezut ca virstele exacte la care copiii trec prin aceste
stadii variaza de la copilla copil ~ichiar de la societate la societate.
Totu~i, el a insistat ca succesiunea stadiilor i~i are radacinile in
mo~tenirea noastra biologica ~i este universala ~ineschimbatoare.
CerceUiriulterioare (e.g., Kohlberg, 1969) au folosit 0 metoda "cognitiv-evolutiva", asemanatoare cu a lui Piaget, pentru a studia stadiiIe dezvoltarii morale. Recent, feministele (e.g., Gilligan, 1982) au
criticat aceasta perspectiva, sustinind ca ea pastreaza cu sfintenie
un punct de vedere categoric masculin cu privire la moralitate ~i
dezvoltarea morala (~i, implicit, la dezvoltarea cognitiva).

Interactiunea
simbolica:

George Herbert Mead

SineIe se dezvolta din experienta sociala datorita capacitatii individului de a-~i vedea actiunile din perspectiva altora. Acest lucru
este po sibil datoriUi limbajului (un sistem de simboluri semnificative; vezi Cap. 3), care ne permite sa fim aut obiect, cit ~i subiect in
aceIa~i timp. In timp ce vorbim cu altii, auzim ce zicem, la fel cum
ne aud ei; ~i putem reactiona la acele afirmatii la fel cum reactioneaza altii. In acele situatii, noi sintem atit subiectul (persoana
care "aqioneaza"), cit ~i obiectul actiunii (una dintre persoanele
care "receptioneaza"). In esenta, Mead a sustinut ca noi dezvoWim
un sine prin "luarea rolului celuilalt" ~i prin reflectarea asupra
noastra ca obiecte. Aceasta parere despre sinepune accentul principal pe contextul social in raport cu biologia.
In contrast cu Freud ~i Piaget, Mead nu a vazut acest proces
producindu-se printr-o serie de stadii legate de virsta. Mai degraba,
el a vazut sine1e devenind din ce in ce mai complex ca rezultat al
unui cere, ce se extinde mereu, al experientei sociale. Totu~i, el a
rncut deosebirea intre dezvoltarea care are loc inainte ~i dupa folosirea efectiva a limbajului.

In perioada "preverbala", copiii, a carat interaqiune cu altii


este rudimentara, nu fac distinctie intre ceea ce este sine ~iceea ce
nu este sine. Treptat, prin interactiunea altora, care aplica etichete
copilului ~imediului inconjurator, copiii mici ajung sa faca aceasta
distinctie. Comunicarea, de asemenea, depinde de altii "care inter-

117

116

Dezvoltarea sinelui

Perioada preverbala

Datoriili capacitatii sale de a sintetiza punctele de vedere ale altora ~ide a Ie organiza intr-un cadru teoretic relativ coerent, George
Herbert Mead (1863 -1931) este considerat fondatorul ~colii de
gindire numite interactiunea simbo/idi. Mead a fost un filozof social
care a avut acela~i punct de vedere cu psihologul John B. Watson,

I..

respectiv ca mediul inconjurator este un element hotaritor in actiunea


umana. Initial, Mead ~i-a numit metoda "behaviorism social". Totu~i, spre deosebire de Watson, Mead a acordat 0 pondere considerabija intelegerii proceselor cognitive care duc la comportamentul
vizibiL,
Mead a explorat dezvoltarea ~iorganizarea sinelui. L-a interesat
rolul acestuia in polaritati ca libertate ~icontrol, schimbare ~i stabilitate, creativitate ~i confort. Sinele a devenit trasatura centrala a
modului de abordare simbolic interactionist al socializarii.

~_

~~~

preteaza" (de fapt, atribuie sensuri) actiunile copilului mic ~i Ie


eticheteaza cu ajutorul simbolurilor verbale.

Perioada verbala
Pe masura ce copiii i~i dezvolta capacitatea de a intelege ~i a
folosi comunicarea simbolica (limbajul ~i gesturi1e), ei intra mai
activ in propria lor dezvoltare. In aceasta "perioada verbaHi", facultatile cognitive ale copiilor se dezvolUi din ce in ce mai mult prin
interactiunea sociala.
Joaca Mead a numit prima forma a acestei interactiunijoaca.
Prinjoaca, copiii invata sa ia rolul altuia, de~i intr-un mod relativ
simplu. Ei pot juca rolul unei marne care ofera un biberon unui
bebelu~, apoi trec la rolul bebelu~ului ~iaccepta biberonul. In acest
fel, copiii invata ca exista diferite roluri sociale, fiecare avind 0
perspectiva diferita.
Jocul organizatMead a numit pasul unnator jocul organizat.
In timpul acestui stadiu, copiii dezvolta facultatea de a intelege
legiltura intre roluri multiple ~i de a considera rolurile pe care Ie
joadi drept parte a unui sistem de roluri. Lui Mead i-a placut sa
foloseasca exempluljocului de base-ball, care Ii invata pe copii ca
pozitia pe care 0 au in joc este legati:ide alte pozitii pe teren; ~ipentru
a-~i face datoria in pozitia ce 0 au trebuie sa cunoasca ~i celelalte
pozitii.
In timp ce i~i dezvolta aceasta capacitate, copiii invata sa ia
rolul multor altora ~isa reflecteze la propriile lor actiuni din perspectiva acestui rol. Aceasta perspectiva reflectata a propriului comportament al copiluluijoaca un rol important in dezvoltarea sinelui
social.
Celalalt generalizat Mead a sugerat ca intr-un stadiu ulterior al dezvoltarii, copiii reu~esc sa se priveasca pe ei in~i~inu numai
din pozitia avantajoasa unei alte persoane sau rol, ci, de asemena,
din perspectiva "comunitatii" ca un intreg. Ca 0 consecinta, ei reu~esc sa mteleaga "regulile" care guverneaza actiunile lor ~iactiunile
altor participanti, fie ca ,Jocul" este base-ball, fie ca este viata
insa~i. In cazuljocurilor copiilor, actiunile sint guvernate de reguli
specifice. In jocul vietii, regulile sint ceea ce sociologii numesc
norme ~i valori (vezi Cap. 3).

118

Mead a numit aceasta perspectiva rolul ce/uilalt generalizat.


Acesta ne elibereaza de influenta altora ~i ne determina sa facem
ceea ce vedem noi ca este bine ~icorect, mai degraba dedt ceea ce
crede ya este bine un parinte sau un alt individ. Acest rol ne asigura
o oarecare stabilitate in comportament ~iun control social al comportamentului, deoarece el este ghidat de standardele comunitatii.

Natura sinelui
Cooley (1902) a scris despre "sinele oglinda", conceptia no astra
despre noi in~ine, care i~i are originea in reactia noastra la ceea ce
credem ca sint perceptiile altora despre noi. Aceasm imagine despre
noi in~ine confirma importanta luarii rolului celuilalt in formarea
sinelui social.
Mead se gindea la "sine" ca fiind faze ce se influenteaza reciproc,
numite "mine ~ieu". Mine este faza sociala a sinelui. El este ordinea
sociala care include valori, moravuri ~inorme, ordine ce promoveaza
stabilitatea, previziunea ~i controlul social. Eullucdnd in comun
cu "mine" este faza noua, creatoare, greu previzibila a sinelui. Sinele
este, in esentii, un dialog intre "eu" ~i"mine". "Mine" este un produs
social, pe dnd "eu" are 0 relatie neclara cu experienta sociala.
Sinele, a~adar, este cu adevarat un produs al interactiunii dintre
individul unic ~icontextul social. Fiecare dintre noi percepe ~iinterpreteaza diferit contextul social. De aici, realitatea sociala a unei
persoane nu poate sa fie aceea~i cu realitatea sociala a altei persoane.
"Eu" ~i "mine" explica sinele ca subiect ("eu") ~i ca obiect
("mine"), ~ipentru importanta comuna a libertatii ("eu") ~ia controlului ("mine"), ~i a schimbarii ("eu"), ~i a stabilitatii ("mine").

FACTORII DE SOCIALIZARE
Socializarea este un proces co~plex care presupune multi indivizi, grupuri ~i .institutii sociale. Intr-un fel, aceste elemente pot
fi considerate cai prin care societatea este implicata in socializare:
ele sint, in esenta, facton ai societatii. In unniltoarele pagini yom
discuta dteva dintre personajele principale din aceasta drama continua.

119

Familia
Singurul factor cu adevarat important in socializare este familia.
Familia este prima ~i cea mai continua lume sociaIii pentru sugar
~i copil. In familie se stabilesc primele ~i cele mai durabile relatii
intime. Capacitatea comunicativa, in primul rind prin invatarea
limbii, are loc initial in familie. Tot in familie, sugarul ~i copilul
fac cuno~tinta cu elementele cheie ale culturii.
Familia este, in mare masura, intreaga lume sociaIii a sugarilor
~ia copiilor mici, arena principalii a experientei lor. Deopotriva de
importanta din punct de vedere sociologic, familia asigura identitatea sociaIii initiala a copilului in raport cu rasa, religia, clasa socialii
~i genul. ~ansele generale in viata, sanatatea, longevitatea, gradul
de educatie ~itipul de ocupatie sint putcrnic influentate de familia
in care copilul se na~te. Kohr (1963, 1969, 1976, 1977), printre
altii, a aratat ca interactiunile parinte-copil difera in functie de clasa
sociala, in parte datorita valorilor diferite pe care parintii din clasa
de mijloc ~i din c1asa muncitoare vor sa Ie insufle copiilor lor.

$coala
Aceasta institutie sociala are indatorirea directa de a insufla
individului inforrnatii, deprinderi ~ivalori pe care societatea Ie considera importante pentru viata sociaIii. Nu numai "cititul, scrisul ~i
aritmetica", ci ~i cinstea, respectarea cuvintului ~i punctualitatea
constituie 0 parte a programei de socializare a ~colii. ~coala asigura
un cadru social care este total diferit de cel al familiei.
Relatiile de familie sint intime. Oamenii i~i trateaza membrii
familiei diferit de cum trateaza pe cei care nu sint membri ai familiei. De~i parintii pot fi prieteno~i ~ibuni cu toti copiii, ei trebuie sa
aib~, ~iin general au, sentimente ~i re1atii speciale cu copiii lor.
In ~coa1ii, profesorul trebuie sa trateze toti copiii la fel. Mai
mult, actiunile profesorului sint calauzite mai degrabii de ceea ce
face copilul dedt de cine este copilul. Profesorii nu trebuie sa aibii
"relatii speciale" cu unii elevi. De~i se intirnplii, 0 asemenea atitudine
nu este corecta.
In ~coalii, copiii fac cuno~tinta cu sisteme formale de evaluari:
note ~icaracteriziiri periodice ale elevului trimise parintilor. Aceasta

120

este in contrast total cu lipsa de formalism a practicilor familiale ~i


constituie 0 experienta noua ~i deseori dificila pentru multi copii.
De asemenea, copiii invatii multe deprinderi de interactiune interpersohal~. Ei invata ce inseamna sa imparta cu altii, sa faca un lucru
cu rlndttl, sa se compare cu egalii lor. Pe scurt, aceasta lume socialii
noua pentru copii contribuie substantialIa socializarea lor.

Grupa de virsta
Inainte sa intre la ~coala, cei mai multi copii intra in lumea grupei de virsta. Aceasta arena difera in multe privinte de cea a familiei. Prin definitie, grupa de virsta este compusa din egali in
statut, adica copii de aceea~i vlrsta ~istatut social general. Pe de alta
parte, pozitia social a in familie este automata; in grupa de virsta ea
trebuie, in general, d~tigata. De asemenea, in familie(ca ~iin ~coaIii), socializareaeste, deseori, ginditii ~iplanificata; in grupa de virsta
o buna parte din socializare are loc, se pare, mra un plan gindit.
Grupa de virsta are, impreuna cu ~coala, importanta functie de
a slabi legaturile copilului cu familia, care, initial, sint atotcuprinzatoare. Atit ~coala, dt ~i grupele de virsta asigura modele sup limentare ~i, uneori, alternative pentru comportament, precum ~i
noi norme ~ivalori. Prin urmare, copiii trebuie sa invete ~i cum sa
trateze parerile contradictorii printre cele considerate a fi importante
- cele la care sociologii se refera ca "alte importante".

Mass-media
Factorii de socializare discutati mai sus sint toti implicati in
contactul interactiv ~ipersonal. Aceasta afirmatie nu este adevarata
despre mass-media, din care fac parte diverse moduri de comunicare
destinate publicului larg (e.g., radioul, te1eviziunea, filmele, ziarele,
revistele, caqile ~i,mai ales in zilele noastre, aparatele video, inregistrarile pe banda, casetele ~icornpact-discurile). Mass-media influenteaza socializarea asigurind modele suplimentare ~i alternative de roluri, precum ~i norme sociale ~i valori.
Poate cel mai influent dintre mijloacele mass-media astazi este
televiziunea. 0 opinie despre televiziune este ca ea asigura un ex-

121

celent mijloc de instruire (e.g., "Strada Susanului"), 0 cale pHicuUi


de Uirgirea orizontului copiilor, oferindu-le posibilitatea de a vedea
locuri ~i evenimente pe care s-ar putea sa nu Ie vada direct (e.g.,
"Imparatia salbatica"). Parerea negativa despre televiziune scoate
in evidenta pura fantezie ~i natura exagerat de simplista a multor
programe ~i, indeose bi, prezentarea frecventa a violentei. Doar recent, televiziunea a prezentat 0 imagine mai completa a oamenilor
care formeaza societatea no astra, indeosebi a membrilor grupurilor
"minoritare" ~i s-a indepartat oarecum de portretizarile stereotipe.
Aparatele video ~imuzica joaca un rol din ce in ce mai important in socializarea tinerilor. In prezent, exista 0 mi~care pentru a
marca discurile ~i casetele potential daunatoare sau controversate
(a~a cum sint etichetate filmele) pentru a controla accesul tinerilor
la ele.

Afti factori
Pe linga familie, $coala, grup pre$colar $i mass-media, socializarea se mai realizeaza prin institutii religioase, vecini, organizatii
de recreere, comunitati $ialtele. Toate acestea contribuie 1aformarea
conceptiei des pre lume a persoanei $i}a percePtiile sale a ceea ce
este un comportament dorit $i nedorit. In unele cazuri, influenta lor
poate fi importanta.

SOCIALIZAREA PRIN CURSUL VIETH


,
Cea mai mare parte a discutiei de mai sus se ocupa de socializare
in timpul prunciei $i al copilariei. Totu$i, socializarea este un proces
care dureaza toata viata. De$i nu se termina 0 data cu copilaria,
socializarea dupa acea perioada nu este intru totul aceea$i.

Socializarea continua
/

Socializarea continuase refera la 0 continuare a socializarii care


a inceput in timpul copilariei. Acest tip de socializare construie~te

122

pe invatatura anterioara. Educatia formaHi, de exemplu, este, in


mare masura, 0 chestiune de socializare continua.

'Resocializarea
Din dnd in dnd, trec~m prin resocializare, extirparea ~irestructurarea atitudinilor, valorilor ~i identitatilor fundamentale.
Resocializarea voluntara se poate vedea in cazuri de convertire
religioasa sau in cele in care indivizii se supun in mod voluntar la
psihoterapie. in ambele cazuri, scopul persoanei este sa-~i inlocuiasca identitatea prezenta in una noua $i, dteodatii, sa-$i schimbe
valorile existente $i modurile de comportament.
Resocializarea poate sa se produca $i pe 0 baza involuntara,
cum se intimpla dnd autori!atile baga oameni in inchisoare sau in
spitale pentru boli mintale. In cazuri de resocializare involuntara,
ceea ce deseori se cere este ceea ce Goffman (1961) riume$te 0
"institutie totala". Acest cadru da persoanei posibilitatea de a 0
rupe brusc cu trecutul $i of era factorilor de resocializare control
considerabil asupra activitatilor de zi cu zi sau chiar minut de minut
al persoanei.

Nevoia de socializare dupa copilarie


,.

Pe masura ce ne maturizam, obHnem diferite statute ~ijucam


noi roluri (Brim $i Wheeler, 1966). Intrucit aceste statute ne erau
inaccesibile mai devreme (e.g., statute profesionale, statute maritaIe), nu reu~eam sa invatam cerintele noilor roluri. Experientele suplimentare de socializare, cum sint pregatirea profesionala formala
sau calificarea la 10cu1de munca, umplu golul.
Chiar cu privire la rolOOlemarital $iparintesc, pregatirea initiala
este, deseori, insuficienta $i este necesara socia1izarea continlia.
Socializarea dupa copilarie este citeodatii necesara, cind 0 schimbare sociala rapida modifica norme1e. De pilda, rolul asociat cu
statutul pe care 11denumim "femeie" a suferit 0 schimbare importanta in generatia trecuta. ConcePtiile despre comportamentul potrivit
rolului genului, invatate in copilarie, acum douazeci de ani, nu mai
si!lt la fel de utile astazi. Pentru femeia modema sint necesare norme,

123

valori ~icomportamente noi. Aceasta se realizeaza prin continuarea


socializarii.
In final, mult din ceea ce invaplm in copilarie consta din norme
generale ~i abstracte ~i din valori, care deseori trebuie modificate
dnd, mai tirziu, sint puse in practica. De pilda, noi invatam copiii
sa fie cinstiti. Mai tlrziu, ei trebuie sa invete sa-~itempereze cinstea,
in anumite ocazii, cu tact.

Schimbari in continutul socializarii


Ceea ce invatam in timpul copilariei deseori difera de ceea ce
invatam dupa copilarie. In timpul copiIariei avem tendinta sa invatam norme generale ~ivalori. Dupa copiIarie, accentul este mai
mare pe comportamentul clar ~i observabil. Persoana ~tie ce sa
faca, iar atentia este acum concentrata asupra modului in care
trebuie facut ceea ce se face. Deseori, oamenii trebuie sa sintetizeze
diferite elemente dintr-o anumita invatatura dobindita in ~coala ~i
profesiuni, pentru a dezvolta comportamente care Ie vor indeplini
scopurile.
Idealismul este deseori asociat cu tinerii; realismul, cu adultii.
De~i idealismul nu trebuie sa dispara cu virsta, cl deseori trebuie
sa se confruntli.cu realitatea. Unul dintre aspectele dificile ale socializarii in viata de mai tirziu consta in modul de conlucrare cu lumea
intr-o maniera realista, fara sa-!i abandonezi idealurile. Noi transformam intrebarea din "De ce este facuta aceasta?" in "Care este
metoda cea mai buna de a face aceasta?" De pilda, multi din
mi~carea ecologista din timpul ultimelor doua decenii au invatat
cum sa impace viziunea idealista cu realitatile socia1e ~ieconomice.
Socializarea dupa copilarie necesita 0 schimbare de la dependen!a
la autonomie ~i apoi la influenta asupra altora (Goodman, 1985:
82-83). Dar inainte sa realizam aceste tranzitii importante trebuie
sa invatam deprinderile necesare.

SOCIALIZAREA ~I LIBERTATEA
Natura socializani ridica intrebarea daca socializarea incununata
de succes reduce libertateaindividuala. Wrong (1961) sustine ca

124

socializarea nu este niciodata completa. Inspirindu-se din opera lui


Freud, Wrong subliniaza ca fiintele omene~ti sint "sociale tara sa
fie complet socializate".
Mead a adoptat un punct de vedere echilibrat, ca oamenii renunpl
la 0 oarecare libertate in cursul existentei sociale, dar, in schimb,
d~tiga avantajul relatiilor sociale. In interiorul "smlui", "eu" ~i
"mine" reprezinta un echilibru intre nevoile societatii ~i nevoile
individului. Perspectiva simbolic-interactionista este ca "eu" ~i
"mine" nu sint inerent in conflict, nici individul cu societatea. (Perspectiva psihanalitica este ca "id"-ul ~i"supraeul" sfntin conflict.)
"Eu" ~i "mine" functioneaza in comun ca "eu"; individul ~i
societatea sint doua fatete ale aceleia~i monede. De~i conflictul
poate avea loc mtre cele doua elemente, ele nu sint inerent in opozitie.
Una nu reduce, automat ~i complet, libertatea celeilalte.
Deseori, oamenii reu~esc sa selecteze ~isa-~i recombine diverse
experiente de socializare in moduri individuale. Dar exista un proces
atotcuprinzator de socializare care sa inabu~e complet libertatea
individului. Oamenii sint liberi sa aleaga ~i sa ac!ioneze pe baza
alegerii. De fapt, sistemul nostru legal se bazeaza pe premisa ca
oamenii au indatoriri individuale ~ilibertate individuala de a alege.
In masura in care intelegem procesul socializarii, reu~im sa exercitam un control substantial asupra vietii noastre.
Procesul socializarii a fost centrul acestui capitol. -A fost explorata mai intli disputa de veacuri daca natura sau educatia este mai
importanta in dezvoltarea umana, ~i s-au subliniat contributiile
ambelor teorii. Au fost apoi rezumate dteva dintre efectele devastato are ale izolarii sociale asupra dezvoltarii umane.
Au fost examinate diferitele perspective teoretice care au
fost folosite pentru studierea socializarii. Sa rezumam: psihanaliza vede dezvoltarea umana cape 0 serie de stadii, determinate
genetic, de psihosexualitate, ~i postuleaza ca personalitatea
este formata din" id" (impulsurile biologice), "eu" (realitatea)
~i din "supraeu" (con~tiin!a). De asemenea, a fost explorata
teoria lui Jean Piaget despre stadiile biologice ale dezvoltarii
cognitive. Au fost notate contribufiile lui George Herbert Mead,
la dezvoltarea interacfiunii simbolice, indeosebi ideile sale
despre dezvoltarea sinelui printr-o serie de stadii sociale.
125