Afacerea Bastroe, strategia lui Putin

Mircea Dogaru
In veacul X, din Gardarike" teritoriile slave colonizate si
dominate de vikingii rasariteni numiti varegi, "Urus" sau "Rus", s-a
nascut, in jurul Kievului (Koenugard), RUSIA, ca stat slav al "rusilor",
numiti ulterior, potrivit impartirii regionale medievale, velico-rusi ("rusi
vechi"), "malo-rusi ("rusi mici") sau "russini" si bielo-rusi ("rusi albi").
O Rusie desfiintata de luptele intestine si de invazia tatara la inceputul
veacului XIII, care avea sa renasca prin Moscova doua secole mai
tarziu, transformandu-se in Imperiu in veacul XVIII!
Devenita sovietica in 1917, Rusia, pentru a avea trei voturi in
societatea Natiunilor si a contracara actiunea dezintegratoare,
propagandistica, vizand spargerea unitatii poporului rus, desfasurata in
regiunile ocupate de ei, de austriecii germani, in randul malo-rusilor
(botezati "ucrainti" sau "ucraineni" in 1894), cu centrul de iradiere
Lvov, a inventat pe langa Republica Sovietica Bielorusa si o "Republica
Sovietica Ucraineana", la 11 decembrie 1917.
Acesteia i-a incredintat direct sau prin intermediul "Republicii
Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti", cu capitala la Balta,
teritoriile romanesti dintre cursurile mijlocii si inferioare ale Nistrului si
Niprului, cu misiunea de a continua, din 1924, deznationalizarea
romanilor prin "ucrainizare" sau "moldovenizare" (crearea "natiunii
culturale" moldovenesti).
Bastroe, paravanul Moscovei
Astazi, la capatul unui lung proces de prefacere "democratica" prin
intermediul "revolutiilor" si al infuziei de capital si tehnologie
occidentale, Rusia Imperiala dispune de doua duzini de voturi la ONU
din partea statelor "independente", dar cu armata, politie,
functionarime si o treime din populatie rusesti de implant, grupate in
CSI.
In cadrul acestora, "Ucraina" are o pozitie "privilegiata" data fiind tripla
sa misiune: 1) de avanpost, intarit nuclear, al Imperiului in Europa; 2)
de "hartie de prins muste" pentru mankurtii Occidentului care,
vanandu-i resursele naturale si forta de munca ieftina, uitand ca Rusia
s-a nascut la Kiev, ii pregatesc gratis specialistii (inclusiv militari) si
investesc masiv pe teritoriul sau, sperand ca o vor atrage in UE
(Germania si satelitii sai, Austria, Ungaria, Croatia, Slovenia) sau NATO
(SUA si Canada); 3) de "sperietoare" pentru esticii din fostul lagar
socialist, adusi in situatia de a reactiona potrivit dictonului "boierii sunt
rai, tarul e bun!", aruncandu-se, in fata "agresivitatii" si "intolerantei"

Kievului, in bratele Moscovei.

"Afacerea Bastroe" tine de aceasta ultima misiune a "Ucrainei", de
"acoperire" a strategiei pe termen lung a "tarului Putin". Strategie care
prevede, la capatul procesului de restructurare si relansare economica
si politico-militara a Rusiei Imperiale, reunificarea statala rusa in jurul
unei capitale mai apropiate de "Europa", eventual revenirea la prima
Capitala, Kievul.
Un proces deja declansat prin realizarea "Uniunii Rusia-Belarus" la care
va adera, la momentul potrivit, Ucraina. Semnalul, nebagat in seama in
Occident, a fost dat deja de "tarul Putin" prin unificarea, in chiar zilele
in care am incredintat hartiei aceste randuri, a bisericilor ruse de la
Moscova, Kiev si Minsk sub lozinca refacerii unitatii ortodoxiei.
Romania, punte de legatura
Condamnata de singurul presedinte american care a vazut, pe post de
"stele verzi", "curcubeul", sa fie "puntea de legatura" intre SUA si
Rusia, Romania va dansa asa cum va dicta "buna" si "democratica"
Moscova si va aproba dezinteresatul Washington, inclusiv in scandalul
cu "raul" Kiev, care ne scurma pamantul cu bani germani, in interes
imperial rusesc!
Si aceasta deoarece, in aceste noi "clipe intr-adevar grele" (Carol al IIlea) pentru Tara, Romania are o "clasa politica" si o "diplomatie" de tot
hazul, pline de "specialisti" in "H2O2" si in "strangerea legaturilor cu
romanii si ceilalti ROMANICI (care or fi aia Dumnezeu stie, bulgarii,
albanezii, grecii, sarbii n.n.) din Balcani", care ne duc cu gandul la
acel ceva ascuns, dupa parerea lui Napoleon, in "ciorapul de piele" al
lui Talleyrand.
Desi afacerea a fost perfecta si supervizata de Putin inca din luna
ianuarie 2004, prin intermedierea unei firme englezesti care ia 1% din
valoare, "diplomatii" nostri vor aminti in curand, cu surle si trambite, ca
rusii ne inapoiaza "Tezaurul" sau, mai probabil, "scheletul" lui, asa cum
au facut cu "Closca cu puii de aur", jumulita de "pene" (pietrele
pretioase care umpleau golurile dantelei de aur a vaselor). Uitand ca
singura data in istorie cand au acceptat sa ne inapoieze ce ne-au furat,
rusii au facut-o conditionat: in anii 1919-1922, inghesuiti de razboiul
civil, ne-au declarat ca recunosc Unirea de la 27 martie/9 aprilie 1918 a
"Basarabiei" cu Tara daca renuntam la Tezaurul incredintat spre
pastrare.
Sau ne dau tezaurul daca renuntam la unirea cu "Basarabia"! Ca ne-au
promis tezaurul in clipa in care Romania va deveni "stat socialist" si nu

s-au tinut de cuvant, ca, pana la urma, dupa 1940 au hotarat sa

pastreze si tezaurul, si "Basarabia", are mai putina importanta.
Semnificativ ramane faptul ca in mintea rusului de rand s-a inradacinat
ideea "TEZAURUL SAU BASARABIA".
Sacrificii istorice prin Tratat
Prin urmare, repatrierea tezaurului inseamna pentru noi acceptarea
santajului si renuntarea definitiva la teritoriile romanesti rapite in 1940
si la romanii in curs de "moldovenizare" care traiesc in "Ucraina" si in
fictiunea statala pe care am facut greseala de neiertat de a o
recunoaste in 1991, numita "Republica Moldova".
Cu atat mai mult, cu cat fostul nostru presedinte, Emil Constantinescu
(1996-2000), s-a trezit vorbind in 1997 la Davos despre "sacrificii
istorice", declarand postului de radio "ucrainean" "Nova Mova":
"Suntem dispusi sa recunoastem granitele actuale" si ca "Insula
Serpilor este teritoriu ucrainean". "Recunoasterea" s-a facut prin
parafarea la Kiev, la 3 mai 1997, de catre Ghennadi Udovenko si
"specialistul" in atomii de oxigen din molecula apei, Adrian Severin, si
semnarea de catre domnia-sa si Leonid Kucima, la 2 iunie 1997, la
Neptun, a Tratatului de baza dintre Romania si "Ucraina".
Iar daca am renuntat la "romanii de langa noi", cu atat mai mult am
renuntat la fratii nostri pierduti in imensitatea rusa, sfidand normele
impuse de Consiliul Europei privind prezervarea minoritatilor si a
limbilor vorbite pe continent.
Ce ne ramane de facut? Sa evaluam in "suflete" sacrificiul
constantinesco-severinean, ca sa vedem daca ne facem vinovati de
"crima" sau, in inconstienta noastra, de "genocid cultural" pe seama
fratilor nostri romani "sacrificati"! Pentru ca urmare a rapturilor
teritoriale, deportarilor sau emigrarilor impuse, neluan-du-i in calcul pe
indraznetii care se declarasera romani, statistica oficiala sovietica din
1989 ridica la 3.352.352 numarul "moldovenilor" traitori in URSS!
Romanii sacrificiilor istorice
Ascunzand existenta declaratilor ROMNI la "si altii", recensamantul
sovietic din 1989 preciza, in ceea ce-i privea pe ROMNII DECLARATI
"MOLDOVENI", ca, din cele 3.352.352 de suflete a caror existenta era
oficial recunoscuta, 2.794.749 traiau in RSS Moldoveneasca, 324.525 in
RSS Ucraineana, 172.671 in RSFSR, 33.098 in RSS Kazaha, 5.595 in
RSS Uzbeca, 4.964 in RSS Bielorusa, 3.223 in RSS Lituaniana, 2.842 in
RSS Gruzina, 2.466 in RSS Turkmena, 1.915 in RSS Azerbaidjan, 1.875
in RSS Kircheza, 1.450 in RSS Letona, 1.215 in RSS Letona, 879 in RSS

Tadjica, 525 in RSS Armeneasca.

Nu stim in ce masura in aceste statistici au fost prinsi romanii traitori in
regiunile Kirovograd (6.6.14), Vorosilovgrad (4.708), Donetk (11.760),
Rostov (5.330), Republica Autonoma Komi (3.762) si urmasii lor. Sau
cei peste 30.000 de romani care traiesc pe valea raului Usuuri, in sate
compacte (Teiul, Zambreni, Bogatarca, Kisinovka, Balcinesti, Dunaj,
Basarabia Noua, Loganesti, Timofeievka, Alexeievca) la nord de
Vladivostok, aprovizionand acest oras cu branza ("moldovanskij sir").
Nu stim cati mai sunt romanii din satele de pescari de pe Amur (Inul,
Aur, Dunarea) langa Habarovskul generalului secesionist Igor Smirnov
sau in satul Alexandreni de pe Selendza (afluent al Amurului) si nici
cati au mai ramas din cei peste 20.000 romani stabiliti ca tarani sau
pescari in Manciuria, in regiunea Primorsk, pentru ca multi au evadat,
periodic, pe mare, cerand azil politic Japoniei si stabilindu-se in Insula
Hokkaido. Stim insa cati romani sunt oficial inregistrati in "Ucraina" si
banuim cati traiesc in realitate, supusi deznationalizarii in regiunile si
raioanele acestui temporar vecin al nostru.
"Repatrierea tezaurului inseamna pentru noi acceptarea santajului si
renuntarea definitiva la teritoriile romanesti rapite in 1940 si la romanii
in curs de moldovenizare care traiesc in Ucraina si in fictiunea
statala pe care am facut greseala de neiertat de a o recunoaste in
1991, numita Republica Moldova."
Ucraina, romanii si moldovenii
Luand in serios misiunea incredintata de Politburo al Partidului bolsevic
de la Moscova, de slavizare (rusificare) rapida a romanilor, prin etapa
tranzitorie de "moldovenizare", "Ucraina" declara din 1924 existenta
pe teritoriul sau a doua categorii de romani: primii, pastrand intreaga
cerbicia neamului se recunosc ROMNI, ceilalti, bolsevizatii,
colaborationistii sau cei proveniti din stimulatele casatorii mixte, se
recomanda "moldoveni". Mai exista o categorie aparte, circa 4.500 de
suflete, traind ca in Evul Mediu timpuriu in creierii Carpatilor
impaduriti, in satele Mirke (Mircea, 1.500 persoane) si Poroskovo
(3.000), in raioanele Velyky Berezin si Perecin, la 35 km N si, respectiv,
45 km N-E de Ujgorod, descoperiti intamplator in 1999, carora
"ucraintii" le zic "voloki" sau "loscarini", care stiu ca vorbesc
"rumaneste", dar au uitat cum ii cheama. Si care, in contact prin 1980
cu prima "cutie care vorbeste" adusa de un soldat, fiu al satului
"Poroscova", din Afganistan, adica un radio cu tranzistori, invartind
butoanele au constatat ca sunt unii care vorbesc asa ca ei.
Drept care au plans de bucurie, si-au cantat "horele" lor ("Toata lumea

are neamu/Numa io pe nime namu/Toata lumea are tara/Numa Noi

ca canii-afara" etc.) si au decretat intr-un glas ca ei fac parte din
poporul care se cheama... "Radio Bucuresti"! Iar noi stim de-atatia ani
despre existenta, nu in Matto-Grosso, ci in centrul geografic al Europei,
a acestor romani pierduti in mileniul I, fara electricitate, fara biserica,
fara scoala si nu atragem atentia lumii civilizate asupra genocidului
cultural la care sunt supusi de catre urmasii furilor de pamant
romanesc!
La o suprafata de 603.700 km2 (mixtura de pamanturi rusesti,
poloneze, lituaniene, romanesti si tatarasti), "Ucraina" declara, la
recensamantul din 1989, o populatie de 51.452.000 locuitori, din care
"ucraineni" 37.419.000 si rusi 11.356.000, romanii inscriindu-se cu
460.000 (135.000 romani si 325.000 "moldoveni").
Epurare etnica sistematica
In 2001, in urma "repatrierilor" si a emigrarilor in Occident, declara
48.240.902 locuitori din care 37.541.693 "ucraineni", desi vorbitori de
limba "ucraineana" erau doar 31.970.728, inclusiv 9.367 de declarati
"romani" si 27.775 de "moldoveni". In randul celor peste 100 de etnii
atestate, rusii numarau in 2001 8.334.000 de suflete, bielorusii
275.800, bulgarii 204.600, ungurii 156.600, polonezii 144.100,
evreii 103.600, armenii 99.900, grecii 91.500, tiganii 47.600,
azerii 45.200, gruzinii 34.200, germanii 33.300, gagauzii 31.900
etc. Doua etnii beneficiau de un tratament aparte, dispunand de cate
doua categorii fiecare: tatarii, indicati cu 248.200 suflete in Crimeea si
73.300 in rest (total 321.500), si romanii, care totalizau 409.600 de
suflete: 151.000 ca romani si 258.600 ca "moldoveni".
O scadere de la 460.000 la 409.600 in 12 ani, in conditiile in care s-au
"repatriat" zeci de mii de romani deportati, era mai mult decat
dubioasa, astfel incat, in diferitele regiuni ale "Ucrainei" au inceput sa
apara intrebari. Comentand cifra de 32.100 romani rezultata pentru
regiunea Transcarpatia, spre exemplu, publicistul Ion Huzau se intreba
in numarul din 1 februarie 2003 al publicatiei oficiale "republicane" de
limba romana "Concordia": "Unde sunt romanii din Grusevo-Peri,
Teaciv, Bedeu, Ujgorod, Beregovo? Sunt multe semne de intrebare
referitor la numarul romanilor din raionul Rahiv doar 10,5 mii de
persoane.
Or, conform datelor noastre neoficiale, acest numar este inregistrat
numai in Apsa de Mijloc si Biserica Alba. Unde sunt cei din VoditaPlaiut, Apsa-de-Sus, Velichii Bycikiu etc.?"
Democratia postbolsevica

Pe urmele "romanilor disparuti" a pornit, apeland la sprijinul tuturor

organizatiilor cultural-artistice romanesti, singurul deputat pe care l-au
avut romanii (1994-2002) in Rada Suprema de la Kiev, ales normal, in
baza legii, de catre obste, bataiosul lider Ion Popescu.
Un drum anevoios, pe care pasea cu discretie, din 1990, profesorul
Gheorghe Gorda, din Regiunea Cernauti, disident cu domiciliul "fortat"
in Voloca, cel care, vizitand ca turist toate localitatile romanesti din
Ucraina, inainte de 1940, si-a publicat rezultatul cercetarii in lucrarea
"Oul pascal sau Mahna lui Mahna" (Timisoara, 1999), o oda inchinata
ultimului cazac roman care a infruntat "ciuma rosie" in Razboiul civil
Nestor Mahno (Mahna).
Concluziile deputatului Ion Popescu au fost uluitoare. Cifra reala a
romanilor, cu tot cu "moldoveni", era in 2001 de 508.700, "ucrainenii"
ascunzand circa 100.000 deoarece, traind in zone compacte,
depaseau, local, procentul de 20% cerut de punctul 8 al Cartii
europene a limbilor minoritare sau regionale, fapt ce ar fi atras niste
drepturi impuse de bilingvismul zonal.
Si aceasta in conditiile in care Romania a impus inscriptionarea bilingva
in localitati in care minoritarii sunt sub 1% (ex. Sibiu), iar celor 61.000
de "ucraineni" declarati pe teritoriul sau le-a oferit, prin "discriminare
pozitiva", reprezentare in Parlament si, numai in 2003, prin organizatia
lor ("Uniunea Ucrainenilor"), un ajutor de 17 miliarde lei.
Sa mergem insa pe urmele romanilor rasariteni, bastinasi in "Ucraina",
de la vest de Carpati, botezati astazi "ucraineni", spre Nistru si dincolo
de Nistru, coborand pe Bug si Nipru spre "Marea cea Mare" a batranilor
nostri domni si sa vedem cat de "impliniti" sunt sub noua "democratie"
de ocupatie, postbolsevica.