Sunteți pe pagina 1din 14

1.

Moneda: concept, esen, circuite i fluxuri


Moneda este contituita din ansamblul mijloacelor de plata direct utilizabile pt a efectua platile pe pietele de bunuri si servicii adica
ansamblul de active acceptate pretudindeni de catre toti si totdeauna pt a regla datoriile generale prin schimburi de
marfuri.mjoiiippiollopuyo79yo7yoy9u899y
Moneda este angajata in diferite circuite insotind schimbul de bunuri si servicii si realizeaza tranzactii. In cadrul acestor circuite avind loc
crearea si distrugerea monedei.
In acest sens se pot delimita 4 circuite ale monedei:
1. Circuitul marfar asociat actelor de vinzare-cumparare.
2. Circuitul finantarii functia dintre economisire si investire prin transferal de lichiditati.
3. Circuitul public decontarea incasarilor si platilor care se manifesta in sectorul public.
4. Circuitul international al monedei prelungirea celor 3 circuite monetare interne ale economiei, care reglementeaza fluxurile
monetare internationale.
Circuitele monetare in ansamblu creeaza o retea complexa de fluxuri monetare si financiare realizate de o diversitate de subiecti
economici, grupati astfel:
-populatia (persoanele fizice);
-firme non-financiare (administratia publica);
-institutii si piete financiare (bancare, de capital, de asigurari).
2.

Apariia i evoluia monedei. Formele istorice ale monedei


Abordarea monedei in evolutia sa istorica repr o metamorfoza a acesteia de la moneda
metalica pina la cartile de credit, la moneda electronica. Odata cu specializarea pe genuri de activitati a indivizilor, a aparut necesitatea
shimbului de marfuri pentru satisfacerea deplina a necesitatilor, astfel a aparut trocul. Banii au aparut odata cu trocul ca un derivat al
acestui schimb. In calitate de categorie istorica si economica, banii repr o marfa deosebita, intermediar, semn de valoare.
Notiunile monedei cele mai frecvent utilizate:
1. Banii repr o marfa deosebita care indeplineste functia de echivalent general;
2. Banii sunt un mijloc de shimb care favorizeaza prod de preturi si este acceptat de toti in spatiul dat de efectuare a platilor.
Pe parcursul evolutiei lor, banii au avut diverse echivalente sau au fost reprezentati de marfuri specifice.
Cea dintii marfa intermediar in multe din primele state au fost vitele. La fel mai apoi au devenit blanurile, cerealele, sarea si alte
bogatii naturale.
Pe masura aprofundarii diviziunii sociale si perfectionarii relatiilor marfa-bani, intreaga diversitate a tipurilor monetare a fost redusa
la banii de metal. Lingourile de metal aveau o anumita greutate , deaceea denumirile lor indicau o masa concreta de metal: - funt, marca
funt, grivna de argint funt, grivna taiata in doua rubla. Masa unui Penni englezesc echivala cu 32 boabe de griu.
Incepind cu sec XIII, functia de bani o indeplineau in egala masura atit aurul cit si argintul. Aprecierea banilor s-a schimbat de la
cantitativ la valoric. Anume valoarea stabila a aurului a facut ca acesta sa devina o unitate de masura pt calc valorii tuturor celorlalte marfuri.
Dar, in ani 70 ai sec XX s-a produs fenomenul demonetizarii aurului acest model si-a pierdut fn monetare.
3.

Clasificarea semnelor monetare


Semnele monetare, la etapa actuala sunt banii conventionali (bani de hirtie si de credit).
Banii de hirtie semne monetare sau bani cu valoare deplina care au aparut ca urmare a circulatiei banilor metalici si participa la circulatia
monetara in calitate de inlocuitor al monedelor de argint sau aur.
Banii de credit inlocuirea banilor metalici cu mijloace de credit pentru asigurarea circulatiei.
Banii de credit au forme modificate, rezultate posedarii capitalului de productie:
-Cambia- titlu de creanta a carei baza o const creditul comercial.
a) Cambia simpla- titlu de creanta prin care emitentul se obliga sa plateasca inainte de scadenta detinatorului cambiei o anumita suma de
bani;
b) Cambia transferabila (trata)- dispozitie inscrisa detinatorului, data platitorului ca acesta sa plateasca suma de bani indicata in cambie unei
terte persoane catre care a fost transferata cambia (detinatorului).
c) Cambii comerciale- bazate pe tranzactii comerciale. Sunt acceptate de banci in calitate de gaj sau se iau in calcul la garantarea
imprumuturilor acordate.
d) Cambii financiare- emise de catre banci. Ex. obligatiile de tezaur.
-Bancnota (biletul de banca)- titlu de creanta al bancii. Bancnota se bucura de circulatie universala fiind lansata de BC de emisiuni a
carei solvabilitate nu poate fi pusa la indoiala.
Caile de emitere a bancnotelor:
1. Creditarea bancara;
2. Creditarea Guvernului;
3. Sporirea rezervelor de valuta (de aur).
-Cecul- un document, dupa o anumita forma si contine dispozitia neconditionata a emitatorului cecului catre institutia de credit pt ca
aceasta sa-i plateasca detinatorului cecului suma indicata.

-Banii electronici- bani depusi in conturile incluse in memoria computerilor bancilor si pot fi gestionati cu ajutorul unui dispozitiv
electronic special. Cardul bancar este un mijloc modern de decontari care vine in locul banilor chesh si cecurilor si din care posesorul
poate lua de la banca imprumuturi de termen scurt.
4.

Funciile monedei
Esenta banilor se manifesta prin functiile a caror proprietate principala este stabilitatea. Functiile monedei sunt:
I.
Moneda intermediar al schimburilor
In sfera schimbului de marfuri (M-B-M), banii ca mijloc de circulatie asigura executarea platilor pt procurarea mat prime si
materialelor si achitarea cu producatorii de marfuri pt prod finita.
II.
Moneda masura a valorii
Marimea valorii marfurilor este determinata in urma raportarii acestora la un anumit numar de bani. Valoarea marfii este repr de pret,
care depinde de cons de munca, chelt de mat prime, raportul cerere/oferta. In procesul de productie are loc formarea pretului, pe cind in
sfera schimbului are loc recunoasterea publica a lui.
III.
a) Moneda instrument de rezerva a valorii
Banii sunt intruchiparea generala a avutiei publice si repr o forma comoda de pastrare a bogatiilor oamenilor cu toate ca stapinirea lor
cu rare exceptii nu este aducatoare de venituri banesti care ar putea fi obtinuta daca banii ar fi pusi la pastrare in hirtii de valoare sub
forma de bunuri imobiliare. Economisirea este un consum aminat care se bazeaza pe increderea ca valoarea bunurilor de consum la care
se renunta ar putea fo regasita in viitor in moment in care se va decide utiliz sumei de bani economisite.
b) Moneda mijloc de plata
Cind moneda este utilizata fie ca intermediar al schimbului, unitate a valorii sau instrument de rezerva ea poseda o calitate
constanta anume aceea de a fi imediat convertibila intr-un bun sau serviciu oarecare. Moneda ofera celuia care o poseda o mare
posibilitate de a alege. Aceasta putere a alegerii este numita lichididate.
5. Sistemul monetar naional: concept, elemente, evoluii
Sistemul monetar se defineste ca un complex de institutii si modalitati care permit regl circulatiei monetare dintr-o tara prin intermediul
unui ansamblu de norme juridice, cit si ca totalitatea instrumentelor si tehnicilor de plata. SM este folosit intr-o tara pt a alimenta
populatia si subiectii economici cu moneda si pt a contura schimbul propriei monede cu cele straine. In evolutia sa, SMN a avut urm
componente reprezentative:
1. Unitatea monetara un atribut al institutiilor monetare realizindu-se in functie de etalonul adoptat ca baza a SM si implica urm
elemente:
a) Valoarea paritara cant de metal pretios a statului care serveste la stabilirea paritatii si deci indepl fn de etalon monetar.
b) Paritatea monetara raportul valoric intre 2 unitati monetare, luindu-se in consideratie valorile lor paritare. Se manifesta sub 2
forme: paritate-aur si paritate valutara.
c) Cursul de schimb pretul unei monede in alta moneda.
2. Etalonul monetar puterea de cumparare a monedei. Pc=Q/P.
3. Modul de batere si circulatia monedei SM clasice prevedeau baterea libera a monedelor de aur si argint. Orice persoana care
detinea lingouri de aur sau argint aveau dreptul de a solicita suveranului statului preschimbarea lor in monede, platind in acest scop
taxa de senioraj.
4. Modul de emisiune si punere in circulatie a banilor de hirtie emisiunea si circulatia banilor de hirtie sunt o componenta a
sistemelor monetare contemporane care a scos in evidenta faptul ca circulatia monetara poate fi deservita cu succes si de monede
fara valoare deplina in cond in care se mentin anumite proportii intre volumul emisiunii si necesitatile obiective ale economiei.
Aceasta insa a fost urmata de aparitia inflatiei.
6.

Sistemul monetar internaional


SMI poate fi definit ca ansamblul principiilor, normelor, mecanismelor si institutiilor care permit persoanelor fiz sau jur din tari
diferite sa efectueze reglementarea creantelor reciproce si sa realizeze cooperarea in domeniul monetar.
Actual, cel de-al 4-lea sistem valutar mondial a capatat denumirea de Sistem Jamaikan fiindca a fost legalizat in 1976 prin acordul
statelor membre ale FMI la Jamaika.
Desi fusese eliminat pe cale legala din sist valutar mondial, aurul continua sa indeplineasca functia de bani universali ca mijloc
international de rezerva de bani universali ca mijloc international de rezerva.
Conform acordului cu privire la UE, semnat in Febr 1992 la Maastrit (Olanda), ia fiinta o Uniune Valutara bazata pe introducerea in
locul monedelor nationale a unei singure unitati monetare Euro, care in prezent a reusit sa inlocuiasca deja celelalte semne banesti
devenind moneda unica a tarilor UE.
7.

Circulaia monetar
Fenomenele monetare au doua functii econ interdependente:
-Crearea banilor;
-Redistribuirea acestora.
Relatiile financiare desemneaza o componenta specifica a relatiilor dintre subiectii economici prin care se modifica averea pe cae
acestia o detin sub forma de bani sau creante.
Componenta a rel fin sunt tranzactiile financiare care const operatiunile de creare a intrumentelor fin precum si de transfer a
acestora de la un subiect econ la altul.

Este necesar ca o cantitate de moneda sa ramina permanent in miscare. Pe masura ce are loc schimbul de marfuri o parte imporanta
din moneda va reveni in depozitele inst bancare. Strict monetar in circulatie va trebui sa ramina constant o anumita cant de bani care sa
permita realizarea marfurilor si serv pe o anumita perioada de timp.
Circulatia monetara se defineste ca fiind un ansamblu coerent de fluxuri si circuite prin intermedil carora se desfasoara miscarea
banilor in procesul realizarii marfurilor si serviciilor, miscare dependenta relativ de circulatia marfurilor, desfasurindu-se conform unor
regularitati specifice economiei de piata.
8.

Echilibrul monetar
Starea de ech econ repr o corelatie de variabile independente care insa se modifica una pe alta. Ech econ are loc in cond econ
monetare, financiare, valutare si sociale specifice fiecarei economii si fazelor de evolutie a acestora.
La ech monetar se refera si ech financiar, care ia in consideratie numai relatiile de natura financiara. Ech fin exista doar cind cererea
si oferta de instrumente financiare manifestate pe o anumita piata sunt egale.
Existenta ech monetar nu inseamna intotdeauna ech economic, aceasta depinzind de numerosi alti factori.
Asigurarea ech monetar presupune realizarea conditiilor:
a)existenta unui raport in sfera numerarului si sfera monedei;
b)proportia intre capitalul ag econ: CP si CA;
c)emisia monetara realizata de BNM trebuie sa existe intre circuitul valorilor reale si cel al valorilor monetare;
d)modul cum se formeaza si se repartizeaza ven si ch bug de stat si a bug locale;
e)asigurarea celorlalte forme de ech financiar, bugetar, valutar, de interactiunea dintre ele si de influentele pe care le exercita in
mod reciproc.
Un element fundamental al asig ech mon dinamic il const politica monetara, care are ca obiectiv prioritar mentinerea stabilitatii
preturilor, stapinirea inflatiei.
9.

Inflaia conceptul esena i tipuri. Rata inflaiei


Devalorizarea banilor de hirtie datorata unei emisii banesti excesive poarta denumirea de inflatie.
Inflatia este cresterea nivelului general al preturilor insotita de reducerea puterii de cumparare a banilor care duce la supraincarcarea
canalelor de circulatie cu sume excesive de bani de hirtie neacoperiti cu cresterea respectiva a masei marfare.
Inflatia este un dezech monetar, exces de bani fara valoare proprie in circulatie peste nevoile economiei manifestat prin crestere
generalizata, continua si autosustinuta la nivelul mediu al preturilor pe o perioada indelungata. Cresterea pretului la un singur bun sau
cresterea temporara pt o per scurta a majoritatii preturilor nu inseamna inflatie.
Exista doua tipuri de inflatie:
-inflatie nemascata- cresterea preturilor;
-inflatie mascata- reducerea ofertei de marfuri sau pierderea calitatii lor.
Rata inflatiei este rata de crestere a niv preturilor intr-o economie intr-o perioada data.
Ri =

IPnIPn1
100
IPn1

Indicii preturilor folositi cel mai des pt masurarea inflatiei sunt:


1. Indicele General al Preturilor

IGP=
2.

Indicele Puterii de Cumparare a Banilor

IPCB=
3.

P 1Q 1
100
P0 Q 0

1
P 1Q 1
=
100
IGP
P 0Q 0

Indicele Preturilor de Consum indice al preturilor calculat pe baza unui cos zilnic de produse si servicii. Este masura cea
mai des utilizata pt inflatie si se mai numeste Indicele Armonizat al Preturilor de Consum. IPC se obtine princ compararea
preturilor cosului de produse la momentul respectiv cu cele inregistrate pt aceleasi produse in per de baza(precedenta),
diferenta aratind evolutia inflatiei.

IPC=

Q 1 P1
100
Q1P0

10. Deflaia, dezinflaia i hiperinflaia forme ale dezechilibrului monetar


In teoria monetara se cunosc:
1) Deflatia opusul inflatiei, o scadere generalizata de durata a tuturor preturilor intr-o economie determinate de restringerea
masei monetare in circulatie sub nevoile economice. Are drept consecinta cresterea puterii de cumparare a monedei nationale.
Afecteaza repartizarea averii intre debitori si creditori, fiind in avantajul creditorilor, deci ratele dobinzii in perioada de deflatie
scad.
Cauzele deflatiei pot fi:
-reducerea vitezei de circulatie a banilor;
-reducerea cantitatii de moneda din circulatie.
2) Dezinflatia o reducere a inflatiei, inflatia persista insa rata inflatiei tinde sa scada.

3) Hiperinflatia o crestere extreme de rapida a tuturor preturilorintr-o economie in mod traditional cu peste 50% lunar. Duce la
pierderea foarte rapida a puterii de cumparare a banilor, banii isi pierd functia de rezerva a valorii si de mijloc de schimb.
Caracteristicile hiperinflatiei:
-cresterea preturilor este imprevizibila si incontrolabila;
-preturile relative isi pierd coerenta;
-moneda nationala nu-si mai poate indeplini functiile esentiale;
-toate platile se fac cu bani-gheata, transferurile bancare sunt de neconceput iar folosirea cecurilor si cardurilor este de neacceptat.
Profunzimea efectelor inflationiste, efectele sociale si economice depind de starea economiei, nivelul de dezvoltare a relatiilor
marfa-bani.
Actualmente exista urm directii in teoria inflatiei:
a)teoria inflatiei lui Keynes- determ de cererea excesiva;
b)teoria monetarista;
c)teoria cantitativa;
d)teoria cheltuielilor extraordinare.
11. Politica monetar, component a politicii economice
Politica economica ansamblul deciziilor autoritatilor publice in scopul orientarii activ econ. Pol econ cuprinde mai multe politici,
fiecare avind un rol bine-determinat fiecare contribuind la cresterea economica si asigurarea bunastarii populatiei, cum ar fi: pol bugetara,
fiscala, a preturilor, financiara, valutara, etc. O importanta deosebita ii revine pol monetare si de credit.
Politica monetara un ansamblu de actiuni execitate de stat si de BC destinate controlului asupra ofertei de moneda si utilizate ca
un instrument de realizare a obiectivelor generale ale pol econ (crest econ, ocuparea Fm, stabilitatea preturilor, ech extern, stabilirea cursului
valutar, etc.).
Instrumentele de interventie pt realizarea obiectivelor pol econ sunt:
-instrumente si tehnici de interventie directa sau reglementari bancare- pret, salarii, dobinda, comert extern;
Presupune modif valorii si vol lichiditatilor detinute de banci si intermediatii financiari.
- instrumente si tehnici de interventie indirecta- prin intermediul pol bugetara, fiscala.
Utiliz controlul indirect asupra ofertei de moneda limitind pt intermediarii monetari accesul la lichid BC.
12. Obiectivele politicii monetare. Implementarea politicii monetare n RM
Analiza in cadrul unor economii dezvoltate se poate realiza dupa urm schema:
Instr ale pol monetare Obiective operationale Obiective intermediare Obiective finale
Agregatele masei monetare:
M1 = numerar in circulatie + soldul conturilor la vedere;
M2 = M1 + plasamente la vedere + conturile de economii pentru locuinte;
M3 = M2 + active monetare ale rezidentilor + depozite la ved ere + bonuri de casa + certificate de depozit.
Obiectivele finale coincide ce cele a pol econ si anume: stabilitatea preturilor, ech balantei de plati, cresterea econ, etc.
Obiectivele intermediare si operationale sunt specifice doar pol monetare.
Ob intermediare mon sunt de 3 tipuri:
-cantitative(agr monetare sau de credit);
-rata dobinzii;
-cursul de schimb.
BC infl cant de moneda prin utiliz a 3 instr.:
1.taxa scontului dobinda uzuala pt creditele acordate de catre banca de emisie in cadrul operatiilor de rescont. Infl piata
capitalurilor, sfera creditelor si respective ritmul desf activitatii econ in ansamblu si astfel scaderea taxei scontului determ diminuarea
generala a dobinzilor, sporeste eficienta utilize creditelor pe baza antrenarii de capitaluri suplimentare.
2.interventia pe piata monetara (politica open-market) este insotitoarea pol de rescont. Interv pe piata mon repr interv BC pe piata
monetara pt a creste sau diminua lichid agentilor care opereaza pe aceasta piata, deci posibilitatile lor de acordare a creditului si de creatie a
monedei scripturale.
3.rezerve obligatorii sist rez min obl, stabilit procentual, determ un anumit raport intre sist depozitelor si vol creditului ce se poate
acorda pe baza acestor resurse de creditare. Pe baza cresterii sau scaderii coefiecientilor rezervei minime obligatorii se ajunge la o anumita
schimbare a costului creditului pentru banci care actioneaza astfel ca un instrument de control al lichiditatii bancilor si al economiei.
Politica monetar creditara trebuie examinata in sens larg si ingust
-

In sens larg ea este orientata spre combaterea inflatiei si somajului; spre aigurarea ratelor stabilite de crestere economica.
In sens ingust ea este orientata spre stabilirirea cursului valutar optimal cu aplicarea interventiei valutare.

Interventia valutara politica de vinzare-cumparare pe piata valutara a valutei de catre BC. Cumparind sau vinzind valuta straina BC
schimba raportul cerere-oferta la valuta straina si respectiv si schimba cursului monedei nationale.

13. Sistemul financiar bancar.Aparitia si functiile lui.


Comertul cu bani a aparut cu mult inaintea aparitiei banilor. In evul mediu din rindul negustorilor zarafi s-au separat ca categorie
sociala care se ocupau cu comertul de monede locale si monede straine. In decursul timpului bancile asigurau pastratrea unor obiecte de
valoare cum ar fi metalele pretioase. In decursul evului mediu au aparut in legatura cu intesele schimburi comerciale din bazinul
mediteranian o suita intraga de banci care sa mijloceasca platile (Banca de Venetia, Banca Barcelona, Banca de Milano, Banca Angliei, care
marcheaza o adevarata piatra de hotar pentru aparitia bancilor moderne).
In studierea strucutrii si activitatii bancare este necesara evidentierea a 3 procese cu o profunda semnificatie:
1) Bancile apar tot mai mult ca intermediari financiari;
2) Se accentueaza procesul de concurenta in sistemele bancare occidentale si totodata evolutiile in directia integrarii economice si
monetare;
3) Tranzitia de la economia planificata la economia de piata implica restructurarea pe ansamblu a activitatii bancare in tarile in
care ea se realizeaza.
Bancile reprezinta intreprinderi particulare, societati pe actiuni sau ale statului care concentreaza capitalurile disponibile din economie si le
pun la dispozitia subiectilor economici, inclusiv statului sub forma de credite.
Bancile indeplinesc functiile:
- Atragerea disponibilitatilor monetare temporar libere ale subiectilor economici sub forma de depozite
- Acordarea, distrubuirea de mijloace banesti suplimentare subiectilor economici in vederea completarii capitalurilor acestora;
- Emisia de moneda de hirtie cit si de moneda de cont
- Crearea instrumentelor de credit limitindu-se astfel cantitatea de numerar din economie
- Asigurarea, pastrarea sumelor deponentilor, efectuarea rapida a platilor, furnizarea informatiilor cerute
Insturmentele monetar-financiare:
1) Active reale patrimoniul fiecarui individ
2) Active financiare care au forme diverse (bancnote, conturi bancare, bonuri de tezaur, obligatiuni, actiuni, contracte de asigurari
14. Banca centrala
In cadrul sist bancare, in fn de natura activitatii, bancile se structureaza in:
1) Banci de emisie;
2) Banci comerciale;
3) Banci de afaceri;
4) Banci specializate si organisme de credit nebancare.
Banca de emisie repr baza sist bancar si se mai numeste Banca Centrala sau Banca Bancilor. Orice BC imbina trasaturi de banca si
de inst de stat.
BNM este BC a tarii a carei sarcina principala consta in asigurarea si mentinerea stabilitatii monedei nationale, sustine si mentine
cond impuse pe pietele monetare de credit si valutar care contribuie la dezv consecventa si stabila a tarii, elaboreaza si realizeaza peinc
obiective ale pol monetare si de credit bazata pe relatiile de piata.
BC indeplineste functiile:
-regl sist banesc si de credit;
-emiterea cu drept de monopol a bancnotelor;
-fn de banca a bancilor;
-fn economica externa;
-fn de banca a Guvernului;
-fn de control si supraveghere a activ inst de credit.
BC nu se implica in relatii directe cu pers fiz si jur. Creditind statul si bancile, BC creaza intrumente necesare de credit pt circulatie
asigurind tot-odata emisia si stingerea tuturor obligatiilor guvernamentale; ea exercita infl asupra ratei dobinzii.
BNM coopereaza cu Org. Internationale care au ca obiectiv asig stabilitatii financiare si economice pe contul colaborarii
internationale.
Structura organizatorica a BNM include departamente, directii, servicii si alte subdiviziuni. BNM este condusa de Consiliul
Administrativ alcatuit din 5 membri: Presedintele BN, Prim-vice-presedinte si 3 Vice-presedinti.
BNM are dreptul sa:
-editeze actele normative necesare si sa ia masuri corespunzatoare pt a-si exercita imputernicirile de a-si indeplini obligatiile;
-sa controleze toate inst financiare;
-sa ceara inst financiare sa prezinte BN info necesara pt a-si desfasura activitatea.
15. Bancile comerciale
Termenul de Banca Comerciala a aparut in primele etape de dezv a activ bancare, cind bancile sprijineau preponderent comertul,
schimbul de marfuri si platile. Principalii clienti ale acestor banci erau comerciantii, de aici si se trage notiunea de BCom.
B Com ofera clientilor un complex de servicii financiare care includ creditarea, deschiderea depozitelor, decontari, vinzarea cupararea
valorilor mobiliare a valutei straine. O trasatura specifica a B Com contra in faptul ca scopul de baza al activ lor este obt profitului.
B Com poate fi creata sub forma de SA, iar fondatorii pot si atit pers jur cit si pers fiz. Organul suprem de conducere este Ad Gen a
Actionarilor.
In B Com pot fi urm sectii:
1)de creditare;

2)de investitii si valori mobiliare;


3)depozite si operatiuni de casa;
4)operatiuni econ externe;
5)maketing;
6)contabilitate; etc.
Evidenta permanenta a B Com o duce BNM.
16. Coninutul i caracteristicile creditului
Creditul repr o forma de miscare a capitalului de imprumut datorita caruia se form acesta si se asigura folosirea lui productiva.
Analiza aparitiei notiunii de credit evidentiaza un set de caracteristici prin care se delimiteaza sfera si se caracterizeaza continutul.
1. Subiectii relatiei de credit creditori si debitori care dau motivatia angajarii intr-un raport de credit. Dupa natura, acestia pot si
pers fiz, jur sau statul. Raportul de credit implica redistribuirea unor capitaluri disponibile ceea ce presupune existenta unor
procese de economisire sau acumulari monetare.
-Creditorul- proprietarul mijl imprumutate care acorda imprumut si care primeste dobinda. Trebuie sa-si asigure o buna informare si
documentare pt evitarea riscului.
-Debitorul- subiectul care obtine credit si isi asuma obligatia sa restituie in termen stabilit valoarea luata cu imprumut si sa plateasca
dobinda pt timpul pt care foloseste imprumutul.
2. Promisiunea de rambursare elementul esential al relatiei de credit presupune riscuri care necesita in consecinta angajarea
unor garantii.
-riscul de nerambursare- probabilitatea intirzierii platii sau incapacitatii de plata, datorata deficientelor imprumutatorului.
Prevenirea riscului se poate realiza prin diversificarea sau prin garantarea imprumutului.
-riscul de imobilizare- survine la banca sau la detinatorul de depozite care sunt in masura sa satisfaca cererile titularilor de
depozite din cauza gestiunii nereusite a creditelor acordate. Prevenirea unui astfel de risc se poate obtine prin administrarea
juridicioasa a depozitelor si creditelor de catre banci. Bancile trebuie sa-si intareasca pozitiile de creditare prin garantii
personale si reale.
3. Termenul de rambursare - caract esentiala a creditului, are o mare varietate de la termene foarte scurte (24 ore) pina la 30, 50 si
chiar 100 de ani.
4. Dobinda caract definitorie a creditului. Dobinda trebuie convenita si acceptata de ambele parti. Sub presiunea inflationista s-a
instituit regimul dobinzilor variabile.
5. Acordarea creditului (tranzactia) creditul poate fi const in cadrul unei tranzactii unice: acordarea unui imprumut, vinzarea unei
obligatiuni, aranjarea unui depozit.
17. Funciile creditului
Principalele trasaturi distinctive ale rel de credit sunt finantarea agentilor econ in cond rambursabilitatii si perceperii e dobinda.
Functiile creditului:
1. Functia de mobilizare, de ameliorare calitativa a disponibilitatilor banesti si de redistribuire.
Premisa principala pt acordarea de credite o const formarea disponib latente a ag econ, institutiilor si populatiei si concentrarea lor la
banci. Pe seama depozitelor are loc crearea de catre banca a unei noi puteri de cumparare pe care detinatorii de moneda pasiva
nu au utilizat-o. Functia redistributiva se reflecta la inlocuirea monedei pasive cu moneda activa, cantitatea raminind acceasi.
2. Functia de emisiune.
Crearea noilor mijl de plata in economie, a unei mase monetare suplimentare. Daca fondurile ag econ, resursele bugetelor adm
publice si ale populatiei sunt in fiecare moment limitate, creditul bancar apare ca singura sursa libera a carei marimi ar putea lua valori in fn
de deciziile subiective ale bancilor.
Supracreditarea economiei solicitari insistente de imprumuturi din partea ag econ cu acea a intrpr falimentare cu imobilizari de
fonduri in stocuri excesive in fazele de aprovizionare-desfacere cu tehnologii depasite, costuri ridicate si calitatea productiei
necorespunzatoare.
Subreditarea economiei insuficienta aprovizionarii cu bani a economiei, frineaza activ econ, creaza dificultati in finantarea curenta
a activ de productie si conduce la inmultirea platilor restante.
3. Functia de reflectare si stimulare a eficientei in activitatea agentilor economici.
Ef econ a activ intrepr se reflecta sensibil in situatia lor financiara, iar aceasta din umra, in volumul fondurilor utilizate pt un nivel
dat de activitate precum si in gradul de asigurare a capacitatii de plata. Cu cit ef econ a unei activ este mai inalta, cu atit necesarul de fonduri
este mai redus.
Creditul este un instrument de influentare in directia stimularii activ calitativ-superioare prin acordarea de credite fara restrictii
agentilor econ cu buna activitate si prin neacordarea creditelor celor care se conftrunta cu deficiente in gestiunea lor si dificultati in
returnarea imprumurutilor.
Creditul genereaza o serie de efecte favorabile:
a)sporirea puterii productive a intreprinderii (prin redistribuirea capitatlui);
b)concentrarea capitalului;
c)reducerea cheltuielilor pe care le presupune circulatia monetare;
d)adaptarea clasica a masei de bani in circulatia la necesarul economiei.
18. Formele creditului

Diversitarea formelor sub care se manifesta creditul in economie a impus utilizarea mai multor criterii semnificative de clasificare in
functie de care se disting urm:
-dupa natura economica si participantii la relatia de creditare:
1) Creditul comercial creditul pe care il acorda agentii economici la vinzarea marfii sub forma aminarii platilor. Se manifesta
sub 2 forme:
-Creditul cumparator- se modif sub forma platilor in avans, acestea apar ca o prefinantare de catre beneficiari a produselor pe care
intentioneaza sa le achizitioneze. Sunt frecvente in ramura agriculturii si constructiei de locuinte.
-Creditul vinzator- are ca obiect vinzarea marfurilor cu plata aminata.
Componentele Cr Comercial:
-traditionala- repr interesele comune ale participantilor in sporirea fluiditatii schimburilor si diminuarea costurilor de org a activ
comerciale.
-comerciala- semnifica utiliz creditului ca mijloc de promovare a vinzarilor.
-financiara- semnifica punerea la disp a clientului pt perioada data, a unei parti de capital sub forma de marfa pt care plata este
aminata.
2) Creditul bancar participantii sunt repr la modul general de un agent nebancar pe de o parte si banca pe de alta parte.
Activitatea de creditare se poate realiza prin folosirea mai multor metode:
-avansuri in cont curent- credite pt acoperirea unor goluri de casa, nu au dest prestabilita si mai sunt denumite credite de trezorerie.
-linia de credit simpla- nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client intr-un cadru prestabilit.
-linia de credit confirmata- suma ce poate fi acordata sub forma de credit si care este consemnata intr-un doc scris convenit de
banca.
-linia de credit resolving- un mecanism de creditare care presupune ca pe masura ce au fost rambursate creditele anterioare se acorda
noi credite fara intocmirea de noi documente.
-credite cu destinatie speciala- credite pt constituirea de stocuri sezoniere.
3) Creditul de consum vinzarea cu plata in rate a unor bunuri de consum personal, de folosinta indelungata si de mare
valoare(mobila, autoturisme, articole de uz casnic, etc).
4) Creditul obligatar o forma a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de imprumut in scopul acoperirii deficitului
bugetar. Imrumuturile obligatare se pot diferentia prin caracteristicile acestora:
modalitati de lansare:
-emisiunea directa de catre organismul emitent;
-emisiunea prin intermediul unui sindicat sau consortiu format din B Com-le si inst financiare.
tipuri de obligatiuni:
-cu venit fix;
-indexabile;
-cu rata dobinzii variabila;
-convertibile in actiuni;
-cu cupon reinvestit.
modalitati de rambursare:
-prin anuitati constante;
-prin serii egale;
-la sf perioadei;
-prin tragere la sorti.
5) Creditul ipotecar credit garantat cu propr imobiliare sub forma cladirilor sau de natura terenurilor. Sunt cunoscute formele:
-cu dobinda variabila;
-cu rambursare progresiva;
-inversat, purtator de anuitati.
-dupa calitatea debitorului:
1) Credite acordate persoanelor fizice
-Credite de trezorerie;
-Credite pt constr de locuinte;
-Credite pt consum;
-Credite pt studii;
-Liniile de credit pt cardurile de credit.
2) Credite acordate persoanelor juridice
-Credite de exploatare;
-Credite de echipament(de investitii);
-Credite speciale;
-Credite de mobilizare.
-dupa calitatea debitorului si creditorului:
1) Creditul Privat- participantii la raportul de credit sunt subiecti al dreptului privat.

2) Creditul Public- debitorul este repr de stat, care imprumuta pt acoperirea deficitului bugetar. Populatia in ansamblu apare in calitate de
creditori.
-dupa scopul acordarii creditului:
1) Credite de productie- de exploatare, de investitii, de speculare.
2) Credite de consum- procurarea unor bunuri de folosinta personala.
-dupa natura garantiilor:
1) Credite reale- pt care garantia se prezinta sub forma de:
a) garantie imobiliara;
b) garantie mobiliara.
2) Credite personale- au la baza garantii morale care se prezinta astfel:
a) credite in aur- acordate unei pers fiz fara nici o formalitate;
b) credite pers cu gaj individual- o terta pers garanteaza rambursarea cu propria raspundere morala;
c) credite pers cu gaj colectiv- mai multe pers garanteaza rambursarea cu raspundere morala.
-dupa intinderea drepturilor creditorului:
1) Credite denuntabile- creditorul isi rezerva dreptul ca oricind, inainte de scadenta sa ceara rambursarea acestui credit cu sau fara
avizarea debitorului.
2) Credite nedenuntabile- creditorul are dreptul de a cere rambursarea numai la o scadenta dinainte stabilita.
3) Credite legate- creditorul conditioneaza acordarea creditului de folosirea sa in anumite scopuri convenite cu debitorul.
-dupa modul de stingere a obligatiilor de plata:
1) Credite neamortizabile- rambursarea se face integral la scadenta.
2) Credite amortizabile- rambursarea se face in transe egale sau neegale formate din rate de rambursat si dobinzi.
-dupa termenul rambursarii craditului:
1) Credite pe termen scurt- acordate pe o perioada ce nu depaseste 12 luni.
2) Credite pe termen mediu- cu durata de rambursare de la 1 an la 5 ani.
3) Credite pe termen lung- a caror durata de rambursare e mai mare de 5 ani.
19. Metalismul (teoria monetar metalist)
Metalismul exprima, n primul rnd, interesele capitalului comercial i se bazeaza pe una din orientrile politicii economice epocii
mercantilismul. Conform acestei premise teoretice iniiale, izvorul avuiei societii este comerul exterior (operaiile de export), al cror
sold activ favorizeaz afluxul de metale nobile n economia naional.
Deficienele metalismului timpuriu constau ntr-o serie de principii greite:
-n primul rnd, reprezentrile despre avuia societii ale adepilor acestei teorii erau mrginite, cci ei nu nelegeau faptul c
bogia unei comuniti nu const n cantitatea de aur sau de argint, ci n totalitatea relaiilor materiale de producie precum i celor
spirituale.
-n al doilea rnd, metalitii nu prevedeau oportunitatea i caracterul firesc al procesului de substituire a banilor cu valoare
deplin de ctre banii de hrtie.
Dup ncheierea epocii de acumulare primitiv a capitalului, s-au schimbat concepiile asupra izvoarelor avuiei societii: se
considera c acestea nu erau comerul exterior i metalele nobile, ci producia manufacturier n plin dezvoltare i agricultura, deci, cu
alte cuvinte, capitalul funcional (pus n funciune). Se acorda prioritate pieei interne, iar circulaia banilor de metal se considera prea
costisitoare pentru bugetul statului. n stadiul de dezvoltare atins n acea perioad, metalismul servea pentru argumentarea reformelor
bneti, al cror obiectiv prioritar era stoparea inflaiei.
Metalismul a cunoscut 3 metamorfoze:
- cea dinti metamorfoz- consta n faptul c economitii germani ncepuser a fi de prerea c material bnesc poate fi nu numai
metalul, ci i bancnotele Bncii Centrale.
- cea de a doua metamorfoz- adepii teoriei metaliste, dndu-i seama de imposibilitatea restabilirii standardului-aur moned, ncercau
s-i adapteze teoria pentru implementarea unor noi standarde - aa-numitele forme reduse" - standardul-aur lingouri i standardul-aur
devize.

- cea de a treia metamorfoz- cunoscut cu denumirea de neometalism, promovau ideea refacerii standardului-aur i n cadrul circulaiei
interne a banilor.

Nominalismul (teoria monetar nominalist). La baza nominalismului stteau trei principii fundamentale: banii sunt emii de
stat, valoarea lor este indicat de nominal, esena banilor se rezum la etalonul ideal al preurilor. Cu alte cuvinte, potrivit acestei teorii,
banii erau considerai un fel de scar a preurilor cu gradaii egale.
Eroarea nominalitilor const n principiul lor teoretic precum c valoarea banilor o stabilete statul, negnd astfel teoria valorii
muncii. Renunarea la ideea naturii (caracterului) de marf a banilor i lipsete pe acetia din urm de valoarea lor independent,
pierzndu-i astfel capacitatea de etalon al valorii mrfurilor i fiind considerai doar un simplu instrument tehnic n relaiile de schimb.

20. Teoria monetar cantitativ


Aceast doctrin economic ne explic nivelul preurilor la mrfuri i valoarea banilor prin cantitatea lor (masa monetar) aflat n
circulaie. Apare teza: Valoarea banilor este determinat de cantitatea lor."
Un reprezentant remarcabil al teoriei monetare cantitative n sec. XVIII a fost David Ricardo (1772-1823). Adepii teoriei cantitative,
porneau de la ideea c banii nu sunt dect mijloc de circulaie, susinnd n mod greit c n procesul circulaiei, datorit apariiei situaiei de
echilibru ntre masa monetar i volumul de mrfuri, s-ar putea stabili preurile i determina valoarea banilor.
n etapa contemporan a evoluiei teoriei cantitative, putem remarca faptul c ea este pe deplin bazat pe banii de credit i pe
circulaia banilor de hrtie.
Cea mai mare popularitate o au dou variante ale acestei teorii:
1.

varianta tranzacionar" a lui Irving Fisher (englez. transaction - tranzacie, afacere);

2.

varianta Cambridge" sau concepia soldurilor de cas" a lui Alfred Marshall i Artur Pigou.
Prima variant a teoriei monetare cantitative, elaborat de ctre economistul american I. Fisher (1867-1947), nega valoarea
muncii i pornea de la puterea de cumprare a banilor". Aceast variant e bazat pe expresia dubl a sumei tranzaciilor de schimb de
mrfuri pentru o anumit perioad. n acest scop, I. Fisher evidenia patru factori de care depinde puterea de cumprarea a banilor":
M - masa monetar n circulaie;
V - viteza circulaiei bneti;
P - nivelul mediu ponderat al preurilor (preul mediu);
Q - cantitatea mrfurilor.
Prezentnd tranzaciile de schimb de mrfuri ca produs al nmulirii masei monetare M cu viteza medie a circulaiei banilor i ca produs al
nmulirii cantitii mrfurilor vndute Q cu preul lor mediu P, Irving Fisher, admite egalitatea lor i, n felul acesta, determin ecuaia sau
formula schimbului":
MV = PQ
Varianta Cambridge a teoriei monetare cantitative (sau a teoriei soldurilor de cas") a fost preluat i dezvoltat de economitii englezi
A. Marshall, A. Pigou, D. Robertson. Dac n varianta tranzacionar" a lui I. Fisher banii nu apar dect n funciile de mijloc de circulaie i
de mijloc de plat, apoi, spre deosebire de acesta, A. Pigou le atribuia o deosebit importan ca mijloc de acumulare la subiecii economici.
Totodat, n ambele variante ale teoriei monetare cantitative se ignor funcia banilor ca msur a valorii i rolul lor de echivalent general al
valorii.
Dei modul de abordare al lui A. Pigou difer de cel al lui I. Fisher, totui acesta, n esen, rmne n limitele teoriei monetare cantitative,
cci stabilete o relaie direct ntre bani i preuri. Acest lucru e confirmat prin formula lui A. Pigou: M=KPQ sau P=M/Q, care este
analoag cu ecuaia (formula) schimbului" a lui I. Fisher, ntruct n ea:

M - exprim masa monetar,


P - nivelul preurilor,
Q - cantitatea (volumul) mrfurilor (sau volumul fizic al circulaiei mrfurilor),
K - partea venitului anual pe care participanii la rulaj sunt dispui s o pstreze sub form de bani lichizi.
Formula cambridgian, n fond, este identic cu ecuaia schimbului", deoarece K exprim mrimea invers (coeficientul) a indicatorului
vitezei circulaiei banilor : K=1/V

21. Monetarismul contemporan


Monetaritii au introdus o serie de momente noi n teoria monetar cantitativa a predecesorilor lor:

n primul rnd, ei s-au dezis de ideea privind proporionalitatea dinamicii masei monetare i preurilor, continund s confirme doar
relaia unilateral de cauz-efect;

n al doilea rnd, ei recunosc c este necesar s se in cont de schimbrile vitezei circulaiei unitii monetare, dei nu acord
acestui factor o prea mare importan;

n al treilea rnd, ei au renunat la condiia formulat de I. Fisher, privind invariabilitatea volumului (masei) de mrfuri, cnd
analizau perioadele lungi;

n al patrulea rnd, dinamica masei monetare are pentru monetariti importan maxim cnd vor s explice fluctuaiile din procesul
reproduciei, iar politica monetar i de credit este considerat de ei cel mai eficient instrument de dirijare i reglementare a dezvoltrii
economice.
n opinia lui M. Friedman, economiei stihinice de mrfuri i este proprie o deosebit stabilitate intern, condiionat de funcionarea
mecanismelor de concuren i de formare a preurilor. Adepii si se pronunau adversari ai concepiei keynesiste de intervenie n procesele
economice. Ei susineau c msurile guvernamentale n vederea stimulrii cererii, recomandate de keynesiti nu numai c nu asigur
ameliorarea strii economice, ci i, dimpotriv, fac s apar noi decalaje i crize n economie.
Concepia lui M. Friedman poate fi exprimat printr-o formul ce nu difer dect sub aspect exterior de formula lui I. Fisher, dar n
esen are funcia de fundamentare a aceleiai relaii cauzale unilaterale dintre masa monetar i preuri:
M = kPI, unde:
M - indic masa monetar;
k - coeficientul rezervei de bani raportat la beneficiu;
P - indicele preurilor;
I - venitul naional calculat n preuri invariabile.
Conceptia contemporana a monetarismului include:

teoria monetar cantitativ, care servete pentru argumentarea relaiei cauzale dintre cantitatea de bani aflat n circulaie i nivelul
preurilor comerciale;

teoria monetar a ciclurilor industriale, conform creia fluctuaiile conjuncturii economice pot fi determinate de schimbrile
produse n masa monetar;

un mecanism specific de transmisie" a influenei banilor asupra factorilor reali de reproducie: nu prin intermediul ratei dobnzii,
dup cum credeau keynesitii, ci prin intermediul nivelului preurilor comerciale;

teza (ipoteza) privind ineficiena msurilor de reglementare economic, adoptate de guvern n legtur cu prezena costurilor
variabile ( loch-uri) ntre modificarea indicatorilor valorici n expresie bneasc i factorii reali ai produciei;

legea monetar" (sau regula K - a procentelor), potrivit creia masa monetar aflat n circulaie sporete automat cu cteva
procente anual, indiferent de starea gospodriei, ntreprinderii, indiferent de faz, ciclu etc.;

sistemul cursurilor valutare flotante pentru autoreglementarea" echilibrului economic extern.


Tezele conceptuale sus-enunate ale monetarismului contemporan (modern) au fost utilizate de ctre organele guvernamentale n combaterea
stagflaiei i au servit drept baz teoretic pentru programele statului de reglementare monetar i de credit a economiei. Implementarea
ideilor monetariste, dei a contribuit ntructva la stoparea proceselor inflaioniste, au grbit, nc, apariia fenomenelor de criz n economie,
favoriznd creterea omajului ntr-o serie de ri capitaliste dezvoltate.

22. Banca decontrilor internaionale (BDI)


Banca decontrilor internaionale - este prima banc creat pe baza conveniei interguvernamentale a Angliei, Belgiei,
Germaniei, Italiei, Franei i Japoniei. Aceste ri au semnat de asemenea o convenie cu Elveia n conformitate cu care sediul BDI a
fost stabilit la Basel. Printre primii ei acionari n afar de bncile centrale ale rilor menionate, mai erau i bncile comerciale separate
din Statele Unite n frunte cu Casa bancar Morgan.
Scopul crerii BDI a fost contribuia la colaborarea bncilor centrale ale rilor participante i asigurarea decontrilor
internaionale ntre ele. Peste doi ani de activitate nc 19 ri europene au devenit membrii ei.
Conducerea activitii BDI se efectueaz de ctre Adunarea General i de Consiliul Directorilor, dar banca nsui este palata de
decontri. Conform statutului funciile ei principale sunt asigurarea - condiiilor favorabile pentru efectuarea operaiunilor financiare
internaionale i ndeplinirea rolului de persoan mputernicit la realizarea decontrilor internaionale ale participanilor. Banca
efectueaz operaiuni de depozitare-creditare, de burs i altele, inclusiv cele cu aur, i de asemenea realizeaz reglementarea interstatal
a relaiilor valutar-creditare. francul de aur elveian a fost aprobat ca valut de decontare, dar dolarul SUA se folosete pentru plata
dividendelor acionarilor.
BDI este recunoscut n toat lumea ca un important centru informaional de cercetare. Ea duce o politic de colaborare activ cu
alte organizaii financiar-creditare internaionale.
23. Fondul Monetar Internaional (FMI)
Fondul Monetar Internaional (FMI) a fost destinat s susin stabilitatea sistemelor valutare mondiale.
Fondul Monetar Internaional a nceput s activeze n luna martie a anului 1947 n calitate de organ specializat al ONU.
Reedina lui se afl n New-York. Organul de conducere al FMI este Consiliul Directorilor i este format din minitrii finanelor sau
conductorii bncilor centrale ale rilor-participante i se ntrunesc anual.
Capitalul FMI se constituie din contribuiile participanilor (n conformitate cu cotele fixate), mrimea crora depinde de potenialul
economic i de activitatea rii n comerul internaional.
Funciile principale ale FMI sunt:
- contribuia la dezvoltarea comerului internaional i cooperrii valutare;
- susinerea stabilitii paritii valutare i nlturarea restriciilor valutare;
- acordarea resurselor creditare oricror ri - participante pentru echilibrarea balanelor de pli.
24. Banca Internaional de Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD)
Banca Internaional de Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD) a fost destinata s stimuleze dezvoltarea economic ndelungat a
rilor-participante.
Banca Internaional de Reconstrucie i Dezvoltare funcioneaz din anul 1946 n calitate de organ specializat independent de
ONU n deciziile sale.
n msura extinderii activitii sale Banca a creat 4 subdiviziuni nrudite:
Corporaia financiar internaional (CFI) n 1956;
- Asociaia internaional de dezvoltare (AID) n 1960;
- Centrul internaional de reglementare a problemelor investiionale (CIRP1) - n 1966;
- Agenia multilateral de garantare a investiiilor (AMGI)- n 1988.
n prezent toate aceste instituii formeaz echipa Bncii Mondiale cu reedina n Washington, dar BIRD, fiind ntemeietoarea i
lanul de baz al echipei, este numit Banca Mondial (BM). Echipa BM este un partener n crearea pieei, ntrirea potenialului economic,
contribuie la ridicarea nivelului de trai al cetenilor, mai ales n rile srace i n cele n curs de dezvoltare.
Funciile principale ale BM sunt:
activitatea de investire n rile n curs de dezvoltare conform unui spectru larg de direcii - de la ocrotirea sntii,
educaie, mediul nconjurtor, pn la infrastructura i reformele politicii economice;
activitatea analitic i consultativ asupra problemelor economice;
rectificarea permanent a componenei i coninutului serviciilor prestate i, de asemenea, detaliilor programelor realizate;
intermedierea n redistribuirea resurselor ntre rile bogate i srace.
n activitatea sa BM se conduce dup urmtoarele principii:
o alocarea resurselor numai pentru investiii de capital efective care contribuie la creterea economic a rilor n curs de
dezvoltare;

luarea deciziilor investiionale - pe baza considerentelor economice innd cont de gradul probabilitii rambursrii
resurselor;
o acordarea creditelor - numai contra garaniile guvernelor rilor - debitoare, mijloacele financiare nu se investesc n
capitalurile sociale;
o lipsa restriciilor la folosirea resurselor acordate n limita rii-participante.
Banca acord mprumuturi rilor n curs de dezvoltare pe termen de 15-17 ani cu rata dobnzii mai redus dect cele acordate de
ctre bncile comerciale. In fiecare jumtate de an ratele dobnzii se reexamineaz. Ultimul timp mrimea lor s-a schimbat n limitele de 77,5%. Se practic acordarea unei perioade de graie de aproximativ cinci ani pn la termenul de rambursare a sumei de baz a
mprumuturilor.
o

25. Corporaia Financiar Internaional (CFI)


Corporaia Financiar Internaional (CFI) a fost creat pentru stimularea activitii sectorului privat al economiei rilor n curs de
dezvoltare fr primirea garaniilor guvernamentale. Ea emite obligaiuni proprii, care dein cel mai nalt rating pe piaa mondial. Circa o
cincime din necesitile de resurse atrase sunt acoperite din contul mprumuturilor de la Banca Mondial.
Corporaia poate investi mijloace n capitalurile sociale ale ntreprinderilor, crora le acord credite. Ea finaneaz crearea
ntreprinderilor noi i reconstrucia celor n funciune de la uzine pn la bnci. De asemenea se acord mult atenie dezvoltrii business-ului
mic i ocrotirii mediului nconjurtor. La fel se acord servicii de consulting i ajutor tehnic organelor locale de conducere i ntreprinderilor
dup un spectru larg de direcii. Unul dintre cele mai importante principii ale activitii CFT este:
- finanarea nu mai mult de 25% din suma total de cheltuieli la proiecte;
- achiziionarea nu mai mult - de 35% de aciuni ale ntreprinderilor i neparticiparea n conducerea lor (neavnd n posesie
pachetul de control).
Mrimile ratelor dobnzilor depind de potenialul economic al rilor i de caracterul proiectului finanat. Rambursarea
mprumuturilor se efectueaz timp de 3-15 ani cu posibilitatea de amnare a plii pn la 12 ani. Participanii ei sunt 170 de ri.
26. Asociaia Internaional de Dezvoltare (AID)
Asociaia Internaional de Dezvoltare (AID) a fost creat pentru acordarea ajutorului celor mai srace ri n curs de dezvoltare,
care nu sunt n stare s ia mprumuturi de la BM.
Asociaia, ca regul, acord mprumuturi fr dobnd pe termen de 30-40 ani, n funcie de solvabilitatea rii i cu o perioad de
graie pn la 10 ani. In prezent, dreptul de a primi astfel de credite l au rile cu venit anual pe cap de locuitor care nu depete 835
dolari.
Mijloacele AID se formeaz n msura contribuiilor (de subscriere i voluntar) a participanilor mai bogai i, de asemenea, de la
venituri i pli la creditele acordate. Federaia Rus contribuie mult la completarea mijloacelor Asociaiei.
n pofida independenei sale juridice, AID n multe cazuri realizeaz activitate comun cu BM, are un personal comun, ncperi i
alt utilaj tehnic. In prezent Asociaia anual acord credite la peste 125 de proiecte n sum total de circa 6 mld $, participanii ei fiind
159 de ri.
27. Instituiile financiar-ereditare regionale internaionale
Apariia acestor instituii este legat de accelerarea distrugem sistemului colonial mondial n anii 60, de extinderea colaborrii
regionale i integrarea economic a rilor n curs de dezvoltare. La bncile regionale se refer:
- Banca American de Dezvoltare (RAD) - nfiinat n 1959;
- Banca African de Dezvoltare (BAD) - 1964;
- Banca Asiat de Dezvoltare (BAD) - 1966.
Fondatorii bncilor, n afar de rile n curs de dezvoltare ale regiunilor corespunztoare, au devenit i alte state: SUA, Japonia,
unele state din Europa de Vest. Aceasta a permis extinderea posibilitilor financiare ale activitii lor.
Bncile au scopuri comune, efectueaz operaiuni de acelai tip, colaboreaz ntre ele i cu alte instituii internaionale.
rile-participante n curs de dezvoltare primesc ajutorul lor financiar pentru realizarea n special a proiectelor infrastructurale i, de
asemenea, pentru dezvoltarea ntreprinderilor cu profil extractiv i prelucrativ.
28. Banca European de Reconstrucie i Dezvoltare (BERD)
Banca European de Reconstrucie i Dezvoltare (BERD) - a fost nfiinat n 1991 pentru susinerea rilor Europei Centrale i de
Est, inclusiv CSI n reconstituirea economiei de pia. Fondatorii Bncii n prezent sunt 60 de statei inclusiv toate rile europene, Rusia, un
ir de ri din alte regiuni ale lumii (SUA, Japonia) i astfel de organizaii, precum UE i BEI
Consiliul de administraie, n frunte cu preedintele i doi adjunci, conduce Banca i este constituit din minitrii finanelor sau
conductorii bncilor centrale ale rilor-participante i reprezentanii UE i BEI.
Atrgnd mijloacele pe pieele internaionale n condiii destul de favorabile, BERD acord serviciile sale la preuri comerciale. In
principal aceasta este o completare a eforturilor altor creditori pentru acordarea ajutorului ntreprinderilor care au nevoie de resurse
financiare.
Banca activeaz att n sectorul public, ct i n cel privat al economiei asumndu-i riscuri care sunt peste puterile multor investitori
naionali i strini.
Funciile principale ale BERD sunt:
- finanarea direct i.e. acordarea creditelor pentru realizarea proiectelor concrete;
- investirea mijloacelor n capitalul social i, de asemenea, garantarea plasrii aciunilor ntreprinderilor de stat i private;
- acordarea garaniilor pentru asigurarea debitorului accesului la sursele de capital;
- finanarea ntreprinderilor mici i mijlocii cu ajutorul intermediarilor.
Prioritile operaionale ale Bncii includ: dezvoltarea sectorului privat;
- cuprinderea tuturor rilor-operaiuni;
- colaborarea cu intermediari financiari;
- investiii n capitalul social.

n afar de aceasta, Banca tinde spre asigurarea dezvoltrii ecologic pure i stabile a economiilor, eficienei utilizrii resurselor
energetice.
n activitatea sa Banca se conduce dup urmtoarele principii:
- limitarea volumului finanrii la 35% din cheltuielile totale pe fiecare proiect;
- cerinele fa de alii, n special investitorii industriali, privind achiziionarea pachetelor de control de aciuni sau drepturilor
suficiente pentru conducerea ntreprinderilor;
- acordarea pentru proiectele sectorului privat nu mai mult de dou treimi din suma mijloacelor mprumutate i nu mai puin
de o treime din capitalul social;
- cerinele de la ali participani ai cofinanrii privind acordarea mijloacelor suplimentare;
- neacordarea mijloacelor investitorilor pentru achiziionarea aciunilor deja emise sau care se emit din nou;
neobligativitatea prezenei n form bneasc a cotei de participare la proiect
29. Banca European pentru Investiii (BEI)
Banca European pentru Investiii (BEI) - a fost nfiinat n 1958 de ctre rile-membre ale UE. Scopurile crerii bncii au fost
finanarea pe termen lung (20-25 ani) a regiunilor slab dezvoltate, realizarea proiectelor comune a rilor - participante, mbuntirea
structurii ramurale de producere n rile europene i, de asemenea, creditarea privilegiat (pn Ia 30-40 ani) a participanilor-asociai.
Consiliul Directorilor, care este constituit din minitrii finanelor rilor-participante i Directorat - preedintele i civa adjunci
ai Iui se afl n fruntea Bncii. Astfel de ri ca Germania, Frana, Anglia i Italia dein cota cea mai mare n capitalul social care
constituie circa 15 mld EURO. Mrimea capitalului de rezerv depete 10% din capitalul social.
BEI atrage mijloacele pe pieele de capital europene i internaionale, efectund o emisiune sistematic a obligaiunilor, valoarea
nominal a crora se exprim n dolari SUA, EURO i alte valute. Dezvoltarea energeticii, transportului, telecomunicaiilor - sunt
direciile principale ale investiiilor Bncii. Completnd mijloacele debitorilor, creditele ei, de obicei, acoper nu mai mult de jumtate
din cheltuielile la proiecte i pot fi acordate n EURO i in alte valute. Conjunctura pieei determin mrimea plii pentru credite. Astfel
de ri ca Italia, Anglia, Frana i Irlanda sunt debitori poteniali ai Bncii.
30. Dobnda. Conceptul de dobnda
Literatura de specialitate mentioneaza doua principale concepte:
conceptul clasic
conceptul neoclasic
Conceptul clasic abordeaz dobnda ca un rezultat al interaciunii dintre cerere si oferta in care prima identifica necesarul de resurse
financiare pentru derularea unei investiii, iar oferta concretizeaz resursele financiare realizate pe seama economiilor.
Deficientele acestui concept constau intr-o abordare statica, adic, nu se tine seama de influenta factorului timp, de creterea
complexitatii fenomenelor economice (apariia companiilor multi si transnationale, fenomenul de globalizare, etc.), de modul in care se
formeaz dobnda de ratele de schimb valutar, rata inflaiei etc.
Conceptul neoclasic ncearc sa se adapteze noilor conjuncturi economice fcnd apel la noi termeni ca: productivitatea marginala a
capitalului, implicarea inflaiei ca un fenomen de cvasipermanenta si influenare directa, nemijlocita asupra dobnzii si nu in ultimul rnd
asupra deciziilor investitionale ca si a metodelor de actualizare, ceea ce ii confer factorului de timp importanta si influenta necesara.
31. Dobnda simpla
Calculul sumei finale pe care o are de primit creditorul are in vedere numai suma iniiala, iar pentru perioadele urmtoare sa nu se
cumuleze suma iniiala cu valoarea dobnzii, deci pe parcursul duratei de mprumut suma iniiala ramane aceeai, nemodificata.
Formula uzuala este:

d =

K * rds * t
100 * 365

in care:
d suma (volumul dobnzii de plata pentru valoarea ratei dobnzii);
K volumul creditului;
rds rata dobnzii simple;
t perioada de timp aferente creditului, exprimata in zile.
Se conosc trei proceduri de calcul referitoare la un an bancar:
procedura germana la care anul bancar are 360 de zile, iar luna bancara are 30 de zile;
procedura franceza la care anul bancar are 360 de zile, iar luna bancara este identica cu luna calendaristica;
procedura engleza la care anul bancar are 365 de zile, iar luna bancara coincide cu luna calendaristica.
Daca pentru mai multe perioade de timp suma iniiala (volumul creditului, K) ramane neschimbata ca si rata anuala a dobnzii
simple, suma finala ce urmeaz a fi restituita se calculeaz cu relaia:
Kf = K + n * K * rds = K(1+n*rds)
in care n - numrul de ani.
32. Dobnda compusa
Daca pentru o suma initiala/credit K depusa sau creditat, volumul dobnzii se modifica periodic iar valoarea corespunztoare
pentru un interval de timp devine valoarea iniiala pentru urmtorul interval de timp si se aplica procedeul de dobnda la dobnda
avem de-a face cu ceea ce se numete dobnda compusa. Pentru primul interval de timp volumul dobnzii (d) va fi d1 = K*rd1. Pentru
al doilea interval de timp: d2 = K+ d1 s.a.m.d.

Dobnda aferenta unui credit care nu e restituita la momentul de timp stabilit de comun acord, se va acumula cu creditul
mprumutat, care va genera o noua dobnda (dobnda la dobnda) iar suma corespunztoare devine suma iniiala pentru urmtorul
interval de timp. Cu alte cuvinte, capitalul iniial (K) se modifica periodic prin capitalizarea dobnzii calculate pentru perioada
anterioara.
Pentru generalizare vom concepe urmtorul tabel:
An
1
2

Suma iniiala (K)


K
K(1+rds)

ds
K* rds
K(1+rds)* rds

n
K(1+rds)n-1
K(1+rds)n-1*rds
Deci la sfarsitul celor n ani capitalul final va fi:
Kf = K(1+rds)n
Valoarea dobnzii d = Kf-K = K(1+rds)n-K = K[(1+rds)n-1]
Se poate calcula valoarea prezenta sau actualizata:

Kf
K=

(1 rds ) n

Kf = K(1+rds)n

Kf
K

= (1+rds)n

Suma finala (Kf)


K+ rds*K= K(1+rds)
K(1+rds)+ K(1+rds)* rds=K(1+rds)
(1+rds)=K(1+rds)2
K(1+rds)n