ANTON

D UMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR LOGICO-MATEMA TICE

CENTR UL DE LOGICĂ
.AI, ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

ANTON DUMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR
LOGICO-MATEMATICE

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ
Bucureşti
1966
-

Supracoperta de: Radu Veluda .

ut omnis paralogismus nihil aliud sit quam error calculi.Id sciticet efficiendum est. LEIBNIZ .

.

teoria tipurilor. matematicile. după expresia lui Max. cit şi al logiCii şi a creat o criză intr-o problemă foarte importantă a timpului nostru: problema fundamentelor matematicilor. constind din prin­ cipii sau axiome restrictive ataşate arbitrar logicii clasice. inclusiv cea mai interesantă. paradoxul lui Russell. şi care nu permit construcţia unor expresii susceptibile să degenereze in contradicţii. nu soluţionate: aşa-zisele soluţii oferite pină acuni.PREFAŢĂ La sfirşitul secolului trecut. devenind el insuşi o convenţie. dacă nu chiar la nimic. Ceea ce apare şi mai grav decit descoperirea acestor. va scrie Camap. O ase­ menea concepţie reduce logica la un cadru simbolic. Burali-Forti. cel mai tulburător dintre toate. deci in ea insăşi nu are nici o valoare. formulind "principiul toleranţei". adici1la foarte puţin. instrumentul logic işi pierde caracterul şi sensul lui tradiţional. in sfirşit. şi. un matematician italian. Faţă de poziţia adoptată in problema antinomiilor... Cu aceasta insă. al lui Gre11ing-Nelson etc. lipsit de un sens intrinsec. . Apariţia antinomiilor in domeniul celor mai exacte şi riguroase ştiinţe. dar necontradicţia lui este construită in mod convenţional. in baza căreia paradoxele pot fi evitate. şi fiecare poate să-şi construiască logica sa cum vrea. creat arbitrar. datorată lui Bertrand Russell. Singurul caracter logic pe care il mai are acest schematism simbolic este acela că nu e contradictoriu. sint toate convenţionale. al lui Richard. antinomii este poziţia luată de matematicieni şi logicieni in această problemă şi care constă. deşi nu a fost afirmată totdeauna explicit in modul acesta. din a accepta o convenţie mai mult sau mai puţin artifi­ cială. Acceptarea antinomiilor logico-mate­ matice ca fiind veritabile sau evitarea lor prin convenţii de principiu 7 . fiind grevat de aceste convenţii. a acestor cazuri de teratologie matematică. Winter. descoperea o contradicţie in teoria mulţimilor: cel mai mare număr ordinal nu este cel mai mare I Acestui paradox i-au urmat altele: paradoxul lui Cantor (publicat postum de către Zermelo). . In der Logi'k gibt es keine Moral. al lui Zermelo. paradoxul lui Godel. consecinţa aceasta era absolut fatală şi ea poate fi descifrată in toate lIoluţiile incercate de logicienii con­ temporani. in general. a zguduit atit fundamentul acestor ştiinţe.

de la antinomiile'lui Kant la paradoxele iraţionaliş­ tilor.axiomele. regulile de deducţie şi teoremele oricărei teorii mate­ matice. care nu poate fi regăsit niciodat'ă în trecut şi de aceea apare ca fiind caracteristic epocii în care trăim şi mentalităţii ' contemporane.ă ea nu este o teorie matematică ca oricare alta.I ruillează în mod e s enţial ideea de logică ş i o privează de orice semnificaţie epistemologică. de la subtilele argumente ale eleaţilor la naivele sofisme ale sofiş­ tilor. discuţia ei rezervînd-o pentru altă lucrare_ * Istoria filozofiei a mai înregistrat momente cind au apărut astfel de probleme. de celebrul lo gician Lndwig vVittgenstein. aceasta ar arăta că'logica are o poziţie cu totul specială printre' celelalte teorii matematice. şi axiomele. susceptibile în acest caz să fie modificabile. într-adevăr. . ('u a x iomele şi metodele ei de deducţie speciale. la locul lor . Nu era acesta sensul afirmaţiei lui Hegel că dacă cunoaşterea şi-ar trasa anumite limite aceasta ar înSfmna că am cunoaşte mai mult decît ar permite-o aces- . de altfel. • Ceea ce se poate reproşa în primul rînd acelora care au acceptat an­ tinomiile logico-matematice ca f i i n d veritabile este faptul că au fost mai mult matematicieni decit lo gicieni şi s-au lăsat astfel inf1uenţaţi de metodele matematice . ar trebui să se justifice prin ea însăşi! Aceasta nu înseamnă altceva decît o justificare în cerc vicios . în sfîrşit. fără a comite prin aceasta un cerc vicios de principiu. ci o re fle ctare a lumii: "Die Logik ist keil1e Lehre sondern ein Spiegelbild der Welt". în această lucrare am pornit de la convingerea că inteligenţa omenească nu poate să-şi făurească singură obstacole reale. Considerarea para­ doxului lui Godel ca aparţinînd inexorlţbil oricărui sistem logic formal (care conţine aritmetica) arată că sîntem În prezenţa unui fenomen intelectual cu totul unic şi surprinzător. toate aceste paradoxe au ilustrat însă o poziţie particulară a unor gînditori sau a unor şcoli filozofice. transformînd logica în­ tr-o teorie deductivă cu axiome particulare. dar nu au întrunit niciodată o unanimi­ tate de voturi şi nu au constituit concepţia unei epoci. aceea a logicii. în caz că ea ar fi una din asemenea teorii matematice.. cu celelalte ştiinţe. ea fiind considerată ca "modul" oricărei ştiin­ ţe. în orice caz. în condiţiile acestea. Amintim numai aceai<tă problemă aici. de-a l un gu l evului mediu. adică ea ar justifica logic toate celelalte teorii matematice. pierdută. de altfel. lo gicii i s-a rezervat un loc special în raport. Această poziţie a fost susţinută şi în timpul nostru. că nu se poate delimita ea însăşi. ceea ce logicienii scolastici nu au încetat de a repeta mereu: non posse csse s c i en t i am id quod est omnis scientiae sive doctrinae modus ( nu poate fi o ştiinţă ceea ce este modul oricărei ştiinţe sau doctrine).excelente. c. teoremele şi regulile ei de deducţie. speranţa de a găsi bazele logice ale matematicii este. logica trebuie să justifice structura logică a oricărei teorii matematice. dar o singură teorie matematică. de la rafinatele arguţii ale megaricilor la pedantele exerciţii de logică ale stoicilor. a arătat că lo gica nu este o teorie convenţională sau nominalistă. Este. ar trebui să justifice şi propria ei structură logică. evident că logica nu se poate construi decit în mod aparent ea o toorie m at em a t i că. care în al său Tractatus logico-Philosopl1icus. Chiar dacă am fi obligaţi în fapt să acceptăm această situaţie. Ideea aceasta nu a aparţinut concepţiei clasice şi de la Aris­ totel însuşi.

Vom observa că soluţia este unică şi nu necesită decît respectarea principiilor logicii clasice. căci dacă ştim ceva despre aceste limite. acestea fiind universale. respectarea lor nu poate duce la nici o limitare. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. Am adoptat astfel poziţia clasică. adică puterea ei progresiv nelimitată. aceasta inseamnă că le-am şi depăşit". ca să spunem aşa. poziţia lui Aristotel. a cărei caracteristică necontestată este libertatea ei. exprimată clar i n ultima carte a Organon-ului . eroarea.te limite? "Cunoaşterea exi stenţei unor asemenea limite "": scria Hegel conţine o contradicţie. A.problemei antinomiilor credem că prezintă. şi credem că am reuşit să arătăm in mod pur logic in ce constă eroarea şi unde este exact locul ei in paradoxele logico-matematice. Nu numai atit. D' 9 . Soluţionarea . am dilatat.după care orice problemă de felul acesta se reduce la o eroare de logică. şi un altul: acela de a întări increderea în raţiunea omenească şi în funcţia ei naturală. Pentru aceasta am construit noi antinomii de un tip mai general. dar am putut găsi schema generală după c!1re se pot construi oricîte paradoxe voim.Despre respingerile sofistice . faţă de care paradoxele cunoscute nu sînt decît cazuri particulare. pe Ungă in­ teresul de ordin teoretic.

.

vom reaminti cîteva din ideile de bază ale acestei teorii. Prin urmare.p oa te observa caracterul paradc. Teoria lui Cantor a fost numită.' niţii acceptat. aşa cum fusese creată de Georg Cantor.1 TEORIA CANTORIANĂ A MULŢIMII. atît în formularea paradoxelor. din cauza aceasta.e pe baza intuiţiei ca indiscutabile. S-a crezut astfel că dificultăţile ce s-au ivit pe parcursul dezvoltării ei s-ar datora tocmai unor defi. teoria mulţimilor poate fi înfăţişată în două moduri: 1) ca o teorie intuitivă: 2) ca un sistem axiomatic. fără un control logic şi mate-' matic riguros. . Antinomiile logico-matematice au apărut mai întîi în �adrul teoriei mulţimilor. IV. intervin noţiuni din teoria mulţimilor. cît şi în soluţionarea lor.OR .teoria naivă a multimilor. teoria mulţimilor a fost for­ mulată cu multă grijă şi construită pe alte baze logic 0" matematice. Deoarece în cele ce urmează. cînd ele erau înşelătoare. cu atît mai mult cu cît de la început se . luînd forma unor "sisteme axiomatice . ceea ce vrea să însemne o "teo' rie intuitivă ". în acest capitol vom vorbi despre teoria naivă a mulţi-­ milor iar despre sistemele axiomatice ale teoriei mulţi­ milor vom vorbi în cap . După apariţia antinomiilor. "încercări de a găsi o solurz .>xal al unora dintre aceste idei. Cantor a acceptat şi formulat unele dintre ideile teoriei sale pe baza intuiţiei directe.

.ţ ie" ." . cu literele a. u n obiect nou. Elementele multimii. Apartenenţa . Ia­ tă cum introduce mulţi mea. c elementele mulţi mii {I. Deoar ece cu această concepţi e despr e mulţi me -s a aj uns la paradoxe . b şi . c e s s rc ie: { a. un element pri mar al i ntuiţi ei noas tre. 12 lVI" s au. Ele� entele mul­ iţ mi i { a. }c. între care s e s criu obiectele res pec­ tive de s părţite pri n vi rgule. b . b. S ierpinski [lJ. cînd v om con is dera s istemele axi omati ce ale aces tei t eorii în r ap or t cu pr obl ema s ol uţionări i p aradoxelor. B .un întreg a unor obiecte bine determinate iş dis it ncte ale intuiţi ei s au gîndirii noas­ tre. Noţiunea de mulţime. De exemplu. matemati cien ii au considerat că es te mai bine să nu se mai ia noţ iunea de mulţime ca o noţiune defi ni tă. C. cu acolade mi ci. unele dintr e i deile lui Cantor au s uferit modi if cări. S e notează pe scur t mulţimea for mată cu nişte obie cte date. . Scrierea - - FaEM îns eamnă : " a se te u n element al mulţim ii scurt.. 5 şi 7 etc . " a aparţine lui lVI". D ar h c i ar în teori a nai vă a mulţi milor aşa cum es e t expusă astăzi . Dacă toate elementele unei mulţi mi s înt date iş le pu­ nem în evidenţă. ci ca. i c dînd doar exemple de formare a unor mulţi mi . î nchi zînd obiectele între aces te acolade am format o unitate închi s ă. . după cum vom sublinia mai departe. care se numesc elementele mulţimi i " . c putem face o mulţime a acestor il tere . care es te mul­ ţimea aces tor obiecte . Pentru a expri ma faptul că un element a aparţi ne unei mulţ imi lVI se întrebui nţează simbolul "E" . De exemplu. 5. mulţi mea formată cu literele a . 7} sînt 1. b. C u obiecte date putem forma mul iţ mi . de exemplu. . } c sînt a. "Mulţimi. Putem să notăm pe scurt mulţi mi le prin literele mari ale alfabe tului: A.0 mulţime (Menge) s pune Cantor [1 J este o reuniune într. b. de apartenenţă. m ai . W. atun ic s cri erea es te aceea d e mai sus cu acolade. O biectele cu care se formează o mulţi me se numes c elementele mulţimi i . nemaispunînd n imic des pre ce este o mulţime.

Mn. Avem deci: ţimilor MI şi M2 se notează cu semnul - D = MI ._ ca elementele ei ă s a parţină în acelaşi timp fiecăreia dintre mulţimel e date. M3.a mulţimilor. Fie n mulţ imi. . U Mn Intersecţia mulţimilor . Simbolul de reuniune este "U". Avem deci Mn . fiindcă aceasta n ua re nici sens. . nu putem spune că elementul a î şi apa ţr ine lui însuşi ca le ement . S imbol ul de intersecţie e ste "n". Mulţimea 1 se numeşte intersecţi a mulţimilor MI> M2.M2 M uZţimea cu un singur element. Mulţimea R s e numeşte reuniunea mulţimilor MI' M2. MI> M2. Ma. Avem deci Mn . M3.. • • 1 = MI n M2 n M3 n . Diferenţa mul­ . cu elementel e acestor mulţimi se p oa te forma o nouă mulţ ime R . . astfel ca oricare element allu i R să aparţină cel puţin uneia dintre mulţimile date. Fie n mulţimi MI> M2. M3. Elementul a a parţine mulţimii a{ }: a Ea {} Dar n u putem scrie a E a. am c onstruit un nou obiect car e' este complet distinct de obiectele iniţiale. . pentru mu lţimea M t oarele apartentenţe : = {1 . n Mn Diferenţa a două mulţimi. 7} av emu rmă­ Reuniune. atunci mulţimea formată nu­ m ai u c a este { a}. ".M3 U . Am spus că formînd o multime cu anumite obiecte. .D e exemplu. . U11 13 . Mulţimea D a tutu r or elemen­ telor unei mul ţimi M1 c are nu aparţin unei alte mulţimi M2 se numeşte diferenţa mulţimilor date.. . . Mn. Ac estl ucru se poate vedea mai bine examinînd mulţimea cuu n singur le ement . • • • . • • • R = MI U M2 U . astfel. . Fie elementul a . . cu elementele acestor mulţ i mi se poate forma o n ouă mul ţime 1 .

�j�m

Mulţimea vidă. A desea se vor beşte d e m
ea elem en­
t elor care satisfac o anumită condiţie. Se poate întîmpla
să nu existe nici un elem ent care să satisfacă această con­
diţie. S e spune atunci că m ul ţimea respectivă es te vidă.
D e exem plu, mulţim ea tuturor numerelor raţionale x care
satisfac ecuaţiax 2 . 2 este vidă.
U nii autori noteaz ă mulţimea vidă cu sim bolul A.
Egalitatea mulţimilor. Două m ulţim i sînt egale dacă· fie­
care element al uneia din mulţimi este un elem ent al celei­
lalte mulţim i şi invers. S criem că două mulţimi M şi N
sînt egale, astfel: M
N.
.
'
De exem plu, ave m egalitatea următoare Î ntre
m ulţimi
.
cu elem ente date :
=

{ a, b, c, a}
{ a, c, b} { c, b, a}
Aici av em p atru moduri diferite de a � crie aceeaşi m ulţime.
.
Din această definiţie a egalităţii mu lţimilor rez ultă că
dacă două m ulţimi M şi N sînt vide, ele sînt ega le: M = N.
De unde putem trage concluz ia că nu există decît o sin­
gură mulţime vidă.
Mulţimi de mulţimi. S e pot form a mulţim i de obiecte
care sînt ele îns ele m ulţimi . De exemp lu, să considerăm
obi ectele a, b, c, d i
ş e. Putem form a cu ele mai multe
m ulţimi; fie, de exeni plu, � rm ătoarele două :
{ a, b, }
c

e-

=

=

=

P = { a, b}
Q'
e
{ c , d, }
=

L uînd aceste două m ulţimi P şi Q ca elemente p utem
să formăm o nouă mul ţim e Z :
Z

=

{ P, Q}

=

e}
{{ a, b} , { c, d, l

M ulţim ea Z t:a: e deci două elemente, P şi Q. A ceas t ă
m ulţime Z trebuie deosebită de mulţimea forma tă cu toate
le ementele a, b, c, d şi .e
T

=

{ a, b, c, d, }
e

E lemen tele mulţ imii Z îs nt mulţ imi, iar elementele mulţi­
mii T sînt obiecte. M ulţimea T are cinci elemente, pe cînd
14

mulţimea

are numai două. Nici un element al mulţimii

'f nu este eţement al mulţimii Z (cu toate că elementele
mulţimii T \sînt elemente ale elementelor mulţimii Z).

Numai în anÎln1ite cazuri particulare un element al unui
element al unel\mulţimi date poate fi un element al acestei
mulţimi. De exemplu, mulţimea

{ a,

{a,

b}}

are un element . al unui elemeht al său.
Submultimea unei multimi. Dacă fiecare element al unei
mulţimi M' este de aseme� ea un element al unei alte mulţimi
N, se spune Că M este o submulţime a mulţimii N: Se
spune atunci că mulţimea M este inclusă în N. Din această
definiţie urmează că orice mulţime este o submulţime a ei
însăşi sau este inclusă în ea însăşi. Mulţimea vidă este o
submulţime a oricărei mulţimi.
Rezultă că mulţimea vidă are şi ea o singură submul­
ţime: mulţimea vidă.
Relaţia de incluziune (de submulţime) dintre o mulţime
M şi o altă mulţime N se notează cu semnul C . Deci
"

"

MCN
înseamnă: "mulţimea M este inclusă în mulţimea N";

M este o submulţime a mulţimiî N.

Vom mai observa că se pot construi mulţimi care să
'aibă unele din elementele lor ca sub mulţimi. De exemplu,
fie mulţimea B =
şi mulţimea A = { a ,
Se pot
da multe exemple de felul acesta.
Iată un exemplu de mulţime non-vidă ale cărei elemen­
te sînt toate submulţimile ei. Fie mulţimea Z
unde
după cum am spus, este mulţimea vidă. Ea are
un singur element care este şi submulţime; mulţimea T =
=
are două elemente, care, fiind niulţimea vidă,
sint şi submulţimi ale lui T. Tot aşa se pot forma:

{a}

A,
{A, {A}}

{a}}.

=

U
V

=

=

{A},

{A, {A }, {(A}}}
{A, {A}, {A, {A}}}

etc.
15

Mulţimi jiniteşi infinite. O mulţime M s e numeşte
finită dacă există un întreg poz itiv n astfel a
c M să aibă
exact n elemente . O mulţ ime care nu estef init ă se numeş te
injinită. Mulţimea v idă este deci finită. E xemplul cel mai
sim plu d e muţi me inf inită este mulţimea numerelor natu­
rale: 1, 2 , 3, 4,
, n, . . .
Echivalenţa.' Dacă elementele unei mulţimi M pot fi
puse într- o corespondenţă biunivocă cu ele mentele unei alte
mulţimi, as ft el ca fiecărui element din M să-i corespundă
un singur iş numai un element din N şi inv ers, cele două
mulţimi se numesc echivalente.
1 l de echivalenţă este " - " şi deci echiv alenţa
SemiU
mulţimilor M şi N se scrie M - N.
Mulţimea complementară. Dacă o mulţime M este o
submulţime a mulţimii N, ad ică dac ă M C N, a tunci mul­
ţimea dif erenţă a acestor mulţimi M-N se n umeşte com­
pl ementul lui M în rap ort cu mulţimea N iş se notează
cu CM .
Model. Funcţie. Da că printr- un procedeu <? arecare se
face să corespundă fiecărui element a al unei mulţimi M un
singur obiect nou cp ( a) , această corespondenţă se va numi
o fu.ncţie, iar mulţimea M, domeniul de def iniţie alf uncţ iei .
Dacă noile obiecte cp (a) apa ţr in toate unei mulţi mi N, atunci
ordonarea a - cp (a) se mai numeşte un model al lui M în N.
Dacă toate elementele mulţi mi i N sînt întrebuinţ ate f ie­
c are cel puţin o dată, atunci mulţimea N· se numeşte mul­
ţimea model a funcţi ei cp .
D acă f iecărui element al mulţimi i M îi corespunde un
singur element şi nu mai unul singur din m ulţ imea N şi
invers, avem în cazul aceasta modele inv erse. Se vede dar
că două mul ţimi c are pot f i puse în această coresponden­
ţă biunivocă, încît. una din ele devine modelul c eleilalte ,
sînt mulţimi echiv alente.
De exemplu, se poatef ace să corespundă oricărui număr
n a tural n numărul par 2 n.
Î n modul acesta -s a constituit modelul mulţimii tutu­
ror nume relor naturale pe mulţimea tuturor numerelor
pare. Deoarece corespondenţa este biunivocă , m ulţime a
n umerelor naturale este de asem enea un mode l al mulţimii
numerelor pare. Cele două mulţimi consider ate sînt e chiva len te.
.

.

.

.

16

I ată această corespondenţă biunivocă între elemen tele
mu lţimii numerelor naturale şi m ulţi mea numerelor pa. re
( mulţi mi echiva lente) :
1 2

3

1 1 1

n

1

4 (3
2n
Mulţimi numerabile . O mulţi me M care este echivalentă
c u mulţ imea nume relor natu rale se num eş te o mulţime
numerabilă. Această defin itie î nseamnă: mult ime a M este
n umerabilă dacă putem ă
s facem o coresp o � denţă bi uni ­
vocă între elementele mulţimii Mş i numerel e naturale . Cu
a lte cu
v inte, putem să dămindici elementelorl ui M, ori­
c are' le emen t al lui M avî nd indi cele săuş i le m
e ente diferi te
a vînd i ndi ci diferiţi . Dacă i ndi cele unui element este n ,
n otăm acest element c u an. M ulţimea numerabi1 ă M se
p oate scrie atunci :
M
{ al> a2 , a3 , •••, an}
De aici rezultă că orice mulţimef inită e ste numerabilă;
n umai mulţimi infinite pot fi nenumerabi le.
U n exemplu de mulţi me nenumerabi1 ă : mulţi mea tutu­
r or numerelor reale cuprinse între 1ş i 2 etc .
]}[ulţime ordonată. O mulţime se numeş te simPlu ordo­
nată, dacă elemen
t ele ei au fost aranj ate într- o ordine, după
un cri teriu oarecare, aş a ca : 1 ) dintre două elemente oare­
c are alş i a2 să avem s au al < a2 sau a2 < al> sau a1 = a2;
2) rel aţiile al < a2 sau a2 < al' sau al
a2 , să se excl udă
r eciproc ; 3) din a
l < a2 ş i a2 < aa să urm eze al < a3•
R el aţ ia al < a2 nu n ecesită neapăr a t o relaţie reală
î ntre mărimi; este vorba de anteri ori tatea unu ia di n ele­
mentef aţă de celelal te .
O mu
l ţime s e numeş te bine ordonată î n cazul î n care,
f iind ordonată, ex istăş i un elementiniţial , fi e al m ulţimii
î nsăş i, fie al oricărei submulţimi non-vi de.
Exemplu : orice mulţi me if ni tă ordonată este bi ne ord o­
n ată; ş irul numerelor naturale 1, 2 , 3; . . . , n , . este
b ine ordonat ,fi indcă în oricare submulţ ime non- vidă există
un pri m ele m ent ; mulţi mea tuturor numerelor întregi
algebrice : .. . , -2 , - 1 , 0, 1 ,2 ,
ordonată în ordine
naturală, lUt e s te bi ne ordona tă.

2

=

=

.

o

.

o

o ,

17

a ceea accep­ tat ă ast ăzi: "Numărul cardi nal (puterea) al unei mulţ imi M este mulţ imea tuturor mulţimilor care sînt e chivalente cu M". Ş i iată definiţia pţ care o citează Fraenkel şi care este. - 18 . formularea lui Cantor nu poate f i a cceptată ca o definiţie a numerelor cardinale " . Vom ma i cit a aici două propoziţ ii datori te lui Zermelo. C eea ce este necorect în această def iniţie nu putea ă s scape lui Fraenkel. Zermelo a observat primul că mult e raţ ionamente mate­ matice se bazează pe o presupunere acceptat ă impl icit i ş pe care el a enunţ at. astf el de def iniţ ii sînt astăzi l ucrll ri naturale Î n matema tici " . Ş i Fraenkel mai observă încă: P i ea tut urormulţ imilor echi­ " e de altă parte. în f ond. A cest postulat a fost e nunţ at în diverse variaţl te. făcînd abst racţ ie de nat ura dif erit elor elemente ale lui M ş i de ordinea lor . 59) : " Desigur. T otuşi. Zerme10 însuşi a dat două demonstraţii. . şi care au prov ocat o discuţie amplă în epoc a noastră. Vom vedea mai departe care s înt aceste antinomii . cu aj ut orul căreia se obţine o submulţime care conţ ine cel puţin un singur element al f iecărei submulţimi " ." Def iniţ ia aceast a a fost abandonată chiar înt eoria nai­ vă a mulţ imilor.o explicit astfel. p . Cea mai important ă consecinţă a acestui postulat est e teorema de bine ordonare a lui Z ermelo : " oricare mul­ ţ ime M poate f i bine ordonată " . . denumind.Postttlatui alegerii şi t e o r e m a de bine ordonare.Vom numi putere sau număr cardinal al unei mulţ imi M scr ie Cantor .noţ iunea gene rală pe care · o deducem din M cu ajutorul f acultăţii noast re de a gîndi.o postu­ latul alegerii: P " entru orice mulţime de mulţimi non-v ide şi neavînd nici un element comun există o funcţie de alegere (A uswahl­ f�mktion) . Vom spune însă de pe acum că x e igenţele unui logici an nu sînt s atisfăcute în aceste def iniţii " naive " şi Fraenkel însuşi recunoaşt e acest lucru [4 J. Putere sau număr cardinal. S-au dat pentru aceast ă teoremă mai multe demon­ straţ ii . căci el adaugă : " Această def iniţ ie pare Î ntrucîtva paradox ală. mulţ m valente cu M poate să implice antinomii dacă nu sînt l uat e anumite pre cauţii " . Iat ă ce scrie Fraenkel ( [4] .

4 .c are a ul at pe parcursul d ezvoltării ei un a spect mult mai vast şi complex . ' Al tfel. numărul u lţimea 1. S iru l n um ere lor natural e . V om mai mentiona faimoas a teoremă a lui Cantor asu ­ p ra nu mărului � c rdinal al mu lţimii formate cu s ubmul­ ţ imil eu nei us bmulţimi date: "M ulţimea tutur01" subm ul ţimilor ori că rei mulţimi date M are o putere (număr car d inal) mai mare d ecît mulţi' m ea M". şi anu me: . . î nmulţire. nu mer lee lor car di nale sînt diferite". Trebui e să spun em c ă i deea iniţială d e la care a pornit Cantor în' elaborarea teoriei sale . . 19 .a fost . S iai ci ma tematicienii au obse rvat c ă s-a introdus ceva n ecl� r . 2. . . al acestei lucrări ( " Conclu izi " ) în ce const ă eroarea de logică pe care o cu ­ p rind impli cit astfel de propozi iţ i .. Definiţia n um ăru lui cardinal ca m ulţime de mu lţimi echiv alente apare oricui bizară şi în o rice caz arti ficială şi noi vom arăta pentru e c (în capito­ u l l final) .sînt d ar pu terile mul iţ milor finite - ' 1. n. într-un m od foarte general op eraţiile cu numer e întregi: adunare. lămu rirea di eii d e infinit în matematici. Noi vom a răta în capitolul u ltim.Di n d efini ţia de mai u s s rezul tă : "Mul ţimil e MI şi M2 vo r avea acelaşi număr cardinal d acă sînt echi valente . Număru l 1 va fi mul ţimea tuturor mu lţimilor cu un s ingur element ( mulţimi echivalente între ele) . uturor mulţimilor cu· două . . comparaţie etc . . etc . ca re la epoca cînd scr ia Cantor e ra o idee dest ul de cont roversată. fiindcă Z ermel o a fost obligat să introducă o axi om ă de exi stenţă. 3. ad ică dacă MI M2. Numerele cardinale transji'nite. .elemente fie2 va if m ca re. ridicare la putere. Ea avea av antaj ul unei intuiţii " naive" iş nu consti­ t uia o defi ni iţ e vicioasă. Am văzut ce numeşte Cantor putere sau număr car­ d inal . "Mulţimea tuturor submulţimilor unei mulţimi date M ex istă " . Cantor a putut să x e plice. Cu noţiu nile iniţi ale.

S e i ntroduce mai întîi i deea de asemănare între m ulţimi . naturale este No. a fiind un număr fini t : No> a No + a = No No + No = No a No . dar aceasta este i ş puterea 20 . Am văzut ce înseamnă ordonarea simplă a unei mulţi mi M. ordinea lor de succesi une " . di sti ncte în­ tre ele. care este bi ne definită. Astăzi . Ti purile ordi nale ale mulţimilor if nite sînt nu merele ordi nale finite . No = No No = No C u aj utorul x e ponenţi alelor se pot defi ni alte numere transfi nite. puterea aces tei mul ţimi infini te. dacă elementele lor corespund în mod biunivoc iş în ordinea if ecăruia dintre ele . puterea mulţimii numerelor. tot în cadrul teoriei nai ve a mulţimilor. problema 1111 mai se te atît de ism plă. ele au şi aceea iş putere iş acelaşi tip ordi nal . Dacă considerăm însă mulţi mile infini te. ele sînt egale cu numerele cardi nale finite respective. Să introducem acum noţiunea de număr ordinal . seria Aleph-ilor: Numere ordinale. Două mu lţi mi echiva­ lente se numesc asemenea. dar nu şi de. De x e emplu. Cantor defineşte as tfel tipul ordinal: " este no­ ţiunea generală· care rezultă din M cînd face m abstracţie de natura le ementelor lui M. această definiţi e este înlocui tă prin alta.Să considerăm mulţi mea formată di n toate numerele cardinale (deci o mulţi me de mulţimi ) . î n acest caz iş numai în acest caz. . este notată de Cantor cu No (Aleph zero) : este primul număr transjinit sau cel mai mic cardinal transjinit. puteri ale unor mulţimi mult m ai vaste decît aceea a numerelor naturale şi astfel Cantor crede � ă poate gîndi o serie de numere cardinale transfini te. Numărul cardi nal transfini t No se bucură de următoa­ rele proprietăţi.

Iată. c i " că trebuie luate anumite precauţii" .n um erel or raţional e. de exemplu.î ntr. Cu alte cuv inte. î n faţa contradic­ ţiilor provocate de ideile. mul ţimil e infinit e d e aceeaşi putere pot avea t ipuri ordinale difer ite. Nu vom urm ări această chest iune m aid eparte. * - Am citat doar cî"t." naive" ale teoriei m ulţimilor. eva din noţiun ile de bază ale t eoriei mulţimilor. Numerele raţional e d e f orma k pot fi ord onated upă mărime . fiindcă acest ea dau loc la cont radicţ ii " . Să consid erăm un exem pl u. d ar se vede că tipul ord ni al al unei tJ? ulţimi infinit ed epind e d e ordonarea ei . după vaq l oarea sumei termenilor p + q. ce scrie van der W aerden ([lJ. Al doilea mod de ordonare defin eşteî nsă. Aceste măsurin u sînt impuse. 21 . notat de el cu 1). 3): "N e păzim totuşi să alcătuim noţi uni ca « mulţimea tuturor mulţimilor») şi a ltele d e a celaşi fel. Cele două tipuri ordinale diferă unul de al tul . p. după Cantor. num ai atît cît poate să aibă o leg ătură cu pro ­ blema paradox elor log ico-matemat ice.au d at seama că or icî t ar încerc a ă s dist ileze noţiunea de" mulţim " e .o altă ord onare putem să le aranj ămî n ordinea mărimii lor crescătoare etc. de exemplu. n ot at de Cant or cu w. fiind că se poate ts abil i o corespon ­ d enţă biunivo că î nt re num erel e înt regi şi numerel e raţio­ nal e inferioare lui 1 . a e nu poate forma o bază sigură pentr u const rucţiat o e r iei mul ţimi lor. an umite " măsuri de pază" . Pri­ mul m od de ordonare al n umerelor raţionale ne dă se­ ir a : 1 ···' 2' 3' 4 ' 2 2 3 3'6' 5'4' Ord inea nî car e sînt aranj at e numerele raţionale în mul ţimea num erelor raţionale defineşte un tip ordinal . un alt număr ordinal. ma temat icienii nu au t ras concluzia că asemenea idei tre­ buiau cu necesitate să con ţină g ermen ul paradox elor. decî t de temerea de a n u da peste contradicţii. date fiind cele mai mult e din rezult at le e ei ind isc utabil e. în general. teorie la care totuşi nu se poat e renunţa. M at ematicienii i ş .

în interpre­ e tarea form al istă a ceea ce urm ează. aşa ă c pînăl a sfîrşit nici n u se mai ştied acă ceea ce num m i m ulţim em ai şe te totuşi o m ul ţime.uIţ or delim itărim atem atice rig uroase. No i nu v om căuta să form al izăm această noţiune şi. 19): " Antinom iil e arată că conceptul naiv d e mul ţime. 60) d espre m ul ţime : "D in punctul de vedere naiv. Într-� d v e ăr. fraze ca « fie X om ulţim e » îs nt. pe ntru a d a un exem plu num ai. 1908). m ul ţim ea este ol iteră sau un termen care se supune unor anumite reg ul i de cal u c l .m ul te entităţim atematice pot fi consid erate colecţii sau mul ţim i de obiecte. cuvîntul « mul ţim .d upă c um apare în «d efiniţia » l ui Cantor. p. în sensul ace sta.I ată ce scrie F rae nk le ( [5 J . trebuie oc nsiderat ca riguros sinonim cu « term en ».matem atice. . t otal superflue. Vom vorbi m ai d eparte despre aceste " antinomii " şi d espre " is stem le e ax iomati ce " care au fost constru ite cau n remediu. iată ce s crie Bour­ bak i ([IJ. şi cel e-m ai g eneral e concl uzii derivabil e d ni l e nu pot forma o bază satisfă­ c ătoare pentru teoriam ulţim ilor şim ultm ai puţin pentru " ma tem atici în nî treg ul l or . . p. în principiu. pentru că orice l iteră este un term en " . noţiunea dem ul ţime a fost supusă unor rest ricţii ax iom atice. şi o reconstituire a teoriei m ul ţim li or pe baze strict l og ico.. Din primul m om ent (ad ică începînd cu Zer mel o. Cu al te cuv inte. în particul ar.

23 . pr o­ poziţiil e sînt consid erate ca unităţ i . fără să ne intereseze conţinutul eventual pe care elel -ar putea av ea. î n care caz se num esc te . " variabil "e . 1. Menţionăm că nu facem o x e punere sau o introducere în logica matematică. Î n cal culul propoziţional . 3) calcul ul lc aselor. semne. şi anume : 1) cal culul p ropoziţiilor. is s­ temuIl ui R uss el l d in PrinciPia Mathematica. 2) funcţii propoziţional e . A ces te variabil e pot lua d ouă valori: ad evărul (notat pe s curt A) şi fal sul (F). q. .II . U nel e semne pot' reprezenta ceva determinat. Variabile propoziţionale. care se numesc v alori de ad evăr. pe care ne v om permi te săl e prezentăm cititorului. ci nu­ m ai o prezentare simpl ificată a cîtorva capitoled in această d isciplină. ceva ned eterminat. ELEMENTE DE LOGISTICĂ Î n cursul l ucrării noastre vom avea ne voie d e cî teva n oţiuni le m e entared e logicăm atematică. Vom red uce această expunerel a ceea ce este strict necesar în d ezvol tarea ts ud iul ui nostru. r. . L ogicam atem atică saul ogica sim ­ bol ică saul ogistica utilizează. El e se no­ t ează pe scurt cul itere: p. cînd ele se numesc " constan­ " şi al teori. înl ocul cuvintel or şi propo­ ziţiil or care ' se pot form a cu le e. . . urmărind î n g eneral . care se num esc varia­ b li e propoziţional e . Calculul propoziţional Constante şi variabile.

l q" num ai în f uncţie de adevărul as u fal­ sitatea variabilelor p şi q. Cu v ariabilele prop oziţionale se pot f orma complex e logice. Pentru a despă rţi diversele pă rţi ale unei expre sii logice formale se întrebuinţea ză un punct . q. în care variab ilele p. A F A F A A F F " p sau q " A A A F S e vede că putem·d ete. c i numai de valoarea lord e adev ăr . .= Df").-- 1. e Dup ăd efiniţie. variab ilele p şi q pot să ia două v alori f iecare. Semnul de definiţie este simb oli zat prin . adevă rul as u falsitate a expres iei oc mpuse" p as u q" nu depinde decîtd e adevă rul saU fal­" s ita tea variabilelor component . Vom discuta afir­ maţ ia ace asta mai d eparte.. 2. . în d reptul că ruia se pune " D ef.. q. A şi F. .şi ele vor fi toate funcţii " de adevăr. s au a doua. definiendum. cum arată tab elul de mai j os : P I q -. Puterea unui punct se întinde p nă î 24 . dec i putem avea u rmătoarele p atru po sibilităţi. De x e emplu. rmina ad evărul sau falsitatea expresiei" p sal. sînt legate prin constante logice. C arnap ([3]. r. în care propoziţiile p.. x e presia p sau q" se numeşte o· funcţie de adevăr.constante logice .=". de aceea. 7 ) spune că definiţiile servesc numaip entru ab rev ieri şi nu sînt principial nec esare. Punctuaţia. "p sau q este a dev ărată dacă cel puţin una d intre variabile este ad v e ărată. rt ei puncte etc . În ace laşi m od se pot construi exp resii mai complic ate sau mai simple. r. două p uncte. . Cnm în lo g ica formalizată. Valoarea d e ad evăr a x e presiei " " p sau q nu depinde de conţinutul propoziţiilor p şi q. p. 3. Ex presia din dreapta semnului d e definiţi e se numeşte definienş şi x e presia din stînga.Funcţii de adevăr. corespunzătoare conj uncţiilor dn i v orb irea ob şi nuită ş i cu care se formează fraze. sau amîndouă. " sa ( u . . 4 . compusul log ic "p s au q" înseamnă : sau prima prop oz iţi e s e te adevărată. vor fi unite prin c onj uncţii d iferite .

und e nt i rv e ine un număr d e punct e egal sau mai m are. care . A şi F.pus n î f aţa u nei var iabile prop oziţionale .p şi q" es t e fal s ă. Se pot înt reb uinţa. d acă p impl icăq . V om int rod uce acum cîteva funcţiid e ad evărd e care vom avea nevoie în const ruire a cal cul ul ui propoziţional.. Propoziţia p put înd lu ad ouă val ori. Cîteva juncţii de adevăr. Simb ol ul con sta ntei logice " şi " este " " " un punc t .. . . c) C o nl j u n. C u alt e cuvint e. -" . nî seamnă " p şiq . nu poate fi cazul ca prima 25 . . est e f al să num ai în ca­ zul cînd ambel e variabile sînt f alse. " . de ci dacă c el p uţ[n una dintre ele este falsă . Deci " pq.c ţ i a l o g i c ă " p şi q " est e o funcţie de ad evă r care est e ad evărată dacă p şi q sînt simultan ad evărate . avem urmă­ t orul tab el . Tabel ul a arat at că funcţia de v sau " es t e semnul " " ad evăr " p vq " . a) N e g a ţ i a est e is mboliz at ă d e semnul . pa ranteze înl ocul punc­ tel or. 3. p q' p .q A F A F A A F F A F F F d ) 1 m p1 i c a ţ i a l o g i c ă est e d efinită d e R ussell ca fiind o funcţied e adevăr care est e ad evărat ă d acă sau prima propoziţie est e f al să . . (Con j uncţia . " . d isj uncţia logică. 2. 4.îi schim bă · valoarea d e ad evăr : . . sau ad oua est e ad evărat ă . care arat ă val" oril e corespunzătoare pentru .p faţă d e p: p -p A F F A b ) D i s j u n c ţ i a l o g i c ă est e aceea d ej a m enţio­ " Simbolul pent ru const ant a logică nat ă mai sus : " p sauq .p se citeşte " non-p " .q " în raport cu valoriled e ad evăr ale variabil elor p şi q : � r " l." "ŞI se ma l not eaza cu semnu 1 &") \ Tabelul următ or arată cum corespund valorile l ui " p. d e as emene a .

acelaşi timp q=> p. Cîte? W ittgenstein [1] a arătat ă c se pot construi 2'J. = Df : P =>q . q=> p . avem : q. .=" şi deci " p echivalent cuq " se scrie : p =q . . . = 26 . Dacă d ouă propoziţii p şiq' îs nt simultan adev ărate sau simultan false ele se numesc echivalente. Am şi v ăzut că implicaţi a şi echivalenţa se potd efini cu aj utorul cel o rlalte.=>" i deci "p implică q" se scrie: p=>q. 4. p=> q q P A F A F A A F F A A F A e) E c h i v a l e 11 ţ a l o g i c ă.d ar nu toate sînt indepen ­ d ente. asemenea funcţii.-- 1. Russell a arătat că această definiţie nu înseamnă al tceva decît că p :Jq şi în. 4..p v q Def. 3.s ă fie adevărată şi a doua fa ls ă : o pr opoziţie adevărată nu ş poate implica una falsă . 3. A F A F A A F F A F F A Se pot construi mai mul te funcţii de adevăr cu două argumente. T abelul corespun zător este : 1.. Semnul d e implicaţie esţ e . adică cele două propozi ţii echivalente se m i ­ plică simultan reci proc : p =q . I mplicaţia este defi nită cu a jutorul negaţiei şi al d is­ j uncţiei logice. T abelul următor arată v alorile de adevăr ale e chivalenţei în func ţie d e valorile d e adevăr ale argumentelor: p q p=q -. p=> = . 16. 2. Conform defini ţiei lui Russell.'J.2. ci unele se pot x e prima cu aj utorul celorl alt e. S imbolul de echivalenţă este .

al căro r ad evăr nud epin­ de deci nicid e conţinutul ce -s ar atribuiv ariabil le or com­ ponente şi nici d e val oarea l or d e ad evăr.d upăd n e um irea d ată d e W itt g enstein. 27 . Asem enea expresii se num esc tautol og ii. orice valoare d e a devă r ar lua propoziţ iile componente (şi orice conţinut) : p q pvq q . exp resia -p v p spun e :. Ex istă expres ii logice care rămîn în perm anenţă false. U n al t caz extrem al funcţiilor de ad evăr· îs nf contradic­ . 2. T abel ul n e arată m i d e iat c ă această formulă logică răm îne în permanen­ ţă ad evărată. A F A F A A F F A A A F A A A A ·F orm ul a considerat ă este d eci o taut ol og ie. U n tabel ne arată că orice val oared e ad evăr arlu a variabil a p. 4.:J . p vq Orice propoziţ ieq m i pl icăd isj uncţia p vq . fiind că unad in propoziţii va fi sigur ad evărată : p -p -pvp A F F A A A î n acelaşi m od. 3.Tautologia.-- 1. or icev al orid e ad evăr ar lua variab li le ec om ponent e (şid eci or ice conţinut) . sau p este f als. E xistă anu m ite funcţii d e ad evăr care r ămî n în p erm an enţă ad evărate. care este princi­ piul terţului exclus . sau p este adevărat . :J. p vq -. expresia .p v p răm îne ad evărată totde aun a.tiile. x e presia urm ătoare este o tautologie: q . De exem pl u.

Regulile d e d educţie (de care ne v om serv i aici) îs nt în numă r de t rei: a) Regu! a s u b s t i t u ţ i e : i în orice formulă logică ad evărată ( tautologie) se pot substitui în locul variabilelor orice alte ex presii p ropoziţionale. Reguli de deducţie. S emnul d e aserţiune. noi îl vom păstra însă pent ru m ai multă· precizie. este )--" . Semnul de aserţiune. ad ică o propoziţie falsă totdeauna.p. T abelul ne arat ă imediat acest luc ru: p -p -p .P . propoziţia " Cezar a trecut Rubiconul" este o propoziţie consid erată. . cu condiţia ca ov ariabilă să fie înlocuită pretutind eni în formulă cu aceeaşi expresie simbolică. int rodus numai pentru această dist incţie. atunci am afirmat această propoziţie. ci implicaţi a lor. fiindc ă ele p ot fi ad evărat e sau false. In acelaşi mod se pot construi o mu lţime de con­ tradicţii . î n formulele logice. O propoziţie poate fi numai con­ sid erată sau afirmată. şi se obţine t ot o tautologie. at unci şi al 28 . formula . De exemplu. cazul opus tautologiei. Dacă însă spunem : " propoziţia «Cezar a trecut Rubiconul » este adev ărată" . p este falsă.De exemplu. p este o contradicţi e. propoziţiile sînt numai c on­ siderate. p A F F A F F Ori�a re ar fi valoare a d e adevăr a lui p. dar p şi q pot să fie adevărate sau false. b) Regula m od u s p o n e n s: dacă o imp licaţie e ste ad evărată şi prim ul ei mem bru est e ad evărat.·P:Jq înseamnă: este adevărat c ă p implică q. f-. nu ele sînt afirmate. S m e nul de aserţiune nu este un simbol logic necesar. D e exemplu.

. Nu este cazu l să menţionăm aici decî t că princi29 . de negaţie. Ru ssell a avut nevoie d e no ţiunile primitive (nedef inite) d e varia­ bilă propoziţională. ceea ce nu se cere în regula substituţiei . care este substituită celei vech i în tautologie. . şi anume ca mai întîi să se stabilească echivalenţa acestei expresii cu aceea pe care o înlocuieşt e. I ată cele patru ax iome ale sistemului lui Russell. din ele. ba chiar c ă se poater educe la una singură (însă incomodă) . să f ie substituită pretutindeni în f ormula adevărată . Din acestea sed d e uc at utologii mai mult sau mai puţin complicate.d oilea membru al implicaţie i este adevărat (conform d efi­ niţiei implicaţiei) . date de Nicod: A l f. p :J q f. q c) R egula de î n l o c u i r e (Ru le of RePlacement) : în oricef ormulă adevărată (tautologie) o expresie propoziţio­ nală poate fi înlocuită printr-o altă expresie propoziţională dacă ultima expresie este echivalentă cu prima .. însă ea cere o condiţie în plus. :J: p vq .. P f. L uînd apoi un grup de cinci axiome. p v q A2f-: p v p :J p A3f-:. ca o teorie d eductivă matematică. .pvq :J qvp ' A4 f-: . Construcţia logicii formale. Simbolic se scrie această regulă astfel : !. t eoremele logicii .. el izbut eşte să deducă cu ajutorul regulilor ded educţie." şi de disj uncţie " v " . p v r Se poate constata că toate patru axiomele sînt tautologii făcînd tabelul respectiv pentru fiecare.:q . Nicod [1] a arătat că se poate reduce număru l propoziţiilor primitive la patru. Aceast ă regulă are asupra regulii us bstituţiei avantaj ul că nu este necesar ca expresia nouă. ca mai sus . q v r . :J . car e sînt tautologii. Pentru a construi teoria logicii formale. :J .

se obţ i ne o propoz iţi e ( adev ărată sau f als ă) . " x este = = 30 = = = . FUllclii propoziţionale î n paragraful precedent am consid erat propoziţiile ca uni tăţi iş ceea ce ne-a i nteresat au fost relaţii le dintre " propoziţii realiz ate prin aşa-numitele " constante log ice. i ar f muri tor.pvp . absurdum) == T8 f-: p =q. :J _ - . adi că pentru fiec are valoare dată a lui x şi pentru f dat. aI tăacets e pri ncipii.(p =. Ai i c se distinge un subiect care are un predi cat sau. ." Cînd înlocui m v ariabila x cu valori date x Socrate. p) f. astfel : fie un obiect x (varia­ bi l) care are o propri etate f. p ( pri nci pi ul \-: p:J.p ţi ei) . F ie. mai g eneral. . � contra di cdub lei ne­ sil ogi smu­ transpozi­ redl1. Vom expri ma lucrul acesta.p·_q TIO \- . adică " x este f.ctio ad (pri nci pi ul tautologi ie) P ... în mod foarte general . un individ care are o proprietate.g aţi i) f-: . " Platon este muritor . " Ari stotel " este muri tor etc. t iei) (princip iul ( p) = P f-. Expresi a " x este muri tor" sau.p.: p=q· =: p·q v. obţi nem propo ziţiile: " " Socrate este muri tor" . propozi ţia " Socrate este muri tor " .p) 2.: p :Jq . x Ari stotel etc. T2 T3 T4 TS T 6 ( pri nci pi ul clus) . maig eneral spus.' pî ile log icii clasi ce devi n î n logi ca lui Russell teoreme de­ mon strate ( tauto logii). x P laton. precum iş cÎ teya dintre aceste teoreme : TI f. T7 f-: p v p . Să intrăm acum în struct ura unei astfel de propozi iţi. . (p ( principiul . p :Jq·q:J r : :J : P :J r ( principi ul l ui) ( pri nci pi ul f. terţului x e ­ ( p =-q ) T9 f-. de exemplu. :J'-q :J . = .

ci îc nd va fi v orba de încercările d e sol uţ ionare a p arad ox elor şi cînd vom face critica lor.p ropozi ţie pe două căi : 1) sau înlocuind argumentul c u o valoare constantă x a şi căpătî nd f (a). 2) sau prin cuantificare. h(x). că atunci c înd v alorile lor sîntd ate. devine o propoziţie (ade vărată sau falsă) . . Propoziţii generale şi existenţiale. Russell [2J d efineşte funcţi a prop oziţională astfel: ..d e forma f(x) . şid upă el toţi logicienii. . o uf ncţie propoziţională este o x e presie conţinînd variabile şi care. Dintr-o funcţie propo­ ziţional ă (f x) putem obţine o . cum a fost x " este muritor " . Variabila x se numeşte argumentul funcţiei .. s-ad at peste o pro­ pozi ţie care nu poate fid eclarată adevărată sau falsă. precum şi alte teorii . Dacă funcţia propoziţională este d ată. cum a fost în cazul preced ent. . atunci se întrebuinţează în m od obişnuit litere latine pentru scrierea lor: f( x) . Dacă funcţia propoziţională este variabilă. aşa. g(x) . Aris totel . . fac să se transforme funcţia propoziţională într-o propoziţie se numeşte domeniul'd e valori ale ar­ g umentului. . Socrate. care devine pentru fi� care valoare dată a ' vari abilei propoziţie. .0 funcţie propozi ţ ională este o x e presie conţinî nd unu 'l s au mai mulţi constituenţi ned eterminaţi. expresiad evine o propoziţie " . Î n rezumat': o propoziţie este o x e presie care este ade­ vărată sau falsă. . se întrebuin eţ ază liter e greceşti: o cp( x) . = 31 . despre care nu vom vorbi aici. CUtn ' ar fi "x este q/'.. Funcţia propoziţională "x este f " se notează pe scurt ca în matematică cu (f x). ). ljJ(x) x x) ( . pentru c s rierea unor asemenea funcţii propo­ ziţionale. În ceea ce urmează nu vom avea nevoie decîtd e funcţii propoziţionale cu un singur argumenţ . Aşa a apărut teoria tipurilor. puse în locul lui x d( e exemplu. T otalitatea valorilor care. atribuind la întîmplare o valoare ar­ gumentulu i unei funcţii propoziţionale . Rus­ seU . Platon.f". se numeşte o funcţie propoziţională. Deoarece uneori. au trebuit să limiteze valorile ad misibile pentru argumentul unei funcţii propoziţionale . pentr u valori determinate ale variabilelor.

Dacă pl ecăm d e la funcţi a propoziţi onală f (x) iş spunem " f (x) pentru t oţi x " . care se scri e astfel: ( x) f( x) . care poat e fi afi rmat ă [funcţia fx( ) nu poate fi afi rmat ă ]. (x f ) a ne duce la o propozi iţ e d e exi stenţă iş înseamnă : " f (x ) nu este fal s pentru toţi x " . Rezultă că avem prin defi ni iţ : e a ( x ) . uf ncţii propoziţi onale varia bile mpli că pe a doua. atunci iş H x) este valabil ă. . cu alte cuvi nt e ă c f (x) ia valoarea de adevăr " ade­ \"ă rat " pentru oricare valoare a argumentului x. Expre is a (x) . .Cuanti if carea se face cu aj utorul operatorului de genera­ lizare sau cu aj utorul operatorului existenţial. am obţi nut o propozi iţ e ge nerală. Si mb olul (x) se numeşt e "ope ratorul d e g enerali zare " ş i transformă o funcţie p ropozi iţ onală Î ntr-o propozi iţ e ge nerală. Se m ai scrie lucrul acesta iş sub forma: cp( x) ::J" � (x) Acelaşi lucru în ceea ce pri veşte echi valenţa. cp (x) ::J �( x) Aceasta este o i mpli caţi e generală iş se ic teşte: " dacă cp (x) este valabilă. f (x) . f (x) este falsă " . . cp(x:) 32 = H x) . = Ceea ce înseam n : ă "(f " est e fals că pentru toţi Să consi derăm două cp (x) şi H x). scri erea ( x ) .' oricare ar if x. Operatorul de exist enţă � s notează cu simbolul (ax ) pus înain tea unei funcţii propozi iţ onale. -f (x)] " x) uneori este acelaşi lucru cu x. ori care ar fi x " .[ (x). sau încă " exi stă cel puţin un x pentru care f (x ) este va labilă " . dacă primai atunci scri em: Df (x) .

f (x) şi (ax) . Într-o funcţie propoziţională f(x) intervine însă o vari abi lă reală sau liberă . cp (x) este echivalent cu � (x) " . şi ele sîntî n fapt propoziţii . f (x) nu reprezi ntă decît aparent funcţi i propoziţionale. cp (a) � 33 . care verifi că func­ iţ a cp (x) . a variabi la este aparentă ( legată) . = înseamnă: " a este un element dintre acelea pentru care funcţia cp (x) devine adevărată " . x (cpx) . Clase Am văzut cee ste o mulţime sau o cl a să. Aşadar. o variab ilă legată . b � f (x)dx. avemd eci : aE Sau. va lorile lui x care sati sfac această funcţi e au toate o propr iet ate comună (predicatul cp) şi ele forme3. Să presupunem că avem o funcţie pr<?pozi iţ onală cp (x) . = . 3 . în general. x este o variabilă aparentă sau. căci valoarea acestei expre­ isi este o constantă. Se găsesc exemple în mate­ matici de astfel de variabile ap a r e n te (legate) . cum se m a i num eşt e . Vom nota apartenenţa unui element a la o clasă pri n semnul E . ca iş în teoria mulţi­ mi lor.Ză o clasă. care se 11 otează sim­ boli c astfel : x (cp x ) Ori care valoare particulară x a. Def. În ori ce in­ teg rală defi ni tă. Prin defi ni ţie. Se m ai poate scri e acest lucru şi astfel: Deoarece x( ) . aparţine acestei clase.l11se a ll 11ă : " pentru oricare x.

întrebuinţînd semnul de neg aţi e. p . - cp( z) Def.cp (x) şi �( x) sînt echivalente În mod general. Cu alte cuvinte. 18) . = . . aceasta înseamn ă că cp (z) este falsă " . Di n ceea c e am spus pînă acum. . ea se notează cu . cp (z) Tot astfel . z( cpz) = Z ( � z) Echivalenţa universală a funcţiilor cp( x) şi �( x) echi ­ valează cu ge ali tatea claselor determin ate de ele. putem scrie : z - E X (cpx) . el nu face adevărată funcţi a noastră. dacă un element z nu aparţine clasei x( cpx). Aşadar.IX = - x( fx) A spun ec ă un elemen t x aparţin e clasei . putem scri e : cp( x) =x Hx) . . rezultă că o funcţie fx ( ) ( cu un sing ur arg umen t) defi neşte o clasă : clasa ele­ mentelor care au predi catul . Dacăd ouă fun cţii .IX Înseamnă acel aşi lucru cu a spun e că el n u aparţi ne clasei IX : Def. Fiin d dată o funcţie f( x) .IX " este clasa tu­ turor acelor x care nu veri if că f( x): .Z E X (C(x ) .f De aceea se mai spun e că o clasă este sfera sau extensi unea unui predi cat ( Camap [ l J . _ . pe care să o notăm cu IX : IX = X( fx) Toţi x care nu verifică această fun cţi e formează clasa contra­ ră lui IX . = . adi că dacă avem aceasta n u poate să Însemne decît că ele sînt satisfăcute d e aceleaşi valori . d upă notaţia lui Russell (care este aceea a lui Peano) . "Dacă z nu aparţine clasei determi nate d e cp (x) . deci că ele determină aceleaşi clase .IX . toţi x care o veri fică fo rmează o clasă. 34 . Def.

francez ă. . dar un cetăţean francez . fals Prin urmare . notaţi ile XE - (1. n � O clasă IX poate să ai bă toate element ele ie printre ele­ mentele altei clase � . Clasa M . = nf x E IX · .: .E IX . Clasa francezilor este un membru al clasei Naţi unilor Unit e . care este un membru al clasei frapcezilor.Mai putem e x prim a lucrul acesta aparţine clasei (1. şi � . 3S . Un exemplu concret este următorul: Orga­ nizaţia Naţiuni lor Unite conţine ca membri naţiunile en­ gleză.::> % x E � " Dacă oricare ar fi x. IX C � . în acest caz clasa IX es te inclusă în clasa � : IX C � Avem următoarele definiţii : f-. n u este membru al clasei Naţiunilor Uni te . " : x E - IX · = şi a stfel : " est e că x Def.(x E IX) . rusă. aceasta înseamnă c ă IX e ste inclus în W' . x . Mai întîi se pot forma şi clase de clase. este reuniunea claselor (1. formată c u toate elementele a d ouă clase ot şi � . reprezi ntă acelaşi lucru . . Vom menţiona încă relaţiile dintre clase (despre care am mai vorbit la teoria mulţi milor) .(x E (1. ameri cană etc . x aparţine clasei IX implică x aparţine lui � .) . ca iş în teoria mulţimi­ lor : Clasa M a elementelor comune a două clase conjuncţia claselor IX şi � : IX şi � este M = (l.

::J . Neidentitatea dintre x şi y se scrie : x . oa­ menii sînt muritori. vom menţiona aici numai două. (Socrate este om. toţi oamenii sînt muritori. x. am utilizat semnul " = " ca semn logic de definiţie. ::J cp (y) ' Def.. ) nu este definit el însuşi . atunci x aparţine clasei � . oricare ar fi proprietatea pe care o are x. deci toţi grecii sint muritori . ( cp) cp (x) . y. clasei � este intersecţia claselor IX şi � " t. Dintre teoremele stabilite î n PrinciPia Mathematica .: . � C C � .. atunci clasa IX este inclusă in clasa y. dar semnul de identitate este definit. Sau încă : x este identic cu y dacă toate proprietăţi­ le lui x sînt şi ale lui y . anume cele două forme silogistice ale primului mod al primei figuri.y 36 . Definitia ' semnului de identitat � este următoarea : x = y. Cu alte cuvinte. ) Silogismul T 12 spune : dacă clasa IX este inclusă în cla­ sa � şi în acelaşi timp x aparţine clasei IX . în legătură cu noţiunea de clasă. ) Definiţie şi identitate. IX U � = D f X (x E IX ' v · x E �) "Clasa tuturor acelora care aparţin clasei IX sau clasei � este " reuniunea cl�selor IX şi � " . IX C y ::J · · x E � Silogismul T I I spune : dacă clasa IX este inclusă în clasa � şi in acelaşi timp � este inclusă în clasa y. este identic cu y dacă. În cele ce precedă. . are şi el această proprie­ tate ."Clasa tuturor acelor x care aparţin clasei IX şi în acelaşi timp . = . deci Soc rate este muritor. xE IX y . (Toţi grecii sînt oameni. Acelaşi semn este întrebuintat ca semn de identitate. 'Se vede că semnul de definiţie (în dreptul căruia este scris totdeauna Def. în l} arbara : T U t- : T l 2 f- : IX IX C �.

Russell scrie. logica matematică. Cu toate perfecţionările aduse ul­ terior. a . * Formalizînd logica. ş i a crezut că poate realiza programul logicist a l lui Frege. între care c�a mai importantă este apariţia antinomiilor în chiar acest formalism logic . după <. d e a funda matematicile pe logică ş i pe noţiunea logică de clasă (mulţime) . aşa cum am arătat mai sus.:um se va vedea în expunerea care urmează. El s-a izbit însă de dificultăţi mari. nu a putut evita apariţia paradoxelor decît prin introducerea unor convenţii. Russell creat un instrument de precizie şi rigoare matematică. prin definiţie : (x = y) Def. ca şi teoria mulţimilor.

Paradoxul lui Burali-For ti Matematicianul italian Burali-Forti [1] a publi­ cat în anul 1897 o antinomie pe care a întîlnit-o în teoria mulţimilor. această serie defineşte un număr ordinal să-I notăm cu 0. Acest paradox se poate formula în felul următor: se demonstrează în teoria mulţimilor că: 1) orice serie de nu­ mere ordinale defineşte un număr ordinal . CI n + 1 . 3 ) seria ordinalelor (în ordinea mări­ mii lor) este bine ordonată. atunci nu n este numărul ordinal definit de seria tuturor ordi­ nalelor. în speţă.\ ) )O XELE1LOGn.':aparatul logicii sim­ bolice. care este cel mai mare dintre toate numerele.O-l\IATEliIATICE 1 . Burali-Forti a expus acest paradox utilizînd mij loace formale. seria tuturor numerelor ordinale conţine cel mai mare număr ordinal 0. 38 . aşa cum ea fusese constituită de Peano şi şcoala italiană. ci n + 1 . şi deci numă­ rul ordinal definit de această serie nu este 0.III PAlt. În acest caz. 2 ) acest număr ordinal este mai mare cu o unitate decît cel mai mare număr ordin al al seriei date . Să considerăm acum seria tu­ turor numerelor ordinale . Contradicţia este izbitoare : -dacă ° este numă­ rul ordinal definit de seria tuturor ordinalelor.

o a treia posibilitate neexistînd. deci ea îşi aparţine ca element. trebuie ca şi mulţimea 39 . mulţimea tuturor noţiunilor abstracte este ea însăşi o noţiune abstractă.înrudit cu cel al lui Cantor. nu este ea însăşi un mamifer. c ardinal N c al mulţimii M a tuturor mulţimilor este cel mai mare număr posibil. din moment ce propoziţia " orice mulţime îşi aparţine ca element sau nu îşi aparţine. dar avînd o structură logică mai ' simplă. tertium non datur" . dar el nu este cel mai mare. deci ea se conţine ca element . . Deoarece orice mulţime se conţine . Cu toate că existenţa mulţimilor care îşi aparţin ca elei:nent a fost contestată. Fie M mulţimea tuturor mulţimilor şi Nc. Se constată că există mulţimi care îşi aparţin ca element şi că există de asemenea mulţimi care nu-şi aparţin ca element . Pe de altă parte. dar nu a fost publicată decit în 1 926 de Zermelo . Dimpotrivă.eci este adevărată independent de faptul că asemenea mulţimi există sau nu în realitate . 3 .2. este o tautologie şi q. sau nu se conţine ca element. de exemplu. mulţimea tuturor noţiunilor. pentru -că numărul cardinal al mulţimii tuturor submulţimilor lui M este mai mare ca Nc . toate mulţimile care nu se conţin ca element formează o nouă mulţime r . deci nu îşi aparţine ca element . mulţimea tuturor mamiferelor. 11aradoxul lui Russell Russell [1 J a descoperit în 1903 un paradox . De exemplu. o teoremă binecunoscută a teoriei mul­ ţimilor spune: numărul cardinal al mulţimii tuturor sub­ mulţimilor lui M este mai mare decit numărul cardinal Ne al mulţimii M. problema care urmează nu depinde de faptul că asemenea mulţimi există sau nu există. Parodoxul lui Cantor o contradicţie asemănătoare referitoare la cel mai mare număr cardinal a fost descoperită de Cantor [1 ] in 1899. Toate mulţimile care se conţin ca element formează o nouă mulţime G. determinate este ea însăşi o noţiune determinată. numărul său 'cardinal : Nc este cel mai mare număr cardinal posibil. după cum foarte bine a observat Fraenkel [3 J . Contradicţia este evidentă: numărul .

dimpotrivă. Un predicat dat admite ca p redi cat proprietatea p e care o e xprimă sau n u o admite . predicatul m amifer nu este el însuşi m ami­ fer. Exprima t prin simboluri . deci este predicabil. Să punem acum aceast ă problemă pentru predicatul impredicabil: şi el trebuie să fie predicabi l sau impredicabil. " . at unci. numai pr i n tntrebuin ţarea noţiunii de pre­ dicat . deci este prcdicabil . ea se ccnţine . P ropoziţia mulţimea r se conţit1e ca element " este ' echivalentă cu propoziţia " mulţimea r nu se conţine ca element" . Dacă se conţine ca �lement. De exemplu. deoa­ rece . prin definiţie r nu conţine decît mulţimile care nu se conţin ca ţlement . deci este impredicabil etc . prin definiţie . în speţă oc = r.r să se contin ă sau s ă l1 U �e c ontină ca element. voin spune că are proprietatea de a fi impredicabil. S ă e x aminăm un predicat oareca re : dacă are pro­ prietatea exprimată de el însuşi. dacă mulţimea r nu se conţine ca element . oricare ar fi mulţimea echivalenţa generală (pentru orice oc) : ( 2) . �() . Russell (1905) a arătat că se poate obţine un parad ox asemănător fără a se mai introduce noţiunea de mulţime. predicatul determinat este el însuşi d eterminat. vom spune că are pro­ prietatea să fie predicabil. atunci e a nu p � ate să se conţină. predicatul abstract este el însuşi abstract. dacă nu acceptă proprietatea exprimată de el însuşi. Contradicţia este izbitoare. p aradoxul apare şi mai simplu _ Definiţia mulţimii r este "n" ulţitr ea tuturor mulţimilor care nu se conţin ca elem ent " . avem oc oc . Mai tirziu. ceea ce este contradictoriu . tertium non datur. deci este predicabil . orice predicat este deci predicabil sau impredica bil . predicatul imagina­ bil este el însuşi in: a ginubil . oc f r = Pentru valoarea particulară obţinem : - Il oc E lui oc . ceea ce se scrie oc Er = Df - oc E oc Aceasta fiind adevărat .

sau aceea de clasă .care corespunde noţiunii de mulţime. d ac ă predicatul impredicabil este impredica bil. sau mai puţin precise ..catul impredicabil" ( notăm ' impredicab il Imp) : = Imp ( �) = Df - tjI ( � ) Această definiţi2 fiind valabilă pentru orice predicat.extensiunea unui predicat .HtjI ) Pentru valoarea particulară a lui tjI . ca şi în cazul precedent . atunc i predicatul tjI a r e predi­ . Exp r i m a t î n simboluri . ci în cadrul logicii obişnuite . care conţine 2 6 de litere : să notăm toate ara njamentele de d a Z / el l itere care se 41 . Avem definiţia " dacă un pre­ . foarte uşor. ImP (ImP) Propoziţia "impredicabil" este " impredicabil" este echi­ valentă cu propoziţia "impredicabil nu este impredicabil" ceea ce este absu r d . D acă predicatul impredicabil este predicabil.a lenţa generală (pentru orice tj. rezultă echiv.dicat � nu are predicatul tjI. Să considerăm alfabetul francez. deci este predicab il. Impo r t anţa acestor para doxe construite de Russell constă mai ales în faptul că ele a r at ă c ă natura acestor contradicţii este pur logică şi că ele nu apar ca urmări ale cîtorva noJiuni m a tem at i ce mai c om p lexe . Paradoxul lui Richard Jules Richard [ l J a public at în 1905 un paradox prin -care urmărea s ă de m o nstreze că nu e nevoie să se aj ungă pînă la teoria numerelor ordinale pentru a descoperi o asemenea contradicţie . atunci are proprietatea exprimată prin el însuşi. ImP (tjI) . ) .'O a treia posibilitate nu există . deci este impredicabil . 4 . Cont radicţia este evidentă.) ( tj. utilizînd noţiunea logică de predicat. .cum ar fi noţiunea de mulţime . acest p ara do x se scrie. adică tjI obţinem ImP (I mP) = - = Imp . atunci admite p r op ri etatea exp rimată de el însuşi .

rnăr. Ua al treilea etc . el ar trebui deci să aparţină mulţimii E. Să ştergem � din aceste aranj amente. «(Fie p a n-a zecimală a n-ului număr din mulţimea E . Dacă ar fi al n-lea număr al mulţimii E. adică de un număr finit de cuvinte . ceea ce nu este adevărat. . Am reprodus aproape textual acest paradox. fost formulat de Richard însuşi. Dar am văzut că el nu aparţine acestei mulţimL Aceasta este contradicţia . aranj amentele care nu sînt defi­ niţii de numere . Aceste aranj amente pot să conţină aceeaşi literă repetată de mai multe ori . adică nu­ mere al căror singur argument i a ca valoare o expresie 42 . Fie U1 primul număr definit printr-un aranj ament . Definiţia unui număr fiind făcută prin cuvinte (şi aces­ tea fiind compuse din litere) . în caz contrar ». să formăm un număr avînd pentru întreg. Numărul N este definit de cuvinte din grupul G. într-o ordine determinată. sub o formă simplificată. aşa cum a. nici ' cu 9 şi unitatea. dacă p nu este egal nici cu 8. toate numerele care se pot defini printr-un număr finit de cuvinte formează () mulţime E. Se poate forma u11'. Oricărui număr întreg p îi va corespunde un aranj ament de p litere care se va găsi în acest tabel şi . care poate fi numerabilă.pot face cu aceste 26 de litere şi apoi să le clasăm în ordine alfabetică . a n-a cifră a sa ar fi a n-a cifră zecimală a acestui nu. ceea ce înseamnă că avem aranj amente cu repetiţie. Paradoxul lui Richard a fost prezentat. Am înşirat astfel . . cum tot ceea ce se poate scrie este ' un aranj ament de litere . să formăm apoi toate aranj amentele de trei litere şi să le scriem tot în ordine alfabetică . Acest număr N nu aparţine mulţimii E. toate numerele definite printr-un număr finit de cuvinte . rezultă că unele dintre aceste aranj amente vor fi definiţii de numere . al doilea. şi pentru a n-a zecimală p + 1. Iată acum unde este contradicţia . să formăm apoi aranj amentele de patru litere etc . tot ce se poate scrie se va găsi în acest tabel al cărui m o d de formare a fost indicat . Să însemnăm cu G grupul de litere cuprins între ghili-­ mele. număr care să nu aparţină acestei mulţimi . Deci . U 2 . Fie Zpr (Zahlpredikat) un predicat prin care reprezentăm numere reale . zero. de Carnap [3J .

el nu admite. care este richardian. ." num " . Univocitatea acestei numărări este presupusă : [ nu m ( F ) S ă definim = num ( G) J ::J (x) [F (x) = a c u m predicatul r i c hard i a n G ( x) ] = (1) Rt' : (F) [ (num (F) x) ::J . conform d e finiţiei . de yx emplu.1 . Ţinînd seama de aceste indicaţii. ' că dacă se înlo­ . iar P (a) este fals (cu alte cuvinte.R i [num ( R-i) ] .F ( x ) ] ( 2) Dar pentru că " Ri " este un Zpr. Presupunerea făcută de noi că " num (Ri) " este richardian . De exemplu. .. . care este richardian. prin care se poate reprezenta o numărare univocă a tuturor predicatelor Zpr ale limbii S . Acest număr b trebuie să fie. S ă presupunem acum că numărul predicatului " Ri " este richardian : " Ri[num(Ri)]" Rezultă astfel conform punctului [2] . iar a. deci : R t' (x) = = " . ducînd la o contradicţie. Să expri m ăm în simboluri această contradicţie. Dacă b este richardian . un număr de ·ordine. dacă predicatul cu indicele numeric a nu convine indicelui :său a ) . dacă numărul a e s te numărul unui pre dicat Zpr. el are un număr pe care îl vom nota cu " num ( Ri) . richardian sau non-richardian. se aj unge la : . în care întrebuinţăm un fundor . deci b este richar­ -dian. Fie o limbă logică S . în consecinţă.R i i llum (Ri) ] ( 3) 4 .-numeric ă . richardian este un pre­ -dicat Zpr bine definit. la rîndul . ordinea "l exic ografică a propo z iţiilor care îl definesc . . dacă " P " este un Zpr (predicat de număr) . după Carnap [3 ] . tertium non datur.cuieşte " x c'. deci b nu este richardian . aceea că " num ( Ri) " nu este richardian . dacă b nu este richardian. el admite proprieta­ tea cu numărul b. cu " num(Ri) " şi "F " cu " Ri " . să zicem b. .de exemplu Pa. acest număr va fi richar­ dian.său.Fie " a " expresia unui număr . sau altfel . trebuie declarată falsă . proprie­ tatea cu numărul b.Putem numerota fiecare p r e dicat Zpr printr-un număr natural luînd în consideraţie. num P " este o e x " presie a unui număr.

echivalenţa generală {pep. Pa . [num (F) = llum ( Rt') ] ::J -. Orice număr natural . care este indicele său : corespondenţa este univocă . Fiecărui predicat i se va ataşa un indice nu­ me ri c : P I . atunci x va fi numit richardian..PAx) De unde. sînt con­ tradictorii. . este deci richardian sau non-richar­ dian .. Observăm că demonstraţia lui Carnap este prea lungă şi că putem reduce acest paradox la paradoxul lui Russell. dacă x admite' proprietatea de număr Px ' atunci el nu va . în ordine lexi­ cografică. într-o poziţie determi­ nată b. adică el este Rib . Dar predicatul r ichar­ dian este el însuşi un predicat de numere şi . îi corespunde un număr natural şi numai unul. .tru orice x) : (x) . P1. el se clasează în seria de predicate. Fiecare indice poate admite ca predicat pre­ dicatul pe care îl numerotează sau nu-l poate admite. fie. să presupunem că scriem toate predicatele numerelor reale într-o ordine oarecare.Ri [num(Ri) ] ( 4) Di n relaţiile (3) şi (4) . . Av em deci definiţia : R ib ( x ) = Df . P 2 . o a treia posibilitate nu există. Într-ade­ văr.F [num (Ri) ] ::J Ri [num (Ri) ] (6) Din (5) şi (6) Ri [num (R i ) ] (7 ) Propoziţiile (3) şi (7) .F [num (Ri) ]= .F [num (Ri) ] ( 5) Din relaţia 2( ) (F) [ (num (F) = num (Ri) J :J . ter­ tium non datur. de exemplu. în consecinţă. format cu predicatele predicabil şi impredicabil.Px (x) 44 . R ib (x ) = . Fiecărui predicat de număr . Dacă indicele x al unui predicat Px nu ad­ mite predicatul Px. amîndouă demonstrate. care este indice al unuia dintre predicatele de numere.Din ( 1 ) [num ( F ) = llum ( Ri) J ::J [ . fi richar­ dian . .

mulţi­ mea numerelor reale este bine ordonată. Să examinăm toate frazele care pot fi construite cu aj utorul a maximum 50 de cuvinte din această limbă . Fie R' mulţimea tuturor celorlalte numere reale. Paradoxul lui Berry Acest paradox este o simplificare a antinomiei lui Richard şi a fost publicat de Ru ss el l în 1 903. sau mulţimii R' . tertium non dat'/. = R1:b (b) Rib (b) Propoziţia " b este richardian " este echivalentă cu pro­ poziţia " b nu este richardian " . Paradoxul lui Zermelo-Konig Acest paradox. el conţine. 6. Să examinăm mulţimea numerelor reale R care pot fi exprimate printr-un număr de cuvinte finit şi determinat . = - 5 . cu toate acestea . Să examinăm acum colecţia completă C a tuturor frazelor care definesc fieca re un număr na tural c u maximum 45 . deci el trebuie să aparţină mulţimii R . Orice număr real dat aparţine sau mulţimii R. dar noi l-am definit cu un număr de cuvinte finit. descoperit de Zermelo · [ 1 ] în 1905 . Să presupunem un vocabular destul . pentru a demonstra imposibili­ tatea pentru continuu de a fi bine ordonat. în acelaşi timp. se referă la teorema binecunoscută. care iî poartă numele. Contradicţia este evidentă . ceea ce duce la respingerea ipotezei continuului a lui Cantor . de exemplu acela al limbii române . numărul frazelor va fi finit. ambelor mulţimi R şi R' .• Pentru valoarea particulară a lui x . asupra mulţimilor bine ordonate . de vast al unei limbi date. în speţă x predicatul Px Pb R ib ş i obţinem : = = b. În virtutea teoremei lui Zermelo . Fie p primul element al mulţimii R' în această bine-ordonare : elementul p aparţine mulţimii R' .tr. Acelaşi raţionament a fost expus de K6nig într-o comunicare făcută la Congresul de la Heidelberg ( 1904 ) . şi nu poate aparţine. un număr finit de cuvinte .

el este heterologic. sau de predicate. în consecinţă.• de cuvinte. orice cuvînt este autologic sau hetero­ logic. ceea ce este contradictoriu. Cuvintele unei limbi date se pot împărţi în două categorii : unele care admit proprietatea pe care o exprimă şi altele care nu admit proprietatea pe care o exprimă. 46 . tertium non datur. Există încă numere naturale finite care 11U aparţin colecţiei N şi care. Să examinăm acum cuvîntul " hete­ rologic " . deci este heterologic. ea aparţine colecţiei C. din moment ce ea este formată cu un număr mai mic decît 50 de cuvinte. dar cuvîntul " lung " nu este el însuşi lung.are proprietatea pe care o exprimă. Ne găsim în faţa unei contradicţii . Dacă cu­ vîntul " heterologic" este autologic . aparţine colecţiei N . Acest paradox se poate exprima cu uşurinţă în simboluri . . 50 7. deci llumărul definit de ea. numărul lui Berry. nu pot fi defi­ nite cu aj utorul frazelor din colecţia C. cuvîntul " englez " nu este el însuşi englez etc . De exemplu. cuvîntul " scurt " este el însuşi scurt. el trebuie să fie autologic sau heterologic . dacă cuvîntul " hetero­ logic " este heterologic. printr-o fra­ ză a colecţiei C. Colec ţi a C \-a fi f i nit ă ca �i colecţia N a numerelor naturale care pot fi definite . sau nu o are. Să examinăm acum fraza : "Numărul lui Berry este cel mai mic număr natural care nu poate f1' definit cu aj utorul unei fraze care conţine maximum 50 de cuvinte luate din vocabular " . Printre aceste numere naturale va exista unul care va fi cel mai mic şi care va fi numărul lui Berry. dacă un cuvînt posedă proprietatea pe care o exprimă. ci de cuvinte. Vom spune că. Dar un cuvînt dat are proprietatea pe care o exprimă. Nu mai e vorba de clase. el este autologic. Paradoxul lui (irfllliny - Neisoll Paradoxul descoperit în 1908 de Grelling şi Nelso11 [ 1 ] este analog cu paradoxul lui Russell construit cu predicatele predicabil şi impredicabil. numă­ rul lui Berry. dacă el nu posedă proprietatea pe care o exprimă. o a treia posibilitate nu există. Această frază are numai 27 de cuvinte şi defineşte perfect un număr natural . cuvîntul " românesc " este el însuşi rom ânesc. deci este autologic. el are proprietatea pe care o exprimă. el. fiecare.

. . ea . definiţia predicatului h e te ­ Het este deci : ro logic = (1) Această definiţie fiind valabilă . . e aE z. Să presupunem că elaborăm o axiomatizare consistentă a teoriei mulţimilor. care aparţin lui y.G6del arată că această axiomatizare admite un model numera. axiomatizarea admisă va trebui să permită demonstrarea existenţei mulţimii Uz . . a tuturor submulţimilor lui z : M trebuie să conţină un element y avînd aceeaşi proprietate ca şi elementele lui M . Paradoxul lui Skolem Skolem a descoperit o contradicţie ( 1923) în legătură cu formalizarea cîtorva axiomatizări ale teoriei mulţi� milor. Pe de altă parte. . Trebuie deci ca M să conţină un element z şi o serie infi­ nită numerabilă de elemente el> e2. .r Het( « Het » ) = - Het( « Het » ) (3) 8. 47 . submulţimi ale lui 7. . adică fI ' f2. . • • • . . În aceste condiţii . prin C. . e 2E z . . Teorema lui L6wenstein-Skolem. .Să desemnăm un cuvînt oarecare prin « C )} . . . . i a r proprieta­ tea pe care el o exprimă. E) . oricare ar fi cuvîntul generală (pentru o ri care «C )}) : C. fie (M.. . avem echivalenţa (2) Pentru valoarea particulară a lui « C )} nem paradoxul : = « Het )}. . aj un­ gem astfel l a : e lE z . . . �EZ . f 2 E Y . axiomatizarea admisă ar trebui să ne ducă la demonstrarea existenţei unei mulţimi infinite z . . ek. fkEy. obţi­ -. . . cores p unz înd d iverselor . bil. f1 E Y . .

' " ale lui M constituie o mulţime avînd puterea continuului. von Neumann. 1 . i ar o demonstraţie ( B eweisfigur) va fi o seri. În loc să spună "noţiunea ( S 3. pe care le alegem pentru noţiunile logice. . 48 .. Godel [ 1 ] îşi propune să arate că speranţa matematicie­ nilor de a exprima formal şi complet matematicile este ilu­ zorie şi că în orice sistem logico-formal . Paradoxul • • lui "odel Godel ( 1 93 1 ) a construit un paradox care ar� o semnifi­ c aţie mai vastă decît cele citate mai sus. înseamnă că propoziţii­ le şi conceptele metamatemati ce vor fi concepte şi propozi. ştiinţa care vorbeşte despre propoziţiile matematice. 6. U propoziţia) reprezentată prin cutare semn simbolic " . Godel alege ca semne primitive (Grundzeichen) num erele naturale. . 4. e l s pune " noţiunea (sau propoziţia) care are cutare număr " . • 9 . va fi formată din concepte şi pro­ poziţii matematice şi cum ace stea din urmă sînt exprimate prin serii finite de numere uat urale. 2. M etamatematica . . Pe scurt.este sistemul axiomatic a l teoriei mulţimilor) . ţii asupra numerelor naturale (sau . fk. există probleme relativ simple ( din teoria numerelor întregi) care nu pot fi rezolvate. ceea ce contrazice supoziţia că M e ste numerabil . Din punct de vedere f�)fmal (punctul de vedere metamatematic) este indiferent care sîn t simbolurile primi­ tive. adică seria : 0.e finită de serii finite de numere natural e.Dar z este o mulţime infinită numerabilă ş i mulţimea a c estor submulţimi trebuie să aibă puterea continuului . ca PrinciPia M a­ thematica sau sistemul lui Zermelo-Fraenkel ( dezvoltat de J . 3. Matematica va fi exprimată în acest fel . ş i care . de unde impor­ tanţa şi rolul decisiv care i se acordă în toate sistemele logicii formale. 5. .. O formulă va fi deci o serie finită de numere naturale . Elementele f I ' f2. G5del numerotează fiecare noţiune primitivă p ri ntr-un număr întreg pozitiv. Logica simbolică utilizează simboluri pentru a nota n oţiuni .asupra seriilor finite de numere natura le) .

Fie R simbolul care reprezintă ordinea aleasă. semnul uner anumite clase . D e fi niţia noastră spune c ă un număr natural n apar­ ţine cla s ei K dac ă pentru el . fie ordi nea le x i c o g r afică. Semnele claselor vor fi aran j at e într-o ordine oare­ care. . n J nu este demonstrabi1ă . fie după suma me m brilor etc . clasă K de numere naturale.cuieşte variabila liberă prin semnul numărului natural n . Să definim acum o . de asemen e a. 49 .Prin această corespondenţ ă . Să examinăm acum c l a s e le claselor ( ele definesc . . al doilea. Variabila liberă este x şi trebuie să remarcăm că în definiţia unei clase nu există decît o variabilă liberă Dacă variabila x ia valori de clase . formula care este obţinută din semnul de clasă cînd se înlo­ . Putem să numerotăm acum aceste semne de c la să : primul . semnul de clasă care are numărul n. . ' . vom nota prin . . . O cla s ă este definită în PrinciPia Mat!tematica prin :X"( fx) . o singură variabilă ' liberă. care va avea semnificaţia : în ordinea R . Vom nota . al n-lea. adică r elaţia ordonatoare a semnelo r de clasă. În consecinţ ă dac ă ni se dă ordinea R în care am ordonat semnele de clasă. în domeniul numerelor naturale . R(n) acest semn. Fie (l. după cum u rmea z ă : (1) ( s a prescurtat cuvîntul german i a r linia este semnul negaţiei ) - beweisbar demonstrabil . atunci x ( fx) este o clasă de clase . Godel a creat un sistem izomorf cu si s temul PrinciP ia M athematica. . f ( x ) fiind funcţia definitorie. avem. al treilea . ştim imediat ce număr are fie­ care semn de clasă. după cum se ş tie n um erele n aturale ) Fiecare clasă va avea un semn determinat c a re se va numi sem nul de cla să (Klassen­ zeichen) . formula [R ( n) .

Din acest paradox. d ar am obţine . ca şi negaţia ei. fie probe mai directe. R .M. înseamnă că el are un număr de ordine q şi că S este identic -." Propoziţia pe care o spun acum nu poate să fie rezultatul unei demonstraţii " > această propoziţie duce la o contradicţie.scrie Hilbert . Ga del trage următoarea concluzie: "In orice clasă de formule non-contradictorii . deci propoziţia q E K ar fi adevărată : qE K = Bew [R(q) . î ntr-adevăr. Acest paradox a fost' demonstrat în mai multe feluri.Ca urmare a acestor definiţii.nJ a rată că llumărulllatu­ raI 11 a p a rţ ine lui K. Mostow ski etc . p ropoziţia [R(q). rezultă că există un număr de clasă S. Analogia acestui paradox cu cel al lui Richard este izbitoare şi a fost remarcată de Gadel însuş1 . în con­ tradicţie cu ipoteza. q] este indeterminabilă în si stemul lui Russell. deci q ar aparţine lui K. negaţia sa ar fi valabilă. fie probe mai simple. după cum au procedat Carnap. dacă p r opoziţia [R(q). fie probe mai precise. q] adică. Dar cum S este un număr de clasă . Hilbert [1] vede în acest paradox paradoxul mincinosului. q] ar fi indemonstrabilă. Dacă [R (q) . qJ este demonstrabilă .conform defi­ niţiei semnului de c1asă cu R(q) : �- S = R (q) Gadel arată că' propoziţia rR(q). căutîndu-se. dacă cineva declară . qJ ar fi falsă. ca şi propoziţia "mint" (de care ne vom ocupa mai departe). conform punctului (1): q E K = Bew [ R (q) . aşa încît formula lS . într-adevăr. qJ Prin urmare. [R(q). qJ ar fi demonstrabilă. deci q nu . ' _ 50 . există propoziţii non-decidabile (unentscheidbare)" . ar aparţine lui K. R obinson. ea ar fi ade­ vărată. ceea ce este contradictoriu .

Seneca (epistola 45) a. deci el minte.evo�. tertium non da tur : 1) " mint". O altă formă a acestui paradox este aceea cunoscută sub numele de " Epimenide " : " Epimenide cretanul sp unea că toţi cretanii sînt mincinoşi " .Concluziile care decurg din demonstraţia lui Godel sî. chiar de la apa­ riţia ei . Acest pa­ radox. Aiungem la aceeaşi contra­ dicţie dacă vrem să aflăm dacă ceea ce afirmă Epimenide este adevărat sau fals. 10. El a fost formulat ini­ ţial după cum urmează . istoria con­ semne�ză faptul curios al morţii lui Philetas. printr-un sistem formal. înseamnă că nu e adevărat că minte. a enunţat pentru prima oară acest paradox. din şcoala din Megara. care a fost reţinut de logica actuală ca fiind adevărat. sau cu cele pur logice. minte. Importanţa acordată aces-tei probleme. provocată de eforturile zadarnice făcute pentru rezolvarea acestui sofism . Paradoxul mincinosului Există un paradox foarte vechi. poate să fie evaluată prin faptul că o mulţime de autori vechi s-au ocupat de ea şi că Aristotel însuşi o dis­ cută în mai multe rînduri . în întregime studiului " mincinosului " . Dacă cel care spune că minte. înseamnă că e adevărat că minte. reducîndu-l la o )iimplă întrebare) la care mincinosul trebuia să răspundă: " Minţi cînd spui că minţi? " Dar mincinosul nu are decît două răspunsuri. dintre care cîteva erau con­ sacrate. e�te faimosul paradox al mincinosului �euMf1.finnă că asupra acestui sofism " s-au scris atît de multe cărţi " . propoziţia " mint " nu· poate fi declarată nici adevărată. deci el nu minte. nu minte. celebrul dialectician Chrysippos i-a aco· r dat un loc deose­ bit în tratatele sale de logică. care are o mare a nalo­ gie cu paradoxele descoperite de matematicienii contempo­ rani în teoria mulţimilor. Se pare că Eubulide. dacă cel care spune că minte. - 51 . orice teorie care conţine aritmetica. nici falsă. Î n consecinţă. pentru că ea ia ime­ diat valoarea contrarie.nt foarte grave şi arată imposibilitatea de a exprima com­ plet. 2) " nu mint". . ..

uriaşii să-i pună unui străin. Î nsă. printre sofis­ mele considerate de Stoici ca gimnastică dialectică. ea duce la o contradictie. . în acest caz. şi se întreabă dacă pro­ poziţia pronunţată de mine este a devărată sau falsă) . hotărîseră să-I pună să-şi dea singur sentinţa de tnoarte. Î ntr-o insulă trăia o rasă de uriaşi foarte şireţi şi cruzi. Forma cea mai simplă o găsim enun­ ţată în toate aceste tratate. puţin mai dezvoltate. ' Tratatele scolastice de logică oferă o mulţime de vari­ ante ale acestui paradox şi ele au constituit o problemă arzătoare şi specială a logicii evului mediu. uriaşii au început să discute. Vom cita una dintre aceste variante. Dacă acest om a spus adevărul. Fiindcă erau cruzi . ca de exemplu la Albertus de Saxonia: Propono illud insolubile « Ego dico falsum )} supposito . s-a întîmplat ca odată. o dilului sau argumentarea în procesul intentat de Protagoras elevului său Eulathos sînt exemple bine­ cunoscute de asemenea argumente reciProca. după Ferdinand Gonseth [lJ. capitole in­ titulate Insolubilia.0 să mă j ertfiţi idolului minciunii " . Î i puneau o întrebare şi dacă răspunsul era adevărat îl j ertfeau idolului adevăru­ lui . trebuie să fie j ertfit idolului adevărului . _Puşi în încurcătură. utrum propositio prolata a me sit vera vel falsa (Propun această insolubi1ă « Eu spun falsul » . dar. &V"t"L0"1P�SO<.Există diverse variante ale acestui paradox. dacă răspunsul era fals. t�ebuie j ertfit idolului minciunii. So­ fismul croc . mai şiret decît ei . afirmatia sa este o minciună. ajungînd să ocupe capitole întregi în manualele de logică. pentru că. quod nihil aliud dicam nisi istam propositionem «Ego dico falsum ».. cea mai simplă fiind: "propoziţia pe care o pronunţ acum este falsă" .UV"t"CX sau reciProca şi apar mai ales.cea foaie este falsă »). presupunînd că nu spun nimic altceva decît aceas­ tă propoziţie «Eu spun falsul ». ei omorau pe orice străin care acosta pe insulă. după cum spune Aulus Gellius în lucrarea sa Nopţile atice . fiindcă erau şireţi. întrebarea : "Care îţi va fi moartea?" Străinul a răspuns: . în orice caz. Propoziţia străi­ nului nu poate fi declarată nici adevărată nici falsă. dar atunci a spus adevărul . Alte variante. Sau in forma : « Propositio scripta in illo folio est falsa » ( ( Pro­ poziţia scrisă pe a. sînt numite. îl jertfeau idolului minciunii. et quaeritur. dacă acest om a spus ci minciună.

2) d a c ă nu se trezeşte singur. dacă nu se rade singur. şi era singurul care avea acest drept . După cum remarcă Beth [1]. care definea străj erul unui sat ca fiind persoana obligată să trezească pe toţi sătenii care nu se trezesc singuri . înseamnă c. cu toate că pot provoca probleme destul de grave de drent (în Acazul străjerului) sau practice (îtf cazul bărbierului). ele se găsesc peste tot 'sub forma următoare . Pseudoparadoxele Printre paradoxele aparente se citează mai ales două: cel al străj erului şi paradoxul bărbierului . dar nu îi era permis să trezească pe cei care se puteau trezi şi singuri . . Iată acum contradicţia care rezultă : ac eeaşi problemă se pune pentru străj er . Problema este aceeaşi: cine rade pe bărbierul satului? Dacă trebuie să se radă singur. In paradoxele autentice s e întrebuinţează una sau mai multe n oţiuni fundamentale ale logicii !'au ale matematicii: pa. �a. atunci nu poate să se radă pentru că el nu rade decît pe cei 'care nu se rad singuri. nu ridică probleme de logică. Socrate pronunţă o singură propoziţie « Plato dicit · falsum » şi Platon pronunţă o singură propoziţie « Socra­ tes dicit falsum » ./' în ceea ce priyeşte argumentele reciProca ale scolasti­ cilor. 1918) se referă la drep­ tul de cutumă roman.radoxul mincinosului este construit cu noţiunile logice 53 .. 1) Dacă se trezeşte singur. în tratatul lui Buridan . este obligat după lege . ca şi altele din aceeaşi categorie . Care dintre aceste două propoziţii este adevărată şi care este falsă ? Se aj unge la aceeaşi contra­ dicţie ca aceea din paradoxul uriaşilor cruzi şi şireţi . Paradoxul străj erului (Russell. trebuie să se radă singur. cine îl trezeşte? Dar nu există de­ cît două posibilităţi: sau se trezeşte singur. conform definiţiei . de exemplu. dar atunci nu are dreptul să se tr�zească. sau nu se tre­ zeşte singur. ă este capabil să se trezească singur. paradQxul străj erului'. 11. Un pseudoparadox analog este acela al bărbierului satului: bărbierul satului este definit ca acela care rade pe toţi cei care nu se rad singuri . să se trezească singur. atunci. tertium non datur.

paradoxul l ui Russell. paradoxele lui Berry. . mai ales. consecinţele extrem de grave pentru matematică şi logică. De . numerabil şi bine ordonare."adevărat " şi " fals" . dţscoperirea antinomiilor constituie un pericol atît de mare pentru întregul edificiu al ştiinţelor deductive şi . paradoxul lui Godel cu noţiunile de demonstrabilitate. care îl conduc pe Beth [1] ( pe care l-am urmărit în cîteva puncte din expunerea paradoxelor) la concluzia: "Pentru acest motiv . paradoxul lui Grelling-Nelson. descoperirea antinomiilor a com­ promis atît de grav şi logica generală şi teoria mulţimilor care era considerată o rivală a logicii . adevăr etc. cu noţiunea de mulţime sau clasă.aici . paradoxul lui Burali-Forti şi Cantor cu noţiunile de număr ordinal şi cardinal . cu noţiunea de proprietate a unui cuvînt. pentru acest motiv. pentru matematică " . Richard şi Zermelo-Konig cu noţi­ unile de definiţie.

B) poziţia logică. para­ doxe sau antinomii. gîndirea logică. în sînul rea­ lităţii. In această cate­ gorie putem grupa soluţiile următoare : a) S o l u ţ i a e i e a ţ i l o r . străine de mecapi smul logic în interiorul căruia s-a produs c-ontradicţia. nefiind pe de-a intregul raţională. antinomiile reprezintă conflicte reale. a unor aseme­ nea aporii. Aceasta era poziţia 55 .--. le creează.ÎNCERCĂRI DE A GĂSI O SOLUŢIE --------------------. s-au emis diferite soluţii . Î n prezenţa unor asemenea dificultăţi. Pentru a da o soluţie cele­ brelor paradoxe " Ahile şi broasca ţestoasă". Lumea fenomenelor.---- 1. " dihotomia". " " săgeata sau "stadiile " . numite. în general . A) Poziţia filozofică. Vom numi soluţie filoz ofică a an-o tinomiilor orice soluţie care introduce un principiu sau axiomă (sau mai multe) . b) P o z i ţ i a o n t o l o g i c ă . pe care le vom clasi­ fica în două categorii generale. real nefiind decît taţionalul . dar inadmisibile din pricina rezultatelor absurde la care ele duc. fac parte din natura Fiinţei. este ilu­ zorie./pespre soluţiile paradoxelor in general Istoria filozofiei întîlneşte. dar gindirea însăşi se găseşte in imposibilitatea de a le ad­ mite. în mai multe rînduri. pro­ bleme ale unor construcţii logice. în procesul. său necesar. eleaţii au introdus distincţia între· realitate şi aparenţă. construcţii -în aparenţă ireproşabile. Pentru această con­ cepţie. caracterizînd astfel poziţiile adoptate : A) poziţia filozofică.

a t e m a t i c ă c o n t e m� p or a n ă . sau în timpurile moderne aceea a lui Hegel . poziţi a iraţionaliştilor. Soluţia 10gico-matematică constă în admiterea unei axi­ ome suplimentare restrictive (sau a mai multor) . din pricina naturii limitate a oricărui formalism. Astfel. De pe această poziţie se recunoaşte existenţa ireductibilă a para(�oxelor. d) P o z i ţ ia' 1 u i K a n t. • e) P o z i ţ i a l o g i c o -ni. Această poziţie a fost cea a lui Aristotel . pe sceptici şi micii-socratici. Hegel într-o sinteză superioară. Din această ca te­ gorie putem cita pe sofişti . iar iraţionaliştii le consi­ deră ireductibile. problemele generale ale bazelor matem aticii sînt reduse la două de către Mostowski [1 J : 1) Natura conceptelor matematice. Mostowski spune textual: " Aceste probleme sînt de natură filozofică şi nu putem să ne aşteptăm la rezolvarea lor numai în limitele matematicii şi aplicînd numai metodele matematice " . B) Poziţia s tric t logică. care se ataşează sistemului 10gic considerat în care se produc paradoxele şi graţie cărora se crede că se vor putea evita paradoxele. De altfel . care apar în mod inexorabil în orice simbolism logic fornfal şi în teoriile matematice for­ malizate. care. dar ea este total adecvată lumii fenomenelor. Bertrand Russell scrie [4 J : " Î n acest sens şi -ca urmare a faptului că se ocupă de probleme încă nerezolvate. toţi. filozoful de la Konigsberg a tras concluzii dia­ metral opuse celor ale eleaţilor: gîndirea pură nu este ya­ labilă în domeniul realităţii în sine. aşa cum a fost formulată în ultima carte a 56 . mai mult sau mai puţin convenţionale. iar în filozofia contemporană. Aspectul filozofic al unei astfel de soluţii a fost recuno­ scut de către specialiştii cei mai autorizaţi în acest dome­ niu .lui Heraclit . încît nu mai e necesar a-l demonstra . Construind antinomiile ra­ ţiunii pure. 2) natura demonstraţiei matema­ tice şi care anume sînt criteriile care ne permit să distin­ gem o demonstraţie corectă de una falsă. lo­ gica matematică ţine de filozofie " . au căutat să anuleze puterea de cunoaştere a gîndirii logice. He­ raclit rezolvă aceste contradicţii într-o armonie superioară . construind paradoxe mai mult s au mai puţin demne de a fi luate în consideratie. de exem­ plu. c) P o z i ţ i a e p i s t e m o l o g i c ă.

o importanţă considerabilă rezolvării sofismelor în general şi . de logică de l a el . de exemplu.tii acestei concepţii şi care con stituie imen­ sa majoritate. quod " duo contradictor1a sint sim'ttl falsa " . petitio princiPii sau circulus in probando. vom cita în mod special pe logi­ cienii scolastici.ă.)V e). opinie aflată în micul tratat logic al lui Hentis­ berus (t 1380). în spEcial. ali menţinut clasificarea şi soluţiile date de Stagirit . la o eroare de logică. dar. această opi nie n-a jucat nici u n fel d e rol în evul mediu şi ea nu a avut nici o importanţă doctrinară iar Paulus Venetus nu o U!niţieH[. Se poate deci afirn1a că (. în tratatele numite Insolu bilia şi în centrul c ărora se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale. la Wilhelm din Occam etc.€.yxCJlV: orice paradox este un sofism şi se reduce deci. 57 . la Petrus d'Ailly. noi nu avem ni ci un t ratat. Această poziţie ar fi fost probabil adoptată de către un anume Suisset (pro­ babil Richard Suiseth). p . Oricum ar fi."ul mediu a avut concEpţi a logică a p a r a d e xel o r după care există o soluţie logică a tutu ror acestor contradicţii !7i a căutat soluţia lor şi nu o - . în ultim ă analiză. Care era poziţia logicienilor din această epocă ? Î n Logica Magna a lui Paulus Venetus (Tractatus VI : lnsolubilia) găsim enumerate 15 categorii de soluţii . Toate tratatele de logică clasică. avînd titlul De sensu composito et diviso : Scrib it una opinio in insolubilibus satis est possibile. citată această opinie. care au dat. IIe:pt O"OCf. dintre care nici una nu admite că o asemenea problemă ar fi cu adevărat insolubil ă . adică exact . Se găseşte. de felul .cele de felul p aradoxelor logico-matematice. rezolvării paradoxelor. care nu pot fi rezolvate în nici un' fel nullo modo possunt solvi.Organon -ului . mcepînd cu Socrate şi pînă la logicienii de la începutul secolului nostru. 90).LO""t"nH'. aşa cum rEm arcă Prantl ([lJ. Printre adep. anumiţi logicieni sco­ lastici au evocat concepţi a după care există probleme cu adevărat insolubile .. după care într-o insolubi1ă există cu ade­ vărat două propoziţii contradictorii care ar fi false în ace­ laşi timp. IV. începînd de la Aris­ totel. menţionînd faptul că paralogismele cele mai dificile de rezolvat sînt cele care formează un cerc vicios. Găsim problema lnsolubilia chi a r şi în summulae logicales a lui Petrus Hispanus. Totuşi.

O poziţie analogă este şi cea a lui Ch. (:are. definiţiile care trebuie privite 'ca non-predicative sînt cele care conţin un cerc vicios " . În alţi termeni. nefiind ·bazată pe b proprietate. ci fiindcă se rezolvă cu dificultate). Perelman [1 J şi [3J căreia s-a alăturat şi M. credem că putem clasa printre soluţiile pur logice tentativa lui Behmann de a oferi o soluţie a para­ doxelor. Poincare.regulă prohibitivă oarecare. exprimată într-un mod identic. Putem regăsi această părere. printre contemporani. sed quia cum difficultate solvuntur " (Nu de aceea se numesc unele sofisme insolubile fiindcă nu se pot rezolva în nici un mod. de exemplu. pentru ca problema să dispară. Barzin: toate antinomiile teo­ riei mulţimilor şi ale logicii sînt. Este adevărat că problem a este mai complicată şi că răspunsul lui Richard sau Poincare. problemele numite 1 nsolubilia purtau acest nume din pricina dificultăţii rezolvării lor şi nu pentru (:ă ar fi fost considerate cu adevărat insolubile . care susţinea că defini­ Jia mulţimii tuturor mulţimilor nu este predicativă. ·deşi adevărat. ca o eroare . la sfîrşit. a susţinut că este -suficient a descoperi că o asemenea problemă conţine un (:erc vicios.un cerc vicios de acest fel". nu a reuşit şi a ajuns. în sfîrşit. aceste probleme erau privite ca fiind sofisme. mulţumită căreia s-ar fi putut evita insolubilele. De altfel . ceea ce a fost foarte . Deşi Perelman a căutat în mai multe rînduri să depisteze această eroare. aşa se şi exprimă Wilhelm din Occam. la toţi marii logicieni ai epocii care s-au 'Ocupat de această problemă. 58 . în discuţia cu Bertrand Russell. cel care s-a menţinut în mod ferm pe o poziţie pur logică a fost H. nu este capabil să' elucideze toate punctele p roblemei. după Perelman. Poincare [1 J scria: "Astfel.bilia. greşeli de logică. quia nullo :modo possunt solvi. în celebrul său tratat Summa totius logicae (Compendiu al întregii logici) : "Non ideo dicuntur sophismata aliqua insolu. bazată în mod exclusiv pe condiţia pascaliană a definiţiei .bine remarcat de Russell [2J: "Poincare crede că toate aceste paradoxe provin dintr­ un fel de cerc vicios şi aici sînt de acord cu el. î n sfîrşit. Dar el nu vede dificultatea de a evita . Aceasta era şi poziţia lui Richard. tot la prohibiţii convenţionale.

De exem­ plu. adică dacă notăm cu z (cpz) clasa /\ definită de funcţia cp(z) . paradoxul clasei claselor care nu se conţin ca element. fiind lipsit de sens. Î n consecinţă. Î n felul acesta. cu alte cuvinte. pro­ prietăţile indivizilor. care constituie în mod incontesta� bil cel mai important efort de a găsi o soluţie a paradoxelor. concepte de tipul ti.'2. nu poate fi adecvată. conceptele de tipul t2 etc . este numită de Russell "teoria tipurilor logice". Atunci . Î n consecinţă. Soluţia trebuie găsită scrutînd ideile logice' fun­ damentale" . adică: indivizii. Teoria tipurilor stabileşte că nu se poate aplica un conctpt de tipul n decît unui concept de tipul n . nici o soluţie care caută să le explice mai bine.. ca rezu1� tatul unei întrebuinţări nej uste a acestor idei. proprietăţile indivizilor. Expresiile de forma cx E cx sau x E cx. Teoria tipurilor Primul care a observat că problema antinomiilor can� . argumentul unei funcţii nu poate lua va­ lori arbitrare iar valorile care i se pot atribui sînt limitate. Propoziţiile care afirmă asemenea lucruri sînt declarate de Russell ca lipsite de sens (meaningless) . o clasă nu poate fi argumentul funcţiei care A � o defineşte .s-ar naşte din faptul că se presupune că o colecţie de obiecte poate să conţină membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . obiecte logice de tipul to. Russell aj unge să stabilească o ierarhie logică a conceptelor. argumentul x nu poate lua decît valori de tipul n -1 dacă cp este de tipul n . în func­ ţia propoziţională cp(x) .ţoriene trebuie să fie pusă pe un plan pur logic şi că este d e ordin pur formal este logicianul englez Bertrand Russel1. Această teorie derivă din principiul cercului vicios: paradoxele -ca­ re sînt toate cercuri vicioase . în virtutea principiului cercului VIClOS. Russell. este astfel rezolvat de către Russell: o clasă este un obiect care derivă dintr-o funcţie propoziţională cp(x) şi care pre­ supune funcţia . simbolul cp [z (cpz)] trebuie privit c � . sau tn comprehensiune cp(cp) - 59 . Soluţia lui.l. El scria tn PrinciPia Mathematica : " Voi observa că aceste paradoxe nu sînt în mod exclusiv în legătură cu ideile de număr şi cantitate.

această concluzie a fost aplicată la întreaga matematică. de exemplu "p este fals " . Tarski [1]. matematicii este construcţia unei 60 . în 1955. utilizăm un alt tip de adevăr etc. Matematica n-q poate fi epuizată printr-un sistem.' în general .într-un m�-­ tasistem S'. Deoarece matematica ar trebui să se reducă la aritme­ tică . Această concluzie. Teoremele stabilite de către aceşti logicieni arată că valoarea de adevăr a unei propoziţii . arată că în orice sistem formalizat (care conţine aritmetica) există propoziţii non-decidabile. utilizăm un tip de adevăr. nu mai sînt po::_ clasa oc conţine clasa :x ca element " sibile şi deci paradoxele nu pot fi construite . în felul următor : " Sub influenţa lucră­ rilor lui Hilbert şi a tezelor şcolii neopOi"itiviste . sau " abstract este abstract sau " concret " etc . cînd spune:n prop:niţia "p este fals " este falsă. care se referă la propoziţiile sistemului S. nerespectînd teori a tipurilor. este formulată de Mos­ towski [lJ. în primele două decade ale acestui secol .sau -cp(cp) etc. ci într-un alt limbaj logic care se referă la toate propoziţiile mincinosului! Legînd acest rt"zultat de paradoxul lui Gadel . ci . Tipizarea noţiunii de adevăr a fost demonstrată de către R. nu poate fi enunţată în însuşi sistemul S . deoarece nu se poate construi valoarea de adevăr a. -·. de propoziţii ale mincinosului. Carnap [lJ şi A. că cea mai impor­ tantă problemă a bazelor.. s-a imaginat . Î ntr-un mod analog. care . nu au mC1 un sens şi sînt excluse din simbolismul logic. logi­ cienii au aj uns la concluzia surprinzătoare că orice forma­ lism deductiv are limitele sale iar deductibilitatea logică nu poate depăşi anumite limite· . deci el nu se confundă cu S . după cum am văzut. acestei propoziţii în însuşi sistemul. construită într-un sistem logic S . ci necesită o serie infinită de limbaj uri mai bogate " . .iar aceasta ar trebui să se reducă la logică. Russell stabileşte diferite tipuri de adevăr: cînd afirmăm adevărul sau falsul unei propoziţii p. propoziţiile " este abstract " . Mincinosul nu poate spune care este valoarea de adevăr a propoziţiei "eu mint " . după c um spune şi Carnap[3J: " Pentru orice sistem al aritmeticii se pot da noţiuni aritmetice indefinisabile şi propoziţii indecidabile. în care se poate descifra cu siguran­ ţă o înfrîngere de natură sceptică.

că în simbolul însuşi rămîne întotdeauna o urmă de intuiţie şi că trebuie să depăşeşti simbolismul pentru a depăşi intuiţia " . în general. cum spune Russell : " This princiPle. elimină totodată şi propo­ ziţiile care au un sens precis. regul a deductivă a sulJstituţiei : în' orice formulă adevărată (tautologie) se poate substitui unui aceluiaşi simbol o expresie propoziţio­ nală arbitrară. şi printre care ar exista o limbă universal ă şi perfectă care ar putea fi identificată cu matematica . . . deoarece ea are o anumită consonanţă cu simţul comun. Dar acest principiu nu este formalizat şi din această cauză se atribuie o anumită insuficienţă formalis­ mului în general sau. de exemplu. bază care nu are nimic logic . . De unde şi concluzia lUi Brunschwicg [1 ]. că orice 'simbolism matematic este limitat a apărut lui Russell însuşi . Ceea ce este mai grav este faptul că Russell. ea are un caracter mai larg. şi formula care rezultă rămîne adevărată.limbi artificiale cu reguli sintactice. scapă unui tratament formal si indică un oarecare esec al formalis­ mului în genere).un caracJ�er necesar.s imbol cu noua expresie. Este ea cel puţin suficientă pentru a evita antinomiile? Vom con­ strui mai departe paradoxe pe care această teorie nu poate să le evite .zat pe punerea în formă simbolică a legilor logicii pentru a /elimina orice urmă de intuiţie şi pentru a aj unge la sfe­ r a pură a conceptelor. declarînd prin teoria tipurilor o serie de propoziţii lipsite de sens cele care conduc la paradoxe -. dar mi se pare . care analizează acest impas logistic: " Logicienii s-au JbJ:I. and points to a certain failure of the formalism in general" (Acest principiu . cu condiţia de a înlocui peste tot acest . în mod precis defi­ nite. . . . cum ar fi propoziţiile " abst.. · Ideea că orice simbolism logic şi . ceea ce o face "inherently credible " . chiar de la primele sale cercetări . eludes formal statement. Russell a oBser­ vat că nu este posibil să exprimăm toate regulile unui forma­ lism logic în simboluri. deşi această teorie s-a născut din necesitatea de a evita (avoid) paradoxele. Iată singura bază a teoriei tipurilor. Care este baza logică a teoriei tipurilor? Russell spune că. Credem că astăzi aceste sisteme nu au decît o valoare istorică ".r act 61 .. Obiecţia princjpală care i se poate aduce rezidă deci în aceea că ea nu are.

într-adevăr. adică definiţia unei clase cu aj utorul unei totalităţi din care clasa Însăşi face parte. Dificultăţile Întîlnite în realizarea acestui program logicis­ tic. Trebuie să remarcăm. La început. fiind dată o clasă na. de acord cu Hao Wang [ l J. Cu toate că teoria tipurilor s-a născut dintr-o necesitate mai generală. dar definită totuşi cu ajutorul unei variabile legate de tipul 2.nsiune. aşa fel că: (Xl) . 3.este abstract" sau "abstract nu este concret". ( [lJ . că teoria tipurilor nu împiedică complet formarea claselor numite non-predicative (după expresia lui Poincare). Z2 E Wa)] Y2 este o clasă de tipul 2. care n au putut fi depăşite decit cu aj utorul unei noi axiome. deci: Y2 este definită cu aj utorul unei totalităţi din care Y2 face parte . noţiunea logică de clasă. [Xl E Y2 = (Ez 2) (Xl E Z2 & . p. în virtutea acestei axiome. după care "există Întotdeauna o clasă de tipul n + 1 corespunzînd oricărei fraze care serveşte drept definiţie pentru obiectele de tipul nOI. admiterea claselor non-pre­ dicative ne împiedică de a fi pe deplin convinşi că teoria tipurilor este non-contradictorie " . adică Z2. Iar Hao Wang adaugă: "se găseşte că o parte importantă a matematici10r sup e rioare nu poate deriva din teoria tipurilor decit dacă admitem clasele non-predi­ cative de tipul Y2' Deci . dacă ea ar fi putut fi redusă la aritmetică) cu aj utorul logicei clasice şi a noţiunii de mulţime . există o clasă Y2 de tipul 2. 14). Russell a fost obligat să intro- 62 . Antinomii logice şi antinomii semantice Frege şi Russell au căutat să fundamenteze aritmetica (şi prin aceasta întreaga matematică. ea a dat loc altor dificultăţi. sistemul lui Russell admite o axiomă numită axioma de comprelu. deşi putem fi convinşi că para­ doxul lui Russell ca şi celelalte paradoxe bine cunoscute nu pot să fie derivate imediat. de altfel. care este . . . l-au împins pe Russell la inventarea teoriei tipurilor pentru a elimina paradoxele . deşi aceste propoziţii sînt s i n g u rel e pe care Însuşi exigentul Anthis­ tene le admisese . de tipul 3.

Logicienii polonezi sau cei din şcoala din Viena le numesc antinomii lingvistice. Russell a renunţat la teoria ramificată şi la axioma de reductibilitate. teoria tipurilor. Russell. teoria ramificată a tipu­ rilor. ca o consecinţă a criticii făcute de Ramsey şi Wittgenstein. Grupul paradoxelor care nu conţin asemenea noţiuni. Această reducere a dificultăţii poate să pară un progres.. într-adevăr. cea a infinitului şi cea a alegerii ar încărca programul iniţial al lui Frege-Russell cu prea multe dificultăţi care n-ar putea fi depăşite. Cantor etc. Acceptarea acestei axiome. teoria ramificată a tiPurilor. ca şi axioma de reductibilitate. lucru care a determinat pe matematicieni să caute a uşura. 1925) a monumentalei opere PrinciPia Mathematica. arată că antinomiile şemantice nu pot apărea în nici un sistem logic sau mate­ matic. semantice sau sintactice. dar cum antinomiile logice (din grupa A) pot fi evi­ tate prin teoria simplă a tipurilor. iar antinomiile din grupa B . ca acelea de clasă sau de număr.şi Ramsey ( 1926). pe lîngă teoria simplă a tipurilor. ce. devin inutile . de care am vorbit dej a. după care funcţiile propo­ ziţionale ale aceluiaşi tip au fost împărţite în ordine. pe cît era posibil. de exemplu. al lui Richard. B . dar nu din punct de vedere logic. Ramsey [ 1] a împărţit antinomiile în două grupuri di­ stincte : A. Noi dificultăţi au fost rezolvate de către Russell prin intro­ ducerea unei axiome suplimentare. în condiţii date. (Acestea din urmă au fost semnalate şi de către Peano . Printre primii care au căutat să renunţe la teoria ramificată a tipurilor sînt Chwistek (1 92 2) . Exact ceea ce s-a şi întîmplat: în cea de-a doua ediţie (voI . Ramsey numeşte antinomiile din grupa A antinomii logi-. gîndirea sau simbolis­ mul utilizat. Este unul. Grupul paradoxelor care conţin noţiuni logice sau matematice. ) Distincţia introdusă d e către Ramsey. 63 .ducă. 1. cu aj utorul căreia se poate reduce o funcţie propoziţională. ca acelea întîlnite în paradoxul mincinosului. acceptată astăzi în toate lucrările de logică matematică. ca şi a celorlalte două axiome. paradoxele lui Burali-Forti . al lui Grelling-Nelson etc . axioma reductibilităţii. la primul ordin . antinomii epistemologice. ci numai referinţe privind limbaj ul .

de ce le acceptăm? Răspunsul este for­ mulat. după cum confuzia tipurilor de concepte ar provoca antinomiile logice După cum vedem. teoria "nivelurilor de limbaj " este şi ea tot atît de puţin fundată ca şi teoria tipurilor logice. Această teo­ rie a l imbaj elor şi a me tali m baj elor logice a fost realizată pri n lucrările lui· Ramsey [IJ. Russell a sugerat el . ce semnificaţie epis . De alt fe l . ele sînt artifici a le ceea ce prov oacă un s enti m ent profund de in s atisfacţie intelectuală . - 64 .însuşi i deea de a extinde teoria tipurilor la o teorie a "nive lurilor de limbaj " (în introducerea la Tratatul logico-filozofic al lui Wittgenstein) . Nu se pune problema dacă teoria tipurilor sau teoria nivelurilor de limbaj este adevărată. în aceasta re z idă obiecţia fundamentală care li se aduce : aceste teorii nu sînt necesare. căci confuzia lor ar produce paradoxele semantice . Camap [ lJ şi Ta r sk i [ 1 ]. . şi antinomiile seman­ tice. Aceste teorii reprezintă restricţii ale regulilor de formare şi sînt astfel convenţii introduse pentru motivul de a face limbaj ul nostru necontradictoriu " . Un lu c ru pare să fie si gur : singurul motiv pe care putem să-I dijm pentru astfel de reguli este că ele exclud contradicţiile .. Atunci. în antinomia lui Grelling-Nelson şi în pro p oziţi a " cuvîntul scurt este scurt " . dar al doilea cuvînt " scurt" apar­ ţine unui limbaj su peri o r p ri mul u i şi.căci problema paradoxelor semantice implică aceeaşi gravi­ t at e pentru securi t atea m ecanismului logic P entru a putea evita . " . de asemenea. în consecinţă. ci o p roprietate analogă a metalimbaj ului ( c a r e vorbeşte despre limbaj ul dat). In acest fel . antin o miile lingvistice îşi găsesc soluţia lor. într-un mod foarte sincer. cuvîntul " scurt " este utilizat de două ori. de către Reichenbach [ 1 J : " S-a pus chestiunea dacă este necesar să se introducă aceste reguli . Regula devine în acest caz următoarea: nu se poate vorbi despre un lirpbaj în în s u ş i limbaj ul întrebuinţat. Dar o chestiune "poate fi pusă " : ce rămîne din rigoarea lo­ gică dacă îi ataşăm arbitrarul? Şi apoi . tot aşa există o ierarh ie a limbaj elor . ci într-un 1netalimbaj. Aceste diverse tipuri de limbaj nu trebuie să fie confundate . De exemplu . După cum există o ierarhie a tipurilor p en tru concepte. proprie­ tatea de a fi scurt a cuvîntului " sc u rt al pri m ului limbaj nu este proprietatea reprezentată prin al doilea cuvînt " " scurt .

în definitiv. Soluţia lui Richard Am expus paradoxul lui Richard în însăşi forma dată de autor (cap . după bunul plac . Putem încă să mai remarcăm si aceasta : multime a mul­ ţimii E şi a numărului N formea� ă o altă mulţi�le . anulează însăşi necesitatea teoretică a logicii. " Să arătăm că această contradicţie nu este decît apa­ rentă . Ar trebui deci să-I şterg . deoarece numărul N ocupă . 65 . Iată explicaţia textuală dată de Ri­ chard (cititorul este rugat să se refere la expunerea acestui. III. Grupul de litere G este unul din aceste aranj amente . 4). în ultimă analiză. A doua mulţime este numerabi1ă. edificiul logic ar fi un j oc de copii. din care se se poate construi un alt edificiu. dînd înapoi cu un rang toate eelelalte numere aparţinînd rangului superior lui k. Atunci grupul de cuvinte G va ' defi �i un număr N' diferit de N. Este vorba de mulţimea E şi aceasta nu este încă definită. Grupul G nu are sens decît dacă mulţimea E este complet definită. nu există contradicţie. Să revenim la aranj amentele noastre.temologică poate să mai păstreze o logică a cărei non-contra­ dicţie este asigurată prin convenţie? Dacă lucrurile s-ar opri la acest punct. acum rangul k şi a k-a cifră a lui N' nu este egală cu cea de-a k-a cifră a k-ului număr al mulţimii E " . Atunci coerenţa logică devine. Deci. 4. Să continuăm să numim E multime a astfel modificată. Richard [1] arată că această contradicţie este numai aparentă. el va exista în tabloul meu. Numărul N poate fi intercalat într-un anumit rang k în mulţimea E. După ce a construit paradoxul şi a demon­ strat contradicţia. iar aceasta nu este definită decît printr-un număr infinit de cuvinte. Dar la locul pe care îl ocupă el nu are sens . compus din piese separate. deşi îi j ustifică valoarea practică. o conventie cu noi ' înşine! Vedem deci că acceptarea unor asemenea soluţii pune în discuţie probleme şi mai grave decît cele ale paradoxelor şi . ' paradox).

5. pentru că în măsura in care acestea sint exacte. dar sprij inindu-ne pe noţiunea de mulţime E. este adevărat. Concepută în acest fel . 2. spune Poincare. dar ea nu ia în consi deraţie decît un aspect al problemei . .tin un cerc vicios". Intuiţionismul lui Bromver I deile fundamentale ale doctrinei intuiţioniste sînt re­ duse de către Heyting [3 ] la următoarele: 1. independente. în orice fel de domeniu. că această observaţie este perfect justificată. Insă. Altfel definiţia lui E ar conţine un cerc vicios. I ată soluţia lui Richard . aşa cum a observat şi Poincare [1]. este de natură matematică. Vom vedea. nici chiar pe logică . a căuta baza matematicii în matematică. concluzia se prezintă cu toată evidenţa şi evidenţa va apărea şi mai mare da<. definiţiile care trebuie considerate ca non-predicative sînt acelea care con­ . ele sînt matematice. Şi Poincare adaugă : "În exemplul ales de Richard. după cum este uşor de verificat. ' ceea ce este un cerc vicios. Matematica nu are numai o semnificaţie formală ci si· o semnificaţie în continut. în realitate. în consecinţă . Dar aceeaşi explicaţie este valabilă şi pentru celelalte antino­ mii . Un singur suport poate fi găsit 66 . am definit pe N cu un număr finit de cuvinte. Obiectele matema t ice sînt sesizate de către gîndire într-un mod imediat.Î n rezumat. independentă de experienţă. Ea poate fi formulată în ceea ce numim " inter­ dicţia noţiunilor non-predicative " . care a fost adoptată de Poincare. Şi iată de ce N nu face parte din E.ă ne vom referi la însuşi textul scrisorii sale. Tot ceea ce noi gîndim în mod exact şi cîteodată spon­ tan . fără a introduce notiunea de mul' ţime E. E este mulţimea tuturor numerelor pe care le putem defini printr-un număr finit de cuvinte. cunoaşterea matematică este . După Brouwer. mai departe. matematica nu mai poate să se bazeze pe alte discipline. A căuta o bază matematici10r în alte discipline înseamnă atunci. Astfel. nu putem � defini pe E prin însăşi mulţimea E. matematica este gîndirea exactă.

adevărurile logice considedndu-Ie ca fiind " ideale " . Examinînd în lumina acestor principii principiile logicii clasice . care are un conţinut .implică prin ea însăşi.să indicăm fiecare membru al acestei colecţii ? Fie acum propoziţia următoare a: " fiecare element din mulţimea k are proprietatea P" : dacă mulţimea k este in­ finită.după Brouwer.pentru această ştiinţă : intuiţia "care ne prezintă concepte şi concluzii într-un mod imediat. atunci negaţia acestei propoziţii " a este falsă " nu satisface principiul brouwerian. " Credinţa în efi­ cacitatea nelimitată a principiului terţului exclus . deoarece nu avem posibi­ litatea de a arăta pentru o infinitate de lucruri. Iată modul în care Brouwer [1 ] susţine această teză. în faţa ochilor noştri " . în domeniul infinitului . P rincipiul fundamental al doctrinei intuiţioniste este următorul: " Orice propoziţie. trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (SacJl­ verhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " . de exemplu . În special. conform principiului enunţat. fie propoziţia a "obiectul A are pr oprietatea P" . Care este concluzia lui Brouwer ? Imitînd ceea ce se petrece în filozofie. care nu este apli­ cabil decît în domeniul colecţii1or finite . de unde ar rezulta că ele ar fi valabile chiar şi acolo unde nu există un control direct.mează deci c ă în demonstraţiile indirecte. în mod nej ustificat . credinţa în caracterul finit si în structura atomică a lumii " . D ar atunci avem consecinta ' imediată : în domeniul colec­ ţiilor infinite a spune că un element "a " aparţine unei mulţimi " E " nu are sens dacă noi nu putem indica acest element. starea de lucruri care se opune ca ele să aibă proprietatea P. Brouwer aj unge la concluzia c ă principiul terţului exclus nu poate fi aplicat în matematică decît cu o anumită rezervă. s-a acordat o valoare universală principiului terţului exclus. c a . matematicienii au extrapolat .scrie B rouwer . U . care între­ buinţează principiul terţului exclus.deoarece în domeniul infinitului nu putem niciodată opera complet această indicaţie . adică în demonstraţiile care se fac printr-o reductio ad absurdum. dacă afirm că este absurd ca această propoziţie să fie falG7 . Cum putem afirma că o colectie are o infinitate de elemente dacă n u avem posibilitat � a . principiul ter­ ţului exclus nu poate fi întrebuinţat într-o formă general ă . î ntr-adevăr.

acest principiu nu este declarat fals.. Concepţia filozofică a lui Brouwer a condus pe Heyting [1] la construirea unei logici fonuale avînd alte axiome decît cele ale lui Russell şi în care dubla negaţie nu mai echivalează cu o afirmaţie.1". propoziţii false sau propoziţii care posedă o a treia valoare logică.să. nu rezultă afirmarea sa decît dacă în prealabil am presupus ca valabil principiul tertului exclus. nu rezultă că ea este adevărată. II a:J a Ce spune această formulă ? Primul membru al implica­ tiei este principiul terţului exclus : o propoziţie a este adevă­ rată sau falsă. ci numai nedemonstrabil.t ea absurdităţii) . ea trebuie să aibă o indicaţie experimentală sau de construcţie matematică. dar există un caz în care noi mi putem proceda aşa. Altfel spus. tertium non datur. Heyting întrebuinţează ca semn al negaţiei . dacă pentru o propo­ ziţie a principiul terţului exclus este valabil . deoarece pentru a fi ade­ vărată. 68 . B rouwer crede că poate elimina paradoxele infini­ tului . al doilea membru al impli­ caţiei spune că din dubla negaţie a unei propoziţii a rezultă afirmaţia propoziţiei a. Dacă negăm falsul unei propoziţii a . teorema ur­ mătoare este demonstrată (formula lui Heyting :4. atunci dubla negaţie a lui a ne conduce la afirmarea lui a. Totuşi . ' Pentru a găsi o interpretare a formulelor simbolice ale logicii intuiţioniste. Î n logica lui Heyting. în logica intuiţionistă. El rămîne în mod strict valabil în domeniul finitului. adică în cazul în care e vorba de colecţii infinite. 'Transpoziţia acestei implicaţii nu este valabilă în logica lui Heyting. dar adevărul său nu poate fi demonstrat. care pentru Heyting înseamnă că ea nu este falsă. De unde şi axioma lui B rouwer : "absurditatea absurdităţ-ii nu imPlică adevărul " (dar adevărul implică absurdita. Propoziţiile c are provoacă paradoxele ar fi chiar acelea care ar avea o a treia valoare . Limitînd donieni �l aplicabilităţii principiului terţului exclus. Pentru a distinge negaţia intui­ ţionistă de cea a lui Russell. Heyting este obligat să introducă o a treia valoare pentru propoziţii : există propoziţii adevărate.45): avl a· :J .

ed că principiul terţul ui exclus este acela care provoacă antinomiile iar soluţia pro­ pusă de ei . Aşa cum s-au putut �onstrui geometriile neeuclidiene fără postulat'. în acest caz o afirmaţie fiind numai posibilă. Moisil" Bocivar etc . adică în cazul în care e vorba de " viit o rii contingenţi " . Logieile polivalente _ Criticile făcute principiului terţului exclus au condus la ideea că o propoziţie ar putea lua mai mult de două valori . Eroarea comisă de către intuitionişti .!\. în realitate.adevărul şi falsul . Logici polivalente au fost construite de către Lewis. Aristotel [1] admisese că. şi chiar o infinitate de valori.este îndreptată în acest sens . fie o valoare T ( a treia) .pe care poate să le ia o propo­ ziţie p: în acest caz orice propoziţie p are fie valoarea A ( adevăr) . şi s-a putut demonstra non-contradicţia lor. Această interpretare 69 . F şi T . cel care este pus în cauză este in mod direct pri ncipiul contradicţiei. fie valoarea F ( fals) . sacri ficînd valabilitatea universală a principiului te rţului exclus. Church. că o propoziţie p oate lua trei-valori. după cum vom vedea mai departe .Trebuie să remarcăm că concepţia intuiţionistă . fără principiul ter­ ţului exclus. alegînd un grup de axiome convenabile. Lukasie w ic z . prin apariţia acestor �ontradicţii . patru valori etc . dar nu şi necesară .l lui Euclid.) · 6.Heyting. princip i ul terţului exclus nu mai funcţionează . care încearcă să elimine paradoxele. S-a presupus. în consecinţă. constă în aceea că ei c . ea necesitînd un principiu al cuartului exclus . s-a reuşit să se construiască logici polivalente. Pentru o logică triva­ lentă.A. (Principiul �ontradicţiei rămîne intact în logica lui Brouwer . în anumite cazuri . are o se mnifica ţi e mai vastă şi nu a fost imaginată numai ca soluţie a proble­ mei paradoxelor . în problema para­ doxelor.amputarea ac e stui principiu . principiul terţului exclus nu mai este valabil. q11-artum non datur . tot aşa s-au putut construi noi logici. Fie trei valori . Heyting.şi că ar fi posibil de construit sisteme logice plecînd de la al te axiome decît de la acelea ale logicii bivalente ( formalizată de către Russell) . de exemplu.

1'1t n on datur. . Paulette Fevrier [1] a încercat să explic e relaţiile de incertitudine ale lui Heisenberg printr-o logică triva-· lentă utilizînd a treia valoare. F şi T făr ă nici o interpretare a lui T [2]. în mod special Chrysippos (deoarece ei erau determinişti) . bazîndu-se pe textul Hermeneuticei. adevărul . au fost stoicii. Schlick [lJ. de ş i el a construit o logică cu trei val ori A . > 70 . de ideea de de­ terminism şi cauz alitate a fost combătută de către Witt­ g en stein [lJ şi. de ideea timpului şi . Se poate face o apropiere între această concluzie a lui Becher şi observaţiile făcute de către Bochenski [ 1 J pri­ vind a ceea şi p roblemă. de exemplu. De unde şi denu­ mirea de logici nechrysiPPiene dată de Lukasiewicz 10gicilor care înt rebuinţ ează mai mult de două valori pentru propoziţii. de către M. Ideea de a lega sensul şi valoarea principiilo r logice. principiile logice sînt atemporale (Z eitl o s ) Admiţînd totuşi că o propoziţie poate lua trei valori într-o logică trivalentă. falsul şi terţul prob lema fundamentală care se pune este de a avea o interpretare sau o i n tuiţie pentru a treia valo a re. altfel această valoare nu reprezintă nimic.onstruind în a c e st scop un calcul propoziţional (formal) conven ab il . fenomenologia lui Husserl a relevat această eroare a psihologismului După aceşti gînditori. î naintea lor. prin urmare. în general . în mod s pecil l . şi c. în mod mai amplu . . IX) o a firma ţ ie care să poată Însemn a o slăbire a principiului ter ţului exclus în raport cu jutur a contingentia. Lukasiewicz [1] a dat valorii T interpretarea de posibil. În schimb găsim asemenea co n sideraţii în M etajizica sau în alte texte. " absurdul". Bochenski nu găseşte nicăieri în H erm en eu ti c a (Cap . propoziţiile logice şi. Bochenski interprete a z ă fa p tul acesta în felul următor : consideratiile din Hermeneutica sînt logice iar cele din Metajizica s'au din alte texte sînt metalogice. că Aristotel nu a acordat niciodată propoziţiilor privin d vi itorul conti n gen t o pozitie ' particulară în raport cu princi­ piul tertiu.a fost în mod foarte serios contestată de către Albrecht B echer [1 J care susţine. în trecut. Cei care au susţinut cu putere valabilitatea universală a acestui p rincipiu .

prin urmare. dar el este şi un corpuscul . în cadrul aceS­ tui calcul . formul a precedentă nu mai este adevărată şi. Pentru acest obiect va fi necesară crearea unei noi logici. Zawirski [ 1 ] crede că poate să explice paralelismul dintre fizica . ca orice concept . capabilă să organizeze în mod logic faptele aparent contra­ dictorii ale lumii subatomice. în care a treia valoare este " posibilă " . care îşi găsesc astfel soluţia. . care este o logică t rivalentă.c ulară. Des:' touches [1 ] care a construit la rîndul său alte logici poliva­ lente pentru studiul fizicii . Cu condiţia . . din care se deduce echivalenţa a .Î n logica bivalentă a lui Russell există o teoremă. t �oria din care se deduce că electronul este corpuscul . care conduce la concluzia că realitatea se traduce prin două propoziţii contradictorii : electronul este o undă. dar el nu este corpuscul (pentru că el este o undă) este falsă. conchide Zawirski [2 ] . in care cea de-a treia valoare este " posibil " . Î n logica trivalentă a lui Luka­ siewicz. poate fi tot aşa de bine aplicată în cazul paradoxelor logico-matematice . Pentru Paulette Fevrier " logica este funcţie d� n oţiunea obiectu­ lui de care ea se ocupă " . [p ::J ( q = - q ) ] ::J - p Î n conseci nţă. cu aj utorul unei formule trivalente. faptele sur­ prinzătoare din domeniul microfizicii pot fi interpretate . conform căreia o propoziţie . . Se vede că formula citată de Zawirski si care este o ta­ utologie trivalentă în logica lui Lukasie�icz. d e a accepta o asemenea soluţie . bineînţeles. logica va trebui să se adapteze . L. aşa cum e aceea construită de Paulette Fevrier.două propoziţii contradictorii este falsă. falsul si absurdul . ondulătorie şi fizica corpus­ . teoriile fizicii contemporane pot fi interpretate şi pot avea o semnificaţie logică. Î n felul acesta. în consecinţă. logica clasică fiind insuficientă în raport cu proprietăţile noului obiect.fiecare propoziţie fiind susceptibilă de a lua . Fizica actuală nu poate fi interpretată în cadrul logicii bivalente . 71 . Aceste concluzii au fost generalizate de c ătre J . Dar dacă utilizăm logica trivalentă a lui Lukasiewicz. deoarece noţiunea de obiect are o evoluţie continuă . trei valori : adevărul.

F (F) şi aşa mai departe. obţinem . F (q» .7. Însă d acă îrtcercăm s ă eliminăm p e F. Soluţia lui Behmann Behm ann a propus o soluţie foarte interesantă. da� ă mergem mai departe.. stabilită de altfel de către Pascal : în orice definiţie trebuie să . Behmann [ 1 ] raţionează după cum urmează : fie expresia formală . pentru valoarea particulară q> F (F) = - = F: F (F ) Behmann atrage atenţia asupra faptului că F este un semn introdus prin abreviere şi că esenţialul constă în aceea că orice abreviere nu este indispensabilă . a r trebui c a F s ă poată fi eliminat. dacă scriem prin prescurtare 1n loc de cp ( q» expresia F (q» . Behm ann . după cumr se ştie .F (F) . Apare astfel că numai întrebuin­ ţarea incorectă a semnelor abreviative provoacă apari­ ţia antinomiilor. Î n consecinţă. căpătăm definiţia : - Def. de ordin pur form al . obţinem . In virtutea acestei simple observaţii. D e unde rezultă c ă pentru orice cp cele două expresii sînt echivalente : ( q» . (care .q> (q» conduc e . Behmann aj unge la concluzia : "Nu există expresie liberă de semnele abreviative a cărei abreviaţie să fie F (F) " . a dică p rin definisan­ tul lui F.. pe baza căruia F a fost introdus ca semn abrevia­ tiv şi ca această operaţie să fie în mod complet efectuată . înlo­ cuindu-l cu semn i ficaţ ia sa simbolică. în cazul nostru.se crede autorizat să formuleze regula u rmătoare. la = Această echivalenţă ne antinomie. bazată pe condiţia definiţiei . la infinit . care este în fond condiţia pascaliană a definiţiei : "Expresiile A 72 .putem sub­ stitui definisantul definitului .q> (q» . interpretată în termeni obişnuiţi: inseamna ca q> nu convine lui însuşi ca predicat) . Se vede deci că. elimina­ rea semnului abreviativ F nu este posibilă şi nu putem re­ veni la semnele primitive substituind definitului semnele care servesc pentru a-l defini .

simbolul F nu poate fi definit ? Iată nodul problemei. într-adevăr . teoria tipurilor fiind încă necesară. antinomiile ar apărea ca rezultatul introducerii semnelor abreviative în anumite expresii . aşa cum a arătat şi Dubislav [ 1 ]. nu este suficientă pentru a rezolva toate antinomiile. Observ aţia lui Behmann ar fi foarte importantă. pentru a evita toate paradoxele . dacă între­ buinţarea unui semn abreviativ trebuie să fie întotdeauna însoţită de o demonstraţie de legitimitate. Soluţia lui Perelman Perelman studiază problema antinomiilor logico-mate­ matice din punct de vedere strict logic . O altă obiecţie a fost adusă de Hărlen [ 1 ] : este imposi­ bil a examina}n general toate formulele pentru a şti dacă ele conţin semne abreviative incorect introduse . caracterul auto­ matic al simbolismului ar fi distrus . El a susţinut în mod ferm că toate paradoxele sînt datorate unei greşeli de 73 . care duce la paradoxe . dar de ce printr-o asemenea defi­ niţi ţ . cel puţin în parte. - 8.care conţin semne abreviative sînt permise numai în cazul în care substituţia acestor semne prin semnificaţia ' lor simbolid este în mod total efectuabiIă " . o a. ) Din păcate . trebuie evitate abrevie­ riIe care conduc la antinomii ! Din punct de vedere logic . dacă ea nu ar degenera în soluţia banală. vrem să ştim d.e ce în definiţia F (tp) = n f tp (tp) simbolul F nu este un simbol definit ? Behmann constată că F nu este definit. Î n fi � e. Astfel. o altă obiecţie a fost făcută de Ackermann [ 1 ] care remarcă că observaţia luj Behmann asupra semnelor abreviative nu este suficientă.semenea complicaţie ar fi mult mai dezavantaj oasă în comparatie cu teoria tipurilor. deoarece se pot obţine para­ doxe numai cu aj utorul cuvintelor " toţi " şi " există" (opera­ torii de generalizare şi de existenţă) . dată fiind natura sa pur logică. (Vom vedea că soluţia propusă de noi va lămuri această chestiune . adică independent de ' utilizarea vreunui semn abreviativ. remarcabilă din punct de vedere logic. pe de altă parte. care sp une că pentru a nu aj unge la antinomii. soluţia lui Behmann.

Această formă comună .scrie M . paradoxul lui Russell. atunci ea este unul din aceste elemente. Această echivalenţă fii nd valabilă pentru orice x. = _ " 74 . Este o universală. Schema se va aplica în felul următor : cîmpul x-ilor reprezintă mulţimile.aRa aRa Am aj uns la o contradicţie : propoziţia a are relaţia R cu a " echivalează cu propoziţia "a nu are relaţia R cu a " . privind mul­ ţimea mulţimilor care nu se conţin ca element .este o propoziţie falsă . conform definiţiei sale. Barzin în prezenta­ rea sa la comunicarea lui Perelman . care nu sînt propriile lor elemente . semnificaţia lui R este : a fi e lemen t al şi . - x Rx = xRa Adică : dacă un individ x nu are relaţia R cu el însuşi � aceasta înseamnă că el are relaţia R cu o anumită entitate a. putem să ne punem şi pentru ea aceeaşi întrebare .te violentă. Perelman a. putem să-I re­ ducem cu uşurinţă la această schemă dacă putem . Barzin. dacă această mulţime este unul din pro­ priile sale elemente . găseşte c ă mecanismul erorilor comise î n paradoxe poate f i înţeles dacă aducem paradoxele la o formă comună . Există două feluri de mulţimi : cele· care sînt propriile lor elemente şi alte mulţimi. revenit de mai multe ori a supra afirmaţiilor sale şi într-o ultimă comunicare [3 J . prezentată de M. iar o universală nu este adevărată decît în cazul în care e adevărată pentru toate valorile variabilei " . termenul tit este mulţimea tuturor mulţimilor care nu sîn t unul din pr@­ priile lor elem ente . obţinem pentru x a: . Dacă construim acum o mulţime din toate mulţimile care nu sînt propriile lor elemente . deoarece nu conţine decît mulţimi care nu se conţin . Contradicţia es. în acest caz ea nu poate fi unul din elemente . Examinînd acum u n paradox oarecare. .logică pe care însă nu a putut s-o descifreze. Această formă comună este următoarea : (x) . dacă această mulţime nu este unul dintre elementele sale proprii . semţ1ificaţia lui R şi termenul a. S ă luăm . Acest para­ dox a fost dej a prezentat . în sfîrşit.d etermina trei lucruri : cîmpul lui x . de exemplu . cele mai numero ase.

semenea echivalenţă .xRx = xRa Cu alte cuvinte . obţinem . c a . această repartiţie a cîmpului x-ilor exte exhaustivă. înt r-o a. care are o contradictorie drept o valoare. Principiul contradicţiei interzice punerea oricărei uni­ versale. dacă înlocuim pe x prin a. . Astfel . este singurul c are a avuţ intuiţi a veritabilă a mecanismului logic al paradoxelor. (x . fără a) .numită de Barzin o cvasi echivalenţă. dar ter-· menul a nu mai figurează în clasificare.aRa = aRa. Nu mai avem o bire­ partizare exhaustivă .xRx = x R a domeniul x-ilor este încă împărţit în două clase . dacă există între două funcţii logice oarecare <p (x) şi � (x) o echivalenţă formală adevărată : cp (x) = � (x) ea împart� domeniul x-ilor în două clase de valori : cele· care fac amîndouă funcţiile adevărate în mod si�ultan şi cele care fac amîndouă funcţiile false în mod simultan . fără a) . fără sa găsească . 75 . Perelman aj unge l a o regul ă prohibitivă care nu aj ută rezolvarea problemei : p entru a nu aj unge la pro­ poziţiile contradictorii trebuie să interzicem substituirile 'care conduc -la propoziţii contradictorii ! Trebuie totuşi să dăm dreptate lui Perelman care.to ate paradoxe1e sînt datorate unor erori de logi c ă . totuşi . . după p ărerea noastră. în timp ce. deoarece problema este mult mai generală decît aceea pe c are a pus-o el . căci. ceea ce se scrie : (x. adică o contradicţie. Cînd avem o echivalenţă obişnuită. . Este suficient să regăsim p rintre premisele unui p aradox o afir­ maţie corespunzătoa re schemei de mai sus pentru a-l putea înlătur a . de exemplu. Meritul lui Perelman este de a fi relevat trei puncte esepţiale ale problemei : 1.Aici . cînd utilizăm o echivalenţă cu valoare rezervată . este limpede că această universală nu este adevărată pentru valoarea a. Trebuie deci s ă împiedicăm c a x s ă i a valoarea a. soluţi a .

Quine a încercat să con­ struiască un sistem logic care să înlocuiască sistemul din PrinciPiţl M athematica. astfel că el a fost obligat să-I refacă în mai multe rînduri [2 ] . . Teoria stra tificării a lui Quine . 3 . . etc . . dacă este posibil să numerotăm variabilele (li­ bere sau legate) . z (x) .universala (x) . că concluzia lui Perel­ man este absolut adevărată. x (x) .aRa = aRa este o va­ loare .xRx = xRa este falsă în anu­ mite cazuri . Se admit astfel. 192) . . pentru care propoziţia contradictorie . Vom vedea. . deci ea nu este universală . y (x ) . Quine nu face altceva decît să acorde o poziţie privilegiată expresiilor stratificate. Teoria tipurilor este ·înlocuită in sistemul lui Quine prin teoria stratificării. y (y') . . . că ea nu poate fi obţinută atît de uşor. . în cele ce urmează. 76 .2 . z. y (z) . expresii de forma x (x) . variabilele v şi w să aibă n umere con­ secutive k + 1 şi k. . . faţă de cele nestratificate în raport cu postulatele pe care le admite . . x (z) . . p . . În ce constă această teorie ? Să considerăm un sistem formal care conţine variabilele x. Logisticianul american W. . x (y) . pe care l-a' formulat în 1 9S4 . cu care este construită V . . O expresie V va fi numită "stratificată" (stratijt'ed) . . de la în­ ceput. z (z) . şi operatorii lo­ gicii elementare .principiul contradicţiei ne interzice să între­ buinţăm orice universală care are această formă. s-a izbit însă de dificultăţi ce au fost semnalate de alţi matematicieni şi logicieni. . Lucru pe care nici un alt m atematician nu l-a rem arcat. După cum spune Beth ( [ 1 J . . z (y) . 'aşa fel ca pentru oricare v (w) din V. Sistemul său [ l J . dar Quine adaugă principiul abstracţiei (din logica lui Russell) după care cl asele de abstracţie nu pot fi formate decît din cele stratificate. y . menţinînd însă toate teoremele acestui sistem . . deoarece este un caz particular al unei concluzii mult mai generale şi că nu există puncte care trebuie elucidate. indiferent de tipul lor (în sensul lui Russell) şi expresiile (funcţiile propoziţionale) . . 9. y (x) . z (z) . V.

Sis temul logic al lui Alonzo CbunlI Church construieşte un sistem logic ! b azat pe o serie de postulate . pentn. b . sînt greu de admis . între care cele mai importante se . Se vede în s ă ce legătu ră există între această i�ee şi para doxe . dacă voim să fim stri cţi . Mai întîi . b . Church [ 1 ] cred e că adiţi a ve � b al ă trebuie exprimată direct în formul ă . nu se p o ate şti întrucît acest sistem evită oricare paradox posibil. referă la uzul variabilelor reale şi l a principiul terţului exclus . sum e de serii etc . c are pot fi numere real e . b şi c identitatea (1) este valabil ă .t. sistemul lui Quine. siste m u l lui Quine nu a putut fi dEllJ Onst rat c a fiind necon­ tradict o riu .. dacă n u ' adăugăm c e valori iau variabilele a . deşi restricţiile impuse echivalează CU I acelea p e care le exp rimă teoria tipuri 101. In felul acesta nu mai avem variabile libere.\ În felul acesta teoria tipuriloT nu m ai intervine direct în . se conţin singură ! i. decît abandonarea totală· a variabilei libere . De aceea . o propoziţie definită . ne va duce la alt înteles . în locul l o r . Cu toate aceste a . cu atît mai mult cu cît admite i dei paradox a l e . Church [ 1 ] renunţă la întrebuinţa rea variabi­ lelor libere . dar simbolismul se dublează . şi c sînt numere re � le . . complexe . mai mult. identitatea algebri c ă la (b + c) = (1) ab + a c n u poate da. cum este existenta unei cla se universale care contine absolut orice . � 1 0 . e d . II) . ind iviz clase şi . care dacă nu sînt direct contradictorii . Chu rch crede că nu există altă ieşire. 77 . " dacă a . Mai mult. c . şi de fiecare dată substitui rea unor nu­ mere date . în cazul n o stru avem : R (a) R (b) R (c) ::J abc a (b + c ) = ab + ac: ( 2) Aici simbolul R " Îm e a m n ă p r E d i c at u l " n u m ă r real " . chiar sub form a p e rfe cţion ată din 1 943 ( [3 J . De exem plu . Quine a arătat c ă sistemul său p e rfecţionat exclude şi antinomia lui Burali-Forti şi c ă permite s ă se fundeze aritm etica p e p ostulate pur logi c e . o ricare a .

şi în general în faţa teoriilor ştiinţifice. logica trebuie dezvoltată în mod pur formal . Aceasta este de fapt poziţia lui Poincare în faţa geometriilor neeuclidiene . Î n consecinţă:. fără să atribuim vreun înţeles simbolurilor. are analogii cu logica lui Brouwer-Heyting. concepţia generală despre logică este alta la Church şi alta la B rouwer. In al doilea rînd. Ele servesc numai la descrierea şi sistematizarea fap­ telor de experienţă sau de observaţie. de exemplu. Legea dublei negaţii este val �bilă în logica lui Church şi nu este în aceea intuiţionistă. şi dintre aceste sisteme unul poate fi mai convenabil decît altul : " but it cannot be said that one is right and the · other wrong " . In afară de aceasta. după cum am văzut : Lewis. Destouches etc . Paulette Fevrier. şi este adoptată de Church şi pentru. Heyting. că sistemul acesta.nici adevărată şi nici falsă. J. Cele două sisteme nu sînt identice. există mai multe sisteme de logică . Postulatele iniţiale trebuie să definească sistemul l ogic ca o structură formală şi. Church nu acordă un caracter de unicitate sau de adevăr absolut unui sistem de logică. Church introduce o restricţie în legea terţului exclus .Î ntr-un paradox am găsit. Entităţile logicii formale sînt abstracţii şi depind de alegerea arbitrară a inventatorului . logică. din cauză că nu elimină aceeaşi parte a acestui principiu. Ac. ca de altfel de toţi acei care au creat logici polivalente. care se constituie logic cu ideile lui pri­ mitive şi axiomele lui. introducînd o restricţie în legea ter­ ţului exclus.eastă restricţie constă în a admite axio­ matic că o funcţie propoziţională f (x) poate să nu fie pentru unele valori ale variabilei x . va trebui să presu­ punem că f (x) este n e definită şi nu exprimă nimic . în dezvoltarea acestei structuri. 349) . Pentru o asemenea valoare a lui x. echivalenţa gene­ ral ă : ( rp ) · P ( rp ) = rp ( rp ) - Variabila rp poate lua o rice valoare şi nu cere nici o indicaţie în s.e priveşte entităţile logice ce i se pot substitui . L. tot astfel . Lukasiewicz . D upă cum pot exista mai multe geometrii pentru descrierea spaţiului . referinţa la eventuale aplicaţii este irelevantă. crede Church. 78 . p . Trebuie să observăm . o dată cu Church ( [ 1 ] .

79 . iniţiale ale sistemului logic (restricţia terţului exclus) . Ideea principală a lui Ackermann este stabilirea precisă a noţiunii de " expresie cu sens " .\ î n ceea ce priveşte paradoxele. .asa-numitul calcul "A-ca n' versian liber de contradictii . O restricţie făcea şi Russell. pe care însă le depăşeşte . Mai tîrziu . II) . tot printr-o restricţie. după cum a arătaţ însuşi Church ( [ 1 J . La a doua întrebare . O expresie m: fără variabilă liberă are sens cînd ac­ 'ceptă una dintre valorile de adevăr. Cu toate acestea. adevărat sau fals. deci cu sens. Church [2 J a izbubt să construiască un sistem . se naşte o propoziţie adevărată sau falsă. prin introducerea unei limitări a valorilor posibile pentru argumentul unei funcţii . eliminarea unui număr dintre ele prin acest sistem se face. Aşadar : II. prin înlocuirea variabilelor. Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. Dacă se substituie predicatului un lucru din acest dome­ niu . Church introduce această limitare chiar prin axiomele . Ackermann [1 J limitează dome !! iul de valori ale unui. In felul acesta ne întrebăm : a) cînd o expresie fără variabilă liberă reprezintă o propoziţie ? . ci numai idei primitive : 1 . F". predicat prin însăşi definiţia lui . Spre deosebire de Russell. răspunsul este următorul : orice: pred icat � (x) are un anume domeniu ' de definiţie. Church [3 J a c'onstruit un alt calcul funcţional . care limitează valorile argumentului unei funcţii prin teoria tipurilor. care nu sînt axiome.. Ackermann Lucrarea lui Ackermann se leagă de cercetările lui Beh­ mann şi Church . b) cînd reprezintă o expresie cu variabile libere un pre­ dicat ? Răspunsul îl găsim în următoarele idei. care încorporează teoria tipurilor sub forma ei simpl ă . O expresie cu variabile libere reprezintă un predicat cînd din ea rezultă. o propoziţie . î n urmă. sistemul să:u conducea la contradicţii. prin ceva exterior predicatelor înseşi . - 1 1 .

R. După ce-şi dă axiomele şi regulile de demonstraţie.sau o propoziţie. O formulă � (x) cu o variabilă liberă se numeşte o expresie. atunci şi numai atunci cînd (Ex) . Ackermann conchide : . aşa că dacă înlocuim lucrul în predicat. Si în acest sistem. progresul este destul de important în comparaţie cu sistemul lui Church . Bocivar [ 1 ] a dat o demonstraţie a condiţiei for­ mulate de Behmann. 2. cu aj ut orul teoriei tipurilor . dacă prin substi tuţie ea capătă valoarea " adevărat" sau "fals " .adică. Cel'ce tările lui Bocivar D . Neintroducînd nici o restricţie faţă de principiul terţului exclus. I I I . Se vede că aceste idei nu sînt suficiente pentru a stabili sensul oricărei expresii . De aceea.ci fiindcă expresiile cu sens sînt riguros definite.ideea de demon­ straţie pe care o ataşează ideii de sens . Ackermann izbuteşte să construiască o logică. după cum s-a văzut. IV. O formulă � fără variabilă liberă se numeşte o ex­ presie . Aceasta este concluzia lui Behmann . Semnele abreviatiye nu pot fi introduse decît dacă pot fi eliminate. cum se spune în cazul acesta atunci şi numai atunci cînd părţile componente ale lui n sînt părţi constituente ale unei formule demonstrabile. 1 2. Logicianul rus construieşte un sistem formal căruia nu îi ataşează teoria tipurilor şi care poate înlocui foarte bine sistemul din PrinciPia Mathematica şi 80 . Ideea că demollstrabilitatea unei formule este o proprie­ tate a formulei aparţine lui G6del.şi în aceasta stă importanţa sistemului său . - Cu aceasta. caracterul artificial al solutiei este evi dent. de exemplu . Ackermann introduce . [ � (x) v 2{ (x) ] este demonstra bilă (cînd se poate demonstra că există tlIl f x pentru expresia m. Există un predicat şi un lucru. dar nu din cauză că sînt eliminate printr-o axiomă suplimentară .cum se întîmplă . Simplul fapt că ne aranj ă m ideile pri � itive şi axiomele aşa fel ca paradoxele să nu apară nu este o soluţie . obţinem o propoziţie. (x) este adevărată sau falsă) . unde expresiile paradoxale nu mai pot apărea . .

excluzînd din sistemul său orice aplicaţie a postulatului (4) . Postu1atul (3) nu e decît o formă particulară a postulatului mai general. definiţia F ( cp) = - cp ( cp ) Def. . (1). Prin urmare. prin urmare. Î nsă s e derivă din ( 1 ) echivalenţele : ( cp ) · F ( cp ) (RtjJ) . N�ţinînd seama însă de teoria tipurilor. Că nu există expresia formală a cărei abreviere este tjJ . . Care este acest postulat ? Dacă considerăm . ceea ce se j ustific ă. dacă renunţăm la postulatul (4) . (CPk) . tjJ (CP1' CP 2 ' . . sistemul formal care rămîne este lipsit de contradicţie. introducem definiţia ( 1 ) . antinomia lui Russell şi celelalte antino­ mii analoge sînt eliminate . cu . care tocmai infirmă exi­ genţa lui Behmann. pe baza observaţiei lui Behmann . în sistemul construit de Bocivar. CP k) cp ( cp l > . apelăm tacit la postulatul de existenţă (3) : " există tjJ pentru care echivalenţa consid e rată este adevărată " . CP2 ' ' Este evident că pentru a d eriva din definiţia (1) parado­ xul cunoscut. ) = (4) . antinomiile apar uşor în sistemul său . tjJ ( cp ) ( 2) cp ( cp ) _ - = - cp ( cp ) (3) Dacă. deci tjJ nu satisface condiţia pasca­ liană a definiţiei . mai multe variabile : ( R tjJ � (CP1) (CP2 ) ' . Bocivar arată că apariţia antinomiilor se datoreşte admiterii tacite sau expli­ cite a unui postulat formal . admitem În mod tacit sau explicit postulatul (3) sau sub forma lui generală (4) . dacă se renunţă la acest pos­ tulat . (cp) . Bocivar demonstrează că sistemul ce se obţine. este necon­ tradictoriu. cpk. aceasta conduce imediat l a paradox. şi deci observaţia lui Behmann este suficientă p entru a Înl ătura paradoxele.este mai simplu. . = - • • • 81 . Aşadar. că există tjJ pentru care echivalenţa respectivă este adevărată.

Astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor. Două sisteme . provocate de ulltinomiile apărute în interiorul acestei teorii . Autorul construieşte un sistem de axiome din care putem deriva toate propoziţiile teoriei mulţimilor. Sis lemele axioma lil' (' ale teoriei mul ţimilor Î n prezenţa dificult ăţilor provocate de teoria mulţimilor şi . concepţiile care stau la baza teoriei mulţimilor . teoria naivă a multimilor. (pentru sistemul lui Zermelo) . se dovedise a fi un instrument util şi fecund de cercetare prin lucrările lui Hilbert . o teorie de­ ductivă. pentru a spune aşa. Carnap etc . Dar el are nevoie şi de axiome care sint dificile de admis ca. celălalt. axiomele unui sistem de propoziţiile derivate. de exemplu . care căutau să elimine paradoxele. fie lucrărilor lui Ramsey. în special. pentru a separa şi exclude propoziţiile care duc la paradoxe . după cum am afirmat mai sus . de atunci . ceea ce nu reprezintă o soluţie logică. Cele două sisteme au suportat de atunci modificări şi perfecţionări datorate fie autorilor lor. Wittgenstein . Nu vom intra în amănuntele acestor teorii. lui Zermelo. pe care am expus-o pe larg şi pe care Hao Wang [ 1 ] o prezintă ca fiind un sistem axiomatic . axioma alegerii. Sistemul lui Zermelo [2 ] pleacă d e la u n punct d e vedere complet diferit de cel al lui Russell . pe de o parte .1 3 . 82 . matematicienii au recurs la metoda axioma­ tică pentru a limpezi . au fost publicate în 1908. Bernays etc . iar pe de alta. i Sistemul lui Russell este bazat p e teoria tipurilor. creînd astfel o teorie care este numită . într-un mod formal şi explicit . Georg Cantor acceptase noţiunile cu aj utorul cărora şi-a construit teoria fără prea multe s c rupule logice. pentru c ă ceea ce ne interesează este soluţia logică a problemei anti­ n omiilor şi nu faptul că ea este evitată de un grup de noţi-uni primitive şi de axiome . care distilează . von Neumann . Skolem . Metoda axiomatică care separă în mod strict noţiun'ile primitive de noţiunile definite . (pentru sistemul lui Russell) sau lucrărilor lui Fraenkel . unul datorat lui Russell. ea apărea deci ca cea mai indicată pentru a pune ordine într-o teorie în care -dez­ ordinea începea să se instaleze .

ne izbim de contradicţii care seamănă cu antinomiile lui Kant. este întotdeauna posibil să defineşti un nou termen avînd şi el această proprietate . " Principiul lui Zermelo. constă în a demonstra non-contra­ dicţia sistemului construit. . 83 . . Dac :1 vrem să conţinem toţi aceşti termeni într-o unitate închisă (o mul­ ţime) . . Există deci anumite proc� dee care se reproduc şi care sînt legate de anumite proprietăţi . adică exact problema care era în cauză ! Insatisfacţia intelectuală pe care o resimţim faţă de asemenea " axiomatizări" se vădeşte mai ales în eforturile necontenite de perfecţionare a vechilor " axiomatizări" sau de construcţie de noi sisteme. . dată de Rao Wang ( [ l J . Sistemul lui Zermelo oferă un enunţ precis al acestor li­ mite. în aşa fel încît paradoxele să nu poată apărea. 1 5) : " Principiul central al construcţiei lui Zermelo pare foarte asemănător cu ideea originală prin care Cantor E. Remediul constă în a presupune că termenii care i au naştere printr-un astfel de procedeu nu pot forma o mulţime şi în a pune anumite restricţii generale asupra mărimii multiplicităţilor care pot fi considerate ca fiind mulţimi . două : ideea de mulţime reprezentată prin una din variabilele x . Ceea ce poate fi explicat mai pe scurt : Qu'on s ' arrangt ! Cea mai mare dificultate. Artificiul formal al lui Zermelo . fiind dată o clasă de termeni avînd ac este proprietăţi . astfel că.Care este ideea directoare a lui Zermelo ? Vom cita o excelentă caracterizare a acestui sistem. constă deci in accepta în mod iniţial noţiuni şi axiome alese în mod apro­ piat . p . în mod special . şi semnul " E " de apartenenţă. z. el acceptă. Aceste idei nu sînt definite .xplică paradoxele şi poate fi considerată ca fiind ceea ce Russell numeste o teorie de limitare" de mărime . . . este următorul : ca idei primitive ale sistemului său axiomatic. . prin: care el credea c ă evită paradoxele. y . c a re de altfel :este principiul oricărei metode axiomatice a teo riei mulţimilor. în afară de procedeul complet conven­ ţional al " aranj amentului " şi axiomele suplimentare care trebuie admise pentru a putea deriva din axiome teoremele teoriei mulţimilor.

von Neumann . B. după cum susţine Zermelo. de asemenea . toate c�utînd s ă introducă diverse limitări prin abandona­ rea. . axioma multimii s'ttbmultimilor ' car� afirmă că. Toate aceste axiome sînt mai mult sau mai puţin în­ doielnice. F. Alte cercetări Am menţionat principalele soluţii oferite în problem a paradoxelor logico-matematice . idee care trebuie supusă anumitor restricţii axioma­ tice . Kleene. axioma substituţiei . definiţiile nonpredicative) ale teoriei mulţimilor " . Aceste axiome sînt în num ă r de opt . cum sînt cele ale lui H . .: ? Răspunsul este formulat. Scholz. O altă serie de cercetări s-au îndreptat într-o altă ·di­ recţie. Bachmann. Ce reprezintă un asemenea sistem din punct de vedere logi<. Sistemul lui Zermelo a fost completat de către Fraenkel cu cea de-a noua axiomă. desigur. . de la ele­ mentele unei mulţimi sau clase şi de a forma apoi clasa respectivă . scrtţtînd mai mult noţiunile care intră în j ocul para­ doxelor decît mecanismul 10f. teoriei tipurilor. dar nu ne aj ută în nici un fel să eliminăm aspectele îndoielnice (ca de exemplu . ceea ce este pur şi simplu fals. mulţimea s ". în loc de a pleca de la indivizi . î n sfîrşit. Zermelo pleacă de la ideea de clasă. sistemul lui Zermelo-Fraenkel a fost perfec­ ţionat prin teoria axiomatică a teoriei mulţimilor a lui von Neum ann-Bernays . fiind dată o mulţime . ca idee pri­ mitivă.Altfel spus. de către Hao Wang [ 1 ] : " Asemenea modele aj ută imaginaţia să sesizeze schema conceptuală a sistemelor formale. în aşa fel încît paradoxele să poată fi evitate . Schonfinkel. aşa cum o vom demonstra la capitolul " Concluzii " al acestei lu­ crări (cel puţin în această formă generală) . într-un mod izbitor. să lase în afara sistemului său paradoxele şi să perm ită. nu am putut trece în revistă toate încercările ce s-au făcut în această direcţie. capabile. R.' bmul­ ţimilor există. Goodstein etc . 1 4 . deducerea tuturor teoremelor aces­ tei teorii. dar există una . . Fitch.

Aceste distin cţii nu sînt concluzii riguroase . Konig [ l J şi apoi . ci numai un infinit potenţial . de exemplu . pe care le defineşte de altfel destul de imprecis . Examenul noţiunii de mulţime in finită a făcut să apară şi alte concluzii în problema antinomiilor cantoriene. S e ştie că Gauss şi Poincare afirmaseră că n u există î n mate­ matici un infinit actual. Noţi­ unea acestei mulţimi va fi indicată cu e şi vom putea scrie : ' E (a. b . după cum nu este satis­ făcătoare afirmaţia pur şi simplu că dacă o mulţime duce la propoziţii contradictorii ea nu există.de clasă şi de categorie . b. de fapt (E) distinctă de noţiunea acestei pluralităţi " . p . şi deci nu pot aduce nici un progres în căutarea adevăratei soluţii a paradoxelor. dar nu o rezolvă . soluţie nu este însă satisfăcătoare . . . o dată cu ele. după Zaremba. de Miri­ man off [1] şi [2 ] . . 149) distinge între noţiunea logică de mulţime şi mulţimile matematice o diferenţă ca de la speţă la gen .î n această ordine de idei . după Reymond. a.ar. asupra cărei a nu posedăm toate luminile dezirabile" . c. care eludează dificultatea. căci dacă mulţimea conţine propria sa noţiune ca al . la antinomii . noţiunile matematice şi E. . . 85 . Noţiun ea de mulţime a r fi după Gonseth o noţiune " mult mai complexă . . e) . . c. Confuzia dintre aceste două noţiuni . Î n acelaşi mod. perceput pur şi simplu . de J . n-lea element. . " Paradoxul dispare .scrie Reymond . Această. Reymond ( [ 1 J . Pe baza acestei concepţii se puteau înlătura mulţimile infinite şi . şi paradoxele corespunzătoare . rămîne totuşi o pluralitate . de altfel . anume că nu sînt valabile decît în domeniile unde nu implică contradicţie . duce. O astfel de soluţie . a fost p ropusă. ci numai discriminări mai mult sau mai puţin arbitra re . Zaremba [ l J crede că poate elimina paradoxele prin introducerea unei deosebiri între noţiunea de mulţime sau ' de clasă şi aceea de categorie. A . mai amplu . mul­ ţimea lor ca fapt matematic. şi concluzia lui Gonseth [1 ] : definiţiile primitive trebuie amendate printr-o clauză accesorie. Aceasta este.în felul acesta. Fie dar.

că vrem să exprimăm deodată propoziţia care j udecă mai înainte să putem j udeca. Această a treia valoare a propoziţiilor este denumită de Moch « inconcevable » care în fond este " absurdul " din lo­ gica trivalentă a d-nei Paulette Fevrier . în fapt.ei propoziţii pe care o susţine în altă parte. " l' instant logique " al unei propoziţii sau teorii va fi orice "ansamblu de atitudini luate fată de toate propoziţiile din T. pe baza UlJ. că un enunţ este fals. ci ea însăşi exprimă j udecata critică asup ra ei (că e falsă) . se bazează pe un enunţ pasiv (B) . c reînd astfel un " timp logic " al fiecărei propoziţii . că nu e posibil să se definească adevă­ rul şi falsul în chiar sistemul (limba) în care aceste noţiuni se aplică. logicianul ştie sau nu ştie dacă va fi posibil " sau imposibil să fie de acord sau să nu fie de acord cu o propoziţie dată. Ce remarcă Dingler ? O propoziţie (A) . ci numai într-un metalimbaj . Să scriem pe o foaie de hîrtie p ropoziţia " Pe această foaie de hîrtie se află o propoziţie falsă " (care e o formă a paradoxului mincinosului) dacă această propoziţie este adevărată. Moch crede că poate scăpa de dificultăţile pe care le im­ plică toate aceste paradoxe dînd logicianului locul lui prin­ tre propoziţii.Tot o astfel de distincţie face Hugo Dingler [ 1 ] între logica pas ivă şi logica activă. atunci ea este falsă şi dacă este falsă atunci ea este adevărată. ea este j udecată critic nu după ce a fost enun­ ţată. noi facem uz de o logică trivalentă a cărei a treia valoare nu a fost denumită .Destouches. sau teorii . dacă aceste atitudini sînt c �mpa­ tibile cu logica trivalentă construită de Moch . Tot î n sensul acesta încearcă Fran90is Moch [ 1 ] să re­ zolve paradoxele introducînd noţiunea de " timp logic " . anume a uni­ tăţii conştiinţei şi după care este imposibil ca cele două enunţuri (A) şi (B) să existe simultan în conştiinţa noastră. Această concluzie are raporturi directe cu teorema lui Carnap şi Tarski. Dingler conchide. "Les in­ stants logiques " variind . sau să o găsească « inconcevable » . 86 . Ultimul trebuie să fie totdeauna prezent pentru ca (A) să poată fi afirmat . Dingler conchide : " Propoziţia care urmează să fie j udecată nu poate fi identică niciodată cu propoziţia care j udecă " . Î ntr-adevăr. cînd scriem propoziţia această propoziţie " este falsă " . Moch crede că nu putem evita paradoxele făcînd uz de o logică bivalentă şi că.

nu ar putea fi considerată ca depăşită" . quantusqu e . de exemplu. de aseme­ nea . putem cel puţin s ă afirmăm aceasta : în ceea ce priveşte rezolvarea anti­ nomiilor logice. în special : o mn i s . C . atenţia asupra soluţiilor date de logicienii Şcolii în problema paradoxe1or cunoscute de ei şi care conţin observaţii foarte interesante.Nu vom merge mai departe cu examenul diverselor variante ale acestor tentative .. Toţi logicienii din această epocă s-au ocupat de aceas­ tă problemă. conj uncţii . Pentru a conchide această expunere . Bachmann . Aceste syn categoremata sînt . . qualis(ibet. vom spune că problema antinomiilor se găseşte actualmente în acel aşi punct în care o lăsase Russel1 . în mod succint. uterqtte. totu s . . în comenta riul lui Ioan­ nes Magistri la Summulae ale lui Petrus Hispanus. Două probleme au preocupat cu deosebire pe logicienii evului mediu (în această ordine de idei) : 1) problema par­ ticulelor logico-gramaticale numite Syncategoremata . neuter. al optulea tratat al lui Petrus Hispanus .în centrul căreia se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale. . prepoziţii . Nu era în intenţia noas­ tră de a face un istoric al problemei : am vrut numai să prezentăm problema în toată gravitatea sa şi . un tra­ tat. în amănuntele lor. St. ca cele ale lui H. despre Syncategoremata . 1 5 . După cum remarcă foarte bine A. Soluţiile logieienilor seolas tiei Am dori să atragem. P a rticulele syncategoremata (particule gramaticale de legătură. prin principalele soluţii încercate . Fraenkel [3 ] : " . Scholz . să uşurăm înţelegerea celor ce vor urma. i n ­ jinitus etc . 2) problema paradoxe1or numite Insolubilia. - 87 . Kleene etc . în stadiul actual al ştiinţei . non. care capătă treptat o importanţă extra­ ordinară devenind. pe care le vom regăsi în soluţia noastră. poziţia adoptată de Russell. în primii zece ani ai acestui secol. nullus . nihil. ci numai în legătură cu concepte care au un sens independent categoremata . F . ) nu au nici un sens autonom . forme de flexiune etc .

adic ă. nici pentru mai mulţi şi deci nu are nici o semnifi­ caţie. în Logica Magna a lui Paulus Venetus (t 1 428) găsim două sensuri pentru infinitum. De exemplu. omnis nu este predicabil nici pentru unul sin­ gur. care are semnificaţia unui mod general de a fi (univer­ saliter) . Î n acelaşi fel se rezolvă alte sofisme datorate particu­ lelor nullus. " Soluţia scolasticilor este următoarea : omnis nu are aici semnificaţia universale. de dificultăţi create tocmai de cuvintele omnis . de aseme­ nea . n ihil. . de exemplu tot (= o11l Il is) . Atunci ce semnificaţie are acest semn (sig­ num ) . că el nu semnifică nimic. are numai un sens distributiv şi nu unul colectiv . d e operatorii de generalizare şi de existenţă . cuvîntul omnis ? se întreabă Petrus Hispanus. quando princi­ " pale verbum determinare non potest . syncategorematice quan­ do determinat " (Infinitul este considerat în mod categore­ matic cînd nu poate determina verbul principal . Problema generală a paradoxelor. în mod sincategorematic . în acest caz. unul categorematic iar celălalt. aşa cum - - 88 . dar există. deci p ropo­ ziţia adevărată " animal est homo " nu suferă nici o modifi­ care în valoa rea sa de adevăr dacă i se adaugă omnis . în propoziţia cu care începe Me­ tafizica lui Aristotel Omnes homines naturaliter scire " desiderant" . ceea ce fa'ce ca ermenul co mun . dintre aceste syncategoremata .să reprezinte toţi ter­ menii săi inferiori .Să considerăm una. Urmează apoi argumentaţia contra. cînd îl determină) . în termenii actuali. infinitus etc . Dacă omnis nu are nici o semnificaţie. Logica contemporană s-a izbit. prin urmare omne animal est homo " ceea ce este fals. mult mai interesant. ci universaliter. ca în exemplul " omnes apostoli de i sunt duodecim " . ca de exemplu. suprimarea acestei particule sau adăugarea ei într-o propoziţie nu ar putea să provoace adevărul sau falsitate a ei. Petrus Hispanus constată că există o semnificaţie colectivă a lui omnis .substantivul . dar omnis nu semnifică nici universalul. Se vede. spune el în argumentarea pro . aşa cum am văzut. nici particularul . nullus etc . synca­ tegorematic : lnfinitum tenet categorematice. î n consecinţă. un sens distributiv al lui omnis . deoarece fiecare lucru este universal sau particular. după obiceiul timpului . deci nu e vorba de o colecţie nouă 'care ar fi formată prin adăugarea cuvîntului omnis care.

de natură special ă . constă în a şti dacă putem în­ totdeauna să formăm o clasă luînd particula omnis în toată generalitatea sa. Din păcate . ţinem seama de sensul distributiv al cuvîntului infinitum sau omnis în paradoxul lui Burali-Forti sau în cel al lui Cantor. neavînd un sens autonom . primesc sensuri accidentale şi logicienii scolastici au exprimat în mod lim­ pede această observaţie .1 425) în Trata­ tul său despre Insolubt'lia . Această problemă este deci problema particulelor logico-gramaticale syncategore­ mata . cea expusă de Petrus d ' Ailly ( 1 350 . Î n ceea ce priveşte primul punct. 2. două lucruri sînt de văzut : m ai întîi care este propoziţia p roprie dicta şi a - . Vom examin a mai de aproape o singură solu­ · ţie. găsim unele asemănătoare cu cele încercate de către logicienii contemporani . Dacă adîncim gîndirea scolastică .Insolu­ bilia şi importanţa pe care ea o are în tratatele de lo­ gică scolastice . nu mai avem o nouă serie care să definească numărul ordinal il . în sensul său colectiv.fost formulată de Russell. Dacă.căreia scolasticii i-au dat o soluţie . Dificultatea. pentru el . a doua . Autorul recunoaşte că. lucru pe care-l apreciem ca fiind extrem de important pentru soluţia paradoxelor. în " mulţimea tuturor mul­ ţimilor " cuvîntul tuturor avînd un. tratatele de logică ale scolasticilor nu ne indică cu precizie împre­ j urările în care apare sensul distributiv sau accidental al acestor syncategoremata . de exemplu. aceste paradoxe nu mai pot apărea : în " " seria tuturor seriilor ordinalelor . Am menţionat dej a cea de-a doua problemă . cuvîntul tuturor avînd un sens distributiv. o cauză generală a adevărului sau falsului unei pro­ poziţii . - - . sen s distributiv. se referă la adEvă rul sau falsul propoziţiilor care au reflecţie asupra lor În săşi reflext'onem habentiam sup ra se. din atî­ tea soluţii oferite în problema Insolu bilia nici una nu l-a satisfăcut . găsim că aceste syn ­ categoremata . el nu determină o nouă mulţime etc . Vom găsi această observaţie şi pe o altă cale . ceea ce conduce în anumite cazuri la paradoxe . Printre cele 1 5 moduri de rezolvare a paradoxului min­ cinosului (şi variantele sale) . citate de Paulu s Venetus. ar consta în două cauze : 1 .

propos itio mentalis . există printre cele 1 5 soluţii ale Scolas­ ticilor alte soluţii interesante care rezolvă sofismul minci­ nosului per fallaciam figurae dictionis . care îi dă posibilitatea de a fi adevărată sau falsă. Soluţia insolu­ bilelor consistă atunci în observaţia. Vom atrage în mod special atenţia asupra celei de-a cincea soluţii. de fapt. Î n această concepţie. Î n ceea ce priveşte al doilea punct. Petrus d ' Ailly afirmă direct : " Nici o propoziţie mentală nu poate afirma prin ea însăşi că este adevărată sau falsă" (Nulla propositio menta­ lis proprie dicta potest habere reflexionem supra se ipsam) . ca de exemplu : " A liqua propositio mentalis est falsa" . ci într-un alt sistem logic care vorbeşte de propoziţiile primului . Ultimele două categorii de propoziţii sînt subordonate imediat şi în mod egal primei categorii : numai propositio mcntalis. care atri­ buie o valoare de adevăr unei propoziţii mentale. sînt. per faUaciam secun­ dum non causam etc . Bineînţeles. mai ales. propositio vocalis . propoziţia insolubi1ă apare. numai aparentă " . d a r poate apărea î n propoziţii mentale improprii ş i . are U11 sens esenţial . în propoziţiile scrise sau pronunţate. cînd adevărată. de asemenea. după care adevărul sau falsul unei propoziţii nu poate fi exprimat în sistemul logic în care a fost formulată. Pentru a se putea orienta cu precizie . cînd falsă. Petrus d ' Ailly împarte propozi­ ţiile în trei categorii (diviziune care îşi are originea chiar în O rgano n ul lui Aristotel şi este acceptată de Occam) : - 1 . 2 . Dar putem scrie sau pronunţa orice propoziţie . după care o p ropoziţie insolubt"lă nu spune 90 . aşa cum o rezumă foarte bine Prantl [ 1 ] . această inso­ lubilitas nu prej udiciază cu nimica raţionamentul mental . două lucruri de văzut : care este p ropoziţia care are reflecţie asupra ei însăşi şi care sînt cele corespondente care de obicei sînt numite insolztbilia (punctul de vedere metalogic contemporan) . ea fiind.care este propoziţia falsă. " că în urma paralelizării făcute între un raţionament oral (sau scris) şi cel mental corespunză­ tor. propositio scripta . care este deasupra diferenţelor lingvistice şi de expresie. Se vede deci că această soluţie nu este altceva decît soluţia metalogică contemporană. 3.

(Bochenski . ) 1 6 .nimic : " Quin t a ponit . aşa cum o vom expune mai departe . trebuia luată în serios şi examinaU. recunoscută de Poincare [ 1 ] ca fiind " soluţia adevă­ rată" şi " care e adevărată şi pentru celelalte antinomii " . 2. cu observaţiile următoare : 1 . Toate soluţiile.Ch . E de presupus că dacă s-ar fi aprofundat gîndirea logicienilor scolastici s-ar fi putut descoperi mai curînd soluţia contradicţiilor. mai de aproape . dat fiind că avem astăzi mij loace logice mai precise decît cele pe care le posedau ei . din această cauză. a cărei traducere estei însă. luţii propuse în problema antinomiilor logico-matematice pe care am făcut-o cît mai succint posibil. bazîndu-se pe un fragment al celebrului dialectician. din păcate. conţine în embrion soluţia veritabilă . aşa cum vom vedea în cele ce urmează. iar nu pe calea principiului terţului exclus (un singur logician a făcut o remarcă analogă . Trebuie. atribuie această soluţie lui Chrysippos . principiul contradicţiei este com­ promis de către aceste probleme. Ar fi trebuit urmată pista erorii pe calea prin­ cipiului contradicţiei dacă se urmărea într-adevăr găsirea originii sale. fără nici o j ustificare logică. cum o vom dovedi în mod direct. Perel­ man) . remarcat să soluţia dată de Rich­ ard. Observaţii g enerale Vom încheia expunerea noastră asupra principalelor so. 3. Vom vedea că soluţia logică a paradoxelor. nimeni. de asemenea . destul de îndoiel­ nică. nihil dicit" . Nici una din aceste soluţii nu ia în consideraţie fap­ tul capital că în orice paradox obţinem o contradicţie şi că. în FQrmale Logik . chiar cînd ele derivă din consideraţii strict logice. nu a acordat atenţia cuvenită explicaţiei date de Richard care. �1 . s e iPsum dic ere falsum . quod Socrate dicens . au degenerat în reguli prohibitive . duce finalmente la această a cincea soluţie a logicienilor scolastici . afară de Poincare. în limi­ tări convenţionale ale formalismului . şi ea.

şi-au Întins ei înşişi cursa în care s-au amuzat să cadă. chiar sub o formă imperfectă. Aşa cum spune Poincare ( [2 J . sau. Couturat [ l J . conform legilor raţionamentului. . se pleacă întotdeauna de la concluzie şi se caută premisele p rin care ea poate fi j ustificată" . căutînd-o şi aprofundînd-o acolo unde ea se găsea . Este cazul soluţiilor logicieni­ lor scolastici. motive chiar mai puternice decît demonstraţiile . descris de Ribot. nu ne putem împiedica a face o observaţie generală relativă la un caracter general al tuturor soluţiilor. de asemenea. Ribot a examinat în L ogica sentimentelor modul în care se înlănţuiesc sentimentele şi acţiunile corespunzătoare în cazurile în care logica nu funcţionează după regulile sale normale. Tenacitatea c u care matematicienii s-au cramponat de " insolubilitatea" para­ doxelor apare cu totul inexplicabi1ă. Î n acest caz. sau. . Analogia dintre procedeul logico-sentimental . care s-a alăturat opiniei lui Richard) . e mai puţin vorba de o logică a sentimentelor cît de o ilogică a lor. şi se caută premisele care ne-ar putea da un sis­ tem logic lipsit de contradicţie .(Trebuie. " Î n lo­ gica sentimentelor . la concluzie. al lui Richard şi Poincare şi chiar al soluţiei emb rionare a lui Perelman. şi procedeul logicienilor care caută totdeauna axio­ me sau premise capabile să elimine o concluzie paradoxal ă ne apare izbitoare . mai exact. Aşa cum remarcă L . d e asemenea . cînd poziţia normală a r fi trebuit să fie căutarea cu orice preţ a unei soluţii l ogice. menţionat Lucas de Pesloiian [l J . şi încă au fost obligaţi să fie foarte atenţi penţru a nu cădea alături de cursă " . dacă concluzia pare p roblematică. nu pre­ misele sînt cele care transmit adevărul concluziei . ea este dorită. dimpotrivă . dorită. . " 92 . ci.scrie Couturat . Cu alte cuvinte. de data aceasta. concluzia face ca premisele să fie adevărate . p . s e pleacă de la o concluzie voită. 1 37) : ei (matematicienii) ar fi putut evita cu uşu rinţă cursa în care au căzut . se caută j ustificarea ei şi deducerea ei din premisele dej a recunoscute ca fiind adevărate. voită şi crezută în virtutea motivelor anterioare demonstraţiilor logice.. aceea de a evita para­ doxele. î n logica obişnuită se pleacă de la premise şi se aj unge. Î n sfîrşit. con­ cluzia este determinată de la început .

de un tip mai general decît cele cunoscute pînă acum . prin permutări determinate în prima serie) .v CONSTRUCŢIA UNOR NOI PARADOXE Pentru a explicita mecanismul logic real al paradoxe­ lor vom construi o serie de paradoxe noi . se poate stabili o corespon­ denţă biunivocă între predicatele din prima serie şi cele din a doua serie : fiecărui predicat dintr-un rang determinat al primei serii îi corespunde un predicat de acelaşi rang din a doua serie. P3 . vom spune că el este 7·n compatibil. în ordinea lexicografică (în­ tr-o limbă la alegere) . Paradoxul compatibil-incompatibil Să considerăm toate predicatele şi să le scriem într-o ordine oarecare . acelaşi rang al seriei a doua . î n condiţiile definite mai sus. Dacă un predi­ cat dintr-un ra. Qn . vom spune că primul predicat are proprietatea de a fi compatibil cu al doi l ea . de exemplu. . şi numai unul . de exemplu. în caz contrar. din p rima serie. . . l e vom numerota în această ordine : Q I > Q 2' Q3 ' . în ordi­ nea lexicografică a terminaţiilor ( sau altfel . fiecărui predicat dintr-un rang dat . g . Amîndouă seriile fiind formate din acelaşi număr de predicate. şi invers.ng dat din prima serie acceptă ca predicat predicatul de . numerotîndu-Ie în această ordine : P I > P2 . Pn · Să considerăm din nou aceleaşi p re­ dicate şi să le scriem în altă ordine. îi convine ca predicat predicatul de • • • • 93 .

deci el este compatibil... " ' . Q. . ordonatr. . q. fie h. dimpotrivă. non-identic cu Inck . meta]p. printr-o. trebuie să fie de asemenea compatibil sau incom­ patibil cu Inck. deci el va fi Inck (putem obţine oricînd h =F k. perfect determinat k . cu un număr de ordine perfect de­ terminat. Avem deci următoarele două serii: . Dar compatibil şi incompatibil sînt. predicatul mamiferp este incompatibil cu predicatul metalp . p . cînd cele două serii de predi= = 94 . . P2. . fertimn non datu r : orice predicat este compatibil sau nu este com ­ patibil. chiar ele . cît şi în cea de-a doua. predicatr. Q} . Să ne fixăm atenţia la predicatul incompatibil pe care îl vom nota cu Inc . . atunci el admite ca predicat. dar In Ch = = Inck . . . . el admite ca predicat predicatul Inck incompatibil care este predicatul ace­ luiaşi rang din a doua serie. sau nu îi convine . " . predicatul numărq este. deci el este incompatibil . de asemenea. De exemplu . predicatul din acelaşi rang din a doua serie ca­ re este Inck = incompatibil. " .impredicabil. în cele două serii ar fi următoarele : P} . a treia posibilitate nu există. ' " ' Î n acest caz avem : întrucît predicatul mam iferp nu este un metalp. . predicate şi se găsesc deci atît în prima serie .InCk. El se găseşte în prima serie. Într-un rang oarecare . el se va găsi într-un alt rang. este un caz par­ ticular al a c estei antinomii. llumărq . în a doua serie. Anti­ nomia este izbitoare. şi r. tertium non datur. Se recunoaşte imediat că paradoxul lui Russell. l11amiferp . predicatul Pk. alegere con­ venabilă a ordinii) . compatibil cu predicatul predicatr etc . să pre­ supunem că predicatele care corespund în rangurile p. Dacă predicatul Pk este compatibil cu Inck incompatibil. predicatul ordonatr este. format cu predicatele predicabil . Î n aceste serii : InCh � Qh şi Pk -!.acelaşi rang din a doua serie. deci el va fi Inch . . compatibil cu predicatul abstractq . Conform definiţiilor. dacă predicatul Pk este incompatibil.. . Q2 ' " ' " ' . ab stractq .

0 ' . atunci Px are predicatul incompatibil = " = I nCh = InCk . el este impredicabil . dacă predicatul impredicabil este impredicabil . în cazul antinomiei construite de noi aj ungem la paradox . = = P i> P2 . Dacă această problemă se pune pentru predicatul impredicabil. el este predicabil. care este el însuşi. să ia valoarea determinată Pk. şi dacă nu are o pro­ prietate. obţinem paradoxul : = = = (2) 95 . . Această definiţie fiind valabilă pel1tru orice Px . . . a j ungem la echivalenţa generală : (1) Pentru rangul determinat x k. P3 . admite ca p redicat p redicatul din acelaşi rang. adică făcînd ca pre­ dicatul Px . paradoxul se prezintă în felul următor. obţinem : dacă predicatul impredi­ ca bil este predicabil . . Î n acest caz .incompatibil arată că problema este mai vastă şi că ea nu apare numai în raport cu apli­ carea unei proprietăţi ei însăşi . atunci predicatul considerat are proprietatea pre­ dicabil (adică este compatibil cu el însuşi) . o . dacă are o proprietate . el este hnpredicabil . consi­ derînd un p redicat Px complet diferit de incompatibil. . o . P 2 . atunci cînd Qx Pk Inck . . după un singur şi acelaşi criteriu . P I . . şi dacă nu admite acest predicat (adică este incompatibil cu el însuşi) . din p rima serie . Enunţul problemei devine acum : dacă un predicat dintr-un rang dat. P a . Î n simboluri . Paradoxul compatibil . Enunţul problemei . incompatibil devine impredicabil ImPh şi h k: . din a doua serie. în cadrul definit. Această definiţie se scrie deci : Def. care. nu o are .cate au fost ordonate în mod identic. este : " Dacă Px nu are predicatul Qx . cum credea Russell . . . o are.

iar a doua. din a doua serie. din prima serie. pu tem (3) Propoziţia "predicatul Pk este incompatibil " e ste echi­ valentă cu propoziţia " p redic a tul Pk nu este incompatibil " . şi invers . avem paradoxul lui Russel l . obţ inem : = = = = Def. atunci cînd Inch Inck Imp impredica bil. vom spune că el are proprietatea izono m . Dacă În d e finiţia dată scriem P:o.dicabil ImP (ImP) = - ImP (ImP ) (2') 2. prin p ermutări bine determinate în p rima serie) . Qx (. considerînd cuvintele şi proprietăţile lor. din prima serie. vom spune că are p roprietatea heteronom . Dacă un cuvînt dintr-un rang dat. în caz co ntrar .impre. scrie toate cuvintele unei limbi date în două serii diferite . prima serie de cuvinte va fi seria lexicografică normală. admite pro p rie­ tatea exprimată prin cuv întu l de acelaşi rang ' din a doua serie. După cum am 'văzut . îi c o respunde un cuvînt şi numai unul de ace l aşi rang. Paradoxul izonom-heteronom Vom construi acum o antinomie analogă celei a lui Grelling-Nelson. din moment s crie simplu : ce InCh = In C k = in compatibil. de exemplu .Imp . paradoxul lui Russell este un caz particular al acestui p a r adox . Echivalenţa ( 1 ) devine astfel : ( 1 ') Pentru valoarea p a rticulară Qx :. predicabil . va fi seria lexicografică determinată de terminaţiile cuvintelor (sau altfel . Vom proceda exact ca mai sus şi vom.ce l e două serii sînt i d entic ordonate) . De 96 . Se poate stabili o corespondenţă biunivocă Între termenii celor două serii : fiecărui cuvînt dintr-un rang dat .Sau.

Hetk. " o o o . . cuvîntul vertebratr. C2. Ck. tertium non datur . Hetk heteronom . Cuvintele izonom şi heteronom se vor aşeza şi ele în . He �. . D3 . o o o o . . Î n cadrul definiţiilor noastre. în prima serie. printr-o alegere convenabilă a ordinii stabilite) Cele două serii de cuvinte sînt deci : C I ' . cuvîntul hete� ronom va avea. . o . în mod special . este iz. Dn. . lungq. Dacă Ck este izonom.c k.exemplu. Î n acest caz. este heteronom. o o . l> C2 Dn) : Cn şi DI . • . . . H e tk = heteronom. o . Cno simbolr. o • • . în rangurile p . o • o • o o .onom . marsupialp. Este evident că paradoxul lui Grelling-Ne1son este un caz particular al acestu� paradox. în ambele serii (pe care le vom nota C . ranguri bine determinate . . o a treia posibilitate nu există. nefiind lung. din a doua serie. un rang k unde îl vom scrie Hetk (putem să obţinem oricînd h ::. Dno Paradoxul apare imediat cînd punem aceeaşi problemă pentru cuvîntul Ck : cuvîntul Ck (oricare ar fi el) este sau izonom sau heteronom. Dh. vertebratr. tertium non dat�tr. şi r s-ar putea găsi cuvintele următoare. C3 . Cl > C2. fiind polisilabic. din prima serie . cuvîntul marsupialp. o . D I . o . cînd ambele serii de cu­ vinte· au fost ordonate după un singur şi acelaşi criteriu = 97 . Dl> D2. o o . Cn o o . . şi în a doua serie. D2 . o o • o . orice cuvînt dintr-un rang dat. rang. q. • . un rang h unde îl vom scrie Heth. din a doua serie. fiind un simbol al conceptului verte­ brat. Paradoxul este flagrant. • ·p olq. de­ ci el este izonom . este izonom etc . atunci proprie­ tatea sa este tocmai proprietatea exprimată de cuvîntul de acelaşi . • polisilabicp. dacă Ck este heteronom. admite da predicat proprietate a expri­ mată de cuvîntul cu acelaşi rang. cuvîntul polq. D 2. deci el este heteronom . o . sau nu o admite. orice cuvînt este izonom sau heteronom . • • • . Ck admite proprietatea exprimată de cuvîntul din acelaşi rang. din a doua serie.

el este heterologic . D e unde echivalenţa generală : (1) Pentru valoarea particulară x = k. Heth ( (Cx » ) Dar pentru că H eth direct : = = Hetk - = D x ( (Cx » ) (2) heteronom. Cv C 2 . prin CX• Definiţia paradoxului izonom heteronom se scrie : Hetb. Î n simboluri. . din prima serie admite proprietatea exprimată de cuvîntul Cx d e acelaşi rang din a doua serie. para­ doxul construit de noi arată că se aj unge la o contra­ dicţie considerînd un cuvînt Ck (oricare ar fi el) total di­ ferit de heteronom şi care.t tologic. atunci cînd argu­ mentul « C�) devine « Ck». . avem con­ tradicţia : ( (Cx» ) . nu . Cx este auto logic şi. . Definiţia generală devine acum : dacă un cuvînt oare­ care Cli. i a r dacă nu are o proprietate. izonom devine autologic şi heteronom devine h eterologic : CI ' C 2 . C3 . • • • • • • . o are. adică de el însuşi . Î n acest caz. . o . Vom nota un cuvînt oarecare prin « C:z!) şi proprietatea exprimată de el. C3 . pentru că ei nu au cunoscut decît forma particulară a acestui paradox . şi Dx devine Hetk. Această antinomie arată. paradoxul se prezintă in felul următor. dacă heterologic este a7.(cele două serii sînt identice) . obţinem : dacă heterologic este heterologic. ca şi cea precedentă. Heth. He th . că con­ tradicţia nu apare în raport cu aplicarea unei proprietăţi exprimate de un cuvînt. " ' . cuvîntului însuşi cum credeau Russell şi toţi logicienii de pînă acum . el este hetero­ logic . putem scrie (3) 98 . o are. în caz contrar.( (Cx» ) = - Dx (<<Cx» ) Def. el este auto logic . Punînd problema pentru heterologic = He th . dacă are o proprietate.

Corespondenţa biunivocă a termenilor acestor serii se menţine . este heteronom" este echivalen­ tă cu propoziţia "cuvîntul C". aşa cum au fost definite în paradoxul compatibil . Dacă în definiţia de mai sus scriem C". O cla­ să fiind extensiunea unui predicat. " ' . Putem să exprimăm acum paradoxul cpmpatibil . (cuvintele cu acelaşi rang. Dacă o clasă dintr-un rang dat <x'" aparţine ca membru clasei cu acelaşi rang �"" din a doua serie. este : (1 ) ' Pentru « �» Nelson : = «H eth» .. este incompatibilă cu clasa �x. cînd ambele serii de cuvinte au fost or­ donate după un acelaşi criteriu. obţinem paradoxul lui Gre1ling­ (2' ) 3. D". sau ceea ce derivă din această ultimă definiţie. ceea ce este absurd .incompatibil. . .Propoziţia " cuvîntul C".in­ compatibil în termeni de clasă. aceste două serii de predicate determină două serii de clase pe care le vom nota . dacă clasa <Xx nu este membru al clasei �x. Referindu-ne la 99 . . în acest caz. nu este heteronom" . vom spune că clasa <Xx este compatibilă cu �x . sînt identice) şi. respectiv : . . obţinem : = = = = = Def . din cele două hete-' serii. Heth Hetk ronom heterologic Het. Paradoxul lui Grelling-Nelson este un caz particular al acestui paradox. vom spune că clasa <X". Echivalenţa generală ( 1 ) . Paradoxul clasei claselor incompatibile Să considerăm cele două serii de predicate.

. definiţie . 0( 1' • • • • • • . P redicatul compatibil determină o clasă G. o a treia posibilitate nu există . Aceste clase se găsesc şi ele printre clasele celor două serii. • . cînd cele două serii de predicate. nu îşi aparţin ca element. să avem. cele două serii de clase. prin definiţie. (în aceste serii. Cls numărq. • . pu­ tem. sau nu îi aparţine. <. O(n. ••• . dacă punem aceeaşi problemă pentru clasa O(k =1= rk: clasa O(k este compatibilă sau incompatibilă. 100 •. în condiţiile definite. nu aparţine clasei rk. dar h =1= k). Este evident că paradoxul lui Russell. orice clasă O(x . clasei rk. clasa tutu­ ror claselor compatibile. este un caz particular al acestui paradox.exemplele date în paradoxul compatibil-incompatibil. cazurile următoare : 0(2' �l> �2' 0(1) • • • • • • . tertium non datur. rk. • • • • . şi în consecinţă. în mod special. • .de un rang dat a primei serii aparţine ca element clasei de acelaşi rang �x a seriei a doua. sau nu este. ea nu aparţine clasei din acelaşi rang al seriei a doua. . în acest caz. Cls 111etalp. eventual. prin . Cls abstract�. dacă O(k nu aparţine clasei· rk. . • O(n. G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element şi r clasa claselor care nu îşi apar­ ţin ca element. al clasei claselor care. de exemplu. 0(2' 0(3' �1> �2' �3' . tertium non datur. ea aparţine sau nu aparţine clasei rk. . = .lasa numărq este un membru al clasei abstractq. clasa mamiferp este incompatibilă cu clasa metalp. Paradoxul este izbitor. predicatul incompatibil determină o altă clasă r. Dacă O(k aparţine clasei rk. în locul predicatului Inck: . rk în a doua serie. O(k. deci ea este compatibilă cu aceasta din urmă etc. deci ea aparţine. • • • • . orice clasă O(x este membru al lui �x. Cls 111amiferp. ea aparţine clasei de acelaşi rang a seriei a doua. �n' �h .imediat. • • • • . rh rk. Paradoxul apare . şi va fi . clasa r ia locul predicatului Inch în prima serie. deci ea va fi rh. . �n' în acest caz avem :' deoarece clasa mamiferp nu este un membru al clasei metalp. au fost ordonate după aceleaşi criterii . rh. clasa tuturor claselor incompatibile. deci. .

La fel ca în paradoxeJe precedente. nu este un membru al clasei �lI.) OCx E rh = . contradicţia nu apare în raport cu faptul că o clasă îşi aparţine sau nu ca element. că ea este sau nu compatibilă cu ea însăşi aşa cum credea Russell. OCx aparţine clasei rh". ea ' nu poate să-şi aparţină ca element. pentru că el a întîlnit acest paradox sub forma lui particulară . ceea ce demonstrează că nodul problemei se găseşte în . OCv OC2. (ocx E ocx) (1') 101 . ea îşi aparţine ca element . alt punct decît în acela indicat de Russell .OCv OC2. . Exprimat în simboluri. dacă clasa rh nu îşi aparţine ca element. putem scrie în mod simplu: (3) Paradoxul lui Russell este ' un caz particular al acestui paradox. total diferită de rk. " clasa claselor incom­ patibile". obţinem paradoxul : = = OCk E rh = - (OCk E rk) = OCk şi �x = (2) Sau. avem : dacă clasa Ph îşi aparţine ca element. OCn· Punînd aceeaşi problemă pentru rh. Să facem în definiţia paradoxului general . rh. OCn• . 'de acelaşi rang din a doua serie. ca şi cu echivaJenţa (1) OCx � x (clasele de acelaşi rang sînt identice) : = = OCx E rh = ( OCll. De unde echivalenţa generală : (1) Pentru rangul particular x k. OC3. • • • • • • . cînd OCx �k = rk. după cum am văzut. OC3. • - - (ocx E ocx) Def. cînd cele două serii de clase (sau de predicate) au . • • • • • • . paradoxul apare şi atunci cînd exa­ minăm o clasă OCk (oricare ar fi ea) . paradoxul se prezintă astfel : definiţia lui rh este : Def. " Dacă OCll. rh. pentru că rh = rk = r.fost identic ordonate .

care are acelaşi rang. Paradoxul izomorf-heteromorf Să considerăm' primele n numere naturale. Să considerăm de asemenea numele lor. doi . prin alegerea convenabilă a ordinii) . va avea acest predi• 102 • • . numărul corespunzător din a doua serie ax. numai unul . adică în ordinea în care ele să găsesc în dicţionarul limbii alese : PI> P2. . 5.Pentru x h. corespondenţa este univocă de la predi­ cate la numere . de acelaşi rang. întrucît seria este finită) . ceea ce este realizabil. de exemplu. şi avem ax =1= x (putem să obţinem ori­ cînd ax =1= x. necesar în problema care urmează) .recare . an =1= n . . din seria lexi­ cografică a numerelor. 3. . . şi numai unul. 4. cînd (Xh devin e rh doxul lui Russell : = = r. Vom nota numerele. ax. Vom pune acum problema : dacă alegem un predicat determinat P� din prima serie.. în această ultimă ordine. 2. ele sint scrise în ordinea mărimii lor : 1. într-o ordine oa. (Vom opri seria la numărul determinat n. . Fiecărui predicat de număr dintr-un rang dat Px. . le vom aranj a in acelaşi fel . într-o limbă dată. n. Avem aceeaşi serie de numere naturale. dar inversul nu este valabil . . dar rangul fiecărui �l1umăr nu mai este egal cu valoarea numărului din acest rang. . în felul următor: . ci în ordinea lexicografică dată de numele lor în lim­ ba aleasă (sau cu totul altfel.6. Predicatului dat Px îi corespunde un număr a x . obţinem para­ (2') 4. . În mod normal . Să examinăm d e asemenea. de exemplu în ordine lexicografică. predicatele numerelor reale. prin permutări determinate în prima serie. Pn. în română: unu. . patru. îi corespunde un număr şi. trei. Să aranj ăm acum aceste numere nu în ordinea mărimii lor. P3.

• • • J . . În virtutea acestor definiţii. o a treia posibilitate nu există. . dacă ah este heteromorf. situat în. Interesant în acest caz este faptul că numărul ah nu este rangul predicatului Heth : oricare ar fi el. el admite ca predi­ cat predicatul din acelaşi rang H eth heteromorf. Paradoxul lui Richard . predi­ eate de numere şi. numărul ah este izomorf sau heteromorf. De exemplu.. Conform definiţiilor noastre. tertium non datur. este un caz particular al acestui paradox . predicatul de număr Px tertium non datur. în caz contrar. numărul ah nu poate să fie nici izomorf nici heteromorf. ci unui număr complet diferit de h. deci el este heteromorf. . acest rang prin numele său lexicografic : = = . deci el este izomorf. . . dacă predicatul de număr "prim" ar avea ea indice 104 (P104 prim) şi numărul corespunzător ar fi a104 504. Nu se aplică o proprie­ tate din rangul h chiar numărului h. se găsesc în ranguri bine determinate în seria lexicografică a predicatelor. sau nu are. întrucît 625 = 252. Paradoxul este flagrant . dacă am avea predicatul P71 = "pătrat perfect " şi nu­ mărul corespunzător an =625. Am mai văzut că paradoxul lui Richard poate fi obţinut mult mai uşor decît în articolul citat de Carnap . Predicatele izomorf şi heteromorf sînt. . nu­ m ărul an = 625 ar fi izomorf etc . . în consecinţă. căruia îi va corespunde un număr perfect determinat ah =F h. . Dacă numărul ah este izomorf. orice număr ax care corespunde unui predicat determinat P:x. Să conside= 103 . este sau izomorf. numărul 504. aşa cum a fost prezentat de Car­ nap [3J. . ah =F h. ele înşile. Dacă ax admite ca predicat predicatul din acelaşi rang Px. nefiind prim. vom spune că � are proprietatea izomorf. Să luăm în discuţie predicatul heteronom pe care îl vom nota Het: el va avea un rang determinat h. el admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Heth = heteromorf. ar fi heteromorf. vom spune că ax este heteromorf. . sau heteromorf.cat sau nu? Răspunsul este o tautologie: numărul ax are.

Î n simboluri. .heteromorf este : = Def. . el nu admite pr�prietatea numerotată h. 2. Pn. echivalenţa generală : ( 1) 104 . dinea mărimilor lor . seria indicilor lor: 1. nu are proprietatea exprimată de acest predicat. în speţă Px " . deci h nu este richardian : dacă h nu este richardian .. x va avea proprietatea richardian. 3. Px . .heteromorf cînd scriem ax = x. ' Corespondenţa dintre un't"predicat al aecstei serii. nu este decît un caz� particular al paradoxului izomorf . să scriem . deci h este richardian . . a_O dică atunci cînd ordonăm seria numerelor naturale în or. în! speţă: Rih ri­ chardian. Dar richardian este el însuşi un predicat de numere şi. . Este evident astfel că paradoxul lui Richard. Problema devine' acum : numărul h este rich. dacă nu admite proprietatea cu indicele x. De unde. aşa cum a fost formulat mai sus. . . el admite proprietatea numerotată h. dacă x are proprietatea Px. De­ finiţia paradoxului izomorf . . paradoxul se scrie în felul următor. h. n. se va găsi în seria de predicate într-un rang de­ terminat h. în speţăţ Rih = richardian. fie serie lexico­ grafică. . care este indicele unui predicat dat P x din această serie. n. Dacă un număr întreg x.. într-o serie oarecare. el nu va fi richardian. . în con­ secinţă.răm toate predicatele de numere reale şi să le scriem . de asemenea. şi numărul corespunzător din a doua� serie (de acelaşi rang) este univocă. după modelul de mai sus. . deci richardiann = Rih• Avem cele două serii: Rih ••• . .ardian sau nu este richardian? Dacă h este richardian . "Numărul notat lexicografic cu ax este heteromorf.

Px (x) h obţinem Ph Heth richardîan = = = Def. Oricare înseamnă : oricare ar fi semnifi­ caţia sa şi oricare ar fi condiţia la care e. ceea ce este contradictoriu. atunci Pk nu este nici compatibil . o antinomie în inte­ riorul teoriei tipurilor. obţinem paradoxul . este un caz particular al acestui paradox pen­ tru ax ' x (seria indicilor a fost ordonată în ordinea mă. Pk nu poate fi nici compatibil. Heth(ah) = - = h. Paradoxul teoriei tipurilor Am văzut că. cînd Heth = Pentrlf x = = R ih (x) = . (1 ') Rih: (2') '. predicatul inqompatibil. predicatul Pk al primei serii. proprie­ tăţile indivizilor. Să pre­ supunem că Pk satisface condiţia' cerută de teoria tipuri­ lor şi că el este de tipul imediat inferior tipului de predi­ cat compatibil (operaţie pe care o putem face' oricînd prin alegerea unei ordini convenabile) . şi nu în această teorie. . pentru a pune în evidenţă tipul respectiv. cînd P h = H eth = (2) Heth(ah) Paradoxul lui Richard. nici incompatibil. prin care vom demonstra că cheia tuturor acestor contradicţii se găseşte în . Vom construi acum. conform teoriei tipurilor : in­ divizi. Să împărţim conceptele.= Pentru valoarea particulară x heteromorj. concepte de tipul zero. supus.altă parte . . de exemplu. în mod direct. 5. oricare ar fi. Propoziţia "h este richardian" este echivalentă cu pro­ poziţia "Iz nu este richardian".' rimilor lor) .Px (x) (x) · Rih(x) = . pe care le vom nota global cu XO . în forma simplificată pe care i-am dat-o. căruia îi corespunde în acelaşi rang al celei de-a doua serii. nici incompatibil. Să scriem în definiţia precedentă şi în echi­ valenţa ( 1) ax Ri h: x. în paradoxul compatibil incompatibil. conceptele de tipull! pe care le vom nota 105 .

Xf. au acelaşi număr de predicate .) Argumentul nu mai poate lua valoarea lui XIJ. X�.+1 {XIJ. X3 . . Putem să facem enu­ merarea lor Într-o ordine oarecare. pentru că acestea nu sînt de tipul !L. Fie seria conceptelor de un tip dat m. ordinea lexicografică. de tipul imediat superior : conceptul de tipul !L nu poate avea decît predicate de tipul !L + 1. . X�. x2l' x22' x2 x2 X2 3' 4' . Dacă un element dintr-o serie dată are un predicat. PIJ. proprietăţile proprietăţilor indivizilor. dar bine stabilită (de exemplu. P redicatele de tipul m 1 . X{ X�." X�. acesta trebuie să fie. X�. X.} . X�. .+1 (�IJ. . xf. numerotate Într-o ordine oarecare. . XL X�. x:. X�.((j)) trebuie să fie scrisă. pe care trebuie să-I aibă toate valorile argumentului . • • • . Avem: .+1 sau PIJ.} = _ XIJ. m-l m m l m-l m"""'"x1 . X4 . de exemplu. De exemplu. 5' . . Totuşi. X2 -1 .. . adică ordinea în care ele se găsesc în dicţionarul unei limbi date).+l. cărora le convin aceste pre­ dicate . . pe care le vom nota global cu X2 etc . . oricare ar fi valoarea lui O( sau �. echivalenţa - ((j)) . . expresiile de forma X�(X�) sau· X�(X�) nu sînt admise şi nu au nici un sens. pot fi grupate după cum urmează: luăm grupul - 106 . conform teoriei ti­ purilor. putem construi un paradox. în ordine lexicografică a unei limbi date : Xf. X�. P ((j)) == Y. X�.X�.global cu Xl . . Nu putem presupune că toate aceste serii. în acord cu teoria tipurilor : - {XIJ. chiar în aceste condiţii . . X5 1 . aşa cum sînt declarate de Russell . În consecinţă.X�. .

de predicate de tipul m
1 care au toate predicatul Xf;
apoi grupul de predicate de tipul m
1 care au, toate,
predicatul X� etc. Vom avea atîtea grupe de această spe­
cie cîte predicate de tipul m există. Să· numerotăm de ase­
menea aceste grupe în ordinea corespunzătoare predica­
telor de tipul m care au servit la definirea lor (sînt clasele
determinate de predicatele de tip m) şi să punem în evi­
denţă tipul elementelor lor :
-

-

Un simbol G:-1 din această serie are semnificaţia : clasa
conceptelor de tipul m
1 care admit, toate, predicatul
X:.· Este evident că unele dintre elementele acestor clase
pot fi comune, întrucît un element oarecare al clasei G:-1
poate avea mai multe predicate de tipul m, deci el aparţine
mai multor clase de acest fel .
în acest fel, există două serii avînd acelaşi număr de
elemente: seria predicatelor de tipul m şi seria claselor
corespunzătoare. Să păstrăm acum ordinea claselor şi să
ordonăm predicatele de tipul m într-o altă serie, de exem­
plu tot în ordinea lexicografică, dar după terminaţii1e
lor (sau în altfel, prin permutări determinate în prima
serie) . Nici o clasă nu mai corespunde, la acelaşi rang,
predicatului care a servit la construirea sa. Vom nota aceste
predicate, în a doua ordine , vf", V�, V�, ... , V:,. Avem
deci acum două serii :
-

V�,

V f,

V�,

.

.

.

.

-l G2m-l , G3m-l ,
Gm
1

• ,

I

y�. (predicate)
Gnm-l • (clase)

Elementele unei clase date G:-1 nu mai au toate predi­
catul aceluiaşi rang V:, dar este posibil să existe elemente
de G:-1 care să aibă acest predicat . ·
Trebuie să facem observaţia că corespondenţa rangurilor este biunivocă: unui predicat dintr-un rang dat, V:'
îi corespunde o singură clasă şi numai una , G:-1, şi reci­
proc . în aceste condiţii vom spune : dacă un element dat
al clasei G:-1 nu admite predicatul de acelaşi rang V: al
107

tipului imediat superior, atunci acest element are proprie­
tatea de a fi congment; în cazul în care un ele ment dat al
clasei G;,-l nu admite predicatul Y;' el va fi incongruent.
Propoziţia " orice element al unei clase date G;,-l admite
predicatul y;" sau nu îl admite " este o tautologie , deci
este adevărată : orice element al unei clase G;,-l este con­
gruent sau incongruent, tertium non datur.
Să notăm de .. asemenea elementele unei clase date , de
exemplu, în ordinea lor lexicografică : pentru o clasă oare.
m-l , gm-l , ..
care Gpm-l e I e;men t eI e sa l e vor f·1 scnse gpml-l , gp2
p3 . ,
în care primul indice reprezintă numărul clasei şi al doilea
indice, numărul elementului în interiorul clasei date (într-o
ordine stabilită) .
Predicatul incongruent, fiind un predicat care se aplică
elementelor tipului m-l, este de tipul m şi se găseşte deci
în seria X,;", X�, ... , X;:" la un rang dat bine determi­
nat, fie el h. Acestui predicat îi corespunde o clasă de
elemente de tip m
1, în speţă G�-l, care admit, toate,
predica tul incongruent; în a doua ordine a predicatelor,
predicatul incongruent va trece într-un alt rang k, el va fi
deci Y� şi în acest rang vom găsi în seria claselor o clasă
G�-l, diferită de· clasa G;:'-l. Cele două serii sînt deci:

�,

�,

�,

.

. .

-l , G2m-l , G3m-1 ,
Gm
1

, incongruent�, ... , V:.
, Gm-1
, Gm-l·

k

, _

.

n

Trebuie să remarcăm că nici una din clasele G';"-l, G�-l,
, ... , G:- 1 nu este vidă.
Chiar dacă ar exista clase vide,
putem să facem în aşa fel încît G�-l să tiu fie vidă - dacă
ne interesează acest lucru - ptin alegerea unei ordini
convenabile .
'
·
Conform definiţiilor precedente, un element oarecare
l
din clasa G� - , cu notaţia noastră g�x -l , este sau congruent,
sau incongruent: g�x-l admite predicatul de acelaşi rang de
tipul m incongruent� , sau nu-l admite , tertium non datur.
din acelaşi
-l este congruent, el admite predicatul
Dacă gm
kx
.
rang Y�
Incongruentf; , deci este incongruent; dacă gf:x-1
=

108

este incongruent, el admite tocmai predicatul din acel aşi
r ang y�
Incongruent-:, deci este congruent. Paradoxul
este
evident.
.
în simboluri, paradoxul are f orma următoare. Definiţia
m l
" dacă un element gm
xy-l din clasa Gx - nu are predicatul
Y:, atunci el ementul �-l are predicatul incongruent
1ncg� se scrie :
=

=

=

"

De f.
Această definiţie, fiind valabilă pentru oricare g:y-l şi
pentru oricare clasă G:-1 , dă . loc echivalenţei generale
pentru t o�te valorile argumentului de tip m
l :
-

( 1)
Pentru x

=

k, cînd Y�

.Incg,:, obţinem c ontradicţia:

( g�y-l) . Incg�(g� -l)
y

=

-'

Inc�(� -l)
y

(2)

Oricare ar fi elementul g�x-l al clasei �-l, propoziţia
"g�y-l admite predicatul
. Incg�-l" este echivalentă cu negaţia
ei, ceea ce este absurd .
Este evident deCi că teoria tipurilor nu este suficientă
pentru . rezolvarea paradoxelor ; e� nu este nici· necesară.
Se pot construi paradoxe de acest gen, respectînd �u scrupu­
lozitate condiţiile prohibitive ale oricărei teorii asemănătoare
ca , de exemplu, teoria stratificării a lui Quine etc .

6. Problema paradoxelor
Am fi putut construi şi alte paradoxe, dar cele formulate
pînă acum sînt suficiente pentru a ne dezvălui mecanismul
lor. î n afară de aceasta, constatăm că, chiar dacă ani res­
pecta teoria tipurilor a lui Russell, nu am putea evita para­
doxele construite de noi, care nu pot fi evitate , de altfel , de
nici o teorie, fapt uşor demonstrabil, făcînd, de exemplu,
ca, în paradoxul compatibil-incompatibil, predicatu l Pk să
îndeplinească condiţia impusă de o teorie dată.
109

Problema generală a paradoxelor, aşa cum a fost pusă de
Russell şi de alţi logicieni, este , în esenţă, următoarea. Fiind
date definiţiile d e forma
(a)

P ( � ) = Df� ( � )

(b)
P ( � ) = Df - � ( � )
ele duc la echiv alenţele generale (pentru toate valorile
argumentelor) :
( � ) . P ( � )== � ( � )
( �) . P ( � )

=

- � ( �)

Pentru valoarea particulară �
devin :
P (P) = P (P)
P (P)

=

=

P aceste echivalenţe

- P (P)

prima fiind o tautologie iar a doua, o contradicţi e .
Se obţine acelaşi lucru dacă s e scriu definiţiile (a) şi
(b) în extensiune (în termeni de clase) :
�E rp (P � )

=

�E rp (P � )

=

Df�E rp ( �� )

(a')

Df - �E rp ( �� )

(b ')

Obţinem echivalenţele generale respective:

se

( �)

� E rp (P � ):= �E rp ( � � )

( �)

� E rp (P � ) == - � E rp ( � � )

P entru valoarea particulară a argumentului, �
obţine o tautologie şi o contradicţie :
P{P (PP)
P{P (PP)

==
=

=

P,

P(P (PP)
-PE P (PP)

P roblema este deci următoarea : pentru ce în definiţiile
de forma (a) sau (a') şi (b) sau (b') , ca şi în echivalenţele res­
pective, argumentul � nu poate lua valoarea P, pentru
110

contradicţia este provocată de valoarea particulară a predicatului Qk incompatibil: în paradoxele construite de noi. care poate fi orice pre­ dicat bine definit. ci prin predicatul argumentului. se impune concluzia : apariţia paradoxelor nu se datoreşte unei valori particulare a arg'ttmentului. Richard. fie el de tipul m . contradicţia nu se introduce prin argument. nici incompatibil. . respectînd toate regulile prohibitive introduse pentru evitarea paradoxelor cunos­ cute pînă acum. în mod necesar.Qx ( Px) Pentru x k. Soluţiile oferite pînă acum constă. Grelling-Nelson. Putem să facem ca Pk să respecte teoria tipurilor (prin alegerea unei ordini convenabile) în raport cu predicatul lnck. cînd Px devine Pk. aşa încît formarea expresii­ lor de tipul cp(cp) sau -cp (cp) nu mai este posibilă. Analizînd paradoxele mai generale construite de noi .cel mai vechi dintre toate . şi lnck de tipul m. ca în paradoxul lui Russell) nu poate fi nici compatibil. nici incompatibil. Godel etc . cp =1= P ? Definiţiile de forma (a) sau (a') au dus la paradoxele lui Burali-Forti. Ea este valabilă = = 111 . tertium non datur. predicatul Pk nu poate fi nici compatibil. Aceeaşi observaţie este valabilă pentru toate echiva­ lenţele obţinute în celelalte paradoxe . cu toate că el trebuie să fie compatibil sau incompatibil.Qx(Px) Def. şi la paradoxul mincinosului . Să examinăm para­ doxul compatibil . paradoxul apare : Pk (oricare ar fi el . Cantor. Zermelo-Konig şi Skolem . Am avut definiţia: Inch ( Px ) cu echivalenţa generală : = . ale căror cazuri particulare sînt paradoxele cunoscute şi devenite clasice. (Px) . chiar dacă este predicatul compa­ tibil sau incompatibil. incontestabil ca predicat. D eci contra­ dicţia nu este provocată de valoarea argumentului care poate fi o noţiune bine definită. ci �tnei valori particulare a predicatului.incompatibil. definiţiile de forma (b) sau (b') au dus la par�doxele lui Russell. Inch(Px) == . după cum am văzut.1. în introducerea unei restricţii în virtutea căreia argumentul unei funcţii propoziţionale f(x) nu poate lua anumite valori.că dacă ar lua-o am ajunge la paradox? De ce avem.

. că mecanismul logic al tuturor paradoxelor este acelaşi şi că o soluţie logică reală. a împiedicat observarea faptului că exact în acest punct intervenea eroarea. Prin paradoxele mai generale construite de noi . această re­ laţie ar fi valabilă şi pentru formele particulare ale acestor definiţii. dacă am putea arăta că în definiţiile gene­ rale care stau la baza paradoxelor construite de noi.! doxe şi care sînt paradoxele lui Russell . de asemenea.cp( cp). după cum am văzut. (B/) există o relaţie logică cp =/::= P (între simboluri) . (A) (B) sau în extensiune. şi de aceea ea nu a putut fi sesizată. dacă e valabilă pentru unul din aceste paradoxe . soluţia paradoxelor care sînt cazuri particulare ale acestor paradoxe şi care se bazează pe definiţiile (a) şi (a') sau (b) şi (b'). Grelling-Nelson. P (x) = DfCP{X) P (x) = Df-cp(X). I Gadel etc . Justificarea logică a unei astfel de relaţii cp =/::= P "în definiţiile cele mai generale de mai sus. Confuzia între argument şi predicat. mecanismul logic al para­ doxelor. am dilatat. Trebuie să remarcăm. va fi soluţia acestor paradoxe.de asemenea pentru cazurile particulare �le acestor para. în expresiile d � forma cp ( cp) sau . de asemenea. dar ea va fi. în aşa fel încît eroarea să poată fi descoperită. este valabilă pentru toate.. ca să zicem aşa. care se obţin pentru x = cp şi care sînt definiţiile (a) şi (a' ) sau (b) şi (b/). în consecinţă. (A) şi (A ' ) sau (B) şi (B') care intră în construcţia paradoxelor construite de noi. xEx (Px) XEX (PX) = = Df XEx (cpx) (A') Df -xEx (cpx).

adică � =1= P.VI SOLUŢIA PARADOXELOR 1 . Observăm acelaşi lucru dacă scriem această definiţie în extensiune.XEz (�z) 113 . de forma precedentă . � z) Def. 'prin definiţie. atunci x are predicatul P".ca şi în echivalenţa respectivă variabil a � nu poate lua valoarea P. (x) . construite de noi. pentru � P: = P (x) = -P (x) Def . Formula Tw În paradoxele cele mai generale. oricare ar fi � (variabil) . În consecinţă. Este ea valabil ă pentru orice �? Observăm mai întîi că nu putem spune că această definiţie rămîne oricînd valabilă.XEz (. ceea ce este contradictoriu: "dacă x nu are predicatul P . ca şi echivalenţa respectivă : XE:Z (Pz) = .� (x) Def.� (x) Această echivalenţă este valabilă pentru orice x. cu echivalenţa generală ( x) " P (x) = . am " avut o definiţie de tipul următor: P (x) = . pentru că atunci putem spune .xE z (pz) = . într-o definiţie .

şi deci. în cazul particular studiat dţ Perel­ man. care sînt bazate pe defi­ niţii mai generale. dacă afirmăm echi­ valenţa (x) '(jl(x) = 114 - tjJ (x) . prin defini ­ ţie. Dar noi vom proceda în alt mod. (jl(x) = . versale. Dar paradoxele noastre mai generale. pentru că altfel am fi spus . caz care are forma tjJ((jl) = .(jl(X)] Să considerăm acum echivalenţa generală: (x) . xEz (Pz) = .: . echivalenţa (jl (x) = = . arătînd cu toată claritatea unde şi cum intervine principiul contradicţiei. Deci. cu toate că concluzia lui Perelman este irefragabilă. Pentru aceasta. că universalele '(x) . oricare ar fi x. care este falsă. P (x� = .să avem tjJ =i= (jl. În virtutea principiului contradicţiei.XEz (tjJz) . fiind d e acord c u Perelman ş i genera­ lizînd observaţia lui. Putem deci afirma : f-.tjJ (x) (1) (II) Cum am admis formula (1). fiind false în anumite cazuri (pentru tjJ = P) . (jl(x) = . A m putea spune . au dilatat.(jl ((jl) . această ultimă echivalenţă nu poate fi afirmată ca fiind adevărată decît dacă ea nu poate degenera niciodată în echivalenţa (1). nu se vede bine cum funcţionează principiul contradicţiei. tjJ nu trebuie să fie niciodată identic cu (jl şi trebuie. pentru tjJ = P : "dacă x aparţine clasei determinate de funcţia P (x ) . ca să spunem aşa.(jl(x) este totdeauna falsă. în virtutea principiului contradicţiei. x nu aparţine clasei determinate de func­ ţia P (x) " .. tre­ buie să avem tjJ =1= P.[ (x) . nu sînt uni. (III) .Şi aici tjJ =i= P . structura unei astfel de expresii.tjJ(x) (x) .

cp. =f= cp) . Dar inversa nu este valabilă : este posibil ca tjJ =/= cp să f.cp să fie falsă. cp(x) = . tj. Relaţia dintre expresia (x) . atunci el implică expre­ sia tj. care este o impli­ caţie şi pe care o vom nota cu T<u : T<u f--. Am stabilit următoarea formulă.tj. fie că aceasta este falsă. In adevăr. Cu alte cuvinte. dacă avem două funcţii propoziţionale cp(x) şi tjJ(x) . =f= cp Această formulă este o tautolo gie şi se bazează exclusiv pe principiul contradicţiei şi nu face nimic altceva decît să exprime acest principiu în cazul studiat mai sus. Observăm că în formula T<u argumentul x nu este supus nici unei condiţii. primul membru ar fi fals. tj. căci în caz contrar.(x) să fie falsă. ceea ce nu este ipoteza noastră. atunci tjJ =f=.tj. primul membru poate fi adevărat sau fals . Putem să obţinem forme particulare din formula T<u. atunci în virtutea falsă.această echivalenţă poate să fie adevărată numai dacă tjJ =f:.(x) -::J .'. Dar această condiţie nu este suficientă : se poate ca simbolurile tjJ şi cp să nu ţie identice şi totuşi echivalenţa (III) să nu fie ade­ vărată . Să presupunem : 1) Primul membru este fals . adică dacă . dacă această expresie ar fi . deoarece este adevărată totdeauţla. =f= -. '* cp.ie adevărată şi (x) . fiindcă falsul implică orice. formulei (1). cp(x) = .tj.(x) să fie adevărată şi tj. cp(x) = . echivalenţa (III) implică o condiţie necesară: neidentitatea simbolurilor tjJ şi cp.(x) şi expresia cp '* tjJ este deci exact relaţia de implicaţie: nu este cazul ca (x) . există între simbolurile funcţiilor (sau predicatelor) .CP este adevărată. =f= cp.tj. fie că aceasta este adevărată. cp(x) = . = = 115 . fiind o propoziţie generală (variabila x este aparentă) . 2) Primul membru este adevărat . din faptul că simbolurile tjJ şi cp nu sînt identi­ ce (tj.tj. Prin urmare formula T<u este o tautologie. Se poate vedea uşor că formula T<u este o tautologie. relaţia cp =f= tj. cp. în adevăr. nu rezultă că ele sînt echivalente şi încă pentru oricare x.: (x) .

P (P) ::J P =F P = . considerînd relaţia R.::> . � =F<P Tautologia Tcu a fost obţinută cu ideile de identitate -(şi non-identitate) . P (x) == . avem: f. In Tcu1 sau Tcua argumentul şi" funcţia sînt repre­ zentate prin acelaşi simbol .: (x) . adică expresiile xR <p şi xR �. echivalenţă.z ( �z) =F z ( <p z) Vom mai adăuga că se poate găsi o expresie mai gene­ rală încă a tautologiei Tcu. ::J � * cp Dacă în Tcu şi Tcu1 atribuim lui cp o valoare determinată <p P. ::> . nală. Pro cedînd ca mai sus. dar relaţia � =F P nu este introdusă prin � argument.� (x) . să facem � şi obţinem : Tcud. . oricărui sistem formal care admite aceste idei. cp ( �) == .. Se poate în mod analog să scriem formula Tcu în ter­ meni de clase. ::> � =F P x = .: (x) ·xR <p == -xR � ::J. implicaţie.� ( � ) . pentru că primii lor membri sînt falşi şi membrii secunzi sînt de asemenea falşi. simbolurile predicatelor (sau funcţiilor ) sînt în relaţia � =F P.. ajungem la tautologia: Tcu f-.: (x) ·x E z ( cpz) _ . P (x) . ci prin � predicat. obţinem respectiv: Tcu2 f-.. P =F P f.: (�) .P T CUa f-.Deoarece Tcu este valabilă oricare ar fi x. Formula Tcu aparţine.: (x) . fără teoria tipurilor: ea aparţine sistemului PrinciPia M athematica fără teoria tipurilor (şi degajat de orice altă consideraţie care ar putea fi în opo z iţie cu logica clasică) . funcţie propoziţio. Dacă în T CU2 şi Tcua facem tjJ P. ::> �.P (x) . P (P) == . fie traducînd-o direct în termeni . = .� ( � ) . Chiar şi în acest caz implicaţiile rămîn valabile. de cl ase. fie repetînd raţionamentul de mai sus: T cu f. de asemenea. 116 .xEz ( �z) . în toate aceste formule argumentul nu este limitat.:. P ( � ) == . clasă şi principiul contradicţiei.: ( �) .: (P) .(oricare ar fi) a unui simbol x cu un alt simbol cp şi a aceluiaşi simbol x cu un alt simbol � .

tjJ (tjJ) ( 1') din care decurge echivalenţa generală (pentru orice tjJ) : (2') f.tjJ(x) . ca şi formula T cu. (1) Scriind echivalenţa generală între definiens şi definien­ dum ( pentru orice x) şi asociindu-i teorema Tcu2 obţinem .ează că din definiţia (1') obţinem o echivalenţă gene­ rală.. :J . Efortul lui Russell şi a altor logicieni s-a îndreptat că­ tre găsirea unei j ustificări a faptului· că.tjJ* P Acest modus ponens este valabil oricare ar fi forma par­ ticulară pe care o ia definiţia (1) şi deci echivalenţa respectivă. P( tjJ) . care. P( tjJ) .tjJ (x) Def...tjJ(x) (2) f-: '(x) . ur:m. într-o definiţie particulară de forma . P (x) = . în forma lor cea mai generală.P(P) Ţinînd seama de Tcu sub forma sa particulară Tcu3. Definiţiile care provoacă paradoxe.tjJ(tj. nu poate lua valoarea P . un modus ponens : 1- Tcu2 : (x) . dă un modus ponens : f-: (tjJ) . împreună cu Tcu3. soluţia paradoxelor.: (tjJ) . . tjJ =.·tj. ) :J . Soluţia paradoxelor Teorema Tcu înseamnă. ( tj. P ( tjJ) = Def.!= P 1.tj.tjJ( tjJ). P(P) = . aU fost exprimate sub forma tipică � P (x) = .!=P a De ce rgumentul tjJ nu poate lua valoarea P?' Din cauza existenţei teoremei Tcu (sau a formei sale particulare Tcu3) 117 . în fond.!= P �.2.) T cu3 �.: ( tjJ) . căci atunci aj ungem la paradox� 1- . P(x) == . .=. tjJ =. P ( tjJ)!:: .

sau cele cunoscute de tipul predicabil .impre­ dicabil etc. nu mai sînt deci posibile prin.incom­ patibil etc .z (\jiz ) E z(\jiz) .xEz (pz ) -Tcu == . ' Acelaşi lucru este valabil dacă scriem definiţiile prece­ dente în termeni de clase. z (\jiz ) * z (pz ) Pentru cazul particular al acestui paradox (paradoxul lui Russell) .care explică această condiţie prin relaţia care există între simbolurile \ji şi P . ponens: /- : (x) . xE z (pz) = . z (\jiz) :#=z (Pz) f-.xEz (\jiz) Def.e rezultă şi teorema T cu scrisă tn termeni de clase ne dau un modus.z (\jiz ) E z (\ji z) = . 1 18 . ponens respectiv devine : � : [z ( \jiz)] -Tcu = r-: .xEz (\jiz) . obţinem : x = z(\jiz) E z(pz) Modus -z(\jiz) E z (\jiz) Def. Avem cazul general (paradoxul clasei claselor incompa­ tibile) : xEz (Pz) = . paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi . ca şi cazul său parti­ oCular.aparţin ca element. nu poate să mai apară. z(\jiz ) E z (P z) = [z (\ji z) ] · z (\ji z) E z (pz) . z (\jiz)=1= z(Pz ) /-. Echivalenţa generală car. z (\jiz) =1= z (Pz) Paradoxul claselor incompatibile.funcţionarea chiar a simbolismului logic care nu permite valoarea particulară P a variabilei w.:J . :J .XEz( \jiz ) f-: (x) . compatibil . Paradoxele pe care le-am construit. care se obţine făcînd în definiţia precedentă z (\jiz) .

. simbolul tjJ este legat de P prin relaţia � =F P.Considerînd paradoxul sub forma sa particulară.Iji ( tjJ). după 'cum am văzut. încît nu mai ştim unde există. oricare ar fi natura ei.lji (x ) În asemenea paradoxe. într-o echivalenţă gene­ rală de forma (Iji) . şi care au o definiţie de forma P (x) = Df . P (tjJ) . simbolul � nu apare în relaţie cu simbolul P . Russell nu a putut explica cele două roluri logice distincte' ale aceluiaşi simbol � şi a privit problema din punct de vedere exclusiv al valorilor posibile pentru argumentul tjJ : întrucît � ca argument nu apare în relaţie directa cu pre di­ catul P.-lji(lji) _ argumentul Iji nu poate lua valoarea P ? Răspunsul a fost dat mai sus.� numai variaţia simbolului Iji (al p r e dicatului) provoacă paradoxul şi nu valoarea argumen-­ tului. mai mult sau mai puţin arbitrare.Il Rezultatele precedente au rezolvat complet proble­ ma paradoxelor şi natura contradicţiei pe care ele o exprimă. ca predicat. îi era imposibil să descopere raţiunea relaţiei � . sau de Gadel . nu este capabilă să rezolve paradoxele generale construite de noi. obser­ văm că eroarea s-a comprimat. Ca argument. examinînd numai argumentul funcţiei Iji ( Iji) sau .. ca să spunem aşa. Simbolul � are două roluri logice: ca argument şi ca predi­ cat.. Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T (. ale valorilor admisibile pentru ar­ gumentul unei funcţii propoziţionale. Am găsit astfel răspunsul logic la întrebarea următoare care a zguduit logica şi matematica şi care a dat loc aşa-nu­ mitei "crize a matematicii " : de ce. . Faptul că limitarea valorilor admisibile pentru argu­ mentul unei funcţii propoziţionale nu este soluţia parado­ xelor se demonstrează prin aceea că o asemenea limitare."-ţ'. Aceeaşi eroare a fost comisă de toţi cei care au căutat o soluţie a paradoxelor prin limitări axiomatice. Vom analiza paradoxele cu ajutorul teoremei 119 . 3.

) .QX (Pl:) f-: (P l: ) ' Inc h (P x } == .impredicabil. Qx =/=Inch (2) f. parad. ImPh (P'iJ = . Pn. Qn.oxul predicabil ..impredicabil. . Px =/= ImPh Argumentul Px nu poate fi niciodată identic cu ImPh' Şi aici. 1. încît Qx să devină 1nCh = incompatibil. Qx =/= 1nCh Predicatul Qx trebuie să fie non-identic cu in . pentru a pune în evidenţă identitatea tuturor aces­ tor antinomii. Definiţiile noastre au aranjat cele două serii de predicate în aşa fel .Px (Px ) . Această definiţie dă loc unei echivalenţe generale (pen­ tru orice Px) care.. împreună cu T<U1 (unde x Px şi P = = 1nCh) .Qx (Px } :J . Parado xul compatiMl .) = . paradoxul predicabil . se scrie în definiţia (1) şi în modus ponens (2) . î n paradoxul compatibil . (1') ponens respectiv este : . impredicabil nu poate fi considerat în seria tu­ turor predicatelor PI> P2 ' . . adică în seria tuturor predicatelor. ImPh(Px} == . Relaţia Q" =/= Inch arată că lnch nu poate fi considerat printre predicatele QI> Q2 ' .. în acest caz lnc h = 1'ncompatibil = impre­ dicabil Imph : = = ImPh (Px) Modus = - P l: (Px} Def. cînd se pro:" lnck duce paradoxul.: (P l: ) . Px = Qx (cele două serii de predicate sînt iden­ tic ordonate) .incompatibil şi cazul său par­ ticular.. .Px(Px} (2') 'T<U3 1-: (P . vom arăta mai departe raţiunile acestei relaţii .' T<u." ne oferă un modus p onens: = ( Px) . Inc h( P. .f. :J . P " =#= ImPh f-. • 120 • • . Pentru cazul particular al acestui paradox.incompatibil am avut defi­ niţia : (1) Def.: T<Ul . Am obţinut acest rezul­ tat pe o cale pur formală . c ompatibil. f-.

(lXx E �x) f. Dx =1= Het h 1. Cx =i= Heth .: (lXx) IXx E rk == -. Dx =i= Heth Predicatul Dx nu poate fi identic cu Heth . Pentru cazul particular al acestui paradox . cînd Heth heterolo­ gic = Heth: = D e f. în paradoxul clasei claselor incompatibile avem defi­ niţia : CXxE rk = -. Heth«<C:r. Heth( «Cx») == .hete".Dx«<C:r.«<Cx)}) ponen s respectiv este : : «(C:r. paradoxul lui Grelling-Nelson.)}) .heteronom: Modus Heth«(Cx)}) ' = - (1) D ef. D:r. în termeni de clase) ne dă un modus ponens: T<il1 1. Paradoxul' izonom .Dx«<Cx)}) (2) 1- T<il ::J .: (IXx) . paradoxul lui Grelling-Nelson .on om şi cazul său parti­ cular.2. se face Cx = Dx (cele două serii ale cuvintelor sînt ordonate identic) . 1-' Cx =i= Heth Heth = heteronom sau în cazul particular heterologic 'nu poate fi o proprietate denumită printr-un cuvînt din seria tuturor cuvintelor. Paradoxul clasei cla selor incompatibile şi cazul său particular.Cx( «Cx») ::J . parado xul lui Russell ..)}) 1. Heth«(C:r. . Am avut definiţia paradoxului izonom . 3.») (2') 1. (1') M odus ponens care rezultă este : T<il3 1-: «<Cx») .(lXx E �"J .)}) == . ( 1 ) Echivalenţa respectivă c u T <il1 (scrisă. ::J ' IXx =i= rk (2) 1-' �x =i= rk 121 .: (<C!:») lfeth( «Cx») == .IXxE �x Def .Cx( «C:r.: «<C!:)}). IXx E rk' -.») === . .

heteromorf a fost : Hetk( ax) Modus Tcu1 = - Def. ::J (2) .Astfel deci. Px * H etk Paradoxul nu se mai poate produce : Hetk nu este una din proprietăţile din seria tuturor proprietăţilor numerelor reale. paradoxul lui Richard Definiţia paradoxului izomorf . Het k( ax) == - x( ax) Px( ax) . avem : = = �xE rk M odus ponens' devine : f--. Px(ax) (1) ponens respectiv devine : f. spune că rk nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor. Paradoxul izomorf . Px * Hetx f--.: ( �x) 'l'cua ./=rk �x . (1') ( �x E �x) == - f-:( �x) '( �XErk) == -( �xE �x) 1- Def. rk clasa claselor incompatibile nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor.. 4./= rk Şi aici relaţia �x * rk. Paradoxul lui Richard se obţine pentru ax x (numerele sînt aranj ate în ordinea naturală a mărimii lor) . ( �xE �x) (2') ::J ' �x. În ca zul particular al paradoxului lui Russell. Hetdax) == -P f-: (ax) .: (ax) . care împiedică să se producă paradoxul . 122 ( 1') .heteromorf şi cazul său particular. �xE rk = - . care se obţine din precedentul pentru IXx �x (cele două serii formate cu toate clasele sînt identic ordonate) . În acest ca z avem (cînd Hetk = Rik) : = Def.

Rik(x) Tcua �: (x) R'h.:(x) � - P". (1) " Numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el nu este demonstrabilă formula [R(n) .ym x � -r-" Incgm k Paradoxul este imposibil. =f= Rik f. Trebuie să observăm. n] " . n E K = Bew[R(n) . Paradoxul lui Giidel Definiţia lui Godel .: Incg� (g�y-l) = - Y� (g�y-l) TCUl f-: Incg� (g�-l) == - Y�(g�y-l) L I (2) :J . Această definiţie ne conduce la echival�nţa generală ' (pentru orice n) : 1... Y� =f= Incg� . de tipul m . Paradoxul teoriei tipurilor Am avut definiţia : Incg� (g�-l) M odus = '7 Def. Y� (g�-l) (l} ponens respectiv se scrie : f-. 5. n] Def.(x) == - Px(x) (2') :J . P:. n] 123 . a fost aşa cum am văzut : n E K = Bew[R(n). Rik nu este una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor numerelor reale. şi alcl. 6. p". că Incg � nu poate fi una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor' posibile. * Rik Paradoxul nu mai poate apărea.: (n) . a paradoxului care îi poartă numele.M odus ponens devine acum : � : (x) .

dar.Definiţia (1) este aceea a paradoxului izomorj . Fiind ·dată o clasă de propoziţii K într-un formalism logic oarecare. care este mai general decît acela al lui Richard. care nu este decît una dintre formele paradoxelor noastre generale. bine definit. compatibil­ incompatibil.heteroma-rj etc . (1) Echivalenţa corespunzătoare este valabilă pentru on­ ce p : �: (p) 124 . :J .hete­ romorj. :J [R(n) .q] nu este demonstrabiIă " . într-un anumit mod. f. arit­ m etizat. [R (n) . pentru fiecare p. p E K = Bew(p E 'l") (2) . care nu poate deveni chiar [R (q) .. n] . o problemă de tipul următor : vom spune că o propoziţie p aparţine clasei K dacă pentru p nu este de­ m onstrabilă afirmaţia că p aparţine unei alte clase'l" (care p oate varia într-un mod bine definit. pentru că atunci definiţia ( 1 ) ar fi trebuit să includă propo­ ziţia contradictorie: " Dacă qE K este adevărată. în acest caz . fără complicaţiile intro­ duse de Gadel.het�romorJ. clasa 'l" este dată) . qJ Problema este mai generală şi. devine : Tcu 1 1. adică dacă [R(q) . n E K =:d�ew[R (n) . teorema Tcuv cu simbolurile respective ale acestei probleme. [R(n) . putem enunţa întotdeauna.n] . Gad el a recunoscut analogia. n]. q]. Avem deci modus ponens următor : n. �: (n) . izomorj. n]=/=[R (q) . dar nu identitatea paradoxului său cu acela al lui Richard. ia forma următoare. n E K = Bew[R (n) . n] =/= [R (q) . întru­ cît el nu cunoştea paradoxul nostru izomorj . atunci [R(q) . q] este demonstr. n EK = Bew[R(n) .abiIă.: (n) . n] =/= [R (q) . n] (2) T cu1 �: (n) . q] .q] . \ Se vede că principiul contradicţiei nu atinge variabila ci expresia [R(n) . Această definiţie se scrie : PE K = Bew(p E'l") Def. Pentru acest motiv.

P'E K = " Bew(p E'P') ŢW1 !. autolog1:c-heterologic) . nu sint predicate sau clase. predicabil .:. A m văzut c ă pre lţicatele sau clasele c u care am construit paradoxele sînt excluse ca valori posibile ale predicatelor variabile sau ale argumentului variabil (in cazurile particulare ale paradoxelor) şi aceasta prin fu:t. CQndiţiile definiţiei şi soluţia tuturor paradoxelor Din cele spuse "mai sus am găsit soluţia' paradoxelor care se bazează pe o definiţie de formă generală P (x) = Df - �(x) Paradoxele compatibil .incompatibil (şi cazul său particular.heteronom (şi cazul său particular. echivalenţa (2) şi TW1 ne dau un modus ponens: f--. Concluzia care se im­ pune imediat este aceea că aceste predicate sau clase. ceea ce este contradictoriu. Observaţie. izomorf he­ teromorf (şi cazul său particular.. paradoxul lui Richard) . 4. Dar atunci ce sint? Vom afla răspunsul acestei intrebări in partea care urmeiză. el ar putea deveni chiar aşa incît definiţia ar fi inclus propoziţia pe care o ob' ţinem din (2) pentru 'P' = K : K. Vom scrie Twv 'cu simbolurile acestei probleme. paradoxul lui Grelling-Nelson.K Paradoxul nu mai poate apărea. p E K = Bew(PEK) Altfel spus.'Y .: (p) . din moment ce nu pot fi considerate printre toate predicatele sau.: (p) 'P EK == JJeW(PE'P') :J ' 'P' =. Simbolul K nu re­ pr ezinţă nici o clasă care să poată fi dată in formalismul logic considerat.Dar. paradoxul lui Russell .: (p) . f--. - 125 . printre toate cla­ sele. dacă propoziţia lIP aparţine clasei K '" este adevărată. atunci nu este demonstrabilă propoziţia lIP aparţine clasei K " . respectiv.lcţionarea insăşi a mecanismului formal logic.'= K f--.impredica­ bil) . deoarece'P' este variabil. izonom .

cum foarte bine a remarcat Dubislav [lJ.paradoxul teoriei tipurilor. particulare sînt par�doxele lui Burali­ Forti.. relaţie care poate fi adevărată sau falsă. ca şi para­ doxul lui Godel sînt rezolvate .fiind o definiţie. . şi Russell a fost nevoit să conchidă: " Definiţia nu este definisabi1ă şi nici măcar nu este o noţiune definită " . Această lipsă de precizie a noţiunii de definiţie a pro­ vocat o serie de dificultăţi şi. Vom considera ca semn al definiţiei semnul " = Dt" . nu există în teoria lui Frege o caracterizare exactă a construcţiei regulate în simboluri. de termenul definiendum (de stînga) înseamnă . termenul mediu . cît şi pentru filo­ zofie. acest semn nu este definit . noţiunea de definiţie a fost acceptată în logica matematică într-o manieră vagă şi neprecisă. 126 . a unei formule .= D / ' pus între două expresii simbolice. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element) . Definiţia este o noţiune foarte delicată şi extrem de importantă atît pentru matematică.acelaşi lucru . care a fost introdusă foarte simplu prin simbolul . Cantor. Rămîne să mai găsim soluţia paradoxelor care se bazea z ă pe o definiţie de formă ge­ nerală P (x) = Df Hx) şi ale căror cazuri. Cu toate acestea. definiţie nervul motor al deducţiei silogistice. cealaltă. ca şi paradoxul clasei claselor incompatibile (şi cazul său particular. cu sin­ gura specificare ca cele două expresii simbolice reprezen­ tate . o demon­ straţie nefiind decît un lanţ de definiţii etc. de termenul definiens (la dreapta) şi. care va arunca o nouă lumină asupra soluţiei date . Zermelo-Konig şi Skolem .una. Leibniz a conceput defi­ niţia ca. Aristotel a făcut din. Faptul cel mai neglij at de logica matemati� ă �s�'-�n�ţiu­ nea de definiţie. Filozofia nu s-a putut constitui decît în momentul în care Socrate a descoperit noţiunea de definiţie . dar vom pleca de la un alt punct de vedere. el este o relaţie între expresia care defineşte (definiens) şi expresia definită (definiendum) . Soluţia găsită ar fi suficientă şi pentru rezolvarea acestor paradoxe. începutul şi sfîrşitul oricărei demonstraţii.

relaţia de definiţie se scrie: D =Dfd Condiţiile' precedente sînt necesare. De exemplu: " reprezentările sînt complexe de sen­ z aţii şi "senzaţiile sînt complexe de reprezentări " . 'în simboluri : cp(x) = Df ljJ (X ) (a) Conform condiţiei (1).toti et soli definito. O formă mai dezvoltată a falsei definiţii idem per idem este circulus 'in definiendo sau dialela : se defineşte un lucru prin altul. Vom aminti aici.Există o serie întreagă de condiţii pe care o definiţie trebuie să le îndeplinească şi pe care le găsim enumerate în orice tratat clasic de logică . ea nu trebuie să fie tautologică . două reguli fără de care nici o definiţie nu poate fi constituită . definiţia trebuie să con­ vină definitului în întregime şi numai definitului . nu se poate defini definitul prin. O definiţie se enunţă prin genus proximum et differentia specifica. sau. această definiţie' poate să nu fie falsă atîta timp cît ljJ =t= ţp (condiţie necesară) . în speţă. dar fiecare se defineşte prin elementele celui­ lalt. nici o contradictio in terminis . După această introducere. să examinăm definiţia următoare: " dacă x are predicatulljJ. nici o contradictio in adjecto. relaţia de definiţie D = Dfd este falsă. (2) O definiţie nu trebuie să conţină o contradicţie . în mod special . Dar dacă una din aceste condiţii nu este satisfăcută. dar nu suficiente pentru ca D şi d să fie în relaţie de definiţie. într-o definiţie este obligatoriu să se poată înlocui definitul prin definisant (condiţia pascaliană a definiţiei. dar ea s-a dovedit insuficientă) etc . în care definitul este definit prin definit : 12i . adică este fals că expresia d este în relaţie de definiţie cu expresia D. ( 1 ) O definiţie nu trebuie să fie construită idem per idem. altfel avem o definiţie idem per idem. care a fost utilizată de Behmann pentru a găsi o soluţie a paradoxelor. definit .definiendum per definiendum. Să notăm deJiniendum prin D şi definiens prin d . atunci x are predicatul ' ţp".

Dar putem observa direct că: 1) dacă definiţia cp (x) = Df tjJ (x) este adevărată. se poate ca tjJ =i= cp să fie adevărat (cele două predicate nu sînt iden­ tice) . ea este falsă. idem per idem. Tocmai această condiţie a fost pusă în evidenţă de teorema T w . ea implică totul.cp . fără a ţine seama de teoria tipunlor . în definiţia (b) cp (x) = Df . fiind o identitate.. dar funcţiile tjJ (x) şi cp (x) sau .. dar nu suficien­ tă. pentru a nu construi o definiţie prin contradicţie . Avem deci formulele următoare : cp (x) =D f tjJ (x) . tjJ =i= cp 1. formula D1 este o tautologie. ca definiţie . afirmaţie uşor de verificat dacă Întocmim tabloul respectiv al valorilor de adevăr . Am discutat pe larg formula D2 cu oca zia teoremei Tw .Ultima propoziţie este adevărată.: Aceste formule au fost obţinute cu ideile de identitate şi non-identitate.cp (x) să nu fie în relaţie ' de definiţie. într-adevăr.: cp (x) = Df . tjJ -. deci tjJ =#= cp este adevărată. Avem dt:ci rezultatul următor: definiţiile generale de forma (a ) şi definiţiile generale de forma (b) implică. deci y . în definiţiile de forma (a) sîntem obligaţi să ţinem seama de condiţia ( 1 ) a definiţiei. fiecare dintre ele.. dar. şi să conchidem că predicatele tjJ şi rp nu pot fi identice. pe care am obţinut-o prin demonstraţie . :J . implicaţie. î n consecinţă. Relatia tU =i= cp priveşte numai predicatele y şi cp (funcţii­ ' le) . de a nu defini definitul prin definit. definiţi � şi condiţiile defini­ ţiei . :J . ele aparţin deci sistemului PrinciPia Mathematica fără teoria tipurilor . dar arg�mentul nu este supus nici unei condiţii . deci tjJ =#= rp . î n mod analog. condiţia tjJ =i= rp. tocmai pentru că este o iden­ titate. deoarece condiţia este necesară. 2) dacă cp (x) = D f tjJ (x ) este o definiţie falsă. deci şi y =i= cp .cp 1.tjJ (x) .tjJ (x) sîntem obligaţi de condiţia (2) a d efiniţiei să conchidem că predicatele tjJ şi cp nu pot fi identice. 128 . fie că această ultimă relaţie este adevărată sau falsă. dar această relaţi� tjJ =i= cp nu implică definiţia (a) sau definiţia (b) . ea îndeplineşte condiţiile definiţiei.:.

x E z ( 'f z) . ca şi în cazul lui T<u în termeni de clase : D1 f- x E z ( cp z) = Df D2 f. Formulele D1 şi D2 pot fi scrise. cp (x ) = Df o definiţie de tipul ge­ 'f (X) . E z (Px) .: cp ( 'f ) = Df H �) ' :J 'f =1= cp f. :J z ( 'f z) =t= z ( cp z } . Argumentul poate să varieze în mod arbitrar. în virtutea tautologiei D t> relaţia Deci echivalenţa gen�rală care rezultă de aici f.în concluzie. D1 în comprehensiune şi = . = Df z ( 'f z) . în mod automat.. . să scriem x 'f şi obţinem astfel : = D� f. :J = Df P.y ( tjI) . . D1 E 'f (x) . care este introdusă de chiar condiţia definiţiei . 'f =1= P x E z ( 'f z) .: (x) cp (x) -. dar func­ ţiile nu sînt absolut arbţtrare.: cp ( 'f) = Df . 'f =t= �.: P (x) D1 f. ea implică. Pentru cp constant.'f (x) . :J . dacă afirmăm neral f. z ( 'fz) =1= z(Pz) Deoarece formulele D1 şi D2 sînt tautologii şi deci sînt valabile oricare ar fi valorile variabilelor. :J tjI =t= cp 129 .: x. cp în extensiune devine : . este însoţită de relaţia '(pe care o implică ) 1- . :J z( 'f z) =t= z ( cp z) .: x E z ( cp z) = Df : X f. printr-un modus ponens.

în cazul contrar.: � E z (Pz) f--. �n' Dacă clasa CX:s. şi. predicabil. corespunzătoare celor două serii de predicate ordonate în două moduri diferite : �1 1 � 2 ' � 3 ' • . :J .. • . obţinem : = f. în ter­ meni de clasă : D1 130 f.: CXxE G = nf CXx E �x. :J . CXx E G = nf CXx E �x (1 ) Să scriem D1 cu simbolurile acestei prqbleme. autologic etc .a ne va dez­ vălui imediat natura predicatelor compatibil. :J .: P ( �) =nf - � ( �) ' :J ' � =#= P Sau. z ( �z ) =#= z ( cpz) Pentru cp = P (constant) obţinem : f. am spus că clasa CXx este compatibilă şi. izonom. Am avut cele două serii de clase. :J . �x =#= G ..: � E z ( cpz) = nf � E z ( � z) ' :J . z ( � z ) =#= z ( cpz) f--.Dacă facem aceeaşi substituţie x � în formulele D1 şi D2 scrise în termeni de clase. Definiţia clasei G este : f--.: � E z (Pz) i. • :J .� E z ( � z) . în extensiune : f--.i= P f.: P ( � ) = nf � ( �) . z ( � z) =#= z (Pz) =nf Am obţinut cu D2 aceleaşi rezultate pe care le-am ob­ ţinut cu teorema T<u. paradoxul clasei claselor incompatibile (toate paradoxele fiind de acelaşi tip) . a clasei claselor care îşi aparţin ca element etc .clasa r a tuturor claselor incompatibile. z ( �z) =#= z (Pz) = n f .: � E z ( cp z) = Df . � :. am considerat apoi clasa G a tuturor clase­ lor compatibile şi .� E z ( �z) . în ceea ce priveşte Dl1 e. ea este incompatibilă. de exemplu. de asemenea. aparţine ca membru clasei � :s. Să examinăm acum unul dintre paradoxele construite de noi. natura clasei claselor compatibile. E z ( � z ) .

condiţia (Xx *' G arată că expresia (Xx E (Xx formată ex­ clusiv cu definiţia clasei (Xx şi nimic altceva. ca şi în echiva­ lenţa (2) . deci definiţia lui G nu poate fi identică cu definiţia lui (Xx (oricare ar fi ea) . -::1= G. al doilea membru al definiţiei date. printr-un modus ponens. E (Xx nu este un termen definisant (definiens) pentru simbolul G. pentru ea şi numai pentru e a . faptul logic pe care . . din pro­ pria sa definiţie. impusă de Dl > arată că G n u poate f i o valoare a argumentului (Xx . Condiţia (Xx =F= G. Prin definiţia (Xx E G = nf (XxE (Xx vrem să definim clasa G .' � x *' G Aceasta demonstrează că în ( 1 ) sau în formele particu­ lare pe care această definiţie le poate lua. poate i ua valoarea G.(1) Deci definiţia relaţia implică. în consecinţă. cînd G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element. în mod riguros. . = nf (Xx E (Xx . deci nu avem efectiv decît definiţia clasei CX:x. Să citim în această condiţie (x :x. că G nu poate fi identic cu (Xx . (Xx #= G Am scris definiţia : "oricare ar fi clasa (Xx. este format ca definiţia clasei (Xx şi cu o pro­ prietate care decurge .. G nu este definit şi expresia CX:x. ea este membru al clasei G " .ea îl exprimă. nu poate să fie termen definisant pentru o altă clasă G. Faptul este evi131 . alta decît defini­ ţia unuia dintre membrii săi. (Xx E CX:x. dacă este membru al ei însăşi . Relaţia (Xx =F= G arată că argumentul (Xx nu poate lua valoarea G. deoarece atunci defi­ niţia iniţială ar degenera într-o definiţie idem per idem .(Xx E G . f-. dacă nu aveţn o altă definiţie pentru G. � x nu. Pentru cxx = � x (paradoxul lui Russell) . într-adevăr.E � x (2 ) f-. obţinem : f-. şi echivalenţa corespun z ătoare definiţiei ( 1 ) este însoţită de această condiţie : f- : ((Xx) (Xx E G = (Xx .

ceea ce este absurd. !Xx e r ' �x. şi a doua. idem per idem. r e r = . dacă G are definiţia lui !xx . Dar prima echivalenţă a transformat definiţia iniţială într-o definiţie idem per idem.(!Xx e �x) (�x ) . respectiv.' incompatibil definiţiile următoare : e G = Dt !XxC �x !Xx e r = Df . 1 32 . într-o contradicţie. în consecinţă. dac ă scriem deci (Xx = G (fără să ţinem seama de D 1) . să ne referim la simbolul de inclu z iune şi să construim în cadrul seriilor claselor paradoxului compa­ tibil . faptul logic exprimat aici este niai vast şi poate fi re­ găsit în alte expresii. nu numai în cele construite -cu simbolul de apartenenţă. �x e r = . ' într-adevăr.(lX. .(�x e �x ) G şi. putem scrie echivalenţele generale : Pentru � Pentru �x = = (!Xx ) . �x = r Ge G= Ge G .( r e r) Ultima echivalenţă spune că propo ziţia " clasa r este inclusă în clasa r" este echivalentă cu propo ziţia "clasa r nu este inclusă în clasa r". �x e G = �x e �x (�x ) . relaţie care este o identitate şi deci o definiţie falsă. c ăpătăm : G E G = Df G E G . obţinem : . !Xx e.dent. �x . Dar această concluz ie nu re z ultă din faptul că expresia CX:x: E !Xx înseamnă " orice clasă care se conţine ca membru" şi din faptul că G ar trebui definit.re �x ) CX:x: Dacă nu ţinem seama de condiţiile definiţiei. ca şi membrii săi . deoarece.

OCxRGh = oc�Rocx f-. Expresiile de forma li. obţinem : GhRGh f.( ocxR �x ) ' Prima definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx are relaţia R (oricare ar fi ea) cu clasa �x de acelaşi rang din a doua serie.a. ceea ce este absurd şi în contradicţie cu faptele.. . contr. .' ocx R Gh = Df ocx R �x f-. GhRGh � = rk. ocx R rk = . form ate cu definiţia un e i singure clase şi bazate pe o 133 .( li.(OCxR � :. în general.: (0Cx) . atunci avem echivalen­ ţele generale : ocxR � x f-.. C oc. ar fi trebuit să spunem că expresiile de forma li.. nu au s'ens.: ( 0Cx) .. şi � x *' rk . în general ocRoc. .. .ocxR�x Pentru 0Cx = �x : f-.( �R ocx r Pentru OCx ' = Gh şi.G�.ocRoc.li. respectiv.. E oc) .: (0Cx) . doua definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx nu are relaţia R cu clasa �x de acelaşi rang a seriei a doua. A . E li.. în general.dictorie. ocRoc. sau. E oc. C ix. să presupunem că scriem definiţiile următoa­ re.Î n general. . C oc .. şi.ocRoc. ' în raport cu două serii de clase construi te în paradoxul c l aselor incompatibik f. şi. rkR rk = . E oc. o clasă nu ar putea avea nici o relaţie cu ea însăşi..( li. Dacă ar fi trebuit să urmărim linia lui Russell..rkR rk Am aj uns la paradoxe . li. sub forma negativă. adică. atunci expresia OCxR �x defineşte o altă clasă Gn cu care OCx are relaţia R" . .. Condiţiile definiţiilor ( 1 ) şi (2) impun relaţia �x -:.li. pentru a nu avea o definiţie .: ( ocx) .J defineşte clasa rk cu care ocx' a:re relaţia R" . C li.ocxR rk = Df . li. sau sub forma negativă. pentru a nu avea o definiţie idem per idem.eama de aceste condiţii. ) şi. pentru OCx r--: . şi. . ocxR r k = . OCx R Gh ' f. atunci expresia . Dacă nu ţinem s. în general .

ci numai � . dar definiţia noţiunii de clasă nu poate fi definiens pentru nici o altă clasă. . Faptul este evident. dacă încercăm să definim încă o clasă cu această definitie . sau care nu poate fi exprimată prin definiţia clasei ot sau prin proprietăţile care decurg pentnt ot . pentru că definiţia unui predicat şi proprietăţile care ar decurge pentru el şi numai pentru el din propria sa definiţie nu pot să definească nici un alt predicat P . S e v ede acum de ce clasa tuturor claselor nu este defi­ nită : se ia noţiunea de clasă şi definiţia sa şi se pretinde ca această definiţie să definească o altă clasă. dar el nu enunţă faptul logic general exprimat de condiţiile ( 1 ) şi (2) ale definiţiei : defini­ ţia unei clase ot şi proprietăţile care rezultă. din propria sa defi­ nitie . pentru ea şi numai p entru ea . nu pot fi defini­ sante p entru nici o altă clasă G sau r. traduse prin relaţiile . Iată sensul con­ diţiilor impuse prin regulile definiţiei. din propria ei definiţie .� ( � ) Expresiile � ( �) şi . pentru expresiile primului membru. Principiul cercului vicios al lui Russell era : nici o co­ lecţie nu poate fi definită dacă ea conţine membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . e xclusiv numai pentru ot. ceea ce D 1 ş i D2 a u impus prin relaţia � =F P . din moment ce. tocmai prin definiţii distingem lucrurile între ele. Acesta este motivul pentru care nu e posibil să definim clasa tuturor claselor prin noţiunea de clasă. ci. . Acelaşi lucru este valabil pentru definiţiile în com­ prehensiune : P ( � ) = Df � ( � ) P ( � j = Df . decît pentru noţiunea de clasă. nu sînt definientes. nu sînt deci termeni definisanţi pentru nici o altă clasă G sau r.� ( � ) nu sînt definisante. clasa tuturor claselor . deci.relaţie pe care această clasă ar avea-o în virttttea propriei sale definiţ ii exclusiv. Principiul este adevărat. ' 1 34 . deoarece clasa G sau clasa r trebuie să aibă o definiţie care nu poate fi identică cu definiţia clasei (x . decît printr-o definiţie idem p er idem. �x =F Gh sau �x =F rk . realizăm o falsă definiţie idem per idem . în cazurile particulare. Clasa tuturor claselor nu este altceva decît extensiunea noţiunii de clasă.

elementele care lipseau din sistemul Prin­ ciPia M athematica sau din celelalte sisteme înrudite erau tautologiile D 1 şi D2 care exprimă două condiţii ale defi­ niţiei şi care pot fi scrise.xR tfi . Celelalte paradoxe au fost rezolvate prin teorema Tc. ceea ce l-a condus la teoria tipurilor.: xR rp = Df xRtfi :::::> tfi =F rp . � tfi =F rp Aceste formule spun : pentru ca expresiile xRtfi sau . deoarece expresiile din dreapta ale acestor definiţii nu sînt termeni definisanţi. astfel : f.ex E ex. simbolul tfi nu poate fi definit nici el cu simboluri care servesc la definiţia lui . f- : xR rp = Df . pentru că în acest caz am obţine o definiţie idem p er idem de speţa a doua. clasele ddinite în ac�st fel .u sau D 2• . . Pentru Russell. Cantor. clasa claselor care se conţin ca element G = Df Ci ( ex E ex) sau clasa claselor care nu se conţin ca element. problema s-a redus la examinarea expre­ siilor de forma ex E ex şi . paradoxele lui Burali-Forti. r = Df oc ( . dialela. Cu alte cuvinte.tn acest fel. pentru ca aceste expresii să fie definisante. sau . care presupun clase definite încăl­ cînd condiţia ( 1 ) a definiţiei exprimate de Dl > sînt rezol­ vate . pe care el le-a declarat lipsite de sens.exRex) nu sînt definite.rp . Zerme­ lo-Kănig şi Skolem. G= r= Df oc (exRex) Df oc ( . În consecinţă. într-un mod mai general.rp (rp) şi q> (rp) . Mai este necesar să remarcăm că. ' trebuie ca simbolul tfi să nu presupună simbolul rp nici măcar într-un mod in­ direct. Pentru noi.ex E ex ) şi. în mod general .xRtfi să fie definisante trebuie ca simbolul tfi să fie non­ identic cu rp. fiind formate dintr-o clasă şi din relaţia ei cu ea însăşi care decurge din propria 135 .

aceste pţopoziţii nu pot fi definisante pentru nici un alt predicat sau clasă. nefiind un mamifer. pe care logica scolastică il va enunţa sub forma : Quidquid de omnibus valet. praedicatum praedicati est etiam praedicatum subjecti . Ceea ce este afirmat (sau negat) despre tot este afirmat (sau negat) despre fiecare parte a acestui tot . 136 . sau repugnans praedicati repugnans rei iPsi. în ca zul " în care un' predicat nu convine predi­ catului subiectului. Dar este evident că propo z iţia "predicatul mamifer nu este el însuşi un mami­ fer" are un sens precis .sa definiţie . sau. Dacă privim raportul ter­ menilor unui silogism din punctul de vedere al :conţi­ nuturilor lor.rincipiu se aplică în mod necesar. în termeni de clasă. Terminus esto triplex Am căutat soluţia parad oxelor plecînd direct de la d ate­ le problem�lor enunţate în paradoxe . Logica sc olastică s-a ocupat îndelung de acest principiu pe care l-a considerat cînd în comprehensiune. "clasa Jll amifer. cînd în extensiune ş i pe care l-a declarat " axioma silogismului " . . quidquid de nullo valet. I. nu se conţine ca element" . în general . deoarece trecerea de la specii la genuri se bazează tocmai pe el .�R� sau " ci ( O(RO() şi ci ( . Pentru silogismele în extensiune. sau.O(RO() în capitolul " Explicaţia paradoxelor . ca şi. Russell a crez ut că exp:ţesii ca O( E O( şi O( E oc nu sînt definite şi nu repre zintă nimic . Am putea urma însă şi altă cale . (Vom reveni asupra sensului expresiilor de' forma �Ro/ şi . sensul lor nu poate fi negat. ) - - 5 . pentru că sînt formate cu definiţia predicatului mamifer sau a clasei mamifer exclusiv. acest predicat nu convine nici subiec­ tului : repugnanş notae repugnans rei iPsi. 1 ) a stabilit că principiul silogismului este principiul dictum de omni et nullo . nec de quibusdam vel singulis valet. expresiile de tipul �R� sau �R�. acest principiu devine nota notae est n ota rei iPsius . acest p. Se ştie că Aristotel însuşi (A nalytica priora. dar. valet etiam de quibusdam et singulis .

Este indiferent dacă acesta este unicul principiu al tu­
turor modurilor şi figurilor silogistice - problemă care a
fost dezbătută de unii logicieni - , deoarece este sigur că
principiul dictum de omni et nullo este un principiu al
silogismului şi acest lucru ne interesează aici .
într-adevăr, să presupunem că : 1) l/J are predicatul <p ;
2) x are predicatul l/J ; 3) atunci x are predicatul <p . Prin­
cip iul precedent se aplică în mod strict şi obţinem silo­
gismul următor în Barbara, al primei figuri, scris în com­
prehensiune :
f-

: <p ( l/J ) . l/J (x)

.

:J . <p (x)

( 1)

Sau în extensiune :

f-- : . z ( l/J z) C z ( <p z) . x E z ( l/J z) . :J . X E z ( <p z )
Considerînd forma negativă a acestui principiu (inclusă,
de altfel, în formele silogistice precedente) , putem 'să
scriem :
f--

:

- <p ( l/J)

.

l/J (x)

.

:J

.

- <p (x)

(2)

Dacă o entitate logică x are predicatul l/J , faptul că l/J
are predicatul <p ne autorizează să-i acordăm lui x predica­
tul <p ; dacă o entitate logică x are predicatul l/J, faptul că
� nu are predicatul <p ne autorizează să nu-i acordăm lui
. x predicatul " <P . Acesta este raportul logic al noţiunilor şi
rolul termenului mediu în silogism.
Fără acest mecanism, din simpla atribuire a unui pre­
dicat l/J unei entităţi x, nu rezultă nici o altă proprietate
pentru x ..
Este adevărat că există forme incomplete ale silogis­
. l11ului ca entimema, şi în care una dintre premise este sub­
�nţeleasă, fiind uşor şi direct descifrabi1ă în raportul care
există între premisa dată şi concluzie, aşa că putem scrie :
l/J (x ) :J <p ( X )
"
" Dacă x are predicatul l/J , atunci x are predicatul <p .
"
D e exelTIplu, putem spune : " aerul este o substanţă , deci
"aerul are greutate " , subînţelegînd premisa : " orice sub­
stanţă are greutate " .
137

Silogismele citate sînt valabile pentru toate valorile
variabilelor, dar nu în mod complet arbitrar : ele trebuie
să satisfacă legile silogismului .
De exemplu, din două premise afirmative nu poate să
decurgă o concluzie negativă : ambae affirmantes nequeunt
generare negantem.
Şi mai interesantă este regula conform căreia concluzia
urmează partea cea mai slabă : pejorem seq'/,titur semper
conclusio parterJ'? Aceasta înseamnă că dacă una dintre
premise este particulară, concluzia este particulară, şi dacă
una dintre premise este negativă, concluzia este negativă.
în consecinţă, într-un silogism incomplet, entimema, dacă
premisa dată este negativă, concluzia este negativă :
,

- l/J (x) ::J - ql (x)
Din faptul că o entitate logică x nu are, pur şi simplu,
prediCatul l/J nu poate să rezulte decît rezultatul negativ că
x nu are un predicat ql, bazîndu-ne pe raportul logic sub­
înţeles dintre l/J şi ql. Această regulă ar putea servi la găsi­
rea soluţiei paradoxelor .
Menţionăm aici, în mod special, prima regulă a silogis­
mului, după care orice silogism trebuie să aibă trei termeni,
nici mai mulţi, nici mai puţini : terminus esto triPlex. Chiar
într-un silogism incomplet, în entimemă, cu toate că una
dintre premise nu apare în mod explicit, există trei ter­
meni . Deci, prima regulă a silogismului impune silogismelor,
fie sub forma (1 ) , fie s_ub forma (2) , condiţia de a avea
trei termeni distincţi, deci x , l/J şi ql nu pot fi ' identici, ' doi
cîte doi :

l/J =t= ql
Numai în acest caz este posibil să atribuim sau nu unei
entităţi logice x un predicat -ql , bazîndu-ne exclusiv pe- fap­
tul că x nu are predicatul l/J . Chiar în entimemă, condiţia
este indispensabilă.
138

Să revenim acum la definiţiile care provoacă parado­
xele. Din faptul general că o entitate logică x are predi­
catul � , i se atribuie lui x un predicat cp :
(a)
cp (x) = nf � (x)
Din faptul că o entitate logică x nu admite predicatul 1)1,
atribuim lui x predicatul cp :
cp (x) = nf - l)I (x)
(b)
Se vede că asemenea definiţii sînt formele silogistice
prescurtate, entimeme, care; dacă s-ar ţine seama de relaţia
logică existentă între cei doi membri (implicaţi a) , ar trebui
scrise :
l)I (x) :J nf cp (x)
(a ' )
( b' )
- � (x) :J nf cp (x)
în definiţiile (a) şi (b) am ţinut totuşi seama de faptul
că avem de-a face cu un antecedent logic şi un consecvent
logic şi termenul din dreapta a fost numit definiens iar
termenul din stînga, dejiniendum. Este adevărat că dacă
termenul definiens este adevărat, termenul definiendum
este şi el adevărat ; dacă termenul dejiniens este fals, ter­
menul definiendum este şi el fals, dar numai dacă între �
şi cp există un raport logic enunţat explicit sau implicit şi
care presupune principiul nota notae est nota rei iPsius ,
fie în comprehensiune, fie în extensiune. Rezultă de aici
că în definiţiile de forma (a) sau (b) trebuie să existe un
raport logic între simbolurile � şi cp , în aşa fel încît acest
raport să facă posibilă atribuirea predicatului cp lui x, bazîn­
du-ne pe atribuirea sau non-atribuirea predicatului 1)1 lui
x, ceea ce ar trebui să stabilească o a doua premisă. care
nu apare.
A cesta este mecanismul predicaţiei şi nu se cunoaşte altă
posibilitate de a atribui sau nu un predicat cp lui x , din sim­
phtl faPt că x are sau nu are un predicat � .
Din aceste condiţii ale silogismului rezultă deci două
lucruri : 1) că în definiţiile (a) şi (b) , simbolurile x, � şi cp
nu pot fi identice, două cîte două ; 2) că între � şi cp există
un raport logic, pe care definiţiile precedente îl presupun
şi care le face posibile, chiar dacă acest raport ar fi sta­
bilit în mod convenţional, salt ar însemna o abreviere etc .

139.

în consecinţă , în definiţiile (a) şi (b) , x nu poate s ă ia
niciodată valoarea tjJ sau cp , după cum, de altfel, tjJ nu poate
lua valoarea cp, deoarece, în caz contrar, nu se mai respectă
prima regulă a silogismului, terminus esto triPlex, şi se aj un.
ge la rezultatul :

cp ( �)' = Df � ( �)
cp ( �) = nf - � ( �)
Cu alte cuvinte, asemenea defin iţii nu sînt permise, deoa­
rece, în felul acesta, n·u i se poate atribui unei entităţi logice
�, în virtutea faptului că ea admite un predicat � (sau nu
îl admite) , un alt predicat; cp; în acest caz, mecanismul lo­
gic care ar face posibilă această predicaţie nu poate funcţio­
na, pentru că nu există trei termeni. Aceasta este evident,
pentru că din faptul că definim un predicat Iji şi d�n faptul
că pentru � rezultă o proprietate din propria sa definiţie,
pentru tjJ nu poate să rezulte nimic altceva decît propria
sa definiţie .
,
Această concluzie arată că probleme ca acelea expri­
mate de paradoxele lui Burali-Forti, Cantor, Russell etc.
nu pot fi enunţate în definiţii logice. în ceea ce priveşte
paradoxele mai generale , construite de noi, ca şi ,paradoxele
lui Grelling-Nelson, Richard şi Godel, ele pot fi enunţate,
dar numai dacă" se ţine seama de condiţiile precedente.
Am regăsit astfel rezultatele obţinute mai înainte pe
alte căi,. cu aj utorul principiului contra dicţiei (Tw) sau în­
trebuinţînd condiţiile definiţiei (Dl şi D2) .
Bineînţeles, aceeaşi concluzie se aplică, în mod exact,
definiţiilor scrise în extensiune :
x E z (cpz) = Df x E z ( tjJz)
x E z (cp z) = Df - x E z ( ljiz)
Şi aici trebuie să avem trei termeni distincţi pentru· ca
mecanismul · atribuirii să poată funcţiona, deci :
x

=!=

z ( cp z )

x =!= z( tjJz)

z( � z ) ::j:: z ( cpz)
140

Prin urmare, din definiţiile precedente nu mal putem
obţine definiţiile vicioase :
î ( �z) E î (cpz)

= Df

î ( �z) E î (cpz)

= nf

î ( �z) E î ( �z)
-

î ( �z) E z( �z)

Aceste ultime definiţii nu mai pot fi enunţate .
Regula terminus esto triPlex a fost stabilită. şi amplu
discutată de Aristotel însuşi (A nalytica priora, I, 25) şi a
fost unanim recunoscută de atunci , în toate tratatele de
logică, pentru că ea a descifrat în principiul silogismului
nota notae est nota rei ipsius cei trei termeni distincţi res,
nota şi nota notae, fără de care mecanismul silogistic al
predicaţiei .nu este posibil . Kant [1] scrie, referitor la aceas­
tă regulă, că este într-adevăr necesar să avem trei termeni,
pentru a lega doi termeni, subiectul şi predicatul, printr-o
notă (Merkmal) intermediară, iar logicianul Liard spune,
. în Logica sa, că această regulă nu este o simplă regulă, ci
enunţul însuşi al silogismului .
Atragem atenţia că această regulă este formulată în
mo d complet sUD forma terminus esto triPlex, medius, ma­
jor, minorque, atenţia logicieni1or fiind fixată mai ales asu-'
pra ultimei părţi a acestei expresii, parte care enunţă aspec­
tul cantitativ al termenilor unui silogism : termenul me­
diu, termenul maj or şi termenul minor. S-a acceptat ast­
fel, în mod . natural şi implicit, obligaţia exprimată de
această regulă, fără a i se mai da semnificaţia veritabilă
şi primă pe care ea a avut-o îţi. gîndirea Stagiritului. însă
tocmai asupra numărului de trei (al termenilor) a insistat
Aristotel în capitolul respectiv din A nalytica Priora şi,
în acest sens, regula poate fi numită regula predicaţiei me­
diate . Predicaţia mediată are loc între doi termeni prin
intermediul unui al treilea şi atunci această regulă este
chiar definiţia silogismului, observaţie făcută chiar de
I..-i ard .
Eroarea comisă în paradoxe consistă deci în tentativa de
a construi o predicaţie mediată cu ' d.oi termeni, adică fără
termenul intermediar, ceea ce nu este posibil şi ceea ce
conduce la o petitio pri'J'?ciPii sau circulus in probando (dacă
privim predicaţia mediată ca o argumentare) , sau l a o
141

definiţie idem per idem sau contradictorie (dacă privim acest mecanism ca un procedeu de definiţie) . fără a se folosi de "tehnica" logicienilor. atunci x are predicatul Pt� (definiţie idem per idem) . ba z ată pe una dintre aceste definiţii. fie de tipul . atunci x are predicatul P" (definiţie contradictorie) . S-ar putea con­ strui parad<?xe mult mai complicate. (b ) " Dacă x nu are predicatul tJi (variabil) . pri­ vită însă din trei puncte de vedere diferite . mai general. Observaţii generale ( 1 ) Formula paradoxelor Toate paradoxele sînt bazate pe o singură şi aceeaşi greşeală de logică care se comite nerespectîndu-se regulile definiţiei exprimate de D1 şi D2. pentru că acest ca z corespunde propoziţiilor implicit conţinute în definiţiile (a) sau (b) : "Dacă predicatul x are predicatul P . . la un moment dat. în fond. este aceeaşi. dacă nu ţinem seama de D1 sau D2 ' tJi va lua valoarea P . deci şi în cazul particular x = � . Să enunţăm o problemă într-un cadru oarecare. dar nu a bănuit posibilitatea acestui sofism. Eroarea . sau " dacă x nu are predicatul P . în care tJi să fie variabil . plecînd de la definiţia 142 . construcţia unui silogism cu doi . Formula ge­ nerală pentru construirea unui paradox. este : (a) "Dacă x are predicatul tJi (variabil) . atunci x are predi­ catul P" . a CDbservat că paradoxele apar nUJll ai graţie unor ' definiţii nepredicathTe) . Trebuie să remarcăm că. 6. în sfîrşit. printr-o intuiţie genială. (Ne reamintim că H. şi paradoxul se va produce . sau încălcînd principiul contradicţiei (fapt pus în lumină de Teu) sau. avem o singură formulă. termeni. Aristotel a enumerat aproape toate speciile de sofisme. formulat de noi. Lucrul acesta se întîmplă pentru orice x. neţinîndu-se seamă de regula terminus esto triPlex care exprimă mecanismul predicaţiei . fie de tipul lui Burali-Forti. în care nu există nici o predicaţie. care' înseamnă. atunci x are ' predicatul P". Poincare. în fond.

şi mai generală : " dacă x nu are predicatul � (variabil) . Dar paradoxul este acceptat prin definiţie. De Sophisticis Elenchis) care s-a ocupat de clasi143 . paradoxul lui Grelling . care sînt for­ mele cele mai generale ale definiţiilor (a) şi (b) : (A) " Dacă x are relaţia R cu � . atunci x are relaţia R cu cp ". în urma criticii făcute. Această diviziune este fictivă. toate de acelaşi tip .impredicabil. (B) "Dacă x nu are relaţia R cu � . (2) Unic itatea soluţiei Trebuie să observăm faptul remarcabil că soluţia este unică' şi de natură pur logică. din aceeaşi eroare şi sînt rezolvate.' paradoxul lui Russell predicabil . se pot construi paradoxe mai generale. cu aceeaşi soluţie. poate să provoace un paradox dacă nu se respectă D1 sau D2. toate. ) . Solutia dată de noi demonstrează că nu există nici o difere�ţă logică între antinomiile logice (paradoxul compatibil . şi antinomiile semantice (paradoxul izo­ nom . Paradoxul va apărea în mod inevitabil în momentul în care � va lua o valoare determinată h. adică � k = CPk (fără a mai ţine seama de relaţia � =1= cp) . paradoxul lui Richard etc . în mod analog.Nelson. care să fie exact valoarea corespunzătoare CPk a variabilei pentru indicele k. Orice definiţie care are una din formele precedente. oricare ar fi semnificaţia simbolurilor. în mod special. atunci x are relaţia R cu cp" . ) . făcînd să corespundă fiec �rei valori a lui cp o valoare şi numai una.heteronom şi cazul său particular. atunci x are predicatul cp (variabil ) ".incompatibil şi cazul său parti­ cular. bazate pe una din propoziţiile următoare. de Ramsey. nepresupunînd nici un ele­ ment străin de principiile clasice ale logicii. Nu există decît paradoxe logice. Russell a acceptat despărţirea antinomiilor în antinomii logice şi antinomii semantice sau sintactice (lingvistice) şi a renunţat la teoria ramificată a tipurilor şi la principiul de reductibilitate . paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element etc . para­ doxul clasei claselor incompatibile şi cazul său particular. Această clasificare nu este nouă . ea este Citată de Aristo­ tel ( [ 1]. deoarece paradoxele se produc . pentru � . toate.

O(. ) nu puteau fi declarate adevii. . absurd să presupunem că există argumente care se referă la cuvinte şi altele care se referă la gîndire. J. . 23 din PrinciPia Mathematica.Cu toate că problema logi­ cilor polivalente este independentă de problema paradoxelor. voni face o remarcă privitoare la prezenţa acestui principiu în paradoxe.n extensiune. echivalenţa a două propoziţii oarecare p şi q poate fi scrisă după cum urmează : r-. menţinută d e aproape toate manualele de logică.p. . Lewis.p .( O(. q v . El nu a susţinut niciodată că cele două specii de sofisme nu au aceeaşi soluţie şi scrie textual : " Diferenţa pe. C. au crezut că principiul terţului exclus are o aplicaţie mai restrînsă şi că antinomiile logico-mate­ matice sînt provocate tocmai de acceptarea valabilităţii universale a acestui principiu . A€. Brou­ wer şi Şcoala intuiţionistă ca şi cei care au creat logici poli­ valente. p ( 2) . pentru că s-ar fi aj uns la paradoxe.p ' 144 == : -. Des­ touches. E 0(.: . 10) . op .pa 't' � v A€�LV . care o fac unii între argumente.­ rate sau false.fica rea s�fismelor în două categorii : 1 ) sofismele de limbaj . nu este adevă­ rată. spunînd că unele se referă la limbaj şi altele la gîndire. şi că deci ele nu sînt identice" ( [1 ] .p · p S au încă : f.o[ E�CU 't'�.p . q *5. == : p .23 Făcînd în această formulă q = . .: . Church etc. Lukasiewic z . (3) Paradoxele şi princ�piile logice Deo arece expresiile de tipul � (� ) sau . î. a fost contestată chiar de Aristotel . p == .p .� ( � ) . E ot şi .e:CUV .p v . p == q . numite extra dictionem . obţinem : f. într-un paradox se obţine echivalenţa a două propoziţii contradictorii (prin diferite substituţii) : (1) Conform propoziţiei *5. p � -. nu mite '/. -. 2) sofismele de gîn­ dire sau logice. Paulette Fevrier. Este .7tO(.: p . sau. Această clasificare.: . n dictiOn e . cit.

echivalenţa ( 1 ) afectează în mod indiscutabil ' principiul contradicţiei.Echivalenţa celor două propoziţii con"tradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană. nici falsă. (X E (X şi . sînt universal valabile. pe calea principiu­ lui terţului exclus. lucru expri­ mat explicit de formulele T w sau D2. s-a tras concluzia că ea nu poate fi nici adevărată.( (X E (X ) . Aceasta este prima greşeală.: cp (x) = nf :J .qi (cp) . (4) D e ce nif au putut fi rezolvate paradoxele ? Rezultatele precedente au arătat. deCi ea scapă prinCipiului terţului exclus. în extensiune. pe care niCi Brouwer însuşi nu a îndrăznit să-I amputeze . sau în echivalenţa respectivă. sau. � =F cp . în speţă. care sînt universale. (b) Ocupîndu-se în mod special de problema expresiilor de forma cp ( cp) şi . Soluţia dată de noi paradoxelor a arătat că. :J . cauza care a împiedicat pînă acum găsirea soluţiei paradoxelor. fac ca într-o definiţie cu forma generală dată. ca Şl lll echivalenţele generale corespunzătoare . nu poate duce la o limitare . Tw f- : cp (x) = . Din faptul că o propoziţie este echivalentă cu con­ tradictoria sa. pentru acest motiv valabilitatea formulelor T w şi D2 nu este limitată. ceea ce încalcă principiul contradicţiei . care apar în para doxele teoriei mulţimilor. în mod explicit. logi145 . într-adevăr. fapt care se poate rezuma în cele două obser­ vaţii care urmează : (a) S-a căutat rezolvarea principalelor paradoxe pe o cale străină de contradicţia reală. f.� (x) . în loc d� aceea a principiului contra­ dicţiei . care s-a strecurat în definiţia iniţială a problemei . pentru că ele exprimă această universalitate a principiului contra dicţiei . principiul con­ tradicţiei este acela care trebuie respectat intr-o definiţie de forma � cp (x) = Df .C cp Aceste tautologii. Aplicarea principiilor logice. care . Astfel. de asemenea. � :. să se ţină seama de principiul contradicţiei.� (x ) · .� (x) .

324) . şi printre ei . în relaţia � � cp . Eroarea a devenit atît de sub­ tilă.cienii. (Simbolismul logic al lui Frege şi Russell este un ase­ menea limbaj . nu au sesizat cele două roluri distincte ale aceluiaşi simbol cp (sau 1X) . ci valoarea q. care a văzut . conform celor spuse de Wittgenstein. fiindcă acelaşi semn cp este întrebuinţat pen­ tru două semnificaţii deosebite : o dată ca argument şi o dată ca predicat al argumentului . Dacă s-ar fi ţinut seama. nu apare direct în această rel aţie.sau că două cuvinte.şi deci aparţine unor simboluri diferite . = ' . Este astfel evident.� (x) care stau la baza paradox'elor construite de noi şi.cp (cp) etc : nu sînt corecte. din moment c e argumentul q. prin urmare. şi s-ar fi aprofundat gîndirea lui Wittgenstein în această problemă. la baza tuturor paradoxelor. " Pentru a evita aceste erori. cu toată claritatea care sînt motivele ce provoacă aceste con­ tradicţii. Iată ce scrie el în privinţa întrebuinţării acelu­ iaşi simbol pentru două lucruri deosebite [ l J : " în limbaj ul curent se întîmplă des că acelaşi cuvînt semnifică în doti. pentru ce expresii 'de forma cp (cp ) sau . cp a predi­ catului variabil � ca funcţie. în primul rînd..� ( �) . Nu puteam înţe­ lege de ce argumentul � este în relaţie cu simbolul cp în definiţia cp ( � ) = Df . se poate presupune că încă de mult am fi avut soluţia lor. care nu exclude totuşi toate erorile. Nu valoarea � -.ă moduri deosebite .325) . . în speţă. "Astfel se nasc uşor cele mai fundamentale confuzii (de care este plină întreaga filozofie) " (3. cu cp. Acest lucru a apărut clar în definiţiile generale de forma cp (x) = D f . în fond. ca argument şi ca pre dicat . ) " (3. trebuie să întrebuinţăm un simbolism care să le excludă. care ascultă de regulile gramaticii logice ale sintaxei logice. Russell.: cp a argu­ mentului provoacă paradoxul . neîntrebuinţînd acelaşi semn în simboluri diferite şi neîntrebuinţînd semne în acelaşi mod cînd semnifică în moduri deosebite. care au semnifi­ caţii diferite. ci tjJ ca pre dicat. Un simbolism. încît nu i se mai putea stabili locul .323) . sînt aparent întrebuinţate în acelaşi mod în propoziţie" ("3.

v'"wl"'t"pecpwv Vom examina. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. deşi natura' sa este identică · cu a celorlalte. • 147 . reciproca. . . vei fi ucis prin ştreang" . spune califul. Din acest motiv.v't"�cr't"pecpoV't"1X sau de latini. Un filozof este condamnat la moarte de către un calif. făcînd parte din cele numite de greci &. Acesta face o excepţie de la regulă şi acordă filozofului privilegiul de a-şi alege el însuşi felul execuţiei.incompatibil. izonom . După cum paradoxele construite de noi.VII PARADOXUL MINCINOSULUI între paradoxele studiate pînă acum şi paradoxul minci­ nosului există o mică diferenţă : în timp ce primele sînt con­ struite cu funcţii propoziţionale. paradoxul mincinosului este construit cu funcţii de adevăr. înainte de a ne ocupa de paradoxul nu­ mit al mincinosului. şi în care mecanismul logic este mult mai vizibil . compatibil . Analiza unui argument &.heteronom etc au dilatat eroarea. dacă vei spune o minciună. vei fi ucis cu sabia . " Dacă îmi vei spune un adevăr. la fel paradoxul de care ne vom ocupa va arăta defectul argumentaţiei în paradoxul mincinosului . 1 . un paradox analog. deşi are aceeaşi structură. ne-am decis să examinăm separat această antinomie. Una dintre variantele acestor argumente reciproca este următoarea.

făcîndu-se să depindă adevărul sau falsitatea unei propoziţii de un eve­ niment viitor. nu poate fi declarată nici adevărată. Criteriile 1) şi 2) sînt confundate într­ unul singur. dar ele funcţionează simultan. va determina modul . tertium non datur ! Acest paradox poate fi reconstituit în orice altă circumstanţ�.s Filozpful enunţă o propoziţie al 'cărei adevăr sau fal­ sitate depinde de modul execuţiei sale Condiţiile au fost schimbate .Se lasă filozofului cîtva timp de meditaţie . spune : 1 . prin enunţul însuşi al răspunsului său. dar atunci ea este ad�vărată! Propoziţia " Voi fi ucis prin ştreang" afirmată de filozof. după cum am menţionat dej a. Iată acum gravitatea problemei : dacă această ­ propoziţie este adevărată. Califul . dîndu-se o problemă în care rezultatul e datorit adevărului sau falsităţii unei propo ziţii p . care . după care el spune califului propoziţia următoare : " Voi fi ucis prin ştreang" . idee pe care unii au crezut-o profesată de Aristotel însuşi. luînd ca antecedent tocmai ceea ce enunţul problemei declarase drept consecvent .. în timp ce filozoful schim­ bă problema. deşi are un sens precis. atunci filozoful trebuie să fie ucis cu sabia şi deci propoziţia este falsă . de unde cer­ cul vicios. deşi ea trebuie să fie adevărată sau falsă. dacă această pro­ poziţie este falsă. Vom vedea imediat că eroarea argumentaţiei nu are nici o legătură cu timpuL p' S ă vedem mai întîi cum se introduce cercul vicios . sau un cerc vicios. nici falsă. se obţine o petitio princiPii. Filozoful ripostează prin propoziţia sa : 2. . prin adevărul sau falsitatea ' sa. �xecuţiei sale. Con­ diţiile puse de calif sînt : filozoful va spune o propoziţie . ' Cu alte cuvint e. fiind nedetermi­ nate. î n general. 148 . ca1iful stabilise un antecedent logic care determină consecinţele sale. dacă facem ca valoarea - - . A devărul sau jalsitatea propoziţiei mele dePinde de modalitatea executiei mele. filozoful trebuie ucis prin ştreang. Aceasta a condus la ideea că propoziţiile referitoare la " viitorii contingenţi" jutura contingen­ tia scapă principiului terţului exclus. Modalitatea execuţiei tale dePinde de adevărul sau jalsitatea propoziţiei ce o vei spune .

În aceasta constă eroarea comisă de paradoxele de această na tură : confundarea celor două criterii inverse. Prin propoziţia sa. n-ar putea nici ea să însemne ceva. Fie. celălalt introdus impli­ cit. Deci nimic determinat. Dacă nu se ţine seamă de această condiţie . fie 'o contradicţie. dacă adevărul propoziţiei e făcut să depi:Qdă de consecinţa care e determinată de fal­ sitatea propoziţiei p. se aj unge l a o problemă iluzorie. conse­ c1nţe determinate de valorile de adevăr ale unei propoziţii p . cealaltă propoziţie : " Voi fi ucis prin ştreang". n-ar fi rezultat n. Fie Kl criteriul după c :. echivalenţa gene­ rală c are conducea la paradoxul compatibil . şi filozoful n-ar fi spus nimic . un cri­ teriu invers în raport cu criteriul dat pentru determinarea valorilor de adevăr ale propoziţiei p.adevărului propoziţiei p să depindă tocmai de acest rezul­ tat. ea e adevărată . Valorile de adevăr ale propoziţiei p trebuie determinate de un alt criteriu K2' care nu poate fi criteriul K1 : K1 :. şi anume : dacă . Dacă filozoful ar fi spus : " Voi fi ucis ' cu sabia".re decurg consecinţele într-o astfel de problemă. Pentru un adevărat logician.adevărul propoziţiei p este făcut să depindă de consecinţa însăşi care e determinată de adevărul propo­ ziţiei p.. Filozoful avea toată liber­ tatea să spună orice propoziţie. afară de o tautologie trivială : dacă aceas­ tă propoziţie e adevărată. Astfel de criterii pot fi introduse pe ascuns. dacă e falsă. din motive de simetrie logică..i mic. de exemplu.z:: K2. şi care e fi e o tautologie. Analogia acestui paradox cu antinomiile precedent studiate este evidentă. . " Voi fi ucis prin ştreang" el face să depindă valoarea de adevăr a aces­ tei propoziţii de consecinţele care ar trebui să decurgă din valoarea de adevăr ale aceleiâşi propoziţii. cum s-a văzut în exemplul de mai sus. atunci avem o contradicţie. adică. avem o tautologie . deci a anu­ lat criteriul care determină consecinţele şi de aceea el nu spune nimic.incompatibil : (x) . atunci e falsă. în care nu se spune nimic. un singur drept îi lipsea : acela de a nu spune nimic . P (x) _ - � (x) 149 . dacă se introduce explicit sau implicit. unul dat.

Ce înseamnă a fi mincinos? Este vorba de un mincinos consecvent.ce va minţi e adevărat sau fals .150 . el nu poate exprima poziţia adoptată decît printr-o contradicţie. în echivalenţele citate.(\jJ) şi unde teorema T<u ne-a obligat să ţinem seama de relaţia \jJ r= P. Criteriul invers este acum: (2) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul P determină faptul pentru x (sau \jJ) de a avea predicatul P. Aceste două criterii inverse. sînt introduse în momentul în care facem y = P . dată ar scăpa paradoxului. . Pentru a putea să mintă efectiv. i se poate întîmpla s ă spună adevărul. nici falsă. 2. fiindcă cel care şi-ar lăsa libertatea să nu mintă o singură . confundate într-unul singur. altfel. Paradoxul mincinosului Paradoxul "Califul şi filozoful" este un caz mai general al paradoxului mincinosului . fără �ontradicţie . Şi aici se face o confuzie între două criterii: (1) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul \jJ deter­ mină faptul că x are predicatul P. fiindcă nu sînt explicitate. P (\jJ) = . minţind la întîmplare. care a decis să mintă absolut întotdeauna. ceea ce e contrar ipotezei. Propoziţia " eu mint" nu poate fi declarată nici adevărată. neştiind aceasta. Dar defini­ ţiile de forma generală P (x) =nf \jJ(x) P (x) =nf . Situaţia bizară care se creează este următoarea : deşi ho­ tărîrea cuiva de a minţi întotdeauna pare legitimă. aşa cum au stabilit formulele T <u sau D1 şi D2. mincinosul trebuie să ştie dacă ceea . un antecedent logic şi un consecvent logic.\jJ(x) au un termen definisant (deJiniens) şi un teimen. A minţi absolut întotdeauna nu înseamnă decît a afirma ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiind fals ceea ce e adevărat.sau în cazul particular predicabil-impredicabil (pentru x= \jJ) : (�) . deJinit (definiendum) . care nu pot fi interschimbate.1].

î n mod invers. adică dacă valoarea de adevăr a propoziţiei p nu este dată.care este tocmai definiţia sa.Mincinosul absolut îşi ia un angaj ament . fie cu ajutorul negaţiei. asa ' cum o arată matricea sa: p ! -p �I r Cu alte cuvinte. fie utilizînd functorii de adevăr A (adevărat) şi F (fals) . care este suficientă pentru scopul propus. mincinosul spune prin expresia " mint" : "adevărul sau falsitate a unei propoziţii p determină adevărul sau falsitate a pe care o atribui propoziţiei p. caracterizată numai prin valoarea sa de adevăr. el îi dă valoarea de adevăr. Se poate deci trece de la valorile de adevăr ale propoziţiilor la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului şi de la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului la valorile de adevăr ale propoziţiilor. enunţată prin " mint" . cum se va vedea mai jos. Astfel deci. orice propoziţie� indiferent de conţinutul său. şi noi avem un criteriu pentru judecarea valorilor de adevăr acordate de către mincinosul absolut propoziţiilor : orice propoziţie declarată adevărată de cătn mincinos va fi considerată falsă de către noi şi orice propozi­ ţie declarată falsă de către mincinos va fi considerată adevă­ rată de către noi. î n plus. D�că antecedentul nu este dat. la fel ca în paradoxul " Califul şi filozoful". ' Mincinosul poate opera această inversiune a valorilor . Numai în aceste. propoziţiei p". nu este permis să iei consecventul ca antecedent. căci altfel valorile de adevăr s-ar determi­ na în cerc vicios şi aceasta e eroarea care provoacă de alt­ fel paradoxul. şi prin aceasta. oricare ar fi ea". condiţii poate minţi întotdeauna. Se vede deci că există aici un antecedent şi un consec­ vent. el o declară falsă. iar consecventul este " valoarea de adevăr contrarie. antece­ dentul este " valoarea de adevăr a unei propoziţii p". contrară celei ce o are. mincinosul nu are ce minţi. simpla afirmaţie "eu mint" introduce două criterii : 151 . aşa cum am arătat în cazul precedent. inversînd de fiecare dată valoarea de adevăr a unei propoziţii . atri­ buită de mincinos. de adevăr ale unei propoziţii p.

Prin urmare. Confundînd cele două criterii. Atunci Eubu­ li de Megaricul face următorul raţionament : dacă această propoziţie este adevărată (criteriu V) . cu adevărul sau falsitatea pro­ poziţiei independente de mincinos . valo­ rile de adevăr) . In aceste condiţii. să notăm cu V criteriul mincinosului (de a atribui oricărei propozi­ ţii p valori �e adevăr contrare celor acordate lui p de c. cu valorile de adevăr atribuite lui p. atunci este adevărat că minţi (criteriul W) . . să vedem cum se con­ fundă cele două �riterii . tertium non datur: 1) propoziţia " eu mint" este adevărată . Eubulide Megaricul îl întrea­ bă pe mincinos: eşti mincinos sau nu eşti ? Propoziţia " eu mint" o declari adevărată sau falsă ? Dar mincinosul nu poate răspunde decît în două moduri. cu valoarea sa de adevăr. . Valoarea de adevăr pe care min cinosltl o atribuie �tnei propoâţii p (oricare ar fi ea) determină valoa­ rea de adevăr posedată de propoziţia p . anume în mod invers (Prin negaţie). Atunci Eubulide Megaricul face următorul raţionament : dacă această· propoziţie e falsă (criteriul V) . noi confundăm adevărul sau falsitate a mincinosului . atunci e fals că tu minţi (criteriul W). deci nu minţi (criteriul W) . adică W '=f= V. in­ dependentă de mincinos. 2) Crl:teri�tlnostr'lt. prin definiţie.1) Criteriul 'mincinosului. sau cu valoarea de adevăr pe care i-o atribuie mincinosul (care inversează prin negaţie. Acum. 2. W şi V nu sînt identice. independent de 'mincinos . să notăm cu W cri­ teriul după care acordăm unei propoziţii p valoarea " ade­ vărată" sau " falsă" . orice propoziţie p poate să se prezinte. Să presupunem că mincinosul atribuie valoarea " fal­ să" propoziţiei " eu mint" . în cadrul acestei probleme. Valoarea de adevăr posedată de o propoziţie p (oricare ar fi ea) determină valoarea de adevăr pe care o atribui eu propoziţiei p. deci ' 152 .r iteriul W) . deci nu minţi (criteriul W) cînd spui că minţi (criteriul V) . S ă presupunem că mincinosul atribuie propoziţiei "eu mint" valoarea " adevărată" (criteriul V) . deci valorile -de adevăr atribuite de mincinos lui p. 2) propoziţia " eu mint" este falsă. independent de mincinos. 1. anume în mod invers (prin negaţie) .

afirmă ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiiti d fals ceea ce e adevărat şi că noi trebuie. a declarat că e adevărat că minte (criteriul W). 15). exprimată prin propoziţia " eu mint" în virtutea căreia valorile de ade­ văr (criteriul W) sînt inversate de mincinos (criteriul V). dacă ţinem sea ma de faptul că min­ cinosul. în reali­ tate . mincinosul. la fel cum nu rezultă nimic din faptul că noi declarăm propoziţia " eu spun adevărul" adevărată sau falsă. Avem aceste două situaţii posibile : 1 . min­ cinosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint" . Atunci . trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propo­ ziţia " eu mint" e adevărată (criteriul W). declarînd că e adevărat că minte (cri­ teriul V) a declarat că e fals că minte (criteriul W). Să ţinem seama de definiţia mincinosului. în realitate. Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibil cu definiţia mincinosului . să transformăm valorile de adevăr atribuite de el unei propoziţii (oricare ar fi ea) . în consecinţă. Propoziţia " eu mint" e declarată falsă. minci­ nosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint". Regăsim astfel a cincea soluţie a logi­ cienilor scolastici (vezi cap. cînd spui că minţi (criteriul V) . declarînd că e fals că minte (criteriul V) . 2 . Propoziţia " eu mint" e declarată adevărată de către mincinos (criteriul V) . deci tu minţi (crite'riul W) . propoziţia " eu mint" poate fi declarată sau adevărată.! f. Deci. trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propoziţia " eu mint" e falsă (criteriul W)� 'Deci. Confuzia valorilor de adevăr inverse ale propoziţiei " eu mint" provoacii paradoxul .' tu nu minţi (criteriul W). Cu alte cuvinte. Atunci. se confundă astfel întotdeauna adevărul propoziţiei " eu mint" pentru mincinos (criteriul V) cu ade­ vărul propoziţiei independent de mincinos (criteriul W). fără nici o distincţie. prin definiţie. IV. ca şi cînd ar fi un singur criteriu W = V. mincinosul. adică că el minte (criteriul W) . fiindcă. Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibH cu d�finiţia mincinosului . 153 . fiindcă. astfel cum e definit. Se observă că criteriul V funcţionează în a celaşi timp cu criteriul W.. sau falsă de către mincinos şi nu rezultă absolut nimic. adică că nu minte (criteriul W). de către min­ cinos (criteriul V) . prin definiţie.

care exprimă echivalenţa unei propoziţii cu negaţia sa. Soluţia formală a paradoxului mincinosului Am văzut că definiţia mincinosului este următoarea: el este acela care neagă valoarea de adevăr a oricărei pro­ poziţii q. ea conduce la echivalenţa generală: ( q) p .Russell şi mai apoi Carnap . ceea ce este absurd. astfel : P = Df -q Deoarece această definiţie e valabilă pentru orice ar fi q. au constatat c ă există î n acest paradox o distincţie între valorile d e ade­ văr ale propoziţiei " eu mint" şi au conchis atunci că nu se poate vorbi de " un adevăr". Cum aici intervin numai valorile de adevăr ale propoziţiilor. în care o propoziţie p. pe care o afirm. ci de " adevăruri". 3. dar nu într-un mod explicit . legată de q prin definiţia (1) . cu un conţinut dat. dar care nu e datorită expresiilor logice şi metalogice : acea stă distincţie e introdusă prin definiţie. aj ungem la paradoxul (3). Să definim o problemă oarecare. rezultă că am definit orice propoziţie p . Să presupunem că cineva zi�e: orice propoziţie p .. în acest caz. ei au aj uns la concluzia că valorile de adevăr ale unei propoziţii nu pot fi exprimate în sistemul logic însuşi. ori­ care ar fi ea. în care a fost enunţată propoziţia. = -q (2) Pentru valoarea particulară q = p. p . Tarski etc . că noţiunea de adevăr este şi ea tipizată. este negaţia unei alte propoziţii q. ci într-un metasistem . să fie legată de o alta q prin definiţia 154 .p (3) Aceasta arată că oricare ar fi semnificaţia propoziţiei p. obţinem contra­ dicţia : (p) . Eroarea lor a constat în faptul că nu au putut să descifreze natura acestei distincţii : există efectiv o distincţie între valorile de adevăr ale acestei probleme sau ale unor probleme analoge.

problema care se pune este aceeaşi: de ce în echivalenţa generală (2) ." Se va face execuţia prin ştreang" .q Pentru q "Se va face execuţia prin ştreang": "Se va face execuţia prin ştreang" .unde: Pentru q (q). La fel ca în cazul altor paradoxe. cazul mai simplu al mincinosu­ lui. poate fi arb itrară. fie în. Este cazul para­ doxului " Califul şi filozoful". pro­ poziţia q. obţinem paradoxul. " eu min t" = . " eu mlnte. definim al doilea caz posibil. se obţine paradoxul: " eu mint" = -- " eu mint". cum . Propoziţia " eu mint" e ec�ivalentă cu propoziţia " eu nu mint" . În: această problemă. nu poate lua valoaţea q = p. conform definiţiei. fie în cazurile mai complicate ca enunţurile paradoxe­ lor de genul " Califul şi filozoful". e falsă. declarată de către filozof. Î n cazul· mincinosului p = " eu mint".ar fi aici. care. " să nu se execute prin ştreang" semnifică " să se execute prin sabie". = = _ de. căci atunci cădem peste o contra­ dicţie ? De ce q r= ţi ? 155 . - -q " eu mint".(1) : pentru q p. " Se va face execuţia prin ştreang" = . avem definiţia: " Tu declari falsă o propoziţie q" (oricare ar fi ea) semnifică " se va face execu­ ţia prin ştreang". Dacă într-o astfel de problemă.q De unde echivalenţa generală: (q). Se vede astfel că definiţia (1) este definiţia cea mai ge­ nerală. şi definiţia devine: " eu mint" semnifică " eu neg valoarea de adevăr a oricărei propoziţii q" : . atunci el va fi execu­ tat prin ştreang.q. = Df . aplicîndu-se. " Se va face execuţia prin ştreang" =Df . de exemplu: dacă propoziţia q. paradoxul ia o formă mai amuzantă: prin ştreang" = " Se va face exe­ " Se va face execuţia " cuţia prin sabie .

(p . = . . De exemplu.(p � q) ::J . aşa cum am făcut-o în cazul altor p·a radoxe. Această teoremă putea fi obţinută încă mai uşor. . al valorilor de adevăr . se poate scrie p=l= q: = .q. ceea ce se poate con­ stata cu uşurinţă. (II) primului membru al implicaţiei -. Formula ( 1) este o implicaţie şi nu poate fi o echivalen­ ţă. găsim urmă­ toarea tautologie : 1-: .(p = f--.: p -:. = . obţinem: � : . Vom pleca de la următoarea tautologie.(p = . ... în definiţiile de forma .Vom stabili teorema T cu pentru cazul funcţiilor de ade­ văr. demonstrată mai înainte în cazul funcţiilor propozi­ ţionale. prin tr�nspoziţie: . făr.:. Această foqnulă este o tautologie. s-ar putea ca p = q şi propoziţiile p şi q să nu fie identice. Prin transpoziţie.(p q) Sau. q) expresia echivalentă p = .q Substituind în . Dar inversa nu este valabilă .q.. pentru cazul funcţii�or de adevăr: Tcu f--. ă a face apel la nici un prin­ cipiu metalogic sau de "tipizare" a adevărului . la teorema 5·18.. fiindcă . 156 p = P = Df q Df . avem în cele din urmă teorema T cu. întocmind tabloul respectiv. relativă la identitatea a două propoziţii p şi q: (1) Aceasta este evident şi se citeşte : dacă propoziţiile p şi q sînt identice. q =!= P Am demonstrat Tcu şi în acest caz.: p = q . atunci ele sînt echivalente. (II) q) .(p = q). dacă se utilizau condiţiile definiţiilor..q) f--. p = . în cadrul sistemului din PrinciPia Mathematica. ::J P =1= q în PrinciPia Mathematica. 5· 18 Sau.q ::J .: .(p = q) .

q=/=p f-: P =Df . 10) şi analizată de asemenea de Russell 157 . în echivalenţa mincinosului (sau a ori­ cărei probleme de acest fel) .q =/= p î n consecinţă. căci atunci q ar avea aceeaşi valoare de adevăr) şi în particular 'q nu poate fi identic cu p " eu mint".t"Lo't"păcpov't"oc.:p= . avem definiţia: "eu mint" = Df . predicabil . cu T w (unde P= eu mint") .*p Definiţia generală care este la baza paradoxului minci­ nosului sau a altor paradoxe înrudite numite Iiv. ne dă modus pon·e ns următor: " f. cu T w .: ( q) . p = Df .trebuie ţinut seama.q = De unde echivalenţa respectivă. q '* " eu mint" Paradoxul mincinosului şi cele analoge sînt astfel reduse exact la tipul celorlalte paradoxe.: (q) . -eare.::>. î ntr-adevăr.q. Deci : f-:P = Df q · ::>.: " eu mint" = .impredicabil etc . Se vede deci că propoziţia (1) "Afirm p şi P e fals". q nu poate lua niciodată valoa­ rea lui p (sau conţinutul lui p. f--.q=/=p f--. dă loc la un modus ponens: . de rela­ ţia q =/= p.q . care este una dintre formele paradoxului mincinosului. 1.. studiată deja în evul mediu (vezi cap. compatibil 1/ncompatibil.z!::.q . care. ::>. "eu mint" . q . conduce la o echivalenţă generală. Observaţie. III. ca să nu avem o definiţie idem per idem (adică o identitate) sau o contradicţie. " eu mint" = .q :> q ":.p Tw = - q f--.q Tw f..

sub care am considerat paradoxul. răspunsul la această chestiune şi vom vedea atunci că toate definiţiile care sint la baza acestor contradicţii sînt construite prin accident şi de aceea ele nu sînt universale. exact aşa cum s-au petrecut lucrurile şi cu celelalte paradoxe. pe care calculul il exclude prin condiţia impusă tjI � � P? Definiţia precedentă nu este deci o universală. am demonstrat că într-o definiţie de forma: = P (x) = -tjl(x) Def P nu poate fi inclus între toate . dar rămîne încă de elucidat o întrebare: ce este P dacă nu poate fi inclus intre toate predicatele? în acelaşi fel. vedem că propoziţia mincinosului (1) nu poate fi numă­ rată printre toate propoziţiile reprezentate prin (2) şi atunci ne întrebăm: ce este propoziţia ( l)? Vom da în capitolul VIII. nu este decît un caz particular al propoziţiei mai generale: (2) . din toate cazurile particulare cu pot fi reprezentate prin propoziţia (2). Insă propoziţia (1) a fost exclusă. IV.. şi observaţia făcută de Perel­ man (cap. � .. 8) este perfect justificată. cum bine a remarcat Perelman şi noi am dovedit-o. Dar cum q poate fi orice propoziţie. 1. Afirm p şi P afirmă că q e fals" (q fiind o propoziţie oarecare). Afirm p şi P afirmă că p e fals".(PrinciPia jlţIathematica. pe care pare s-o includă: . 44). "Explicaţia paradoxelor". se poate lua în mod 'imprudent q p. Forma cea mai generală. într-adevăr. şi atunci propoziţia generală (2) devine pro­ poziţia (1). pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. a dilatat. prin calcul. fiindcă am găsit q =1= p. şi atunci ne-am întrebat: ce este simbolul P. ca să spunem aşa. Deci propoziţia (2) nu e o universală.predicatele tjI. eroarea. p.

Qn. Să reluăm unul dintre aceste paradoxe (toate fiind de ace­ laşi tip) . Px are proprietatea de a fi 1"ncompatibil.. P2. printre care s-au găsit de asemenea predicatele compatibil -. Pa. . admite ca predicat predicatul de acelaşi rang din a doua serie. Să considerăm toate predicatele din această problemă şi să le ordonăm într-o serie oarecare. Pn. dacă Px nu admite predicatul Qx. de exemplu. . . . . " . incompatibil.VIII EXPLICAŢIA PARADOXELOR 1. Pn. la ranguri bine determinate: PI. Vom mai face încă cîteva consideraţii . seria lexicogra­ fică) ce se poate forma cu aceste predicate. Ql> Q2' Qa. Aceasta nu este singura serie (de exemplu. examinînd mai îndeaproape mecanismul paradoxelor. din prirria serie. pen­ tru a lămuri complet natura noţiunilor care intervin în aceste probleme . . .incompatibil.. 159 . . după un criteriu ales : Pl > P2. Pa. Qx' predicatul Px are proprie­ tatea de a fi compatibil. Am definit predicatul incompatibil : dacă un predicat dat Px. Definiţii prin accident S oluţia formală a paradoxelor conţine în 'ea însăşi expli­ caţia apariţiei lor . Am avut seria tuturor predicatelor scrise în două ordini di­ ferite. paradoxul compatibil.

De exemplu. inclusiv acest caz particular. este deci : n ! (n ! 1) + 1 N = - 1. compatibil . căci ceea ce ne interesează în acest caz . o altă serie. vom putea obţine din se ria lexicografjcă dată. în atîtea feluri în care este posibilă com­ binarea celor n ! obiecte. iar ultimul să ia locul primului.incompatibil (ca de altfel şi în celelalte) . egal .impredicabil) . 160 . toate aceste posibilităţi se reduc la una singură. luăm două serii de predicate din numărul n ! al seriilor posibile şi definim predicatele com­ patibil şi incompatibil. Numărl:11 total N al perechilor de serii. cu numărul tuturor permutărilor posibile ce se pot " face c u " n elemente: n! Î n paradoxul considerat. se vede că valoarea lui N este într-adevăr din domeniul astro­ nomlel. cînd cele două seri i sînt identice (paradoxul predicabil . Î n total .prin permutări bine definite în seria precedentă . Se poate observa că doar pentru n = 10. şi cu toate că fie­ care serie 'poate fi: considerată pereche cu ea însăşi . se pot forma cu aceste "n" predicate un număr de serii diferite. particular este faptul că în fiecare rang din cele două serii avem acelaşi predicat. din numărul total n ! de serii. în care ultimele două predicate vor . făcînd permutări . sau o permutare de acelaşi tip. Este posibil să alegem două serii diferite. valoarea lui N este : N = 1814400 X 3628799 + 1 Şi cum numărul predicatelor este de ordinul miilor. dar de două ranguri.să obţinem serii noi . două cîte două: Cn2 ! _ - n ! (n! - 1) 1. încît fieca:re predicat să treacă la un rang imediat superior.2 Numărul N este un număr fantastic . perfect determinate .2 Mai este încă un caz. în aşa fel .ocupa primele locuri etc .Cîte serii putem forma ? Vom putea .

Î ntr-adevăr.Şi acum să vedem ce-am făcut în problema acestei antinomii? Din acest număr imens N al posibilităţilor de compunere a perechilor de serii. predicatul Pi număr ar fi avut un rang Pr număr iar predicatul corespunzător din cealaltă serie ar fi putut să fie. ci sînt proprietăţi definite arbi­ trar: de noi. pe care le vom nota ordinea R ( l) . are proprietatea de a fi compatibil dacă admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Qx din seria a doua. în care caz ele ar aparţine inseparabil predicatelor. din cauză că proprietăţile compatibiJ sau in­ compatibil nu sînt proprietăţi care derivă direct şi anali­ tic din definiţia unui predicat. predicatul Pr număr ar fi fost compatibil. în acest caz. Dacă am fi ales o altă ordine R ( q). predicatul Pi număr şi predicatul de acelaşi rang din cealaltă serie este Qr ovipar. . cu semnificaţia lor în această problemă. şi acesta este motivul pentru care un acelaşi predicat poate să fie. în ordinea R( q). Dar ele sînt definiţiile unor predicate valabile doar într­ un cadru relativ şi arbitrar ales R(p) şi nu au nici un conţi­ nut în afara ordinii care le defineşte. şi este incompatibil. accidentul nefiipd un element constitutiv al definiţiei unui = = = = = = = 161 ." non-predicative " .de altfel . de exemplu. Dar ordinea R(p) nu derivă direct şi analitic din defi­ niţiile predicatelor. ordinea R(3) . de care s-a ocupat în detaliu. Şi aceasta. să presupunem că în ordinea dată R (p) . în caz contrar. . am ales arbitrar o ordine oarecare R (p) (dar bine deter­ minată) şi am spus: în ordinea R(p) . un acelaşi pre­ dicat poate să fie într-un număr imens de cazuri compati­ bil şi într-un număr imens de cazuri incompatibiZ. ordinea R (N) . ordinea R(2) . Cadrul oferit de ordinea R(p) nu este legat în nici un fel de definiţiile predicatelor. în acest caz. astfel încît predicatele compatibil şi in­ compatibil. Logica clasică a cunoscut astfel de definiţii . sînt definite bazîndu-ne pe ordinea R(p) arbitrar aleasă. de exemplu. din pri­ ma serie. predicatul Px. Qr abstract . Pi număr este incompatibil. denumindu-Ie definiţii prin accident. Definiţiile unor astfel ete predicate au fost denumite . compatibil în ordinea R(p) şi incompatibil. Î n numărul imens N de cazuri posibile.

Definiţia logică a unui concept se face prin elemente per­ manente şi proprii. pentru a determina accidentul unui lucru. sau o .despre aceas­ tă categorie de proprietăţi. Bain recunoaşte în propoziţiile exprimînd o proprietate accidentală propoziţiile sintetice ale lui Kant . ca în propoziţia verbală. şi a int erzis categoric formarea unor asemenea definiţii. nu pot să fie propoziţii definitorii pentru aur. predicatul. de exemplu. bază emPirică (în sensul cel mai larg al cuvîntului) . î ntîlnim tot timpul lucruri care se însoţesc cU toate că nu sînt cu nimic implicate unul într-altul. în asemenea propoziţii.devenită tradiţională . Bain ([lJ. Această observaţie este extrem de importantă. şi care exprimă analitic. conţinutul său. într-adevăr. 2. trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (Sachverhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " . ca fiind eronate .concept. Acest gen de afir­ maţii sînt extrem de des întîlnite în practica cotidiană . prin urmare. De unde rezultă că. în domeniul accidentelor.17). nici indirect. teza i ntu­ iţionistă este perfect justificată : " Orice propoziţie (noi " adăugăm : " accidentală ) care are un conţinut. exprimă ceva ce nu aparţine esenţei sau conotaţiei subiectului şi nici nu se poate de­ " duce din ideea subiectului . nu este conţinut. nici direct. 1. legătura dintre subiect şi predicatul accidental într-o asemenea propoziţie nu are o bază logică. de constatare pură. în nici un fel. separînd accidentele în două clase: accidente separabile şi accidente inseparabile. întrucît el nu decurge din defi­ niţia lucrului care-l posedă. Logica veche a in­ trodus o distincţie . " Accidentul sau concomitentul ca predicat. esenţială. ' " " Aurul este c el mai " preţios dintre metale sau " aurul este utilizat ca monedă sînt propoziţii în care predicatul este un accident sau un' concomitent şi. Exem­ plul clasic al acestei distincţii este dat de propoziţiile : " " Virgiliu locuieşte la Roma (accident separabil) şi " Vir­ giliu s-a născut la Mantua" (accident inseparabil) . nu avem alt mij loc decît acela de a-l indica concret. fiind un aditiv pozitiv pentru subiect. in subiect. scrie. căci dacă accidentul are o bază de fapt şi nimic altceva. 162 . ci exclusiv o bază de fapt. Cu alte cuvinte. identică (propoziţia analitică a lui Kant) .

analiza noastră arată că predicatele compati­ bil şi incompatibil sînt definite prin accident. Qn ale celor două serii create de ordinea R (p) .Vom vedea mai departe aplicaţiile şi consecinţele acestei observaţii . . .parado­ xul predicabil .impredicab1"l . Î n cazul particular al paradoxulni precedent . considerînd aceste predicate printre predicatele P I... observat că accidentele compa­ tibil şi incompatibil sînt separabile. . deci oricare ar fi pre­ dicatul Pk. predicabil impredicabil) . = = 163 . " Virgiliu este cel mai mare poet latin " . bazîndu-se pe o ordine arbitrară R (p) . . ". . ele îşi pierd accidentul. . Pn. Pn şi QI' Q2 ' Q3' . de exemplu.cînd cele două serii au fost . . Trebuie. dat fiind că proprietăţile pe care le exprimă nu aparţin direct şi analitic conotaţiei unui predicat dat şi ace laşi predicat poate fi compatibil într-o ordine R (p) şi incompatibil într-o altă ordine R( q). deci şi în cazul în care Pk ar fi predica1. adică. considerîndu-Ie independente de ordinea aleasă arbitrar şi care le defineşte . . . izolat. . Î n rezumat. . ci dintr-o problemă definită arbitrar. . Ph . astfel. . nu înseamnă că s-a născut la Mantua sau că a locuit la Roma (accident) . . . şi · deci ele nu mai sînt definite . proprietatea de a fi compatibil sau incompatibil nu derivă din definiţia predicatului considerat Pk. Oricare ar fi ordinea aleasă R (p) . P3. Un predicat Pk nu poate fi compatibil sau in­ compatibil considerîndu-l în sine. Să considerăm din nou cele două serii de predicate ale acestui paradox şi fie rangul h al predicatului compatibil ComPh şi k rangul predica­ tului incompatibil Inck în cea de-a doua serie: P 1> P 2 ' P3 . . de asemenea. Pk. QI' Q2' Q3' . . de care simpla întrebare " Pk este compatibil sau incompatibil " ? nu mai ţine seama. C Onip �. pentru că nici o proprietate accidentală nu derivă din definiţia unui lucru .. . nici incompatibil. P 2 . predicatul Pk nu poate fi declarat nici co m ­ patibil. ci într-o ordine relativă dată.ul compati­ bil sau incompatibil (paradoxul lui Russell. . . singurul element care le defineşte. De ce ? Pentru că fiind dat un predicat oarecare . . . . Qn. Inck. Pk. spunînd. . . . . Se poate observa acum că predicatele compatibil şi in­ compatibil sînt predicate definite tipic prin accident.

Pn. deci este impredicabil. Px(Px) şi noi am văzut pe o altă cale că astfel de expresii nu sînt defi­ nisante. Î n acest cadru creat arbitrar. spunem: dacă un predicat Px admite ca predicat predicatul Px (adică el în­ suşi) . enunţă. P3. P2. Spunem: predicatul ab­ stract este abstract.. că toate predicl:!-t ele (sau conceptele) sînt imaginabile.. independent de con­ ţinutul pe care-l enunţă. Aici. toate predicatele (sau conceptele) sînt determinate. independent de conţinutul pe care-l enunţă. P2. iar dacă P x nu are predicatul Px ' atunci are proprietatea de a fi impredicabil. cum sînt predicatele abstract. ordinea arbitrară R (p) defineşte acum două serii identice de predicate : P I.ependent de conţinutul particular " abstract pe care-l desemnează .. PI > P2.identic ordonate .şi numărul extrem de redus al acestor exemple n-a mirat pe nimeni . P3. Pn. deci predicatul determinat este determinat independent de conţinutul particular " determinat " pe cilre-l desemnează . predicatele predicabil şi impre­ dicabil sînt definite de expresiile Px(Px) şi . Vom examina acum p roblema mai de aproape. predicatul mamifer nu este el însuşi un mamifer. . predicatul deter­ minat este el însuşi determinat. care ·nu decurge din defi­ niţiile predicatelor. P3 . Cu alte cuvinte. deci predicatul imaginabil este imaginabil inde" pendent de conţinutul particular " imaginabil pe care-l desemnează . imaginabil şi determinat. ... nu ţinem seama de următorul fapt: că toate pre­ dicatele (sau conceptele) sînt abstracte independent de conţinutul pe care-l exprimă. este imaginabil. predicatul imagi­ nabil. deci predicatul mamifer nu este " un mamifer. independent de conţinutul pe care îl ..exemple de predicate care posedă ele însele proprietatea pe care o exprimă. Se cunosc cîteva exemple care s-au dat . deci el este predicabil. aceste observaţii se aplică fără a modifica nimic. . deci predicatul abstract este " abstract inq. independent de conţinutul particular " mamifer • • • • • • • • 164 • . . c ă nici un predicat nu este mamifer. atunci Px are proprietatea de a fi predicabil. PI. în lumina concluziilor precedente. deci este predicabil . dimpo­ trivă. că . Aki. Pn. deci este predicabil.

dar în acest caz am definit predicatele predicabil şi impredicabil prin accident. Putem observa accidentul prin propoziţia: " predicatul " imagina bil este imaginabil sau lipsa acestui accident prin propoziţia " predicatul mamifer nu este' un mamifer" etc . Lu �iurile nu se petrec aşa şi toate predicatele sau con­ ceptele au una dintre aceste proprietăţi sau toate nu o au.incompatibil. ca. . făcut. Acest lucru poate fi. adică distingem predicatele care au cu totul din întîmplare această coincidenţă de cele care nu o au. dacă trecem'predicatele pre­ dicabil şi impredicabil în seria predicatelor Pl ' P2 ' P3 ' . numai predicatul determinat ar putea fi determinat şi numai predicatul mami­ fer nu ar putea fi mamifer etc. Aceasta rezultă imediat din fap­ tul că dacă proprietatea de a-şi conveni drept predicat ar fi decurs din definiţia predicatului particular dat.pe care-l desemnează etc. punînd în evidenţă " conţinutul său . c� predicat. Altfel· spus. care au o definiţie independentă de acest accident. P n.matpifer este el însuşi. adică predicabil. ele pierd accidentul care le defineşte şi nu mai sînt de loc definite. coincidenţa arbi­ trară a conţinutului predicatului considerat cu una din pro­ rietăţile predicatului (în general) este considerată ca fiind o proprietate specială a predicatului.. = = = = 165 . S ă scriem predicatul. imaginabil şi determinat. . . deoareee predicatul (în general) admite aceste proprietăţi .� este un predicat astfel: Pr (�) Se vede că. numai pre­ dicatul imaginabil ar putea fi imaginabil. de exemplu. un predi. oricare ar fi conţinutul lui �. dar nu trebuie uitat că aceste predicate sînt definite prin accident. predicatu1. Să presupunem totuşi că luăm acest accident ca definisant pentru predicatele predicabil şi impredicabil. predicatul abstract ar putea fi abstract. coin­ cidenţa aceasta nu· poate defini nimic. sau �3 determinat etc. putem numi chiar aceste accidente prin predicaMl şi impre­ dicabil. în general. .c at abstract. el nu ar schimba cu nimic noţiunea de predicat . de ordinea R (p ) . sau �2 imaginabil. Spunem că pentru valoarea particulară �1 abstract. rezultă o proprietate pentru predicatul respectiv. atunci numai. Din 'această cauză. Ca şi în cazul general precedent al parado­ xului compatibil . .

Numărul foarte redus de predicate care sînt predicabile se explică acum prin faptul că proprietăţile " predicatului" însuşi sînt în număr mic : " predicatul" este un concept. abstract. Vom insista încă asupra paradoxului clasei claselor com­ patibile şi incompatibile şi. în gene­ ral .tjI ( �) nu pot fi definisante. imaginabil. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu se conţin ca element . asupra cazului său particular. Legă- 166 . nu pot fi termeni definisanţi în nici o altă definiţie.heteronom şi în cazul său particular> paradoxul autologic . deoarece putem întotdeauna exprima logic faptul că o entitate logică tjI are un accident sau nu îl are. Se vede deci c ă expresiile d e forma tjI ( tjI) ş i � ( y) pot fi formate. . deoarece accidentul nu este un element definisant. Astfel deci. Acest paradox este tocmai paradoxul compatibil .putem spune că " predicatul" este o noţiune atributivă. dar aceste propoziţii. De exemplu. Numai cu proprietă­ ţile "predicatului " în general putem forma predicate predi­ cab ile.:. şi o proprietate constatată în felul acesta este o proprietate accidentală. dar nu pentru că notează proprietatea scurt. Cuvîntul "scurt " este scurt. punct cu punct.incompatibil tradus în 'termeni de clase . nu sînt absolut de loc definite. de asemenea. Am explicat ast­ fel rezultatul obţinut în soluţia formală a paradoxelor. predicatele izonom şi heteronom sau autologic şi heterologic. avem dintr-o dată un alt predicat predicabil. ci cu totul din întîmplare . Avem dreptul de a constata ase�enea proprietăţi şi de a le exprima în propoziţii �are au sens precis. Proprietatea unui cuvînt nu are nici un raport logic cu conţinutul pe care-l determină.şi noţiunea pe care el o reprezintă. dar expresiile tjI ( tjI) sau . în cazul paradoxului izonom .proprietăţile grafice sau sonore al unui cuvînt şi proprietatea reprezentată printr-un alt cuvînt sau prin acelaşi cuvînt e ste arbitrar stabilită. Nu există nici o legătură logică între forma gra­ fică sau sonoră a unui cuvînt -. este predicabil etc . Legătura dintre . Dacă putem descoperi o altă proprietate generală a "predicatului " .heterologic. în consecinţă. fiind definite printr-un accident. deci predicatul "atributiv " este el însuşi atri­ butiv. care exprimă proprie­ tăţi accidentale. determinat etc . deoarece o definiţie nu poate fi constituită printr-un accident. sau a unui simbol. şi. Aceleaşi observaţii se aplică.

forma aceste colecţii G şi r. şi proprietatea clasei O':x de a fi compatibilă sau nu cu clasa �x: este o proprietate accidentală . Clasa claselor compatibile G şi clasa claselor incompati­ bile r sînt clase ale căror elemente sînt definite în mod ex­ clusiv pri n accidentul compatibil sau incompatibil în ordinea R(p): deci clasele G şi r sînt definite prin accident . mai tîrziu. de a se conţine ca element. Am văzut..tura arbitrară care stabileşte ordinea R (p) face să cores­ pundă unei clase O':x o clasă �x. de asemenea ca o proprie­ tate . clasa tuturor claselor care se conţin ca element. Î n cazul particular al paradoxului lui Russell . în mod practic. ca şi clasa claselor care nu se conţin ca element r cX( -O': E 0': ) nu sînt definite. acelaşi lucru pentru clasa r a tuturor clase­ lor care nu se conţin ca element. nu mai sînt definite. problema a devenit şi mai subtilă. în mod practic. ca element clasei �x este considerat ca o proprie­ tate iar faptul de a nu-i aparţine. O': E O': şi -O': E O': nu sînt termeni definisanţi. Dar Clasele G şi r au definiţii accidentale şi în momentul în care ele trec în rangurile claselor definite independent de ordinea R(p) . fiecare. faptul că O':x ar aparţine. şi toate clasele care nu au acest accident . . şi �1> �2' 0':1> 0':2' . adică nici unul dintre membrii săi nu e definit. (Vom reveni asupra. dacă membrii lor sînt în mod efectiv daţi -(pentru că ei nu sînt definiţi) şi numai în acest caz ele ar putea fi . eventual. că faptul că predicatul abstract este el însuşi abstract este· o coincidenţă. Din moment ce ele sînt considerate independent de ordinea arbitrară R (p) care le defineşte şi le trecem printre clasele . for­ mării claselor definite prin accident. ci numai indicat. căci expresiile. este definită prin acci­ dent. în acest caz. toate clasele care au acest accident. care au. ele nu sînt definite . clasa G. O':n.formală este perfect explicată prin exa­ menul pe care l-am făcut paradoxului predicabil . • • • • • = = 167 . �n. ele pierd singurul lor element definisant si . Dar această corespondenţă între clase nu derivă din definiţia clasei O':x: sau din definiţia clasei �x:. o definiţie în afara ordinei R(p) . eventual.ceea ce a permis însăşi construcţia ordinei R (p) . Să presupunem totuşi că am putea enumera. Am văzut că clasa claselor care nu se conţin ca element G cX( O': E 0': ) . formate. ci este în mod arbitrar aleasă.impredi­ cabil. Această concluzie . ) Se vede deci că am putea.

incompatibil (şi predicabil . independent de ordinea care l-a creat. expresiile rx E rx sau . Căutaţi să vedeţi dacă un predicat Pk (oricare ar fi el) luat izolat este compatibil sau incompatibil : predicatele compatibil şi incompatibil nu mai sînt definite. Acelaşi lucru este valabil pentru mincinos. luat izolat. adică accidentul. Situaţia mincinosului din paradox este identică: îl obligăm să mintă acolo unde nimi C n-a fost afirmat! 168 . căci ar în­ semna să repetăm . de a nega valorile de adevăr ale oric�rei propoziţii q.51) scrie că scepticul îşi pune o problemă lipsită de sens.heteromorj (şi richardian non-richardian).el neagă orice propoziţie a cărei valoare de adevăr este dată) nu mai există. 6. definiţia convenţională a mincinosului este o definiţie făcută prin accident . izonom .hnpredicabil) . exprimată prin " eu mint ". toate paradoxele avînd aceeaşi structură. dar care nu rezultă cu necesitate' din' ideea de adevăr sau de falsitate.heterologic)" izomorj . este o convenţie arbi­ trară. atunci cînd vrea să se îndoiască acolo unde nici o problemă nu se pune. Dacă considerăm unul dintre aceste predicate sau clase. Din punct de vedere logic . . pre­ dicatele izonom şi heteronom nu mai sînt definite etc . Definiţia mincinosului. punct cu punct.rx E ac pot avea un sens accidental precis. congruent . este izonom sau heteronom . ca şi expresiile în com­ prehensiune y ( y) sau . fiind deci considerat ca avînd o definiţie propriu-zisă. şi în acest caz. ca şi clasa claselor compatibile sau incompatihile (şi clasa claselor care nu se conţin ca element.incongruent (para doxul teoriei tipurilor) .heteronom (şi auto­ logic . deoarece pierde singurul element care il defineşte. !sau clasa claselor care se conţin ca element) sînt predicate şi clase construite prin accident într-un ca dru sau într-o ordine aleasă în mod arbitrar. el pierde definiţia sa. tocmai pentru că ele sînt formate prin accident. Să punem pe mincinos să mintă în el însusi : el nu mai este definit. dar ele nu pot fi termeni de­ finisanţi .tjJ ( tjJ). Rezultă deci că predicatele compatibil '. deoarece acci­ dentul care l-a d e'finit (convenţia arbitrară . Ar fi inuti l să continuăm această analiză pentru fiecare predicat care intră în construcţia paradoxelor.în consecinţă. Wittgenstein ([lJ. ceea ce am spus dej a. Căutaţi dacă un cuvînt «Ck ». pe care el are libertate de a o face.

ceea ce de monstrează că în aceste definiţii generale. dar nu un fapt care ar putea afecta bazele cunoaş­ terii însăşi . în cazul acestor proprietăţi (sau clase) tre­ buie avută o extremă prudenţă. sau în cele particulare obţinute pentru x �. ceea ce nu ar constitui decît un fapt empiric. Este posibilă utilizarea proprietăţilor accidentale. definiţiile convenţionale.există dej a în sine şi că numai limitarea puterii intelectuale a omului împiedică să fie enunţate într-o definiţie logică. a fost Ramsey. Definiţiile apar astfel ca abrevieri convenţionale ale expre- = 169 . operînd cu simboluri goale de orice con­ ţinut. este obligată. definiţiile prin abreviere. im­ punînd prin teorema T cu sau D1 şi D 2' definiţiilor de forma P (x) = Df � (x) . în general. sacrificînd astfel propoziţii care au un sens perfect 'determinat. denumite non-predicative. Vedem deci că toate definiţiile care introduc simPle cu­ vinte . Un savant francez a spus că.de exemplu totalitatea tuturor proprietăţilor . ca şi alţi logicieni de după el . el a voit să le dea o bază filozofică. Această concepţie ne duce dintr-o dată în lumea cerească a ideilor platoniciene. Russell. ca : " predicatul mamifer nu este un mamifer " . căci a afir­ mat că asemenea clase . şi clase. se face un permanent uz de asemenea definiţii.Calculul ne-a oprit să comitem erori de acest fel. Din păcate. Î n sistemele logice formale. căci e foarte uşor să se aj ungă la situaţii absurde. logica simbolică. acelaşi lucru se poate spune şi pentru logică : calc !1lul logic ştie mai bine logica decît un logician! In loc de a constata această valabilitate restrînsă a predicatelor şi claselor care in tervin în problemele parado­ xelor. acela care a admis totuşi existenţa acestor noţiuni. dar. dacă acest lucru se dovedeşte util şi necesar la un moment dat. calculul tensorial ştie mai bine fizica de­ cît un fizician. definiţiile semnelor sau ale simbohtrilor sînt definiţii prin accident şi ele trebuie să fie întrebuinţate cu grijă. ca şi în )11. mai ales. a tras conclu­ zia că trebuie interzisă formarea unor astfel de predicate . După cum se ştie.atematică. relaţia � =#= P. să privească relaţia de de­ finiţie fără nici o legătură între definiens şi definiendum. Î ntr-adevăr. P nu poate exista printre valorile variabilei � .

Această concepţie a fost acceptată de către logicienii contemporani şi Couturat conchide că " toate propoziţiile unei teorii deductive pot fi considerate ca bazate. (1) Bew[R (n) . Consideraţii asupra paradoxului lui Godel Rezultatele precedente se aplică cu exactitate şi în cazul paradoxului lui Godel . sau. mere typo­ graPhical conveniences " . deoarece sensul însuşi al acestor concepte şi al relaţiilor lor ar împiedica atunci comi­ terea unor astfel de erori . iar Carnap va scrie că toate definiţiile servesc la abrevieri şi nu sînt. în principiu. nJ şi care înseamnă " în ordinea R . construite cu elementele proprii ale conotaţiilor noţiunilor despre care e vorba. necesare . Dată fiind importanţa acordată acestui paradox. de tipul " străj erului" sau al " bărbierului satului " . 12). cum spune Russell însuşi ( [1 J .siilor simbolice . but are. identic cu mecanismul paradoxelor logico-matematice sau semantice. căci altfel ele pot cu uşu . p . 2. şi că ele trebuie utilizate controlînd întotdeauna conditiile definitiei cărora ele sînt supuse. n J nu este demonnE K 170 = . în consecinţă. îl vom examina mai îndeaproape. fiind considerate ca bazate pe convenţii. deci susceptibile de a fi modificate. Se poate vedea cu uşurinţă că definiţiile care intră în con­ " strucţia " pseudoantinomiilor sînt şi ele formate prin acci­ dent şi că mecanismul lor este. " " ca nişte comodităţi tipografice : " The definitions are no part of our subject. Aceasta nu s-ar putea întîmpla în cazul definiţiilor pro­ priu-zise . Aceasta înseamnă că toate definiţiile sînt arbitrare . 1. Am văzut că Godel a construit o ordine arbitrară R în care a introdus definiţia Def. Prezenţa acestor antinomii nu a fost considerată ca supă­ rătoare şi au fost înlăturate cu uşurinţă. numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el formula [R (n) . numai pe noţiunile indefinisabile ale teoriei". deci ele sînt formate prin accident. Vom mai face o observaţie privitoare la " pseudoanti­ nomiile " .inţă să d e'ge­ nereze în definiţii idem per idem sau în definiţii contradicto­ rii . în defini­ tiv. strictly speaking.

Î ntr-adevăr. Am văzut că în acest caz teorema T (.defi­ nite prin accident.de asemenea . al cărui caz particular este antinomia lui Richard.heteromorf.n J. ne duce la rezultatul: f-. 6. [R (n) .indemon­ strabil poate fi mai bine observat într-un sistem logiclformal cum e PrinciPia Ma them ati ca O propoziţie adevărată este o tautologie în logica lui Russell. adică exact cum s-au definit predicatele izomorf .strabi1ă". Dar mai vrem să insistăm asupra unui alt punct al pro­ blemei în raport cu definiţiile făcute prin accident.in­ demonstrabil. nE K = Bew [R(n) . adică ea este adevărată în ea însăşi. Problema paradoxului lui Gadel este deci aceea a parado­ xului izomorf .) devine.nJ =t= [R(q) . 1. tau­ tologia fiind adevărată independent de demonstraţia sa.). Aşa cum spune Wittgenstein ([1]. Definiţia lui Gadel este cea a paradoxului izomorf heteromorf. . ceea ce era evident.:::J .qJ Vedem deci că paradoxul lui Gadel este de tipul para­ doxelor generale construite de noi . Am demonst rat cum se obţine acest puadox ple­ cînd de la această definiţie. Demonstrarea unei tautologii este accesorie şi nu este necesară pentru stabilirea adevărului său.'(. mor!: prin accident . adică predicatele demonstrabil . Gadel alege o ordine arbitrară R.[R(n) . în cadrul căreia defineşte predicatele demonstrabil . cu simbolurile respective. printr-un modus ponens.o. Acest caracter al predicatelor demonstrabil . 1262) referindu-se la însăşi ideea de demonstraţie: " Demonstraţia în logică este numai un mij loc auxiliar mecanic pentru a recunoaşte mai uşor tautologia acolo unde ea este complicată " .) f-: (n) ..n J*[R ( q) . Aceste predicate sînt .hetero.nJ (2) care cu T(. 171 .nE K=Bew[R (n) . qJ Definiţia lui Gadel dă echivalenţa generală f-: (n) .indemonstrabil.0.o. Să exa­ minăm mai amănunţit predicatele introduse de Gadel în această problemă.

fără îndoială. ceea ce este contradictoriu. 1936) . Vedem deci c ă predicatele demonstrabil . care conduce la un paradox. acest mod de a demonstra că propoziţiile sale sînt tautologii este absolut non-esenţial pentru logică. Astfel deci .din punctul de vedere al conţinutului lor . predicatele demonstrabil sau indemonstrabil nu sînt în mod esenţial legate de o propoziţie.adevărul unei propoziţii . . 304) : " Extensiunea celor două concepte considerate (adevăr şi demonstrabili­ tate) nu este identică. Iată ce scrie 'l'arski cu privire la aceasta ([1].propoziţii adevărate. Din această cauză propoziţiile de unde începe demonstraţia trebuie să arate fără demonstraţie că ele sînt tautologii " ([1].conceptul propoziţiei demonstrabile în aplicarea cîtorya ştiinţe de­ " ductive posedă un caracter pur fortuit . ceea ce ar face. exact cum se' petrec lucrurile în celelalte paradoxe .în opoziţie cu conceptul propoziţiei adevărate . Este de remarcat că alţi logicieni. p. după ce a demonstrat. ca'simplul ei enunţ să conţină ca predi­ cat fie predicatul demonstrabil. * Primul care a obserVat că rezultatul obţinut de Gadel era altceva decît o nouă antinomie este Ch. dar definiţia propoziţiei ade:vă­ rate pe care noi o căutăm trebuie să cuprindă şi propoziţiile " care nu sînt demonstrabile . ceea ce ar face pro­ poziţia adevărată. s-au iz­ bit de aceeaşi dificultate. în articolul său L'antinomie de M. Şi el adaugă ceva mai departe : "Trebuie să luăm în consideraţie aici circumstanţa că . 6. sau falsă în ea însăşi.126). . în mod formal că problema pusă de Gade! se reduce la un paradox (Perelman a utilizat pentru aceasta o metodă proprie) el scrie: nu 172 . Godel (Br1U\:elles. Perelman. ca aceea a lui Gadel.indemon­ strabil sînt legate în mod accidental de propoziţiile sistemului PrinciPia Mathematica (sau sistemele înrudite) şi din această cauză putem construi asemenea definiţii. căutînd o definiţie a " demonstra­ " bilităţii în raport cU." Natural. toate propoziţiile demonstrabile sînt. de asemenea. în caz contrar. adică fără demon­ straţie. fie predicatul indemonstrabil (ca elemente esenţiale ale definiţiei sale) .

fiindcă ar arăta că orice sistem formal este lacunar. dl . acela pe care dl . dar pe altă cale. Această concluzie ar duce. avînd în mod identic aceeaşi structură ca şi paradoxele cunoscute.după cum observă Ladriere în lu­ crarea sa Les limitations internes des jormalismes ( 1957) " Gadel s-a aranj at aşa fel ca să poată construi o propo­ ziţie de formă circulară fără ca aceasta să conducă la o con­ " tradicţie .. în adevăr. Barzin în arti­ colul său Sur la portee d�t theoreme de G odel (Bruxelles. după Gadel.. 1940) . dar ea nu e direct contradictorie în ea însăşi. ca şi în paradoxele clasice. după cum am şi văzut. Teza lui Perelman a . la un rezultat mult mai important. Iată în rezumat ceea ce se răspunde criticii făcute de Perelman.. adică ea poate fi formată în mod corect în interiorul sistemului aritmetizat dat. Acei care au respins critica lui Perelman au trecut pe lîngă o observaţie care se impune cu necesitate aici : nimeni nu s-a întrebat care este natura logică a acestei expresii cu care se poate construi un paradox. ci numai cu o expresie de acest tip . arătînd şi el că Gadel a introdus în mod aparent invizibil o contradicţie pe care se bazează 'expresia construită de el . i s-a opus lui Perelman faptul că expresia construită de Gadel este indeCidabilă.temului. In fapt avem o nouă antinomie.? Această expresie po. Această concluzie este indiscutabil adevărată. pentru că cu nici una dintre ele nu se poate construi un paradox'. Gadel spunea prea puţin. qJ g. fost reluată de M.ită - este indeterminabilă în sistemul lui Russell aritmetizat (sau în sisteme înrudite) . în care autorul său aj unge la aceeaşi concluzie.edă un caracter ' cu totul diferit de celelalte expresii ale si. Expresia lui Gadel [ R(q) .dar ea nu " răspunde la toate pretenţiile aşa-numitei " teoreme a lui Gadel . Nu putem separa expresia de con_ 173 . Gadel l-a construit în celebrul său " articol rezultă dintr-o contradicţie introdusă în premise . Ş i. Cu alte cuvinte . dar ea nu poate fi " decisă" în însuşi sistemul dat ." Afirmînd în articolul său că demonstraţia sa era înru­ cu aceea a paradoxelor.

Prin urmare. fiindcă asemenea expresii au o bază de fapt şi nu o bază logico-teoretică. de exemplu. în structura ei logică ? Să admitem că s-ar fi dovedit "indecidabilitatea " expresiei formulate de G6del . " indecidabilitatea " acestei expresii se datoreşte structurii ei logice. în tot cazul. care constituie sis­ temul Princtp ia Aiathematica. VII. Sîntem însă acum în măsură să explicăm în mod complet acest paradox. In acest sens critica lui Perelman îşi atinge obiectivul cu toată.secinţele contradictorii care rezultă din utilizarea ei . Această serie nu se poate găsi printre seriile de numere naturale. în afam c!e cazul în care vrem în mod intenţionat să închidem ochii . am avea în acelaşi timp explicaţia apariţiei acestei expresii "indecidabile ". Dar chiar dacă s-ar putea respinge complet critica lui Perelman. unui caracter particular pe care ea îl posedă şi pe care toate celelalte expresii "decidabile" ale sistemului nu îl posedă. şi în general. nu s-ar putea renunţa la această întrebare : prin ce se distinge expresia "indecidabilă" de celelalte expresii ale sistemului. care va fi atunci o serie de numere naturale. expresia [ R(q) . De ce ? Pentru că nici o p roprietate accidentală nu poate fi demonstrată în mod teoretic. 1 ) . Expresia rp ( rp) .IX E IX. dacă construim expresii prin accident.: din care cauză nu este definisantă.forţa ei logică. expresiile care intră în paradoxe sau cu care se pot construi p aradoxe. apare în sistemul Prin­ ciPia Mathematica. sau încă IX E IX sau . în a devăr. q] (sau altele d e acelaşi tip) este construită prin accident. şi am văzut că ea nu este contradictorie. Dar nimeni nu şi-a pus această problemă. deoarece ea nu poate fi decît rezultatul unei con­ statări empirice. ci numai construită prin accident. - - - 174 . Dar aceeaşi serie de numere naturale nici nu poate fi exclusă din sistemul considerat pe cale teoretică. Care este acest caracter ? Dacă am descoperi acest caracter specific. ele nu pot fi "decise " în sistemul în care sînt construite. în acelaşi mod ca şi expresiile rp ( rp) sau rp ( rp) . Să presupunem că aritmetizăm sistemul Prin­ ciPia M athematica şi că formăm expresia rp ( rp) . . pentru acelaşi motiv (vezi cap .

" demonstrabil" nu este un predicat care poate fi atribuit unei expresii înaintea demonstraţiei ei. n ] T (t) f--. poziţie determinată prin seria formată de nume­ rele simbolurilor sale. Deci. care sînt indecidabile în mod teoretic.enunţat în modul următor : In sistemul PrinciPia Mathematica sau în sisteme în­ rudite . 2. n ] ::ţ: [R ( q) . pe baza numai a structurii ei . qJ Cu alte cuvinte.. [ R (q) . se poate defini mulţimea tuturor expresiilor sis­ temului ale căror serii de numere întregi corespunzătoare conţin grupul 33 .. 1 .: (n) .. dacă acest lucru ar fi posibil.) 3. este o proprietate accidentală. Să rezumăm acum pe puncte argumentarea noastră. Acest rezultat este nul fiindcă nu aduce nimic nou : el � ste identic cu rezultatul unic al tuturor paradoxelor. dar care ar putea fi decidabile numai într-un mod emPiric (Printr-o examinare de fapt) .Am găsit însă. [R (n) .. clasa K nu este definită. scriind definiţia lui G6del şi formula T (t) : f. dacă nu respectăm această ultimă neidentitate. q ] f. Ordinea în care G6del numerotează semnele siste­ mului este arbitrară.. Demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu este o proprietate a acestei expresii . este definită prin a ccident. care ar rezulta pentru ea din poziţia ei particulară în interiorul sistemului. dar orice propri�tate stabilită pe această particularitate este o proprietate accidentală şi mai mult nu este definisantă. atunci o propoziţie căreia i s-ar putea " atribui predicatul " demonstrabil înainte de a fi demono 175 \ . orice expresie a O sistemului. care este definită numai prin seria arbitrară a numerelor atri­ buite simbolurilor din care e formată. n ] . rezultatul lui G6del poate fi . Orice proprietate a unei asemenea expresii. n E K = &w [R(n) . se pot construi î:ntotdeauna expresii prin accident. :J · [ R (n) . Astfel. n E K _ B e w [ R (n) . n ] .: (n) . care nu spun nimic. (De exemplu.

Demonstraţia posedă astfel un caracter operaţional· constructiv . prin care. ar fi adevărată fără demonstraţie. teorie . căci mai înainte. fiind date anumite reguli . ci o operaţif( . d� toate expre­ siile teoriei care servesc la demonstraţia expresiei consi­ derate. Şi mult înaintea lui. Kant a făcut o teorie complexă a caracterului constructiv al demonstraţiei. c a şi oricare expresie de tipul acesta. q] . acest nume ar păstra un caracter neesenţial (Witt­ genstein) şi fortuit (Tarski) . Dar demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu constituie un caracter izolat al acestei expresii. Demonstraţia 12 1 1 este o proprietate. ci. [R(q) . se stabileşte o conexiune între o expresie şi corpul expresiilor dej a admise într-o . deci este definită prin accident . îndoială. De aceea " demonstraţia " nu poate fi atribuită unei expresii în mod izolat. nu avem dreptul să i-l dăm . ci numai printr-o constatare de fapt. de asemenea. ca Un predicat. · Ga orice nume. Î n ceea c e priveşte pe cei care a u răspuns criticii lui Perelman. Ea nu este decidabilă. făcînd o distincţie între enunţurile unui sistem şi enunţurile metateoretice relative la acelaşi sistem. Şi chiar atunci . Expresiile definite prin accident nu pot fi " decise " în mod teoretic în sistemul în care ele au fost formate . 6 . Goblot a spus-o de mult t imp : "A demonstra înseamnă a construi " (D emontrer c' est construire) . adică după demonstra­ ţie. putem spune că o expresie demon­ strată este " demonstrabiIă " . 5. pentru că nici o expresie definită prin accident nu poate fi " " decisă teoretic. 4. dar această Unentscheidbarkeit nu este datorită limitărilor in­ terne ale formalismelor logico-matematice . ceea ce este absurd.strată. în ordinea relativă creată de Godel. este definită numai prin numărul său. dar aceasta nu înseamnă decît un nume acordat post festum. pentru a nu mai cita şi alţi logicieni care au avut aceeaşi concepţie despre natura de­ monstraţiei . citată de noi . şi care au reproşaţ lui Perelman că nu a ţinut seamă de această 176 . deoarece ea nu depinde exclusiv de expresia dată. Expresia construită de Godel . Fără . ci structurii ei logice care este creată printr-o definiţie accidentală .

Wittgenstein însuşi arată consecinţele absurde la care cu ne­ cesitate trebuie să se aj ungă pe această cale (prop .. (Nu există. ea constituie "o soluţie " convenţională a problemei . . lui Russell : eroarea lui Russell constă în faptul că. după ce ea s-a produs . după care " este absurd să se presupună că există argumente care se raportează la cuvinte şi altele. aceş­ tia comit o ignoratio elenchi. . Dar la aceasta mai avem de adăugat că dacă se ţine seama de pasaj ul din Organon-ul lui Aristotel pe care l-am citat (vezi cap .A Î n aceste probleme a m întîlnit clasa A ş i clasa contrară non-A (complementul lui A din teoria mulţimilor) . 3. deci că ele nu ar fi identice " . cum credea Russell . ) " . logica for­ mală este independentă de conţinutul . iar dacă o entitate 177 . 1 23) : " Este clar că legile logice nu trebui� să asculte şi de alte legi . 328) : " Î n sintaxa logică semnificaţia unui semn nu tre buie să j oace nici un rol" . 3. de exemplu. deci conţinutul nu poate determina în nici un mod o distincţie de natură 10gico-formaIă. de materia relativă la care se aplică . Church etc . de către Ludwig Wittgenstein. cînd a făcut critica teoriei tipurilor în Tractatus (prop . VI) . 33 1 ) : " Ob­ ţinem o înţelegere mai completă asupra Teoriei tiPurilor a .10 gică " a simbolurilor şi a expresiilor simbolice. el trebuie să vorbească de semnificaţia acestor semne " . Această idee a fost exprimată cu toată forţa de un singur logici an al epocii noastre. Dar aceasta este o altă problemă care merită să fie discutată în mod separat. Pseudo clasa non . Î n acelaşi fel am considerat un predicat � . pentru fiecare « Type » o lege specială de contradicţie . distincţiile de felul acesta îşi pierd caracterul lor logic. în expresii " " logice şi " metalogice" . Şi mai departe (prop. 3. Şi pentru a vedea că dacă se stabileşte o împărţire . la gîndire. Î n adevăr. Distincţia la care se referă aceşti logicieni serveşte să soluţioneze dificultatea .disti ncţie. . cum sînt. stabilind regulile semnelor. s-a părăsit domeniul pur formal şi s-a intrat în conţinutul expresiilor cărora se aplică simbolurile. 6. Kleene.

atunci non-A nu poate fi o clasă . acelaşi predicat " . pe care fiecare dintre aceste obiecte o are.logică x nu avea predicatul y îi acordam un predicat ne­ gativ P. Calculul claselor a acceptat încă o clasă. Definiţia unei clase este : "toţi aceia care fac adevărată o funcţie propoziţională f(x)" . cum e cel al lui B . Clasa non-A este extensiunea cărui predicat ? Care . ca punct de plecare al tuturor consideraţiilor matematice. Sau. de exemplu. sau nu o are. în ceea ce priveşte concep­ tul de clasă şi în special clasa non-A. 178 . dacă păstrăm în mod riguros această definiţie. ° funcţie propoziţională (cu un singur argument) determină astfel două clase. notată "x(fx) . L. literele sau combinaţiile acestora. Vrem acum să ne ocupăm de aceste clase de forma non-A sau. în raport cu un predicat dat f : funcţia propoziţională f(x) defineşte clasa x (fx) . este predicatul comun tuturor ele­ mentelor care nu admit acelaşi predicat f ? Am aj uns astfel la dilema următoare : dacă non-A este o clasii. ca.fx) Russell şi Carnap au spus mai simplu : o clasă este ex­ tensiunea unui predicat. van der Waerden. în acest caz. de exemplu. semnele numerelor. defineşte o mulţime sau o clasă . dar. clasa A şi clasa non-A. citim. dacă considerăm problema în comprehensiune.0 clasă (sau mulţime) este o colecţie de elem�nte care admit. să vedem dacă non-atribuirea unui predicat unei entităţi logice x exprimă cu adevărat o predicaţie. anumite obiecte reprezentabile. de o valoare incontestabilă. în particular. mai simplu : .. toate. Moderne A lgebra [ l J : " Gîndim. Clasa A este extensiunea predi­ catului f . Această lipsă de precizie. dar ea defineşte şi clasa tuturor elementelor care nu ve­ " rifică funcţia f (x) . poate fi regăsită în to ate tratatele de logică sau de matematică . non-A fiind formată din " toţi cei care " fac falsă funcţia f(x) : A = x(fx) non-A = x( . ceea ce face din noţiunea de clasă sau de mulţime noţiunea logică tradiţională de extensiune a unui concept ( Umfang) . într-un tratat de algebră. atunci defi­ niţia dată ("toţi cei care verifică f (x) " ) nu este definiţia clasei . O proprietate.

fx) nu mai pot fi definite printr-o definiţie unică. prin urmare. prin acelaşi concept " clasă " cu acelaşi sens. Clasa non-A. Se vede astfel că. " toţi cei care verifică f(x) " şi trebuie introdusă o definiţie pentru .elementele mulţimii sînt obiectele cărora convine această proprietate " .şi. elementele acestei mul­ ţimi sînt obiectele cărora această proprietate convine . o clasă . în general x E non-A nu am indicat nici o totalitate de elemente care pot fi re­ unite împreună bazîndu-ne pe o proprietate comună. adică " toţi cei care nu verifică funcţia f(x ) " ceea ce nu este acelaşi lucru. un element x aparţine acestei clase. în cazul prezent non-om. clasa x (fx) şi clasa :i( . nu exprimă extensiunea nici unui predicat. x(x E om) . dar. Iată deci. clasa " . dacă considerăm o funcţie cu urt singur argument f(x) . după bunul lor plac .fx) nu pot fi caracterizate. sau ale clasei A. dacă putem om " scrie pentru el : x E om Toţi x care fac adevărată această funcţie propoziţională formează clasa om :. amîndouă.fx) . în general. colecţiile x(fx) şi x( . Clasa non-om . cele două clase x(fx) şi · x( -. Cînd scriem x E non-om sau. Care ? Desigur. matematicienii au libertatea de a alege noţiunea de mulţime sau clasă. Putem spune chiar că x(fx) şi x( . în general . fiecare.nu exprimă nimic mai mult decît că există elemente cate nu au proprietatea comună elementelor clasei om. de €xemplu.fx) reprezintă. clasa x( . confuzia de care am vorbit : o pro­ prietate pe care fiecare dintre aceste obiecte o are sau nu o are defineşte o mulţime sau clasă . Să considerăm o clasă determinată.fx) nu pot fi constituite bazîndu-ne pe o definiţie unică a noţiunii de clasă şi. Dar cum să l i9 . dar ea trebuie să fie aleasă şi o dată aleasă ea nu poate fi altceva decît ceea ce ea este. clasa llon-A . în acest caz.

deci în colecţia numită clasa non-om. nici ··un termen pentru o asemenea expresie. Putem admite că este n!-1mai un cuvînt nedefinit (pentru că el apa rţine la orice. citim ( [ l ] . ea nu este o clasă. aşa cum vrea Brouwer. clasa non-A este definită prin accident şi . numărul 7t nu este om. pentru toate aceste elemente care nu au predicatul om . deoarece nu există nici un element comun aparţinînd conotaţiei fiecărui element din :a ceastă c o lecţie . prin faptul că elementele sale nu au acest accident. să luăm diverse obiecte care nu sînt " om " : peştele nu este om. 20) : " Cuvîntul este un sunet vocal posedînd o anumită semnificaţie con­ venţională " . Într-adevăr. deoarece este suficient să luăm numai. Care este proprietatea lor comună care le reuneşte într-o clasă ? Aristotel a observat că. S ă . un element o arecare şi dacă el nu admite ' predicatul A. este un accident. Şi mai departe : " Non-om nu este un cuvînt. 2. ecuaţia lui Pell nu este om etc . mai ales.afirm ă m că toate aceste elemen te au o proprietate comună numai faptul că ele nu a'lt o proprietate co mutt ă ? în afară de' clasa om. atunci acest element aparţine clasei non-A . In consecinţă. într-adevăr.ne fixăm aten­ ţia asupra clasei om : atunci. la ceea ce este şi la ceea ce nu este)" . şi constatăm că ele nu au acest accident . ecuaţia lui Laplace etc . De Interpretatione. neavînd nici un raport cu conotaţia lor. rămîne o colecţie de elemente eterogene non-om şi nu este de loc nevoie. predicatul om . d01. numere prime . să putem indica toţi membrii ' acestei colecţii pentru a avea în mod real o clasă. din 180 . nici negaţie. în mod arbi­ trar. . luna nu este om . luînd tale q'Uale expresia " non-A " . mamifere. metale. care ar autoriza reunirea lor într-o clasă. clasa non-A nu este definită. apoi se consideră. Nu există.ţă elemente din această colecţie şi să observăm că nu au nici un element comun al conotaţii1or lor pentru a şti că am reunit în mod arbitrar toate elementele acestei colecţii într-o clasă. există ele­ mente complet heteroclite : arbori. spunem apoi că toate elementele care nu admit · concomitentul A formează o clasă non-A. căci ea nu este nici discurs. Modul de formare a unei ase­ menea clase este deci : se ia o clasă oarecare A. De exemplu . ceea ce nu are nici o legătură în acest caz cu elementul con­ siderat. în cazul nostru non-om. extensiunea unui predicat bine definit . Astfel deci.

deoarece accidentul nu are puterea logică de a opera această reuniune. există o diferenţă. în mod precis definite. Analytica Priora .t tuturor numerelor raţionale care nu sînt întregi. Aceeaşi observaţie poate fi făcută şi în problema predi­ catelor negative. pe de altă parte. 2) că el nu aparţine clasei a . aşa cum a afirmat-o Aristotel . ci a nu fi alb" . după care considerăm ca identică sau ca deosebită semni­ ficatia expresiei a nu fi aceasta şi a fi non-aceasta : de exemplu. Este adevărat că în anumite cazuri particulare şi bine determinate. Să spunem atunci că " x aparţine clasei non-a ' � înseamnă "x apaţţine clasei b ' ! . numerele raţionale au numai două sub­ clase : clasa întregilor şi clasa fracţiilor raţionale . D e exemplu. Dacă acum afirmăm (sau demonstrăm) că : 1 ) x este un număr raţional . în acest caz expresiile " x E non-a şi " x E b" sînt identice. şi nu în mod colectiv . negarea lui a fi alb nu este a fi non-alb.sta. poate avea o semni­ ficaţie definită şi elementele sale să fie reunite într-o colec­ ţie. Î n cazul general. dar numai În acest caz . fiecare. clasa non-A are nici o semnificaţie. a n� fi alb şi a fi non-alb. clasa numerelor întregi cu a şi clasa fracţii10r raţionale cu b . fiecărui x dat. în interiorul unei alte clase A. El scrie. în mod special. prin liPsa unui accident.Din punct de vedere logic ea nu este absolut de loc defini­ tă. nefiind decît un " cuvînt nedefinit " . numai în cazul anumitor determinări preeise. distributivă. 46) . Aceasta înseamnă că propoziţia . deoarece ele au o proprietate comună. Aristotel s-a ocupat pe larg de problema predicatelor negative ( [ 1 ] . sensul nu este acelaşi. Î ntr-adevăr. 3) atunci x aparţine în mod necesar clasei b.x nu aparţine clasei A " poate fi aPlicată numai într-o manieră . ci numai de a indica " că există elemente care nu aparţin clasei ' A " . bine definite. deoarece din faptul că x nu veri181 . Î n conse­ cinţă. Nu putem să " gîndim sub " clasa non-A o colecţie constituită în clasă. examinînd termenii definiţi şi termenii nedefiniţi : " î n sta­ bilirea sau respingerea unei concluzii. o clasă_ non-a. în alte · cuvinte. deci ea este clasa " ·non-a . Dar b este clas:. I. Să notăm . dar. putem construi clasele a şi non-a caie sînt. deoarece o definiţie nu poate fi construită prin accident şi. a şi b. dacă în interiorul unei clase date A există numai două clase .. Simpla afirmaţie " x nu are predicatul P " nu atribuie lui x un predicat. de data ace('l.

eventual. chiar într-un silogism incomplet. . ar re­ zulta că x admite un număr imens de predicate.' . . Am văzut. cum ar fi entimema. că regulile silogismului. pe care o entitate logică x ar fi avut-o ca consecinţă din simplul fapt că x avea o proprietate tfi aleasă la întîmplare (con­ comitentul) sau nu o avea. Vedem acum . Acelaşi lucru pentru clase : simplul fapt de a aparţine unei clase nu con­ stituie prin el însuşi o altă proprietate. cel mult.' faptul de · a nu avea pur şi simplu. Dar faptul de a avea pur şi simPJu () proprietate nu constituie prin el însuşi o altă proprie­ tate. Dacă din simplul fapt că un lucru oarecare x nu admite un predicat P ar rezulta că x ar admite un predicat Q. arată că dacă una dintre pre­ mise este negativă. de altfel. din simplul fapt că noi afirmăm că x nu are predica­ tul P f-- . deoarece x nu admite un număr imens de predicate. Î n conse­ dnţă. eventual şi într-un mod general.X E A (oricare ar fi A) nu rezultă că x aparţine altei clase B . ci. din simplul fapt că afirmăm că ţine unei clase A x nu apar­ f-. (oricare ar fi P) nu poate să rezulte.Q(x) . atunci. că el nu aparţine unei clase B : 182 . ceea ce este absurd. decît o singură propoziţie de asemenea negativă : f-- . concluzia trebuie să fie negativă. de a aparţine unei alte clase.fică funcţia propoziţională P (x) nu rezultă pentru x o pro­ prietate.P(x) . Avem exact problema precedentă văzută în com­ prehensiune . în mod limpede. în afara cazurilor particulare bine definite. care era eroarea comisă în paradoxe : se introducea o proprietate P . care expri­ mă mecanismul predicaţiei. Î n acelaşi fel. o proprietate nu constituie prin el însuşi o proprietate nouă.

strada N. inclusiv domnul D. Despre formarea anumitor clase prin accident şi intuiţionismul lui Brouwer Richard este singurul care a observat că clasele care intervin · în problema paradoxelor nţ!. strada N. aici " Camera domnului D . atît pentru faptul că x nu are un predicat y. Cercetările noastre au arătat că există cazuri în care considerăm ca definite lucruri care sînt caracteri­ zate exclusiv printr-un . o masă. un tablou. cît şi pentru faptul că o clasă oc nu apar­ ţine unei alte clase �. Putem. de fapt.. putem forma o clasă cu aceste ele­ mente. accident. o bibliotecă. Accidentul este . observaţia lui. dată fiind: o serie de elemente eterogene. . o călimară. Acest exemplu ne arată că. numărul n. era insuficientă în ceea ce 'priveşte simbolismul logic. Dar aceste semne de abreviere sînt convenţionale şi nu derivă ca proprietăţi din definiţiile lui x şi y..Este adevărat că avem libertatea de a intro duce. două creioane. . numărul n " : nu e necesar ca toate aceste obiecte să se găsescă împreună şi în acest loc. Fie aceste obiecte. bazîndu-ne pe un accident pe care-l putem alege arbitrar . definite. patru scaune. Observaţia lui Richard n-a fost luată în serios decît de Poincare [ 1 ] (şi mai poate fi citat Lucas de Pesloiian care a insistat asupra soluţiei lui Richard) . două tocuri. pentru că ea nu putea să explice cum trebuie aj ustat simbolismul logic pentru a pune în vigoare această observaţie. pentru aceste fapte. sau ale lui oc şi �. 4 . de el . dar nu trebuie pierdut din vedere că definiţia unei asemenea clase este o definiţie construită prin accident 183 . E adevărat că o caracterizare acci­ dentală nu e chiar nimic şi că putem cîteodată forma anumite clase sau constata anumite determinări printr-un simplu accident. j ustă în fond. Acest fapt vroia să-I ilustreze paradoxul construit . Această clasă este complet determinată. de exemplu. sînt definite. forma clasa următoare : " obiectele din camera de lucru a domnului D . ci au definiţii construite prin acci-· dent. un covor. fără nici o legătură cu definiţiile a cestor elemente. 843 de cărţi şi domnul D . semne de abreviere. ceea ce înseamnă că ele nu sînt de Joc definite. :pin păcate. adică nu sînt. el �nsuşi " .

-că nu are concomitentul dat . Dacă obiec­ tele n-ar fi dinainte date . nici un membru al acestei colecţii nu e definit. strada N.şi că în consecinţă nici un membru nu e definit prin acest accident . dicţionarul său latin.omnes . accident toţi membrii trebuie să fie în prealabil şi individual daţi. şi scrie numele fiecăruia dintre aceste lucruri 184 . colecţia nu ar fi constituită . pentru că numai astfel se poate constata dacă elementul dat posedă conco­ mitentul sau nu îl posedă. dînd elementul colecţiei . Deci : 1 n clasele formate prl:n accident. dacă vrem apoi să formăm colecţia non-mami. ei nu au putut să explice cum apar aceste două sensuri diferite şi în ce cazuri . în tratatele lor despre ' Syncategore­ mata se pot găsi numeroase exemple care pun în lumţnă -cele două sensuri ale lui omnis� Î n rezumat. Această obligaţie este aceeaşi pentru colecţiile finite sau in­ finite .fer. Din definiţia " obiectele din camera domnului D.colectiv si distributiv . după cum am remarcat-o la timpul său.a cest element nu poate fi dedus din " non-mamifer " în nici un fel . el însuşi " nu putem deduce obiectele care se afl ă în această cameră. numărul n şi domnul D. Obse rvaţia c ă particul a " toţi " . concluzia noastră este : în orice colecţie definită prin accident.a fost făcută încă de ' logicienii sc olastici . Putem oricînd forma o colecţie prin accident dacă dăm în prealabil membrii ei . Ur­ mează că în clasele formate prin . ecuaţia lui Laplace . chiar dacă ei sînt absolut hete­ roc1iţi . dar . Să presupunem că cineva îşi fixează atenţia asupra {)biectelor următoare : un briceag. apartenenţa sau non-apartenet:ţţa unui element la această colecţie nu poate fi stabilita decît în mod individual . ci u n sens distributiv : elementele unei ase­ menea clase nu aparţin colecţiei ca formînd în mod colectiv extensiunea unui acelu'i aşi p redicat.are două sensuri . Dacă definim clasa mamiferelor. ci sînt elemente cărora li s-a distribuit accidental o proprietate care nu face parte din conotarea nici unuia dintre aceste elemente . cuvîntu l " toţi " nu are un sens colectiv. stej arul din curte şi clasa numerelor imaginare. examinînd pe rînd fiecare element. orice membru al acestei clase este definit prin definiţia generală a predicatului mamifer . " ecuaţia lui Laplace " aparţine colecţiei " non-mamifer " . Pentru a putea forma această colecţie ar tre­ bui să constatăm direct. deşi. De exemplu.

. altfel clasa nu este constituită . sau nu îl au. Este . adevărat că în cazul colecţii1or infinite definite prin accident. dar nu au reuşit. deoarece nu avem posibilitatea să arătăm. în domeniul colecţiilor . după cum am văzut. deoarece ei nu au sesizat adevărata natură a problemei . ca. atunci " negaţia propoziţiei "a este falsă nu satisface principiul brouwerian. infinită) trebuie să indicăm toţi membrii ei. Observaţia logică este mult mai simplă . pentru o infinit ate de lucruri. Deci propoziţia " x aparţine mul­ ţimii K" nu are sens decît dacă se ' poate indica practic ele­ mentul x. trebuie să aibă o bază de fapt. această exigenţă nu poate fi satisfăcută nici.pe o foaie de hîrtie .. c i natura definiţiei sale făcute prin accident : formarea unei asemenea clase care nu se bazează pe o definiţie logică. ceea ce au încercat să descifreze Brouwer şi intuiţioniştii în le­ gătură cu clasele formate în acest fel . dacă ni se dă un element oarecare. deoarece nu putem indica niciodată pe toţi cei care au acelaşi accident. faptele care se opun ca ele să aibă proprieta. Dacă Brouwer ar fi ţinut seama de faptul că un concomitent (accident) 185 . Rezultatele obţinute ne explică. Fie propoziţia a : . de o anume stare de lucruri . cu toate că am putea determina . dacă mulţimea K este infinită. în timp ce. putem indica eventual toate elementele care au un acelaşi accident . o propoziţie are un conţinut dacă este legată de intuiţia noastră imediată. în acest moment " clasa obiectelor " înscrise pe această listă este perfect determinată. nu pot fi constituite. unul cîte unul. caracterizaţi de acest accident. finite. Aceste observaţii conţin un embrion de adevăr pe care intuiţioniştii l-au sesizat. dacă el aparţine acestei colecţii sau nu. Deci colecţiile infinite de­ finite prin accident. de exemplu. Faptul logic care determină această condiţie nu este natura finită sau infinită a colecţiei .tea P. creată prin acest accident. dar trebuie ca toate aceste obiecte să fie date pentru a putea fi arbitrar colecţionate într-o clasă. clasa non-A.fiecare element al mulţimii K " are proprietatea P . Pentru Brouwer. în acelaşi timp . odată. adică dacă are sau nu accidentul . Deci : Pentru a forma o clasă definită prin accident (finită sau. dar pe care nu au ştiut să-I for­ muleze.

Orice carte. deoarece asemenea mulţimi nu sînt constituite prin definiţii. şi domnul D. atunci "a este falsă sau " x nu este acci­ dentul lui P " . ' .s-a apropiat foarte mult de unul din aspectele problemei . din faptul că x este " unul din obiectele care se găsesc în biroul domnului D . stampelor. Dar dacă afirm. precedente . de exemplu. " x aparţine mulţimii mamiferelor " . este înregistrat la un număr determinat în cata­ log. ci prin elemente date care au un accident oarecare. " nu rezultă cine este x. Să reluăm exemplul precedent : mulţimea formată de " obiectele din camera domnului D . .u " x nu aparţine mulţimii K " nu pot fi declarate adevărate sau false decît dacă elementul x este practic dat . atunci exigenţa sa ar fi putut fi exprimată astfel : dacă este <. caz în care catalogul însuşi este citat în cata_ _ 1 86 . va lămuri complet pro­ blema formării unei clase prin accident . broşură. Din faptul că afirm că un obiect x aparţine acestei mulţimi nu rezultă nici o determinare pentru x .nu poate fi constatat decît dac ă se indică în prealabil lucrul care se presupune că are accidentul . manu­ scris etc . pielea acoperită de peri. natura sa. strada N. tocmai pentru că este un exemplu concret. adică. adică. că are sîngele cald. el însuşi " . Ceea ce nu este acelaşi lucru. Există biblioteci care înregistrează şi catalogul de inventariere. de cît dacă lucrul este complet dat prin propria sa definiţie. accidentul nu reprezintă nici o determinare pentru nici un lucru. numărul n. Mai precis. ci din faptul că x este dat. Acesta este faptul logic pe care concepţia intuiţionistă nu a reuşit să-I descifreze. sub forma cea mai naturală. exigenţa lui Brouwer ar putea fi formulată astfel : apartenenţa sau non-apartenenţa unui element x la o mulţime formată prin accident nu poate să rezulte din definiţia unei astfel de mulţimi .lat un predicat P şi propoziţia a " fiecare element al mulţimii K " are predicatul P " . după cum urmează. cu toate că ea . manuscriselor etc . independent de faptul că mulţimea este finită sau infinită. atunci ştiu precis că x este un vertebrat. femelele avînd glande speciale numite mamele etc . să examinăm un paradox pe care îl citează Reichenbach [1] şi care . Fiecare bibliotecă publică a unei ţ�ri posedă un catalog al tuturor cărţilor pe care le are. al tuturor broşurilor. Vom prezenta para­ doxul. definiţie care nu există. Pentru a ilustra concluziile. sa.

Catg x E Catg x Formulele D I şi D2 ne dau : Catg x � Catg G C(ţtg x � Catg r Î n consecinţă. dacă ele se menţionează sau nu . Să presupunem acum că direc­ ţia unei biblioteci oarecare îşi propune să adune toate cataloagele bibliotecilor din ţară şi să redacteze un catalog al cataloagelor care nu se menţionează ele înşile . el nu se menţio­ n ează . nu putem pune aceeaşi problemă pentru Catg G şi Catg r . În cazul în care catalogul r se menţionează. fiind definit ca un catalog al tutu­ ror cataloagelor care nu se menţionează. deci catalogul nu se menţionează el în­ suşi . prac­ tic. are un sens precis şi este. deci paradoxul nu se poate produce. Dacă nu ţinem seama de DI şi D 2 ' atunci obţinem următoarele echivalenţe ge­ nerale : Catg G E Catg G = Catg G E Catg G Catg r E Catg r = - Catg r E Catg r 187 . Putem spune.atg x E Catg r = Df . el se menţionează ! Am obţinut paradoxul clasei claselor care nu îşi aparţin ca elemente.log . Soluţia este uşoară . atunci. tertium non datur. deci : orice catalog al unei biblioteci publice se menţionează el însuşi sau nu se menţionează el însuşi . prin definiţie. atunci. Să examin�m catalogul r : acest catalog trebuie şi el să se menţioneze sau să nu se men­ ţioneze. există biblioteci care nu înregistrează catalogul în inventarele lor. respectiv. r . = Catg x E Catg G = Df Catg x E Catg x C. tertium non datur. Pro­ blema este perfect definită. în cazul în care catalogul nu se menţionează. Să notăm cu G catalogul cataloagelor care se menţio­ nează ele însele şi cu r catalogul cataloagelor care nu se menţionează ele însele. Definiţiile cataloagelor G şi r sînt (notînd catalog Catg) : . variabila Catg x nu poate lua valoarea G sau. realizabilă.

practic. formate prin faptul c ă toţi membrii lor sînt daţi ca posedînd accidentul. atunci cînd co nsiderăm cataloagele G ' şi r printre cataloagele care au o definiţie. catalogul r însţ1şi. D ar atunci. Simpla întrebare " catalogul G se menţionează sau nu se menţionează ? " sau " Catalogul. aşa cum se întîmplă. Colecţiile G şi r nu' sînt deci formSlte prin defi­ niţia accidentală respectivă. cataloagele G şi r pot fi practic c onstitu­ ite pentru că membrii lor pot fi daţi într-un mod concret şi pentru că numărul acestora este finit . cum sînt formate cataloagele G şi r ? Ele sînt. Nimic nu ne împiedică să în scriem în catalo­ gul r. dar ele nu pot fi expresii definisante. . " 188 . ele sînt realizabile pentru că numărul elementelor lor este finit. b roşură . toate cata­ lo agele ar trebui să se menţioneze sau toate cataloagele ar t rebui să nu' se mentioneze. practic. independent de acest accident. ceea ce ar fi imposibil de reali­ zat în cazul în care definiţia catalogului r ar fi contra­ dictorie. s ă menţionăm în cataloagele G sau r chiar aceste cata­ loage. pentru acest motiv putem . şi ele nu mai sînt definite. de exemplu. dacă aceste cataloage se menţionează sau nu. sau nu. Definiţia catalogului G a cataloa­ gelor care se menţionează şi definiţia catalogului r a c ataloagelor care nu se menţionează. Faptul de a se menţiona sau a nu se men­ ţiona nu este tin element permanent şi propriu conotaţiei noţiunii de catalog. în primul rînd. în rezumat. dacă ar fi aşa. exclusiv cata­ loage cu o anumită particularitate fiecare. manuscris etc . particularitate aleas ă în mod arbitrar. r se menţionează sau nu se menţionează ? " privează aceste cataloage de accidentul care 's erveşte la formarea lor. dar definiţiile lor sînt definiţii prin accident . ci. pentru că. dacă vrem să desenăm un cerc p ătrat şi nu putem desena nici măcar un punct al acestui cerc .C atg x E C atg x " pot fi forma te.Trebuie să observăm. pentru că menţionarea lor nu are legătură cu defi­ niţiile lor. Se vede de asemenea că expresiile de forma " C atg x E Catg x " sau cu negaţie . stampă. chestiunea. c ă cataloagele G şi r nu sînt cataloage obişnuite . ci practic. Pentru acest motiv. sînt definiţii făcute prin accident. prin observaţie directă. ele în­ cetează de a mai fi definite. nu se pune prin înseşi datele problemei . ele nu menţionează orice carte.

pentru că aceste principii sînt uni189 . 2) întrebuinţînd condiţiile definiţiei. bazată pe principiul " con­ tradicţiei . " Problema paradoxelor este de natură pur logică (aşa cum a afirmat Russell chiar de la începutul dezbaterilor asupra acestei probleme) şi apariţia lor se datorează unei singure şi aceleiaşi erori de logică. 4) stabilind că noţiunile care dau loc la paradoxe sînt" definite prin " accident. foarte subtilă de altfel. contrar tuturor tentativelor făcute pînă acum de a rezolva aceste antinomii prin reguli prohibitive con�enţionale. Toate aceste patru căi au dus la acelaşi rezultat. terminus esto triPlex . la o soluţie unică .IX CONCLuzn Am formulat soluţia tuturor paradoxelor logico-mate­ matice. în ceea ce priveşte " admisibili­ tatea anumitor expresii în interiorul unui formalism lo­ gic. adică nu sînt definite de loc . care se comite chiar în enunţul proble­ mei. urmînd patru căi diferite : 1) demonstrînd formula T eu. ci valabilitatea universală a formulelor construite prin res­ pectarea lor riguroasă. Trebuie să " remarcăm că. ci numai de respectarea principiilor logice : con­ diţiile impuse de aceste principii nu înseamnă o limitare. formulate de tauto­ logiile Dl şi D 2 . 3) cu aj utorul primei reguli a silogismului. soluţia noastră a demonstrat că nu e vorba de nici o limitare.

orice disci. valabilă şi în echivalen­ ţele generale (x) . în consecinţă.e ci el nu este număr prim etc . expresia oricărei idei este făcută cu o definiţie prin accident . tă. astfel încît produsul dist an= 190 _ . de exemplu. noţiunile · acestea au provocat para­ doxele. avînd baza 7. ( tjI) .­ plină sau limbaj curent . Ea este definită dup ă cum urmează: locul punctelor. P (x) == y (x) sau (x) . Dar dacă scriem acest număr în alt sistem. Să luăm o curb ă plană. Am insistat asupra unui fapt deosebit de important : în toate aceste paradoxe au apărut noţiuni definite prin accident. ca. Propri. Matematica are posibilitatea să formeze în mod continuu expresii prin accident. deci că nu este un număr prim etc .sistemul de numeratie în care ea este valabilă .versale . şi că d. llU mai este atît de uşor să constatăm prin simpla examinare a ultimei sale cifre. Ma­ tematica întrebuinţează deseori asemenea expresii şi uti ­ litatea lor este incontestabilă . fiind o expresie a unui lucru.ea nu mai este defini.etatea " orice număr întreg care se termină cu o cifră pară este un număr " compus este definită prin accident şi depinde de alegerea sistemului de numeraţie.. De exemplu. îl vom scrie 653. Sîntem tot timpul obligaţi s ă remarcăm legături accidentale între lucruri. sau în cazurile particulare ale acestora care se obţin pentru x 1)1. urmează că orice expresie a unei limbi date. dar există în matematică propoziţii mult mai complicate şi mai impor­ tante care întrebuintează un accident. de exem­ plu. De data aceasta . şi .. De exemplu. P ( �) . P ( �) == tjI ( tjI) şi ( �) . este convenţională şi. Dar în această scriere este mai uşor să recunoaştem o proprietate esenţială a nu­ merelor întregi decît în altă scriere. scrierea zeci­ mală este o scriere convenţională. Orice limbă dată fiind convenţională. P (x) . Teorema T w sau D1 şi D2 ' care sînt tautologii . curba numi tă lemniscată sim elipsa lui Cassini .1)1 ( x ) . se poate spu�e imediat despre num ărul 332 că este un număr par. că numărul 653 este un număr par. în speţă. în fond. Dar dacă se enunţă această proprietate. care sînt in­ teresante şi utile. de altfel.tjI ( �) . Acesta este un exemplu destul de simplu. au pus în evidenţă acest lucru şi au explicat natura şi j ustificarea' logică a relaţiei . dec i nu reprezintă nimic . fără a se specifica accidentul .� =i= P.

de exem­ plu. alteori. am stabilit 191 . în mod convenţional . Dar s-ar putea oare contesta utilitatea acestor limbaj e ? Î n afară de aceasta. mai comod. "axele de coordonate . dacă scriem ecuaţia lemniscatei în sistemul de coor­ donate polare : = Dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor carteziene. şi atunci ea poate fi reprezentată prin ecuaţia următoare : (x2 + y2) 2 a2 (x2 _ y2 ) Expresia algebrică (x2 + y2)2 = a2 (x2 . în sensul pe care-l dădea Poincare acestui cu­ vînt. dar trebuie ţinut seama de faptul că.t ă definiţie este făcută prin accident şi nu reprezintă nimic geometric. E desigur un limbaj con­ venţional . corespunzînd cu propoziţia " sistemul zecimal de numeraţie " din exemplul precedent. aceas. din punct de vedere logic. Uneori primul limbaj este mai avantaj os.y2) reprezintă. " �ropoziţia " axele de coordonate carteziene este aci accidentul . la două puncte. Putem foarte bine să o studiem din punct de vedere geometric şi să-i stabilim proprietăţile. fixe. cel de-al doilea. luînd un sistem de · axe de coordonate carteziene. sau. tocmai fiindcă putem întrebuinţa orice limbaj . Şi aceasta se vede clar chiar din faptul că aceste accidente sînt se­ parabile. cum spunea Poincare. dar putem de asemenea să o studiem din punct de vedere analitic. a doua ecuaţie este cea care reprezintă această curbă etc . Aceasta apare şi mai evident dacă schimbăm sistemul de referinţă. dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor polare. lemniscata . dacă facem abstracţie de sis­ temul de referinţe.ţelor fiecăruia dintre ele. a­ tunci prima ecuaţie este cea care· reprezintă lemniscata. " carteziene . este con­ stant. în cazul nostru. limbaj ul coordonatelor şi expresiile respective ale entităţilor matematice în acest lim­ baj nu sînt esenţial legate de aceste entităţi . dacă putem stabili o cores­ pondenţă biunivocă între toate expresiile unui limbaj ma­ tematic şi entităţile studiate în acest limbaj .. plecînd direct de la această definiţie .

demonstrînd că orice curbă plană este reprezentată. de exemplu. care poate fi studiată şi ale cărei elemente remarcabile pot fi găsite fără a o fi definit în prealabil pur geometric. orice ecuaţie de forma aceasta reprezintă în coordonate carteziene o curbă plană. Întrebuinţarea expresiilor care uţi1izează un accident este cu totul îndreptăţită şi utilă. şi simpla sa scriere zecimală determină com­ plet numărul . fie 3457891342 . de pildă : x5 5x + 1 Y = ---'-­ - x. în general . dat etc. este suficient să ni se dea o ecuaţie oarecare. Să scriem . în general . noţiunea de număr este gîndită şi definită independent de orice sistem de numeraţie şi tocmai de aceea putem stabili o corespondenţă biuni­ vocă între orice număr si scrierea sa într-un sistem de nu­ meraţie . o suită de cifre. deoarece între scrierea ze­ cimală şi numere există o corespondenţă biunivocă. şi asta înseamnă că nu gîndim nimic ! Noţiunea de curbă. fără a se specifica sistemul de = 192 . Aceasta însă nu trebuie să ne împiedice să controlăm expresiile pe care le formăm prin �ccident. p utem să-I scriem . această suită de cifre reprezintă în sistemul zecimal un număr despre care nu ne-am gîndit niciodată că ar corespunde acestei scrieri . este gîndită şi definită independent de orice sBtem de coordonate şi tocmai de aceea este posibil să ·stabilim o corespondenţă biunivocă între orice curbă şi ecuaţia sa . Considerăm că nu este cazul să multiplicăm exemplele pe care le putem găsi la fiecare pas şi în toate domeniile matematicii . Acelaşi lucru s-a întîmplat cu aj utorul scrierii zeci­ male : fără să ne fi gîndit vreodată la un număr. Astfel.o posibilitate de a studia o entitate matematică studiind numai expresia ei în acest limbaj . printr-o ecuaţie de forma (în coordonate carteziene) y = f(x) ! şi că. Dar d � c ă am spune " curba reprezentată de ecuaţia dată y f (x)" .l pentru a şti că ea reprezintă o curbă plană. pentru că uneori se întîmplă s ă gîndim un lucru pentru care nu cunoaştem decît un accident. reciproc .

în această lucrare nu ne-am ocupat 'în mod special de teoria mulţimilor. în mod convenţional. pentru că am examinat problema anti­ nomiilor logico-matematice din punct de vedere pur logic . Aşa că nu e de mirare că nu putem stabili dacă clasa formată în acest fel are sau nu proprietatea . un cadru . apoi se iese din cadru cu o expresie formată în acest ca­ dru şi care. întîmplat în teoria mulţimilor : ma­ tematicienii au crezut că gîndesc lucruri definite numai printr-un accident. accidentală care a servit la propria sa definiţie. în momentul respectiv. Vedem că. fapt care a pro­ vocat un fel de neîncredere în legătură cu această teorie. . chiar în cazurile foarte precise şi riguros definite . şi nu rămînem decît cu accidentul ca element definisant. Dar. de exemplu. Aceasta se întîmplă mai ales în cazurile îndoielnice. ca o creaţie a lui Georg Cantor. care a fost fundamentală pentru întreaga orien­ tare a cercetărilor în acest domeniu. matematicienii au fost neplăcut impresionaţi de raţionamentele cantoriene. nu mai este definită. Dar. Acelaşi lucru s-a . Şi aci se defineşte.. Teoria mulţimilor s-a dovedit a fi utilă şi fecundă în ceea ce priveşte fundamentele matematicii . Dar trebuie să remarcăm o eroare. mai ales în ceea ce priveşte j ocul logic cu infinitul. adică definiţia dispare. în loc să caute soluţia logică a acestor contradicţii. în general. pentru a putea constata proprietăţile accidentale . care este considerată. cum ar fi para­ doxele. matematicienii s-au servit de metoda axiomatică pentru a elimina raţionamentele care duc la antinomii. încă de la apariţia acestei teorii. Apariţia antinomiilor a demonstrat în mod definitiv că 193 . dar nimeni nu a putut qescoperi defectul acestor raţionamente. cores­ pondenţa biunivocă a claselor din paradoxul claselor in­ compatibile (sau al claselor care nu îşi aparţin ca element) .coordonate . definiţiile încetează de a mai exista dacă nu ţi­ nem seama de accident. atunci curba nu este definită. sau fără măcar a-l subînţelege. deci nu au gîndit nimic ! . ca să zicem aşa.sistemul de coordonate respectiv . Puşi în prezenţa di­ ficultăţilor provocate de paradoxe. trebuie ca luc�ul la al cărui accident ne gîndim să fie dat sau gîndit în alt mod decît prin accidentul său. de metodă.

trebuie ca termenul definisant să nu intre în ex194 . viciu care a fost atri­ buit ulterior logicii.există un viciu în teoria mulţimilor. care ar fi. s-a re­ curs la metoda axiomatică . aşa cum a fost enunţată de Russell în PrinciPia M athematica sau de Camap . Nu avem intenţia să între­ prindem 'aici această cercetare. o epu­ rare a teoriei mulţimilor. în fond. Găsim apoi următoarea definiţie a apartenen­ ţei : " x este unul din aceia pentru care funcţia cp (z) este " valabilă care nu înseamnă altceva decît că " x satisface funcţia propoziţională cp (z) . dacă socotim o astfel de mulţime ca defi­ nită. ea nu este de loc definită. dar este ea într-adevăr o defi­ niţie ? Conform lui Dt > pentru a nu :'ţvea o definiţie idem per idem. care şocau bunul­ simţ . simbolic prin z (cpz) . " În simboluri. Russell. după cum am mai menţionat. pentru că aceste raţionamente. că accidentul nu este defi­ nisant şi că. pentru a determina cu precizie defini­ ţiile construite prin accident . în mod legitim . Ne vom mulţumi să dăm cîte­ va exemple ca aplicare a rezultatelor stabilite în lucrarea de faţă.î n A briss der Logistik : fiind dată o funcţie cp (z) . şi ea se notează. Pentru a putea separa raţionamentele vicioa. Este evident acum că neîncrederea anumitor matema­ ticieni privitoare la raţionamentele cantoriene era bine j us­ tificată. Cu toate că putem . în general . Să începem cu un exemplu simplu. ale mul­ ţimilor. trebuie să ţinem seama că asemenea accidente nu pot caracteriza o mulţime. erau bazate pe noţiuni definite de accidente şi erau cu adevărat vicioase . Car­ nap şi ceilalţi logisticieni scriu această definiţie astfel : x E z (cpz) = Df cp (x) " Avem aici o " definiţie . Trebuie deci să controlăm definiţiile numerelor cardi­ nale sau ordinale. ca şi alte noţiuni introduse ulterior în teoria mulţimilor. o clasă înseamnă " va­ lorile lui z care satisfac cp (z) .se de cele care erau corecte. să luăm în consideraţie proprietăţile accidentale . Definiţia logistică a clasei este următoarea. şi astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mul­ ţimilor.

tocmai pentru c ă este o identitate . o identitate. x E z (qlz) = Df � (x) Să adăugăm acum Dv cu simbolurile întrebuinţate : �. iar definiţia dată de Russell. · Ceea ce. de altfel . Ele sînt două elemen­ te care aparţin noţiunii generale de concept. � (x) nu poate fi niciodată identic cu ql (x) . � =.presia termenului definit. ea este adevărată. nefiind o definiţie. idem per idem. Carnap etc . (z) nu poate fi scrisă . Să presupunem că enunţăm definiţia următoare : " dac ă x aparţine . Aceasta se scrie în simboluri : f-- aici . distingem extensiunea sa şi con­ ţinutul său (de notaţi-e şi conotaţie) . ci o identitate. Avem deci aici o defi­ niţie. : x E z (qlz) = Df ql . Î n exemplul d e mai sus există două feluri de a scrie acelaşi lucru. printr-un modus ponens : Ceea ce se poate scrie şi în termeni de clase : f. Z ( �Z) '* Z (qlz) Se vede deci că.. şi. ea este falsă. Dar primul membru al acestei definiţii spune " x aparţine celor care satisfac funcţia ql (z) " (definiendum) .: x E z (qlz) = Df � (x) .!= ql De unde. este evident : într-o noţiune generală. în definiţia precedentă. 195 . ca identitate. al doilea termen al acestei definiţii spune "x satisface funcţia ql (z ) " (definiens) . :J . deci noţi­ unea generală nu poate fi definisantă -pentru conceptul de clasă şi nici conţinutul conceptului nu poate fi definisant pentru extensiunea conceptului . dar. ca definiţie.clasei z (qlz) " înseamnă " x satisface funcţia � (z) " .

examinînd rezultatele bazate pe această expresie şi obţinute de Russell în PrinciPia Mathematica. Pe urmă. Deci. Şi noi am putea să o preferăm. . S ă trecem la un al doilea exemplu. se pot trage chiar concluzii corecte plecînd de l a această expresie. [4 J această defitţiţie. Clasa taţilor. Ciudăţenia unei astfel de definiţii nu i-a scăpat lui Russell care a remarcat-o. ca identit ate. şi ele. · " Definiţiile de acest fel . de altfel. în general . o · identitate si ' nimic mai mult. similitudinea adună clasele ( [4 J . Ceea ce ar fi trebuit să-i frapeze pe logicieni este faptul surprinzător că orice rezultat dedus direct din această expresie este . m acest caz . numărul cardinal prin clase de simîlitudine (mulţimile de aceeaşi putere ale teoriei mulţimilor) apare riscată. se va face mai întîi o clasă cu clasa care nu conţine nici un membru . ea nu are decît numele de definiţie. în ' fond. mai îndeaproape. Sau : " Putem defini acum numerele. din punct de vedere logic . Însă este evident că nu se poate obţine o identitate decît din rezultate care sînt . foarte frecvente. să examinăm. Să in­ troducem noţiunea de similitudine a claselor : două clase se numesc asemănătoare dacă se poate stabili între membrii lor o corespondenţă biunivocă. Chiar Russell face observaţia că această definiţie se reduce. de exemplu. definiţia număru­ lui .scrie el sînt. toate triourile şi aşa mai departe. întotdeauna. ea va fi numărul O. pentru numărul 2. la definiţia numere­ lor naturale. 3 1 ) . la definiţia numărului : "Numărul unei clase este clasa tuturor claselor care îi " sînt asemănătoare . Chiar de la început . Faptul se poate verifica. în mod subreptice. afir�înd totuşi : " că o preferă entităţii metafizice 2" . ca unul oricare dintre grupuri 'În interiorul " cărora.Nu -este de mirare ca. Russell aj unge. Dar el crede că cercul vicios al acestei definiţii nu este decît aparent. la ex­ presia : " Un număr este ceea ce reprezintă numărul unei clase" . dar funcţionează . Ea este o definiţie idem per idem . cu o � singură condiţie : să reprezinte în mod real ceva. pentru că . identităţi . în raţionamentele respective. ideea de a defini . se vor grupa toate cuplurile . Apoi se va forma o clasă cu toate clasele care nu conţin decît un termen : această clasă a claselor va fi numărul 1 . Intr­ adevăr. 196 . p. Iată cum explică Russell . în felul acesta. apoi.

dat de Russell însuşi . şi definiţia pe care încearcă să o formeze o astfel de clasă. iar Russell vrea să de­ finească o nouă clasă. NcCO( este clasa claselor asemănătoare . nu poate defini nici o altă clasă. număr presupune noţiunea de număr. adică făcînd abstracţie de toate determinările membrilor săi . chiar dacă se complică această definiţie. de exemplu. vrînd să defi­ nească clasa taţilor prin noţiunea de tată . de . noţiunea . ca în PrinciPia Mathematica. Formulele D1 şi D 2 au arătat că asemenea definiţii sînt false definiţii. Regăsim acelaşi pro­ cedeu în definiţia numărului cardinal . numărul cardinal al clasei 0(. dacă scriem definiţia logis­ tică a numărului cardinal .ar trebui Clefinită definind mai întîi ce înseamnă a fi tatăl cuiva . chiar repetată la infinit. că. prin clasa tuturor taţilor. definiţia numărului 2 presupune numărul 2 etc. aj ungîndu-se la. să adunăm apoi toate clasele care au aceeaşi imagine ab­ stractă (acelaşi număr de elemente) şi obţinem astfel clasa tuturor claselor asemănătoare. ceea ce este o definiţie idem per idem.decît un grup de lucruri asemănătoare între ele şi nesemănînd " cu nimic altceva decît unul cu celălalt . pentru a sublinia că s-a creat atît de mult obişnuin­ ţa de a pune problema în acest fel încît încurcătura per­ sistă chiar în problemele elementare. un fel de dialelă. Dar Russell face o greşeală. cu NccO(. . după cum am văzut. în care nu se defineşte nimic. atunci clasa taţilor va fi clasa care cuprinde " pe toţi aceia care sînt taţii cuiva . pe care am depistat-o mai sus. Aceasta înseamnă = să luăm o clasă şi să-i construim o imagine abstractă.scrie · Russell . că ea este o definiţie idem per idem. Această definiţie vrea deci să spună : să luăm o clasă oarecare şi să repetăm în mod nedefinit imaginea sa abstractă (numărul său) şi vom for­ ma o nouă clasă. că în definiţia dată de Frege-Russell. Să notăm. este o definiţie idem per idem . adică. Acest lucru reiese direct. chiar de la început. " Un număr cardinal nu este altceva . a tuturor taţilor. Bunul-simţ constată. însă "clasa taţilor este extensiunea predicatului "tată" . clasa tuturor claselor asemănătoare r Dar o clasă. . � să notăm relaţia de similitudine cu Sm şi SmcO( va însemna� 197 . în termeni logistici. Am citat în mod expres acest exemplu.

Dar orice clasă are relaţia Sm cu ea însăşi . seria Aleph-ilor. In acest c a z . aceea care se numeşte dialelă. Dar. Vedem deci mecanismul acestei definiţii : se constru­ ieşte imaginea abstractă (numărul) unei clase ('1. - 1 98 . nu este definit. nu sînt definite prin nimic altceva decît prin faptul că sînt asemănătoare cu ('1. Conform acestei te­ Qreme. Un al treilea şi ultim exemplu va fi faimoasa teoremă a lui Cantor : Puterea mulţimii (numărul cardinal) tuturor :submulţimilor unei mulţimi oarecare este superioară puterii ( mtmărului cardinal) acestei mulţimi. " . din definiţia ge­ nerală a noţiunii de clasă.de relaţia Sm pe care ea o are cu imaginea sa numerică. "toate clasele care au relaţia de si­ militudine cu ('1. cl a s � " tuturor acelora care au relaţia de " ('1. de o definiţie idem per -idem de specia a doua. numai prin imaginea abstractă a clasei ('1. într-adevăr. nu va exista deci . eroarea. care formează seria numerelor cardinale trans­ finite. . şi re­ laţia Sm care re z ultă pentru orice clasă. adică din ce în ce mai puternice. şi. prin definiţia clasei . Nu mai este nevoie să examinăm demonstraţia a cestei teoreme pentru a descoperi. Deci. (numărul său) . deoarece mulţimea submulţimilor ar fi şi mai extensivă. . întrucît nici o a ltă clasă nu e definită . Deci nu avem aici decît o clasă. Această teoremă i-a permis lui Cantor să definească mulţimile infi­ nite din ce în ce mai extensive. deci termenul definiens este forma t aici de o clasă ('1. adică clasele de similitudine nu sînt date decît de imaginea abstractă a clasei . definiţia numărului car­ s imilitud i ne cu dinal este : "Numărul cardinal al clasei ('1. Chiar definiţiile care intră în enunţul acestei teoreme sînt vicioase . care trebuie să fie dată prin defi n iţia sa. termenul definiens nu este un termen definisant după cum ştim. şi NcC ('I. este clasa tuturor clase­ lor care au relaţia de similitudine cu ('1. " . Este vorba.în acest caz.după cum subliniază Fraenkel [3 J o mulţime (sau o clasă) absolut universală. şi apoi se dau clasele de similitudine ale acestei clase ('1. după cum însuşi Russell a firmă.

submulţimile unei mulţimi M. Submulţimile unei mulţimi M ntţ sînt definite prin defini­ ţia însăşi a �ulţimii M . nu rezultă din această definiţie că o mulţime are submulţimi. prin defi­ niţia însăşi a mulţimii date. expresia prin care se distinge o relaţie între o mulţime şi părţile ei nu este definisantă după cum am mai văzut. Astfel deci. în fiecare caz. Se notează clasa subclaselor unei clase a. sînt forma­ te prin accident şi mulţimea tuturor submulţimilor mul­ ţimii M este definită prin accident. că este îndreptăţit să se formeze prin accident submulţimile mulţimii M . adică nu este definită de loc. VI. dacă folosim nota­ ţii logistice. nu este defini­ santă. a submulţime poate avea o definiţie propriu-zisă. în general. Această concluzie apare şi mai clar. căci relaţia pe care . în calitate de submulţimi. Trebuie să observăm. date. ca mulţime . ele nu derivă direct şi analitic din această definiţie . Fiind dată noţiunea de mulţime. prin CIc a. dar ca submulţime nu este definită decît prin accident . 4) . ca rezultat al propriei sale definiţii. submul­ ţimea T a mulţimii M nu are o definiţie independentă de mulţimea M şi definiţia sa presupune dinainte definiţia lui M. şi aceasta presu­ pune că numărul lor este finit (cap . în consecinţă. ca submulţime decît în funcţie de mulţimea dată .a submulţime a unei mulţimi oarecare nu este definită. colecţia submulţimilor nu poate fi formată decît dacă ele sînt. nu există decît mulţimi. însăşi şi clasele vide. şi atunci nu se mai defineşte . Nu există submulţimi în sine. (mulţimea puterilor din teoria mulţimilor) . se găsesc clasa a. o are o mulţime cu ea în­ săşi . definite prin acci­ dent ca submulţimi ale lui M. Acest lucru este evident prin faptul că printre sub­ mulţimile unei mulţimi M se găseşte însăşi mulţimea M . care ar fi determinate. eroarea rezidă în faptul că vrem să definim o nouă mulţime cu aceste elemente (submulţimile lui M) . natura logică a raportului sub mulţimilor unei mulţimi M cu mulţimea M este aceeaşi cu cea a ra­ portului mulţimii M cu ea însăşi . toate. şi aici. nimic. în consecinţă. 199 . cu alte cuvinte. Practic chiar. prin­ tre subclasele lui a.

pentru ca expres i a � R O( să fie definisantă. Acest lucru este enunţat de D1 : f. luînd toate clasele � care au o relaţie R cu o clasă dată 0( . de a doua speţă. Axioma lui Zermelo. în două feluri deosebite : " dacă � este inclus în 0( . In consecinţă. ( 1 ) nu este o definiţie propriu-zisă" ci o identi­ tate fiindcă � poate fi identic cu O( . prin faptul că are relaţi a de incluziune cu 0( . şi nici ca definiţia sa să presupună pe 0( . Avem aici un ex�mplu de definiţie idem per idem. nu are pute­ rea logică de a defini o nouă clasă ClcO(. dat lui � este defini. abreviere. aceea a subclaselor lui 0( . trebuie ca � să nu fie niciodată identic cu 0( . definite ca sub.t prin accident. Dar clasa � nu este definită ca sub:. definiţia următoare : Clc O( = Df �( � C (1) O() " Clasa tuturor sub-claselor lui 0( " este definită ca fiind "toate clasele care verifică funcţia propoziţională � C Cx (adică. şi nu este o proprietate a lui � care ar decu ! ge pentru ea din faptul că are relaţia de incluziune cu 0(. fiind definită prin accident. c lasă a lui O( decît prin definiţia lui 0( . adică numele d e submulţime .: G = Df �( � R O() . după cum ştim. Egalitatea precedentă nu stabileşte o proprietate a lui � . sau în A briss der Logistik a lui Carnap. ea dă un nume lui � . în general . ea exprimă acelaşi lucru. pur şi simplu.­ clase ale lui O( de clasa O( ! S ă presupunem. numită dialelă : clasa ClcO( a tuturor subclaselor lui O( este definită de clasă O( şi de clasele � .. Avem deci o . că se formează o clasă G. prin definiţie : G = Df � ( � R O() � După cum am demonstrat. Avem . deci � presupune clasa O( şi funcţia � C O( nu este definisantă.Găsim în PrinciPia Mathematica. care sînt ' induse în clasa O() . numim clasa � o sub-clasă a lui 0( " . :J . " a mulţimii submulţimilor'" 200 . � =t- O( Definiţia . noţiunea de submulţime. ci.

.prin ' care el pune. şi că. în mod axiomatic. probleme " . . printr-o asemenea definiţie. 003) a afirmat. în realitate. în reducerea paradoxelor la probleme inexistente . în fond. S-ar părea. în general : " Şi nu este de mirare că problemele [logice ] cele mai pro­ funde nu sînt. Importanţa acestor consecinţe va fi apreciată de cititorul nostru . în acest fel . Soluţia: paradoxelor a constat. existenţa unei ase­ menea mulţimi. putem crede că s-au definit probleme cu totul iluzorii şi care nu sînt nicidecum definite. Este deci evident că formarea. nu definim nimic . Ne vom opri aici cu analiza consecinţelor la care ne duce soluţia paradoxelor logico-matematice. Teorema lui Cantor nu există şi definiţiile numerelor transfinite care formează seria Aleph-ilor sînt definiţii prin accident. ca pe o clasă bine defi­ nită : ea încetează de a mai fi definită. Scoateţi-l pe mincinos din poziţia sa relativă faţă de adevăr şi fals şi puneţi-l să fie mincinos în sine şi cu aceasta aţi �mulat definiţia sa : el nu mai are premisele minciunii . se anulează înseşi definiţiile care urmau să le servească drept fundament . Scoateţi toate submulţimile care pot fi formate cu elementele unei mul­ ţimi Q( şi consideraţi-le ca formînd o nouă mulţime . care nu se pun pentru că. deci ele nu definesc. Este acesta cazul tuturor marilor dificultăţi ? Wittgenstein ( [ 1 ] 4. nimic. că cele mai mari greutăţi în­ tîmpinate de inteligenţa omenească nu sînt acelea ale pro­ blemelor insolubile. este falsă pentru aceleaşi motive şi conse­ cinţele deduse cu aj utorul acestei axiome sînt iluzorii. . a mulţimii tuturor submulţimilor unei mulţimi date este iluzorie. ' Scoateţi clasa claselor­ incompatibile din definiţia accidentală care a creat-o şi examinaţi-o în mod independent. . în general. pu­ nîndu-le. ci acelea ale problemelor inexistente . prin simplă definiţie. în realitate . indepeţl­ dentă faţă de mulţimea Q( : mulţimea tuturor submulţi­ milor lui Q( nu este definită etc .

Hirze1. . Springer. . North-Holland PubJ . [ 1 ] Th eorie des ensembles. Moscow. A l e X . W. D . Leipzig.. 1 94 1 . 1 894 . Ver. Joum. B a i n. A1can. . II-eme ea. . Jahresbericht der deutschen Math. J. J . C a n t o r. Paris.INDEXUL LU�RĂRILOR CITATB W . . 1 936. Bd. N. E. .. Paris.F o r t i. Ed. [ 1 ] tJber die Bedeutung des Satzes vom aus­ geschlossenen Dritten in der Math. Actes du Congres intern. insb. B u r b a k i. [1 ] To the Questioţt of Paradoxes of the Mathematical L ogic and Theory of Sets. H . B o c h e n s k i . . "B e h m a n n . Gauthier-Villars. [ 1 ] Organon. 1 932. G. Vrin. G . 40. Zermelo . . 1924. .B e c h e r. 1954. Paris. Paris. 195 1 . B r o u w e r . [ l J Gesammelte A bhandlungen mathematischen und philo­ sophischen Inhalt. B . 1 936. B o e i v a r. franc. [ 1 ] Les fondements logiques des mathet. Acke rm ann 202 . . C . A r i s t o t e 1 . franc. Amsterdam. M . [1 ] Logique deductive et inductive. trad. J. de phil. .. A. B e t h. XI. A l b r. [1 ] A n cient formal Logic. J . F. 1897. 1922. [ 1 ] Ein System der typenfreien Logik 1 în Forschungen zur Logik und zur Grundlegung der exakten Wissenschaften. [1 ] Bestreitet A ristoteles die Gultigkeit des " Tertium non datur" fur Zukunftaussagen. . fUr die reine und angewandte Math. de E. 1 931. A1can. voI. [ 1 ] Zu den Widerspruchen der Logik und Mengenlehre. Rendiconti de1 circolo matematico di Pa1ermo. edit. . . Hermann. Compayre . VI . L.. L. B r u n s c h w i c g. B u r a 1 i . trad. Co. 1955. Berlin. Paris. Hermann. [ 1 ] Les etapes de la philosoPhie mathematique. in der Funcktionentheorie. Paris. 1943.. 1 54. 2 voI.tatiques. Tricot . II-eme ed. [ l J Una questione sui numeri transfiniti . scient.

L. "Revue de Metaphy­ sique et de Morale " . . Ann.. C h w i il t e k. 1 944. Fundaţii­ lor pe ntru artă şi literatură. [1 J A Set of Postulates for the Foundation of Logic 1. D u m i t r i u. C h u r c h. 1 926. Bd. F r a e n k e l . [1 J Logische Syntax der Sprache. voI. F. G o d e 1. i d e m. 1 932 . HermaIin. Jena. Se cond completely revised Edition. Pau1ett e [ I J Les relations d'incertitude d'Heisenberg et la logif/ue. [1 J Paradoxele logice. Springer. [2 J Die logizistische Grundlegung der Mathemo. 1 958. II. D i n g 1 e r .. 1 922.Hillel) . Fevrier . Wien. Paris. Press. C o u t u r a t. Bd.tik.. F r e g e. Bd. II. 1 893 . 1 956. [1 J Einleitung in die Mengenlehre. VI . 1 961 . Bar . 1903. u . I. Erkenntnis. [2 J Die heutigen Gegensătze in der Grundlegung der 1Ylathematik. 4 1 . Bucureşti. voI. Pohle. Biblioteca filozofică. Berlin. voI. Reinhardt. . .. (Travaux du IX-eme Congres de Phil . 1 939. 2 1 . (Coautor J. A.. Nebert. 1 938. L. Amsterdam. 1 905. Cluj . . [1 J Les princ-ipes des mathCmatiques. K . Blanchard. G o n s e t h . în "Math. Press. Erkenntnfs. u. .C a r il a p. [2 J Die Grundgesetze der A r-ithmeti k . . Physik". (Coautor J. . Paris. [ I J Philosophie der Logik und A rithmetik. 203 . 1 928. Bar . [2 ] La logique et la philosophie contemporaine. 1 93 1 . [ 1 J Uber die A ntinomien der Principien der Mathematik. of Math. 1 906. [1 J Begriffschrift. "Monatshefte f. 37. 1 935. . [2 J lntroduction to Mathematical Logic. [4 J A bstract Set Theory. Berlin. . Ed. Springer. D e s t o u c h e s. Zeitschrift " .Hillel) . A. W . Alcan. Bd. Math. Math. . J. [3 J Die A ntinomien und die Unvolistăndigkeit der Mathematik. 1 879. . 1933. 1 93 1 . Bd. D u b i s i a v . North-Holland P ublishin g Comp any. Halle. . I. R . [3 J Le probleme des antinomies et ses diveloppements recents. G . [1 ] Uber formal unentscheidbare Sătze der PrinciPia Mathe­ matica und verwandter Systeme 1 "Monatshefte f . Junker. 14. Princeton Univ. Eine der arithmetischen nachgebildete For­ melsprache des reinen Denkens. . 1 93 1 . 1 937) . . . Munchen. [5 J Foundations of Set Theory. "Ardealul" . 1 934. A. Paris. [ 1 J Die Definition. Princeton Univ. 33. v oI . Revue de M et aphysique et de Morale" . 1 934 . [1 J Les fondements des math ematiques. North­ -Holland Publishing Company. Ed. H . 1 930. II. Physik" .Amsterdam.L .. [ I J Essai sur la forme gen erale des th Cories phy­ siques..

Bd. Erkenntnis. Les Entretiens de Ziirich . • 204 . II. voI . [ 1 J Bemerkungen zu den Paradoxen von Russell und Burali-Forti . M i r i m a n o f f . Meiner. 1 934. R o b e r t. H ă r 1 e n. [lJ Logique Modale. [2 J Remarques sur l a theorie des ensembles et les antinomies cantorien­ nes. Ed. . [ 1 ] La logique des attitudes. [ l J Logik. 1937. des Sciences. 1 0. . publies par Gonseth F . Idem. Bd. 1 930. K . in Jahres­ bericht der deutschen math. . G r e 1 1 i n g. . . 1 953. Ziirich. 1 930. C: . [2 J ZU den Widerspruchen der Logik und Mengenlelwe.. I. Leipzig. Rermann. J. J. Sprin­ ger. . II. III.. Springer. F r a n e . of California Press. . H e y t i n g. P . Bucureşti. und B e r n a y s. 1 930. 1 927. D. [2 J Die intuitionistiche Grundlegung der Mathematik . K o n i g. L'enseignements math . [ l J Die formalen Regeln der intuitionistischen L ogik. des Sciences et Lettres 23. . 1 9 1 7 .u n d N e 1 s o n . Ziirich. 1 956. G. et M c N a u g h t o n. [1 J PhilosoPhische Bemerkungen z u mehrwertigen Systemen des A ussagenkalkiils. . Gr. Berichte der Akad. Math. VI. A. Berlin. . Univ. 1 955. [ 1 ] Sur la paradoxie logique dans la th eorie des ensembles. Po1ska Akademie Nauk Varşovia. [3 J Mathematische Grund�agenforschung. 1942. L u k a s i e w i c z . nr. [ 1 ] Les systemes axiomatiques de la th eorie des ensembles. Paris. Im. [1 J The Present State of Investigations of the Foundations of Mathematics. tome 1 87. H ao . ]ahrhundert. . Travaux du IX-eme Congres inter.. Comptes rendus de l'Acad. [2J Die Logik und das Grundlagen Problem. R. Paris. ed. [2 J Der Einfluss der A ntinomien au] die Entwicklung der Log'ik im 20. Gauthier . J. Berlin. . 1 9 1 7 . Disquisitiones math. M o s t o w s k i. [ 1 J Uber die Grundlagen der M engenlehre und das Kon­ tinuumproblem. H i 1 b e r t. 3.. de phil.Villars. II. et phys t . K . o i s. 1 94 1 . Tome 1 9. W a n g. . 1 930. . Intuitionismus-Beweis­ theorie. Varsovie. 1 939. L e w i s. G r e 1 1 i n g. M � i s i 1. L . Annalen. 1 905. voI. voI. Abhand1ungen der Friesschen Schule. VerI. 1 9 1 8 . 1 934 . 1 93 1 . [ 1 J A Survey of Symbolic L ogic. K a n t . 39. Comptes Rendus de la Soc. "Dialectica". D . [ 1 J Les antinomies de Russell e t de Burali-Forti.. A . Paris. Berkeley. � o c h . Leemann. . Berlin. [ l J Grundlagen der Mathematik. Bd. . 6 1 . 1 906.

1 9 1 7 . 1 905 . . 1 909. [ 1 ] L' equivalence. 36.. . III. 1 9 1 3 . Paris.la logique et ses cons equences pour la conceptio. ]ournal f. 2. Travaux du I X eme Congres de Phil. voI. Flammarion. L . W. . 1 54. ]ourna1 of Symbolic Logic". V. C h . [2 ] Uber ei ne Widerspruchfreiheitsfrage in der axiomatischen Men­ genlehre.. voI. 1. Barzin la "Entretiens de Zurich" . [ 1 ] Eine A xiomatisierung der Mengenlehre. Q u i n e. C . . R e y m o n d. H . . 1 940. . N i c o d. [2] Derni eres pensees. Paris. 1 925. 1 927.N e u m a n n.. v o n. H. M . . Phil . . Massachussets. voI. ' [3 ] Die formalistische Grundl�gung der Mathematik. d. Soc . Leipzig. Proceedings of the Camb ri d ge Phil. Boivin. Hermann. A. 1931 . Fock. . a 2-a ed. B ibliotheque d u Congres Intern . [ 1 ] A reduction i n the number of the primitive propositions of logi c. reine u. Cambridge. 1 948. ] :. F . . R i c h a r d. voI. Kegan Paul. R e i c h e n b a c h. . 1 929. ]. " voI. 4 voI. Massachussets. [3 ] Comunicare prezentată de M. angewandte Math . ' - " P e s l o ii a n. Erkenntnis Bd. G. P e r e 1 m a n. 1 94 1 . [1 ] L9S principes de la logique et la critique contemporaine. G . n a n t 1. [ 1 ] Elements of Symbolic Logic.n de l'infini . 1 93 1 . 1 90 1 . [ 1 ] The Foundations of Mathematics and other Logical Essays. . d. în . VI . P e ano . ]our­ nal f. 1�0. la definition et la solution du para­ doxe de Russell. . I a ed. 1 936. Paris. .. D e . angewandte Math " Bd. . Macmillan Co.. Leemann. L Enseignem ent math . Pa�is. 1 937 . 1 95 1 . Londra. no u ă . ]. Ed. [2] Set Theoretic for Foundation to Logic. [2 ] Une solution des paradoxes de. 1 6. [1 ] Les systemes logiques e t la logistique. . Riviere. . [ 1 ] Les principes des mathematiques et le probleme des ensembles " Revue generale des sciences pures et appliquees. P . . New York. . [ 1 ] Geschichte der Logik im A bendlande. P o i P r c a r e . [ 3] Mathematical Logic. Paris. 1 908. 1932. Bd. 205 . . - R a m s e y. " . reine u. 1 937. [ 1 ] Les definitions matJz ematiques. [ 1 ] Science et methode. Les Entretiens de Ziirich". Cambridge. [1 ] A System of Logistic. Flammarion. 1 934 . Ziirich.

Meiner. Annalen". .oder Beweisbarkeit mathematischer ScUze. Paris.. Math. R u s s e l i. " Vidensk. Bd. 1 9 1 3 . 1 903 . [ 1 ] The Prill ciPles of Mathematics. and W h i t e h e a d. . A . [ 1 ] Prin ciPia Jlathematira. Kongress L Ein­ heit der Wiss. Cambridge University Press . 1 925. wohlgeordnet' werden kann. . W .. [ 1 ] La logiques des math ematiques. l-a ed. Bd. [ 1 ] Logisch . Ş t. . voI. Kopenhagen. nr. 1 9 1 2 . . Math. voI. 1. . 1 9 1 0.Kombinatorische Untersuchungen iiber die Erfii1l b arkeit . " 1 9 10: [4 ] Introduction ti la philosoPhie mathemat i que. I I ş i III. XV. . 1 9 28. III. [3 ] La th eorie des types logiques. W i t t g e n s t e i n. 1 . R u s s e I l. voI. " [2 ] Untersuchungen 'Uber die Grundlage'Jli. W i n t e r. Z . voI.R u s s e l i.'ten Sprachen. Alcan. . . T h . (Panstwowe Wydawnictwo Naukowe. . în . 65. 59. B. [ 1 ] Der Wahrheitsbegriff in den formalisie. 1 935. . 1 92 7 .a e d . 1 920 . Leopoli. [1 ] Cardinal and ordin al numbers. franc. morale" . 1 950 . 2 . Revue de metaphysique et de morale. . Mengenlehre. der. Annalen". Sprin­ ger. N Studia philosophica". T a r s k i. în "Memorial des Sciences Math. " [2 ] Uber die A nwendung der mehrwertigen Logik in der empirischen Wissenschaft în Das Kausalproblem II. L. . 1 922 . Berlin. B . 1926. L. Cambridge Univ . 1 936. a III-a. B . M a x. . Z a r e m b a. 4. [ I J Beweis das jede Menge. 1 9 1 0. "Revue de Metaphysique ct de Morale " . versiune paralelă germană şi engleză cu o introducere de B. 1 932. [ 1 ] Tractatus logico-philosophicus. Warszawa. Paul Kegan. [I J Moderne A lgebra. 1 958 . in . [2 ] Les paradoxes de la logiques. Londra. E . Paris. Press. 1 908. Z a w i r s k i. . . Intern. A . 1 9 1 1 . ed. Skr Kristiania. [ 1 ] La m ethode dans la phi losoPhie mathematique. Paris. . " . S k o 1 e m. voI. [ 1 ] Les · logiques nouveUes et le champ de leurs aPPlica­ tions. II. în Revue de metaphysique et de . Leipzig. trad. V a n d e r W a e r d e n. 1937. 1 904. Payot. Z e r m e I o. S i e r p i n s k i .

. . 7. p . Funcţii propoziţionale. p. p. Paradoxele logico-matematice . 2 3· III. 2. 2 . Teoria ti­ purilor. 66 . 1 4 . . p. 59. 84 . 9 1 . Teoria stratificării a lui Quine. . 76 . 73 . . . Sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor. p. 4. p. p. 3 8 . 79 . 6. 11 II. 62. p. 5. 53. . 6. p. . p . Soluţia lui Richard. p. 5 . p. Calculul propoziţional. 1. 7. 65 . . Paradoxul lui Skolem. 3 . . p. 47 . 55 . Paradoxul lui Gadel. p. p. p. . 1 6 . Logicile polivalente. Paradoxul lui Richard. 69 . . . . Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. . . Par � doxul mincinosului. Paradoxul lui Cantor.Forti.. p. . . 7 Teoria cantoriană a mulţimilor . Observaţii generale. . Antinomii logice şi antinomii semantice. 82 . . . 1 0 . p . 1. 46. 8. 9. Clase. 1 5 . 1 . Incercări de a găsi o soluţie . ' . Soluţiile logicienilor scolastici. Paradoxul lui Zetmelo . 1 1 . 80 . p. 39 . 77 � 1 1 . p. �3 . 1 2 . . 4 1 . Ackermann. p. 8. 3. 45 . . 4 . 38 IV. 9. . 7 2 . p. p. 51 . Cercetările lui Bocivar. Para. 45 .TABLA DE MATERI� Prefaţa 1. . . Elemente de logistică . 30. p. Pseu­ doparadoxele. p. Sistemul logic al lu� Alonzo Church. p. Paradoxul lui Grelling . Despre soluţiile paradoxelor in general. 39 .doxul lui Russell.Kanig. Paradoxul lui Burali . 87 . 3. Paradoxul lui Berry. . p . Soluţia lui Behmann. Iatuiţionismul lui Brouwer. 23 . . 48. p. 1 3 . p.Nelson. 2 . Soluţia lui Perelman. p. 55- 207 . 1 0 . Alte cercetări.

. . . 603/1966 la Intre­ prinderea Poligrafică Cluj . . p . . 9 ? . . . p. .ilicare ze cimală : p en tru bibliotecile mari 16. 1 77 . VII. p. 99 .Y. 1 1 7 . 2. 2. C oncluzi i Indexul lucrări lor citate . 5. B un de t i p a r 1 5 . . . 3. . . p . ·1 59 . So lu ţi a para do xelor . 1 4 7 . p . . 6. p. . 2 . 1 05 . . VI. 1 1 9 . . p. 1 1 034. pentru bibli o t ecile mici 1 6 . Problema para­ doxelor. . . . p. 1 4 2 . . . Observaţii generale. Soluţia . Co l i Hpar 13. . 1 7 0 . 5-7 . p . Condiţiile definiţiei ş i soluţia tuturor paradoxelor. 1. Paradoxul izomorj-heteromorj. 5 . p. Red actor resp . VIII. 3000+ 125 54 X 84/ 16. B r assai nI. 3. 1 2 5 . paradoxelor. 1 5 4 . 4 . 1 5 0 . Consideraţii asupra para­ doxului lui Godel. Definiţii prin accident. Despre formarea anumitor . . p. p.Republi ca Socialistă Români? 159 1 89 202 . . Pseudoclasa non -A. Analiza unui argument 113 1 47 6:v't'La't'pe<p61V. . . p . . p. . Indici de cla. . p. Explicaţia paradoxelor . . . 93 . Formula T61. IX. . . p. .08. Hirtie s cris 11 A 63 glm2 • Format Coli editoriale 10. str. . 1966. Terminus eslo triplex.clase prin accident şi intui­ ţionismul lui Brouwer. Construcţia 1 . 1. . 4 . . p. . . C lu j . . . Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T61 . . 3. . 109 . . 4 . 1 36. Paradoxul u n o r noi p a ra d o x e . 2 . . 6. . Tiparul executat s u b comand a nr . . . . . 1 1 3 . Tiraj ex. 1. 93 compatibil-in compa t i b i l. . 1 83. Paradoxul mincinosului. Soluţia formală a paradoxului �incinosului. . p . de carte : LADISLAU REDLINGHER . Tehnoredactor : Ana· S abău D a t la cu l e s 12. . . A . p_ 1 0 2 . . . Paradoxul clasei claselor in­ compat i b i l e . Paradoxul teori ei tipurilor. 3 . Pa ra do xu l mincinosului . . Paradoxul izon om-lzeteroll om. 1 2 . 1966 .39.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful