ANTON

D UMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR LOGICO-MATEMA TICE

CENTR UL DE LOGICĂ
.AI, ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

ANTON DUMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR
LOGICO-MATEMATICE

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ
Bucureşti
1966
-

Supracoperta de: Radu Veluda .

Id sciticet efficiendum est. LEIBNIZ . ut omnis paralogismus nihil aliud sit quam error calculi.

.

. in sfirşit. nu soluţionate: aşa-zisele soluţii oferite pină acuni. O ase­ menea concepţie reduce logica la un cadru simbolic. devenind el insuşi o convenţie. şi fiecare poate să-şi construiască logica sa cum vrea. al lui Richard. lipsit de un sens intrinsec. Ceea ce apare şi mai grav decit descoperirea acestor. cit şi al logiCii şi a creat o criză intr-o problemă foarte importantă a timpului nostru: problema fundamentelor matematicilor. din a accepta o convenţie mai mult sau mai puţin artifi­ cială. Apariţia antinomiilor in domeniul celor mai exacte şi riguroase ştiinţe. va scrie Camap. deci in ea insăşi nu are nici o valoare. cel mai tulburător dintre toate. matematicile. şi. consecinţa aceasta era absolut fatală şi ea poate fi descifrată in toate lIoluţiile incercate de logicienii con­ temporani.. şi care nu permit construcţia unor expresii susceptibile să degenereze in contradicţii. Singurul caracter logic pe care il mai are acest schematism simbolic este acela că nu e contradictoriu. adici1la foarte puţin. Winter.PREFAŢĂ La sfirşitul secolului trecut.. al lui Gre11ing-Nelson etc. descoperea o contradicţie in teoria mulţimilor: cel mai mare număr ordinal nu este cel mai mare I Acestui paradox i-au urmat altele: paradoxul lui Cantor (publicat postum de către Zermelo). creat arbitrar. a acestor cazuri de teratologie matematică. teoria tipurilor. Cu aceasta insă. formulind "principiul toleranţei". in general. datorată lui Bertrand Russell. fiind grevat de aceste convenţii. dar necontradicţia lui este construită in mod convenţional. inclusiv cea mai interesantă. in baza căreia paradoxele pot fi evitate. instrumentul logic işi pierde caracterul şi sensul lui tradiţional. a zguduit atit fundamentul acestor ştiinţe. paradoxul lui Russell. Burali-Forti. . constind din prin­ cipii sau axiome restrictive ataşate arbitrar logicii clasice. un matematician italian. Faţă de poziţia adoptată in problema antinomiilor. dacă nu chiar la nimic. al lui Zermelo. antinomii este poziţia luată de matematicieni şi logicieni in această problemă şi care constă. Acceptarea antinomiilor logico-mate­ matice ca fiind veritabile sau evitarea lor prin convenţii de principiu 7 . paradoxul lui Godel. deşi nu a fost afirmată totdeauna explicit in modul acesta. In der Logi'k gibt es keine Moral. după expresia lui Max. sint toate convenţionale.

transformînd logica în­ tr-o teorie deductivă cu axiome particulare. Chiar dacă am fi obligaţi în fapt să acceptăm această situaţie.. în caz că ea ar fi una din asemenea teorii matematice. şi axiomele. speranţa de a găsi bazele logice ale matematicii este. într-adevăr. de la antinomiile'lui Kant la paradoxele iraţionaliş­ tilor. cu celelalte ştiinţe. că nu se poate delimita ea însăşi. în această lucrare am pornit de la convingerea că inteligenţa omenească nu poate să-şi făurească singură obstacole reale. discuţia ei rezervînd-o pentru altă lucrare_ * Istoria filozofiei a mai înregistrat momente cind au apărut astfel de probleme. dar o singură teorie matematică. toate aceste paradoxe au ilustrat însă o poziţie particulară a unor gînditori sau a unor şcoli filozofice. în sfîrşit. evident că logica nu se poate construi decit în mod aparent ea o toorie m at em a t i că. susceptibile în acest caz să fie modificabile. fără a comite prin aceasta un cerc vicios de principiu. lo gicii i s-a rezervat un loc special în raport. în condiţiile acestea. Amintim numai aceai<tă problemă aici. adică ea ar justifica logic toate celelalte teorii matematice. care în al său Tractatus logico-Philosopl1icus. Nu era acesta sensul afirmaţiei lui Hegel că dacă cunoaşterea şi-ar trasa anumite limite aceasta ar înSfmna că am cunoaşte mai mult decît ar permite-o aces- . Ideea aceasta nu a aparţinut concepţiei clasice şi de la Aris­ totel însuşi. de la subtilele argumente ale eleaţilor la naivele sofisme ale sofiş­ tilor. la locul lor .excelente. teoremele şi regulile ei de deducţie. în orice caz. .axiomele. ci o re fle ctare a lumii: "Die Logik ist keil1e Lehre sondern ein Spiegelbild der Welt". Este. de altfel. de celebrul lo gician Lndwig vVittgenstein. logica trebuie să justifice structura logică a oricărei teorii matematice. regulile de deducţie şi teoremele oricărei teorii mate­ matice. aceasta ar arăta că'logica are o poziţie cu totul specială printre' celelalte teorii matematice. ceea ce logicienii scolastici nu au încetat de a repeta mereu: non posse csse s c i en t i am id quod est omnis scientiae sive doctrinae modus ( nu poate fi o ştiinţă ceea ce este modul oricărei ştiinţe sau doctrine). Considerarea para­ doxului lui Godel ca aparţinînd inexorlţbil oricărui sistem logic formal (care conţine aritmetica) arată că sîntem În prezenţa unui fenomen intelectual cu totul unic şi surprinzător. ar trebui să se justifice prin ea însăşi! Aceasta nu înseamnă altceva decît o justificare în cerc vicios . c. dar nu au întrunit niciodată o unanimi­ tate de voturi şi nu au constituit concepţia unei epoci. a arătat că lo gica nu este o teorie convenţională sau nominalistă. ('u a x iomele şi metodele ei de deducţie speciale. ar trebui să justifice şi propria ei structură logică. pierdută. aceea a logicii. Această poziţie a fost susţinută şi în timpul nostru. de altfel. de-a l un gu l evului mediu.I ruillează în mod e s enţial ideea de logică ş i o privează de orice semnificaţie epistemologică. ea fiind considerată ca "modul" oricărei ştiin­ ţe. • Ceea ce se poate reproşa în primul rînd acelora care au acceptat an­ tinomiile logico-matematice ca f i i n d veritabile este faptul că au fost mai mult matematicieni decit lo gicieni şi s-au lăsat astfel inf1uenţaţi de metodele matematice . de la rafinatele arguţii ale megaricilor la pedantele exerciţii de logică ale stoicilor.ă ea nu este o teorie matematică ca oricare alta. care nu poate fi regăsit niciodat'ă în trecut şi de aceea apare ca fiind caracteristic epocii în care trăim şi mentalităţii ' contemporane.

aceasta inseamnă că le-am şi depăşit". adică puterea ei progresiv nelimitată. căci dacă ştim ceva despre aceste limite. ca să spunem aşa.după care orice problemă de felul acesta se reduce la o eroare de logică. A. D' 9 . Nu numai atit. poziţia lui Aristotel.problemei antinomiilor credem că prezintă. Am adoptat astfel poziţia clasică. pe Ungă in­ teresul de ordin teoretic. şi un altul: acela de a întări increderea în raţiunea omenească şi în funcţia ei naturală. şi credem că am reuşit să arătăm in mod pur logic in ce constă eroarea şi unde este exact locul ei in paradoxele logico-matematice. Soluţionarea . acestea fiind universale. dar am putut găsi schema generală după c!1re se pot construi oricîte paradoxe voim. faţă de care paradoxele cunoscute nu sînt decît cazuri particulare. respectarea lor nu poate duce la nici o limitare.te limite? "Cunoaşterea exi stenţei unor asemenea limite "": scria Hegel conţine o contradicţie. Vom observa că soluţia este unică şi nu necesită decît respectarea principiilor logicii clasice. eroarea.Despre respingerile sofistice . pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. am dilatat. Pentru aceasta am construit noi antinomii de un tip mai general. exprimată clar i n ultima carte a Organon-ului . a cărei caracteristică necontestată este libertatea ei.

.

teoria mulţimilor a fost for­ mulată cu multă grijă şi construită pe alte baze logic 0" matematice. Prin urmare. din cauza aceasta. Cantor a acceptat şi formulat unele dintre ideile teoriei sale pe baza intuiţiei directe. După apariţia antinomiilor.>xal al unora dintre aceste idei. S-a crezut astfel că dificultăţile ce s-au ivit pe parcursul dezvoltării ei s-ar datora tocmai unor defi. atît în formularea paradoxelor.e pe baza intuiţiei ca indiscutabile.OR .1 TEORIA CANTORIANĂ A MULŢIMII. IV.' niţii acceptat. cînd ele erau înşelătoare. Teoria lui Cantor a fost numită.teoria naivă a multimilor. în acest capitol vom vorbi despre teoria naivă a mulţi-­ milor iar despre sistemele axiomatice ale teoriei mulţi­ milor vom vorbi în cap . ceea ce vrea să însemne o "teo' rie intuitivă ". . teoria mulţimilor poate fi înfăţişată în două moduri: 1) ca o teorie intuitivă: 2) ca un sistem axiomatic. "încercări de a găsi o solurz . Deoarece în cele ce urmează. aşa cum fusese creată de Georg Cantor. Antinomiile logico-matematice au apărut mai întîi în �adrul teoriei mulţimilor. cît şi în soluţionarea lor. vom reaminti cîteva din ideile de bază ale acestei teorii. luînd forma unor "sisteme axiomatice .p oa te observa caracterul paradc. fără un control logic şi mate-' matic riguros. intervin noţiuni din teoria mulţimilor. cu atît mai mult cu cît de la început se .

b. . un element pri mar al i ntuiţi ei noas tre. m ai . nemaispunînd n imic des pre ce este o mulţime. Ia­ tă cum introduce mulţi mea. unele dintr e i deile lui Cantor au s uferit modi if cări. cu acolade mi ci. care es te mul­ ţimea aces tor obiecte .. . i c dînd doar exemple de formare a unor mulţi mi . Putem să notăm pe scurt mulţi mi le prin literele mari ale alfabe tului: A. atun ic s cri erea es te aceea d e mai sus cu acolade. D ar h c i ar în teori a nai vă a mulţi milor aşa cum es e t expusă astăzi . Dacă toate elementele unei mulţi mi s înt date iş le pu­ nem în evidenţă. . " a aparţine lui lVI". 7} sînt 1.ţ ie" . c elementele mulţi mii {I. b. după cum vom sublinia mai departe. Pentru a expri ma faptul că un element a aparţi ne unei mulţ imi lVI se întrebui nţează simbolul "E" . matemati cien ii au considerat că es te mai bine să nu se mai ia noţ iunea de mulţime ca o noţiune defi ni tă. S e notează pe scur t mulţimea for mată cu nişte obie cte date. c e s s rc ie: { a. C u obiecte date putem forma mul iţ mi . de apartenenţă. 5 şi 7 etc . O biectele cu care se formează o mulţi me se numes c elementele mulţimi i . cînd v om con is dera s istemele axi omati ce ale aces tei t eorii în r ap or t cu pr obl ema s ol uţionări i p aradoxelor. Ele� entele mul­ iţ mi i { a. u n obiect nou. b. 12 lVI" s au. mulţi mea formată cu literele a . Apartenenţa . } c sînt a. De exemplu. de exemplu. c putem face o mulţime a acestor il tere . b . b şi . W. S ierpinski [lJ. Deoar ece cu această concepţi e despr e mulţi me -s a aj uns la paradoxe . 5. cu literele a. Noţiunea de mulţime." . Elementele multimii. }c. B . î nchi zînd obiectele între aces te acolade am format o unitate închi s ă. De exemplu. C. ci ca. între care s e s criu obiectele res pec­ tive de s părţite pri n vi rgule. care se numesc elementele mulţimi i " . Scrierea - - FaEM îns eamnă : " a se te u n element al mulţim ii scurt. .un întreg a unor obiecte bine determinate iş dis it ncte ale intuiţi ei s au gîndirii noas­ tre. "Mulţimi.0 mulţime (Menge) s pune Cantor [1 J este o reuniune într.

. Simbolul de reuniune este "U". Diferenţa mul­ . Ac estl ucru se poate vedea mai bine examinînd mulţimea cuu n singur le ement . Mn. astfel. Avem deci Mn . . Fie n mulţ imi. • • 1 = MI n M2 n M3 n . MI> M2. .M3 U ._ ca elementele ei ă s a parţină în acelaşi timp fiecăreia dintre mulţimel e date. • • • . . Avem deci Mn . . Fie n mulţimi MI> M2.M2 M uZţimea cu un singur element. ". S imbol ul de intersecţie e ste "n". Avem deci: ţimilor MI şi M2 se notează cu semnul - D = MI . Mulţimea D a tutu r or elemen­ telor unei mul ţimi M1 c are nu aparţin unei alte mulţimi M2 se numeşte diferenţa mulţimilor date. am c onstruit un nou obiect car e' este complet distinct de obiectele iniţiale. U Mn Intersecţia mulţimilor .. . . n Mn Diferenţa a două mulţimi. Ma. Fie elementul a . cu elementele acestor mulţ i mi se poate forma o n ouă mul ţime 1 . Mn.a mulţimilor. • • • R = MI U M2 U . M3. . Am spus că formînd o multime cu anumite obiecte. M3. Mulţimea 1 se numeşte intersecţi a mulţimilor MI> M2. fiindcă aceasta n ua re nici sens. Mulţimea R s e numeşte reuniunea mulţimilor MI' M2.D e exemplu. cu elementel e acestor mulţimi se p oa te forma o nouă mulţ ime R . . nu putem spune că elementul a î şi apa ţr ine lui însuşi ca le ement . M3. atunci mulţimea formată nu­ m ai u c a este { a}.. Elementul a a parţine mulţimii a{ }: a Ea {} Dar n u putem scrie a E a. astfel ca oricare element allu i R să aparţină cel puţin uneia dintre mulţimile date. U11 13 . pentru mu lţimea M t oarele apartentenţe : = {1 . . 7} av emu rmă­ Reuniune.

�j�m

Mulţimea vidă. A desea se vor beşte d e m
ea elem en­
t elor care satisfac o anumită condiţie. Se poate întîmpla
să nu existe nici un elem ent care să satisfacă această con­
diţie. S e spune atunci că m ul ţimea respectivă es te vidă.
D e exem plu, mulţim ea tuturor numerelor raţionale x care
satisfac ecuaţiax 2 . 2 este vidă.
U nii autori noteaz ă mulţimea vidă cu sim bolul A.
Egalitatea mulţimilor. Două m ulţim i sînt egale dacă· fie­
care element al uneia din mulţimi este un elem ent al celei­
lalte mulţim i şi invers. S criem că două mulţimi M şi N
sînt egale, astfel: M
N.
.
'
De exem plu, ave m egalitatea următoare Î ntre
m ulţimi
.
cu elem ente date :
=

{ a, b, c, a}
{ a, c, b} { c, b, a}
Aici av em p atru moduri diferite de a � crie aceeaşi m ulţime.
.
Din această definiţie a egalităţii mu lţimilor rez ultă că
dacă două m ulţimi M şi N sînt vide, ele sînt ega le: M = N.
De unde putem trage concluz ia că nu există decît o sin­
gură mulţime vidă.
Mulţimi de mulţimi. S e pot form a mulţim i de obiecte
care sînt ele îns ele m ulţimi . De exemp lu, să considerăm
obi ectele a, b, c, d i
ş e. Putem form a cu ele mai multe
m ulţimi; fie, de exeni plu, � rm ătoarele două :
{ a, b, }
c

e-

=

=

=

P = { a, b}
Q'
e
{ c , d, }
=

L uînd aceste două m ulţimi P şi Q ca elemente p utem
să formăm o nouă mul ţim e Z :
Z

=

{ P, Q}

=

e}
{{ a, b} , { c, d, l

M ulţim ea Z t:a: e deci două elemente, P şi Q. A ceas t ă
m ulţime Z trebuie deosebită de mulţimea forma tă cu toate
le ementele a, b, c, d şi .e
T

=

{ a, b, c, d, }
e

E lemen tele mulţ imii Z îs nt mulţ imi, iar elementele mulţi­
mii T sînt obiecte. M ulţimea T are cinci elemente, pe cînd
14

mulţimea

are numai două. Nici un element al mulţimii

'f nu este eţement al mulţimii Z (cu toate că elementele
mulţimii T \sînt elemente ale elementelor mulţimii Z).

Numai în anÎln1ite cazuri particulare un element al unui
element al unel\mulţimi date poate fi un element al acestei
mulţimi. De exemplu, mulţimea

{ a,

{a,

b}}

are un element . al unui elemeht al său.
Submultimea unei multimi. Dacă fiecare element al unei
mulţimi M' este de aseme� ea un element al unei alte mulţimi
N, se spune Că M este o submulţime a mulţimii N: Se
spune atunci că mulţimea M este inclusă în N. Din această
definiţie urmează că orice mulţime este o submulţime a ei
însăşi sau este inclusă în ea însăşi. Mulţimea vidă este o
submulţime a oricărei mulţimi.
Rezultă că mulţimea vidă are şi ea o singură submul­
ţime: mulţimea vidă.
Relaţia de incluziune (de submulţime) dintre o mulţime
M şi o altă mulţime N se notează cu semnul C . Deci
"

"

MCN
înseamnă: "mulţimea M este inclusă în mulţimea N";

M este o submulţime a mulţimiî N.

Vom mai observa că se pot construi mulţimi care să
'aibă unele din elementele lor ca sub mulţimi. De exemplu,
fie mulţimea B =
şi mulţimea A = { a ,
Se pot
da multe exemple de felul acesta.
Iată un exemplu de mulţime non-vidă ale cărei elemen­
te sînt toate submulţimile ei. Fie mulţimea Z
unde
după cum am spus, este mulţimea vidă. Ea are
un singur element care este şi submulţime; mulţimea T =
=
are două elemente, care, fiind niulţimea vidă,
sint şi submulţimi ale lui T. Tot aşa se pot forma:

{a}

A,
{A, {A}}

{a}}.

=

U
V

=

=

{A},

{A, {A }, {(A}}}
{A, {A}, {A, {A}}}

etc.
15

Mulţimi jiniteşi infinite. O mulţime M s e numeşte
finită dacă există un întreg poz itiv n astfel a
c M să aibă
exact n elemente . O mulţ ime care nu estef init ă se numeş te
injinită. Mulţimea v idă este deci finită. E xemplul cel mai
sim plu d e muţi me inf inită este mulţimea numerelor natu­
rale: 1, 2 , 3, 4,
, n, . . .
Echivalenţa.' Dacă elementele unei mulţimi M pot fi
puse într- o corespondenţă biunivocă cu ele mentele unei alte
mulţimi, as ft el ca fiecărui element din M să-i corespundă
un singur iş numai un element din N şi inv ers, cele două
mulţimi se numesc echivalente.
1 l de echivalenţă este " - " şi deci echiv alenţa
SemiU
mulţimilor M şi N se scrie M - N.
Mulţimea complementară. Dacă o mulţime M este o
submulţime a mulţimii N, ad ică dac ă M C N, a tunci mul­
ţimea dif erenţă a acestor mulţimi M-N se n umeşte com­
pl ementul lui M în rap ort cu mulţimea N iş se notează
cu CM .
Model. Funcţie. Da că printr- un procedeu <? arecare se
face să corespundă fiecărui element a al unei mulţimi M un
singur obiect nou cp ( a) , această corespondenţă se va numi
o fu.ncţie, iar mulţimea M, domeniul de def iniţie alf uncţ iei .
Dacă noile obiecte cp (a) apa ţr in toate unei mulţi mi N, atunci
ordonarea a - cp (a) se mai numeşte un model al lui M în N.
Dacă toate elementele mulţi mi i N sînt întrebuinţ ate f ie­
c are cel puţin o dată, atunci mulţimea N· se numeşte mul­
ţimea model a funcţi ei cp .
D acă f iecărui element al mulţimi i M îi corespunde un
singur element şi nu mai unul singur din m ulţ imea N şi
invers, avem în cazul aceasta modele inv erse. Se vede dar
că două mul ţimi c are pot f i puse în această coresponden­
ţă biunivocă, încît. una din ele devine modelul c eleilalte ,
sînt mulţimi echiv alente.
De exemplu, se poatef ace să corespundă oricărui număr
n a tural n numărul par 2 n.
Î n modul acesta -s a constituit modelul mulţimii tutu­
ror nume relor naturale pe mulţimea tuturor numerelor
pare. Deoarece corespondenţa este biunivocă , m ulţime a
n umerelor naturale este de asem enea un mode l al mulţimii
numerelor pare. Cele două mulţimi consider ate sînt e chiva len te.
.

.

.

.

16

I ată această corespondenţă biunivocă între elemen tele
mu lţimii numerelor naturale şi m ulţi mea numerelor pa. re
( mulţi mi echiva lente) :
1 2

3

1 1 1

n

1

4 (3
2n
Mulţimi numerabile . O mulţi me M care este echivalentă
c u mulţ imea nume relor natu rale se num eş te o mulţime
numerabilă. Această defin itie î nseamnă: mult ime a M este
n umerabilă dacă putem ă
s facem o coresp o � denţă bi uni ­
vocă între elementele mulţimii Mş i numerel e naturale . Cu
a lte cu
v inte, putem să dămindici elementelorl ui M, ori­
c are' le emen t al lui M avî nd indi cele săuş i le m
e ente diferi te
a vînd i ndi ci diferiţi . Dacă i ndi cele unui element este n ,
n otăm acest element c u an. M ulţimea numerabi1 ă M se
p oate scrie atunci :
M
{ al> a2 , a3 , •••, an}
De aici rezultă că orice mulţimef inită e ste numerabilă;
n umai mulţimi infinite pot fi nenumerabi le.
U n exemplu de mulţi me nenumerabi1 ă : mulţi mea tutu­
r or numerelor reale cuprinse între 1ş i 2 etc .
]}[ulţime ordonată. O mulţime se numeş te simPlu ordo­
nată, dacă elemen
t ele ei au fost aranj ate într- o ordine, după
un cri teriu oarecare, aş a ca : 1 ) dintre două elemente oare­
c are alş i a2 să avem s au al < a2 sau a2 < al> sau a1 = a2;
2) rel aţiile al < a2 sau a2 < al' sau al
a2 , să se excl udă
r eciproc ; 3) din a
l < a2 ş i a2 < aa să urm eze al < a3•
R el aţ ia al < a2 nu n ecesită neapăr a t o relaţie reală
î ntre mărimi; este vorba de anteri ori tatea unu ia di n ele­
mentef aţă de celelal te .
O mu
l ţime s e numeş te bine ordonată î n cazul î n care,
f iind ordonată, ex istăş i un elementiniţial , fi e al m ulţimii
î nsăş i, fie al oricărei submulţimi non-vi de.
Exemplu : orice mulţi me if ni tă ordonată este bi ne ord o­
n ată; ş irul numerelor naturale 1, 2 , 3; . . . , n , . este
b ine ordonat ,fi indcă în oricare submulţ ime non- vidă există
un pri m ele m ent ; mulţi mea tuturor numerelor întregi
algebrice : .. . , -2 , - 1 , 0, 1 ,2 ,
ordonată în ordine
naturală, lUt e s te bi ne ordona tă.

2

=

=

.

o

.

o

o ,

17

făcînd abst racţ ie de nat ura dif erit elor elemente ale lui M ş i de ordinea lor . Ş i Fraenkel mai observă încă: P i ea tut urormulţ imilor echi­ " e de altă parte. astf el de def iniţ ii sînt astăzi l ucrll ri naturale Î n matema tici " . şi care au prov ocat o discuţie amplă în epoc a noastră. . formularea lui Cantor nu poate f i a cceptată ca o definiţie a numerelor cardinale " . S-au dat pentru aceast ă teoremă mai multe demon­ straţ ii . Vom ma i cit a aici două propoziţ ii datori te lui Zermelo. p .noţ iunea gene rală pe care · o deducem din M cu ajutorul f acultăţii noast re de a gîndi. T otuşi. în f ond. - 18 . a ceea accep­ tat ă ast ăzi: "Numărul cardi nal (puterea) al unei mulţ imi M este mulţ imea tuturor mulţimilor care sînt e chivalente cu M".Vom numi putere sau număr cardinal al unei mulţ imi M scr ie Cantor .Postttlatui alegerii şi t e o r e m a de bine ordonare. Zerme10 însuşi a dat două demonstraţii. denumind. mulţ m valente cu M poate să implice antinomii dacă nu sînt l uat e anumite pre cauţii " .o explicit astfel. Ş i iată definiţia pţ care o citează Fraenkel şi care este. Zermelo a observat primul că mult e raţ ionamente mate­ matice se bazează pe o presupunere acceptat ă impl icit i ş pe care el a enunţ at. Putere sau număr cardinal. .o postu­ latul alegerii: P " entru orice mulţime de mulţimi non-v ide şi neavînd nici un element comun există o funcţie de alegere (A uswahl­ f�mktion) . Cea mai important ă consecinţă a acestui postulat est e teorema de bine ordonare a lui Z ermelo : " oricare mul­ ţ ime M poate f i bine ordonată " . A cest postulat a fost e nunţ at în diverse variaţl te. C eea ce este necorect în această def iniţie nu putea ă s scape lui Fraenkel. Vom spune însă de pe acum că x e igenţele unui logici an nu sînt s atisfăcute în aceste def iniţii " naive " şi Fraenkel însuşi recunoaşt e acest lucru [4 J. căci el adaugă : " Această def iniţ ie pare Î ntrucîtva paradox ală. Iat ă ce scrie Fraenkel ( [4] . 59) : " Desigur." Def iniţ ia aceast a a fost abandonată chiar înt eoria nai­ vă a mulţ imilor. cu aj ut orul căreia se obţine o submulţime care conţ ine cel puţin un singur element al f iecărei submulţimi " . Vom vedea mai departe care s înt aceste antinomii .

uturor mulţimilor cu· două .a fost . Noi vom a răta în capitolul u ltim. fiindcă Z ermel o a fost obligat să introducă o axi om ă de exi stenţă. Trebui e să spun em c ă i deea iniţială d e la care a pornit Cantor în' elaborarea teoriei sale . Ea avea av antaj ul unei intuiţii " naive" iş nu consti­ t uia o defi ni iţ e vicioasă. Am văzut ce numeşte Cantor putere sau număr car­ d inal .elemente fie2 va if m ca re. Cu noţiu nile iniţi ale. Cantor a putut să x e plice. ad ică dacă MI M2. . lămu rirea di eii d e infinit în matematici. n.Di n d efini ţia de mai u s s rezul tă : "Mul ţimil e MI şi M2 vo r avea acelaşi număr cardinal d acă sînt echi valente . comparaţie etc . Numerele cardinale transji'nite. nu mer lee lor car di nale sînt diferite". ' Al tfel. . într-un m od foarte general op eraţiile cu numer e întregi: adunare. "Mulţimea tuturor submulţimilor unei mulţimi date M ex istă " . Definiţia n um ăru lui cardinal ca m ulţime de mu lţimi echiv alente apare oricui bizară şi în o rice caz arti ficială şi noi vom arăta pentru e c (în capito­ u l l final) . 4 .c are a ul at pe parcursul d ezvoltării ei un a spect mult mai vast şi complex . S iai ci ma tematicienii au obse rvat c ă s-a introdus ceva n ecl� r . ca re la epoca cînd scr ia Cantor e ra o idee dest ul de cont roversată. ridicare la putere. 3.. al acestei lucrări ( " Conclu izi " ) în ce const ă eroarea de logică pe care o cu ­ p rind impli cit astfel de propozi iţ i . şi anu me: .sînt d ar pu terile mul iţ milor finite - ' 1. V om mai mentiona faimoas a teoremă a lui Cantor asu ­ p ra nu mărului � c rdinal al mu lţimii formate cu s ubmul­ ţ imil eu nei us bmulţimi date: "M ulţimea tutur01" subm ul ţimilor ori că rei mulţimi date M are o putere (număr car d inal) mai mare d ecît mulţi' m ea M". . S iru l n um ere lor natural e . . . 2. . Număru l 1 va fi mul ţimea tuturor mu lţimilor cu un s ingur element ( mulţimi echivalente între ele) . numărul u lţimea 1. etc . . î nmulţire. 19 .

dacă elementele lor corespund în mod biunivoc iş în ordinea if ecăruia dintre ele . seria Aleph-ilor: Numere ordinale. ele sînt egale cu numerele cardi nale finite respective. puterea mulţimii numerelor. a fiind un număr fini t : No> a No + a = No No + No = No a No . această definiţi e este înlocui tă prin alta. puterea aces tei mul ţimi infini te. Astăzi .Să considerăm mulţi mea formată di n toate numerele cardinale (deci o mulţi me de mulţimi ) . Numărul cardi nal transfini t No se bucură de următoa­ rele proprietăţi. tot în cadrul teoriei nai ve a mulţimilor. dar nu şi de. di sti ncte în­ tre ele. este notată de Cantor cu No (Aleph zero) : este primul număr transjinit sau cel mai mic cardinal transjinit. Cantor defineşte as tfel tipul ordinal: " este no­ ţiunea generală· care rezultă din M cînd face m abstracţie de natura le ementelor lui M. ordinea lor de succesi une " . î n acest caz iş numai în acest caz. Dacă considerăm însă mulţi mile infini te. dar aceasta este i ş puterea 20 . No = No No = No C u aj utorul x e ponenţi alelor se pot defi ni alte numere transfi nite. ele au şi aceea iş putere iş acelaşi tip ordi nal . Am văzut ce înseamnă ordonarea simplă a unei mulţi mi M. puteri ale unor mulţimi mult m ai vaste decît aceea a numerelor naturale şi astfel Cantor crede � ă poate gîndi o serie de numere cardinale transfini te. De x e emplu. problema 1111 mai se te atît de ism plă. care este bi ne definită. S e i ntroduce mai întîi i deea de asemănare între m ulţimi . Să introducem acum noţiunea de număr ordinal . Două mu lţi mi echiva­ lente se numesc asemenea. naturale este No. . Ti purile ordi nale ale mulţimilor if nite sînt nu merele ordi nale finite .

a e nu poate forma o bază sigură pentr u const rucţiat o e r iei mul ţimi lor. Cele două tipuri ordinale diferă unul de al tul .o altă ord onare putem să le aranj ămî n ordinea mărimii lor crescătoare etc. mul ţimil e infinit e d e aceeaşi putere pot avea t ipuri ordinale difer ite. de exemplu. c i " că trebuie luate anumite precauţii" . p. Numerele raţional e d e f orma k pot fi ord onated upă mărime .n um erel or raţional e. 21 . num ai atît cît poate să aibă o leg ătură cu pro ­ blema paradox elor log ico-matemat ice." naive" ale teoriei m ulţimilor. an umite " măsuri de pază" . 3): "N e păzim totuşi să alcătuim noţi uni ca « mulţimea tuturor mulţimilor») şi a ltele d e a celaşi fel. Aceste măsurin u sînt impuse. fiind că se poate ts abil i o corespon ­ d enţă biunivo că î nt re num erel e înt regi şi numerel e raţio­ nal e inferioare lui 1 . de exemplu. Pri­ mul m od de ordonare al n umerelor raţionale ne dă se­ ir a : 1 ···' 2' 3' 4 ' 2 2 3 3'6' 5'4' Ord inea nî car e sînt aranj at e numerele raţionale în mul ţimea num erelor raţionale defineşte un tip ordinal .î ntr. fiindcă acest ea dau loc la cont radicţ ii " . M at ematicienii i ş . notat de el cu 1). teorie la care totuşi nu se poat e renunţa. Iată. Cu alte cuv inte. eva din noţiun ile de bază ale t eoriei mulţimilor. Nu vom urm ări această chest iune m aid eparte. Al doilea mod de ordonare defin eşteî nsă. după vaq l oarea sumei termenilor p + q. î n faţa contradic­ ţiilor provocate de ideile. un alt număr ordinal.au d at seama că or icî t ar încerc a ă s dist ileze noţiunea de" mulţim " e . Să consid erăm un exem pl u. date fiind cele mai mult e din rezult at le e ei ind isc utabil e. decî t de temerea de a n u da peste contradicţii. * - Am citat doar cî"t. n ot at de Cant or cu w. ce scrie van der W aerden ([lJ. după Cantor. d ar se vede că tipul ord ni al al unei tJ? ulţimi infinit ed epind e d e ordonarea ei . în general. ma temat icienii nu au t ras concluzia că asemenea idei tre­ buiau cu necesitate să con ţină g ermen ul paradox elor.

p. iată ce s crie Bour­ bak i ([IJ. p. aşa ă c pînăl a sfîrşit nici n u se mai ştied acă ceea ce num m i m ulţim em ai şe te totuşi o m ul ţime. Vom vorbi m ai d eparte despre aceste " antinomii " şi d espre " is stem le e ax iomati ce " care au fost constru ite cau n remediu. în particul ar.I ată ce scrie F rae nk le ( [5 J . trebuie oc nsiderat ca riguros sinonim cu « term en ».uIţ or delim itărim atem atice rig uroase. şi o reconstituire a teoriei m ul ţim li or pe baze strict l og ico. 19): " Antinom iil e arată că conceptul naiv d e mul ţime. 60) d espre m ul ţime : "D in punctul de vedere naiv. fraze ca « fie X om ulţim e » îs nt. pentru că orice l iteră este un term en " . m ul ţim ea este ol iteră sau un termen care se supune unor anumite reg ul i de cal u c l . . în sensul ace sta. cuvîntul « mul ţim . Din primul m om ent (ad ică începînd cu Zer mel o. pe ntru a d a un exem plu num ai. No i nu v om căuta să form al izăm această noţiune şi. Într-� d v e ăr.d upă c um apare în «d efiniţia » l ui Cantor. şi cel e-m ai g eneral e concl uzii derivabil e d ni l e nu pot forma o bază satisfă­ c ătoare pentru teoriam ulţim ilor şim ultm ai puţin pentru " ma tem atici în nî treg ul l or . .matem atice. 1908). Cu al te cuv inte. în principiu. t otal superflue.m ul te entităţim atematice pot fi consid erate colecţii sau mul ţim i de obiecte. noţiunea dem ul ţime a fost supusă unor rest ricţii ax iom atice.. în interpre­ e tarea form al istă a ceea ce urm ează.

ci nu­ m ai o prezentare simpl ificată a cîtorva capitoled in această d isciplină. ceva ned eterminat. care se numesc v alori de ad evăr. Variabile propoziţionale. 3) calcul ul lc aselor.II . . is s­ temuIl ui R uss el l d in PrinciPia Mathematica. î n care caz se num esc te . . . care se num esc varia­ b li e propoziţional e . înl ocul cuvintel or şi propo­ ziţiil or care ' se pot form a cu le e. Vom red uce această expunerel a ceea ce este strict necesar în d ezvol tarea ts ud iul ui nostru. A ces te variabil e pot lua d ouă valori: ad evărul (notat pe s curt A) şi fal sul (F). q. Calculul propoziţional Constante şi variabile. . pr o­ poziţiil e sînt consid erate ca unităţ i . semne. 2) funcţii propoziţional e . " variabil "e . U nel e semne pot' reprezenta ceva determinat. 23 . L ogicam atem atică saul ogica sim ­ bol ică saul ogistica utilizează. ELEMENTE DE LOGISTICĂ Î n cursul l ucrării noastre vom avea ne voie d e cî teva n oţiuni le m e entared e logicăm atematică. pe care ne v om permi te săl e prezentăm cititorului. urmărind î n g eneral . şi anume : 1) cal culul p ropoziţiilor. fără să ne intereseze conţinutul eventual pe care elel -ar putea av ea. El e se no­ t ează pe scurt cul itere: p. Î n cal culul propoziţional . 1. r. Menţionăm că nu facem o x e punere sau o introducere în logica matematică. cînd ele se numesc " constan­ " şi al teori.

rt ei puncte etc . Puterea unui punct se întinde p nă î 24 . q. r. definiendum.. rmina ad evărul sau falsitatea expresiei" p sal. adevă rul as u falsitate a expres iei oc mpuse" p as u q" nu depinde decîtd e adevă rul saU fal­" s ita tea variabilelor component . sînt legate prin constante logice. p. "p sau q este a dev ărată dacă cel puţin una d intre variabile este ad v e ărată. A şi F. Cnm în lo g ica formalizată. x e presia p sau q" se numeşte o· funcţie de adevăr. Ex presia din dreapta semnului d e definiţi e se numeşte definienş şi x e presia din stînga. e Dup ăd efiniţie. Punctuaţia. 3.. Vom discuta afir­ maţ ia ace asta mai d eparte. 2. . A F A F A A F F " p sau q " A A A F S e vede că putem·d ete.şi ele vor fi toate funcţii " de adevăr. . de aceea. De x e emplu. variab ilele p şi q pot să ia două v alori f iecare. în d reptul că ruia se pune " D ef. . q.. r. corespunzătoare conj uncţiilor dn i v orb irea ob şi nuită ş i cu care se formează fraze. vor fi unite prin c onj uncţii d iferite . Valoarea d e ad evăr a x e presiei " " p sau q nu depinde de conţinutul propoziţiilor p şi q. În ace laşi m od se pot construi exp resii mai complic ate sau mai simple. cum arată tab elul de mai j os : P I q -.=". " sa ( u . sau amîndouă. c i numai de valoarea lord e adev ăr . Pentru a despă rţi diversele pă rţi ale unei expre sii logice formale se întrebuinţea ză un punct . . 4 .constante logice .l q" num ai în f uncţie de adevărul as u fal­ sitatea variabilelor p şi q. în care variab ilele p. s au a doua. două p uncte. compusul log ic "p s au q" înseamnă : sau prima prop oz iţi e s e te adevărată. Semnul de definiţie este simb oli zat prin .= Df"). C arnap ([3].Funcţii de adevăr. Cu v ariabilele prop oziţionale se pot f orma complex e logice. . dec i putem avea u rmătoarele p atru po sibilităţi. 7 ) spune că definiţiile servesc numaip entru ab rev ieri şi nu sînt principial nec esare. în care propoziţiile p.-- 1.

c) C o nl j u n. " . d e as emene a . est e f al să num ai în ca­ zul cînd ambel e variabile sînt f alse. nu poate fi cazul ca prima 25 ." "ŞI se ma l not eaza cu semnu 1 &") \ Tabelul următ or arată cum corespund valorile l ui " p. de ci dacă c el p uţ[n una dintre ele este falsă . d isj uncţia logică. . d acă p impl icăq . A şi F. -" . .q A F A F A A F F A F F F d ) 1 m p1 i c a ţ i a l o g i c ă est e d efinită d e R ussell ca fiind o funcţied e adevăr care est e ad evărat ă d acă sau prima propoziţie est e f al să . care arat ă val" oril e corespunzătoare pentru . C u alt e cuvint e.p se citeşte " non-p " . Cîteva juncţii de adevăr. " . 3. 2. sau ad oua est e ad evărat ă . V om int rod uce acum cîteva funcţiid e ad evărd e care vom avea nevoie în const ruire a cal cul ul ui propoziţional.p faţă d e p: p -p A F F A b ) D i s j u n c ţ i a l o g i c ă est e aceea d ej a m enţio­ " Simbolul pent ru const ant a logică nat ă mai sus : " p sauq .pus n î f aţa u nei var iabile prop oziţionale . nî seamnă " p şiq . 4. Tabel ul a arat at că funcţia de v sau " es t e semnul " " ad evăr " p vq " . . Simb ol ul con sta ntei logice " şi " este " " " un punc t . Deci " pq. .îi schim bă · valoarea d e ad evăr : . a) N e g a ţ i a est e is mboliz at ă d e semnul .c ţ i a l o g i c ă " p şi q " est e o funcţie de ad evă r care est e ad evărată dacă p şi q sînt simultan ad evărate .q " în raport cu valoriled e ad evăr ale variabil elor p şi q : � r " l... Propoziţia p put înd lu ad ouă val ori. Se pot înt reb uinţa. . pa ranteze înl ocul punc­ tel or.und e nt i rv e ine un număr d e punct e egal sau mai m are. p q' p . avem urmă­ t orul tab el . care .p şi q" es t e fal s ă. (Con j uncţia .

4. . .. acelaşi timp q=> p. 3. T abelul corespun zător este : 1. Am şi v ăzut că implicaţi a şi echivalenţa se potd efini cu aj utorul cel o rlalte. 2. S imbolul de echivalenţă este . adică cele două propozi ţii echivalente se m i ­ plică simultan reci proc : p =q . 4. 3. Conform defini ţiei lui Russell. 16. Dacă d ouă propoziţii p şiq' îs nt simultan adev ărate sau simultan false ele se numesc echivalente.-- 1. I mplicaţia este defi nită cu a jutorul negaţiei şi al d is­ j uncţiei logice..d ar nu toate sînt indepen ­ d ente. = Df : P =>q . Cîte? W ittgenstein [1] a arătat ă c se pot construi 2'J. p=> = . Russell a arătat că această definiţie nu înseamnă al tceva decît că p :Jq şi în.s ă fie adevărată şi a doua fa ls ă : o pr opoziţie adevărată nu ş poate implica una falsă . . Semnul d e implicaţie esţ e . A F A F A A F F A F F A Se pot construi mai mul te funcţii de adevăr cu două argumente. q=> p .2. T abelul următor arată v alorile de adevăr ale e chivalenţei în func ţie d e valorile d e adevăr ale argumentelor: p q p=q -.=>" i deci "p implică q" se scrie: p=>q. asemenea funcţii.'J.p v q Def. ci unele se pot x e prima cu aj utorul celorl alt e. avem : q.=" şi deci " p echivalent cuq " se scrie : p =q . p=> q q P A F A F A A F F A A F A e) E c h i v a l e 11 ţ a l o g i c ă. = 26 .

or icev al orid e ad evăr ar lua variab li le ec om ponent e (şid eci or ice conţinut) .p v p răm îne ad evărată totde aun a. exp resia -p v p spun e :.:J . 2. U n tabel ne arată că orice val oared e ad evăr arlu a variabil a p. al căro r ad evăr nud epin­ de deci nicid e conţinutul ce -s ar atribuiv ariabil le or com­ ponente şi nici d e val oarea l or d e ad evăr. E xistă anu m ite funcţii d e ad evăr care r ămî n în p erm an enţă ad evărate. fiind că unad in propoziţii va fi sigur ad evărată : p -p -pvp A F F A A A î n acelaşi m od. expresia .-- 1.d upăd n e um irea d ată d e W itt g enstein. care este princi­ piul terţului exclus . sau p este f als. Asem enea expresii se num esc tautol og ii. 3.tiile. 4. x e presia urm ătoare este o tautologie: q . p vq -. De exem pl u. A F A F A A F F A A A F A A A A ·F orm ul a considerat ă este d eci o taut ol og ie. orice valoare d e a devă r ar lua propoziţ iile componente (şi orice conţinut) : p q pvq q . p vq Orice propoziţ ieq m i pl icăd isj uncţia p vq . 27 . sau p este adevărat . T abel ul n e arată m i d e iat c ă această formulă logică răm îne în permanen­ ţă ad evărată.Tautologia. Ex istă expres ii logice care rămîn în perm anenţă false. U n al t caz extrem al funcţiilor de ad evăr· îs nf contradic­ . :J.

Semnul de aserţiune. formula . şi se obţine t ot o tautologie. ci implicaţi a lor. S emnul d e aserţiune. cu condiţia ca ov ariabilă să fie înlocuită pretutind eni în formulă cu aceeaşi expresie simbolică. at unci şi al 28 . p este falsă.De exemplu. propoziţia " Cezar a trecut Rubiconul" este o propoziţie consid erată. nu ele sînt afirmate. f-. p este o contradicţi e. Reguli de deducţie. In acelaşi mod se pot construi o mu lţime de con­ tradicţii . De exemplu. S m e nul de aserţiune nu este un simbol logic necesar. int rodus numai pentru această dist incţie. b) Regula m od u s p o n e n s: dacă o imp licaţie e ste ad evărată şi prim ul ei mem bru est e ad evărat. atunci am afirmat această propoziţie. propoziţiile sînt numai c on­ siderate. cazul opus tautologiei.p. Dacă însă spunem : " propoziţia «Cezar a trecut Rubiconul » este adev ărată" . dar p şi q pot să fie adevărate sau false. fiindc ă ele p ot fi ad evărat e sau false. D e exemplu. ad ică o propoziţie falsă totdeauna. noi îl vom păstra însă pent ru m ai multă· precizie.·P:Jq înseamnă: este adevărat c ă p implică q.P . O propoziţie poate fi numai con­ sid erată sau afirmată. î n formulele logice. este )--" . . p A F F A F F Ori�a re ar fi valoare a d e adevăr a lui p. T abelul ne arat ă imediat acest luc ru: p -p -p . Regulile d e d educţie (de care ne v om serv i aici) îs nt în numă r de t rei: a) Regu! a s u b s t i t u ţ i e : i în orice formulă logică ad evărată ( tautologie) se pot substitui în locul variabilelor orice alte ex presii p ropoziţionale.

ca mai sus . de negaţie. să f ie substituită pretutindeni în f ormula adevărată .. Pentru a construi teoria logicii formale. p v r Se poate constata că toate patru axiomele sînt tautologii făcînd tabelul respectiv pentru fiecare. q v r . . p v q A2f-: p v p :J p A3f-:.. Nicod [1] a arătat că se poate reduce număru l propoziţiilor primitive la patru. I ată cele patru ax iome ale sistemului lui Russell. car e sînt tautologii.pvq :J qvp ' A4 f-: . Construcţia logicii formale. care este substituită celei vech i în tautologie. L uînd apoi un grup de cinci axiome. q c) R egula de î n l o c u i r e (Ru le of RePlacement) : în oricef ormulă adevărată (tautologie) o expresie propoziţio­ nală poate fi înlocuită printr-o altă expresie propoziţională dacă ultima expresie este echivalentă cu prima .. ca o teorie d eductivă matematică. ceea ce nu se cere în regula substituţiei . Ru ssell a avut nevoie d e no ţiunile primitive (nedef inite) d e varia­ bilă propoziţională.. . Nu este cazu l să menţionăm aici decî t că princi29 . el izbut eşte să deducă cu ajutorul regulilor ded educţie. ba chiar c ă se poater educe la una singură (însă incomodă) . P f. Simbolic se scrie această regulă astfel : !. şi anume ca mai întîi să se stabilească echivalenţa acestei expresii cu aceea pe care o înlocuieşt e. :J . :J . :J: p vq ." şi de disj uncţie " v " . p :J q f. Aceast ă regulă are asupra regulii us bstituţiei avantaj ul că nu este necesar ca expresia nouă.:q . t eoremele logicii . din ele. date de Nicod: A l f. Din acestea sed d e uc at utologii mai mult sau mai puţin complicate. însă ea cere o condiţie în plus.d oilea membru al implicaţie i este adevărat (conform d efi­ niţiei implicaţiei) .

în mod foarte general . p) f. F ie. x P laton. x Ari stotel etc. p :Jq·q:J r : :J : P :J r ( principi ul l ui) ( pri nci pi ul f. " Ari stotel " este muri tor etc. adi că pentru fiec are valoare dată a lui x şi pentru f dat. FUllclii propoziţionale î n paragraful precedent am consid erat propoziţiile ca uni tăţi iş ceea ce ne-a i nteresat au fost relaţii le dintre " propoziţii realiz ate prin aşa-numitele " constante log ice.p.g aţi i) f-: .p·_q TIO \- . " x este = = 30 = = = ." Cînd înlocui m v ariabila x cu valori date x Socrate. :J _ - . p ( pri nci pi ul \-: p:J. mai g eneral. maig eneral spus. = . . un individ care are o proprietate. Ai i c se distinge un subiect care are un predi cat sau. aI tăacets e pri ncipii. " Platon este muritor .. Să intrăm acum în struct ura unei astfel de propozi iţi. se obţ i ne o propoz iţi e ( adev ărată sau f als ă) . i ar f muri tor. :J'-q :J . de exemplu. terţului x e ­ ( p =-q ) T9 f-. propozi ţia " Socrate este muri tor " . absurdum) == T8 f-: p =q. precum iş cÎ teya dintre aceste teoreme : TI f. (p ( principiul .: p=q· =: p·q v. obţi nem propo ziţiile: " " Socrate este muri tor" . t iei) (princip iul ( p) = P f-.ctio ad (pri nci pi ul tautologi ie) P . Expresi a " x este muri tor" sau. � contra di cdub lei ne­ sil ogi smu­ transpozi­ redl1.p ţi ei) .. T7 f-: p v p .' pî ile log icii clasi ce devi n î n logi ca lui Russell teoreme de­ mon strate ( tauto logii).pvp . astfel : fie un obiect x (varia­ bi l) care are o propri etate f. .(p =. adică " x este f. Vom expri ma lucrul acesta. T2 T3 T4 TS T 6 ( pri nci pi ul clus) .p) 2.: p :Jq . .

Funcţia propoziţională "x este f " se notează pe scurt ca în matematică cu (f x). pentr u valori determinate ale variabilelor. Socrate.p ropozi ţie pe două căi : 1) sau înlocuind argumentul c u o valoare constantă x a şi căpătî nd f (a). 2) sau prin cuantificare.. Î n rezumat': o propoziţie este o x e presie care este ade­ vărată sau falsă. Russell [2J d efineşte funcţi a prop oziţională astfel: . ). . pentru c s rierea unor asemenea funcţii propo­ ziţionale.d e forma f(x) . Variabila x se numeşte argumentul funcţiei . se numeşte o funcţie propoziţională. Deoarece uneori. atribuind la întîmplare o valoare ar­ gumentulu i unei funcţii propoziţionale . cum a fost în cazul preced ent. Dacă funcţia propoziţională este variabilă. fac să se transforme funcţia propoziţională într-o propoziţie se numeşte domeniul'd e valori ale ar­ g umentului. devine o propoziţie (ade vărată sau falsă) .. . . ci îc nd va fi v orba de încercările d e sol uţ ionare a p arad ox elor şi cînd vom face critica lor.f". o uf ncţie propoziţională este o x e presie conţinînd variabile şi care. Dacă funcţia propoziţională este d ată.. se întrebuin eţ ază liter e greceşti: o cp( x) . s-ad at peste o pro­ pozi ţie care nu poate fid eclarată adevărată sau falsă. . ljJ(x) x x) ( . . Dintr-o funcţie propo­ ziţional ă (f x) putem obţine o . Aşa a apărut teoria tipurilor. h(x). . În ceea ce urmează nu vom avea nevoie decîtd e funcţii propoziţionale cu un singur argumenţ . Propoziţii generale şi existenţiale.0 funcţie propozi ţ ională este o x e presie conţinî nd unu 'l s au mai mulţi constituenţi ned eterminaţi. despre care nu vom vorbi aici. precum şi alte teorii . că atunci c înd v alorile lor sîntd ate. = 31 . T otalitatea valorilor care. au trebuit să limiteze valorile ad misibile pentru argumentul unei funcţii propoziţionale . care devine pentru fi� care valoare dată a ' vari abilei propoziţie. expresiad evine o propoziţie " . g(x) . cum a fost x " este muritor " . Rus­ seU . puse în locul lui x d( e exemplu. aşa. Platon. şid upă el toţi logicienii. Aris totel . CUtn ' ar fi "x este q/'. . atunci se întrebuinţează în m od obişnuit litere latine pentru scrierea lor: f( x) .

care poat e fi afi rmat ă [funcţia fx( ) nu poate fi afi rmat ă ].' oricare ar if x. am obţi nut o propozi iţ e ge nerală. scri erea ( x ) . ori care ar fi x " . dacă primai atunci scri em: Df (x) . Dacă pl ecăm d e la funcţi a propoziţi onală f (x) iş spunem " f (x) pentru t oţi x " . Si mb olul (x) se numeşt e "ope ratorul d e g enerali zare " ş i transformă o funcţie p ropozi iţ onală Î ntr-o propozi iţ e ge nerală. cp (x) ::J �( x) Aceasta este o i mpli caţi e generală iş se ic teşte: " dacă cp (x) este valabilă.[ (x). Expre is a (x) . . Rezultă că avem prin defi ni iţ : e a ( x ) . uf ncţii propoziţi onale varia bile mpli că pe a doua. care se scri e astfel: ( x) f( x) . sau încă " exi stă cel puţin un x pentru care f (x ) este va labilă " . Se m ai scrie lucrul acesta iş sub forma: cp( x) ::J" � (x) Acelaşi lucru în ceea ce pri veşte echi valenţa. = Ceea ce înseam n : ă "(f " est e fals că pentru toţi Să consi derăm două cp (x) şi H x). cp(x:) 32 = H x) . f (x) este falsă " . f (x) . -f (x)] " x) uneori este acelaşi lucru cu x. . cu alte cuvi nt e ă c f (x) ia valoarea de adevăr " ade­ \"ă rat " pentru oricare valoare a argumentului x.Cuanti if carea se face cu aj utorul operatorului de genera­ lizare sau cu aj utorul operatorului existenţial. Operatorul de exist enţă � s notează cu simbolul (ax ) pus înain tea unei funcţii propozi iţ onale. . atunci iş H x) este valabil ă. (x f ) a ne duce la o propozi iţ e d e exi stenţă iş înseamnă : " f (x ) nu este fal s pentru toţi x " .

Ză o clasă. în general. a variabi la este aparentă ( legată) . Aşadar.l11se a ll 11ă : " pentru oricare x. va lorile lui x care sati sfac această funcţi e au toate o propr iet ate comună (predicatul cp) şi ele forme3. cp (x) este echivalent cu � (x) " . f (x) şi (ax) . care se 11 otează sim­ boli c astfel : x (cp x ) Ori care valoare particulară x a. Se găsesc exemple în mate­ matici de astfel de variabile ap a r e n te (legate) . o variab ilă legată . cp (a) � 33 . căci valoarea acestei expre­ isi este o constantă. x este o variabilă aparentă sau. cum se m a i num eşt e . 3 . şi ele sîntî n fapt propoziţii . = înseamnă: " a este un element dintre acelea pentru care funcţia cp (x) devine adevărată " . Să presupunem că avem o funcţie pr<?pozi iţ onală cp (x) . Vom nota apartenenţa unui element a la o clasă pri n semnul E . f (x) nu reprezi ntă decît aparent funcţi i propoziţionale. avemd eci : aE Sau. Clase Am văzut cee ste o mulţime sau o cl a să. b � f (x)dx. = . Într-o funcţie propoziţională f(x) intervine însă o vari abi lă reală sau liberă . aparţine acestei clase. care verifi că func­ iţ a cp (x) . x (cpx) . În ori ce in­ teg rală defi ni tă. Se m ai poate scri e acest lucru şi astfel: Deoarece x( ) . ca iş în teoria mulţi­ mi lor. Prin defi ni ţie. Def.

Dacăd ouă fun cţii . întrebuinţînd semnul de neg aţi e. - cp( z) Def.IX . pe care să o notăm cu IX : IX = X( fx) Toţi x care nu verifică această fun cţi e formează clasa contra­ ră lui IX .cp (x) şi �( x) sînt echivalente În mod general. el nu face adevărată funcţi a noastră. Aşadar. rezultă că o funcţie fx ( ) ( cu un sing ur arg umen t) defi neşte o clasă : clasa ele­ mentelor care au predi catul . .IX Înseamnă acel aşi lucru cu a spun e că el n u aparţi ne clasei IX : Def. toţi x care o veri fică fo rmează o clasă. Def. p . . "Dacă z nu aparţine clasei determi nate d e cp (x) . = . ea se notează cu . 18) . d upă notaţia lui Russell (care este aceea a lui Peano) .Z E X (C(x ) . Fiin d dată o funcţie f( x) . _ . 34 . Di n ceea c e am spus pînă acum. putem scri e : cp( x) =x Hx) . = .IX = - x( fx) A spun ec ă un elemen t x aparţin e clasei . dacă un element z nu aparţine clasei x( cpx). deci că ele determină aceleaşi clase . adi că dacă avem aceasta n u poate să Însemne decît că ele sînt satisfăcute d e aceleaşi valori . . cp (z) Tot astfel . Cu alte cuvinte. putem scrie : z - E X (cpx) .IX " este clasa tu­ turor acelor x care nu veri if că f( x): .f De aceea se mai spun e că o clasă este sfera sau extensi unea unui predi cat ( Camap [ l J . aceasta înseamn ă că cp (z) este falsă " . z( cpz) = Z ( � z) Echivalenţa universală a funcţiilor cp( x) şi �( x) echi ­ valează cu ge ali tatea claselor determin ate de ele.

::> % x E � " Dacă oricare ar fi x. aceasta înseamnă c ă IX e ste inclus în W' .: . reprezi ntă acelaşi lucru . IX C � . şi � . fals Prin urmare . francez ă. formată c u toate elementele a d ouă clase ot şi � . n u este membru al clasei Naţiunilor Uni te . este reuniunea claselor (1. Un exemplu concret este următorul: Orga­ nizaţia Naţiuni lor Unite conţine ca membri naţiunile en­ gleză.(x E IX) . n � O clasă IX poate să ai bă toate element ele ie printre ele­ mentele altei clase � .E IX . 3S . Clasa francezilor este un membru al clasei Naţi unilor Unit e . Clasa M . ameri cană etc . . ca iş în teoria mulţimi­ lor : Clasa M a elementelor comune a două clase conjuncţia claselor IX şi � : IX şi � este M = (l. x . Vom menţiona încă relaţiile dintre clase (despre care am mai vorbit la teoria mulţi milor) . rusă. = nf x E IX · . x aparţine clasei IX implică x aparţine lui � .Mai putem e x prim a lucrul acesta aparţine clasei (1.(x E (1. Mai întîi se pot forma şi clase de clase. în acest caz clasa IX es te inclusă în clasa � : IX C � Avem următoarele definiţii : f-. care este un membru al clasei frapcezilor.) . . dar un cetăţean francez . " : x E - IX · = şi a stfel : " est e că x Def. notaţi ile XE - (1.

"Clasa tuturor acelor x care aparţin clasei IX şi în acelaşi timp . IX U � = D f X (x E IX ' v · x E �) "Clasa tuturor acelora care aparţin clasei IX sau clasei � este " reuniunea cl�selor IX şi � " . ( cp) cp (x) . este identic cu y dacă. ::J . am utilizat semnul " = " ca semn logic de definiţie. IX C y ::J · · x E � Silogismul T I I spune : dacă clasa IX este inclusă în clasa � şi in acelaşi timp � este inclusă în clasa y. oa­ menii sînt muritori. În cele ce precedă. = . xE IX y . ::J cp (y) ' Def. atunci clasa IX este inclusă in clasa y. Dintre teoremele stabilite î n PrinciPia Mathematica . (Toţi grecii sînt oameni. ) nu este definit el însuşi . ) Silogismul T 12 spune : dacă clasa IX este inclusă în cla­ sa � şi în acelaşi timp x aparţine clasei IX . Sau încă : x este identic cu y dacă toate proprietăţi­ le lui x sînt şi ale lui y . atunci x aparţine clasei � . Definitia ' semnului de identitat � este următoarea : x = y. are şi el această proprie­ tate . toţi oamenii sînt muritori. dar semnul de identitate este definit.. deci Soc rate este muritor. oricare ar fi proprietatea pe care o are x.: . . ) Definiţie şi identitate. în l} arbara : T U t- : T l 2 f- : IX IX C �. Neidentitatea dintre x şi y se scrie : x .. vom menţiona aici numai două. anume cele două forme silogistice ale primului mod al primei figuri.y 36 . clasei � este intersecţia claselor IX şi � " t. Cu alte cuvinte. x. (Socrate este om. în legătură cu noţiunea de clasă. deci toţi grecii sint muritori . 'Se vede că semnul de definiţie (în dreptul căruia este scris totdeauna Def. � C C � . Acelaşi semn este întrebuintat ca semn de identitate. y.

între care c�a mai importantă este apariţia antinomiilor în chiar acest formalism logic . d e a funda matematicile pe logică ş i pe noţiunea logică de clasă (mulţime) . El s-a izbit însă de dificultăţi mari. Russell creat un instrument de precizie şi rigoare matematică. aşa cum am arătat mai sus. * Formalizînd logica. după <. Cu toate perfecţionările aduse ul­ terior. a . ca şi teoria mulţimilor. nu a putut evita apariţia paradoxelor decît prin introducerea unor convenţii. logica matematică. ş i a crezut că poate realiza programul logicist a l lui Frege. prin definiţie : (x = y) Def.Russell scrie.:um se va vedea în expunerea care urmează.

38 . Acest paradox se poate formula în felul următor: se demonstrează în teoria mulţimilor că: 1) orice serie de nu­ mere ordinale defineşte un număr ordinal . care este cel mai mare dintre toate numerele. 3 ) seria ordinalelor (în ordinea mări­ mii lor) este bine ordonată. 2 ) acest număr ordinal este mai mare cu o unitate decît cel mai mare număr ordin al al seriei date . atunci nu n este numărul ordinal definit de seria tuturor ordi­ nalelor. ci n + 1 . În acest caz.':aparatul logicii sim­ bolice. Contradicţia este izbitoare : -dacă ° este numă­ rul ordinal definit de seria tuturor ordinalelor. seria tuturor numerelor ordinale conţine cel mai mare număr ordinal 0. Să considerăm acum seria tu­ turor numerelor ordinale .O-l\IATEliIATICE 1 . CI n + 1 . această serie defineşte un număr ordinal să-I notăm cu 0. Paradoxul lui Burali-For ti Matematicianul italian Burali-Forti [1] a publi­ cat în anul 1897 o antinomie pe care a întîlnit-o în teoria mulţimilor. în speţă. Burali-Forti a expus acest paradox utilizînd mij loace formale. şi deci numă­ rul ordinal definit de această serie nu este 0. aşa cum ea fusese constituită de Peano şi şcoala italiană.III PAlt.\ ) )O XELE1LOGn.

c ardinal N c al mulţimii M a tuturor mulţimilor este cel mai mare număr posibil. dar nu a fost publicată decit în 1 926 de Zermelo . Cu toate că existenţa mulţimilor care îşi aparţin ca elei:nent a fost contestată. nu este ea însăşi un mamifer. deci ea îşi aparţine ca element. dar avînd o structură logică mai ' simplă. tertium non datur" . Se constată că există mulţimi care îşi aparţin ca element şi că există de asemenea mulţimi care nu-şi aparţin ca element .eci este adevărată independent de faptul că asemenea mulţimi există sau nu în realitate . toate mulţimile care nu se conţin ca element formează o nouă mulţime r . mulţimea tuturor mamiferelor.înrudit cu cel al lui Cantor. Deoarece orice mulţime se conţine . Fie M mulţimea tuturor mulţimilor şi Nc. Toate mulţimile care se conţin ca element formează o nouă mulţime G. determinate este ea însăşi o noţiune determinată.2. o teoremă binecunoscută a teoriei mul­ ţimilor spune: numărul cardinal al mulţimii tuturor sub­ mulţimilor lui M este mai mare decit numărul cardinal Ne al mulţimii M. dar el nu este cel mai mare. sau nu se conţine ca element. este o tautologie şi q. Dimpotrivă. deci ea se conţine ca element . o a treia posibilitate neexistînd. din moment ce propoziţia " orice mulţime îşi aparţine ca element sau nu îşi aparţine. De exemplu. . după cum foarte bine a observat Fraenkel [3 J . Contradicţia este evidentă: numărul . Pe de altă parte. mulţimea tuturor noţiunilor. Parodoxul lui Cantor o contradicţie asemănătoare referitoare la cel mai mare număr cardinal a fost descoperită de Cantor [1 ] in 1899. de exemplu. problema care urmează nu depinde de faptul că asemenea mulţimi există sau nu există. numărul său 'cardinal : Nc este cel mai mare număr cardinal posibil. 11aradoxul lui Russell Russell [1 J a descoperit în 1903 un paradox . mulţimea tuturor noţiunilor abstracte este ea însăşi o noţiune abstractă. deci nu îşi aparţine ca element . trebuie ca şi mulţimea 39 . pentru -că numărul cardinal al mulţimii tuturor submulţimilor lui M este mai mare ca Nc . 3 .

p aradoxul apare şi mai simplu _ Definiţia mulţimii r este "n" ulţitr ea tuturor mulţimilor care nu se conţin ca elem ent " . " . Dacă se conţine ca �lement. ceea ce este contradictoriu . vom spune că are pro­ prietatea să fie predicabil. prin definiţie r nu conţine decît mulţimile care nu se conţin ca ţlement . deci este prcdicabil . tertium non datur. oc f r = Pentru valoarea particulară obţinem : - Il oc E lui oc . predicatul determinat este el însuşi d eterminat. P ropoziţia mulţimea r se conţit1e ca element " este ' echivalentă cu propoziţia " mulţimea r nu se conţine ca element" . S ă e x aminăm un predicat oareca re : dacă are pro­ prietatea exprimată de el însuşi. Contradicţia este izbitoare. �() . deoa­ rece . ceea ce se scrie oc Er = Df - oc E oc Aceasta fiind adevărat . predicatul imagina­ bil este el însuşi in: a ginubil . at unci. în speţă oc = r. oricare ar fi mulţimea echivalenţa generală (pentru orice oc) : ( 2) . dacă nu acceptă proprietatea exprimată de el însuşi. Russell (1905) a arătat că se poate obţine un parad ox asemănător fără a se mai introduce noţiunea de mulţime. dacă mulţimea r nu se conţine ca element . numai pr i n tntrebuin ţarea noţiunii de pre­ dicat . predicatul m amifer nu este el însuşi m ami­ fer. dimpotrivă. Să punem acum aceast ă problemă pentru predicatul impredicabil: şi el trebuie să fie predicabi l sau impredicabil. Mai tirziu. deci este predicabil . De exemplu. Un predicat dat admite ca p redi cat proprietatea p e care o e xprimă sau n u o admite . deci este predicabil. ea se ccnţine . orice predicat este deci predicabil sau impredica bil . Exprima t prin simboluri .r să se contin ă sau s ă l1 U �e c ontină ca element. prin definiţie . avem oc oc . atunci e a nu p � ate să se conţină. predicatul abstract este el însuşi abstract. voin spune că are proprietatea de a fi impredicabil. deci este impredicabil etc .

ca şi în cazul precedent . deci este predicab il.care corespunde noţiunii de mulţime. care conţine 2 6 de litere : să notăm toate ara njamentele de d a Z / el l itere care se 41 . Să considerăm alfabetul francez. deci este impredicabil . .a lenţa generală (pentru orice tj. ) . Paradoxul lui Richard Jules Richard [ l J a public at în 1905 un paradox prin -care urmărea s ă de m o nstreze că nu e nevoie să se aj ungă pînă la teoria numerelor ordinale pentru a descoperi o asemenea contradicţie . acest p ara do x se scrie. d ac ă predicatul impredicabil este impredica bil.dicat � nu are predicatul tjI.catul impredicabil" ( notăm ' impredicab il Imp) : = Imp ( �) = Df - tjI ( � ) Această definiţi2 fiind valabilă pentru orice predicat. adică tjI obţinem ImP (I mP) = - = Imp . rezultă echiv. atunci admite p r op ri etatea exp rimată de el însuşi . foarte uşor. D acă predicatul impredicabil este predicabil.) ( tj. Exp r i m a t î n simboluri .'O a treia posibilitate nu există . sau mai puţin precise . ImP (tjI) .extensiunea unui predicat .cum ar fi noţiunea de mulţime .HtjI ) Pentru valoarea particulară a lui tjI . ImP (ImP) Propoziţia "impredicabil" este " impredicabil" este echi­ valentă cu propoziţia "impredicabil nu este impredicabil" ceea ce este absu r d . atunc i predicatul tjI a r e predi­ . Cont radicţia este evidentă. ci în cadrul logicii obişnuite . sau aceea de clasă . atunci are proprietatea exprimată prin el însuşi. Impo r t anţa acestor para doxe construite de Russell constă mai ales în faptul că ele a r at ă c ă natura acestor contradicţii este pur logică şi că ele nu apar ca urmări ale cîtorva noJiuni m a tem at i ce mai c om p lexe . 4 .. Avem definiţia " dacă un pre­ . utilizînd noţiunea logică de predicat.

Fie Zpr (Zahlpredikat) un predicat prin care reprezentăm numere reale . să formăm un număr avînd pentru întreg. număr care să nu aparţină acestei mulţimi . Numărul N este definit de cuvinte din grupul G.pot face cu aceste 26 de litere şi apoi să le clasăm în ordine alfabetică . dacă p nu este egal nici cu 8. într-o ordine determinată. zero. Dacă ar fi al n-lea număr al mulţimii E. Paradoxul lui Richard a fost prezentat. aranj amentele care nu sînt defi­ niţii de numere . aşa cum a. U 2 . Iată acum unde este contradicţia . Deci . toate numerele care se pot defini printr-un număr finit de cuvinte formează () mulţime E. să formăm apoi aranj amentele de patru litere etc . sub o formă simplificată. adică de un număr finit de cuvinte . cum tot ceea ce se poate scrie este ' un aranj ament de litere . de Carnap [3J . care poate fi numerabilă. tot ce se poate scrie se va găsi în acest tabel al cărui m o d de formare a fost indicat . Fie U1 primul număr definit printr-un aranj ament . Să ştergem � din aceste aranj amente. Am înşirat astfel . al doilea. Să însemnăm cu G grupul de litere cuprins între ghili-­ mele. Dar am văzut că el nu aparţine acestei mulţimL Aceasta este contradicţia . el ar trebui deci să aparţină mulţimii E. Am reprodus aproape textual acest paradox. ceea ce înseamnă că avem aranj amente cu repetiţie. . să formăm apoi toate aranj amentele de trei litere şi să le scriem tot în ordine alfabetică . Se poate forma u11'. a n-a cifră a sa ar fi a n-a cifră zecimală a acestui nu. în caz contrar ». Aceste aranj amente pot să conţină aceeaşi literă repetată de mai multe ori . Ua al treilea etc . fost formulat de Richard însuşi. nici ' cu 9 şi unitatea. rezultă că unele dintre aceste aranj amente vor fi definiţii de numere . Oricărui număr întreg p îi va corespunde un aranj ament de p litere care se va găsi în acest tabel şi . Acest număr N nu aparţine mulţimii E.rnăr. «(Fie p a n-a zecimală a n-ului număr din mulţimea E . şi pentru a n-a zecimală p + 1. . ceea ce nu este adevărat. toate numerele definite printr-un număr finit de cuvinte . Definiţia unui număr fiind făcută prin cuvinte (şi aces­ tea fiind compuse din litere) . adică nu­ mere al căror singur argument i a ca valoare o expresie 42 .

F ( x ) ] ( 2) Dar pentru că " Ri " este un Zpr.-numeric ă . acest număr va fi richar­ dian.de exemplu Pa. . Presupunerea făcută de noi că " num (Ri) " este richardian . dacă b nu este richardian. după Carnap [3 ] . el nu admite. ducînd la o contradicţie. el admite proprieta­ tea cu numărul b. trebuie declarată falsă . dacă numărul a e s te numărul unui pre dicat Zpr. iar a. prin care se poate reprezenta o numărare univocă a tuturor predicatelor Zpr ale limbii S . la rîndul . richardian este un pre­ -dicat Zpr bine definit.său. . Acest număr b trebuie să fie.Fie " a " expresia unui număr . richardian sau non-richardian.1 . S ă presupunem acum că numărul predicatului " Ri " este richardian : " Ri[num(Ri)]" Rezultă astfel conform punctului [2] . tertium non datur. . conform d e finiţiei . De exemplu.. dacă " P " este un Zpr (predicat de număr) . care este richardian. se aj unge la : . ordinea "l exic ografică a propo z iţiilor care îl definesc . să zicem b. . deci : R t' (x) = = " . de yx emplu. în consecinţă. Ţinînd seama de aceste indicaţii. num P " este o e x " presie a unui număr. proprie­ tatea cu numărul b. el are un număr pe care îl vom nota cu " num ( Ri) ." num " . iar P (a) este fals (cu alte cuvinte. un număr de ·ordine. deci b este richar­ -dian. Dacă b este richardian .R i i llum (Ri) ] ( 3) 4 . cu " num(Ri) " şi "F " cu " Ri " . .R i [num ( R-i) ] .cuieşte " x c'. dacă predicatul cu indicele numeric a nu convine indicelui :său a ) . aceea că " num ( Ri) " nu este richardian . Fie o limbă logică S . Univocitatea acestei numărări este presupusă : [ nu m ( F ) S ă definim = num ( G) J ::J (x) [F (x) = a c u m predicatul r i c hard i a n G ( x) ] = (1) Rt' : (F) [ (num (F) x) ::J . Să expri m ăm în simboluri această contradicţie. sau altfel . care este richardian. ' că dacă se înlo­ .Putem numerota fiecare p r e dicat Zpr printr-un număr natural luînd în consideraţie. în care întrebuinţăm un fundor . deci b nu este richardian .

fie. format cu predicatele predicabil şi impredicabil. sînt con­ tradictorii. Observăm că demonstraţia lui Carnap este prea lungă şi că putem reduce acest paradox la paradoxul lui Russell. adică el este Rib . într-o poziţie determi­ nată b. în consecinţă. Fiecărui predicat de număr . Av em deci definiţia : R ib ( x ) = Df .F [num (Ri) ] ( 5) Din relaţia 2( ) (F) [ (num (F) = num (Ri) J :J . el se clasează în seria de predicate. ter­ tium non datur. Orice număr natural . o a treia posibilitate nu există.F [num (Ri) ] ::J Ri [num (Ri) ] (6) Din (5) şi (6) Ri [num (R i ) ] (7 ) Propoziţiile (3) şi (7) .tru orice x) : (x) .F [num (Ri) ]= .. . dacă x admite' proprietatea de număr Px ' atunci el nu va . atunci x va fi numit richardian. să presupunem că scriem toate predicatele numerelor reale într-o ordine oarecare. amîndouă demonstrate. este deci richardian sau non-richar­ dian .Px (x) 44 . în ordine lexi­ cografică. care este indicele său : corespondenţa este univocă .Ri [num(Ri) ] ( 4) Di n relaţiile (3) şi (4) . Fiecare indice poate admite ca predicat pre­ dicatul pe care îl numerotează sau nu-l poate admite.. Dar predicatul r ichar­ dian este el însuşi un predicat de numere şi . echivalenţa generală {pep. Fiecărui predicat i se va ataşa un indice nu­ me ri c : P I .Din ( 1 ) [num ( F ) = llum ( Ri) J ::J [ . P 2 . R ib (x ) = . fi richar­ dian . . Într-ade­ văr. P1. [num (F) = llum ( Rt') ] ::J -. care este indice al unuia dintre predicatele de numere. Dacă indicele x al unui predicat Px nu ad­ mite predicatul Px. . îi corespunde un număr natural şi numai unul. Pa . . de exemplu.PAx) De unde.

deci el trebuie să aparţină mulţimii R . mulţi­ mea numerelor reale este bine ordonată.tr. care iî poartă numele. Paradoxul lui Zermelo-Konig Acest paradox. cu toate acestea . Fie p primul element al mulţimii R' în această bine-ordonare : elementul p aparţine mulţimii R' . asupra mulţimilor bine ordonate . un număr finit de cuvinte . se referă la teorema binecunoscută. Orice număr real dat aparţine sau mulţimii R. pentru a demonstra imposibili­ tatea pentru continuu de a fi bine ordonat. sau mulţimii R' . dar noi l-am definit cu un număr de cuvinte finit. Contradicţia este evidentă . Paradoxul lui Berry Acest paradox este o simplificare a antinomiei lui Richard şi a fost publicat de Ru ss el l în 1 903. Fie R' mulţimea tuturor celorlalte numere reale. = - 5 . Să presupunem un vocabular destul . ceea ce duce la respingerea ipotezei continuului a lui Cantor . În virtutea teoremei lui Zermelo . numărul frazelor va fi finit. tertium non dat'/. el conţine. Acelaşi raţionament a fost expus de K6nig într-o comunicare făcută la Congresul de la Heidelberg ( 1904 ) .• Pentru valoarea particulară a lui x . descoperit de Zermelo · [ 1 ] în 1905 . în speţă x predicatul Px Pb R ib ş i obţinem : = = b. 6. = R1:b (b) Rib (b) Propoziţia " b este richardian " este echivalentă cu pro­ poziţia " b nu este richardian " . Să examinăm acum colecţia completă C a tuturor frazelor care definesc fieca re un număr na tural c u maximum 45 . Să examinăm toate frazele care pot fi construite cu aj utorul a maximum 50 de cuvinte din această limbă . de vast al unei limbi date. de exemplu acela al limbii române . şi nu poate aparţine. Să examinăm mulţimea numerelor reale R care pot fi exprimate printr-un număr de cuvinte finit şi determinat . în acelaşi timp. ambelor mulţimi R şi R' .

dacă un cuvînt posedă proprietatea pe care o exprimă. Printre aceste numere naturale va exista unul care va fi cel mai mic şi care va fi numărul lui Berry. numărul lui Berry. Cuvintele unei limbi date se pot împărţi în două categorii : unele care admit proprietatea pe care o exprimă şi altele care nu admit proprietatea pe care o exprimă. Paradoxul lui (irfllliny - Neisoll Paradoxul descoperit în 1908 de Grelling şi Nelso11 [ 1 ] este analog cu paradoxul lui Russell construit cu predicatele predicabil şi impredicabil. cuvîntul " scurt " este el însuşi scurt. el. el are proprietatea pe care o exprimă. o a treia posibilitate nu există. deci este heterologic. Dacă cu­ vîntul " heterologic" este autologic . . deci llumărul definit de ea. ci de cuvinte. Acest paradox se poate exprima cu uşurinţă în simboluri . sau nu o are. Colec ţi a C \-a fi f i nit ă ca �i colecţia N a numerelor naturale care pot fi definite . fiecare. el este heterologic. De exemplu.• de cuvinte. Ne găsim în faţa unei contradicţii . Dar un cuvînt dat are proprietatea pe care o exprimă.are proprietatea pe care o exprimă. Să examinăm acum fraza : "Numărul lui Berry este cel mai mic număr natural care nu poate f1' definit cu aj utorul unei fraze care conţine maximum 50 de cuvinte luate din vocabular " . din moment ce ea este formată cu un număr mai mic decît 50 de cuvinte. printr-o fra­ ză a colecţiei C. cuvîntul " românesc " este el însuşi rom ânesc. Există încă numere naturale finite care 11U aparţin colecţiei N şi care. ceea ce este contradictoriu. el este autologic. ea aparţine colecţiei C. nu pot fi defi­ nite cu aj utorul frazelor din colecţia C. orice cuvînt este autologic sau hetero­ logic. numă­ rul lui Berry. Vom spune că. Această frază are numai 27 de cuvinte şi defineşte perfect un număr natural . aparţine colecţiei N . 50 7. el trebuie să fie autologic sau heterologic . dacă cuvîntul " hetero­ logic " este heterologic. în consecinţă. Să examinăm acum cuvîntul " hete­ rologic " . cuvîntul " englez " nu este el însuşi englez etc . sau de predicate. 46 . tertium non datur. dar cuvîntul " lung " nu este el însuşi lung. deci este autologic. Nu mai e vorba de clase. dacă el nu posedă proprietatea pe care o exprimă.

. . �EZ . . E) .. . i a r proprieta­ tea pe care el o exprimă. avem echivalenţa (2) Pentru valoarea particulară a lui « C )} nem paradoxul : = « Het )}. f 2 E Y .G6del arată că această axiomatizare admite un model numera. obţi­ -. . . Teorema lui L6wenstein-Skolem. ea . f1 E Y . . . submulţimi ale lui 7. . definiţia predicatului h e te ­ Het este deci : ro logic = (1) Această definiţie fiind valabilă . oricare ar fi cuvîntul generală (pentru o ri care «C )}) : C. Trebuie deci ca M să conţină un element z şi o serie infi­ nită numerabilă de elemente el> e2. a tuturor submulţimilor lui z : M trebuie să conţină un element y avînd aceeaşi proprietate ca şi elementele lui M . axiomatizarea admisă va trebui să permită demonstrarea existenţei mulţimii Uz . bil. axiomatizarea admisă ar trebui să ne ducă la demonstrarea existenţei unei mulţimi infinite z . ek. prin C. fkEy. . . Pe de altă parte. . . În aceste condiţii .Să desemnăm un cuvînt oarecare prin « C )} . e 2E z . . cores p unz înd d iverselor . . . . . care aparţin lui y. . adică fI ' f2. . 47 . e aE z. Paradoxul lui Skolem Skolem a descoperit o contradicţie ( 1923) în legătură cu formalizarea cîtorva axiomatizări ale teoriei mulţi� milor. . aj un­ gem astfel l a : e lE z . • • • . .r Het( « Het » ) = - Het( « Het » ) (3) 8. Să presupunem că elaborăm o axiomatizare consistentă a teoriei mulţimilor. . fie (M.

adică seria : 0. 3.este sistemul axiomatic a l teoriei mulţimilor) . ţii asupra numerelor naturale (sau . 2. Din punct de vedere f�)fmal (punctul de vedere metamatematic) este indiferent care sîn t simbolurile primi­ tive. ca PrinciPia M a­ thematica sau sistemul lui Zermelo-Fraenkel ( dezvoltat de J . ceea ce contrazice supoziţia că M e ste numerabil . M etamatematica . Pe scurt. . von Neumann. ştiinţa care vorbeşte despre propoziţiile matematice. ş i care . e l s pune " noţiunea (sau propoziţia) care are cutare număr " . 5. • 9 . . Matematica va fi exprimată în acest fel . i ar o demonstraţie ( B eweisfigur) va fi o seri. . Elementele f I ' f2.asupra seriilor finite de numere natura le) . Godel [ 1 ] îşi propune să arate că speranţa matematicie­ nilor de a exprima formal şi complet matematicile este ilu­ zorie şi că în orice sistem logico-formal . Godel alege ca semne primitive (Grundzeichen) num erele naturale... U propoziţia) reprezentată prin cutare semn simbolic " . înseamnă că propoziţii­ le şi conceptele metamatemati ce vor fi concepte şi propozi. 4. va fi formată din concepte şi pro­ poziţii matematice şi cum ace stea din urmă sînt exprimate prin serii finite de numere uat urale.e finită de serii finite de numere natural e. 1 . 6. G5del numerotează fiecare noţiune primitivă p ri ntr-un număr întreg pozitiv. Paradoxul • • lui "odel Godel ( 1 93 1 ) a construit un paradox care ar� o semnifi­ c aţie mai vastă decît cele citate mai sus. de unde impor­ tanţa şi rolul decisiv care i se acordă în toate sistemele logicii formale. ' " ale lui M constituie o mulţime avînd puterea continuului. Logica simbolică utilizează simboluri pentru a nota n oţiuni . O formulă va fi deci o serie finită de numere naturale .Dar z este o mulţime infinită numerabilă ş i mulţimea a c estor submulţimi trebuie să aibă puterea continuului . . 48 . pe care le alegem pentru noţiunile logice. există probleme relativ simple ( din teoria numerelor întregi) care nu pot fi rezolvate. fk. În loc să spună "noţiunea ( S 3.

. Fie R simbolul care reprezintă ordinea aleasă. Putem să numerotăm acum aceste semne de c la să : primul .cuieşte variabila liberă prin semnul numărului natural n . . avem. formula care este obţinută din semnul de clasă cînd se înlo­ . Variabila liberă este x şi trebuie să remarcăm că în definiţia unei clase nu există decît o variabilă liberă Dacă variabila x ia valori de clase . o singură variabilă ' liberă. Vom nota . R(n) acest semn. vom nota prin . adică r elaţia ordonatoare a semnelo r de clasă. clasă K de numere naturale. D e fi niţia noastră spune c ă un număr natural n apar­ ţine cla s ei K dac ă pentru el . al treilea . ştim imediat ce număr are fie­ care semn de clasă. 49 . ' . Semnele claselor vor fi aran j at e într-o ordine oare­ care. Fie (l. semnul uner anumite clase . f ( x ) fiind funcţia definitorie. O cla s ă este definită în PrinciPia Mat!tematica prin :X"( fx) . după cum u rmea z ă : (1) ( s a prescurtat cuvîntul german i a r linia este semnul negaţiei ) - beweisbar demonstrabil . . Să examinăm acum c l a s e le claselor ( ele definesc . care va avea semnificaţia : în ordinea R . Godel a creat un sistem izomorf cu si s temul PrinciP ia M athematica. n J nu este demonstrabi1ă . În consecinţ ă dac ă ni se dă ordinea R în care am ordonat semnele de clasă. al doilea. semnul de clasă care are numărul n. fie după suma me m brilor etc . fie ordi nea le x i c o g r afică. după cum se ş tie n um erele n aturale ) Fiecare clasă va avea un semn determinat c a re se va numi sem nul de cla să (Klassen­ zeichen) . în domeniul numerelor naturale . Să definim acum o . . al n-lea. . . formula [R ( n) .Prin această corespondenţ ă . de asemen e a. atunci x ( fx) este o clasă de clase .

într-adevăr. deci propoziţia q E K ar fi adevărată : qE K = Bew [R(q) . Dar cum S este un număr de clasă . qJ Prin urmare. conform punctului (1): q E K = Bew [ R (q) . î ntr-adevăr. dacă p r opoziţia [R(q). Analogia acestui paradox cu cel al lui Richard este izbitoare şi a fost remarcată de Gadel însuş1 . q] ar fi indemonstrabilă. dacă cineva declară . există propoziţii non-decidabile (unentscheidbare)" . Dacă [R (q) .nJ a rată că llumărulllatu­ raI 11 a p a rţ ine lui K.conform defi­ niţiei semnului de c1asă cu R(q) : �- S = R (q) Gadel arată că' propoziţia rR(q). ar aparţine lui K. qJ ar fi falsă. deci q nu .M. rezultă că există un număr de clasă S. în con­ tradicţie cu ipoteza. fie probe mai simple. fie probe mai directe. qJ este demonstrabilă . aşa încît formula lS . după cum au procedat Carnap. căutîndu-se. q] adică. [R(q). q] este indeterminabilă în si stemul lui Russell. d ar am obţine . Acest paradox a fost' demonstrat în mai multe feluri. Hilbert [1] vede în acest paradox paradoxul mincinosului. fie probe mai precise. ea ar fi ade­ vărată. ceea ce este contradictoriu . ' _ 50 . ca şi propoziţia "mint" (de care ne vom ocupa mai departe).scrie Hilbert . p ropoziţia [R(q). Din acest paradox. R . înseamnă că el are un număr de ordine q şi că S este identic -. R obinson. ca şi negaţia ei. Mostow ski etc . deci q ar aparţine lui K. qJ ar fi demonstrabilă." Propoziţia pe care o spun acum nu poate să fie rezultatul unei demonstraţii " > această propoziţie duce la o contradicţie. Ga del trage următoarea concluzie: "In orice clasă de formule non-contradictorii .Ca urmare a acestor definiţii. negaţia sa ar fi valabilă.

în întregime studiului " mincinosului " . Aiungem la aceeaşi contra­ dicţie dacă vrem să aflăm dacă ceea ce afirmă Epimenide este adevărat sau fals. orice teorie care conţine aritmetica. sau cu cele pur logice. minte. nici falsă. dintre care cîteva erau con­ sacrate. - 51 .nt foarte grave şi arată imposibilitatea de a exprima com­ plet. înseamnă că e adevărat că minte. printr-un sistem formal.finnă că asupra acestui sofism " s-au scris atît de multe cărţi " . reducîndu-l la o )iimplă întrebare) la care mincinosul trebuia să răspundă: " Minţi cînd spui că minţi? " Dar mincinosul nu are decît două răspunsuri. pentru că ea ia ime­ diat valoarea contrarie. dacă cel care spune că minte. deci el nu minte. care a fost reţinut de logica actuală ca fiind adevărat. provocată de eforturile zadarnice făcute pentru rezolvarea acestui sofism . 2) " nu mint". deci el minte. a enunţat pentru prima oară acest paradox. El a fost formulat ini­ ţial după cum urmează . Se pare că Eubulide.Concluziile care decurg din demonstraţia lui Godel sî. Dacă cel care spune că minte. Importanţa acordată aces-tei probleme. celebrul dialectician Chrysippos i-a aco· r dat un loc deose­ bit în tratatele sale de logică. care are o mare a nalo­ gie cu paradoxele descoperite de matematicienii contempo­ rani în teoria mulţimilor. . din şcoala din Megara. înseamnă că nu e adevărat că minte. 10. e�te faimosul paradox al mincinosului �euMf1. nu minte. Seneca (epistola 45) a. istoria con­ semne�ză faptul curios al morţii lui Philetas.. propoziţia " mint " nu· poate fi declarată nici adevărată. poate să fie evaluată prin faptul că o mulţime de autori vechi s-au ocupat de ea şi că Aristotel însuşi o dis­ cută în mai multe rînduri .evo�. chiar de la apa­ riţia ei . . Î n consecinţă. Paradoxul mincinosului Există un paradox foarte vechi. Acest pa­ radox. O altă formă a acestui paradox este aceea cunoscută sub numele de " Epimenide " : " Epimenide cretanul sp unea că toţi cretanii sînt mincinoşi " . tertium non da tur : 1) " mint".

trebuie să fie j ertfit idolului adevărului . cea mai simplă fiind: "propoziţia pe care o pronunţ acum este falsă" . în orice caz. Fiindcă erau cruzi . So­ fismul croc . sînt numite. ea duce la o contradictie. după Ferdinand Gonseth [lJ. Î ntr-o insulă trăia o rasă de uriaşi foarte şireţi şi cruzi.0 să mă j ertfiţi idolului minciunii " . Î i puneau o întrebare şi dacă răspunsul era adevărat îl j ertfeau idolului adevăru­ lui . _Puşi în încurcătură. după cum spune Aulus Gellius în lucrarea sa Nopţile atice . presupunînd că nu spun nimic altceva decît aceas­ tă propoziţie «Eu spun falsul ». ajungînd să ocupe capitole întregi în manualele de logică. &V"t"L0"1P�SO<. puţin mai dezvoltate. ' Tratatele scolastice de logică oferă o mulţime de vari­ ante ale acestui paradox şi ele au constituit o problemă arzătoare şi specială a logicii evului mediu. îl jertfeau idolului minciunii. . afirmatia sa este o minciună. utrum propositio prolata a me sit vera vel falsa (Propun această insolubi1ă « Eu spun falsul » . dar atunci a spus adevărul . şi se întreabă dacă pro­ poziţia pronunţată de mine este a devărată sau falsă) . Alte variante. Forma cea mai simplă o găsim enun­ ţată în toate aceste tratate.cea foaie este falsă »). Propoziţia străi­ nului nu poate fi declarată nici adevărată nici falsă. o dilului sau argumentarea în procesul intentat de Protagoras elevului său Eulathos sînt exemple bine­ cunoscute de asemenea argumente reciProca. în acest caz. pentru că. t�ebuie j ertfit idolului minciunii. Vom cita una dintre aceste variante. s-a întîmplat ca odată. hotărîseră să-I pună să-şi dea singur sentinţa de tnoarte. ca de exemplu la Albertus de Saxonia: Propono illud insolubile « Ego dico falsum )} supposito . dar. întrebarea : "Care îţi va fi moartea?" Străinul a răspuns: . printre sofis­ mele considerate de Stoici ca gimnastică dialectică. mai şiret decît ei .Există diverse variante ale acestui paradox.. Î nsă. uriaşii au început să discute. capitole in­ titulate Insolubilia. ei omorau pe orice străin care acosta pe insulă. dacă răspunsul era fals. fiindcă erau şireţi. quod nihil aliud dicam nisi istam propositionem «Ego dico falsum ». Dacă acest om a spus adevărul. uriaşii să-i pună unui străin. Sau in forma : « Propositio scripta in illo folio est falsa » ( ( Pro­ poziţia scrisă pe a.UV"t"CX sau reciProca şi apar mai ales. et quaeritur. dacă acest om a spus ci minciună.

1918) se referă la drep­ tul de cutumă roman. 2) d a c ă nu se trezeşte singur. cu toate că pot provoca probleme destul de grave de drent (în Acazul străjerului) sau practice (îtf cazul bărbierului)./' în ceea ce priyeşte argumentele reciProca ale scolasti­ cilor. de exemplu. paradQxul străj erului'. Iată acum contradicţia care rezultă : ac eeaşi problemă se pune pentru străj er . Problema este aceeaşi: cine rade pe bărbierul satului? Dacă trebuie să se radă singur. dacă nu se rade singur. care definea străj erul unui sat ca fiind persoana obligată să trezească pe toţi sătenii care nu se trezesc singuri . sau nu se tre­ zeşte singur. şi era singurul care avea acest drept . dar nu îi era permis să trezească pe cei care se puteau trezi şi singuri . trebuie să se radă singur. Pseudoparadoxele Printre paradoxele aparente se citează mai ales două: cel al străj erului şi paradoxul bărbierului . nu ridică probleme de logică. atunci nu poate să se radă pentru că el nu rade decît pe cei 'care nu se rad singuri. �a. ă este capabil să se trezească singur. atunci. Socrate pronunţă o singură propoziţie « Plato dicit · falsum » şi Platon pronunţă o singură propoziţie « Socra­ tes dicit falsum » . tertium non datur. înseamnă c. ca şi altele din aceeaşi categorie . dar atunci nu are dreptul să se tr�zească. Un pseudoparadox analog este acela al bărbierului satului: bărbierul satului este definit ca acela care rade pe toţi cei care nu se rad singuri . In paradoxele autentice s e întrebuinţează una sau mai multe n oţiuni fundamentale ale logicii !'au ale matematicii: pa. După cum remarcă Beth [1].radoxul mincinosului este construit cu noţiunile logice 53 . este obligat după lege . 1) Dacă se trezeşte singur. . conform definiţiei .. Paradoxul străj erului (Russell. ele se găsesc peste tot 'sub forma următoare . Care dintre aceste două propoziţii este adevărată şi care este falsă ? Se aj unge la aceeaşi contra­ dicţie ca aceea din paradoxul uriaşilor cruzi şi şireţi . cine îl trezeşte? Dar nu există de­ cît două posibilităţi: sau se trezeşte singur. să se trezească singur. 11. în tratatul lui Buridan .

pentru acest motiv."adevărat " şi " fals" . paradoxul lui Grelling-Nelson. De . paradoxul l ui Russell. cu noţiunea de proprietate a unui cuvînt. Richard şi Zermelo-Konig cu noţi­ unile de definiţie. paradoxul lui Godel cu noţiunile de demonstrabilitate. mai ales. pentru matematică " .aici . paradoxele lui Berry. . paradoxul lui Burali-Forti şi Cantor cu noţiunile de număr ordinal şi cardinal . descoperirea antinomiilor a com­ promis atît de grav şi logica generală şi teoria mulţimilor care era considerată o rivală a logicii . care îl conduc pe Beth [1] ( pe care l-am urmărit în cîteva puncte din expunerea paradoxelor) la concluzia: "Pentru acest motiv . adevăr etc. consecinţele extrem de grave pentru matematică şi logică. dţscoperirea antinomiilor constituie un pericol atît de mare pentru întregul edificiu al ştiinţelor deductive şi . cu noţiunea de mulţime sau clasă. numerabil şi bine ordonare.

/pespre soluţiile paradoxelor in general Istoria filozofiei întîlneşte. pe care le vom clasi­ fica în două categorii generale.--. le creează. antinomiile reprezintă conflicte reale. construcţii -în aparenţă ireproşabile. pro­ bleme ale unor construcţii logice. Î n prezenţa unor asemenea dificultăţi. în procesul. său necesar.ÎNCERCĂRI DE A GĂSI O SOLUŢIE --------------------. b) P o z i ţ i a o n t o l o g i c ă . dar gindirea însăşi se găseşte in imposibilitatea de a le ad­ mite. în sînul rea­ lităţii. în general . Lumea fenomenelor. Aceasta era poziţia 55 . Pentru a da o soluţie cele­ brelor paradoxe " Ahile şi broasca ţestoasă".---- 1. gîndirea logică. fac parte din natura Fiinţei. dar inadmisibile din pricina rezultatelor absurde la care ele duc. A) Poziţia filozofică. străine de mecapi smul logic în interiorul căruia s-a produs c-ontradicţia. In această cate­ gorie putem grupa soluţiile următoare : a) S o l u ţ i a e i e a ţ i l o r . caracterizînd astfel poziţiile adoptate : A) poziţia filozofică. Pentru această con­ cepţie. s-au emis diferite soluţii . eleaţii au introdus distincţia între· realitate şi aparenţă. " " săgeata sau "stadiile " . real nefiind decît taţionalul . a unor aseme­ nea aporii. para­ doxe sau antinomii. în mai multe rînduri. nefiind pe de-a intregul raţională. B) poziţia logică. numite. " dihotomia". Vom numi soluţie filoz ofică a an-o tinomiilor orice soluţie care introduce un principiu sau axiomă (sau mai multe) . este ilu­ zorie.

a t e m a t i c ă c o n t e m� p or a n ă . Astfel. lo­ gica matematică ţine de filozofie " . toţi. pe sceptici şi micii-socratici. problemele generale ale bazelor matem aticii sînt reduse la două de către Mostowski [1 J : 1) Natura conceptelor matematice. mai mult sau mai puţin convenţionale. au căutat să anuleze puterea de cunoaştere a gîndirii logice. 2) natura demonstraţiei matema­ tice şi care anume sînt criteriile care ne permit să distin­ gem o demonstraţie corectă de una falsă. construind paradoxe mai mult s au mai puţin demne de a fi luate în consideratie. care se ataşează sistemului 10gic considerat în care se produc paradoxele şi graţie cărora se crede că se vor putea evita paradoxele. • e) P o z i ţ i a l o g i c o -ni. iar iraţionaliştii le consi­ deră ireductibile. încît nu mai e necesar a-l demonstra . sau în timpurile moderne aceea a lui Hegel . d) P o z i ţ ia' 1 u i K a n t. filozoful de la Konigsberg a tras concluzii dia­ metral opuse celor ale eleaţilor: gîndirea pură nu este ya­ labilă în domeniul realităţii în sine. De pe această poziţie se recunoaşte existenţa ireductibilă a para(�oxelor. B) Poziţia s tric t logică. Această poziţie a fost cea a lui Aristotel .lui Heraclit . c) P o z i ţ i a e p i s t e m o l o g i c ă. Aspectul filozofic al unei astfel de soluţii a fost recuno­ scut de către specialiştii cei mai autorizaţi în acest dome­ niu . poziţi a iraţionaliştilor. iar în filozofia contemporană. care apar în mod inexorabil în orice simbolism logic fornfal şi în teoriile matematice for­ malizate. Din această ca te­ gorie putem cita pe sofişti . dar ea este total adecvată lumii fenomenelor. de exem­ plu. De altfel . Soluţia 10gico-matematică constă în admiterea unei axi­ ome suplimentare restrictive (sau a mai multor) . care. Hegel într-o sinteză superioară. Bertrand Russell scrie [4 J : " Î n acest sens şi -ca urmare a faptului că se ocupă de probleme încă nerezolvate. Mostowski spune textual: " Aceste probleme sînt de natură filozofică şi nu putem să ne aşteptăm la rezolvarea lor numai în limitele matematicii şi aplicînd numai metodele matematice " . aşa cum a fost formulată în ultima carte a 56 . Construind antinomiile ra­ ţiunii pure. He­ raclit rezolvă aceste contradicţii într-o armonie superioară . din pricina naturii limitate a oricărui formalism.

care nu pot fi rezolvate în nici un' fel nullo modo possunt solvi."ul mediu a avut concEpţi a logică a p a r a d e xel o r după care există o soluţie logică a tutu ror acestor contradicţii !7i a căutat soluţia lor şi nu o - . de felul .Organon -ului . citată această opinie. în ultim ă analiză. adică exact . de logică de l a el .yxCJlV: orice paradox este un sofism şi se reduce deci. avînd titlul De sensu composito et diviso : Scrib it una opinio in insolubilibus satis est possibile. ali menţinut clasificarea şi soluţiile date de Stagirit . petitio princiPii sau circulus in probando. Găsim problema lnsolubilia chi a r şi în summulae logicales a lui Petrus Hispanus. quod " duo contradictor1a sint sim'ttl falsa " . în tratatele numite Insolu bilia şi în centrul c ărora se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale. p . opinie aflată în micul tratat logic al lui Hentis­ berus (t 1380). Această poziţie ar fi fost probabil adoptată de către un anume Suisset (pro­ babil Richard Suiseth).ă. Oricum ar fi. la o eroare de logică.cele de felul p aradoxelor logico-matematice.€. la Petrus d'Ailly. mcepînd cu Socrate şi pînă la logicienii de la începutul secolului nostru.LO""t"nH'. după care într-o insolubi1ă există cu ade­ vărat două propoziţii contradictorii care ar fi false în ace­ laşi timp. care au dat. la Wilhelm din Occam etc. dar. aşa cum rEm arcă Prantl ([lJ. începînd de la Aris­ totel. Toate tratatele de logică clasică. 90). rezolvării paradoxelor.o importanţă considerabilă rezolvării sofismelor în general şi . vom cita în mod special pe logi­ cienii scolastici. Totuşi.)V e). Care era poziţia logicienilor din această epocă ? Î n Logica Magna a lui Paulus Venetus (Tractatus VI : lnsolubilia) găsim enumerate 15 categorii de soluţii . IV.. în spEcial. această opi nie n-a jucat nici u n fel d e rol în evul mediu şi ea nu a avut nici o importanţă doctrinară iar Paulus Venetus nu o U!niţieH[. Se găseşte. IIe:pt O"OCf. dintre care nici una nu admite că o asemenea problemă ar fi cu adevărat insolubil ă . Printre adep.tii acestei concepţii şi care con stituie imen­ sa majoritate. 57 . noi nu avem ni ci un t ratat. de exemplu. menţionînd faptul că paralogismele cele mai dificile de rezolvat sînt cele care formează un cerc vicios. Se poate deci afirn1a că (. anumiţi logicieni sco­ lastici au evocat concepţi a după care există probleme cu adevărat insolubile .

ca o eroare . De altfel .bilia. Barzin: toate antinomiile teo­ riei mulţimilor şi ale logicii sînt. quia nullo :modo possunt solvi. după Perelman. Poincare [1 J scria: "Astfel. a susţinut că este -suficient a descoperi că o asemenea problemă conţine un (:erc vicios. pentru ca problema să dispară. ci fiindcă se rezolvă cu dificultate). Perelman [1 J şi [3J căreia s-a alăturat şi M. în celebrul său tratat Summa totius logicae (Compendiu al întregii logici) : "Non ideo dicuntur sophismata aliqua insolu. 58 . la sfîrşit. de exemplu.bine remarcat de Russell [2J: "Poincare crede că toate aceste paradoxe provin dintr­ un fel de cerc vicios şi aici sînt de acord cu el. exprimată într-un mod identic. O poziţie analogă este şi cea a lui Ch. problemele numite 1 nsolubilia purtau acest nume din pricina dificultăţii rezolvării lor şi nu pentru (:ă ar fi fost considerate cu adevărat insolubile . mulţumită căreia s-ar fi putut evita insolubilele. la toţi marii logicieni ai epocii care s-au 'Ocupat de această problemă. Aceasta era şi poziţia lui Richard. bazată în mod exclusiv pe condiţia pascaliană a definiţiei . Este adevărat că problem a este mai complicată şi că răspunsul lui Richard sau Poincare. Putem regăsi această părere. ·deşi adevărat. î n sfîrşit. tot la prohibiţii convenţionale. În alţi termeni. aceste probleme erau privite ca fiind sofisme. în sfîrşit. definiţiile care trebuie privite 'ca non-predicative sînt cele care conţin un cerc vicios " . greşeli de logică. nefiind ·bazată pe b proprietate. în discuţia cu Bertrand Russell. credem că putem clasa printre soluţiile pur logice tentativa lui Behmann de a oferi o soluţie a para­ doxelor.regulă prohibitivă oarecare. sed quia cum difficultate solvuntur " (Nu de aceea se numesc unele sofisme insolubile fiindcă nu se pot rezolva în nici un mod. aşa se şi exprimă Wilhelm din Occam. care susţinea că defini­ Jia mulţimii tuturor mulţimilor nu este predicativă. ceea ce a fost foarte . Poincare. Dar el nu vede dificultatea de a evita . cel care s-a menţinut în mod ferm pe o poziţie pur logică a fost H.un cerc vicios de acest fel". nu este capabil să' elucideze toate punctele p roblemei. Deşi Perelman a căutat în mai multe rînduri să depisteze această eroare. (:are. printre contemporani. nu a reuşit şi a ajuns.

este numită de Russell "teoria tipurilor logice". ca rezu1� tatul unei întrebuinţări nej uste a acestor idei.s-ar naşte din faptul că se presupune că o colecţie de obiecte poate să conţină membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . El scria tn PrinciPia Mathematica : " Voi observa că aceste paradoxe nu sînt în mod exclusiv în legătură cu ideile de număr şi cantitate. Soluţia lui. Î n consecinţă. argumentul x nu poate lua decît valori de tipul n -1 dacă cp este de tipul n . care constituie în mod incontesta� bil cel mai important efort de a găsi o soluţie a paradoxelor. în func­ ţia propoziţională cp(x) . Teoria tipurilor stabileşte că nu se poate aplica un conctpt de tipul n decît unui concept de tipul n . Soluţia trebuie găsită scrutînd ideile logice' fun­ damentale" . Russell. paradoxul clasei claselor care nu se conţin ca element. concepte de tipul ti. Teoria tipurilor Primul care a observat că problema antinomiilor can� . Propoziţiile care afirmă asemenea lucruri sînt declarate de Russell ca lipsite de sens (meaningless) . conceptele de tipul t2 etc . obiecte logice de tipul to. nu poate fi adecvată. este astfel rezolvat de către Russell: o clasă este un obiect care derivă dintr-o funcţie propoziţională cp(x) şi care pre­ supune funcţia . în virtutea principiului cercului VIClOS. nici o soluţie care caută să le explice mai bine. o clasă nu poate fi argumentul funcţiei care A � o defineşte . Expresiile de forma cx E cx sau x E cx. simbolul cp [z (cpz)] trebuie privit c � .'2. Atunci . cu alte cuvinte. adică: indivizii. Russell aj unge să stabilească o ierarhie logică a conceptelor.l. pro­ prietăţile indivizilor. Această teorie derivă din principiul cercului vicios: paradoxele -ca­ re sînt toate cercuri vicioase . Î n felul acesta. proprietăţile indivizilor. Î n consecinţă. fiind lipsit de sens. argumentul unei funcţii nu poate lua va­ lori arbitrare iar valorile care i se pot atribui sînt limitate. De exem­ plu.ţoriene trebuie să fie pusă pe un plan pur logic şi că este d e ordin pur formal este logicianul englez Bertrand Russel1. sau tn comprehensiune cp(cp) - 59 .. adică dacă notăm cu z (cpz) clasa /\ definită de funcţia cp(z) .

de propoziţii ale mincinosului. deci el nu se confundă cu S . Tarski [1]. cînd spune:n prop:niţia "p este fals " este falsă. este formulată de Mos­ towski [lJ. care . utilizăm un alt tip de adevăr etc. acestei propoziţii în însuşi sistemul.' în general . Russell stabileşte diferite tipuri de adevăr: cînd afirmăm adevărul sau falsul unei propoziţii p. această concluzie a fost aplicată la întreaga matematică. ci într-un alt limbaj logic care se referă la toate propoziţiile mincinosului! Legînd acest rt"zultat de paradoxul lui Gadel . în felul următor : " Sub influenţa lucră­ rilor lui Hilbert şi a tezelor şcolii neopOi"itiviste . Mincinosul nu poate spune care este valoarea de adevăr a propoziţiei "eu mint " . matematicii este construcţia unei 60 . Matematica n-q poate fi epuizată printr-un sistem. logi­ cienii au aj uns la concluzia surprinzătoare că orice forma­ lism deductiv are limitele sale iar deductibilitatea logică nu poate depăşi anumite limite· .într-un m�-­ tasistem S'. nu au mC1 un sens şi sînt excluse din simbolismul logic. după c um spune şi Carnap[3J: " Pentru orice sistem al aritmeticii se pot da noţiuni aritmetice indefinisabile şi propoziţii indecidabile. Deoarece matematica ar trebui să se reducă la aritme­ tică . s-a imaginat . Î ntr-un mod analog. Tipizarea noţiunii de adevăr a fost demonstrată de către R. propoziţiile " este abstract " . utilizăm un tip de adevăr. construită într-un sistem logic S .sau -cp(cp) etc.iar aceasta ar trebui să se reducă la logică. în 1955. după cum am văzut. arată că în orice sistem formalizat (care conţine aritmetica) există propoziţii non-decidabile. Teoremele stabilite de către aceşti logicieni arată că valoarea de adevăr a unei propoziţii . nerespectînd teori a tipurilor. nu poate fi enunţată în însuşi sistemul S . -·. . că cea mai impor­ tantă problemă a bazelor. nu mai sînt po::_ clasa oc conţine clasa :x ca element " sibile şi deci paradoxele nu pot fi construite .. Carnap [lJ şi A. în primele două decade ale acestui secol . ci necesită o serie infinită de limbaj uri mai bogate " . care se referă la propoziţiile sistemului S. sau " abstract este abstract sau " concret " etc . deoarece nu se poate construi valoarea de adevăr a. Această concluzie. în care se poate descifra cu siguran­ ţă o înfrîngere de natură sceptică. de exemplu "p este fals " . ci .

. eludes formal statement. şi printre care ar exista o limbă universal ă şi perfectă care ar putea fi identificată cu matematica . De unde şi concluzia lUi Brunschwicg [1 ]. .. . de exemplu. deoarece ea are o anumită consonanţă cu simţul comun. .limbi artificiale cu reguli sintactice.s imbol cu noua expresie.zat pe punerea în formă simbolică a legilor logicii pentru a /elimina orice urmă de intuiţie şi pentru a aj unge la sfe­ r a pură a conceptelor. declarînd prin teoria tipurilor o serie de propoziţii lipsite de sens cele care conduc la paradoxe -. deşi această teorie s-a născut din necesitatea de a evita (avoid) paradoxele. Iată singura bază a teoriei tipurilor. Obiecţia princjpală care i se poate aduce rezidă deci în aceea că ea nu are. în mod precis defi­ nite. ceea ce o face "inherently credible " . şi formula care rezultă rămîne adevărată. bază care nu are nimic logic . cum spune Russell : " This princiPle. and points to a certain failure of the formalism in general" (Acest principiu . Ceea ce este mai grav este faptul că Russell. · Ideea că orice simbolism logic şi .un caracJ�er necesar. regul a deductivă a sulJstituţiei : în' orice formulă adevărată (tautologie) se poate substitui unui aceluiaşi simbol o expresie propoziţio­ nală arbitrară. . . ea are un caracter mai larg. în general. Care este baza logică a teoriei tipurilor? Russell spune că.r act 61 . că orice 'simbolism matematic este limitat a apărut lui Russell însuşi . . scapă unui tratament formal si indică un oarecare esec al formalis­ mului în genere). Dar acest principiu nu este formalizat şi din această cauză se atribuie o anumită insuficienţă formalis­ mului în general sau. că în simbolul însuşi rămîne întotdeauna o urmă de intuiţie şi că trebuie să depăşeşti simbolismul pentru a depăşi intuiţia " . cum ar fi propoziţiile " abst. cu condiţia de a înlocui peste tot acest . Credem că astăzi aceste sisteme nu au decît o valoare istorică ". Russell a oBser­ vat că nu este posibil să exprimăm toate regulile unui forma­ lism logic în simboluri. care analizează acest impas logistic: " Logicienii s-au JbJ:I. dar mi se pare . elimină totodată şi propo­ ziţiile care au un sens precis. chiar de la primele sale cercetări . Este ea cel puţin suficientă pentru a evita antinomiile? Vom con­ strui mai departe paradoxe pe care această teorie nu poate să le evite .

[Xl E Y2 = (Ez 2) (Xl E Z2 & . există o clasă Y2 de tipul 2. adică Z2. de tipul 3. Dificultăţile Întîlnite în realizarea acestui program logicis­ tic. dacă ea ar fi putut fi redusă la aritmetică) cu aj utorul logicei clasice şi a noţiunii de mulţime . admiterea claselor non-pre­ dicative ne împiedică de a fi pe deplin convinşi că teoria tipurilor este non-contradictorie " . Cu toate că teoria tipurilor s-a născut dintr-o necesitate mai generală. deşi aceste propoziţii sînt s i n g u rel e pe care Însuşi exigentul Anthis­ tene le admisese . La început. p. aşa fel că: (Xl) . dar definită totuşi cu ajutorul unei variabile legate de tipul 2. 14). în virtutea acestei axiome. l-au împins pe Russell la inventarea teoriei tipurilor pentru a elimina paradoxele . că teoria tipurilor nu împiedică complet formarea claselor numite non-predicative (după expresia lui Poincare). fiind dată o clasă na. . 3.nsiune. deci: Y2 este definită cu aj utorul unei totalităţi din care Y2 face parte . ea a dat loc altor dificultăţi. care n au putut fi depăşite decit cu aj utorul unei noi axiome. ( [lJ . care este . Z2 E Wa)] Y2 este o clasă de tipul 2. după care "există Întotdeauna o clasă de tipul n + 1 corespunzînd oricărei fraze care serveşte drept definiţie pentru obiectele de tipul nOI.este abstract" sau "abstract nu este concret". Russell a fost obligat să intro- 62 . Iar Hao Wang adaugă: "se găseşte că o parte importantă a matematici10r sup e rioare nu poate deriva din teoria tipurilor decit dacă admitem clasele non-predi­ cative de tipul Y2' Deci . într-adevăr. de acord cu Hao Wang [ l J. adică definiţia unei clase cu aj utorul unei totalităţi din care clasa Însăşi face parte. . deşi putem fi convinşi că para­ doxul lui Russell ca şi celelalte paradoxe bine cunoscute nu pot să fie derivate imediat. sistemul lui Russell admite o axiomă numită axioma de comprelu. de altfel. noţiunea logică de clasă. Trebuie să remarcăm. Antinomii logice şi antinomii semantice Frege şi Russell au căutat să fundamenteze aritmetica (şi prin aceasta întreaga matematică.

pe lîngă teoria simplă a tipurilor. ca şi axioma de reductibilitate. B . Această reducere a dificultăţii poate să pară un progres. cu aj utorul căreia se poate reduce o funcţie propoziţională. iar antinomiile din grupa B . axioma reductibilităţii. Printre primii care au căutat să renunţe la teoria ramificată a tipurilor sînt Chwistek (1 92 2) . arată că antinomiile şemantice nu pot apărea în nici un sistem logic sau mate­ matic. Noi dificultăţi au fost rezolvate de către Russell prin intro­ ducerea unei axiome suplimentare. ce. pe cît era posibil. Ramsey [ 1] a împărţit antinomiile în două grupuri di­ stincte : A. într-adevăr. Ramsey numeşte antinomiile din grupa A antinomii logi-. Este unul. dar nu din punct de vedere logic. al lui Grelling-Nelson etc . Exact ceea ce s-a şi întîmplat: în cea de-a doua ediţie (voI . al lui Richard. lucru care a determinat pe matematicieni să caute a uşura. după care funcţiile propo­ ziţionale ale aceluiaşi tip au fost împărţite în ordine. (Acestea din urmă au fost semnalate şi de către Peano . Logicienii polonezi sau cei din şcoala din Viena le numesc antinomii lingvistice. teoria ramificată a tiPurilor. Cantor etc. 1925) a monumentalei opere PrinciPia Mathematica. devin inutile . paradoxele lui Burali-Forti . în condiţii date. Russell. Grupul paradoxelor care conţin noţiuni logice sau matematice. ci numai referinţe privind limbaj ul . antinomii epistemologice.şi Ramsey ( 1926). ca acelea de clasă sau de număr. ) Distincţia introdusă d e către Ramsey. acceptată astăzi în toate lucrările de logică matematică. Grupul paradoxelor care nu conţin asemenea noţiuni. de exemplu. 63 .ducă. cea a infinitului şi cea a alegerii ar încărca programul iniţial al lui Frege-Russell cu prea multe dificultăţi care n-ar putea fi depăşite. Acceptarea acestei axiome. dar cum antinomiile logice (din grupa A) pot fi evi­ tate prin teoria simplă a tipurilor. gîndirea sau simbolis­ mul utilizat. Russell a renunţat la teoria ramificată şi la axioma de reductibilitate. ca şi a celorlalte două axiome. de care am vorbit dej a. ca o consecinţă a criticii făcute de Ramsey şi Wittgenstein. teoria ramificată a tipu­ rilor. 1.. semantice sau sintactice. ca acelea întîlnite în paradoxul mincinosului. teoria tipurilor. la primul ordin .

Nu se pune problema dacă teoria tipurilor sau teoria nivelurilor de limbaj este adevărată. Aceste diverse tipuri de limbaj nu trebuie să fie confundate . ce semnificaţie epis . Dar o chestiune "poate fi pusă " : ce rămîne din rigoarea lo­ gică dacă îi ataşăm arbitrarul? Şi apoi . Atunci. Regula devine în acest caz următoarea: nu se poate vorbi despre un lirpbaj în în s u ş i limbaj ul întrebuinţat. în antinomia lui Grelling-Nelson şi în pro p oziţi a " cuvîntul scurt este scurt " . tot aşa există o ierarh ie a limbaj elor . după cum confuzia tipurilor de concepte ar provoca antinomiile logice După cum vedem. de către Reichenbach [ 1 J : " S-a pus chestiunea dacă este necesar să se introducă aceste reguli . teoria "nivelurilor de limbaj " este şi ea tot atît de puţin fundată ca şi teoria tipurilor logice. ci într-un 1netalimbaj. Aceste teorii reprezintă restricţii ale regulilor de formare şi sînt astfel convenţii introduse pentru motivul de a face limbaj ul nostru necontradictoriu " .însuşi i deea de a extinde teoria tipurilor la o teorie a "nive lurilor de limbaj " (în introducerea la Tratatul logico-filozofic al lui Wittgenstein) . ele sînt artifici a le ceea ce prov oacă un s enti m ent profund de in s atisfacţie intelectuală . cuvîntul " scurt " este utilizat de două ori. în consecinţă. în aceasta re z idă obiecţia fundamentală care li se aduce : aceste teorii nu sînt necesare. într-un mod foarte sincer. de ce le acceptăm? Răspunsul este for­ mulat. Un lu c ru pare să fie si gur : singurul motiv pe care putem să-I dijm pentru astfel de reguli este că ele exclud contradicţiile . După cum există o ierarhie a tipurilor p en tru concepte. De alt fe l . dar al doilea cuvînt " scurt" apar­ ţine unui limbaj su peri o r p ri mul u i şi. Camap [ lJ şi Ta r sk i [ 1 ].. de asemenea. căci confuzia lor ar produce paradoxele semantice . ci o p roprietate analogă a metalimbaj ului ( c a r e vorbeşte despre limbaj ul dat). Russell a sugerat el . - 64 .căci problema paradoxelor semantice implică aceeaşi gravi­ t at e pentru securi t atea m ecanismului logic P entru a putea evita . . Această teo­ rie a l imbaj elor şi a me tali m baj elor logice a fost realizată pri n lucrările lui· Ramsey [IJ. " . şi antinomiile seman­ tice. In acest fel . antin o miile lingvistice îşi găsesc soluţia lor. proprie­ tatea de a fi scurt a cuvîntului " sc u rt al pri m ului limbaj nu este proprietatea reprezentată prin al doilea cuvînt " " scurt . De exemplu .

edificiul logic ar fi un j oc de copii. după bunul plac . Grupul de litere G este unul din aceste aranj amente . în ultimă analiză. o conventie cu noi ' înşine! Vedem deci că acceptarea unor asemenea soluţii pune în discuţie probleme şi mai grave decît cele ale paradoxelor şi . Să revenim la aranj amentele noastre. 4. " Să arătăm că această contradicţie nu este decît apa­ rentă . Iată explicaţia textuală dată de Ri­ chard (cititorul este rugat să se refere la expunerea acestui. iar aceasta nu este definită decît printr-un număr infinit de cuvinte. Grupul G nu are sens decît dacă mulţimea E este complet definită. 4). deoarece numărul N ocupă . Atunci coerenţa logică devine. După ce a construit paradoxul şi a demon­ strat contradicţia. Dar la locul pe care îl ocupă el nu are sens . Ar trebui deci să-I şterg . Să continuăm să numim E multime a astfel modificată. anulează însăşi necesitatea teoretică a logicii. el va exista în tabloul meu. Soluţia lui Richard Am expus paradoxul lui Richard în însăşi forma dată de autor (cap . Este vorba de mulţimea E şi aceasta nu este încă definită. Deci. ' paradox). Atunci grupul de cuvinte G va ' defi �i un număr N' diferit de N. Putem încă să mai remarcăm si aceasta : multime a mul­ ţimii E şi a numărului N formea� ă o altă mulţi�le .temologică poate să mai păstreze o logică a cărei non-contra­ dicţie este asigurată prin convenţie? Dacă lucrurile s-ar opri la acest punct. Numărul N poate fi intercalat într-un anumit rang k în mulţimea E. A doua mulţime este numerabi1ă. III. 65 . deşi îi j ustifică valoarea practică. compus din piese separate. acum rangul k şi a k-a cifră a lui N' nu este egală cu cea de-a k-a cifră a k-ului număr al mulţimii E " . dînd înapoi cu un rang toate eelelalte numere aparţinînd rangului superior lui k. din care se se poate construi un alt edificiu. în definitiv. Richard [1] arată că această contradicţie este numai aparentă. nu există contradicţie.

Concepută în acest fel . Vom vedea. am definit pe N cu un număr finit de cuvinte. matematica este gîndirea exactă. în orice fel de domeniu. Tot ceea ce noi gîndim în mod exact şi cîteodată spon­ tan . aşa cum a observat şi Poincare [1].tin un cerc vicios". dar ea nu ia în consi deraţie decît un aspect al problemei . . în consecinţă . concluzia se prezintă cu toată evidenţa şi evidenţa va apărea şi mai mare da<. cunoaşterea matematică este . ' ceea ce este un cerc vicios. pentru că în măsura in care acestea sint exacte. Şi Poincare adaugă : "În exemplul ales de Richard. Şi iată de ce N nu face parte din E.ă ne vom referi la însuşi textul scrisorii sale. 2. mai departe. Obiectele matema t ice sînt sesizate de către gîndire într-un mod imediat. E este mulţimea tuturor numerelor pe care le putem defini printr-un număr finit de cuvinte. fără a introduce notiunea de mul' ţime E. după cum este uşor de verificat. Un singur suport poate fi găsit 66 . nu putem � defini pe E prin însăşi mulţimea E. I ată soluţia lui Richard . Intuiţionismul lui Bromver I deile fundamentale ale doctrinei intuiţioniste sînt re­ duse de către Heyting [3 ] la următoarele: 1. Insă. a căuta baza matematicii în matematică. După Brouwer. este de natură matematică. că această observaţie este perfect justificată. 5. matematica nu mai poate să se bazeze pe alte discipline. Ea poate fi formulată în ceea ce numim " inter­ dicţia noţiunilor non-predicative " . Astfel. A căuta o bază matematici10r în alte discipline înseamnă atunci. Matematica nu are numai o semnificaţie formală ci si· o semnificaţie în continut.Î n rezumat. definiţiile care trebuie considerate ca non-predicative sînt acelea care con­ . spune Poincare. în realitate. nici chiar pe logică . independentă de experienţă. Dar aceeaşi explicaţie este valabilă şi pentru celelalte antino­ mii . care a fost adoptată de Poincare. Altfel definiţia lui E ar conţine un cerc vicios. ele sînt matematice. dar sprij inindu-ne pe noţiunea de mulţime E. independente. este adevărat.

în faţa ochilor noştri " . de unde ar rezulta că ele ar fi valabile chiar şi acolo unde nu există un control direct. P rincipiul fundamental al doctrinei intuiţioniste este următorul: " Orice propoziţie. conform principiului enunţat. Care este concluzia lui Brouwer ? Imitînd ceea ce se petrece în filozofie. î ntr-adevăr. de exemplu . care între­ buinţează principiul terţului exclus. care nu este apli­ cabil decît în domeniul colecţii1or finite . atunci negaţia acestei propoziţii " a este falsă " nu satisface principiul brouwerian. trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (SacJl­ verhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " .implică prin ea însăşi.pentru această ştiinţă : intuiţia "care ne prezintă concepte şi concluzii într-un mod imediat. U . în mod nej ustificat . Examinînd în lumina acestor principii principiile logicii clasice . " Credinţa în efi­ cacitatea nelimitată a principiului terţului exclus . principiul ter­ ţului exclus nu poate fi întrebuinţat într-o formă general ă . c a . matematicienii au extrapolat . Brouwer aj unge la concluzia c ă principiul terţului exclus nu poate fi aplicat în matematică decît cu o anumită rezervă.scrie B rouwer . s-a acordat o valoare universală principiului terţului exclus. care are un conţinut .adevărurile logice considedndu-Ie ca fiind " ideale " . fie propoziţia a "obiectul A are pr oprietatea P" . starea de lucruri care se opune ca ele să aibă proprietatea P. Iată modul în care Brouwer [1 ] susţine această teză. adică în demonstraţiile care se fac printr-o reductio ad absurdum. Cum putem afirma că o colectie are o infinitate de elemente dacă n u avem posibilitat � a . dacă afirm că este absurd ca această propoziţie să fie falG7 . D ar atunci avem consecinta ' imediată : în domeniul colec­ ţiilor infinite a spune că un element "a " aparţine unei mulţimi " E " nu are sens dacă noi nu putem indica acest element. În special.să indicăm fiecare membru al acestei colecţii ? Fie acum propoziţia următoare a: " fiecare element din mulţimea k are proprietatea P" : dacă mulţimea k este in­ finită.deoarece în domeniul infinitului nu putem niciodată opera complet această indicaţie . credinţa în caracterul finit si în structura atomică a lumii " .după Brouwer.mează deci c ă în demonstraţiile indirecte. deoarece nu avem posibi­ litatea de a arăta pentru o infinitate de lucruri. în domeniul infinitului .

tertium non datur. Pentru a distinge negaţia intui­ ţionistă de cea a lui Russell. Heyting întrebuinţează ca semn al negaţiei . nu rezultă că ea este adevărată. propoziţii false sau propoziţii care posedă o a treia valoare logică. în logica intuiţionistă. II a:J a Ce spune această formulă ? Primul membru al implica­ tiei este principiul terţului exclus : o propoziţie a este adevă­ rată sau falsă. deoarece pentru a fi ade­ vărată. ci numai nedemonstrabil. acest principiu nu este declarat fals. Limitînd donieni �l aplicabilităţii principiului terţului exclus. Î n logica lui Heyting. care pentru Heyting înseamnă că ea nu este falsă. B rouwer crede că poate elimina paradoxele infini­ tului . 68 . dar adevărul său nu poate fi demonstrat. ea trebuie să aibă o indicaţie experimentală sau de construcţie matematică.1". dacă pentru o propo­ ziţie a principiul terţului exclus este valabil . De unde şi axioma lui B rouwer : "absurditatea absurdităţ-ii nu imPlică adevărul " (dar adevărul implică absurdita.să. Dacă negăm falsul unei propoziţii a .. nu rezultă afirmarea sa decît dacă în prealabil am presupus ca valabil principiul tertului exclus. Altfel spus. teorema ur­ mătoare este demonstrată (formula lui Heyting :4. Concepţia filozofică a lui Brouwer a condus pe Heyting [1] la construirea unei logici fonuale avînd alte axiome decît cele ale lui Russell şi în care dubla negaţie nu mai echivalează cu o afirmaţie. al doilea membru al impli­ caţiei spune că din dubla negaţie a unei propoziţii a rezultă afirmaţia propoziţiei a. Heyting este obligat să introducă o a treia valoare pentru propoziţii : există propoziţii adevărate. Propoziţiile c are provoacă paradoxele ar fi chiar acelea care ar avea o a treia valoare . atunci dubla negaţie a lui a ne conduce la afirmarea lui a. adică în cazul în care e vorba de colecţii infinite. Totuşi . dar există un caz în care noi mi putem proceda aşa.t ea absurdităţii) . El rămîne în mod strict valabil în domeniul finitului.45): avl a· :J . ' Pentru a găsi o interpretare a formulelor simbolice ale logicii intuiţioniste. 'Transpoziţia acestei implicaţii nu este valabilă în logica lui Heyting.

în problema para­ doxelor. F şi T . Church. dar nu şi necesară .şi că ar fi posibil de construit sisteme logice plecînd de la al te axiome decît de la acelea ale logicii bivalente ( formalizată de către Russell) . în realitate. princip i ul terţului exclus nu mai funcţionează . q11-artum non datur . Fie trei valori . de exemplu. constă în aceea că ei c . (Principiul �ontradicţiei rămîne intact în logica lui Brouwer . s-a reuşit să se construiască logici polivalente. Logici polivalente au fost construite de către Lewis.Trebuie să remarcăm că concepţia intuiţionistă .adevărul şi falsul . Lukasie w ic z .Heyting. patru valori etc . S-a presupus. Heyting. ea necesitînd un principiu al cuartului exclus . prin apariţia acestor �ontradicţii . în acest caz o afirmaţie fiind numai posibilă. tot aşa s-au putut construi noi logici. Pentru o logică triva­ lentă. Logieile polivalente _ Criticile făcute principiului terţului exclus au condus la ideea că o propoziţie ar putea lua mai mult de două valori . care încearcă să elimine paradoxele. că o propoziţie p oate lua trei-valori. în consecinţă. după cum vom vedea mai departe .pe care poate să le ia o propo­ ziţie p: în acest caz orice propoziţie p are fie valoarea A ( adevăr) . în anumite cazuri .) · 6. ed că principiul terţul ui exclus este acela care provoacă antinomiile iar soluţia pro­ pusă de ei . principiul terţului exclus nu mai este valabil.l lui Euclid.este îndreptată în acest sens . Această interpretare 69 . Eroarea comisă de către intuitionişti . Moisil" Bocivar etc . fie valoarea F ( fals) . fără principiul ter­ ţului exclus. sacri ficînd valabilitatea universală a principiului te rţului exclus. şi chiar o infinitate de valori. adică în cazul în care e vorba de " viit o rii contingenţi " .A. alegînd un grup de axiome convenabile.!\.amputarea ac e stui principiu . are o se mnifica ţi e mai vastă şi nu a fost imaginată numai ca soluţie a proble­ mei paradoxelor . Aşa cum s-au putut �onstrui geometriile neeuclidiene fără postulat'. cel care este pus în cauză este in mod direct pri ncipiul contradicţiei. fie o valoare T ( a treia) . şi s-a putut demonstra non-contradicţia lor. Aristotel [1] admisese că.

" absurdul".1'1t n on datur. prin urmare. Bochenski interprete a z ă fa p tul acesta în felul următor : consideratiile din Hermeneutica sînt logice iar cele din Metajizica s'au din alte texte sînt metalogice. bazîndu-se pe textul Hermeneuticei. Se poate face o apropiere între această concluzie a lui Becher şi observaţiile făcute de către Bochenski [ 1 J pri­ vind a ceea şi p roblemă. Lukasiewicz [1] a dat valorii T interpretarea de posibil. principiile logice sînt atemporale (Z eitl o s ) Admiţînd totuşi că o propoziţie poate lua trei valori într-o logică trivalentă. . de către M. În schimb găsim asemenea co n sideraţii în M etajizica sau în alte texte. î naintea lor. în trecut. în mod mai amplu . în mod s pecil l .onstruind în a c e st scop un calcul propoziţional (formal) conven ab il . adevărul . de ideea timpului şi . în mod special Chrysippos (deoarece ei erau determinişti) . propoziţiile logice şi. Bochenski nu găseşte nicăieri în H erm en eu ti c a (Cap . şi c. au fost stoicii. că Aristotel nu a acordat niciodată propoziţiilor privin d vi itorul conti n gen t o pozitie ' particulară în raport cu princi­ piul tertiu. falsul şi terţul prob lema fundamentală care se pune este de a avea o interpretare sau o i n tuiţie pentru a treia valo a re. Schlick [lJ. fenomenologia lui Husserl a relevat această eroare a psihologismului După aceşti gînditori. F şi T făr ă nici o interpretare a lui T [2]. de ş i el a construit o logică cu trei val ori A . de exemplu. Paulette Fevrier [1] a încercat să explic e relaţiile de incertitudine ale lui Heisenberg printr-o logică triva-· lentă utilizînd a treia valoare. Cei care au susţinut cu putere valabilitatea universală a acestui p rincipiu . altfel această valoare nu reprezintă nimic. > 70 . De unde şi denu­ mirea de logici nechrysiPPiene dată de Lukasiewicz 10gicilor care înt rebuinţ ează mai mult de două valori pentru propoziţii. de ideea de de­ terminism şi cauz alitate a fost combătută de către Witt­ g en stein [lJ şi. Ideea de a lega sensul şi valoarea principiilo r logice. în general . IX) o a firma ţ ie care să poată Însemn a o slăbire a principiului ter ţului exclus în raport cu jutur a contingentia. .a fost în mod foarte serios contestată de către Albrecht B echer [1 J care susţine.

d e a accepta o asemenea soluţie . Se vede că formula citată de Zawirski si care este o ta­ utologie trivalentă în logica lui Lukasie�icz. bineînţeles. Fizica actuală nu poate fi interpretată în cadrul logicii bivalente . deoarece noţiunea de obiect are o evoluţie continuă . conchide Zawirski [2 ] . ca orice concept . Î n felul acesta. teoriile fizicii contemporane pot fi interpretate şi pot avea o semnificaţie logică. . trei valori : adevărul. Zawirski [ 1 ] crede că poate să explice paralelismul dintre fizica . in care cea de-a treia valoare este " posibil " . care este o logică t rivalentă. Des:' touches [1 ] care a construit la rîndul său alte logici poliva­ lente pentru studiul fizicii . logica va trebui să se adapteze . faptele sur­ prinzătoare din domeniul microfizicii pot fi interpretate . 71 . în care a treia valoare este " posibilă " . Cu condiţia . logica clasică fiind insuficientă în raport cu proprietăţile noului obiect. formul a precedentă nu mai este adevărată şi.fiecare propoziţie fiind susceptibilă de a lua . din care se deduce echivalenţa a . t �oria din care se deduce că electronul este corpuscul . dar el nu este corpuscul (pentru că el este o undă) este falsă.două propoziţii contradictorii este falsă. Dar dacă utilizăm logica trivalentă a lui Lukasiewicz. care îşi găsesc astfel soluţia. Pentru acest obiect va fi necesară crearea unei noi logici. ondulătorie şi fizica corpus­ . conform căreia o propoziţie . . în consecinţă. Aceste concluzii au fost generalizate de c ătre J . Î n logica trivalentă a lui Luka­ siewicz. L. falsul si absurdul .Î n logica bivalentă a lui Russell există o teoremă. în cadrul aceS­ tui calcul . Pentru Paulette Fevrier " logica este funcţie d� n oţiunea obiectu­ lui de care ea se ocupă " . capabilă să organizeze în mod logic faptele aparent contra­ dictorii ale lumii subatomice. .c ulară. prin urmare. care conduce la concluzia că realitatea se traduce prin două propoziţii contradictorii : electronul este o undă. dar el este şi un corpuscul . aşa cum e aceea construită de Paulette Fevrier. cu aj utorul unei formule trivalente. [p ::J ( q = - q ) ] ::J - p Î n conseci nţă. poate fi tot aşa de bine aplicată în cazul paradoxelor logico-matematice .

da� ă mergem mai departe. după cumr se ştie .putem sub­ stitui definisantul definitului ..q> (q» conduc e . elimina­ rea semnului abreviativ F nu este posibilă şi nu putem re­ veni la semnele primitive substituind definitului semnele care servesc pentru a-l defini . a r trebui c a F s ă poată fi eliminat. In virtutea acestei simple observaţii. F (q» .7. Soluţia lui Behmann Behm ann a propus o soluţie foarte interesantă. dacă scriem prin prescurtare 1n loc de cp ( q» expresia F (q» .F (F) şi aşa mai departe. la infinit . căpătăm definiţia : - Def. (care . D e unde rezultă c ă pentru orice cp cele două expresii sînt echivalente : ( q» .q> (q» . care este în fond condiţia pascaliană a definiţiei : "Expresiile A 72 .se crede autorizat să formuleze regula u rmătoare. de ordin pur form al . obţinem . pe baza căruia F a fost introdus ca semn abrevia­ tiv şi ca această operaţie să fie în mod complet efectuată . Behmann aj unge la concluzia : "Nu există expresie liberă de semnele abreviative a cărei abreviaţie să fie F (F) " . în cazul nostru. Apare astfel că numai întrebuin­ ţarea incorectă a semnelor abreviative provoacă apari­ ţia antinomiilor. a dică p rin definisan­ tul lui F.F (F) . interpretată în termeni obişnuiţi: inseamna ca q> nu convine lui însuşi ca predicat) . Se vede deci că.. la = Această echivalenţă ne antinomie. înlo­ cuindu-l cu semn i ficaţ ia sa simbolică. obţinem . pentru valoarea particulară q> F (F) = - = F: F (F ) Behmann atrage atenţia asupra faptului că F este un semn introdus prin abreviere şi că esenţialul constă în aceea că orice abreviere nu este indispensabilă . stabilită de altfel de către Pascal : în orice definiţie trebuie să . Î n consecinţă. bazată pe condiţia definiţiei . Behm ann . Behmann [ 1 ] raţionează după cum urmează : fie expresia formală . Însă d acă îrtcercăm s ă eliminăm p e F.

teoria tipurilor fiind încă necesară. O altă obiecţie a fost adusă de Hărlen [ 1 ] : este imposi­ bil a examina}n general toate formulele pentru a şti dacă ele conţin semne abreviative incorect introduse . - 8. o altă obiecţie a fost făcută de Ackermann [ 1 ] care remarcă că observaţia luj Behmann asupra semnelor abreviative nu este suficientă. soluţia lui Behmann. dacă între­ buinţarea unui semn abreviativ trebuie să fie întotdeauna însoţită de o demonstraţie de legitimitate. simbolul F nu poate fi definit ? Iată nodul problemei. ) Din păcate . Soluţia lui Perelman Perelman studiază problema antinomiilor logico-mate­ matice din punct de vedere strict logic . antinomiile ar apărea ca rezultatul introducerii semnelor abreviative în anumite expresii . într-adevăr . aşa cum a arătat şi Dubislav [ 1 ]. care sp une că pentru a nu aj unge la antinomii. El a susţinut în mod ferm că toate paradoxele sînt datorate unei greşeli de 73 . cel puţin în parte. nu este suficientă pentru a rezolva toate antinomiile. Î n fi � e. adică independent de ' utilizarea vreunui semn abreviativ. trebuie evitate abrevie­ riIe care conduc la antinomii ! Din punct de vedere logic . deoarece se pot obţine para­ doxe numai cu aj utorul cuvintelor " toţi " şi " există" (opera­ torii de generalizare şi de existenţă) .e ce în definiţia F (tp) = n f tp (tp) simbolul F nu este un simbol definit ? Behmann constată că F nu este definit. dată fiind natura sa pur logică. Astfel. care duce la paradoxe . Observ aţia lui Behmann ar fi foarte importantă. dacă ea nu ar degenera în soluţia banală. caracterul auto­ matic al simbolismului ar fi distrus . vrem să ştim d. pe de altă parte.semenea complicaţie ar fi mult mai dezavantaj oasă în comparatie cu teoria tipurilor. (Vom vedea că soluţia propusă de noi va lămuri această chestiune . pentru a evita toate paradoxele . dar de ce printr-o asemenea defi­ niţi ţ .care conţin semne abreviative sînt permise numai în cazul în care substituţia acestor semne prin semnificaţia ' lor simbolid este în mod total efectuabiIă " . remarcabilă din punct de vedere logic. o a.

Acest para­ dox a fost dej a prezentat . dacă această mulţime nu este unul dintre elementele sale proprii . Dacă construim acum o mulţime din toate mulţimile care nu sînt propriile lor elemente . termenul tit este mulţimea tuturor mulţimilor care nu sîn t unul din pr@­ priile lor elem ente . în acest caz ea nu poate fi unul din elemente . Această formă comună este următoarea : (x) . Perelman a. care nu sînt propriile lor elemente . cele mai numero ase. revenit de mai multe ori a supra afirmaţiilor sale şi într-o ultimă comunicare [3 J . obţinem pentru x a: . putem să ne punem şi pentru ea aceeaşi întrebare . de exemplu . = _ " 74 . Contradicţia es. Schema se va aplica în felul următor : cîmpul x-ilor reprezintă mulţimile. - x Rx = xRa Adică : dacă un individ x nu are relaţia R cu el însuşi � aceasta înseamnă că el are relaţia R cu o anumită entitate a. în sfîrşit.scrie M .te violentă. găseşte c ă mecanismul erorilor comise î n paradoxe poate f i înţeles dacă aducem paradoxele la o formă comună . Această echivalenţă fii nd valabilă pentru orice x. deoarece nu conţine decît mulţimi care nu se conţin .d etermina trei lucruri : cîmpul lui x . putem să-I re­ ducem cu uşurinţă la această schemă dacă putem . Examinînd acum u n paradox oarecare. semnificaţia lui R este : a fi e lemen t al şi . Există două feluri de mulţimi : cele· care sînt propriile lor elemente şi alte mulţimi. . prezentată de M. semţ1ificaţia lui R şi termenul a.este o propoziţie falsă .aRa aRa Am aj uns la o contradicţie : propoziţia a are relaţia R cu a " echivalează cu propoziţia "a nu are relaţia R cu a " . privind mul­ ţimea mulţimilor care nu se conţin ca element . dacă această mulţime este unul din pro­ priile sale elemente . Această formă comună . Barzin în prezenta­ rea sa la comunicarea lui Perelman . iar o universală nu este adevărată decît în cazul în care e adevărată pentru toate valorile variabilei " . atunci ea este unul din aceste elemente. S ă luăm . Barzin. paradoxul lui Russell. conform definiţiei sale. Este o universală.logică pe care însă nu a putut s-o descifreze.

este singurul c are a avuţ intuiţi a veritabilă a mecanismului logic al paradoxelor. totuşi . fără a) . 75 . fără a) . . dacă înlocuim pe x prin a.xRx = x R a domeniul x-ilor este încă împărţit în două clase . deoarece problema este mult mai generală decît aceea pe c are a pus-o el . soluţi a . Astfel . în timp ce. Nu mai avem o bire­ partizare exhaustivă . . Principiul contradicţiei interzice punerea oricărei uni­ versale. care are o contradictorie drept o valoare.to ate paradoxe1e sînt datorate unor erori de logi c ă . de exemplu. fără sa găsească . dacă există între două funcţii logice oarecare <p (x) şi � (x) o echivalenţă formală adevărată : cp (x) = � (x) ea împart� domeniul x-ilor în două clase de valori : cele· care fac amîndouă funcţiile adevărate în mod si�ultan şi cele care fac amîndouă funcţiile false în mod simultan . adică o contradicţie. cînd utilizăm o echivalenţă cu valoare rezervată . căci.aRa = aRa. . (x .numită de Barzin o cvasi echivalenţă. această repartiţie a cîmpului x-ilor exte exhaustivă.xRx = xRa Cu alte cuvinte . Cînd avem o echivalenţă obişnuită. ceea ce se scrie : (x. Perelman aj unge l a o regul ă prohibitivă care nu aj ută rezolvarea problemei : p entru a nu aj unge la pro­ poziţiile contradictorii trebuie să interzicem substituirile 'care conduc -la propoziţii contradictorii ! Trebuie totuşi să dăm dreptate lui Perelman care. semenea echivalenţă .Aici . după p ărerea noastră. c a . înt r-o a. dar ter-· menul a nu mai figurează în clasificare. Trebuie deci s ă împiedicăm c a x s ă i a valoarea a. obţinem . Este suficient să regăsim p rintre premisele unui p aradox o afir­ maţie corespunzătoa re schemei de mai sus pentru a-l putea înlătur a . este limpede că această universală nu este adevărată pentru valoarea a. Meritul lui Perelman este de a fi relevat trei puncte esepţiale ale problemei : 1.

. p . z. 76 . x (z) . Lucru pe care nici un alt m atematician nu l-a rem arcat. . După cum spune Beth ( [ 1 J . . dacă este posibil să numerotăm variabilele (li­ bere sau legate) . . dar Quine adaugă principiul abstracţiei (din logica lui Russell) după care cl asele de abstracţie nu pot fi formate decît din cele stratificate. 9. menţinînd însă toate teoremele acestui sistem . pentru care propoziţia contradictorie . V. z (z) . În ce constă această teorie ? Să considerăm un sistem formal care conţine variabilele x. .xRx = xRa este falsă în anu­ mite cazuri . y (y') . că ea nu poate fi obţinută atît de uşor. Quine a încercat să con­ struiască un sistem logic care să înlocuiască sistemul din PrinciPiţl M athematica. . 3 . Quine nu face altceva decît să acorde o poziţie privilegiată expresiilor stratificate. Logisticianul american W. x (x) . deoarece este un caz particular al unei concluzii mult mai generale şi că nu există puncte care trebuie elucidate. z (z) . . de la în­ ceput.aRa = aRa este o va­ loare . . astfel că el a fost obligat să-I refacă în mai multe rînduri [2 ] . y . expresii de forma x (x) . Teoria tipurilor este ·înlocuită in sistemul lui Quine prin teoria stratificării. . y (z) . pe care l-a' formulat în 1 9S4 . . z (y) . . . 192) . şi operatorii lo­ gicii elementare . s-a izbit însă de dificultăţi ce au fost semnalate de alţi matematicieni şi logicieni. variabilele v şi w să aibă n umere con­ secutive k + 1 şi k. z (x) .principiul contradicţiei ne interzice să între­ buinţăm orice universală care are această formă. etc . în cele ce urmează. Se admit astfel. că concluzia lui Perel­ man este absolut adevărată. Teoria stra tificării a lui Quine . O expresie V va fi numită "stratificată" (stratijt'ed) .2 . . deci ea nu este universală . . . Vom vedea. Sistemul său [ l J . y (x) . x (y) . 'aşa fel ca pentru oricare v (w) din V. . . cu care este construită V . y (x ) . . faţă de cele nestratificate în raport cu postulatele pe care le admite . . .universala (x) . indiferent de tipul lor (în sensul lui Russell) şi expresiile (funcţiile propoziţionale) .

77 . cu atît mai mult cu cît admite i dei paradox a l e . sistemul lui Quine. se conţin singură ! i. c . nu se p o ate şti întrucît acest sistem evită oricare paradox posibil. De exem plu . Cu toate aceste a . dacă n u ' adăugăm c e valori iau variabilele a . Church [ 1 ] renunţă la întrebuinţa rea variabi­ lelor libere . II) . c are pot fi numere real e . dacă voim să fim stri cţi . b . . sum e de serii etc . identitatea algebri c ă la (b + c) = (1) ab + a c n u poate da. mai mult. decît abandonarea totală· a variabilei libere .t. complexe .\ În felul acesta teoria tipuriloT nu m ai intervine direct în . Mai mult. � 1 0 . Quine a arătat c ă sistemul său p e rfecţionat exclude şi antinomia lui Burali-Forti şi c ă permite s ă se fundeze aritm etica p e p ostulate pur logi c e . In felul acesta nu mai avem variabile libere. Chu rch crede că nu există altă ieşire. b şi c identitatea (1) este valabil ă . e d . în cazul n o stru avem : R (a) R (b) R (c) ::J abc a (b + c ) = ab + ac: ( 2) Aici simbolul R " Îm e a m n ă p r E d i c at u l " n u m ă r real " . pentn. ne va duce la alt înteles . şi de fiecare dată substitui rea unor nu­ mere date . cum este existenta unei cla se universale care contine absolut orice . deşi restricţiile impuse echivalează CU I acelea p e care le exp rimă teoria tipuri 101. Church [ 1 ] cred e că adiţi a ve � b al ă trebuie exprimată direct în formul ă . între care cele mai importante se . b . o ricare a . chiar sub form a p e rfe cţion ată din 1 943 ( [3 J .. Sis temul logic al lui Alonzo CbunlI Church construieşte un sistem logic ! b azat pe o serie de postulate . siste m u l lui Quine nu a putut fi dEllJ Onst rat c a fiind necon­ tradict o riu . şi c sînt numere re � le . dar simbolismul se dublează . ind iviz clase şi . care dacă nu sînt direct contradictorii . referă la uzul variabilelor reale şi l a principiul terţului exclus . în locul l o r . o propoziţie definită . sînt greu de admis . Mai întîi . De aceea . Se vede în s ă ce legătu ră există între această i�ee şi para doxe . " dacă a .

e priveşte entităţile logice ce i se pot substitui . fără să atribuim vreun înţeles simbolurilor. Ele servesc numai la descrierea şi sistematizarea fap­ telor de experienţă sau de observaţie. concepţia generală despre logică este alta la Church şi alta la B rouwer. va trebui să presu­ punem că f (x) este n e definită şi nu exprimă nimic . din cauză că nu elimină aceeaşi parte a acestui principiu. Paulette Fevrier. există mai multe sisteme de logică . tot astfel . 349) . Î n consecinţă:. logică. J. p . logica trebuie dezvoltată în mod pur formal . introducînd o restricţie în legea ter­ ţului exclus. Entităţile logicii formale sînt abstracţii şi depind de alegerea arbitrară a inventatorului . crede Church. L. care se constituie logic cu ideile lui pri­ mitive şi axiomele lui. Church introduce o restricţie în legea terţului exclus . o dată cu Church ( [ 1 ] . în dezvoltarea acestei structuri. In al doilea rînd. Aceasta este de fapt poziţia lui Poincare în faţa geometriilor neeuclidiene .eastă restricţie constă în a admite axio­ matic că o funcţie propoziţională f (x) poate să nu fie pentru unele valori ale variabilei x . Ac. şi în general în faţa teoriilor ştiinţifice. In afară de aceasta. că sistemul acesta. şi este adoptată de Church şi pentru. referinţa la eventuale aplicaţii este irelevantă. Postulatele iniţiale trebuie să definească sistemul l ogic ca o structură formală şi. ca de altfel de toţi acei care au creat logici polivalente.nici adevărată şi nici falsă. are analogii cu logica lui Brouwer-Heyting. echivalenţa gene­ ral ă : ( rp ) · P ( rp ) = rp ( rp ) - Variabila rp poate lua o rice valoare şi nu cere nici o indicaţie în s. Legea dublei negaţii este val �bilă în logica lui Church şi nu este în aceea intuiţionistă. Church nu acordă un caracter de unicitate sau de adevăr absolut unui sistem de logică. Lukasiewicz . Destouches etc . Trebuie să observăm . D upă cum pot exista mai multe geometrii pentru descrierea spaţiului . de exemplu. şi dintre aceste sisteme unul poate fi mai convenabil decît altul : " but it cannot be said that one is right and the · other wrong " .Î ntr-un paradox am găsit. 78 . Pentru o asemenea valoare a lui x. Heyting. după cum am văzut : Lewis. Cele două sisteme nu sînt identice.

F". In felul acesta ne întrebăm : a) cînd o expresie fără variabilă liberă reprezintă o propoziţie ? . Church [3 J a c'onstruit un alt calcul funcţional . Church [2 J a izbubt să construiască un sistem . O restricţie făcea şi Russell. prin înlocuirea variabilelor. La a doua întrebare . eliminarea unui număr dintre ele prin acest sistem se face. o propoziţie . adevărat sau fals. - 1 1 . răspunsul este următorul : orice: pred icat � (x) are un anume domeniu ' de definiţie. deci cu sens. Church introduce această limitare chiar prin axiomele . care limitează valorile argumentului unei funcţii prin teoria tipurilor. ci numai idei primitive : 1 . 79 . Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. iniţiale ale sistemului logic (restricţia terţului exclus) . î n urmă. . sistemul să:u conducea la contradicţii.. prin ceva exterior predicatelor înseşi . pe care însă le depăşeşte . Mai tîrziu . care nu sînt axiome. Cu toate acestea.\ î n ceea ce priveşte paradoxele. O expresie m: fără variabilă liberă are sens cînd ac­ 'ceptă una dintre valorile de adevăr. Ackermann Lucrarea lui Ackermann se leagă de cercetările lui Beh­ mann şi Church . Aşadar : II. II) . b) cînd reprezintă o expresie cu variabile libere un pre­ dicat ? Răspunsul îl găsim în următoarele idei. se naşte o propoziţie adevărată sau falsă. predicat prin însăşi definiţia lui . tot printr-o restricţie. după cum a arătaţ însuşi Church ( [ 1 J . Ackermann [1 J limitează dome !! iul de valori ale unui. O expresie cu variabile libere reprezintă un predicat cînd din ea rezultă. Dacă se substituie predicatului un lucru din acest dome­ niu . care încorporează teoria tipurilor sub forma ei simpl ă . Ideea principală a lui Ackermann este stabilirea precisă a noţiunii de " expresie cu sens " . prin introducerea unei limitări a valorilor posibile pentru argumentul unei funcţii .asa-numitul calcul "A-ca n' versian liber de contradictii . Spre deosebire de Russell.

Logicianul rus construieşte un sistem formal căruia nu îi ataşează teoria tipurilor şi care poate înlocui foarte bine sistemul din PrinciPia Mathematica şi 80 . IV. Neintroducînd nici o restricţie faţă de principiul terţului exclus. Ackermann conchide : . Aceasta este concluzia lui Behmann . O formulă � (x) cu o variabilă liberă se numeşte o expresie. Ackermann izbuteşte să construiască o logică. după cum s-a văzut. După ce-şi dă axiomele şi regulile de demonstraţie. Si în acest sistem. 2.şi în aceasta stă importanţa sistemului său .R. .adică. [ � (x) v 2{ (x) ] este demonstra bilă (cînd se poate demonstra că există tlIl f x pentru expresia m. Ackermann introduce .cum se întîmplă . progresul este destul de important în comparaţie cu sistemul lui Church . unde expresiile paradoxale nu mai pot apărea . cu aj ut orul teoriei tipurilor . dar nu din cauză că sînt eliminate printr-o axiomă suplimentară . I I I . Există un predicat şi un lucru. aşa că dacă înlocuim lucrul în predicat.ci fiindcă expresiile cu sens sînt riguros definite.ideea de demon­ straţie pe care o ataşează ideii de sens . atunci şi numai atunci cînd (Ex) . Simplul fapt că ne aranj ă m ideile pri � itive şi axiomele aşa fel ca paradoxele să nu apară nu este o soluţie . O formulă � fără variabilă liberă se numeşte o ex­ presie . obţinem o propoziţie. (x) este adevărată sau falsă) . - Cu aceasta. 1 2. de exemplu . Se vede că aceste idei nu sînt suficiente pentru a stabili sensul oricărei expresii . Cel'ce tările lui Bocivar D . dacă prin substi tuţie ea capătă valoarea " adevărat" sau "fals " . De aceea. Semnele abreviatiye nu pot fi introduse decît dacă pot fi eliminate. caracterul artificial al solutiei este evi dent. Ideea că demollstrabilitatea unei formule este o proprie­ tate a formulei aparţine lui G6del. Bocivar [ 1 ] a dat o demonstraţie a condiţiei for­ mulate de Behmann. cum se spune în cazul acesta atunci şi numai atunci cînd părţile componente ale lui n sînt părţi constituente ale unei formule demonstrabile.sau o propoziţie.

tjJ (CP1' CP 2 ' . şi deci observaţia lui Behmann este suficientă p entru a Înl ătura paradoxele.este mai simplu. = - • • • 81 . . CP k) cp ( cp l > . în sistemul construit de Bocivar. admitem În mod tacit sau explicit postulatul (3) sau sub forma lui generală (4) . este necon­ tradictoriu. (cp) . cpk. introducem definiţia ( 1 ) . Bocivar demonstrează că sistemul ce se obţine. tjJ ( cp ) ( 2) cp ( cp ) _ - = - cp ( cp ) (3) Dacă. care tocmai infirmă exi­ genţa lui Behmann. dacă se renunţă la acest pos­ tulat . ceea ce se j ustific ă. (CPk) . . ) = (4) . Î nsă s e derivă din ( 1 ) echivalenţele : ( cp ) · F ( cp ) (RtjJ) . deci tjJ nu satisface condiţia pasca­ liană a definiţiei . N�ţinînd seama însă de teoria tipurilor. cu . Care este acest postulat ? Dacă considerăm . antinomiile apar uşor în sistemul său . Postu1atul (3) nu e decît o formă particulară a postulatului mai general. pe baza observaţiei lui Behmann . Că nu există expresia formală a cărei abreviere este tjJ . aceasta conduce imediat l a paradox. CP2 ' ' Este evident că pentru a d eriva din definiţia (1) parado­ xul cunoscut. . Bocivar arată că apariţia antinomiilor se datoreşte admiterii tacite sau expli­ cite a unui postulat formal . dacă renunţăm la postulatul (4) . definiţia F ( cp) = - cp ( cp ) Def. excluzînd din sistemul său orice aplicaţie a postulatului (4) . . sistemul formal care rămîne este lipsit de contradicţie. mai multe variabile : ( R tjJ � (CP1) (CP2 ) ' . antinomia lui Russell şi celelalte antino­ mii analoge sînt eliminate . că există tjJ pentru care echivalenţa respectivă este adevărată. Aşadar. Prin urmare. apelăm tacit la postulatul de existenţă (3) : " există tjJ pentru care echivalenţa consid e rată este adevărată " . (1). prin urmare.

ea apărea deci ca cea mai indicată pentru a pune ordine într-o teorie în care -dez­ ordinea începea să se instaleze . după cum am afirmat mai sus . Metoda axiomatică care separă în mod strict noţiun'ile primitive de noţiunile definite . Wittgenstein . Autorul construieşte un sistem de axiome din care putem deriva toate propoziţiile teoriei mulţimilor. concepţiile care stau la baza teoriei mulţimilor . creînd astfel o teorie care este numită . axiomele unui sistem de propoziţiile derivate. Georg Cantor acceptase noţiunile cu aj utorul cărora şi-a construit teoria fără prea multe s c rupule logice. pentru a spune aşa. Bernays etc . pe care am expus-o pe larg şi pe care Hao Wang [ 1 ] o prezintă ca fiind un sistem axiomatic . matematicienii au recurs la metoda axioma­ tică pentru a limpezi . Două sisteme . lui Zermelo. (pentru sistemul lui Zermelo) . teoria naivă a multimilor. au fost publicate în 1908. în special. pentru a separa şi exclude propoziţiile care duc la paradoxe . iar pe de alta. unul datorat lui Russell. într-un mod formal şi explicit . Sis lemele axioma lil' (' ale teoriei mul ţimilor Î n prezenţa dificult ăţilor provocate de teoria mulţimilor şi . provocate de ulltinomiile apărute în interiorul acestei teorii . Dar el are nevoie şi de axiome care sint dificile de admis ca. axioma alegerii. fie lucrărilor lui Ramsey. Nu vom intra în amănuntele acestor teorii. von Neumann . Sistemul lui Zermelo [2 ] pleacă d e la u n punct d e vedere complet diferit de cel al lui Russell . care căutau să elimine paradoxele. Cele două sisteme au suportat de atunci modificări şi perfecţionări datorate fie autorilor lor. Skolem . se dovedise a fi un instrument util şi fecund de cercetare prin lucrările lui Hilbert . care distilează . celălalt. Carnap etc . i Sistemul lui Russell este bazat p e teoria tipurilor. (pentru sistemul lui Russell) sau lucrărilor lui Fraenkel . pe de o parte . 82 . pentru c ă ceea ce ne interesează este soluţia logică a problemei anti­ n omiilor şi nu faptul că ea este evitată de un grup de noţi-uni primitive şi de axiome . ceea ce nu reprezintă o soluţie logică. o teorie de­ ductivă. de atunci . Astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor. de exemplu .1 3 .

este următorul : ca idei primitive ale sistemului său axiomatic. constă deci in accepta în mod iniţial noţiuni şi axiome alese în mod apro­ piat . constă în a demonstra non-contra­ dicţia sistemului construit. el acceptă. p . astfel că. c a re de altfel :este principiul oricărei metode axiomatice a teo riei mulţimilor. în aşa fel încît paradoxele să nu poată apărea. .Care este ideea directoare a lui Zermelo ? Vom cita o excelentă caracterizare a acestui sistem. y . Există deci anumite proc� dee care se reproduc şi care sînt legate de anumite proprietăţi . " Principiul lui Zermelo. . . în mod special . Aceste idei nu sînt definite . prin: care el credea c ă evită paradoxele. ne izbim de contradicţii care seamănă cu antinomiile lui Kant.xplică paradoxele şi poate fi considerată ca fiind ceea ce Russell numeste o teorie de limitare" de mărime . Dac :1 vrem să conţinem toţi aceşti termeni într-o unitate închisă (o mul­ ţime) . . adică exact problema care era în cauză ! Insatisfacţia intelectuală pe care o resimţim faţă de asemenea " axiomatizări" se vădeşte mai ales în eforturile necontenite de perfecţionare a vechilor " axiomatizări" sau de construcţie de noi sisteme. este întotdeauna posibil să defineşti un nou termen avînd şi el această proprietate . Remediul constă în a presupune că termenii care i au naştere printr-un astfel de procedeu nu pot forma o mulţime şi în a pune anumite restricţii generale asupra mărimii multiplicităţilor care pot fi considerate ca fiind mulţimi . fiind dată o clasă de termeni avînd ac este proprietăţi . . 1 5) : " Principiul central al construcţiei lui Zermelo pare foarte asemănător cu ideea originală prin care Cantor E. . două : ideea de mulţime reprezentată prin una din variabilele x . şi semnul " E " de apartenenţă. dată de Rao Wang ( [ l J . 83 . Sistemul lui Zermelo oferă un enunţ precis al acestor li­ mite. Ceea ce poate fi explicat mai pe scurt : Qu'on s ' arrangt ! Cea mai mare dificultate. în afară de procedeul complet conven­ ţional al " aranj amentului " şi axiomele suplimentare care trebuie admise pentru a putea deriva din axiome teoremele teoriei mulţimilor. . Artificiul formal al lui Zermelo . z.

Aceste axiome sînt în num ă r de opt . teoriei tipurilor. sistemul lui Zermelo-Fraenkel a fost perfec­ ţionat prin teoria axiomatică a teoriei mulţimilor a lui von Neum ann-Bernays . axioma substituţiei . von Neumann . nu am putut trece în revistă toate încercările ce s-au făcut în această direcţie. ceea ce este pur şi simplu fals. Alte cercetări Am menţionat principalele soluţii oferite în problem a paradoxelor logico-matematice . Zermelo pleacă de la ideea de clasă. după cum susţine Zermelo. dar există una . într-un mod izbitor. . toate c�utînd s ă introducă diverse limitări prin abandona­ rea. aşa cum o vom demonstra la capitolul " Concluzii " al acestei lu­ crări (cel puţin în această formă generală) . .' bmul­ ţimilor există. mulţimea s ". fiind dată o mulţime . Schonfinkel. idee care trebuie supusă anumitor restricţii axioma­ tice . ca idee pri­ mitivă. Fitch. 1 4 . în loc de a pleca de la indivizi .: ? Răspunsul este formulat. cum sînt cele ale lui H . de asemenea . dar nu ne aj ută în nici un fel să eliminăm aspectele îndoielnice (ca de exemplu . Ce reprezintă un asemenea sistem din punct de vedere logi<. î n sfîrşit. desigur. Goodstein etc . B. capabile. O altă serie de cercetări s-au îndreptat într-o altă ·di­ recţie. să lase în afara sistemului său paradoxele şi să perm ită. Bachmann. Scholz. Sistemul lui Zermelo a fost completat de către Fraenkel cu cea de-a noua axiomă. Toate aceste axiome sînt mai mult sau mai puţin în­ doielnice. în aşa fel încît paradoxele să poată fi evitate . R. definiţiile nonpredicative) ale teoriei mulţimilor " . de la ele­ mentele unei mulţimi sau clase şi de a forma apoi clasa respectivă . F.Altfel spus. . de către Hao Wang [ 1 ] : " Asemenea modele aj ută imaginaţia să sesizeze schema conceptuală a sistemelor formale. . deducerea tuturor teoremelor aces­ tei teorii. scrtţtînd mai mult noţiunile care intră în j ocul para­ doxelor decît mecanismul 10f. axioma multimii s'ttbmultimilor ' car� afirmă că. Kleene.

şi concluzia lui Gonseth [1 ] : definiţiile primitive trebuie amendate printr-o clauză accesorie. . . e) . b . asupra cărei a nu posedăm toate luminile dezirabile" . căci dacă mulţimea conţine propria sa noţiune ca al . Pe baza acestei concepţii se puteau înlătura mulţimile infinite şi . anume că nu sînt valabile decît în domeniile unde nu implică contradicţie . Î n acelaşi mod. mul­ ţimea lor ca fapt matematic. a. .scrie Reymond . A . c. mai amplu . ci numai discriminări mai mult sau mai puţin arbitra re . Reymond ( [ 1 J . după Reymond. . b. perceput pur şi simplu . " Paradoxul dispare . 85 . o dată cu ele. duce. rămîne totuşi o pluralitate . şi paradoxele corespunzătoare . noţiunile matematice şi E.î n această ordine de idei . Konig [ l J şi apoi . şi deci nu pot aduce nici un progres în căutarea adevăratei soluţii a paradoxelor. după cum nu este satis­ făcătoare afirmaţia pur şi simplu că dacă o mulţime duce la propoziţii contradictorii ea nu există. Aceasta este. soluţie nu este însă satisfăcătoare . dar nu o rezolvă . Zaremba [ l J crede că poate elimina paradoxele prin introducerea unei deosebiri între noţiunea de mulţime sau ' de clasă şi aceea de categorie. O astfel de soluţie . la antinomii . Noţiun ea de mulţime a r fi după Gonseth o noţiune " mult mai complexă . 149) distinge între noţiunea logică de mulţime şi mulţimile matematice o diferenţă ca de la speţă la gen . . a fost p ropusă. p . de fapt (E) distinctă de noţiunea acestei pluralităţi " . pe care le defineşte de altfel destul de imprecis . de J .în felul acesta. Examenul noţiunii de mulţime in finită a făcut să apară şi alte concluzii în problema antinomiilor cantoriene. de Miri­ man off [1] şi [2 ] . de exemplu . de altfel .ar. . Aceste distin cţii nu sînt concluzii riguroase . . Confuzia dintre aceste două noţiuni . Această.de clasă şi de categorie . care eludează dificultatea. c. după Zaremba. S e ştie că Gauss şi Poincare afirmaseră că n u există î n mate­ matici un infinit actual. Noţi­ unea acestei mulţimi va fi indicată cu e şi vom putea scrie : ' E (a. n-lea element. ci numai un infinit potenţial . . Fie dar.

Dingler conchide. Această a treia valoare a propoziţiilor este denumită de Moch « inconcevable » care în fond este " absurdul " din lo­ gica trivalentă a d-nei Paulette Fevrier . Î ntr-adevăr. logicianul ştie sau nu ştie dacă va fi posibil " sau imposibil să fie de acord sau să nu fie de acord cu o propoziţie dată. sau să o găsească « inconcevable » . Moch crede că nu putem evita paradoxele făcînd uz de o logică bivalentă şi că. pe baza UlJ. cînd scriem propoziţia această propoziţie " este falsă " . "Les in­ stants logiques " variind .Destouches. anume a uni­ tăţii conştiinţei şi după care este imposibil ca cele două enunţuri (A) şi (B) să existe simultan în conştiinţa noastră. că un enunţ este fals. se bazează pe un enunţ pasiv (B) . Această concluzie are raporturi directe cu teorema lui Carnap şi Tarski. în fapt. Ultimul trebuie să fie totdeauna prezent pentru ca (A) să poată fi afirmat . că vrem să exprimăm deodată propoziţia care j udecă mai înainte să putem j udeca. c reînd astfel un " timp logic " al fiecărei propoziţii . ci ea însăşi exprimă j udecata critică asup ra ei (că e falsă) . 86 . dacă aceste atitudini sînt c �mpa­ tibile cu logica trivalentă construită de Moch . Să scriem pe o foaie de hîrtie p ropoziţia " Pe această foaie de hîrtie se află o propoziţie falsă " (care e o formă a paradoxului mincinosului) dacă această propoziţie este adevărată. Moch crede că poate scăpa de dificultăţile pe care le im­ plică toate aceste paradoxe dînd logicianului locul lui prin­ tre propoziţii. " l' instant logique " al unei propoziţii sau teorii va fi orice "ansamblu de atitudini luate fată de toate propoziţiile din T. sau teorii . Tot î n sensul acesta încearcă Fran90is Moch [ 1 ] să re­ zolve paradoxele introducînd noţiunea de " timp logic " . ea este j udecată critic nu după ce a fost enun­ ţată. Ce remarcă Dingler ? O propoziţie (A) . Dingler conchide : " Propoziţia care urmează să fie j udecată nu poate fi identică niciodată cu propoziţia care j udecă " . că nu e posibil să se definească adevă­ rul şi falsul în chiar sistemul (limba) în care aceste noţiuni se aplică. ci numai într-un metalimbaj . atunci ea este falsă şi dacă este falsă atunci ea este adevărată. noi facem uz de o logică trivalentă a cărei a treia valoare nu a fost denumită .ei propoziţii pe care o susţine în altă parte.Tot o astfel de distincţie face Hugo Dingler [ 1 ] între logica pas ivă şi logica activă.

1 5 . Soluţiile logieienilor seolas tiei Am dori să atragem. quantusqu e . Aceste syn categoremata sînt . în comenta riul lui Ioan­ nes Magistri la Summulae ale lui Petrus Hispanus. . de exemplu. al optulea tratat al lui Petrus Hispanus . Fraenkel [3 ] : " . totu s . uterqtte. După cum remarcă foarte bine A.în centrul căreia se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale. . un tra­ tat. F . în mod succint. despre Syncategoremata . i n ­ jinitus etc . 2) problema paradoxe1or numite Insolubilia. în special : o mn i s .Nu vom merge mai departe cu examenul diverselor variante ale acestor tentative . în stadiul actual al ştiinţei . putem cel puţin s ă afirmăm aceasta : în ceea ce priveşte rezolvarea anti­ nomiilor logice. să uşurăm înţelegerea celor ce vor urma. prepoziţii . St. ci numai în legătură cu concepte care au un sens independent categoremata . atenţia asupra soluţiilor date de logicienii Şcolii în problema paradoxe1or cunoscute de ei şi care conţin observaţii foarte interesante. C . Nu era în intenţia noas­ tră de a face un istoric al problemei : am vrut numai să prezentăm problema în toată gravitatea sa şi . conj uncţii . . Scholz . pe care le vom regăsi în soluţia noastră. forme de flexiune etc . care capătă treptat o importanţă extra­ ordinară devenind. nihil. în primii zece ani ai acestui secol. vom spune că problema antinomiilor se găseşte actualmente în acel aşi punct în care o lăsase Russel1 . qualis(ibet. non. Kleene etc . Pentru a conchide această expunere .. Toţi logicienii din această epocă s-au ocupat de aceas­ tă problemă. ) nu au nici un sens autonom . Două probleme au preocupat cu deosebire pe logicienii evului mediu (în această ordine de idei) : 1) problema par­ ticulelor logico-gramaticale numite Syncategoremata . Bachmann . prin principalele soluţii încercate . - 87 . de aseme­ nea . neuter. nullus . ca cele ale lui H. nu ar putea fi considerată ca depăşită" . P a rticulele syncategoremata (particule gramaticale de legătură. poziţia adoptată de Russell. în amănuntele lor.

cînd îl determină) . synca­ tegorematic : lnfinitum tenet categorematice.Să considerăm una. ceea ce fa'ce ca ermenul co mun . dintre aceste syncategoremata . adic ă. în mod sincategorematic . după obiceiul timpului . Logica contemporană s-a izbit. de dificultăţi create tocmai de cuvintele omnis . dar omnis nu semnifică nici universalul. ca în exemplul " omnes apostoli de i sunt duodecim " . în termenii actuali. De exemplu. Urmează apoi argumentaţia contra. nullus etc . prin urmare omne animal est homo " ceea ce este fals. Dacă omnis nu are nici o semnificaţie. infinitus etc . are numai un sens distributiv şi nu unul colectiv . î n consecinţă. care are semnificaţia unui mod general de a fi (univer­ saliter) . în acest caz. . ca de exemplu. dar există. d e operatorii de generalizare şi de existenţă . Petrus Hispanus constată că există o semnificaţie colectivă a lui omnis . omnis nu este predicabil nici pentru unul sin­ gur.să reprezinte toţi ter­ menii săi inferiori . deci p ropo­ ziţia adevărată " animal est homo " nu suferă nici o modifi­ care în valoa rea sa de adevăr dacă i se adaugă omnis . un sens distributiv al lui omnis . mult mai interesant. în Logica Magna a lui Paulus Venetus (t 1 428) găsim două sensuri pentru infinitum. unul categorematic iar celălalt. că el nu semnifică nimic. de exemplu tot (= o11l Il is) . spune el în argumentarea pro . quando princi­ " pale verbum determinare non potest . Atunci ce semnificaţie are acest semn (sig­ num ) . ci universaliter. syncategorematice quan­ do determinat " (Infinitul este considerat în mod categore­ matic cînd nu poate determina verbul principal . aşa cum am văzut. nici particularul . deoarece fiecare lucru este universal sau particular. în propoziţia cu care începe Me­ tafizica lui Aristotel Omnes homines naturaliter scire " desiderant" . suprimarea acestei particule sau adăugarea ei într-o propoziţie nu ar putea să provoace adevărul sau falsitate a ei. " Soluţia scolasticilor este următoarea : omnis nu are aici semnificaţia universale. nici pentru mai mulţi şi deci nu are nici o semnifi­ caţie. deci nu e vorba de o colecţie nouă 'care ar fi formată prin adăugarea cuvîntului omnis care. aşa cum - - 88 . Î n acelaşi fel se rezolvă alte sofisme datorate particu­ lelor nullus. cuvîntul omnis ? se întreabă Petrus Hispanus.substantivul . Se vede. n ihil. de aseme­ nea . Problema generală a paradoxelor.

- - . Autorul recunoaşte că. citate de Paulu s Venetus. el nu determină o nouă mulţime etc . aceste paradoxe nu mai pot apărea : în " " seria tuturor seriilor ordinalelor . pentru el . constă în a şti dacă putem în­ totdeauna să formăm o clasă luînd particula omnis în toată generalitatea sa.Insolu­ bilia şi importanţa pe care ea o are în tratatele de lo­ gică scolastice . de natură special ă . în " mulţimea tuturor mul­ ţimilor " cuvîntul tuturor avînd un. din atî­ tea soluţii oferite în problema Insolu bilia nici una nu l-a satisfăcut . Vom examin a mai de aproape o singură solu­ · ţie. Dacă.1 425) în Trata­ tul său despre Insolubt'lia . 2. sen s distributiv. ţinem seama de sensul distributiv al cuvîntului infinitum sau omnis în paradoxul lui Burali-Forti sau în cel al lui Cantor. o cauză generală a adevărului sau falsului unei pro­ poziţii . cuvîntul tuturor avînd un sens distributiv. ceea ce conduce în anumite cazuri la paradoxe . se referă la adEvă rul sau falsul propoziţiilor care au reflecţie asupra lor În săşi reflext'onem habentiam sup ra se. nu mai avem o nouă serie care să definească numărul ordinal il . două lucruri sînt de văzut : m ai întîi care este propoziţia p roprie dicta şi a - . ar consta în două cauze : 1 . Dacă adîncim gîndirea scolastică . Din păcate . lucru pe care-l apreciem ca fiind extrem de important pentru soluţia paradoxelor. neavînd un sens autonom . Am menţionat dej a cea de-a doua problemă . găsim unele asemănătoare cu cele încercate de către logicienii contemporani . găsim că aceste syn ­ categoremata . în sensul său colectiv.căreia scolasticii i-au dat o soluţie . primesc sensuri accidentale şi logicienii scolastici au exprimat în mod lim­ pede această observaţie .fost formulată de Russell. Î n ceea ce priveşte primul punct. Vom găsi această observaţie şi pe o altă cale . Dificultatea. tratatele de logică ale scolasticilor nu ne indică cu precizie împre­ j urările în care apare sensul distributiv sau accidental al acestor syncategoremata . Această problemă este deci problema particulelor logico-gramaticale syncategore­ mata . Printre cele 1 5 moduri de rezolvare a paradoxului min­ cinosului (şi variantele sale) . de exemplu. cea expusă de Petrus d ' Ailly ( 1 350 . a doua .

sînt. Pentru a se putea orienta cu precizie . care este deasupra diferenţelor lingvistice şi de expresie. aşa cum o rezumă foarte bine Prantl [ 1 ] . Dar putem scrie sau pronunţa orice propoziţie . 3. d a r poate apărea î n propoziţii mentale improprii ş i . de asemenea. per faUaciam secun­ dum non causam etc . două lucruri de văzut : care este p ropoziţia care are reflecţie asupra ei însăşi şi care sînt cele corespondente care de obicei sînt numite insolztbilia (punctul de vedere metalogic contemporan) . Petrus d ' Ailly afirmă direct : " Nici o propoziţie mentală nu poate afirma prin ea însăşi că este adevărată sau falsă" (Nulla propositio menta­ lis proprie dicta potest habere reflexionem supra se ipsam) . mai ales. în propoziţiile scrise sau pronunţate. Ultimele două categorii de propoziţii sînt subordonate imediat şi în mod egal primei categorii : numai propositio mcntalis. cînd adevărată. ci într-un alt sistem logic care vorbeşte de propoziţiile primului . Vom atrage în mod special atenţia asupra celei de-a cincea soluţii. propos itio mentalis . de fapt. " că în urma paralelizării făcute între un raţionament oral (sau scris) şi cel mental corespunză­ tor.care este propoziţia falsă. Petrus d ' Ailly împarte propozi­ ţiile în trei categorii (diviziune care îşi are originea chiar în O rgano n ul lui Aristotel şi este acceptată de Occam) : - 1 . Î n această concepţie. ea fiind. după care adevărul sau falsul unei propoziţii nu poate fi exprimat în sistemul logic în care a fost formulată. această inso­ lubilitas nu prej udiciază cu nimica raţionamentul mental . după care o p ropoziţie insolubt"lă nu spune 90 . Soluţia insolu­ bilelor consistă atunci în observaţia. care îi dă posibilitatea de a fi adevărată sau falsă. propositio vocalis . există printre cele 1 5 soluţii ale Scolas­ ticilor alte soluţii interesante care rezolvă sofismul minci­ nosului per fallaciam figurae dictionis . cînd falsă. Se vede deci că această soluţie nu este altceva decît soluţia metalogică contemporană. Î n ceea ce priveşte al doilea punct. 2 . propositio scripta . Bineînţeles. propoziţia insolubi1ă apare. are U11 sens esenţial . numai aparentă " . ca de exemplu : " A liqua propositio mentalis est falsa" . care atri­ buie o valoare de adevăr unei propoziţii mentale.

aşa cum o vom expune mai departe . luţii propuse în problema antinomiilor logico-matematice pe care am făcut-o cît mai succint posibil. Ar fi trebuit urmată pista erorii pe calea prin­ cipiului contradicţiei dacă se urmărea într-adevăr găsirea originii sale. afară de Poincare. iar nu pe calea principiului terţului exclus (un singur logician a făcut o remarcă analogă . mai de aproape . Vom vedea că soluţia logică a paradoxelor. cum o vom dovedi în mod direct. E de presupus că dacă s-ar fi aprofundat gîndirea logicienilor scolastici s-ar fi putut descoperi mai curînd soluţia contradicţiilor. conţine în embrion soluţia veritabilă . nihil dicit" .Ch . Nici una din aceste soluţii nu ia în consideraţie fap­ tul capital că în orice paradox obţinem o contradicţie şi că. cu observaţiile următoare : 1 . de asemenea .nimic : " Quin t a ponit . recunoscută de Poincare [ 1 ] ca fiind " soluţia adevă­ rată" şi " care e adevărată şi pentru celelalte antinomii " . quod Socrate dicens . bazîndu-se pe un fragment al celebrului dialectician. trebuia luată în serios şi examinaU. în FQrmale Logik . aşa cum vom vedea în cele ce urmează. din păcate. din această cauză. nu a acordat atenţia cuvenită explicaţiei date de Richard care. Observaţii g enerale Vom încheia expunerea noastră asupra principalelor so. fără nici o j ustificare logică. duce finalmente la această a cincea soluţie a logicienilor scolastici . destul de îndoiel­ nică. nimeni. remarcat să soluţia dată de Rich­ ard. a cărei traducere estei însă. principiul contradicţiei este com­ promis de către aceste probleme. 2. Trebuie. atribuie această soluţie lui Chrysippos . (Bochenski . s e iPsum dic ere falsum . şi ea. �1 . au degenerat în reguli prohibitive . Toate soluţiile. ) 1 6 . dat fiind că avem astăzi mij loace logice mai precise decît cele pe care le posedau ei . 3. în limi­ tări convenţionale ale formalismului . chiar cînd ele derivă din consideraţii strict logice. Perel­ man) .

e mai puţin vorba de o logică a sentimentelor cît de o ilogică a lor. de asemenea. nu pre­ misele sînt cele care transmit adevărul concluziei . care s-a alăturat opiniei lui Richard) . Ribot a examinat în L ogica sentimentelor modul în care se înlănţuiesc sentimentele şi acţiunile corespunzătoare în cazurile în care logica nu funcţionează după regulile sale normale. concluzia face ca premisele să fie adevărate . Analogia dintre procedeul logico-sentimental . menţionat Lucas de Pesloiian [l J . Couturat [ l J . dorită. " 92 . p . 1 37) : ei (matematicienii) ar fi putut evita cu uşu rinţă cursa în care au căzut . d e asemenea . dacă concluzia pare p roblematică. Î n sfîrşit.(Trebuie. sau. aceea de a evita para­ doxele. î n logica obişnuită se pleacă de la premise şi se aj unge. cînd poziţia normală a r fi trebuit să fie căutarea cu orice preţ a unei soluţii l ogice. con­ cluzia este determinată de la început . Tenacitatea c u care matematicienii s-au cramponat de " insolubilitatea" para­ doxelor apare cu totul inexplicabi1ă. de data aceasta. s e pleacă de la o concluzie voită. se pleacă întotdeauna de la concluzie şi se caută premisele p rin care ea poate fi j ustificată" . . mai exact. căutînd-o şi aprofundînd-o acolo unde ea se găsea . descris de Ribot. voită şi crezută în virtutea motivelor anterioare demonstraţiilor logice. se caută j ustificarea ei şi deducerea ei din premisele dej a recunoscute ca fiind adevărate. conform legilor raţionamentului. Cu alte cuvinte. dimpotrivă . Aşa cum spune Poincare ( [2 J . Î n acest caz. nu ne putem împiedica a face o observaţie generală relativă la un caracter general al tuturor soluţiilor. motive chiar mai puternice decît demonstraţiile . sau. " Î n lo­ gica sentimentelor . al lui Richard şi Poincare şi chiar al soluţiei emb rionare a lui Perelman. .scrie Couturat . Este cazul soluţiilor logicieni­ lor scolastici. Aşa cum remarcă L . şi-au Întins ei înşişi cursa în care s-au amuzat să cadă. la concluzie. . şi încă au fost obligaţi să fie foarte atenţi penţru a nu cădea alături de cursă " . ea este dorită. şi se caută premisele care ne-ar putea da un sis­ tem logic lipsit de contradicţie . chiar sub o formă imperfectă. şi procedeul logicienilor care caută totdeauna axio­ me sau premise capabile să elimine o concluzie paradoxal ă ne apare izbitoare .. ci.

în ordi­ nea lexicografică a terminaţiilor ( sau altfel . Dacă un predi­ cat dintr-un ra. de exemplu. numerotîndu-Ie în această ordine : P I > P2 . Paradoxul compatibil-incompatibil Să considerăm toate predicatele şi să le scriem într-o ordine oarecare . Amîndouă seriile fiind formate din acelaşi număr de predicate. vom spune că primul predicat are proprietatea de a fi compatibil cu al doi l ea . g . . î n condiţiile definite mai sus. Qn . vom spune că el este 7·n compatibil. Pn · Să considerăm din nou aceleaşi p re­ dicate şi să le scriem în altă ordine. şi numai unul .ng dat din prima serie acceptă ca predicat predicatul de .v CONSTRUCŢIA UNOR NOI PARADOXE Pentru a explicita mecanismul logic real al paradoxe­ lor vom construi o serie de paradoxe noi . l e vom numerota în această ordine : Q I > Q 2' Q3 ' . şi invers. în caz contrar. . . din p rima serie. îi convine ca predicat predicatul de • • • • 93 . fiecărui predicat dintr-un rang dat . se poate stabili o corespon­ denţă biunivocă între predicatele din prima serie şi cele din a doua serie : fiecărui predicat dintr-un rang determinat al primei serii îi corespunde un predicat de acelaşi rang din a doua serie. în ordinea lexicografică (în­ tr-o limbă la alegere) . de un tip mai general decît cele cunoscute pînă acum . P3 . prin permutări determinate în prima serie) . de exemplu. acelaşi rang al seriei a doua .

. . chiar ele . cînd cele două serii de predi= = 94 . ab stractq . . non-identic cu Inck . El se găseşte în prima serie. perfect determinat k . predicatul ordonatr este. P2. să pre­ supunem că predicatele care corespund în rangurile p. el se va găsi într-un alt rang. Q} . trebuie să fie de asemenea compatibil sau incom­ patibil cu Inck. Avem deci următoarele două serii: . . predicatul numărq este. Conform definiţiilor. .. . ' " ' Î n acest caz avem : întrucît predicatul mam iferp nu este un metalp. el admite ca predicat predicatul Inck incompatibil care este predicatul ace­ luiaşi rang din a doua serie. fie h. . llumărq . deci el este compatibil. p . în a doua serie. " ' .acelaşi rang din a doua serie. predicatul mamiferp este incompatibil cu predicatul metalp . . printr-o. compatibil cu predicatul abstractq .. predicate şi se găsesc deci atît în prima serie . dimpotrivă. atunci el admite ca predicat. ordonatr. Într-un rang oarecare . Q2 ' " ' " ' . dacă predicatul Pk este incompatibil. Se recunoaşte imediat că paradoxul lui Russell. Q. " . Anti­ nomia este izbitoare. Dar compatibil şi incompatibil sînt.. în cele două serii ar fi următoarele : P} . predicatul Pk. deci el va fi Inck (putem obţine oricînd h =F k. . de asemenea. l11amiferp . tertium non datur. compatibil cu predicatul predicatr etc . De exemplu . meta]p. " . este un caz par­ ticular al a c estei antinomii. dar In Ch = = Inck . q.impredicabil. Să ne fixăm atenţia la predicatul incompatibil pe care îl vom nota cu Inc . predicatr. sau nu îi convine . a treia posibilitate nu există. Î n aceste serii : InCh � Qh şi Pk -!. . cu un număr de ordine perfect de­ terminat. predicatul din acelaşi rang din a doua serie ca­ re este Inck = incompatibil. şi r. cît şi în cea de-a doua. alegere con­ venabilă a ordinii) . .InCk. deci el este incompatibil . Dacă predicatul Pk este compatibil cu Inck incompatibil. format cu predicatele predicabil . fertimn non datu r : orice predicat este compatibil sau nu este com ­ patibil. deci el va fi Inch .

cate au fost ordonate în mod identic. atunci Px are predicatul incompatibil = " = I nCh = InCk . P 2 . nu o are . . . . din p rima serie . el este predicabil. în cadrul definit. . Enunţul problemei . atunci predicatul considerat are proprietatea pre­ dicabil (adică este compatibil cu el însuşi) . şi dacă nu are o pro­ prietate. o . Această definiţie se scrie deci : Def. obţinem : dacă predicatul impredi­ ca bil este predicabil . . în cazul antinomiei construite de noi aj ungem la paradox . = = P i> P2 . cum credea Russell . P I . o are. a j ungem la echivalenţa generală : (1) Pentru rangul determinat x k. Enunţul problemei devine acum : dacă un predicat dintr-un rang dat. incompatibil devine impredicabil ImPh şi h k: . 0 ' . şi dacă nu admite acest predicat (adică este incompatibil cu el însuşi) . Paradoxul compatibil . . Î n simboluri . . Dacă această problemă se pune pentru predicatul impredicabil. adică făcînd ca pre­ dicatul Px . paradoxul se prezintă în felul următor. el este impredicabil . P3 . . Î n acest caz .incompatibil arată că problema este mai vastă şi că ea nu apare numai în raport cu apli­ carea unei proprietăţi ei însăşi . o . care este el însuşi. este : " Dacă Px nu are predicatul Qx . dacă are o proprietate . . Această definiţie fiind valabilă pel1tru orice Px . consi­ derînd un p redicat Px complet diferit de incompatibil. dacă predicatul impredicabil este impredicabil . din a doua serie. care. obţinem paradoxul : = = = (2) 95 . să ia valoarea determinată Pk. după un singur şi acelaşi criteriu . admite ca p redicat p redicatul din acelaşi rang. P a . el este hnpredicabil . atunci cînd Qx Pk Inck .

Vom proceda exact ca mai sus şi vom.dicabil ImP (ImP) = - ImP (ImP ) (2') 2. atunci cînd Inch Inck Imp impredica bil. în caz co ntrar . prin p ermutări bine determinate în p rima serie) . pu tem (3) Propoziţia "predicatul Pk este incompatibil " e ste echi­ valentă cu propoziţia " p redic a tul Pk nu este incompatibil " . Dacă un cuvînt dintr-un rang dat. paradoxul lui Russell este un caz particular al acestui p a r adox . îi c o respunde un cuvînt şi numai unul de ace l aşi rang. de exemplu . şi invers . vom spune că el are proprietatea izono m . obţ inem : = = = = Def.Sau. din moment s crie simplu : ce InCh = In C k = in compatibil. Echivalenţa ( 1 ) devine astfel : ( 1 ') Pentru valoarea p a rticulară Qx :. din prima serie. avem paradoxul lui Russel l . admite pro p rie­ tatea exprimată prin cuv întu l de acelaşi rang ' din a doua serie. considerînd cuvintele şi proprietăţile lor. Dacă În d e finiţia dată scriem P:o. din a doua serie. scrie toate cuvintele unei limbi date în două serii diferite . De 96 . Se poate stabili o corespondenţă biunivocă Între termenii celor două serii : fiecărui cuvînt dintr-un rang dat . Qx (. din prima serie. Paradoxul izonom-heteronom Vom construi acum o antinomie analogă celei a lui Grelling-Nelson.Imp . va fi seria lexicografică determinată de terminaţiile cuvintelor (sau altfel .ce l e două serii sînt i d entic ordonate) .impre. iar a doua. predicabil . vom spune că are p roprietatea heteronom . După cum am 'văzut . prima serie de cuvinte va fi seria lexicografică normală.

Dl> D2. şi în a doua serie. o • • . Î n cadrul definiţiilor noastre. din a doua serie. . fiind un simbol al conceptului verte­ brat. Cuvintele izonom şi heteronom se vor aşeza şi ele în . deci el este heteronom . . este izonom etc . Dacă Ck este izonom. vertebratr. Hetk. Dn. D 2. marsupialp. sau nu o admite. din prima serie . • .c k. Ck. cuvîntul hete� ronom va avea. • ·p olq. D I . . printr-o alegere convenabilă a ordinii stabilite) Cele două serii de cuvinte sînt deci : C I ' . dacă Ck este heteronom. o . este iz. tertium non dat�tr. " o o o . Dh. cînd ambele serii de cu­ vinte· au fost ordonate după un singur şi acelaşi criteriu = 97 . în rangurile p . lungq. nefiind lung. Cno simbolr. D2 . • . • • • . în mod special . Cl > C2. . atunci proprie­ tatea sa este tocmai proprietatea exprimată de cuvîntul de acelaşi . H e tk = heteronom. din a doua serie. . D3 . Cn o o . orice cuvînt este izonom sau heteronom . rang. l> C2 Dn) : Cn şi DI . Hetk heteronom .exemplu. o . un rang h unde îl vom scrie Heth. Dno Paradoxul apare imediat cînd punem aceeaşi problemă pentru cuvîntul Ck : cuvîntul Ck (oricare ar fi el) este sau izonom sau heteronom. Paradoxul este flagrant. şi r s-ar putea găsi cuvintele următoare. admite da predicat proprietate a expri­ mată de cuvîntul cu acelaşi rang. He �. Este evident că paradoxul lui Grelling-Ne1son este un caz particular al acestu� paradox. din a doua serie. este heteronom. q.onom . Ck admite proprietatea exprimată de cuvîntul din acelaşi rang. o • o • o o . . cuvîntul vertebratr. ranguri bine determinate . fiind polisilabic. o o • o . . o o . o . . Î n acest caz. o a treia posibilitate nu există. în prima serie. o o o o . • polisilabicp. orice cuvînt dintr-un rang dat. tertium non datur . o . de­ ci el este izonom . o . . C2. o o . C3 . cuvîntul marsupialp. cuvîntul polq. în ambele serii (pe care le vom nota C . un rang k unde îl vom scrie Hetk (putem să obţinem oricînd h ::.

" ' . el este hetero­ logic . . Această antinomie arată. He th . paradoxul se prezintă in felul următor.(cele două serii sînt identice) . izonom devine autologic şi heteronom devine h eterologic : CI ' C 2 . D e unde echivalenţa generală : (1) Pentru valoarea particulară x = k. i a r dacă nu are o proprietate. Heth. C3 . Cx este auto logic şi. el este heterologic . adică de el însuşi . Vom nota un cuvînt oarecare prin « C:z!) şi proprietatea exprimată de el. para­ doxul construit de noi arată că se aj unge la o contra­ dicţie considerînd un cuvînt Ck (oricare ar fi el) total di­ ferit de heteronom şi care. dacă heterologic este a7. Heth ( (Cx » ) Dar pentru că H eth direct : = = Hetk - = D x ( (Cx » ) (2) heteronom. nu . avem con­ tradicţia : ( (Cx» ) .( (Cx» ) = - Dx (<<Cx» ) Def. Î n acest caz. în caz contrar. cuvîntului însuşi cum credeau Russell şi toţi logicienii de pînă acum . Cv C 2 . pentru că ei nu au cunoscut decît forma particulară a acestui paradox . Punînd problema pentru heterologic = He th . atunci cînd argu­ mentul « C�) devine « Ck». o . o are. . obţinem : dacă heterologic este heterologic. Definiţia generală devine acum : dacă un cuvînt oare­ care Cli. prin CX• Definiţia paradoxului izonom heteronom se scrie : Hetb. C3 . că con­ tradicţia nu apare în raport cu aplicarea unei proprietăţi exprimate de un cuvînt. ca şi cea precedentă. şi Dx devine Hetk. din prima serie admite proprietatea exprimată de cuvîntul Cx d e acelaşi rang din a doua serie. el este auto logic .t tologic. dacă are o proprietate. Î n simboluri. . • • • • • • . o are. . putem scrie (3) 98 .

Dacă în definiţia de mai sus scriem C". Putem să exprimăm acum paradoxul cpmpatibil . ceea ce este absurd . Referindu-ne la 99 .Propoziţia " cuvîntul C". Corespondenţa biunivocă a termenilor acestor serii se menţine . . vom spune că clasa <Xx este compatibilă cu �x . obţinem : = = = = = Def . este heteronom" este echivalen­ tă cu propoziţia "cuvîntul C". este : (1 ) ' Pentru « �» Nelson : = «H eth» . obţinem paradoxul lui Gre1ling­ (2' ) 3. Paradoxul clasei claselor incompatibile Să considerăm cele două serii de predicate. Dacă o clasă dintr-un rang dat <x'" aparţine ca membru clasei cu acelaşi rang �"" din a doua serie. dacă clasa <Xx nu este membru al clasei �x. este incompatibilă cu clasa �x. din cele două hete-' serii. respectiv : . D". aşa cum au fost definite în paradoxul compatibil . sînt identice) şi. . vom spune că clasa <X".incompatibil. . (cuvintele cu acelaşi rang. în acest caz. . Echivalenţa generală ( 1 ) . Heth Hetk ronom heterologic Het. Paradoxul lui Grelling-Nelson este un caz particular al acestui paradox. aceste două serii de predicate determină două serii de clase pe care le vom nota . " ' . O cla­ să fiind extensiunea unui predicat.in­ compatibil în termeni de clasă. sau ceea ce derivă din această ultimă definiţie.. cînd ambele serii de cuvinte au fost or­ donate după un acelaşi criteriu. nu este heteronom" .

sau nu este. tertium non datur. este un caz particular al acestui paradox.imediat. de exemplu. rh. o a treia posibilitate nu există . Cls 111amiferp. cînd cele două serii de predicate. O(k. cele două serii de clase. nu îşi aparţin ca element. eventual. . au fost ordonate după aceleaşi criterii . clasa r ia locul predicatului Inch în prima serie. şi în consecinţă. 100 •. cazurile următoare : 0(2' �l> �2' 0(1) • • • • • • . O(n. prin definiţie. dacă punem aceeaşi problemă pentru clasa O(k =1= rk: clasa O(k este compatibilă sau incompatibilă. Dacă O(k aparţine clasei rk. . Este evident că paradoxul lui Russell. clasa tuturor claselor incompatibile. prin . în locul predicatului Inck: . sau nu îi aparţine. = . 0( 1' • • • • • • . Aceste clase se găsesc şi ele printre clasele celor două serii. . • • • • . • • • • . să avem. în condiţiile definite. deci ea este compatibilă cu aceasta din urmă etc. pu­ tem. clasa mamiferp este incompatibilă cu clasa metalp. • • • • .exemplele date în paradoxul compatibil-incompatibil. clasa tutu­ ror claselor compatibile. în acest caz. . . ea aparţine sau nu aparţine clasei rk. orice clasă O(x . al clasei claselor care. Paradoxul apare . dacă O(k nu aparţine clasei· rk. 0(2' 0(3' �1> �2' �3' . dar h =1= k). • . deci ea va fi rh. <.de un rang dat a primei serii aparţine ca element clasei de acelaşi rang �x a seriei a doua. • . �n' �h . deci ea aparţine. G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element şi r clasa claselor care nu îşi apar­ ţin ca element. (în aceste serii. Cls 111etalp. rk.lasa numărq este un membru al clasei abstractq. • O(n. predicatul incompatibil determină o altă clasă r. clasei rk. . definiţie . rk în a doua serie. ea aparţine clasei de acelaşi rang a seriei a doua. �n' în acest caz avem :' deoarece clasa mamiferp nu este un membru al clasei metalp. tertium non datur. deci. ••• . orice clasă O(x este membru al lui �x. rh rk. Cls numărq. ea nu aparţine clasei din acelaşi rang al seriei a doua. şi va fi . Paradoxul este izbitor. • . în mod special. P redicatul compatibil determină o clasă G. Cls abstract�. nu aparţine clasei rk.

OCn• . putem scrie în mod simplu: (3) Paradoxul lui Russell este ' un caz particular al acestui paradox. OCv OC2. • - - (ocx E ocx) Def.) OCx E rh = . alt punct decît în acela indicat de Russell . 'de acelaşi rang din a doua serie. La fel ca în paradoxeJe precedente. OC3. pentru că rh = rk = r. nu este un membru al clasei �lI. rh. pentru că el a întîlnit acest paradox sub forma lui particulară . ca şi cu echivaJenţa (1) OCx � x (clasele de acelaşi rang sînt identice) : = = OCx E rh = ( OCll. . OCx aparţine clasei rh". • • • • • • . (ocx E ocx) (1') 101 . ea îşi aparţine ca element . paradoxul apare şi atunci cînd exa­ minăm o clasă OCk (oricare ar fi ea) . contradicţia nu apare în raport cu faptul că o clasă îşi aparţine sau nu ca element. ea ' nu poate să-şi aparţină ca element. De unde echivalenţa generală : (1) Pentru rangul particular x k. " Dacă OCll. OCn· Punînd aceeaşi problemă pentru rh.fost identic ordonate . rh. avem : dacă clasa Ph îşi aparţine ca element. paradoxul se prezintă astfel : definiţia lui rh este : Def. Exprimat în simboluri. Să facem în definiţia paradoxului general . obţinem paradoxul : = = OCk E rh = - (OCk E rk) = OCk şi �x = (2) Sau. dacă clasa rh nu îşi aparţine ca element. cînd cele două serii de clase (sau de predicate) au . total diferită de rk. ceea ce demonstrează că nodul problemei se găseşte în .OCv OC2. cînd OCx �k = rk. • • • • • • . după cum am văzut. OC3. că ea este sau nu compatibilă cu ea însăşi aşa cum credea Russell. " clasa claselor incom­ patibile".

adică în ordinea în care ele să găsesc în dicţionarul limbii alese : PI> P2. ceea ce este realizabil. le vom aranj a in acelaşi fel . (Vom opri seria la numărul determinat n. prin alegerea convenabilă a ordinii) . şi avem ax =1= x (putem să obţinem ori­ cînd ax =1= x. ele sint scrise în ordinea mărimii lor : 1. . în această ultimă ordine. doi . Să aranj ăm acum aceste numere nu în ordinea mărimii lor. Să examinăm d e asemenea. P3. dar rangul fiecărui �l1umăr nu mai este egal cu valoarea numărului din acest rang. trei. .. dar inversul nu este valabil . într-o ordine oa.6. . . obţinem para­ (2') 4. . necesar în problema care urmează) . . 3. . Vom nota numerele. prin permutări determinate în prima serie. întrucît seria este finită) . Avem aceeaşi serie de numere naturale. n. Să considerăm de asemenea numele lor. an =1= n . Paradoxul izomorf-heteromorf Să considerăm' primele n numere naturale. În mod normal . care are acelaşi rang.Pentru x h. cînd (Xh devin e rh doxul lui Russell : = = r. . . din seria lexi­ cografică a numerelor. şi numai unul. predicatele numerelor reale. 5. . de acelaşi rang. numărul corespunzător din a doua serie ax. de exemplu în ordine lexicografică. în română: unu.recare . Fiecărui predicat de număr dintr-un rang dat Px. va avea acest predi• 102 • • . Vom pune acum problema : dacă alegem un predicat determinat P� din prima serie. Predicatului dat Px îi corespunde un număr a x . 2. corespondenţa este univocă de la predi­ cate la numere . îi corespunde un număr şi. numai unul . patru. 4. de exemplu. ax. într-o limbă dată. în felul următor: . Pn. ci în ordinea lexicografică dată de numele lor în lim­ ba aleasă (sau cu totul altfel.

. Predicatele izomorf şi heteromorf sînt. sau heteromorf. predicatul de număr Px tertium non datur. predi­ eate de numere şi. Paradoxul lui Richard . se găsesc în ranguri bine determinate în seria lexicografică a predicatelor. este un caz particular al acestui paradox . dacă am avea predicatul P71 = "pătrat perfect " şi nu­ mărul corespunzător an =625. nefiind prim. . este sau izomorf. deci el este heteromorf. Să luăm în discuţie predicatul heteronom pe care îl vom nota Het: el va avea un rang determinat h. numărul 504. situat în. Conform definiţiilor noastre. ar fi heteromorf. Am mai văzut că paradoxul lui Richard poate fi obţinut mult mai uşor decît în articolul citat de Carnap . . . . Dacă numărul ah este izomorf. ci unui număr complet diferit de h. . . • • • J . orice număr ax care corespunde unui predicat determinat P:x. sau nu are. acest rang prin numele său lexicografic : = = . aşa cum a fost prezentat de Car­ nap [3J. Dacă ax admite ca predicat predicatul din acelaşi rang Px. dacă predicatul de număr "prim" ar avea ea indice 104 (P104 prim) şi numărul corespunzător ar fi a104 504. Paradoxul este flagrant . ele înşile.cat sau nu? Răspunsul este o tautologie: numărul ax are. în caz contrar.. tertium non datur. . Nu se aplică o proprie­ tate din rangul h chiar numărului h. . Să conside= 103 . numărul ah este izomorf sau heteromorf. el admite ca predi­ cat predicatul din acelaşi rang H eth heteromorf. el admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Heth = heteromorf. vom spune că � are proprietatea izomorf. dacă ah este heteromorf. În virtutea acestor definiţii. . în consecinţă. nu­ m ărul an = 625 ar fi izomorf etc . întrucît 625 = 252. numărul ah nu poate să fie nici izomorf nici heteromorf. o a treia posibilitate nu există. Interesant în acest caz este faptul că numărul ah nu este rangul predicatului Heth : oricare ar fi el. căruia îi va corespunde un număr perfect determinat ah =F h. vom spune că ax este heteromorf. De exemplu. deci el este izomorf. ah =F h.

şi numărul corespunzător din a doua� serie (de acelaşi rang) este univocă. care este indicele unui predicat dat P x din această serie. . . Pn. în speţă Px " . h.heteromorf este : = Def.. deci h este richardian . Dar richardian este el însuşi un predicat de numere şi. . . Problema devine' acum : numărul h este rich. ' Corespondenţa dintre un't"predicat al aecstei serii. dinea mărimilor lor . . 2. se va găsi în seria de predicate într-un rang de­ terminat h. . Este evident astfel că paradoxul lui Richard. după modelul de mai sus. în! speţă: Rih ri­ chardian. fie serie lexico­ grafică.ardian sau nu este richardian? Dacă h este richardian . echivalenţa generală : ( 1) 104 .. . de asemenea. . deci h nu este richardian : dacă h nu este richardian . .heteromorf cînd scriem ax = x. seria indicilor lor: 1. el admite proprietatea numerotată h. să scriem . Px . nu are proprietatea exprimată de acest predicat. în speţăţ Rih = richardian. De unde. . n. . paradoxul se scrie în felul următor. a_O dică atunci cînd ordonăm seria numerelor naturale în or. el nu va fi richardian. Î n simboluri. x va avea proprietatea richardian. dacă nu admite proprietatea cu indicele x. el nu admite pr�prietatea numerotată h. n. 3. nu este decît un caz� particular al paradoxului izomorf . dacă x are proprietatea Px. aşa cum a fost formulat mai sus. . De­ finiţia paradoxului izomorf .răm toate predicatele de numere reale şi să le scriem . în con­ secinţă. "Numărul notat lexicografic cu ax este heteromorf. într-o serie oarecare. deci richardiann = Rih• Avem cele două serii: Rih ••• . Dacă un număr întreg x.

Heth(ah) = - = h. Oricare înseamnă : oricare ar fi semnifi­ caţia sa şi oricare ar fi condiţia la care e. Pk nu poate fi nici compatibil. în paradoxul compatibil incompatibil. Să pre­ supunem că Pk satisface condiţia' cerută de teoria tipuri­ lor şi că el este de tipul imediat inferior tipului de predi­ cat compatibil (operaţie pe care o putem face' oricînd prin alegerea unei ordini convenabile) .Px (x) h obţinem Ph Heth richardîan = = = Def.Px (x) (x) · Rih(x) = . în forma simplificată pe care i-am dat-o. Propoziţia "h este richardian" este echivalentă cu pro­ poziţia "Iz nu este richardian". este un caz particular al acestui paradox pen­ tru ax ' x (seria indicilor a fost ordonată în ordinea mă. cînd P h = H eth = (2) Heth(ah) Paradoxul lui Richard. atunci Pk nu este nici compatibil . oricare ar fi. pentru a pune în evidenţă tipul respectiv. în mod direct. şi nu în această teorie. conceptele de tipull! pe care le vom nota 105 . predicatul Pk al primei serii. . Vom construi acum. cînd Heth = Pentrlf x = = R ih (x) = . o antinomie în inte­ riorul teoriei tipurilor. de exemplu. supus. prin care vom demonstra că cheia tuturor acestor contradicţii se găseşte în . căruia îi corespunde în acelaşi rang al celei de-a doua serii. predicatul inqompatibil. nici incompatibil. ceea ce este contradictoriu.= Pentru valoarea particulară x heteromorj. pe care le vom nota global cu XO . concepte de tipul zero. (1 ') Rih: (2') '. proprie­ tăţile indivizilor. Să împărţim conceptele. .' rimilor lor) . obţinem paradoxul . conform teoriei tipurilor : in­ divizi. nici incompatibil. 5.altă parte . Să scriem în definiţia precedentă şi în echi­ valenţa ( 1) ax Ri h: x. Paradoxul teoriei tipurilor Am văzut că.

X�. Nu putem presupune că toate aceste serii.} = _ XIJ.+1 sau PIJ. X�. proprietăţile proprietăţilor indivizilor. expresiile de forma X�(X�) sau· X�(X�) nu sînt admise şi nu au nici un sens. pot fi grupate după cum urmează: luăm grupul - 106 . Avem: . xf.. au acelaşi număr de predicate .Xf. oricare ar fi valoarea lui O( sau �. aşa cum sînt declarate de Russell . Fie seria conceptelor de un tip dat m. acesta trebuie să fie. pe care trebuie să-I aibă toate valorile argumentului . x2l' x22' x2 x2 X2 3' 4' . m-l m m l m-l m"""'"x1 .((j)) trebuie să fie scrisă. de tipul imediat superior : conceptul de tipul !L nu poate avea decît predicate de tipul !L + 1. X. .+1 {XIJ. Totuşi.+1 (�IJ. echivalenţa - ((j)) . . x:. în acord cu teoria tipurilor : - {XIJ. .X�. ordinea lexicografică. Dacă un element dintr-o serie dată are un predicat. PIJ. X3 . X4 .) Argumentul nu mai poate lua valoarea lui XIJ. X{ X�. numerotate Într-o ordine oarecare. .} . P redicatele de tipul m 1 . . cărora le convin aceste pre­ dicate . X�. X5 1 . putem construi un paradox. dar bine stabilită (de exemplu.global cu Xl . conform teoriei ti­ purilor." X�. De exemplu. . în ordine lexicografică a unei limbi date : Xf. . 5' .X�.+l. . . • • • . XL X�. X�. . chiar în aceste condiţii . . X�. pe care le vom nota global cu X2 etc . . În consecinţă. de exemplu. Putem să facem enu­ merarea lor Într-o ordine oarecare. X�. X�. . P ((j)) == Y. adică ordinea în care ele se găsesc în dicţionarul unei limbi date). pentru că acestea nu sînt de tipul !L. X2 -1 .

de predicate de tipul m
1 care au toate predicatul Xf;
apoi grupul de predicate de tipul m
1 care au, toate,
predicatul X� etc. Vom avea atîtea grupe de această spe­
cie cîte predicate de tipul m există. Să· numerotăm de ase­
menea aceste grupe în ordinea corespunzătoare predica­
telor de tipul m care au servit la definirea lor (sînt clasele
determinate de predicatele de tip m) şi să punem în evi­
denţă tipul elementelor lor :
-

-

Un simbol G:-1 din această serie are semnificaţia : clasa
conceptelor de tipul m
1 care admit, toate, predicatul
X:.· Este evident că unele dintre elementele acestor clase
pot fi comune, întrucît un element oarecare al clasei G:-1
poate avea mai multe predicate de tipul m, deci el aparţine
mai multor clase de acest fel .
în acest fel, există două serii avînd acelaşi număr de
elemente: seria predicatelor de tipul m şi seria claselor
corespunzătoare. Să păstrăm acum ordinea claselor şi să
ordonăm predicatele de tipul m într-o altă serie, de exem­
plu tot în ordinea lexicografică, dar după terminaţii1e
lor (sau în altfel, prin permutări determinate în prima
serie) . Nici o clasă nu mai corespunde, la acelaşi rang,
predicatului care a servit la construirea sa. Vom nota aceste
predicate, în a doua ordine , vf", V�, V�, ... , V:,. Avem
deci acum două serii :
-

V�,

V f,

V�,

.

.

.

.

-l G2m-l , G3m-l ,
Gm
1

• ,

I

y�. (predicate)
Gnm-l • (clase)

Elementele unei clase date G:-1 nu mai au toate predi­
catul aceluiaşi rang V:, dar este posibil să existe elemente
de G:-1 care să aibă acest predicat . ·
Trebuie să facem observaţia că corespondenţa rangurilor este biunivocă: unui predicat dintr-un rang dat, V:'
îi corespunde o singură clasă şi numai una , G:-1, şi reci­
proc . în aceste condiţii vom spune : dacă un element dat
al clasei G:-1 nu admite predicatul de acelaşi rang V: al
107

tipului imediat superior, atunci acest element are proprie­
tatea de a fi congment; în cazul în care un ele ment dat al
clasei G;,-l nu admite predicatul Y;' el va fi incongruent.
Propoziţia " orice element al unei clase date G;,-l admite
predicatul y;" sau nu îl admite " este o tautologie , deci
este adevărată : orice element al unei clase G;,-l este con­
gruent sau incongruent, tertium non datur.
Să notăm de .. asemenea elementele unei clase date , de
exemplu, în ordinea lor lexicografică : pentru o clasă oare.
m-l , gm-l , ..
care Gpm-l e I e;men t eI e sa l e vor f·1 scnse gpml-l , gp2
p3 . ,
în care primul indice reprezintă numărul clasei şi al doilea
indice, numărul elementului în interiorul clasei date (într-o
ordine stabilită) .
Predicatul incongruent, fiind un predicat care se aplică
elementelor tipului m-l, este de tipul m şi se găseşte deci
în seria X,;", X�, ... , X;:" la un rang dat bine determi­
nat, fie el h. Acestui predicat îi corespunde o clasă de
elemente de tip m
1, în speţă G�-l, care admit, toate,
predica tul incongruent; în a doua ordine a predicatelor,
predicatul incongruent va trece într-un alt rang k, el va fi
deci Y� şi în acest rang vom găsi în seria claselor o clasă
G�-l, diferită de· clasa G;:'-l. Cele două serii sînt deci:

�,

�,

�,

.

. .

-l , G2m-l , G3m-1 ,
Gm
1

, incongruent�, ... , V:.
, Gm-1
, Gm-l·

k

, _

.

n

Trebuie să remarcăm că nici una din clasele G';"-l, G�-l,
, ... , G:- 1 nu este vidă.
Chiar dacă ar exista clase vide,
putem să facem în aşa fel încît G�-l să tiu fie vidă - dacă
ne interesează acest lucru - ptin alegerea unei ordini
convenabile .
'
·
Conform definiţiilor precedente, un element oarecare
l
din clasa G� - , cu notaţia noastră g�x -l , este sau congruent,
sau incongruent: g�x-l admite predicatul de acelaşi rang de
tipul m incongruent� , sau nu-l admite , tertium non datur.
din acelaşi
-l este congruent, el admite predicatul
Dacă gm
kx
.
rang Y�
Incongruentf; , deci este incongruent; dacă gf:x-1
=

108

este incongruent, el admite tocmai predicatul din acel aşi
r ang y�
Incongruent-:, deci este congruent. Paradoxul
este
evident.
.
în simboluri, paradoxul are f orma următoare. Definiţia
m l
" dacă un element gm
xy-l din clasa Gx - nu are predicatul
Y:, atunci el ementul �-l are predicatul incongruent
1ncg� se scrie :
=

=

=

"

De f.
Această definiţie, fiind valabilă pentru oricare g:y-l şi
pentru oricare clasă G:-1 , dă . loc echivalenţei generale
pentru t o�te valorile argumentului de tip m
l :
-

( 1)
Pentru x

=

k, cînd Y�

.Incg,:, obţinem c ontradicţia:

( g�y-l) . Incg�(g� -l)
y

=

-'

Inc�(� -l)
y

(2)

Oricare ar fi elementul g�x-l al clasei �-l, propoziţia
"g�y-l admite predicatul
. Incg�-l" este echivalentă cu negaţia
ei, ceea ce este absurd .
Este evident deCi că teoria tipurilor nu este suficientă
pentru . rezolvarea paradoxelor ; e� nu este nici· necesară.
Se pot construi paradoxe de acest gen, respectînd �u scrupu­
lozitate condiţiile prohibitive ale oricărei teorii asemănătoare
ca , de exemplu, teoria stratificării a lui Quine etc .

6. Problema paradoxelor
Am fi putut construi şi alte paradoxe, dar cele formulate
pînă acum sînt suficiente pentru a ne dezvălui mecanismul
lor. î n afară de aceasta, constatăm că, chiar dacă ani res­
pecta teoria tipurilor a lui Russell, nu am putea evita para­
doxele construite de noi, care nu pot fi evitate , de altfel , de
nici o teorie, fapt uşor demonstrabil, făcînd, de exemplu,
ca, în paradoxul compatibil-incompatibil, predicatu l Pk să
îndeplinească condiţia impusă de o teorie dată.
109

Problema generală a paradoxelor, aşa cum a fost pusă de
Russell şi de alţi logicieni, este , în esenţă, următoarea. Fiind
date definiţiile d e forma
(a)

P ( � ) = Df� ( � )

(b)
P ( � ) = Df - � ( � )
ele duc la echiv alenţele generale (pentru toate valorile
argumentelor) :
( � ) . P ( � )== � ( � )
( �) . P ( � )

=

- � ( �)

Pentru valoarea particulară �
devin :
P (P) = P (P)
P (P)

=

=

P aceste echivalenţe

- P (P)

prima fiind o tautologie iar a doua, o contradicţi e .
Se obţine acelaşi lucru dacă s e scriu definiţiile (a) şi
(b) în extensiune (în termeni de clase) :
�E rp (P � )

=

�E rp (P � )

=

Df�E rp ( �� )

(a')

Df - �E rp ( �� )

(b ')

Obţinem echivalenţele generale respective:

se

( �)

� E rp (P � ):= �E rp ( � � )

( �)

� E rp (P � ) == - � E rp ( � � )

P entru valoarea particulară a argumentului, �
obţine o tautologie şi o contradicţie :
P{P (PP)
P{P (PP)

==
=

=

P,

P(P (PP)
-PE P (PP)

P roblema este deci următoarea : pentru ce în definiţiile
de forma (a) sau (a') şi (b) sau (b') , ca şi în echivalenţele res­
pective, argumentul � nu poate lua valoarea P, pentru
110

tertium non datur. Richard. cp =1= P ? Definiţiile de forma (a) sau (a') au dus la paradoxele lui Burali-Forti. Aceeaşi observaţie este valabilă pentru toate echiva­ lenţele obţinute în celelalte paradoxe . D eci contra­ dicţia nu este provocată de valoarea argumentului care poate fi o noţiune bine definită. Godel etc . în introducerea unei restricţii în virtutea căreia argumentul unei funcţii propoziţionale f(x) nu poate lua anumite valori.Qx(Px) Def. ci �tnei valori particulare a predicatului. Ea este valabilă = = 111 . (Px) . Zermelo-Konig şi Skolem . ca în paradoxul lui Russell) nu poate fi nici compatibil. Inch(Px) == . Soluţiile oferite pînă acum constă.că dacă ar lua-o am ajunge la paradox? De ce avem. definiţiile de forma (b) sau (b') au dus la par�doxele lui Russell. ale căror cazuri particulare sînt paradoxele cunoscute şi devenite clasice. . Grelling-Nelson. contradicţia nu se introduce prin argument. după cum am văzut. fie el de tipul m . incontestabil ca predicat. Cantor. şi lnck de tipul m. contradicţia este provocată de valoarea particulară a predicatului Qk incompatibil: în paradoxele construite de noi.Qx ( Px) Pentru x k. Să examinăm para­ doxul compatibil . respectînd toate regulile prohibitive introduse pentru evitarea paradoxelor cunos­ cute pînă acum. ci prin predicatul argumentului. se impune concluzia : apariţia paradoxelor nu se datoreşte unei valori particulare a arg'ttmentului. în mod necesar. aşa încît formarea expresii­ lor de tipul cp(cp) sau -cp (cp) nu mai este posibilă.cel mai vechi dintre toate . paradoxul apare : Pk (oricare ar fi el . Putem să facem ca Pk să respecte teoria tipurilor (prin alegerea unei ordini convenabile) în raport cu predicatul lnck. Analizînd paradoxele mai generale construite de noi . cînd Px devine Pk.incompatibil. nici incompatibil. cu toate că el trebuie să fie compatibil sau incompatibil. Am avut definiţia: Inch ( Px ) cu echivalenţa generală : = . şi la paradoxul mincinosului . predicatul Pk nu poate fi nici compatibil.1. care poate fi orice pre­ dicat bine definit. nici incompatibil. chiar dacă este predicatul compa­ tibil sau incompatibil.

este valabilă pentru toate. în expresiile d � forma cp ( cp) sau . ca să zicem aşa. (B/) există o relaţie logică cp =/::= P (între simboluri) .. (A) şi (A ' ) sau (B) şi (B') care intră în construcţia paradoxelor construite de noi. în consecinţă. că mecanismul logic al tuturor paradoxelor este acelaşi şi că o soluţie logică reală. Justificarea logică a unei astfel de relaţii cp =/::= P "în definiţiile cele mai generale de mai sus. am dilatat. soluţia paradoxelor care sînt cazuri particulare ale acestor paradoxe şi care se bazează pe definiţiile (a) şi (a') sau (b) şi (b').! doxe şi care sînt paradoxele lui Russell . dar ea va fi. a împiedicat observarea faptului că exact în acest punct intervenea eroarea. . de asemenea. xEx (Px) XEX (PX) = = Df XEx (cpx) (A') Df -xEx (cpx). această re­ laţie ar fi valabilă şi pentru formele particulare ale acestor definiţii. (A) (B) sau în extensiune. şi de aceea ea nu a putut fi sesizată.cp( cp). în aşa fel încît eroarea să poată fi descoperită. dacă am putea arăta că în definiţiile gene­ rale care stau la baza paradoxelor construite de noi. după cum am văzut. Trebuie să remarcăm. dacă e valabilă pentru unul din aceste paradoxe . va fi soluţia acestor paradoxe. I Gadel etc . Grelling-Nelson.de asemenea pentru cazurile particulare �le acestor para. P (x) = DfCP{X) P (x) = Df-cp(X). care se obţin pentru x = cp şi care sînt definiţiile (a) şi (a' ) sau (b) şi (b/). Confuzia între argument şi predicat. Prin paradoxele mai generale construite de noi . de asemenea. mecanismul logic al para­ doxelor.

'prin definiţie. într-o definiţie . construite de noi. pentru � P: = P (x) = -P (x) Def . ca şi echivalenţa respectivă : XE:Z (Pz) = . cu echivalenţa generală ( x) " P (x) = .� (x) Această echivalenţă este valabilă pentru orice x. de forma precedentă . (x) . am " avut o definiţie de tipul următor: P (x) = . pentru că atunci putem spune . ceea ce este contradictoriu: "dacă x nu are predicatul P .� (x) Def. � z) Def. oricare ar fi � (variabil) . Observăm acelaşi lucru dacă scriem această definiţie în extensiune. adică � =1= P. Este ea valabil ă pentru orice �? Observăm mai întîi că nu putem spune că această definiţie rămîne oricînd valabilă.ca şi în echivalenţa respectivă variabil a � nu poate lua valoarea P.VI SOLUŢIA PARADOXELOR 1 .XEz (�z) 113 . atunci x are predicatul P".XEz (. Formula Tw În paradoxele cele mai generale. În consecinţă.xE z (pz) = .

pentru tjJ = P : "dacă x aparţine clasei determinate de funcţia P (x ) . Deci.XEz (tjJz) . Putem deci afirma : f-.. Dar noi vom proceda în alt mod.(jl(x) este totdeauna falsă. xEz (Pz) = . prin defini ­ ţie. această ultimă echivalenţă nu poate fi afirmată ca fiind adevărată decît dacă ea nu poate degenera niciodată în echivalenţa (1). nu sînt uni. echivalenţa (jl (x) = = .tjJ (x) (1) (II) Cum am admis formula (1). au dilatat.să avem tjJ =i= (jl. (jl(x) = . Pentru aceasta. pentru că altfel am fi spus . x nu aparţine clasei determinate de func­ ţia P (x) " . În virtutea principiului contradicţiei.tjJ(x) (x) .[ (x) . şi deci. versale. nu se vede bine cum funcţionează principiul contradicţiei. tre­ buie să avem tjJ =1= P.Şi aici tjJ =i= P . (jl(x) = . oricare ar fi x. fiind d e acord c u Perelman ş i genera­ lizînd observaţia lui. structura unei astfel de expresii. în virtutea principiului contradicţiei. că universalele '(x) . fiind false în anumite cazuri (pentru tjJ = P) . A m putea spune . tjJ nu trebuie să fie niciodată identic cu (jl şi trebuie. ca să spunem aşa.: .(jl(X)] Să considerăm acum echivalenţa generală: (x) . P (x� = . Dar paradoxele noastre mai generale. caz care are forma tjJ((jl) = .(jl ((jl) . (III) . care sînt bazate pe defi­ niţii mai generale. dacă afirmăm echi­ valenţa (x) '(jl(x) = 114 - tjJ (x) . arătînd cu toată claritatea unde şi cum intervine principiul contradicţiei. care este falsă. în cazul particular studiat dţ Perel­ man. cu toate că concluzia lui Perelman este irefragabilă.

=f= -. Am stabilit următoarea formulă.ie adevărată şi (x) . adică dacă . relaţia cp =f= tj. echivalenţa (III) implică o condiţie necesară: neidentitatea simbolurilor tjJ şi cp. cp.(x) -::J . ceea ce nu este ipoteza noastră. '* cp. 2) Primul membru este adevărat . primul membru poate fi adevărat sau fals . primul membru ar fi fals. atunci în virtutea falsă. cp(x) = . fie că aceasta este adevărată. =f= cp.CP este adevărată. tj. Dar inversa nu este valabilă : este posibil ca tjJ =/= cp să f. In adevăr. Relaţia dintre expresia (x) . fiindcă falsul implică orice. Observăm că în formula T<u argumentul x nu este supus nici unei condiţii.această echivalenţă poate să fie adevărată numai dacă tjJ =f:. deoarece este adevărată totdeauţla. cp. atunci tjJ =f=. = = 115 . tj.(x) să fie adevărată şi tj. cp(x) = . căci în caz contrar. Se poate vedea uşor că formula T<u este o tautologie. cp(x) = .(x) să fie falsă. care este o impli­ caţie şi pe care o vom nota cu T<u : T<u f--. din faptul că simbolurile tjJ şi cp nu sînt identi­ ce (tj.(x) şi expresia cp '* tjJ este deci exact relaţia de implicaţie: nu este cazul ca (x) . =f= cp Această formulă este o tautolo gie şi se bazează exclusiv pe principiul contradicţiei şi nu face nimic altceva decît să exprime acest principiu în cazul studiat mai sus. Putem să obţinem forme particulare din formula T<u. atunci el implică expre­ sia tj.tj.: (x) . Să presupunem : 1) Primul membru este fals .tj. cp(x) = .'. în adevăr.cp să fie falsă. dacă avem două funcţii propoziţionale cp(x) şi tjJ(x) . Prin urmare formula T<u este o tautologie. =f= cp) .tj. Dar această condiţie nu este suficientă : se poate ca simbolurile tjJ şi cp să nu ţie identice şi totuşi echivalenţa (III) să nu fie ade­ vărată . nu rezultă că ele sînt echivalente şi încă pentru oricare x.tj. fie că aceasta este falsă.tj. există între simbolurile funcţiilor (sau predicatelor) . Cu alte cuvinte. fiind o propoziţie generală (variabila x este aparentă) . formulei (1). dacă această expresie ar fi .

P ( � ) == .: (x) . ::J � * cp Dacă în Tcu şi Tcu1 atribuim lui cp o valoare determinată <p P. Chiar şi în acest caz implicaţiile rămîn valabile. Dacă în T CU2 şi Tcua facem tjJ P. clasă şi principiul contradicţiei.z ( �z) =F z ( <p z) Vom mai adăuga că se poate găsi o expresie mai gene­ rală încă a tautologiei Tcu. ajungem la tautologia: Tcu f-. fie repetînd raţionamentul de mai sus: T cu f.P (P) ::J P =F P = . simbolurile predicatelor (sau funcţiilor ) sînt în relaţia � =F P. obţinem respectiv: Tcu2 f-. pentru că primii lor membri sînt falşi şi membrii secunzi sînt de asemenea falşi. oricărui sistem formal care admite aceste idei.� ( � ) . In Tcu1 sau Tcua argumentul şi" funcţia sînt repre­ zentate prin acelaşi simbol .:.. Formula Tcu aparţine. nală. adică expresiile xR <p şi xR �. funcţie propoziţio. = . să facem � şi obţinem : Tcud. ::> �.: (�) . echivalenţă.: (x) ·xR <p == -xR � ::J.: (x) . cp ( �) == .: (P) . fie traducînd-o direct în termeni . P =F P f..(oricare ar fi) a unui simbol x cu un alt simbol cp şi a aceluiaşi simbol x cu un alt simbol � . în toate aceste formule argumentul nu este limitat.P (x) .: (x) ·x E z ( cpz) _ ..: ( �) . ci prin � predicat.P T CUa f-.xEz ( �z) . fără teoria tipurilor: ea aparţine sistemului PrinciPia M athematica fără teoria tipurilor (şi degajat de orice altă consideraţie care ar putea fi în opo z iţie cu logica clasică) . ::> � =F P x = .Deoarece Tcu este valabilă oricare ar fi x. � =F<P Tautologia Tcu a fost obţinută cu ideile de identitate -(şi non-identitate) . avem: f. considerînd relaţia R. dar relaţia � =F P nu este introdusă prin � argument. P (x) == . de cl ase. P (P) == .� (x) .::> . P (x) . ::> . 116 . de asemenea. . Se poate în mod analog să scriem formula Tcu în ter­ meni de clase.� ( � ) . implicaţie. Pro cedînd ca mai sus.

în fond.2.tjJ (tjJ) ( 1') din care decurge echivalenţa generală (pentru orice tjJ) : (2') f. (1) Scriind echivalenţa generală între definiens şi definien­ dum ( pentru orice x) şi asociindu-i teorema Tcu2 obţinem . care. într-o definiţie particulară de forma . dă un modus ponens : f-: (tjJ) . ) :J . ca şi formula T cu.. P(x) == .tjJ( tjJ). P( tjJ) .tjJ(x) (2) f-: '(x) . căci atunci aj ungem la paradox� 1- .tjJ (x) Def.: (tjJ) .P(P) Ţinînd seama de Tcu sub forma sa particulară Tcu3. P ( tjJ)!:: .!= P 1.=.tjJ(x) . P( tjJ) . tjJ =. tjJ =. P(P) = . în forma lor cea mai generală. ( tj.!= P �. aU fost exprimate sub forma tipică � P (x) = . Definiţiile care provoacă paradoxe.tjJ(tj.) T cu3 �. :J . nu poate lua valoarea P . Soluţia paradoxelor Teorema Tcu înseamnă. P (x) = . .: ( tjJ) .ează că din definiţia (1') obţinem o echivalenţă gene­ rală.!=P a De ce rgumentul tjJ nu poate lua valoarea P?' Din cauza existenţei teoremei Tcu (sau a formei sale particulare Tcu3) 117 . soluţia paradoxelor.tj. ur:m. un modus ponens : 1- Tcu2 : (x) . Efortul lui Russell şi a altor logicieni s-a îndreptat că­ tre găsirea unei j ustificări a faptului· că. . P ( tjJ) = Def. împreună cu Tcu3..·tj.tjJ* P Acest modus ponens este valabil oricare ar fi forma par­ ticulară pe care o ia definiţia (1) şi deci echivalenţa respectivă..

ca şi cazul său parti­ oCular. Paradoxele pe care le-am construit. sau cele cunoscute de tipul predicabil .z (\jiz ) E z (\ji z) = .aparţin ca element.:J . Echivalenţa generală car. ponens: /- : (x) . care se obţine făcînd în definiţia precedentă z (\jiz) . obţinem : x = z(\jiz) E z(pz) Modus -z(\jiz) E z (\jiz) Def. nu poate să mai apară. :J . xE z (pz) = . z (\jiz) :#=z (Pz) f-.incom­ patibil etc . z (\jiz) =1= z (Pz) Paradoxul claselor incompatibile. Avem cazul general (paradoxul clasei claselor incompa­ tibile) : xEz (Pz) = .xEz (\jiz) Def.xEz (pz ) -Tcu == . ponens respectiv devine : � : [z ( \jiz)] -Tcu = r-: . compatibil . 1 18 . z(\jiz ) E z (P z) = [z (\ji z) ] · z (\ji z) E z (pz) . z (\jiz ) * z (pz ) Pentru cazul particular al acestui paradox (paradoxul lui Russell) .xEz (\jiz) .e rezultă şi teorema T cu scrisă tn termeni de clase ne dau un modus. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi . ' Acelaşi lucru este valabil dacă scriem definiţiile prece­ dente în termeni de clase.XEz( \jiz ) f-: (x) . nu mai sînt deci posibile prin.z (\jiz ) E z(\jiz) . z (\jiz)=1= z(Pz ) /-.care explică această condiţie prin relaţia care există între simbolurile \ji şi P .impre­ dicabil etc.funcţionarea chiar a simbolismului logic care nu permite valoarea particulară P a variabilei w.

P (tjJ) .Iji ( tjJ). şi care au o definiţie de forma P (x) = Df . Simbolul � are două roluri logice: ca argument şi ca predi­ cat. ale valorilor admisibile pentru ar­ gumentul unei funcţii propoziţionale. Faptul că limitarea valorilor admisibile pentru argu­ mentul unei funcţii propoziţionale nu este soluţia parado­ xelor se demonstrează prin aceea că o asemenea limitare. mai mult sau mai puţin arbitrare. Aceeaşi eroare a fost comisă de toţi cei care au căutat o soluţie a paradoxelor prin limitări axiomatice. într-o echivalenţă gene­ rală de forma (Iji) .. nu este capabilă să rezolve paradoxele generale construite de noi. după 'cum am văzut. Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T (.� numai variaţia simbolului Iji (al p r e dicatului) provoacă paradoxul şi nu valoarea argumen-­ tului.."-ţ'.Considerînd paradoxul sub forma sa particulară.. încît nu mai ştim unde există.Il Rezultatele precedente au rezolvat complet proble­ ma paradoxelor şi natura contradicţiei pe care ele o exprimă. ca să spunem aşa. îi era imposibil să descopere raţiunea relaţiei � . . simbolul tjJ este legat de P prin relaţia � =F P. simbolul � nu apare în relaţie cu simbolul P . oricare ar fi natura ei. examinînd numai argumentul funcţiei Iji ( Iji) sau . 3. sau de Gadel .lji (x ) În asemenea paradoxe. Ca argument. obser­ văm că eroarea s-a comprimat. ca predicat. Vom analiza paradoxele cu ajutorul teoremei 119 . Russell nu a putut explica cele două roluri logice distincte' ale aceluiaşi simbol � şi a privit problema din punct de vedere exclusiv al valorilor posibile pentru argumentul tjJ : întrucît � ca argument nu apare în relaţie directa cu pre di­ catul P.-lji(lji) _ argumentul Iji nu poate lua valoarea P ? Răspunsul a fost dat mai sus. Am găsit astfel răspunsul logic la întrebarea următoare care a zguduit logica şi matematica şi care a dat loc aşa-nu­ mitei "crize a matematicii " : de ce.

. . impredicabil nu poate fi considerat în seria tu­ turor predicatelor PI> P2 ' .f.) = . . (1') ponens respectiv este : . Definiţiile noastre au aranjat cele două serii de predicate în aşa fel . vom arăta mai departe raţiunile acestei relaţii . cînd se pro:" lnck duce paradoxul. se scrie în definiţia (1) şi în modus ponens (2) . parad. :J . Qn. ImPh (P'iJ = .. Qx =/= 1nCh Predicatul Qx trebuie să fie non-identic cu in .impredicabil.incompatibil am avut defi­ niţia : (1) Def. î n paradoxul compatibil . Am obţinut acest rezul­ tat pe o cale pur formală .Qx (Px } :J . Px = Qx (cele două serii de predicate sînt iden­ tic ordonate) .: T<Ul . Inc h( P. pentru a pune în evidenţă identitatea tuturor aces­ tor antinomii. încît Qx să devină 1nCh = incompatibil. c ompatibil. • 120 • • . 1. împreună cu T<U1 (unde x Px şi P = = 1nCh) .Px (Px ) .oxul predicabil .impredicabil.: (P l: ) .. Qx =/=Inch (2) f. . Parado xul compatiMl .' T<u.QX (Pl:) f-: (P l: ) ' Inc h (P x } == ." ne oferă un modus p onens: = ( Px) . Pentru cazul particular al acestui paradox. în acest caz lnc h = 1'ncompatibil = impre­ dicabil Imph : = = ImPh (Px) Modus = - P l: (Px} Def. Pn. Relaţia Q" =/= Inch arată că lnch nu poate fi considerat printre predicatele QI> Q2 ' .incompatibil şi cazul său par­ ticular. ) . adică în seria tuturor predicatelor. f-. paradoxul predicabil . ImPh(Px} == . P " =#= ImPh f-.Px(Px} (2') 'T<U3 1-: (P . Px =/= ImPh Argumentul Px nu poate fi niciodată identic cu ImPh' Şi aici.. . Această definiţie dă loc unei echivalenţe generale (pen­ tru orice Px) care.

Paradoxul' izonom .(lXx E �"J . 3.: (lXx) IXx E rk == -. cînd Heth heterolo­ gic = Heth: = D e f.») (2') 1. parado xul lui Russell . IXx E rk' -.Dx«<Cx)}) (2) 1- T<il ::J . 1-' Cx =i= Heth Heth = heteronom sau în cazul particular heterologic 'nu poate fi o proprietate denumită printr-un cuvînt din seria tuturor cuvintelor. Am avut definiţia paradoxului izonom . paradoxul lui Grelling-Nelson.: (IXx) . Heth( «Cx») == . ::J ' IXx =i= rk (2) 1-' �x =i= rk 121 .. paradoxul lui Grelling-Nelson . în paradoxul clasei claselor incompatibile avem defi­ niţia : CXxE rk = -.: (<C!:») lfeth( «Cx») == . se face Cx = Dx (cele două serii ale cuvintelor sînt ordonate identic) .)}) == .)}) 1.: «<C!:)}). Pentru cazul particular al acestui paradox . în termeni de clase) ne dă un modus ponens: T<il1 1.(lXx E �x) f.Dx«<C:r.Cx( «C:r.2. Cx =i= Heth .hete". D:r.Cx( «Cx») ::J . ( 1 ) Echivalenţa respectivă c u T <il1 (scrisă. Dx =1= Het h 1.IXxE �x Def .)}) .on om şi cazul său parti­ cular. . Paradoxul clasei cla selor incompatibile şi cazul său particular.heteronom: Modus Heth«(Cx)}) ' = - (1) D ef. Heth«<C:r.«<Cx)}) ponen s respectiv este : : «(C:r. . Heth«(C:r. Dx =i= Heth Predicatul Dx nu poate fi identic cu Heth . (1') M odus ponens care rezultă este : T<il3 1-: «<Cx») .») === .

Paradoxul izomorf .: ( �x) 'l'cua .Astfel deci. 4. spune că rk nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor. Px * Hetx f--.heteromorf şi cazul său particular.heteromorf a fost : Hetk( ax) Modus Tcu1 = - Def. Paradoxul lui Richard se obţine pentru ax x (numerele sînt aranj ate în ordinea naturală a mărimii lor) . avem : = = �xE rk M odus ponens' devine : f--. Px(ax) (1) ponens respectiv devine : f. În ca zul particular al paradoxului lui Russell. ( �xE �x) (2') ::J ' �x. care se obţine din precedentul pentru IXx �x (cele două serii formate cu toate clasele sînt identic ordonate) . �xE rk = - . Het k( ax) == - x( ax) Px( ax) .: (ax) . ::J (2) ./= rk Şi aici relaţia �x * rk. rk clasa claselor incompatibile nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor. Hetdax) == -P f-: (ax) . (1') ( �x E �x) == - f-:( �x) '( �XErk) == -( �xE �x) 1- Def. paradoxul lui Richard Definiţia paradoxului izomorf . Px * H etk Paradoxul nu se mai poate produce : Hetk nu este una din proprietăţile din seria tuturor proprietăţilor numerelor reale.. 122 ( 1') ./=rk �x . care împiedică să se producă paradoxul . În acest ca z avem (cînd Hetk = Rik) : = Def.

n] Def. n] " .: (n) .. Trebuie să observăm. P:. Rik nu este una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor numerelor reale.M odus ponens devine acum : � : (x) . Paradoxul teoriei tipurilor Am avut definiţia : Incg� (g�-l) M odus = '7 Def. de tipul m . (1) " Numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el nu este demonstrabilă formula [R(n) .(x) == - Px(x) (2') :J . 5.:(x) � - P". Rik(x) Tcua �: (x) R'h.. =f= Rik f.ym x � -r-" Incgm k Paradoxul este imposibil. 6. Această definiţie ne conduce la echival�nţa generală ' (pentru orice n) : 1. şi alcl. * Rik Paradoxul nu mai poate apărea. că Incg � nu poate fi una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor' posibile.: Incg� (g�y-l) = - Y� (g�y-l) TCUl f-: Incg� (g�-l) == - Y�(g�y-l) L I (2) :J . n] 123 . Paradoxul lui Giidel Definiţia lui Godel . Y� =f= Incg� . a fost aşa cum am văzut : n E K = Bew[R(n). p". a paradoxului care îi poartă numele. n E K = Bew[R(n) . Y� (g�-l) (l} ponens respectiv se scrie : f-.

care nu este decît una dintre formele paradoxelor noastre generale. Gad el a recunoscut analogia.n] . într-un anumit mod. pentru fiecare p. n] (2) T cu1 �: (n) . \ Se vede că principiul contradicţiei nu atinge variabila ci expresia [R(n) . n] =/= [R (q) .Definiţia (1) este aceea a paradoxului izomorj . Pentru acest motiv. p E K = Bew(p E 'l") (2) . dar. devine : Tcu 1 1. în acest caz . q] este demonstr. Avem deci modus ponens următor : n. n EK = Bew[R(n) . [R (n) . arit­ m etizat. (1) Echivalenţa corespunzătoare este valabilă pentru on­ ce p : �: (p) 124 . atunci [R(q) . compatibil­ incompatibil. care este mai general decît acela al lui Richard.heteroma-rj etc . n]=/=[R (q) .hete­ romorj. f. q] .q] .abiIă. fără complicaţiile intro­ duse de Gadel. întru­ cît el nu cunoştea paradoxul nostru izomorj . :J .het�romorJ. care nu poate deveni chiar [R (q) . n E K = Bew[R (n) . o problemă de tipul următor : vom spune că o propoziţie p aparţine clasei K dacă pentru p nu este de­ m onstrabilă afirmaţia că p aparţine unei alte clase'l" (care p oate varia într-un mod bine definit. q]. bine definit. n]. qJ Problema este mai generală şi. adică dacă [R(q) . �: (n) .: (n) . pentru că atunci definiţia ( 1 ) ar fi trebuit să includă propo­ ziţia contradictorie: " Dacă qE K este adevărată. Fiind ·dată o clasă de propoziţii K într-un formalism logic oarecare.. n E K =:d�ew[R (n) . Această definiţie se scrie : PE K = Bew(p E'l") Def. n] . ia forma următoare. [R(n) . teorema Tcuv cu simbolurile respective ale acestei probleme. putem enunţa întotdeauna. clasa 'l" este dată) . :J [R(n) . n] =/= [R (q) . izomorj. dar nu identitatea paradoxului său cu acela al lui Richard.q] nu este demonstrabiIă " .

Dar. Dar atunci ce sint? Vom afla răspunsul acestei intrebări in partea care urmeiză. f--. printre toate cla­ sele.lcţionarea insăşi a mecanismului formal logic. respectiv. din moment ce nu pot fi considerate printre toate predicatele sau. dacă propoziţia lIP aparţine clasei K '" este adevărată. deoarece'P' este variabil.heteronom (şi cazul său particular.incompatibil (şi cazul său particular. Observaţie. CQndiţiile definiţiei şi soluţia tuturor paradoxelor Din cele spuse "mai sus am găsit soluţia' paradoxelor care se bazează pe o definiţie de formă generală P (x) = Df - �(x) Paradoxele compatibil . echivalenţa (2) şi TW1 ne dau un modus ponens: f--.: (p) 'P EK == JJeW(PE'P') :J ' 'P' =. izomorf he­ teromorf (şi cazul său particular. autolog1:c-heterologic) . izonom . Simbolul K nu re­ pr ezinţă nici o clasă care să poată fi dată in formalismul logic considerat. - 125 . paradoxul lui Russell .: (p) .K Paradoxul nu mai poate apărea.'Y . paradoxul lui Richard) . el ar putea deveni chiar aşa incît definiţia ar fi inclus propoziţia pe care o ob' ţinem din (2) pentru 'P' = K : K.:. A m văzut c ă pre lţicatele sau clasele c u care am construit paradoxele sînt excluse ca valori posibile ale predicatelor variabile sau ale argumentului variabil (in cazurile particulare ale paradoxelor) şi aceasta prin fu:t. P'E K = " Bew(p E'P') ŢW1 !. paradoxul lui Grelling-Nelson. Vom scrie Twv 'cu simbolurile acestei probleme. nu sint predicate sau clase.. ceea ce este contradictoriu. 4. predicabil . atunci nu este demonstrabilă propoziţia lIP aparţine clasei K " . p E K = Bew(PEK) Altfel spus.impredica­ bil) .'= K f--.: (p) . Concluzia care se im­ pune imediat este aceea că aceste predicate sau clase.

şi Russell a fost nevoit să conchidă: " Definiţia nu este definisabi1ă şi nici măcar nu este o noţiune definită " . o demon­ straţie nefiind decît un lanţ de definiţii etc. începutul şi sfîrşitul oricărei demonstraţii. Cu toate acestea. nu există în teoria lui Frege o caracterizare exactă a construcţiei regulate în simboluri.acelaşi lucru .fiind o definiţie. termenul mediu . Faptul cel mai neglij at de logica matemati� ă �s�'-�n�ţiu­ nea de definiţie. 126 . Soluţia găsită ar fi suficientă şi pentru rezolvarea acestor paradoxe. el este o relaţie între expresia care defineşte (definiens) şi expresia definită (definiendum) . paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element) .. definiţie nervul motor al deducţiei silogistice. Cantor. Filozofia nu s-a putut constitui decît în momentul în care Socrate a descoperit noţiunea de definiţie . de termenul definiendum (de stînga) înseamnă .una. Leibniz a conceput defi­ niţia ca. a unei formule . relaţie care poate fi adevărată sau falsă. acest semn nu este definit .= D / ' pus între două expresii simbolice. Vom considera ca semn al definiţiei semnul " = Dt" . cît şi pentru filo­ zofie. cu sin­ gura specificare ca cele două expresii simbolice reprezen­ tate . . Zermelo-Konig şi Skolem . cealaltă. de termenul definiens (la dreapta) şi. noţiunea de definiţie a fost acceptată în logica matematică într-o manieră vagă şi neprecisă. Aristotel a făcut din. Rămîne să mai găsim soluţia paradoxelor care se bazea z ă pe o definiţie de formă ge­ nerală P (x) = Df Hx) şi ale căror cazuri. ca şi paradoxul clasei claselor incompatibile (şi cazul său particular. Definiţia este o noţiune foarte delicată şi extrem de importantă atît pentru matematică. ca şi para­ doxul lui Godel sînt rezolvate . care va arunca o nouă lumină asupra soluţiei date . Această lipsă de precizie a noţiunii de definiţie a pro­ vocat o serie de dificultăţi şi. dar vom pleca de la un alt punct de vedere. care a fost introdusă foarte simplu prin simbolul .paradoxul teoriei tipurilor. particulare sînt par�doxele lui Burali­ Forti. cum foarte bine a remarcat Dubislav [lJ.

care a fost utilizată de Behmann pentru a găsi o soluţie a paradoxelor. relaţia de definiţie se scrie: D =Dfd Condiţiile' precedente sînt necesare. 'în simboluri : cp(x) = Df ljJ (X ) (a) Conform condiţiei (1). în mod special .Există o serie întreagă de condiţii pe care o definiţie trebuie să le îndeplinească şi pe care le găsim enumerate în orice tratat clasic de logică . Dar dacă una din aceste condiţii nu este satisfăcută. O definiţie se enunţă prin genus proximum et differentia specifica. (2) O definiţie nu trebuie să conţină o contradicţie . atunci x are predicatul ' ţp". într-o definiţie este obligatoriu să se poată înlocui definitul prin definisant (condiţia pascaliană a definiţiei. Să notăm deJiniendum prin D şi definiens prin d . sau. dar fiecare se defineşte prin elementele celui­ lalt. De exemplu: " reprezentările sînt complexe de sen­ z aţii şi "senzaţiile sînt complexe de reprezentări " . nici o contradictio in adjecto. definiţia trebuie să con­ vină definitului în întregime şi numai definitului . în speţă.toti et soli definito. dar nu suficiente pentru ca D şi d să fie în relaţie de definiţie. în care definitul este definit prin definit : 12i . să examinăm definiţia următoare: " dacă x are predicatulljJ. adică este fals că expresia d este în relaţie de definiţie cu expresia D. două reguli fără de care nici o definiţie nu poate fi constituită . relaţia de definiţie D = Dfd este falsă. ( 1 ) O definiţie nu trebuie să fie construită idem per idem.definiendum per definiendum. această definiţie' poate să nu fie falsă atîta timp cît ljJ =t= ţp (condiţie necesară) . altfel avem o definiţie idem per idem. O formă mai dezvoltată a falsei definiţii idem per idem este circulus 'in definiendo sau dialela : se defineşte un lucru prin altul. definit . dar ea s-a dovedit insuficientă) etc . nici o contradictio in terminis . nu se poate defini definitul prin. După această introducere. ea nu trebuie să fie tautologică . Vom aminti aici.

dar funcţiile tjJ (x) şi cp (x) sau . Dar putem observa direct că: 1) dacă definiţia cp (x) = Df tjJ (x) este adevărată. î n consecinţă.cp (x) să nu fie în relaţie ' de definiţie. fiecare dintre ele. de a nu defini definitul prin definit. 2) dacă cp (x) = D f tjJ (x ) este o definiţie falsă. :J . pentru a nu construi o definiţie prin contradicţie . şi să conchidem că predicatele tjJ şi rp nu pot fi identice.: Aceste formule au fost obţinute cu ideile de identitate şi non-identitate.: cp (x) = Df . î n mod analog. dar. fie că această ultimă relaţie este adevărată sau falsă.cp 1. ca definiţie . într-adevăr. 128 . Relatia tU =i= cp priveşte numai predicatele y şi cp (funcţii­ ' le) .tjJ (x) .. Avem dt:ci rezultatul următor: definiţiile generale de forma (a ) şi definiţiile generale de forma (b) implică. Tocmai această condiţie a fost pusă în evidenţă de teorema T w . ea este falsă. :J .tjJ (x) sîntem obligaţi de condiţia (2) a d efiniţiei să conchidem că predicatele tjJ şi cp nu pot fi identice. în definiţiile de forma (a) sîntem obligaţi să ţinem seama de condiţia ( 1 ) a definiţiei.Ultima propoziţie este adevărată. deci tjJ =#= rp . dar nu suficien­ tă. se poate ca tjJ =i= cp să fie adevărat (cele două predicate nu sînt iden­ tice) . fără a ţine seama de teoria tipunlor . în definiţia (b) cp (x) = Df . ea implică totul.:. condiţia tjJ =i= rp. deoarece condiţia este necesară. formula D1 este o tautologie. Avem deci formulele următoare : cp (x) =D f tjJ (x) . fiind o identitate.. afirmaţie uşor de verificat dacă Întocmim tabloul respectiv al valorilor de adevăr . ele aparţin deci sistemului PrinciPia Mathematica fără teoria tipurilor . definiţi � şi condiţiile defini­ ţiei . pe care am obţinut-o prin demonstraţie . ea îndeplineşte condiţiile definiţiei. tocmai pentru că este o iden­ titate. tjJ -. dar această relaţi� tjJ =i= cp nu implică definiţia (a) sau definiţia (b) . tjJ =i= cp 1. dar arg�mentul nu este supus nici unei condiţii . deci tjJ =#= cp este adevărată.cp . deci şi y =i= cp . idem per idem.. deci y . Am discutat pe larg formula D2 cu oca zia teoremei Tw . implicaţie.

dar func­ ţiile nu sînt absolut arbţtrare.'f (x) .în concluzie. ca şi în cazul lui T<u în termeni de clase : D1 f- x E z ( cp z) = Df D2 f. :J tjI =t= cp 129 . este însoţită de relaţia '(pe care o implică ) 1- . 'f =1= P x E z ( 'f z) .y ( tjI) . Pentru cp constant. :J z ( 'f z) =t= z ( cp z } . 'f =t= �.: cp ( 'f) = Df .: (x) cp (x) -. ea implică. . în virtutea tautologiei D t> relaţia Deci echivalenţa gen�rală care rezultă de aici f.x E z ( 'f z) . :J = Df P. dacă afirmăm neral f. z ( 'fz) =1= z(Pz) Deoarece formulele D1 şi D2 sînt tautologii şi deci sînt valabile oricare ar fi valorile variabilelor. D1 E 'f (x) . Formulele D1 şi D2 pot fi scrise. printr-un modus ponens. . cp (x ) = Df o definiţie de tipul ge­ 'f (X) . în mod automat. D1 în comprehensiune şi = . Argumentul poate să varieze în mod arbitrar. :J z( 'f z) =t= z ( cp z) . :J . = Df z ( 'f z) .: cp ( 'f ) = Df H �) ' :J 'f =1= cp f. să scriem x 'f şi obţinem astfel : = D� f.: x E z ( cp z) = Df : X f.: x.. cp în extensiune devine : . care este introdusă de chiar condiţia definiţiei . E z (Px) .: P (x) D1 f.

corespunzătoare celor două serii de predicate ordonate în două moduri diferite : �1 1 � 2 ' � 3 ' • . :J . CXx E G = nf CXx E �x (1 ) Să scriem D1 cu simbolurile acestei prqbleme. în ceea ce priveşte Dl1 e. Să examinăm acum unul dintre paradoxele construite de noi. Definiţia clasei G este : f--. de exemplu. predicabil. Am avut cele două serii de clase. ea este incompatibilă. :J . obţinem : = f.: � E z ( cpz) = nf � E z ( � z) ' :J . z ( � z) =#= z (Pz) =nf Am obţinut cu D2 aceleaşi rezultate pe care le-am ob­ ţinut cu teorema T<u. în cazul contrar. :J . a clasei claselor care îşi aparţin ca element etc . z ( � z ) =#= z ( cpz) f--. am considerat apoi clasa G a tuturor clase­ lor compatibile şi .: � E z (Pz) i. �x =#= G . z ( �z) =#= z (Pz) = n f .: P ( � ) = nf � ( �) . :J . izonom.: P ( �) =nf - � ( �) ' :J ' � =#= P Sau.: CXxE G = nf CXx E �x.Dacă facem aceeaşi substituţie x � în formulele D1 şi D2 scrise în termeni de clase.: � E z (Pz) f--.clasa r a tuturor claselor incompatibile. • . şi.: � E z ( cp z) = Df . �n' Dacă clasa CX:s.� E z ( �z) . autologic etc .i= P f... z ( �z ) =#= z ( cpz) Pentru cp = P (constant) obţinem : f. am spus că clasa CXx este compatibilă şi. paradoxul clasei claselor incompatibile (toate paradoxele fiind de acelaşi tip) .a ne va dez­ vălui imediat natura predicatelor compatibil. E z ( � z ) .� E z ( � z) . aparţine ca membru clasei � :s. natura clasei claselor compatibile. � :. de asemenea. în extensiune : f--. în ter­ meni de clasă : D1 130 f. • :J .

cînd G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element. în mod riguros. Relaţia (Xx =F= G arată că argumentul (Xx nu poate lua valoarea G. din pro­ pria sa definiţie. dacă nu aveţn o altă definiţie pentru G. Condiţia (Xx =F= G. . G nu este definit şi expresia CX:x. -::1= G. pentru ea şi numai pentru e a . = nf (Xx E (Xx . al doilea membru al definiţiei date. este format ca definiţia clasei (Xx şi cu o pro­ prietate care decurge .ea îl exprimă. deci nu avem efectiv decît definiţia clasei CX:x. alta decît defini­ ţia unuia dintre membrii săi. ca şi în echiva­ lenţa (2) . (Xx E CX:x. printr-un modus ponens.. impusă de Dl > arată că G n u poate f i o valoare a argumentului (Xx . dacă este membru al ei însăşi . E (Xx nu este un termen definisant (definiens) pentru simbolul G. ea este membru al clasei G " . deoarece atunci defi­ niţia iniţială ar degenera într-o definiţie idem per idem . . obţinem : f-. deci definiţia lui G nu poate fi identică cu definiţia lui (Xx (oricare ar fi ea) .' � x *' G Aceasta demonstrează că în ( 1 ) sau în formele particu­ lare pe care această definiţie le poate lua. poate i ua valoarea G. Prin definiţia (Xx E G = nf (XxE (Xx vrem să definim clasa G . Faptul este evi131 . � x nu.(Xx E G . (Xx #= G Am scris definiţia : "oricare ar fi clasa (Xx. Pentru cxx = � x (paradoxul lui Russell) . nu poate să fie termen definisant pentru o altă clasă G. faptul logic pe care . într-adevăr. în consecinţă. şi echivalenţa corespun z ătoare definiţiei ( 1 ) este însoţită de această condiţie : f- : ((Xx) (Xx E G = (Xx . condiţia (Xx *' G arată că expresia (Xx E (Xx formată ex­ clusiv cu definiţia clasei (Xx şi nimic altceva. că G nu poate fi identic cu (Xx .E � x (2 ) f-.(1) Deci definiţia relaţia implică. f-. Să citim în această condiţie (x :x.

' incompatibil definiţiile următoare : e G = Dt !XxC �x !Xx e r = Df . şi a doua. 1 32 . �x . putem scrie echivalenţele generale : Pentru � Pentru �x = = (!Xx ) . deoarece.(!Xx e �x) (�x ) . c ăpătăm : G E G = Df G E G . �x e G = �x e �x (�x ) .re �x ) CX:x: Dacă nu ţinem seama de condiţiile definiţiei. �x = r Ge G= Ge G . Dar prima echivalenţă a transformat definiţia iniţială într-o definiţie idem per idem. ' într-adevăr.( r e r) Ultima echivalenţă spune că propo ziţia " clasa r este inclusă în clasa r" este echivalentă cu propo ziţia "clasa r nu este inclusă în clasa r". ceea ce este absurd. relaţie care este o identitate şi deci o definiţie falsă. faptul logic exprimat aici este niai vast şi poate fi re­ găsit în alte expresii. dac ă scriem deci (Xx = G (fără să ţinem seama de D 1) . . ca şi membrii săi . Dar această concluz ie nu re z ultă din faptul că expresia CX:x: E !Xx înseamnă " orice clasă care se conţine ca membru" şi din faptul că G ar trebui definit. într-o contradicţie. în consecinţă. �x e r = . respectiv. dacă G are definiţia lui !xx .dent. !Xx e. obţinem : . idem per idem. !Xx e r ' �x. să ne referim la simbolul de inclu z iune şi să construim în cadrul seriilor claselor paradoxului compa­ tibil .(lX. r e r = .(�x e �x ) G şi. nu numai în cele construite -cu simbolul de apartenenţă.

. şi. .ocxR�x Pentru 0Cx = �x : f-..: ( ocx) .: ( 0Cx) . E oc. sau.( li. E li.li.( ocxR �x ) ' Prima definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx are relaţia R (oricare ar fi ea) cu clasa �x de acelaşi rang din a doua serie. atunci avem echivalen­ ţele generale : ocxR � x f-. nu au s'ens. o clasă nu ar putea avea nici o relaţie cu ea însăşi.. contr.rkR rk Am aj uns la paradoxe . C li. E oc. sau sub forma negativă. ar fi trebuit să spunem că expresiile de forma li.: (0Cx) . să presupunem că scriem definiţiile următoa­ re. în general ocRoc. OCx R Gh ' f.(OCxR � :. în general. E oc) . atunci expresia OCxR �x defineşte o altă clasă Gn cu care OCx are relaţia R" . respectiv.. .eama de aceste condiţii.G�.ocRoc.dictorie. C oc. adică. . Dacă ar fi trebuit să urmărim linia lui Russell. . Condiţiile definiţiilor ( 1 ) şi (2) impun relaţia �x -:. . C oc . OCxRGh = oc�Rocx f-.Î n general. ' în raport cu două serii de clase construi te în paradoxul c l aselor incompatibik f. li. şi.( �R ocx r Pentru OCx ' = Gh şi.ocxR rk = Df . ) şi..ocRoc.( li. şi � x *' rk .. . ocxR r k = . doua definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx nu are relaţia R cu clasa �x de acelaşi rang a seriei a doua.' ocx R Gh = Df ocx R �x f-. C ix. ocRoc. rkR rk = . în general . GhRGh � = rk. pentru a nu avea o definiţie idem per idem.li. atunci expresia . ocx R rk = . Expresiile de forma li.. pentru a nu avea o definiţie . . Dacă nu ţinem s. form ate cu definiţia un e i singure clase şi bazate pe o 133 .J defineşte clasa rk cu care ocx' a:re relaţia R" . sub forma negativă. A ... în general. şi.. pentru OCx r--: . ceea ce este absurd şi în contradicţie cu faptele. li.. obţinem : GhRGh f.a.: (0Cx) .

e xclusiv numai pentru ot. în cazurile particulare. nu sînt deci termeni definisanţi pentru nici o altă clasă G sau r. tocmai prin definiţii distingem lucrurile între ele. Iată sensul con­ diţiilor impuse prin regulile definiţiei. pentru că definiţia unui predicat şi proprietăţile care ar decurge pentru el şi numai pentru el din propria sa definiţie nu pot să definească nici un alt predicat P . realizăm o falsă definiţie idem per idem . Acelaşi lucru este valabil pentru definiţiile în com­ prehensiune : P ( � ) = Df � ( � ) P ( � j = Df . Acesta este motivul pentru care nu e posibil să definim clasa tuturor claselor prin noţiunea de clasă. deci. dar definiţia noţiunii de clasă nu poate fi definiens pentru nici o altă clasă. nu sînt definientes. ci numai � . dar el nu enunţă faptul logic general exprimat de condiţiile ( 1 ) şi (2) ale definiţiei : defini­ ţia unei clase ot şi proprietăţile care rezultă. din moment ce. Principiul cercului vicios al lui Russell era : nici o co­ lecţie nu poate fi definită dacă ea conţine membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . S e v ede acum de ce clasa tuturor claselor nu este defi­ nită : se ia noţiunea de clasă şi definiţia sa şi se pretinde ca această definiţie să definească o altă clasă. sau care nu poate fi exprimată prin definiţia clasei ot sau prin proprietăţile care decurg pentnt ot . . ceea ce D 1 ş i D2 a u impus prin relaţia � =F P . Clasa tuturor claselor nu este altceva decît extensiunea noţiunii de clasă.� ( � ) nu sînt definisante. . deoarece clasa G sau clasa r trebuie să aibă o definiţie care nu poate fi identică cu definiţia clasei (x .relaţie pe care această clasă ar avea-o în virttttea propriei sale definiţ ii exclusiv. Faptul este evident. ci. clasa tuturor claselor . pentru expresiile primului membru. �x =F Gh sau �x =F rk . traduse prin relaţiile . decît pentru noţiunea de clasă. ' 1 34 . pentru ea şi numai p entru ea . din propria sa defi­ nitie . dacă încercăm să definim încă o clasă cu această definitie . Principiul este adevărat. decît printr-o definiţie idem p er idem. nu pot fi defini­ sante p entru nici o altă clasă G sau r. din propria ei definiţie .� ( � ) Expresiile � ( �) şi .

xR tfi . ' trebuie ca simbolul tfi să nu presupună simbolul rp nici măcar într-un mod in­ direct. Cantor. clasele ddinite în ac�st fel . sau . pe care el le-a declarat lipsite de sens.: xR rp = Df xRtfi :::::> tfi =F rp . ceea ce l-a condus la teoria tipurilor.rp (rp) şi q> (rp) . în mod general . problema s-a redus la examinarea expre­ siilor de forma ex E ex şi . r = Df oc ( . într-un mod mai general.ex E ex ) şi. clasa claselor care se conţin ca element G = Df Ci ( ex E ex) sau clasa claselor care nu se conţin ca element. pentru ca aceste expresii să fie definisante. Celelalte paradoxe au fost rezolvate prin teorema Tc. Mai este necesar să remarcăm că.xRtfi să fie definisante trebuie ca simbolul tfi să fie non­ identic cu rp. astfel : f. fiind formate dintr-o clasă şi din relaţia ei cu ea însăşi care decurge din propria 135 .rp .u sau D 2• . Pentru Russell. elementele care lipseau din sistemul Prin­ ciPia M athematica sau din celelalte sisteme înrudite erau tautologiile D 1 şi D2 care exprimă două condiţii ale defi­ niţiei şi care pot fi scrise. paradoxele lui Burali-Forti. Zerme­ lo-Kănig şi Skolem. Cu alte cuvinte. � tfi =F rp Aceste formule spun : pentru ca expresiile xRtfi sau .tn acest fel. . simbolul tfi nu poate fi definit nici el cu simboluri care servesc la definiţia lui . pentru că în acest caz am obţine o definiţie idem p er idem de speţa a doua.ex E ex. G= r= Df oc (exRex) Df oc ( . f- : xR rp = Df . deoarece expresiile din dreapta ale acestor definiţii nu sînt termeni definisanţi. În consecinţă. care presupun clase definite încăl­ cînd condiţia ( 1 ) a definiţiei exprimate de Dl > sînt rezol­ vate . Pentru noi. dialela.exRex) nu sînt definite.

"clasa Jll amifer. în ca zul " în care un' predicat nu convine predi­ catului subiectului. acest predicat nu convine nici subiec­ tului : repugnanş notae repugnans rei iPsi. pentru că sînt formate cu definiţia predicatului mamifer sau a clasei mamifer exclusiv. dar. quidquid de nullo valet. (Vom reveni asupra sensului expresiilor de' forma �Ro/ şi . sau repugnans praedicati repugnans rei iPsi. acest principiu devine nota notae est n ota rei iPsius . în general . . nu se conţine ca element" . Se ştie că Aristotel însuşi (A nalytica priora. Dacă privim raportul ter­ menilor unui silogism din punctul de vedere al :conţi­ nuturilor lor. Russell a crez ut că exp:ţesii ca O( E O( şi O( E oc nu sînt definite şi nu repre zintă nimic . Logica sc olastică s-a ocupat îndelung de acest principiu pe care l-a considerat cînd în comprehensiune. Pentru silogismele în extensiune. nec de quibusdam vel singulis valet. Terminus esto triplex Am căutat soluţia parad oxelor plecînd direct de la d ate­ le problem�lor enunţate în paradoxe .O(RO() în capitolul " Explicaţia paradoxelor . nefiind un mamifer. acest p. valet etiam de quibusdam et singulis . 1 ) a stabilit că principiul silogismului este principiul dictum de omni et nullo . în termeni de clasă.�R� sau " ci ( O(RO() şi ci ( .sa definiţie . cînd în extensiune ş i pe care l-a declarat " axioma silogismului " . ca şi. pe care logica scolastică il va enunţa sub forma : Quidquid de omnibus valet. expresiile de tipul �R� sau �R�. deoarece trecerea de la specii la genuri se bazează tocmai pe el . sensul lor nu poate fi negat. I. sau. ) - - 5 . praedicatum praedicati est etiam praedicatum subjecti . Ceea ce este afirmat (sau negat) despre tot este afirmat (sau negat) despre fiecare parte a acestui tot . 136 . aceste pţopoziţii nu pot fi definisante pentru nici un alt predicat sau clasă.rincipiu se aplică în mod necesar. sau. Dar este evident că propo z iţia "predicatul mamifer nu este el însuşi un mami­ fer" are un sens precis . Am putea urma însă şi altă cale .

Este indiferent dacă acesta este unicul principiu al tu­
turor modurilor şi figurilor silogistice - problemă care a
fost dezbătută de unii logicieni - , deoarece este sigur că
principiul dictum de omni et nullo este un principiu al
silogismului şi acest lucru ne interesează aici .
într-adevăr, să presupunem că : 1) l/J are predicatul <p ;
2) x are predicatul l/J ; 3) atunci x are predicatul <p . Prin­
cip iul precedent se aplică în mod strict şi obţinem silo­
gismul următor în Barbara, al primei figuri, scris în com­
prehensiune :
f-

: <p ( l/J ) . l/J (x)

.

:J . <p (x)

( 1)

Sau în extensiune :

f-- : . z ( l/J z) C z ( <p z) . x E z ( l/J z) . :J . X E z ( <p z )
Considerînd forma negativă a acestui principiu (inclusă,
de altfel, în formele silogistice precedente) , putem 'să
scriem :
f--

:

- <p ( l/J)

.

l/J (x)

.

:J

.

- <p (x)

(2)

Dacă o entitate logică x are predicatul l/J , faptul că l/J
are predicatul <p ne autorizează să-i acordăm lui x predica­
tul <p ; dacă o entitate logică x are predicatul l/J, faptul că
� nu are predicatul <p ne autorizează să nu-i acordăm lui
. x predicatul " <P . Acesta este raportul logic al noţiunilor şi
rolul termenului mediu în silogism.
Fără acest mecanism, din simpla atribuire a unui pre­
dicat l/J unei entităţi x, nu rezultă nici o altă proprietate
pentru x ..
Este adevărat că există forme incomplete ale silogis­
. l11ului ca entimema, şi în care una dintre premise este sub­
�nţeleasă, fiind uşor şi direct descifrabi1ă în raportul care
există între premisa dată şi concluzie, aşa că putem scrie :
l/J (x ) :J <p ( X )
"
" Dacă x are predicatul l/J , atunci x are predicatul <p .
"
D e exelTIplu, putem spune : " aerul este o substanţă , deci
"aerul are greutate " , subînţelegînd premisa : " orice sub­
stanţă are greutate " .
137

Silogismele citate sînt valabile pentru toate valorile
variabilelor, dar nu în mod complet arbitrar : ele trebuie
să satisfacă legile silogismului .
De exemplu, din două premise afirmative nu poate să
decurgă o concluzie negativă : ambae affirmantes nequeunt
generare negantem.
Şi mai interesantă este regula conform căreia concluzia
urmează partea cea mai slabă : pejorem seq'/,titur semper
conclusio parterJ'? Aceasta înseamnă că dacă una dintre
premise este particulară, concluzia este particulară, şi dacă
una dintre premise este negativă, concluzia este negativă.
în consecinţă, într-un silogism incomplet, entimema, dacă
premisa dată este negativă, concluzia este negativă :
,

- l/J (x) ::J - ql (x)
Din faptul că o entitate logică x nu are, pur şi simplu,
prediCatul l/J nu poate să rezulte decît rezultatul negativ că
x nu are un predicat ql, bazîndu-ne pe raportul logic sub­
înţeles dintre l/J şi ql. Această regulă ar putea servi la găsi­
rea soluţiei paradoxelor .
Menţionăm aici, în mod special, prima regulă a silogis­
mului, după care orice silogism trebuie să aibă trei termeni,
nici mai mulţi, nici mai puţini : terminus esto triPlex. Chiar
într-un silogism incomplet, în entimemă, cu toate că una
dintre premise nu apare în mod explicit, există trei ter­
meni . Deci, prima regulă a silogismului impune silogismelor,
fie sub forma (1 ) , fie s_ub forma (2) , condiţia de a avea
trei termeni distincţi, deci x , l/J şi ql nu pot fi ' identici, ' doi
cîte doi :

l/J =t= ql
Numai în acest caz este posibil să atribuim sau nu unei
entităţi logice x un predicat -ql , bazîndu-ne exclusiv pe- fap­
tul că x nu are predicatul l/J . Chiar în entimemă, condiţia
este indispensabilă.
138

Să revenim acum la definiţiile care provoacă parado­
xele. Din faptul general că o entitate logică x are predi­
catul � , i se atribuie lui x un predicat cp :
(a)
cp (x) = nf � (x)
Din faptul că o entitate logică x nu admite predicatul 1)1,
atribuim lui x predicatul cp :
cp (x) = nf - l)I (x)
(b)
Se vede că asemenea definiţii sînt formele silogistice
prescurtate, entimeme, care; dacă s-ar ţine seama de relaţia
logică existentă între cei doi membri (implicaţi a) , ar trebui
scrise :
l)I (x) :J nf cp (x)
(a ' )
( b' )
- � (x) :J nf cp (x)
în definiţiile (a) şi (b) am ţinut totuşi seama de faptul
că avem de-a face cu un antecedent logic şi un consecvent
logic şi termenul din dreapta a fost numit definiens iar
termenul din stînga, dejiniendum. Este adevărat că dacă
termenul definiens este adevărat, termenul definiendum
este şi el adevărat ; dacă termenul dejiniens este fals, ter­
menul definiendum este şi el fals, dar numai dacă între �
şi cp există un raport logic enunţat explicit sau implicit şi
care presupune principiul nota notae est nota rei iPsius ,
fie în comprehensiune, fie în extensiune. Rezultă de aici
că în definiţiile de forma (a) sau (b) trebuie să existe un
raport logic între simbolurile � şi cp , în aşa fel încît acest
raport să facă posibilă atribuirea predicatului cp lui x, bazîn­
du-ne pe atribuirea sau non-atribuirea predicatului 1)1 lui
x, ceea ce ar trebui să stabilească o a doua premisă. care
nu apare.
A cesta este mecanismul predicaţiei şi nu se cunoaşte altă
posibilitate de a atribui sau nu un predicat cp lui x , din sim­
phtl faPt că x are sau nu are un predicat � .
Din aceste condiţii ale silogismului rezultă deci două
lucruri : 1) că în definiţiile (a) şi (b) , simbolurile x, � şi cp
nu pot fi identice, două cîte două ; 2) că între � şi cp există
un raport logic, pe care definiţiile precedente îl presupun
şi care le face posibile, chiar dacă acest raport ar fi sta­
bilit în mod convenţional, salt ar însemna o abreviere etc .

139.

în consecinţă , în definiţiile (a) şi (b) , x nu poate s ă ia
niciodată valoarea tjJ sau cp , după cum, de altfel, tjJ nu poate
lua valoarea cp, deoarece, în caz contrar, nu se mai respectă
prima regulă a silogismului, terminus esto triPlex, şi se aj un.
ge la rezultatul :

cp ( �)' = Df � ( �)
cp ( �) = nf - � ( �)
Cu alte cuvinte, asemenea defin iţii nu sînt permise, deoa­
rece, în felul acesta, n·u i se poate atribui unei entităţi logice
�, în virtutea faptului că ea admite un predicat � (sau nu
îl admite) , un alt predicat; cp; în acest caz, mecanismul lo­
gic care ar face posibilă această predicaţie nu poate funcţio­
na, pentru că nu există trei termeni. Aceasta este evident,
pentru că din faptul că definim un predicat Iji şi d�n faptul
că pentru � rezultă o proprietate din propria sa definiţie,
pentru tjJ nu poate să rezulte nimic altceva decît propria
sa definiţie .
,
Această concluzie arată că probleme ca acelea expri­
mate de paradoxele lui Burali-Forti, Cantor, Russell etc.
nu pot fi enunţate în definiţii logice. în ceea ce priveşte
paradoxele mai generale , construite de noi, ca şi ,paradoxele
lui Grelling-Nelson, Richard şi Godel, ele pot fi enunţate,
dar numai dacă" se ţine seama de condiţiile precedente.
Am regăsit astfel rezultatele obţinute mai înainte pe
alte căi,. cu aj utorul principiului contra dicţiei (Tw) sau în­
trebuinţînd condiţiile definiţiei (Dl şi D2) .
Bineînţeles, aceeaşi concluzie se aplică, în mod exact,
definiţiilor scrise în extensiune :
x E z (cpz) = Df x E z ( tjJz)
x E z (cp z) = Df - x E z ( ljiz)
Şi aici trebuie să avem trei termeni distincţi pentru· ca
mecanismul · atribuirii să poată funcţiona, deci :
x

=!=

z ( cp z )

x =!= z( tjJz)

z( � z ) ::j:: z ( cpz)
140

Prin urmare, din definiţiile precedente nu mal putem
obţine definiţiile vicioase :
î ( �z) E î (cpz)

= Df

î ( �z) E î (cpz)

= nf

î ( �z) E î ( �z)
-

î ( �z) E z( �z)

Aceste ultime definiţii nu mai pot fi enunţate .
Regula terminus esto triPlex a fost stabilită. şi amplu
discutată de Aristotel însuşi (A nalytica priora, I, 25) şi a
fost unanim recunoscută de atunci , în toate tratatele de
logică, pentru că ea a descifrat în principiul silogismului
nota notae est nota rei ipsius cei trei termeni distincţi res,
nota şi nota notae, fără de care mecanismul silogistic al
predicaţiei .nu este posibil . Kant [1] scrie, referitor la aceas­
tă regulă, că este într-adevăr necesar să avem trei termeni,
pentru a lega doi termeni, subiectul şi predicatul, printr-o
notă (Merkmal) intermediară, iar logicianul Liard spune,
. în Logica sa, că această regulă nu este o simplă regulă, ci
enunţul însuşi al silogismului .
Atragem atenţia că această regulă este formulată în
mo d complet sUD forma terminus esto triPlex, medius, ma­
jor, minorque, atenţia logicieni1or fiind fixată mai ales asu-'
pra ultimei părţi a acestei expresii, parte care enunţă aspec­
tul cantitativ al termenilor unui silogism : termenul me­
diu, termenul maj or şi termenul minor. S-a acceptat ast­
fel, în mod . natural şi implicit, obligaţia exprimată de
această regulă, fără a i se mai da semnificaţia veritabilă
şi primă pe care ea a avut-o îţi. gîndirea Stagiritului. însă
tocmai asupra numărului de trei (al termenilor) a insistat
Aristotel în capitolul respectiv din A nalytica Priora şi,
în acest sens, regula poate fi numită regula predicaţiei me­
diate . Predicaţia mediată are loc între doi termeni prin
intermediul unui al treilea şi atunci această regulă este
chiar definiţia silogismului, observaţie făcută chiar de
I..-i ard .
Eroarea comisă în paradoxe consistă deci în tentativa de
a construi o predicaţie mediată cu ' d.oi termeni, adică fără
termenul intermediar, ceea ce nu este posibil şi ceea ce
conduce la o petitio pri'J'?ciPii sau circulus in probando (dacă
privim predicaţia mediată ca o argumentare) , sau l a o
141

Formula ge­ nerală pentru construirea unui paradox. Observaţii generale ( 1 ) Formula paradoxelor Toate paradoxele sînt bazate pe o singură şi aceeaşi greşeală de logică care se comite nerespectîndu-se regulile definiţiei exprimate de D1 şi D2. fie de tipul lui Burali-Forti. sau " dacă x nu are predicatul P .definiţie idem per idem sau contradictorie (dacă privim acest mecanism ca un procedeu de definiţie) . fie de tipul . este aceeaşi. Aristotel a enumerat aproape toate speciile de sofisme. a CDbservat că paradoxele apar nUJll ai graţie unor ' definiţii nepredicathTe) . deci şi în cazul particular x = � . atunci x are predicatul Pt� (definiţie idem per idem) . plecînd de la definiţia 142 . 6. mai general. care' înseamnă. în fond. sau încălcînd principiul contradicţiei (fapt pus în lumină de Teu) sau. neţinîndu-se seamă de regula terminus esto triPlex care exprimă mecanismul predicaţiei . (b ) " Dacă x nu are predicatul tJi (variabil) . construcţia unui silogism cu doi . în sfîrşit. Lucrul acesta se întîmplă pentru orice x. printr-o intuiţie genială. Să enunţăm o problemă într-un cadru oarecare. în fond. . fără a se folosi de "tehnica" logicienilor. (Ne reamintim că H. în care nu există nici o predicaţie. atunci x are ' predicatul P". Eroarea . Poincare. Trebuie să remarcăm că. şi paradoxul se va produce . pri­ vită însă din trei puncte de vedere diferite . formulat de noi. avem o singură formulă. S-ar putea con­ strui parad<?xe mult mai complicate. termeni. atunci x are predicatul P" (definiţie contradictorie) . la un moment dat. dar nu a bănuit posibilitatea acestui sofism. în care tJi să fie variabil . atunci x are predi­ catul P" . dacă nu ţinem seama de D1 sau D2 ' tJi va lua valoarea P . este : (a) "Dacă x are predicatul tJi (variabil) . pentru că acest ca z corespunde propoziţiilor implicit conţinute în definiţiile (a) sau (b) : "Dacă predicatul x are predicatul P . ba z ată pe una dintre aceste definiţii.

adică � k = CPk (fără a mai ţine seama de relaţia � =1= cp) .impredicabil.' paradoxul lui Russell predicabil .şi mai generală : " dacă x nu are predicatul � (variabil) . ) . ea este Citată de Aristo­ tel ( [ 1]. cu aceeaşi soluţie. poate să provoace un paradox dacă nu se respectă D1 sau D2. nepresupunînd nici un ele­ ment străin de principiile clasice ale logicii. oricare ar fi semnificaţia simbolurilor.Nelson. toate. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element etc . Russell a acceptat despărţirea antinomiilor în antinomii logice şi antinomii semantice sau sintactice (lingvistice) şi a renunţat la teoria ramificată a tipurilor şi la principiul de reductibilitate . toate de acelaşi tip . atunci x are relaţia R cu cp ". pentru � . şi antinomiile semantice (paradoxul izo­ nom . atunci x are relaţia R cu cp" . se pot construi paradoxe mai generale. atunci x are predicatul cp (variabil ) ".heteronom şi cazul său particular. Solutia dată de noi demonstrează că nu există nici o difere�ţă logică între antinomiile logice (paradoxul compatibil . Nu există decît paradoxe logice. Orice definiţie care are una din formele precedente. para­ doxul clasei claselor incompatibile şi cazul său particular. făcînd să corespundă fiec �rei valori a lui cp o valoare şi numai una. în urma criticii făcute. Această diviziune este fictivă. de Ramsey. Această clasificare nu este nouă .incompatibil şi cazul său parti­ cular. ) . toate. (2) Unic itatea soluţiei Trebuie să observăm faptul remarcabil că soluţia este unică' şi de natură pur logică. care sînt for­ mele cele mai generale ale definiţiilor (a) şi (b) : (A) " Dacă x are relaţia R cu � . (B) "Dacă x nu are relaţia R cu � . Paradoxul va apărea în mod inevitabil în momentul în care � va lua o valoare determinată h. Dar paradoxul este acceptat prin definiţie. paradoxul lui Grelling . paradoxul lui Richard etc . în mod special. în mod analog. din aceeaşi eroare şi sînt rezolvate. deoarece paradoxele se produc . De Sophisticis Elenchis) care s-a ocupat de clasi143 . bazate pe una din propoziţiile următoare. care să fie exact valoarea corespunzătoare CPk a variabilei pentru indicele k.

El nu a susţinut niciodată că cele două specii de sofisme nu au aceeaşi soluţie şi scrie textual : " Diferenţa pe. Lukasiewic z .p. Des­ touches. Paulette Fevrier. cit.: p .7tO(.� ( � ) .p · p S au încă : f. op .: .: .23 Făcînd în această formulă q = . 10) . Church etc.p . E ot şi . 23 din PrinciPia Mathematica.: . echivalenţa a două propoziţii oarecare p şi q poate fi scrisă după cum urmează : r-. A€. Această clasificare.p .pa 't' � v A€�LV . sau. nu mite '/.n extensiune. şi că deci ele nu sînt identice" ( [1 ] . menţinută d e aproape toate manualele de logică. î. q v .p v .e:CUV . . n dictiOn e . p � -. care o fac unii între argumente.o[ E�CU 't'�. J. au crezut că principiul terţului exclus are o aplicaţie mai restrînsă şi că antinomiile logico-mate­ matice sînt provocate tocmai de acceptarea valabilităţii universale a acestui principiu . într-un paradox se obţine echivalenţa a două propoziţii contradictorii (prin diferite substituţii) : (1) Conform propoziţiei *5. spunînd că unele se referă la limbaj şi altele la gîndire. p == q . p == .p . a fost contestată chiar de Aristotel .­ rate sau false. numite extra dictionem . (3) Paradoxele şi princ�piile logice Deo arece expresiile de tipul � (� ) sau .( O(. C. E 0(.p ' 144 == : -. O(. ) nu puteau fi declarate adevii. -.fica rea s�fismelor în două categorii : 1 ) sofismele de limbaj . Brou­ wer şi Şcoala intuiţionistă ca şi cei care au creat logici poli­ valente. nu este adevă­ rată. absurd să presupunem că există argumente care se referă la cuvinte şi altele care se referă la gîndire. Lewis. p ( 2) . . pentru că s-ar fi aj uns la paradoxe. . q *5. == : p . . voni face o remarcă privitoare la prezenţa acestui principiu în paradoxe. Este .Cu toate că problema logi­ cilor polivalente este independentă de problema paradoxelor. obţinem : f. 2) sofismele de gîn­ dire sau logice.

să se ţină seama de principiul contradicţiei. Aplicarea principiilor logice. f. Astfel. în loc d� aceea a principiului contra­ dicţiei . deCi ea scapă prinCipiului terţului exclus. în extensiune.Echivalenţa celor două propoziţii con"tradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană. nu poate duce la o limitare . sau în echivalenţa respectivă. Din faptul că o propoziţie este echivalentă cu con­ tradictoria sa. (X E (X şi . cauza care a împiedicat pînă acum găsirea soluţiei paradoxelor. (4) D e ce nif au putut fi rezolvate paradoxele ? Rezultatele precedente au arătat. logi145 . pentru că ele exprimă această universalitate a principiului contra dicţiei . de asemenea. sînt universal valabile. într-adevăr. în mod explicit. sau.� (x ) · . pe calea principiu­ lui terţului exclus. pentru acest motiv valabilitatea formulelor T w şi D2 nu este limitată. principiul con­ tradicţiei este acela care trebuie respectat intr-o definiţie de forma � cp (x) = Df .C cp Aceste tautologii.� (x) . :J . în speţă. care sînt universale.: cp (x) = nf :J . care s-a strecurat în definiţia iniţială a problemei . fac ca într-o definiţie cu forma generală dată. ca Şl lll echivalenţele generale corespunzătoare . pe care niCi Brouwer însuşi nu a îndrăznit să-I amputeze . fapt care se poate rezuma în cele două obser­ vaţii care urmează : (a) S-a căutat rezolvarea principalelor paradoxe pe o cale străină de contradicţia reală. lucru expri­ mat explicit de formulele T w sau D2. � :. nici falsă. � =F cp . ceea ce încalcă principiul contradicţiei . s-a tras concluzia că ea nu poate fi nici adevărată. Tw f- : cp (x) = . care apar în para doxele teoriei mulţimilor. (b) Ocupîndu-se în mod special de problema expresiilor de forma cp ( cp) şi .qi (cp) . Aceasta este prima greşeală.( (X E (X ) .� (x) . echivalenţa ( 1 ) afectează în mod indiscutabil ' principiul contradicţiei. care . Soluţia dată de noi paradoxelor a arătat că.

325) .şi deci aparţine unor simboluri diferite . care au semnifi­ caţii diferite. Eroarea a devenit atît de sub­ tilă. şi printre ei . Nu puteam înţe­ lege de ce argumentul � este în relaţie cu simbolul cp în definiţia cp ( � ) = Df . Dacă s-ar fi ţinut seama. conform celor spuse de Wittgenstein. din moment c e argumentul q. în relaţia � � cp . trebuie să întrebuinţăm un simbolism care să le excludă. ci valoarea q. şi s-ar fi aprofundat gîndirea lui Wittgenstein în această problemă. nu au sesizat cele două roluri distincte ale aceluiaşi simbol cp (sau 1X) . cu toată claritatea care sînt motivele ce provoacă aceste con­ tradicţii.� (x) care stau la baza paradox'elor construite de noi şi. (Simbolismul logic al lui Frege şi Russell este un ase­ menea limbaj . Este astfel evident. . neîntrebuinţînd acelaşi semn în simboluri diferite şi neîntrebuinţînd semne în acelaşi mod cînd semnifică în moduri deosebite. cu cp. Russell. ) " (3. în speţă. la baza tuturor paradoxelor. sînt aparent întrebuinţate în acelaşi mod în propoziţie" ("3. se poate presupune că încă de mult am fi avut soluţia lor. în fond. ci tjJ ca pre dicat. Acest lucru a apărut clar în definiţiile generale de forma cp (x) = D f . nu apare direct în această rel aţie.sau că două cuvinte. Iată ce scrie el în privinţa întrebuinţării acelu­ iaşi simbol pentru două lucruri deosebite [ l J : " în limbaj ul curent se întîmplă des că acelaşi cuvînt semnifică în doti. care a văzut .ă moduri deosebite . în primul rînd.: cp a argu­ mentului provoacă paradoxul .323) . = ' . care nu exclude totuşi toate erorile.. "Astfel se nasc uşor cele mai fundamentale confuzii (de care este plină întreaga filozofie) " (3. pentru ce expresii 'de forma cp (cp ) sau .324) .� ( �) . prin urmare. " Pentru a evita aceste erori.cienii. cp a predi­ catului variabil � ca funcţie. Un simbolism. fiindcă acelaşi semn cp este întrebuinţat pen­ tru două semnificaţii deosebite : o dată ca argument şi o dată ca predicat al argumentului . ca argument şi ca pre dicat . Nu valoarea � -.cp (cp) etc : nu sînt corecte. care ascultă de regulile gramaticii logice ale sintaxei logice. încît nu i se mai putea stabili locul .

" Dacă îmi vei spune un adevăr. izonom . După cum paradoxele construite de noi. un paradox analog. făcînd parte din cele numite de greci &.heteronom etc au dilatat eroarea. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. vei fi ucis cu sabia . înainte de a ne ocupa de paradoxul nu­ mit al mincinosului.v'"wl"'t"pecpwv Vom examina. ne-am decis să examinăm separat această antinomie.incompatibil. compatibil . . Acesta face o excepţie de la regulă şi acordă filozofului privilegiul de a-şi alege el însuşi felul execuţiei. şi în care mecanismul logic este mult mai vizibil .v't"�cr't"pecpoV't"1X sau de latini. la fel paradoxul de care ne vom ocupa va arăta defectul argumentaţiei în paradoxul mincinosului .VII PARADOXUL MINCINOSULUI între paradoxele studiate pînă acum şi paradoxul minci­ nosului există o mică diferenţă : în timp ce primele sînt con­ struite cu funcţii propoziţionale. deşi natura' sa este identică · cu a celorlalte. dacă vei spune o minciună. Un filozof este condamnat la moarte de către un calif. vei fi ucis prin ştreang" . paradoxul mincinosului este construit cu funcţii de adevăr. • 147 . Analiza unui argument &. reciproca. deşi are aceeaşi structură. spune califul. 1 . Una dintre variantele acestor argumente reciproca este următoarea. Din acest motiv. .

după cum am menţionat dej a. atunci filozoful trebuie să fie ucis cu sabia şi deci propoziţia este falsă . prin enunţul însuşi al răspunsului său. A devărul sau jalsitatea propoziţiei mele dePinde de modalitatea executiei mele. Iată acum gravitatea problemei : dacă această ­ propoziţie este adevărată. Criteriile 1) şi 2) sînt confundate într­ unul singur. tertium non datur ! Acest paradox poate fi reconstituit în orice altă circumstanţ�. dar atunci ea este ad�vărată! Propoziţia " Voi fi ucis prin ştreang" afirmată de filozof. ca1iful stabilise un antecedent logic care determină consecinţele sale. nici falsă. . de unde cer­ cul vicios. prin adevărul sau falsitatea ' sa. Califul . va determina modul . deşi are un sens precis. 148 . idee pe care unii au crezut-o profesată de Aristotel însuşi. dacă facem ca valoarea - - . deşi ea trebuie să fie adevărată sau falsă. luînd ca antecedent tocmai ceea ce enunţul problemei declarase drept consecvent . î n general. Aceasta a condus la ideea că propoziţiile referitoare la " viitorii contingenţi" jutura contingen­ tia scapă principiului terţului exclus. după care el spune califului propoziţia următoare : " Voi fi ucis prin ştreang" . filozoful trebuie ucis prin ştreang. spune : 1 . Modalitatea execuţiei tale dePinde de adevărul sau jalsitatea propoziţiei ce o vei spune . se obţine o petitio princiPii.Se lasă filozofului cîtva timp de meditaţie . Filozoful ripostează prin propoziţia sa : 2. dacă această pro­ poziţie este falsă. Vom vedea imediat că eroarea argumentaţiei nu are nici o legătură cu timpuL p' S ă vedem mai întîi cum se introduce cercul vicios . sau un cerc vicios. dar ele funcţionează simultan. care . �xecuţiei sale. Con­ diţiile puse de calif sînt : filozoful va spune o propoziţie .s Filozpful enunţă o propoziţie al 'cărei adevăr sau fal­ sitate depinde de modul execuţiei sale Condiţiile au fost schimbate . dîndu-se o problemă în care rezultatul e datorit adevărului sau falsităţii unei propo ziţii p . fiind nedetermi­ nate. ' Cu alte cuvint e.. nu poate fi declarată nici adevărată. în timp ce filozoful schim­ bă problema. făcîndu-se să depindă adevărul sau falsitatea unei propoziţii de un eve­ niment viitor.

se aj unge l a o problemă iluzorie. Prin propoziţia sa. şi care e fi e o tautologie. " Voi fi ucis prin ştreang" el face să depindă valoarea de adevăr a aces­ tei propoziţii de consecinţele care ar trebui să decurgă din valoarea de adevăr ale aceleiâşi propoziţii. deci a anu­ lat criteriul care determină consecinţele şi de aceea el nu spune nimic. . Fie. n-ar fi rezultat n. Dacă filozoful ar fi spus : " Voi fi ucis ' cu sabia". celălalt introdus impli­ cit. Filozoful avea toată liber­ tatea să spună orice propoziţie. afară de o tautologie trivială : dacă aceas­ tă propoziţie e adevărată. cealaltă propoziţie : " Voi fi ucis prin ştreang". Dacă nu se ţine seamă de această condiţie . dacă adevărul propoziţiei e făcut să depi:Qdă de consecinţa care e determinată de fal­ sitatea propoziţiei p. conse­ c1nţe determinate de valorile de adevăr ale unei propoziţii p . atunci e falsă. Valorile de adevăr ale propoziţiei p trebuie determinate de un alt criteriu K2' care nu poate fi criteriul K1 : K1 :.z:: K2. şi anume : dacă . P (x) _ - � (x) 149 . În aceasta constă eroarea comisă de paradoxele de această na tură : confundarea celor două criterii inverse. un cri­ teriu invers în raport cu criteriul dat pentru determinarea valorilor de adevăr ale propoziţiei p. Analogia acestui paradox cu antinomiile precedent studiate este evidentă.adevărul propoziţiei p este făcut să depindă de consecinţa însăşi care e determinată de adevărul propo­ ziţiei p. unul dat. n-ar putea nici ea să însemne ceva. şi filozoful n-ar fi spus nimic . fie 'o contradicţie. din motive de simetrie logică. cum s-a văzut în exemplul de mai sus.re decurg consecinţele într-o astfel de problemă. adică.. atunci avem o contradicţie. de exemplu.. Astfel de criterii pot fi introduse pe ascuns.adevărului propoziţiei p să depindă tocmai de acest rezul­ tat.incompatibil : (x) . un singur drept îi lipsea : acela de a nu spune nimic . Deci nimic determinat. Pentru un adevărat logician.i mic. avem o tautologie . dacă se introduce explicit sau implicit. dacă e falsă. echivalenţa gene­ rală c are conducea la paradoxul compatibil . în care nu se spune nimic. Fie Kl criteriul după c :. ea e adevărată .

ceea ce e contrar ipotezei.(\jJ) şi unde teorema T<u ne-a obligat să ţinem seama de relaţia \jJ r= P. 2. Criteriul invers este acum: (2) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul P determină faptul pentru x (sau \jJ) de a avea predicatul P. sînt introduse în momentul în care facem y = P . Şi aici se face o confuzie între două criterii: (1) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul \jJ deter­ mină faptul că x are predicatul P. A minţi absolut întotdeauna nu înseamnă decît a afirma ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiind fals ceea ce e adevărat. mincinosul trebuie să ştie dacă ceea . nici falsă.1]. P (\jJ) = . dată ar scăpa paradoxului. Propoziţia " eu mint" nu poate fi declarată nici adevărată. Ce înseamnă a fi mincinos? Este vorba de un mincinos consecvent. neştiind aceasta. Dar defini­ ţiile de forma generală P (x) =nf \jJ(x) P (x) =nf . fiindcă cel care şi-ar lăsa libertatea să nu mintă o singură . un antecedent logic şi un consecvent logic. . el nu poate exprima poziţia adoptată decît printr-o contradicţie. deJinit (definiendum) . confundate într-unul singur. care a decis să mintă absolut întotdeauna. Pentru a putea să mintă efectiv. fiindcă nu sînt explicitate. Situaţia bizară care se creează este următoarea : deşi ho­ tărîrea cuiva de a minţi întotdeauna pare legitimă.150 . care nu pot fi interschimbate. aşa cum au stabilit formulele T <u sau D1 şi D2.ce va minţi e adevărat sau fals . Aceste două criterii inverse.\jJ(x) au un termen definisant (deJiniens) şi un teimen. Paradoxul mincinosului Paradoxul "Califul şi filozoful" este un caz mai general al paradoxului mincinosului . minţind la întîmplare. altfel. fără �ontradicţie . în echivalenţele citate.sau în cazul particular predicabil-impredicabil (pentru x= \jJ) : (�) . i se poate întîmpla s ă spună adevărul.

el o declară falsă. fie utilizînd functorii de adevăr A (adevărat) şi F (fals) .Mincinosul absolut îşi ia un angaj ament . şi noi avem un criteriu pentru judecarea valorilor de adevăr acordate de către mincinosul absolut propoziţiilor : orice propoziţie declarată adevărată de cătn mincinos va fi considerată falsă de către noi şi orice propozi­ ţie declarată falsă de către mincinos va fi considerată adevă­ rată de către noi. propoziţiei p". î n mod invers. antece­ dentul este " valoarea de adevăr a unei propoziţii p". inversînd de fiecare dată valoarea de adevăr a unei propoziţii . care este suficientă pentru scopul propus. atri­ buită de mincinos. î n plus. căci altfel valorile de adevăr s-ar determi­ na în cerc vicios şi aceasta e eroarea care provoacă de alt­ fel paradoxul. simpla afirmaţie "eu mint" introduce două criterii : 151 . Se vede deci că există aici un antecedent şi un consec­ vent. el îi dă valoarea de adevăr. D�că antecedentul nu este dat. fie cu ajutorul negaţiei. contrară celei ce o are. condiţii poate minţi întotdeauna. mincinosul spune prin expresia " mint" : "adevărul sau falsitate a unei propoziţii p determină adevărul sau falsitate a pe care o atribui propoziţiei p.care este tocmai definiţia sa. enunţată prin " mint" . ' Mincinosul poate opera această inversiune a valorilor . de adevăr ale unei propoziţii p. aşa cum am arătat în cazul precedent. asa ' cum o arată matricea sa: p ! -p �I r Cu alte cuvinte. şi prin aceasta. Se poate deci trece de la valorile de adevăr ale propoziţiilor la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului şi de la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului la valorile de adevăr ale propoziţiilor. adică dacă valoarea de adevăr a propoziţiei p nu este dată. Numai în aceste. mincinosul nu are ce minţi. Astfel deci. nu este permis să iei consecventul ca antecedent. la fel ca în paradoxul " Califul şi filozoful". orice propoziţie� indiferent de conţinutul său. iar consecventul este " valoarea de adevăr contrarie. oricare ar fi ea". caracterizată numai prin valoarea sa de adevăr. cum se va vedea mai jos.

anume în mod invers (Prin negaţie). deci nu minţi (criteriul W) . cu valorile de adevăr atribuite lui p. Să presupunem că mincinosul atribuie valoarea " fal­ să" propoziţiei " eu mint" . Atunci Eubu­ li de Megaricul face următorul raţionament : dacă această propoziţie este adevărată (criteriu V) . independent de mincinos. să notăm cu V criteriul mincinosului (de a atribui oricărei propozi­ ţii p valori �e adevăr contrare celor acordate lui p de c. anume în mod invers (prin negaţie) . Prin urmare. deci ' 152 . Valoarea de adevăr pe care min cinosltl o atribuie �tnei propoâţii p (oricare ar fi ea) determină valoa­ rea de adevăr posedată de propoziţia p . adică W '=f= V. 2) propoziţia " eu mint" este falsă. . 1. Valoarea de adevăr posedată de o propoziţie p (oricare ar fi ea) determină valoarea de adevăr pe care o atribui eu propoziţiei p. deci nu minţi (criteriul W) cînd spui că minţi (criteriul V) . prin definiţie. cu valoarea sa de adevăr.r iteriul W) . Atunci Eubulide Megaricul face următorul raţionament : dacă această· propoziţie e falsă (criteriul V) . cu adevărul sau falsitatea pro­ poziţiei independente de mincinos . 2) Crl:teri�tlnostr'lt. tertium non datur: 1) propoziţia " eu mint" este adevărată . Acum. independent de 'mincinos .1) Criteriul 'mincinosului. Confundînd cele două criterii. atunci este adevărat că minţi (criteriul W) . orice propoziţie p poate să se prezinte. W şi V nu sînt identice. valo­ rile de adevăr) . atunci e fals că tu minţi (criteriul W). in­ dependentă de mincinos. 2. Eubulide Megaricul îl întrea­ bă pe mincinos: eşti mincinos sau nu eşti ? Propoziţia " eu mint" o declari adevărată sau falsă ? Dar mincinosul nu poate răspunde decît în două moduri. să vedem cum se con­ fundă cele două �riterii . sau cu valoarea de adevăr pe care i-o atribuie mincinosul (care inversează prin negaţie. în cadrul acestei probleme. S ă presupunem că mincinosul atribuie propoziţiei "eu mint" valoarea " adevărată" (criteriul V) . In aceste condiţii. . deci valorile -de adevăr atribuite de mincinos lui p. noi confundăm adevărul sau falsitate a mincinosului . să notăm cu W cri­ teriul după care acordăm unei propoziţii p valoarea " ade­ vărată" sau " falsă" .

trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propoziţia " eu mint" e falsă (criteriul W)� 'Deci. declarînd că e adevărat că minte (cri­ teriul V) a declarat că e fals că minte (criteriul W). Cu alte cuvinte. fără nici o distincţie. fiindcă. astfel cum e definit. să transformăm valorile de adevăr atribuite de el unei propoziţii (oricare ar fi ea) . în reali­ tate . prin definiţie. 2 . prin definiţie. 15). 153 . minci­ nosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint". mincinosul. afirmă ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiiti d fals ceea ce e adevărat şi că noi trebuie. mincinosul. Să ţinem seama de definiţia mincinosului. min­ cinosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint" . Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibH cu d�finiţia mincinosului . la fel cum nu rezultă nimic din faptul că noi declarăm propoziţia " eu spun adevărul" adevărată sau falsă.! f. declarînd că e fals că minte (criteriul V) . adică că el minte (criteriul W) . ca şi cînd ar fi un singur criteriu W = V. în realitate. cînd spui că minţi (criteriul V) . exprimată prin propoziţia " eu mint" în virtutea căreia valorile de ade­ văr (criteriul W) sînt inversate de mincinos (criteriul V). se confundă astfel întotdeauna adevărul propoziţiei " eu mint" pentru mincinos (criteriul V) cu ade­ vărul propoziţiei independent de mincinos (criteriul W). adică că nu minte (criteriul W). Se observă că criteriul V funcţionează în a celaşi timp cu criteriul W.' tu nu minţi (criteriul W). Deci. a declarat că e adevărat că minte (criteriul W). Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibil cu definiţia mincinosului . Atunci . Avem aceste două situaţii posibile : 1 . în consecinţă. dacă ţinem sea ma de faptul că min­ cinosul. trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propo­ ziţia " eu mint" e adevărată (criteriul W). de către min­ cinos (criteriul V) . Atunci. Regăsim astfel a cincea soluţie a logi­ cienilor scolastici (vezi cap. propoziţia " eu mint" poate fi declarată sau adevărată. sau falsă de către mincinos şi nu rezultă absolut nimic. IV. Propoziţia " eu mint" e declarată falsă. Confuzia valorilor de adevăr inverse ale propoziţiei " eu mint" provoacii paradoxul .. deci tu minţi (crite'riul W) . Propoziţia " eu mint" e declarată adevărată de către mincinos (criteriul V) . fiindcă.

astfel : P = Df -q Deoarece această definiţie e valabilă pentru orice ar fi q. obţinem contra­ dicţia : (p) . dar nu într-un mod explicit . ei au aj uns la concluzia că valorile de adevăr ale unei propoziţii nu pot fi exprimate în sistemul logic însuşi.p (3) Aceasta arată că oricare ar fi semnificaţia propoziţiei p. Eroarea lor a constat în faptul că nu au putut să descifreze natura acestei distincţii : există efectiv o distincţie între valorile de adevăr ale acestei probleme sau ale unor probleme analoge. ceea ce este absurd. legată de q prin definiţia (1) . Cum aici intervin numai valorile de adevăr ale propoziţiilor. p . că noţiunea de adevăr este şi ea tipizată. dar care nu e datorită expresiilor logice şi metalogice : acea stă distincţie e introdusă prin definiţie. Să definim o problemă oarecare. este negaţia unei alte propoziţii q. să fie legată de o alta q prin definiţia 154 . în care o propoziţie p. pe care o afirm. ci de " adevăruri".. Soluţia formală a paradoxului mincinosului Am văzut că definiţia mincinosului este următoarea: el este acela care neagă valoarea de adevăr a oricărei pro­ poziţii q.Russell şi mai apoi Carnap . ea conduce la echivalenţa generală: ( q) p . care exprimă echivalenţa unei propoziţii cu negaţia sa. 3. ori­ care ar fi ea. în care a fost enunţată propoziţia. aj ungem la paradoxul (3). Să presupunem că cineva zi�e: orice propoziţie p . cu un conţinut dat. ci într-un metasistem . = -q (2) Pentru valoarea particulară q = p. au constatat c ă există î n acest paradox o distincţie între valorile d e ade­ văr ale propoziţiei " eu mint" şi au conchis atunci că nu se poate vorbi de " un adevăr". rezultă că am definit orice propoziţie p . în acest caz. Tarski etc .

" Se va face execuţia prin ştreang" =Df . obţinem paradoxul. se obţine paradoxul: " eu mint" = -- " eu mint". de exemplu: dacă propoziţia q. În: această problemă.(1) : pentru q p. cazul mai simplu al mincinosu­ lui. aplicîndu-se.unde: Pentru q (q). Î n cazul· mincinosului p = " eu mint". pro­ poziţia q.q Pentru q "Se va face execuţia prin ştreang": "Se va face execuţia prin ştreang" . Se vede astfel că definiţia (1) este definiţia cea mai ge­ nerală.q De unde echivalenţa generală: (q). căci atunci cădem peste o contra­ dicţie ? De ce q r= ţi ? 155 . avem definiţia: " Tu declari falsă o propoziţie q" (oricare ar fi ea) semnifică " se va face execu­ ţia prin ştreang". La fel ca în cazul altor paradoxe. " să nu se execute prin ştreang" semnifică " să se execute prin sabie". = = _ de. cum . conform definiţiei. care. paradoxul ia o formă mai amuzantă: prin ştreang" = " Se va face exe­ " Se va face execuţia " cuţia prin sabie . declarată de către filozof. - -q " eu mint". poate fi arb itrară. Propoziţia " eu mint" e ec�ivalentă cu propoziţia " eu nu mint" . = Df . e falsă." Se va face execuţia prin ştreang" . " eu min t" = . fie în cazurile mai complicate ca enunţurile paradoxe­ lor de genul " Califul şi filozoful".ar fi aici. " Se va face execuţia prin ştreang" = . atunci el va fi execu­ tat prin ştreang. " eu mlnte. nu poate lua valoaţea q = p.q. Dacă într-o astfel de problemă. Este cazul para­ doxului " Califul şi filozoful". definim al doilea caz posibil. şi definiţia devine: " eu mint" semnifică " eu neg valoarea de adevăr a oricărei propoziţii q" : . fie în. problema care se pune este aceeaşi: de ce în echivalenţa generală (2) .

Vom pleca de la următoarea tautologie. De exemplu.(p q) Sau. ::J P =1= q în PrinciPia Mathematica.q..q) f--.(p = q). fiindcă .(p � q) ::J .. .. Această foqnulă este o tautologie. Formula ( 1) este o implicaţie şi nu poate fi o echivalen­ ţă.Vom stabili teorema T cu pentru cazul funcţiilor de ade­ văr. ceea ce se poate con­ stata cu uşurinţă. . = .q ::J . întocmind tabloul respectiv. s-ar putea ca p = q şi propoziţiile p şi q să nu fie identice. se poate scrie p=l= q: = . în cadrul sistemului din PrinciPia Mathematica. găsim urmă­ toarea tautologie : 1-: . Dar inversa nu este valabilă .(p = q) .:. Această teoremă putea fi obţinută încă mai uşor. obţinem: � : . atunci ele sînt echivalente.. q =!= P Am demonstrat Tcu şi în acest caz.. ă a face apel la nici un prin­ cipiu metalogic sau de "tipizare" a adevărului . dacă se utilizau condiţiile definiţiilor. (II) primului membru al implicaţiei -. pentru cazul funcţii�or de adevăr: Tcu f--. prin tr�nspoziţie: . făr.: p = q . q) expresia echivalentă p = . avem în cele din urmă teorema T cu. relativă la identitatea a două propoziţii p şi q: (1) Aceasta este evident şi se citeşte : dacă propoziţiile p şi q sînt identice. la teorema 5·18. (II) q) .q.q Substituind în . p = . = .: p -:. aşa cum am făcut-o în cazul altor p·a radoxe.(p = f--. 156 p = P = Df q Df .(p . al valorilor de adevăr . .: . 5· 18 Sau.(p = . în definiţiile de forma . demonstrată mai înainte în cazul funcţiilor propozi­ ţionale. Prin transpoziţie.

q :> q ":.: " eu mint" = .q . ::>. III.t"Lo't"păcpov't"oc. Deci : f-:P = Df q · ::>.q. studiată deja în evul mediu (vezi cap. de rela­ ţia q =/= p.q=/=p f--. 10) şi analizată de asemenea de Russell 157 .q =/= p î n consecinţă. cu T w (unde P= eu mint") .impredicabil etc . Se vede deci că propoziţia (1) "Afirm p şi P e fals".:p= .: (q) .q .. ca să nu avem o definiţie idem per idem (adică o identitate) sau o contradicţie. în echivalenţa mincinosului (sau a ori­ cărei probleme de acest fel) . conduce la o echivalenţă generală. căci atunci q ar avea aceeaşi valoare de adevăr) şi în particular 'q nu poate fi identic cu p " eu mint".q=/=p f-: P =Df . Observaţie. dă loc la un modus ponens: . q nu poate lua niciodată valoa­ rea lui p (sau conţinutul lui p.: ( q) .trebuie ţinut seama.q Tw f. -eare. q . 1. q '* " eu mint" Paradoxul mincinosului şi cele analoge sînt astfel reduse exact la tipul celorlalte paradoxe. "eu mint" . avem definiţia: "eu mint" = Df . ne dă modus pon·e ns următor: " f. p = Df . f--.q = De unde echivalenţa respectivă.z!::. cu T w . care este una dintre formele paradoxului mincinosului. predicabil ..::>. " eu mint" = .*p Definiţia generală care este la baza paradoxului minci­ nosului sau a altor paradoxe înrudite numite Iiv. î ntr-adevăr. compatibil 1/ncompatibil. care.p Tw = - q f--.

8) este perfect justificată. pe care calculul il exclude prin condiţia impusă tjI � � P? Definiţia precedentă nu este deci o universală. Forma cea mai generală. 44). � . IV. exact aşa cum s-au petrecut lucrurile şi cu celelalte paradoxe. am demonstrat că într-o definiţie de forma: = P (x) = -tjl(x) Def P nu poate fi inclus între toate .predicatele tjI. şi observaţia făcută de Perel­ man (cap.(PrinciPia jlţIathematica. prin calcul. ca să spunem aşa. din toate cazurile particulare cu pot fi reprezentate prin propoziţia (2). a dilatat. într-adevăr. Afirm p şi P afirmă că q e fals" (q fiind o propoziţie oarecare). se poate lua în mod 'imprudent q p. cum bine a remarcat Perelman şi noi am dovedit-o. sub care am considerat paradoxul. "Explicaţia paradoxelor". fiindcă am găsit q =1= p. p. Deci propoziţia (2) nu e o universală.. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. şi atunci ne-am întrebat: ce este simbolul P. 1. pe care pare s-o includă: . vedem că propoziţia mincinosului (1) nu poate fi numă­ rată printre toate propoziţiile reprezentate prin (2) şi atunci ne întrebăm: ce este propoziţia ( l)? Vom da în capitolul VIII. răspunsul la această chestiune şi vom vedea atunci că toate definiţiile care sint la baza acestor contradicţii sînt construite prin accident şi de aceea ele nu sînt universale. Afirm p şi P afirmă că p e fals". nu este decît un caz particular al propoziţiei mai generale: (2) . Dar cum q poate fi orice propoziţie. Insă propoziţia (1) a fost exclusă. eroarea. şi atunci propoziţia generală (2) devine pro­ poziţia (1). dar rămîne încă de elucidat o întrebare: ce este P dacă nu poate fi inclus intre toate predicatele? în acelaşi fel..

incompatibil. Pn. Aceasta nu este singura serie (de exemplu. . Am avut seria tuturor predicatelor scrise în două ordini di­ ferite. . Pa. Pn. dacă Px nu admite predicatul Qx. . Am definit predicatul incompatibil : dacă un predicat dat Px. admite ca predicat predicatul de acelaşi rang din a doua serie. Qn. . examinînd mai îndeaproape mecanismul paradoxelor. Px are proprietatea de a fi 1"ncompatibil. Pa. de exemplu. Qx' predicatul Px are proprie­ tatea de a fi compatibil.. Ql> Q2' Qa. Să reluăm unul dintre aceste paradoxe (toate fiind de ace­ laşi tip) . Definiţii prin accident S oluţia formală a paradoxelor conţine în 'ea însăşi expli­ caţia apariţiei lor .. . Să considerăm toate predicatele din această problemă şi să le ordonăm într-o serie oarecare. pen­ tru a lămuri complet natura noţiunilor care intervin în aceste probleme . .VIII EXPLICAŢIA PARADOXELOR 1. la ranguri bine determinate: PI. printre care s-au găsit de asemenea predicatele compatibil -. . paradoxul compatibil. . " . P2. seria lexicogra­ fică) ce se poate forma cu aceste predicate. din prirria serie. după un criteriu ales : Pl > P2. 159 .incompatibil. Vom mai face încă cîteva consideraţii .

făcînd permutări . Este posibil să alegem două serii diferite. se pot forma cu aceste "n" predicate un număr de serii diferite. toate aceste posibilităţi se reduc la una singură. cînd cele două seri i sînt identice (paradoxul predicabil . 160 . iar ultimul să ia locul primului. şi cu toate că fie­ care serie 'poate fi: considerată pereche cu ea însăşi . vom putea obţine din se ria lexicografjcă dată. Numărl:11 total N al perechilor de serii.incompatibil (ca de altfel şi în celelalte) . egal .ocupa primele locuri etc . Se poate observa că doar pentru n = 10.prin permutări bine definite în seria precedentă .2 Mai este încă un caz. două cîte două: Cn2 ! _ - n ! (n! - 1) 1. în atîtea feluri în care este posibilă com­ binarea celor n ! obiecte. De exemplu. în care ultimele două predicate vor . se vede că valoarea lui N este într-adevăr din domeniul astro­ nomlel. cu numărul tuturor permutărilor posibile ce se pot " face c u " n elemente: n! Î n paradoxul considerat.să obţinem serii noi . particular este faptul că în fiecare rang din cele două serii avem acelaşi predicat. încît fieca:re predicat să treacă la un rang imediat superior. din numărul total n ! de serii. inclusiv acest caz particular. compatibil .2 Numărul N este un număr fantastic . în aşa fel . căci ceea ce ne interesează în acest caz .Cîte serii putem forma ? Vom putea . luăm două serii de predicate din numărul n ! al seriilor posibile şi definim predicatele com­ patibil şi incompatibil.impredicabil) . dar de două ranguri. perfect determinate . Î n total . valoarea lui N este : N = 1814400 X 3628799 + 1 Şi cum numărul predicatelor este de ordinul miilor. este deci : n ! (n ! 1) + 1 N = - 1. sau o permutare de acelaşi tip. o altă serie.

are proprietatea de a fi compatibil dacă admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Qx din seria a doua. un acelaşi pre­ dicat poate să fie într-un număr imens de cazuri compati­ bil şi într-un număr imens de cazuri incompatibiZ. compatibil în ordinea R(p) şi incompatibil. Dar ele sînt definiţiile unor predicate valabile doar într­ un cadru relativ şi arbitrar ales R(p) şi nu au nici un conţi­ nut în afara ordinii care le defineşte. din cauză că proprietăţile compatibiJ sau in­ compatibil nu sînt proprietăţi care derivă direct şi anali­ tic din definiţia unui predicat. ci sînt proprietăţi definite arbi­ trar: de noi. şi este incompatibil. ordinea R (N) . Dacă am fi ales o altă ordine R ( q). ordinea R(3) . sînt definite bazîndu-ne pe ordinea R(p) arbitrar aleasă. Dar ordinea R(p) nu derivă direct şi analitic din defi­ niţiile predicatelor. cu semnificaţia lor în această problemă. Definiţiile unor astfel ete predicate au fost denumite . denumindu-Ie definiţii prin accident. de exemplu. Î n numărul imens N de cazuri posibile. astfel încît predicatele compatibil şi in­ compatibil. predicatul Pr număr ar fi fost compatibil.de altfel . să presupunem că în ordinea dată R (p) . în acest caz. ordinea R(2) . Qr abstract . . în caz contrar. predicatul Pi număr ar fi avut un rang Pr număr iar predicatul corespunzător din cealaltă serie ar fi putut să fie. predicatul Px. Î ntr-adevăr. în care caz ele ar aparţine inseparabil predicatelor. accidentul nefiipd un element constitutiv al definiţiei unui = = = = = = = 161 . .Şi acum să vedem ce-am făcut în problema acestei antinomii? Din acest număr imens N al posibilităţilor de compunere a perechilor de serii. pe care le vom nota ordinea R ( l) . în ordinea R( q). de care s-a ocupat în detaliu. am ales arbitrar o ordine oarecare R (p) (dar bine deter­ minată) şi am spus: în ordinea R(p) . Şi aceasta. de exemplu. Cadrul oferit de ordinea R(p) nu este legat în nici un fel de definiţiile predicatelor. Logica clasică a cunoscut astfel de definiţii ." non-predicative " . Pi număr este incompatibil. predicatul Pi număr şi predicatul de acelaşi rang din cealaltă serie este Qr ovipar. şi acesta este motivul pentru care un acelaşi predicat poate să fie. din pri­ ma serie. în acest caz.

concept. nu avem alt mij loc decît acela de a-l indica concret. î ntîlnim tot timpul lucruri care se însoţesc cU toate că nu sînt cu nimic implicate unul într-altul. sau o . " Accidentul sau concomitentul ca predicat. în asemenea propoziţii. de exemplu. într-adevăr. Definiţia logică a unui concept se face prin elemente per­ manente şi proprii.devenită tradiţională . predicatul. şi care exprimă analitic. şi a int erzis categoric formarea unor asemenea definiţii. conţinutul său. identică (propoziţia analitică a lui Kant) . in subiect. Cu alte cuvinte. legătura dintre subiect şi predicatul accidental într-o asemenea propoziţie nu are o bază logică. în domeniul accidentelor. pentru a determina accidentul unui lucru.despre aceas­ tă categorie de proprietăţi. 1. ca fiind eronate . ci exclusiv o bază de fapt. Bain recunoaşte în propoziţiile exprimînd o proprietate accidentală propoziţiile sintetice ale lui Kant . trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (Sachverhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " . nici indirect. Logica veche a in­ trodus o distincţie . teza i ntu­ iţionistă este perfect justificată : " Orice propoziţie (noi " adăugăm : " accidentală ) care are un conţinut. bază emPirică (în sensul cel mai larg al cuvîntului) . scrie. ca în propoziţia verbală. De unde rezultă că. căci dacă accidentul are o bază de fapt şi nimic altceva. Exem­ plul clasic al acestei distincţii este dat de propoziţiile : " " Virgiliu locuieşte la Roma (accident separabil) şi " Vir­ giliu s-a născut la Mantua" (accident inseparabil) .17). nu este conţinut. prin urmare. de constatare pură. întrucît el nu decurge din defi­ niţia lucrului care-l posedă. Acest gen de afir­ maţii sînt extrem de des întîlnite în practica cotidiană . nu pot să fie propoziţii definitorii pentru aur. ' " " Aurul este c el mai " preţios dintre metale sau " aurul este utilizat ca monedă sînt propoziţii în care predicatul este un accident sau un' concomitent şi. 162 . în nici un fel. Această observaţie este extrem de importantă. Bain ([lJ. exprimă ceva ce nu aparţine esenţei sau conotaţiei subiectului şi nici nu se poate de­ " duce din ideea subiectului . 2. fiind un aditiv pozitiv pentru subiect. esenţială. nici direct. separînd accidentele în două clase: accidente separabile şi accidente inseparabile.

.parado­ xul predicabil . bazîndu-se pe o ordine arbitrară R (p) . . de care simpla întrebare " Pk este compatibil sau incompatibil " ? nu mai ţine seama. . . de exemplu. . deci şi în cazul în care Pk ar fi predica1. observat că accidentele compa­ tibil şi incompatibil sînt separabile. Se poate observa acum că predicatele compatibil şi in­ compatibil sînt predicate definite tipic prin accident. izolat. .ul compati­ bil sau incompatibil (paradoxul lui Russell. . de asemenea. . ci dintr-o problemă definită arbitrar. Un predicat Pk nu poate fi compatibil sau in­ compatibil considerîndu-l în sine. predicabil impredicabil) . analiza noastră arată că predicatele compati­ bil şi incompatibil sînt definite prin accident. . pentru că nici o proprietate accidentală nu derivă din definiţia unui lucru .. Î n rezumat. . Î n cazul particular al paradoxulni precedent . . considerîndu-Ie independente de ordinea aleasă arbitrar şi care le defineşte . P 2 . deci oricare ar fi pre­ dicatul Pk. nu înseamnă că s-a născut la Mantua sau că a locuit la Roma (accident) . Să considerăm din nou cele două serii de predicate ale acestui paradox şi fie rangul h al predicatului compatibil ComPh şi k rangul predica­ tului incompatibil Inck în cea de-a doua serie: P 1> P 2 ' P3 . nici incompatibil. Pk. ci într-o ordine relativă dată. . . predicatul Pk nu poate fi declarat nici co m ­ patibil. . De ce ? Pentru că fiind dat un predicat oarecare . ". Pn. .. . . . Qn.. . Ph . . Qn ale celor două serii create de ordinea R (p) .cînd cele două serii au fost . . . considerînd aceste predicate printre predicatele P I. astfel. Pk. adică. spunînd. . Trebuie. . P3. . şi · deci ele nu mai sînt definite . = = 163 . . ele îşi pierd accidentul. proprietatea de a fi compatibil sau incompatibil nu derivă din definiţia predicatului considerat Pk. C Onip �. dat fiind că proprietăţile pe care le exprimă nu aparţin direct şi analitic conotaţiei unui predicat dat şi ace laşi predicat poate fi compatibil într-o ordine R (p) şi incompatibil într-o altă ordine R( q). " Virgiliu este cel mai mare poet latin " . . Inck.Vom vedea mai departe aplicaţiile şi consecinţele acestei observaţii . Pn şi QI' Q2 ' Q3' . singurul element care le defineşte. Oricare ar fi ordinea aleasă R (p) .impredicab1"l . QI' Q2' Q3' .

. deci predicatul mamifer nu este " un mamifer. c ă nici un predicat nu este mamifer. că toate predicl:!-t ele (sau conceptele) sînt imaginabile.ependent de conţinutul particular " abstract pe care-l desemnează . P3. . independent de con­ ţinutul pe care-l enunţă.. dimpo­ trivă. deci predicatul abstract este " abstract inq. Se cunosc cîteva exemple care s-au dat . nu ţinem seama de următorul fapt: că toate pre­ dicatele (sau conceptele) sînt abstracte independent de conţinutul pe care-l exprimă. este imaginabil.. ..identic ordonate . Cu alte cuvinte. Aici. predicatul imagi­ nabil.. deci el este predicabil. atunci Px are proprietatea de a fi predicabil.şi numărul extrem de redus al acestor exemple n-a mirat pe nimeni . enunţă. ordinea arbitrară R (p) defineşte acum două serii identice de predicate : P I. aceste observaţii se aplică fără a modifica nimic. care ·nu decurge din defi­ niţiile predicatelor. predicatul mamifer nu este el însuşi un mamifer. P2. Pn. deci predicatul determinat este determinat independent de conţinutul particular " determinat " pe cilre-l desemnează . PI.. Pn. PI > P2. Vom examina acum p roblema mai de aproape. predicatele predicabil şi impre­ dicabil sînt definite de expresiile Px(Px) şi . că . în lumina concluziilor precedente. predicatul deter­ minat este el însuşi determinat. deci este predicabil . cum sînt predicatele abstract. Spunem: predicatul ab­ stract este abstract. Pn. toate predicatele (sau conceptele) sînt determinate. . deci este impredicabil. iar dacă P x nu are predicatul Px ' atunci are proprietatea de a fi impredicabil. spunem: dacă un predicat Px admite ca predicat predicatul Px (adică el în­ suşi) .exemple de predicate care posedă ele însele proprietatea pe care o exprimă. . imaginabil şi determinat. Î n acest cadru creat arbitrar. deci predicatul imaginabil este imaginabil inde" pendent de conţinutul particular " imaginabil pe care-l desemnează . P3. independent de conţinutul pe care-l enunţă. independent de conţinutul pe care îl . Aki. P3 . deci este predicabil. independent de conţinutul particular " mamifer • • • • • • • • 164 • . Px(Px) şi noi am văzut pe o altă cale că astfel de expresii nu sînt defi­ nisante. P2.

. atunci numai. oricare ar fi conţinutul lui �. în general. . ca. Să presupunem totuşi că luăm acest accident ca definisant pentru predicatele predicabil şi impredicabil. un predi. Putem observa accidentul prin propoziţia: " predicatul " imagina bil este imaginabil sau lipsa acestui accident prin propoziţia " predicatul mamifer nu este' un mamifer" etc .c at abstract. .� este un predicat astfel: Pr (�) Se vede că. care au o definiţie independentă de acest accident. Din 'această cauză. el nu ar schimba cu nimic noţiunea de predicat . făcut. predicatu1. P n. = = = = 165 . de ordinea R (p ) . adică predicabil. c� predicat. adică distingem predicatele care au cu totul din întîmplare această coincidenţă de cele care nu o au. . punînd în evidenţă " conţinutul său . predicatul abstract ar putea fi abstract. imaginabil şi determinat. S ă scriem predicatul. sau �2 imaginabil.pe care-l desemnează etc. Spunem că pentru valoarea particulară �1 abstract. dacă trecem'predicatele pre­ dicabil şi impredicabil în seria predicatelor Pl ' P2 ' P3 ' . coincidenţa arbi­ trară a conţinutului predicatului considerat cu una din pro­ rietăţile predicatului (în general) este considerată ca fiind o proprietate specială a predicatului. coin­ cidenţa aceasta nu· poate defini nimic. deoareee predicatul (în general) admite aceste proprietăţi . Aceasta rezultă imediat din fap­ tul că dacă proprietatea de a-şi conveni drept predicat ar fi decurs din definiţia predicatului particular dat. sau �3 determinat etc.matpifer este el însuşi. Altfel· spus. Ca şi în cazul general precedent al parado­ xului compatibil . dar în acest caz am definit predicatele predicabil şi impredicabil prin accident. de exemplu. putem numi chiar aceste accidente prin predicaMl şi impre­ dicabil. numai pre­ dicatul imaginabil ar putea fi imaginabil. Lu �iurile nu se petrec aşa şi toate predicatele sau con­ ceptele au una dintre aceste proprietăţi sau toate nu o au. numai predicatul determinat ar putea fi determinat şi numai predicatul mami­ fer nu ar putea fi mamifer etc.. . ele pierd accidentul care le defineşte şi nu mai sînt de loc definite. rezultă o proprietate pentru predicatul respectiv. Acest lucru poate fi.incompatibil. dar nu trebuie uitat că aceste predicate sînt definite prin accident.

.putem spune că " predicatul" este o noţiune atributivă. Acest paradox este tocmai paradoxul compatibil . Vom insista încă asupra paradoxului clasei claselor com­ patibile şi incompatibile şi. deci predicatul "atributiv " este el însuşi atri­ butiv. nu pot fi termeni definisanţi în nici o altă definiţie. Legă- 166 . sau a unui simbol. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu se conţin ca element . predicatele izonom şi heteronom sau autologic şi heterologic. imaginabil. Nu există nici o legătură logică între forma gra­ fică sau sonoră a unui cuvînt -.proprietăţile grafice sau sonore al unui cuvînt şi proprietatea reprezentată printr-un alt cuvînt sau prin acelaşi cuvînt e ste arbitrar stabilită.heterologic.tjI ( �) nu pot fi definisante. Avem dreptul de a constata ase�enea proprietăţi şi de a le exprima în propoziţii �are au sens precis. deoarece accidentul nu este un element definisant.incompatibil tradus în 'termeni de clase . deoarece o definiţie nu poate fi constituită printr-un accident. Aceleaşi observaţii se aplică. De exemplu. ci cu totul din întîmplare . şi o proprietate constatată în felul acesta este o proprietate accidentală. abstract. în gene­ ral . de asemenea.:. în cazul paradoxului izonom .heteronom şi în cazul său particular> paradoxul autologic . dar aceste propoziţii.Numărul foarte redus de predicate care sînt predicabile se explică acum prin faptul că proprietăţile " predicatului" însuşi sînt în număr mic : " predicatul" este un concept. este predicabil etc . nu sînt absolut de loc definite. Proprietatea unui cuvînt nu are nici un raport logic cu conţinutul pe care-l determină. Am explicat ast­ fel rezultatul obţinut în soluţia formală a paradoxelor. Se vede deci c ă expresiile d e forma tjI ( tjI) ş i � ( y) pot fi formate. determinat etc . Legătura dintre . avem dintr-o dată un alt predicat predicabil. Numai cu proprietă­ ţile "predicatului " în general putem forma predicate predi­ cab ile. Dacă putem descoperi o altă proprietate generală a "predicatului " . asupra cazului său particular. în consecinţă. care exprimă proprie­ tăţi accidentale. şi. Cuvîntul "scurt " este scurt. fiind definite printr-un accident.şi noţiunea pe care el o reprezintă. punct cu punct. dar expresiile tjI ( tjI) sau . Astfel deci. deoarece putem întotdeauna exprima logic faptul că o entitate logică tjI are un accident sau nu îl are. dar nu pentru că notează proprietatea scurt.

ca şi clasa claselor care nu se conţin ca element r cX( -O': E 0': ) nu sînt definite. ci este în mod arbitrar aleasă. clasa G. este definită prin acci­ dent. Din moment ce ele sînt considerate independent de ordinea arbitrară R (p) care le defineşte şi le trecem printre clasele . �n. formate. Am văzut.tura arbitrară care stabileşte ordinea R (p) face să cores­ pundă unei clase O':x o clasă �x. şi proprietatea clasei O':x de a fi compatibilă sau nu cu clasa �x: este o proprietate accidentală .formală este perfect explicată prin exa­ menul pe care l-am făcut paradoxului predicabil . acelaşi lucru pentru clasa r a tuturor clase­ lor care nu se conţin ca element. ele nu sînt definite . de a se conţine ca element. ci numai indicat. O':n. şi �1> �2' 0':1> 0':2' . Clasa claselor compatibile G şi clasa claselor incompati­ bile r sînt clase ale căror elemente sînt definite în mod ex­ clusiv pri n accidentul compatibil sau incompatibil în ordinea R(p): deci clasele G şi r sînt definite prin accident . ca element clasei �x este considerat ca o proprie­ tate iar faptul de a nu-i aparţine. • • • • • = = 167 . ele pierd singurul lor element definisant si . Î n cazul particular al paradoxului lui Russell . care au. Să presupunem totuşi că am putea enumera. de asemenea ca o proprie­ tate . în acest caz. în mod practic. căci expresiile. O': E O': şi -O': E O': nu sînt termeni definisanţi. forma aceste colecţii G şi r. că faptul că predicatul abstract este el însuşi abstract este· o coincidenţă. toate clasele care au acest accident. . mai tîrziu. eventual. eventual. Dar această corespondenţă între clase nu derivă din definiţia clasei O':x: sau din definiţia clasei �x:. fiecare. Dar Clasele G şi r au definiţii accidentale şi în momentul în care ele trec în rangurile claselor definite independent de ordinea R(p) . for­ mării claselor definite prin accident.. Am văzut că clasa claselor care nu se conţin ca element G cX( O': E 0': ) . adică nici unul dintre membrii săi nu e definit. (Vom reveni asupra. şi toate clasele care nu au acest accident . nu mai sînt definite. problema a devenit şi mai subtilă. dacă membrii lor sînt în mod efectiv daţi -(pentru că ei nu sînt definiţi) şi numai în acest caz ele ar putea fi .ceea ce a permis însăşi construcţia ordinei R (p) . în mod practic.impredi­ cabil. ) Se vede deci că am putea. faptul că O':x ar aparţine. Această concluzie . o definiţie în afara ordinei R(p) . clasa tuturor claselor care se conţin ca element.

Ar fi inuti l să continuăm această analiză pentru fiecare predicat care intră în construcţia paradoxelor. definiţia convenţională a mincinosului este o definiţie făcută prin accident . el pierde definiţia sa. atunci cînd vrea să se îndoiască acolo unde nici o problemă nu se pune.tjJ ( tjJ). 6. Căutaţi să vedeţi dacă un predicat Pk (oricare ar fi el) luat izolat este compatibil sau incompatibil : predicatele compatibil şi incompatibil nu mai sînt definite. adică accidentul. . este izonom sau heteronom . Rezultă deci că predicatele compatibil '. dar care nu rezultă cu necesitate' din' ideea de adevăr sau de falsitate. punct cu punct. exprimată prin " eu mint ".51) scrie că scepticul îşi pune o problemă lipsită de sens. ceea ce am spus dej a.în consecinţă. Acelaşi lucru este valabil pentru mincinos.heterologic)" izomorj .rx E ac pot avea un sens accidental precis. fiind deci considerat ca avînd o definiţie propriu-zisă. Căutaţi dacă un cuvînt «Ck ».heteromorj (şi richardian non-richardian). luat izolat. ca şi expresiile în com­ prehensiune y ( y) sau .el neagă orice propoziţie a cărei valoare de adevăr este dată) nu mai există. deoarece acci­ dentul care l-a d e'finit (convenţia arbitrară . independent de ordinea care l-a creat. Din punct de vedere logic . toate paradoxele avînd aceeaşi structură. dar ele nu pot fi termeni de­ finisanţi . căci ar în­ semna să repetăm . Dacă considerăm unul dintre aceste predicate sau clase. Wittgenstein ([lJ. este o convenţie arbi­ trară.incongruent (para doxul teoriei tipurilor) . de a nega valorile de adevăr ale oric�rei propoziţii q. Situaţia mincinosului din paradox este identică: îl obligăm să mintă acolo unde nimi C n-a fost afirmat! 168 . izonom . expresiile rx E rx sau . Să punem pe mincinos să mintă în el însusi : el nu mai este definit. pe care el are libertate de a o face.heteronom (şi auto­ logic . pre­ dicatele izonom şi heteronom nu mai sînt definite etc . şi în acest caz.incompatibil (şi predicabil . deoarece pierde singurul element care il defineşte. Definiţia mincinosului.hnpredicabil) . !sau clasa claselor care se conţin ca element) sînt predicate şi clase construite prin accident într-un ca dru sau într-o ordine aleasă în mod arbitrar. ca şi clasa claselor compatibile sau incompatihile (şi clasa claselor care nu se conţin ca element. congruent . tocmai pentru că ele sînt formate prin accident.

a tras conclu­ zia că trebuie interzisă formarea unor astfel de predicate . P nu poate exista printre valorile variabilei � . operînd cu simboluri goale de orice con­ ţinut. dacă acest lucru se dovedeşte util şi necesar la un moment dat. relaţia � =#= P. ca şi alţi logicieni de după el . denumite non-predicative. să privească relaţia de de­ finiţie fără nici o legătură între definiens şi definiendum. în general. Vedem deci că toate definiţiile care introduc simPle cu­ vinte . a fost Ramsey. Î ntr-adevăr. sacrificînd astfel propoziţii care au un sens perfect 'determinat.Calculul ne-a oprit să comitem erori de acest fel. căci e foarte uşor să se aj ungă la situaţii absurde. căci a afir­ mat că asemenea clase . şi clase.atematică. Î n sistemele logice formale. definiţiile prin abreviere. Din păcate. ceea ce de monstrează că în aceste definiţii generale. dar.de exemplu totalitatea tuturor proprietăţilor . sau în cele particulare obţinute pentru x �.există dej a în sine şi că numai limitarea puterii intelectuale a omului împiedică să fie enunţate într-o definiţie logică. acela care a admis totuşi existenţa acestor noţiuni. După cum se ştie. este obligată. Definiţiile apar astfel ca abrevieri convenţionale ale expre- = 169 . Un savant francez a spus că. ceea ce nu ar constitui decît un fapt empiric. în cazul acestor proprietăţi (sau clase) tre­ buie avută o extremă prudenţă. ca : " predicatul mamifer nu este un mamifer " . definiţiile convenţionale. Această concepţie ne duce dintr-o dată în lumea cerească a ideilor platoniciene. definiţiile semnelor sau ale simbohtrilor sînt definiţii prin accident şi ele trebuie să fie întrebuinţate cu grijă. el a voit să le dea o bază filozofică. im­ punînd prin teorema T cu sau D1 şi D 2' definiţiilor de forma P (x) = Df � (x) . calculul tensorial ştie mai bine fizica de­ cît un fizician. acelaşi lucru se poate spune şi pentru logică : calc !1lul logic ştie mai bine logica decît un logician! In loc de a constata această valabilitate restrînsă a predicatelor şi claselor care in tervin în problemele parado­ xelor. Este posibilă utilizarea proprietăţilor accidentale. Russell. mai ales. se face un permanent uz de asemenea definiţii. logica simbolică. ca şi în )11. dar nu un fapt care ar putea afecta bazele cunoaş­ terii însăşi .

deoarece sensul însuşi al acestor concepte şi al relaţiilor lor ar împiedica atunci comi­ terea unor astfel de erori . de tipul " străj erului" sau al " bărbierului satului " . Aceasta nu s-ar putea întîmpla în cazul definiţiilor pro­ priu-zise . Prezenţa acestor antinomii nu a fost considerată ca supă­ rătoare şi au fost înlăturate cu uşurinţă. construite cu elementele proprii ale conotaţiilor noţiunilor despre care e vorba. n J nu este demonnE K 170 = . cum spune Russell însuşi ( [1 J . în principiu. identic cu mecanismul paradoxelor logico-matematice sau semantice. p . (1) Bew[R (n) . Consideraţii asupra paradoxului lui Godel Rezultatele precedente se aplică cu exactitate şi în cazul paradoxului lui Godel . îl vom examina mai îndeaproape. 12). mere typo­ graPhical conveniences " . Aceasta înseamnă că toate definiţiile sînt arbitrare . but are. şi că ele trebuie utilizate controlînd întotdeauna conditiile definitiei cărora ele sînt supuse. numai pe noţiunile indefinisabile ale teoriei". " " ca nişte comodităţi tipografice : " The definitions are no part of our subject. numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el formula [R (n) .siilor simbolice . strictly speaking. Dată fiind importanţa acordată acestui paradox. 2. deci susceptibile de a fi modificate. 1. iar Carnap va scrie că toate definiţiile servesc la abrevieri şi nu sînt. Vom mai face o observaţie privitoare la " pseudoanti­ nomiile " .inţă să d e'ge­ nereze în definiţii idem per idem sau în definiţii contradicto­ rii . Se poate vedea cu uşurinţă că definiţiile care intră în con­ " strucţia " pseudoantinomiilor sînt şi ele formate prin acci­ dent şi că mecanismul lor este. sau. în defini­ tiv. în consecinţă. fiind considerate ca bazate pe convenţii. deci ele sînt formate prin accident. Am văzut că Godel a construit o ordine arbitrară R în care a introdus definiţia Def. Această concepţie a fost acceptată de către logicienii contemporani şi Couturat conchide că " toate propoziţiile unei teorii deductive pot fi considerate ca bazate. nJ şi care înseamnă " în ordinea R . căci altfel ele pot cu uşu . necesare .

o. în cadrul căreia defineşte predicatele demonstrabil . .indemonstrabil. 1.hetero.n J. ne duce la rezultatul: f-.heteromorf. mor!: prin accident . 1262) referindu-se la însăşi ideea de demonstraţie: " Demonstraţia în logică este numai un mij loc auxiliar mecanic pentru a recunoaşte mai uşor tautologia acolo unde ea este complicată " . Aşa cum spune Wittgenstein ([1].de asemenea . Problema paradoxului lui Gadel este deci aceea a parado­ xului izomorf . Aceste predicate sînt ..) devine.0.). adică exact cum s-au definit predicatele izomorf . 6.o. Am văzut că în acest caz teorema T (.nE K=Bew[R (n) . qJ Definiţia lui Gadel dă echivalenţa generală f-: (n) . al cărui caz particular este antinomia lui Richard. Acest caracter al predicatelor demonstrabil . adică predicatele demonstrabil . nE K = Bew [R(n) . ceea ce era evident. Am demonst rat cum se obţine acest puadox ple­ cînd de la această definiţie. Demonstrarea unei tautologii este accesorie şi nu este necesară pentru stabilirea adevărului său. [R (n) . printr-un modus ponens. Definiţia lui Gadel este cea a paradoxului izomorf heteromorf. Î ntr-adevăr.strabi1ă".n J*[R ( q) .nJ (2) care cu T(. cu simbolurile respective.indemon­ strabil poate fi mai bine observat într-un sistem logiclformal cum e PrinciPia Ma them ati ca O propoziţie adevărată este o tautologie în logica lui Russell.nJ =t= [R(q) . tau­ tologia fiind adevărată independent de demonstraţia sa.defi­ nite prin accident. Să exa­ minăm mai amănunţit predicatele introduse de Gadel în această problemă. Dar mai vrem să insistăm asupra unui alt punct al pro­ blemei în raport cu definiţiile făcute prin accident. Gadel alege o ordine arbitrară R. adică ea este adevărată în ea însăşi.[R(n) .:::J .'(.in­ demonstrabil. 171 .) f-: (n) .qJ Vedem deci că paradoxul lui Gadel este de tipul para­ doxelor generale construite de noi .

indemon­ strabil sînt legate în mod accidental de propoziţiile sistemului PrinciPia Mathematica (sau sistemele înrudite) şi din această cauză putem construi asemenea definiţii. fie predicatul indemonstrabil (ca elemente esenţiale ale definiţiei sale) . ca'simplul ei enunţ să conţină ca predi­ cat fie predicatul demonstrabil. adică fără demon­ straţie. exact cum se' petrec lucrurile în celelalte paradoxe . predicatele demonstrabil sau indemonstrabil nu sînt în mod esenţial legate de o propoziţie." Natural. * Primul care a obserVat că rezultatul obţinut de Gadel era altceva decît o nouă antinomie este Ch. ceea ce ar face pro­ poziţia adevărată. ceea ce este contradictoriu. în articolul său L'antinomie de M. Astfel deci . Şi el adaugă ceva mai departe : "Trebuie să luăm în consideraţie aici circumstanţa că .adevărul unei propoziţii . Perelman. de asemenea.propoziţii adevărate. acest mod de a demonstra că propoziţiile sale sînt tautologii este absolut non-esenţial pentru logică.în opoziţie cu conceptul propoziţiei adevărate . Din această cauză propoziţiile de unde începe demonstraţia trebuie să arate fără demonstraţie că ele sînt tautologii " ([1]. 1936) . s-au iz­ bit de aceeaşi dificultate. . toate propoziţiile demonstrabile sînt. căutînd o definiţie a " demonstra­ " bilităţii în raport cU. fără îndoială. Iată ce scrie 'l'arski cu privire la aceasta ([1]. în mod formal că problema pusă de Gade! se reduce la un paradox (Perelman a utilizat pentru aceasta o metodă proprie) el scrie: nu 172 . ceea ce ar face. în caz contrar. dar definiţia propoziţiei ade:vă­ rate pe care noi o căutăm trebuie să cuprindă şi propoziţiile " care nu sînt demonstrabile .din punctul de vedere al conţinutului lor . ca aceea a lui Gadel. 6. Godel (Br1U\:elles. după ce a demonstrat.126). Este de remarcat că alţi logicieni. 304) : " Extensiunea celor două concepte considerate (adevăr şi demonstrabili­ tate) nu este identică.conceptul propoziţiei demonstrabile în aplicarea cîtorya ştiinţe de­ " ductive posedă un caracter pur fortuit . sau falsă în ea însăşi. p. care conduce la un paradox. Vedem deci c ă predicatele demonstrabil . .

Iată în rezumat ceea ce se răspunde criticii făcute de Perelman.temului. i s-a opus lui Perelman faptul că expresia construită de Gadel este indeCidabilă. Barzin în arti­ colul său Sur la portee d�t theoreme de G odel (Bruxelles. Nu putem separa expresia de con_ 173 . în adevăr. fost reluată de M.. acela pe care dl .dar ea nu " răspunde la toate pretenţiile aşa-numitei " teoreme a lui Gadel . după Gadel. Expresia lui Gadel [ R(q) . Această concluzie ar duce. în care autorul său aj unge la aceeaşi concluzie." Afirmînd în articolul său că demonstraţia sa era înru­ cu aceea a paradoxelor. 1940) .edă un caracter ' cu totul diferit de celelalte expresii ale si. Acei care au respins critica lui Perelman au trecut pe lîngă o observaţie care se impune cu necesitate aici : nimeni nu s-a întrebat care este natura logică a acestei expresii cu care se poate construi un paradox. ca şi în paradoxele clasice... la un rezultat mult mai important. Gadel spunea prea puţin.? Această expresie po. qJ g. Teza lui Perelman a . arătînd şi el că Gadel a introdus în mod aparent invizibil o contradicţie pe care se bazează 'expresia construită de el . Gadel l-a construit în celebrul său " articol rezultă dintr-o contradicţie introdusă în premise . In fapt avem o nouă antinomie. pentru că cu nici una dintre ele nu se poate construi un paradox'. Ş i.ită - este indeterminabilă în sistemul lui Russell aritmetizat (sau în sisteme înrudite) . adică ea poate fi formată în mod corect în interiorul sistemului aritmetizat dat. dar ea nu poate fi " decisă" în însuşi sistemul dat . după cum am şi văzut. avînd în mod identic aceeaşi structură ca şi paradoxele cunoscute. Cu alte cuvinte . dar pe altă cale. fiindcă ar arăta că orice sistem formal este lacunar. ci numai cu o expresie de acest tip . dl . Această concluzie este indiscutabil adevărată. dar ea nu e direct contradictorie în ea însăşi.după cum observă Ladriere în lu­ crarea sa Les limitations internes des jormalismes ( 1957) " Gadel s-a aranj at aşa fel ca să poată construi o propo­ ziţie de formă circulară fără ca aceasta să conducă la o con­ " tradicţie .

In acest sens critica lui Perelman îşi atinge obiectivul cu toată. expresiile care intră în paradoxe sau cu care se pot construi p aradoxe. dacă construim expresii prin accident. în a devăr.: din care cauză nu este definisantă. ele nu pot fi "decise " în sistemul în care sînt construite.IX E IX. - - - 174 . q] (sau altele d e acelaşi tip) este construită prin accident. sau încă IX E IX sau . în afam c!e cazul în care vrem în mod intenţionat să închidem ochii . Sîntem însă acum în măsură să explicăm în mod complet acest paradox. Care este acest caracter ? Dacă am descoperi acest caracter specific. " indecidabilitatea " acestei expresii se datoreşte structurii ei logice. de exemplu.secinţele contradictorii care rezultă din utilizarea ei . unui caracter particular pe care ea îl posedă şi pe care toate celelalte expresii "decidabile" ale sistemului nu îl posedă. Această serie nu se poate găsi printre seriile de numere naturale. apare în sistemul Prin­ ciPia Mathematica. 1 ) . care constituie sis­ temul Princtp ia Aiathematica. în tot cazul. nu s-ar putea renunţa la această întrebare : prin ce se distinge expresia "indecidabilă" de celelalte expresii ale sistemului. Dar aceeaşi serie de numere naturale nici nu poate fi exclusă din sistemul considerat pe cale teoretică. VII.forţa ei logică. fiindcă asemenea expresii au o bază de fapt şi nu o bază logico-teoretică. care va fi atunci o serie de numere naturale. Expresia rp ( rp) . în structura ei logică ? Să admitem că s-ar fi dovedit "indecidabilitatea " expresiei formulate de G6del . pentru acelaşi motiv (vezi cap . în acelaşi mod ca şi expresiile rp ( rp) sau rp ( rp) . Dar chiar dacă s-ar putea respinge complet critica lui Perelman. şi am văzut că ea nu este contradictorie. . deoarece ea nu poate fi decît rezultatul unei con­ statări empirice. Prin urmare. De ce ? Pentru că nici o p roprietate accidentală nu poate fi demonstrată în mod teoretic. Să presupunem că aritmetizăm sistemul Prin­ ciPia M athematica şi că formăm expresia rp ( rp) . ci numai construită prin accident. şi în general. expresia [ R(q) . Dar nimeni nu şi-a pus această problemă. am avea în acelaşi timp explicaţia apariţiei acestei expresii "indecidabile ".

se pot construi î:ntotdeauna expresii prin accident. care ar rezulta pentru ea din poziţia ei particulară în interiorul sistemului. dar orice propri�tate stabilită pe această particularitate este o proprietate accidentală şi mai mult nu este definisantă. care sînt indecidabile în mod teoretic. care nu spun nimic. Deci.. n ] . :J · [ R (n) . dacă acest lucru ar fi posibil. clasa K nu este definită. n E K = &w [R(n) .: (n) . care este definită numai prin seria arbitrară a numerelor atri­ buite simbolurilor din care e formată. poziţie determinată prin seria formată de nume­ rele simbolurilor sale. scriind definiţia lui G6del şi formula T (t) : f. se poate defini mulţimea tuturor expresiilor sis­ temului ale căror serii de numere întregi corespunzătoare conţin grupul 33 ... q ] f.Am găsit însă.: (n) . [ R (q) . Acest rezultat este nul fiindcă nu aduce nimic nou : el � ste identic cu rezultatul unic al tuturor paradoxelor. pe baza numai a structurii ei .) 3. atunci o propoziţie căreia i s-ar putea " atribui predicatul " demonstrabil înainte de a fi demono 175 \ . Astfel. 1 . n ] . dar care ar putea fi decidabile numai într-un mod emPiric (Printr-o examinare de fapt) . orice expresie a O sistemului. (De exemplu. 2. dacă nu respectăm această ultimă neidentitate. este definită prin a ccident. n E K _ B e w [ R (n) . Orice proprietate a unei asemenea expresii. n ] ::ţ: [R ( q) .. [R (n) .. rezultatul lui G6del poate fi . Demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu este o proprietate a acestei expresii . Să rezumăm acum pe puncte argumentarea noastră. este o proprietate accidentală. qJ Cu alte cuvinte. n ] T (t) f--.enunţat în modul următor : In sistemul PrinciPia Mathematica sau în sisteme în­ rudite . " demonstrabil" nu este un predicat care poate fi atribuit unei expresii înaintea demonstraţiei ei. Ordinea în care G6del numerotează semnele siste­ mului este arbitrară.

ci structurii ei logice care este creată printr-o definiţie accidentală . De aceea " demonstraţia " nu poate fi atribuită unei expresii în mod izolat. ci o operaţif( . pentru a nu mai cita şi alţi logicieni care au avut aceeaşi concepţie despre natura de­ monstraţiei . deci este definită prin accident . · Ga orice nume. Goblot a spus-o de mult t imp : "A demonstra înseamnă a construi " (D emontrer c' est construire) . Dar demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu constituie un caracter izolat al acestei expresii. deoarece ea nu depinde exclusiv de expresia dată. Expresiile definite prin accident nu pot fi " decise " în mod teoretic în sistemul în care ele au fost formate . acest nume ar păstra un caracter neesenţial (Witt­ genstein) şi fortuit (Tarski) . se stabileşte o conexiune între o expresie şi corpul expresiilor dej a admise într-o . 4. în ordinea relativă creată de Godel. Demonstraţia posedă astfel un caracter operaţional· constructiv . nu avem dreptul să i-l dăm . de asemenea. d� toate expre­ siile teoriei care servesc la demonstraţia expresiei consi­ derate. şi care au reproşaţ lui Perelman că nu a ţinut seamă de această 176 . este definită numai prin numărul său. c a şi oricare expresie de tipul acesta. fiind date anumite reguli . q] . 6 . Ea nu este decidabilă. Şi chiar atunci . citată de noi . Expresia construită de Godel . ar fi adevărată fără demonstraţie. căci mai înainte. dar aceasta nu înseamnă decît un nume acordat post festum.strată. adică după demonstra­ ţie. îndoială. [R(q) . 5. ci. Î n ceea c e priveşte pe cei care a u răspuns criticii lui Perelman. teorie . Şi mult înaintea lui. putem spune că o expresie demon­ strată este " demonstrabiIă " . Demonstraţia 12 1 1 este o proprietate. ceea ce este absurd. Kant a făcut o teorie complexă a caracterului constructiv al demonstraţiei. pentru că nici o expresie definită prin accident nu poate fi " " decisă teoretic. Fără . dar această Unentscheidbarkeit nu este datorită limitărilor in­ terne ale formalismelor logico-matematice . ci numai printr-o constatare de fapt. prin care. făcînd o distincţie între enunţurile unui sistem şi enunţurile metateoretice relative la acelaşi sistem. ca Un predicat.

328) : " Î n sintaxa logică semnificaţia unui semn nu tre buie să j oace nici un rol" . deci că ele nu ar fi identice " .. Church etc . lui Russell : eroarea lui Russell constă în faptul că. 33 1 ) : " Ob­ ţinem o înţelegere mai completă asupra Teoriei tiPurilor a . cînd a făcut critica teoriei tipurilor în Tractatus (prop . de exemplu. după care " este absurd să se presupună că există argumente care se raportează la cuvinte şi altele. . 3. Dar la aceasta mai avem de adăugat că dacă se ţine seama de pasaj ul din Organon-ul lui Aristotel pe care l-am citat (vezi cap . în expresii " " logice şi " metalogice" . . VI) .A Î n aceste probleme a m întîlnit clasa A ş i clasa contrară non-A (complementul lui A din teoria mulţimilor) . iar dacă o entitate 177 . Şi mai departe (prop. 3. el trebuie să vorbească de semnificaţia acestor semne " . Şi pentru a vedea că dacă se stabileşte o împărţire . Kleene. Pseudo clasa non .10 gică " a simbolurilor şi a expresiilor simbolice. distincţiile de felul acesta îşi pierd caracterul lor logic. ea constituie "o soluţie " convenţională a problemei . de către Ludwig Wittgenstein. . logica for­ mală este independentă de conţinutul . Distincţia la care se referă aceşti logicieni serveşte să soluţioneze dificultatea . la gîndire. ) " .disti ncţie. de materia relativă la care se aplică . deci conţinutul nu poate determina în nici un mod o distincţie de natură 10gico-formaIă. cum credea Russell . Wittgenstein însuşi arată consecinţele absurde la care cu ne­ cesitate trebuie să se aj ungă pe această cale (prop . stabilind regulile semnelor. pentru fiecare « Type » o lege specială de contradicţie . Dar aceasta este o altă problemă care merită să fie discutată în mod separat. aceş­ tia comit o ignoratio elenchi. 1 23) : " Este clar că legile logice nu trebui� să asculte şi de alte legi . Î n acelaşi fel am considerat un predicat � . 3. după ce ea s-a produs . Î n adevăr. s-a părăsit domeniul pur formal şi s-a intrat în conţinutul expresiilor cărora se aplică simbolurile. (Nu există. cum sînt. 6. Această idee a fost exprimată cu toată forţa de un singur logici an al epocii noastre.

citim. defineşte o mulţime sau o clasă . mai simplu : . dar. Vrem acum să ne ocupăm de aceste clase de forma non-A sau. dacă păstrăm în mod riguros această definiţie. Sau. L. Clasa A este extensiunea predi­ catului f . în raport cu un predicat dat f : funcţia propoziţională f(x) defineşte clasa x (fx) . non-A fiind formată din " toţi cei care " fac falsă funcţia f(x) : A = x(fx) non-A = x( . dar ea defineşte şi clasa tuturor elementelor care nu ve­ " rifică funcţia f (x) . de exemplu.0 clasă (sau mulţime) este o colecţie de elem�nte care admit. atunci defi­ niţia dată ("toţi cei care verifică f (x) " ) nu este definiţia clasei . sau nu o are. anumite obiecte reprezentabile. literele sau combinaţiile acestora. ca punct de plecare al tuturor consideraţiilor matematice. de o valoare incontestabilă. Definiţia unei clase este : "toţi aceia care fac adevărată o funcţie propoziţională f(x)" . pe care fiecare dintre aceste obiecte o are.. Această lipsă de precizie. poate fi regăsită în to ate tratatele de logică sau de matematică . Calculul claselor a acceptat încă o clasă. ° funcţie propoziţională (cu un singur argument) determină astfel două clase. van der Waerden. Clasa non-A este extensiunea cărui predicat ? Care . Moderne A lgebra [ l J : " Gîndim. O proprietate. cum e cel al lui B . clasa A şi clasa non-A. în particular. de exemplu. în ceea ce priveşte concep­ tul de clasă şi în special clasa non-A. acelaşi predicat " . este predicatul comun tuturor ele­ mentelor care nu admit acelaşi predicat f ? Am aj uns astfel la dilema următoare : dacă non-A este o clasii.fx) Russell şi Carnap au spus mai simplu : o clasă este ex­ tensiunea unui predicat. dacă considerăm problema în comprehensiune. în acest caz. ca. într-un tratat de algebră. notată "x(fx) . atunci non-A nu poate fi o clasă . ceea ce face din noţiunea de clasă sau de mulţime noţiunea logică tradiţională de extensiune a unui concept ( Umfang) . 178 . toate.logică x nu avea predicatul y îi acordam un predicat ne­ gativ P. semnele numerelor. să vedem dacă non-atribuirea unui predicat unei entităţi logice x exprimă cu adevărat o predicaţie.

nu exprimă extensiunea nici unui predicat. Iată deci.fx) nu mai pot fi definite printr-o definiţie unică.fx) nu pot fi caracterizate. x(x E om) . Clasa non-om .fx) reprezintă. dar ea trebuie să fie aleasă şi o dată aleasă ea nu poate fi altceva decît ceea ce ea este. Să considerăm o clasă determinată. în general x E non-A nu am indicat nici o totalitate de elemente care pot fi re­ unite împreună bazîndu-ne pe o proprietate comună. Dar cum să l i9 . clasa llon-A . matematicienii au libertatea de a alege noţiunea de mulţime sau clasă.nu exprimă nimic mai mult decît că există elemente cate nu au proprietatea comună elementelor clasei om. o clasă . după bunul lor plac . Cînd scriem x E non-om sau. în general. confuzia de care am vorbit : o pro­ prietate pe care fiecare dintre aceste obiecte o are sau nu o are defineşte o mulţime sau clasă . în cazul prezent non-om. Putem spune chiar că x(fx) şi x( . dacă considerăm o funcţie cu urt singur argument f(x) . în general . clasa x (fx) şi clasa :i( . Clasa non-A. " toţi cei care verifică f(x) " şi trebuie introdusă o definiţie pentru . fiecare. cele două clase x(fx) şi · x( -. prin acelaşi concept " clasă " cu acelaşi sens.şi.fx) . colecţiile x(fx) şi x( . sau ale clasei A. în acest caz. Se vede astfel că. adică " toţi cei care nu verifică funcţia f(x ) " ceea ce nu este acelaşi lucru.fx) nu pot fi constituite bazîndu-ne pe o definiţie unică a noţiunii de clasă şi. elementele acestei mul­ ţimi sînt obiectele cărora această proprietate convine . clasa " . dar. prin urmare. clasa x( . Care ? Desigur. amîndouă. de €xemplu. dacă putem om " scrie pentru el : x E om Toţi x care fac adevărată această funcţie propoziţională formează clasa om :.elementele mulţimii sînt obiectele cărora convine această proprietate " . un element x aparţine acestei clase.

este un accident. metale. 2. atunci acest element aparţine clasei non-A . nici negaţie. predicatul om .ţă elemente din această colecţie şi să observăm că nu au nici un element comun al conotaţii1or lor pentru a şti că am reunit în mod arbitrar toate elementele acestei colecţii într-o clasă. mamifere. In consecinţă. nici ··un termen pentru o asemenea expresie. clasa non-A este definită prin accident şi .afirm ă m că toate aceste elemen te au o proprietate comună numai faptul că ele nu a'lt o proprietate co mutt ă ? în afară de' clasa om. numărul 7t nu este om. rămîne o colecţie de elemente eterogene non-om şi nu este de loc nevoie. De exemplu . există ele­ mente complet heteroclite : arbori. ecuaţia lui Laplace etc . extensiunea unui predicat bine definit . clasa non-A nu este definită. la ceea ce este şi la ceea ce nu este)" . şi constatăm că ele nu au acest accident . prin faptul că elementele sale nu au acest accident. să putem indica toţi membrii ' acestei colecţii pentru a avea în mod real o clasă. deoarece este suficient să luăm numai. care ar autoriza reunirea lor într-o clasă. Şi mai departe : " Non-om nu este un cuvînt. aşa cum vrea Brouwer. căci ea nu este nici discurs. în mod arbi­ trar. luna nu este om . în cazul nostru non-om. S ă . mai ales. Nu există. Într-adevăr. Putem admite că este n!-1mai un cuvînt nedefinit (pentru că el apa rţine la orice. deci în colecţia numită clasa non-om. neavînd nici un raport cu conotaţia lor. citim ( [ l ] . d01. apoi se consideră. 20) : " Cuvîntul este un sunet vocal posedînd o anumită semnificaţie con­ venţională " . din 180 .ne fixăm aten­ ţia asupra clasei om : atunci. deoarece nu există nici un element comun aparţinînd conotaţiei fiecărui element din :a ceastă c o lecţie . De Interpretatione. luînd tale q'Uale expresia " non-A " . . Modul de formare a unei ase­ menea clase este deci : se ia o clasă oarecare A. un element o arecare şi dacă el nu admite ' predicatul A. într-adevăr. numere prime . pentru toate aceste elemente care nu au predicatul om . spunem apoi că toate elementele care nu admit · concomitentul A formează o clasă non-A. să luăm diverse obiecte care nu sînt " om " : peştele nu este om. Care este proprietatea lor comună care le reuneşte într-o clasă ? Aristotel a observat că. Astfel deci. ceea ce nu are nici o legătură în acest caz cu elementul con­ siderat. ea nu este o clasă. ecuaţia lui Pell nu este om etc .

Din punct de vedere logic ea nu este absolut de loc defini­ tă. Analytica Priora . dar numai În acest caz . dar. Aceeaşi observaţie poate fi făcută şi în problema predi­ catelor negative. prin liPsa unui accident. D e exemplu. 3) atunci x aparţine în mod necesar clasei b. examinînd termenii definiţi şi termenii nedefiniţi : " î n sta­ bilirea sau respingerea unei concluzii. ci a nu fi alb" . Dar b este clas:. a n� fi alb şi a fi non-alb. după care considerăm ca identică sau ca deosebită semni­ ficatia expresiei a nu fi aceasta şi a fi non-aceasta : de exemplu. clasa numerelor întregi cu a şi clasa fracţii10r raţionale cu b .x nu aparţine clasei A " poate fi aPlicată numai într-o manieră . pe de altă parte. sensul nu este acelaşi. ci numai de a indica " că există elemente care nu aparţin clasei ' A " . nefiind decît un " cuvînt nedefinit " . negarea lui a fi alb nu este a fi non-alb. o clasă_ non-a. Î n conse­ cinţă. Aristotel s-a ocupat pe larg de problema predicatelor negative ( [ 1 ] . în acest caz expresiile " x E non-a şi " x E b" sînt identice. de data ace('l. deoarece accidentul nu are puterea logică de a opera această reuniune. 2) că el nu aparţine clasei a . Simpla afirmaţie " x nu are predicatul P " nu atribuie lui x un predicat. putem construi clasele a şi non-a caie sînt. Aceasta înseamnă că propoziţia . Nu putem să " gîndim sub " clasa non-A o colecţie constituită în clasă. a şi b. numerele raţionale au numai două sub­ clase : clasa întregilor şi clasa fracţiilor raţionale . poate avea o semni­ ficaţie definită şi elementele sale să fie reunite într-o colec­ ţie. şi nu în mod colectiv . deoarece ele au o proprietate comună. bine definite. deoarece din faptul că x nu veri181 . Dacă acum afirmăm (sau demonstrăm) că : 1 ) x este un număr raţional . I.t tuturor numerelor raţionale care nu sînt întregi. în interiorul unei alte clase A.. fiecare. în mod precis definite. Î n cazul general. numai în cazul anumitor determinări preeise. dacă în interiorul unei clase date A există numai două clase . Este adevărat că în anumite cazuri particulare şi bine determinate. deci ea este clasa " ·non-a . aşa cum a afirmat-o Aristotel .sta. Î ntr-adevăr. Să notăm . există o diferenţă. în mod special. deoarece o definiţie nu poate fi construită prin accident şi. distributivă. El scrie. în alte · cuvinte. Să spunem atunci că " x aparţine clasei non-a ' � înseamnă "x apaţţine clasei b ' ! . clasa non-A are nici o semnificaţie. 46) . fiecărui x dat.

decît o singură propoziţie de asemenea negativă : f-- . atunci. că el nu aparţine unei clase B : 182 . Vedem acum . în afara cazurilor particulare bine definite. care era eroarea comisă în paradoxe : se introducea o proprietate P .X E A (oricare ar fi A) nu rezultă că x aparţine altei clase B . o proprietate nu constituie prin el însuşi o proprietate nouă. Avem exact problema precedentă văzută în com­ prehensiune . arată că dacă una dintre pre­ mise este negativă. Î n acelaşi fel. Dacă din simplul fapt că un lucru oarecare x nu admite un predicat P ar rezulta că x ar admite un predicat Q. de altfel. concluzia trebuie să fie negativă. ar re­ zulta că x admite un număr imens de predicate. (oricare ar fi P) nu poate să rezulte. din simplul fapt că noi afirmăm că x nu are predica­ tul P f-- . eventual şi într-un mod general.Q(x) . Î n conse­ dnţă. . . de a aparţine unei alte clase. cel mult. din simplul fapt că afirmăm că ţine unei clase A x nu apar­ f-.' . chiar într-un silogism incomplet. ci. deoarece x nu admite un număr imens de predicate. ceea ce este absurd. Acelaşi lucru pentru clase : simplul fapt de a aparţine unei clase nu con­ stituie prin el însuşi o altă proprietate. care expri­ mă mecanismul predicaţiei. cum ar fi entimema. Am văzut. că regulile silogismului. Dar faptul de a avea pur şi simPJu () proprietate nu constituie prin el însuşi o altă proprie­ tate.' faptul de · a nu avea pur şi simplu. în mod limpede.fică funcţia propoziţională P (x) nu rezultă pentru x o pro­ prietate. eventual. pe care o entitate logică x ar fi avut-o ca consecinţă din simplul fapt că x avea o proprietate tfi aleasă la întîmplare (con­ comitentul) sau nu o avea.P(x) .

adică nu sînt. atît pentru faptul că x nu are un predicat y. cît şi pentru faptul că o clasă oc nu apar­ ţine unei alte clase �. Observaţia lui Richard n-a fost luată în serios decît de Poincare [ 1 ] (şi mai poate fi citat Lucas de Pesloiian care a insistat asupra soluţiei lui Richard) . :pin păcate. aici " Camera domnului D .Este adevărat că avem libertatea de a intro duce. 4 . Accidentul este . Fie aceste obiecte. era insuficientă în ceea ce 'priveşte simbolismul logic. inclusiv domnul D. dar nu trebuie pierdut din vedere că definiţia unei asemenea clase este o definiţie construită prin accident 183 . bazîndu-ne pe un accident pe care-l putem alege arbitrar . strada N. două creioane. pentru aceste fapte. pentru că ea nu putea să explice cum trebuie aj ustat simbolismul logic pentru a pune în vigoare această observaţie. sînt definite. dată fiind: o serie de elemente eterogene. strada N. . 843 de cărţi şi domnul D . două tocuri. un covor. un tablou. j ustă în fond. putem forma o clasă cu aceste ele­ mente. ci au definiţii construite prin acci-· dent. de el . sau ale lui oc şi �. Despre formarea anumitor clase prin accident şi intuiţionismul lui Brouwer Richard este singurul care a observat că clasele care intervin · în problema paradoxelor nţ!. o masă. Dar aceste semne de abreviere sînt convenţionale şi nu derivă ca proprietăţi din definiţiile lui x şi y. el �nsuşi " . . accident. Cercetările noastre au arătat că există cazuri în care considerăm ca definite lucruri care sînt caracteri­ zate exclusiv printr-un . patru scaune. Această clasă este complet determinată. numărul n " : nu e necesar ca toate aceste obiecte să se găsescă împreună şi în acest loc. Acest fapt vroia să-I ilustreze paradoxul construit . Acest exemplu ne arată că. E adevărat că o caracterizare acci­ dentală nu e chiar nimic şi că putem cîteodată forma anumite clase sau constata anumite determinări printr-un simplu accident. fără nici o legătură cu definiţiile a cestor elemente. de fapt. definite. o bibliotecă. o călimară. Putem. forma clasa următoare : " obiectele din camera de lucru a domnului D . ceea ce înseamnă că ele nu sînt de Joc definite. semne de abreviere. de exemplu. observaţia lui.. numărul n..

a cest element nu poate fi dedus din " non-mamifer " în nici un fel . dicţionarul său latin.şi că în consecinţă nici un membru nu e definit prin acest accident . Această obligaţie este aceeaşi pentru colecţiile finite sau in­ finite .omnes . pentru că numai astfel se poate constata dacă elementul dat posedă conco­ mitentul sau nu îl posedă. apartenenţa sau non-apartenet:ţţa unui element la această colecţie nu poate fi stabilita decît în mod individual . stej arul din curte şi clasa numerelor imaginare.a fost făcută încă de ' logicienii sc olastici . ci sînt elemente cărora li s-a distribuit accidental o proprietate care nu face parte din conotarea nici unuia dintre aceste elemente . şi scrie numele fiecăruia dintre aceste lucruri 184 . Putem oricînd forma o colecţie prin accident dacă dăm în prealabil membrii ei . Să presupunem că cineva îşi fixează atenţia asupra {)biectelor următoare : un briceag. dar . strada N. ecuaţia lui Laplace . în tratatele lor despre ' Syncategore­ mata se pot găsi numeroase exemple care pun în lumţnă -cele două sensuri ale lui omnis� Î n rezumat. Din definiţia " obiectele din camera domnului D. dacă vrem apoi să formăm colecţia non-mami. accident toţi membrii trebuie să fie în prealabil şi individual daţi. Pentru a putea forma această colecţie ar tre­ bui să constatăm direct. numărul n şi domnul D. cuvîntu l " toţi " nu are un sens colectiv. Deci : 1 n clasele formate prl:n accident. orice membru al acestei clase este definit prin definiţia generală a predicatului mamifer . Ur­ mează că în clasele formate prin . De exemplu. chiar dacă ei sînt absolut hete­ roc1iţi . Dacă definim clasa mamiferelor. el însuşi " nu putem deduce obiectele care se afl ă în această cameră. Obse rvaţia c ă particul a " toţi " . -că nu are concomitentul dat . concluzia noastră este : în orice colecţie definită prin accident. ei nu au putut să explice cum apar aceste două sensuri diferite şi în ce cazuri . " ecuaţia lui Laplace " aparţine colecţiei " non-mamifer " .fer. deşi. după cum am remarcat-o la timpul său. nici un membru al acestei colecţii nu e definit.colectiv si distributiv . Dacă obiec­ tele n-ar fi dinainte date . dînd elementul colecţiei . examinînd pe rînd fiecare element. ci u n sens distributiv : elementele unei ase­ menea clase nu aparţin colecţiei ca formînd în mod colectiv extensiunea unui acelu'i aşi p redicat. colecţia nu ar fi constituită .are două sensuri .

. odată. Deci : Pentru a forma o clasă definită prin accident (finită sau. atunci " negaţia propoziţiei "a este falsă nu satisface principiul brouwerian. finite. c i natura definiţiei sale făcute prin accident : formarea unei asemenea clase care nu se bazează pe o definiţie logică. după cum am văzut. Deci propoziţia " x aparţine mul­ ţimii K" nu are sens decît dacă se ' poate indica practic ele­ mentul x. Faptul logic care determină această condiţie nu este natura finită sau infinită a colecţiei . cu toate că am putea determina . trebuie să aibă o bază de fapt.tea P. în domeniul colecţiilor . Rezultatele obţinute ne explică. deoarece nu putem indica niciodată pe toţi cei care au acelaşi accident. creată prin acest accident. ceea ce au încercat să descifreze Brouwer şi intuiţioniştii în le­ gătură cu clasele formate în acest fel . Deci colecţiile infinite de­ finite prin accident. clasa non-A. Fie propoziţia a : . dar pe care nu au ştiut să-I for­ muleze. Observaţia logică este mult mai simplă . adevărat că în cazul colecţii1or infinite definite prin accident. Dacă Brouwer ar fi ţinut seama de faptul că un concomitent (accident) 185 . infinită) trebuie să indicăm toţi membrii ei. deoarece ei nu au sesizat adevărata natură a problemei . în acelaşi timp . dacă el aparţine acestei colecţii sau nu. faptele care se opun ca ele să aibă proprieta. în acest moment " clasa obiectelor " înscrise pe această listă este perfect determinată. unul cîte unul. sau nu îl au. dar trebuie ca toate aceste obiecte să fie date pentru a putea fi arbitrar colecţionate într-o clasă. de o anume stare de lucruri . o propoziţie are un conţinut dacă este legată de intuiţia noastră imediată. altfel clasa nu este constituită . dar nu au reuşit. Este . pentru o infinit ate de lucruri. în timp ce. adică dacă are sau nu accidentul .pe o foaie de hîrtie . dacă mulţimea K este infinită. dacă ni se dă un element oarecare. putem indica eventual toate elementele care au un acelaşi accident . această exigenţă nu poate fi satisfăcută nici. Aceste observaţii conţin un embrion de adevăr pe care intuiţioniştii l-au sesizat. Pentru Brouwer. caracterizaţi de acest accident.fiecare element al mulţimii K " are proprietatea P .. deoarece nu avem posibilitatea să arătăm. nu pot fi constituite. ca. de exemplu.

pielea acoperită de peri.lat un predicat P şi propoziţia a " fiecare element al mulţimii K " are predicatul P " . numărul n. că are sîngele cald. stampelor. manu­ scris etc . atunci ştiu precis că x este un vertebrat. de exemplu. atunci "a este falsă sau " x nu este acci­ dentul lui P " . Există biblioteci care înregistrează şi catalogul de inventariere. ci prin elemente date care au un accident oarecare. Să reluăm exemplul precedent : mulţimea formată de " obiectele din camera domnului D . după cum urmează. independent de faptul că mulţimea este finită sau infinită. broşură. natura sa. adică. femelele avînd glande speciale numite mamele etc . deoarece asemenea mulţimi nu sînt constituite prin definiţii.s-a apropiat foarte mult de unul din aspectele problemei . " nu rezultă cine este x. manuscriselor etc . al tuturor broşurilor. ' . şi domnul D.u " x nu aparţine mulţimii K " nu pot fi declarate adevărate sau false decît dacă elementul x este practic dat . Dar dacă afirm. sa.nu poate fi constatat decît dac ă se indică în prealabil lucrul care se presupune că are accidentul . Ceea ce nu este acelaşi lucru. ci din faptul că x este dat. caz în care catalogul însuşi este citat în cata_ _ 1 86 . să examinăm un paradox pe care îl citează Reichenbach [1] şi care . de cît dacă lucrul este complet dat prin propria sa definiţie. Fiecare bibliotecă publică a unei ţ�ri posedă un catalog al tuturor cărţilor pe care le are. tocmai pentru că este un exemplu concret. exigenţa lui Brouwer ar putea fi formulată astfel : apartenenţa sau non-apartenenţa unui element x la o mulţime formată prin accident nu poate să rezulte din definiţia unei astfel de mulţimi . " x aparţine mulţimii mamiferelor " . cu toate că ea . Acesta este faptul logic pe care concepţia intuiţionistă nu a reuşit să-I descifreze. sub forma cea mai naturală. Vom prezenta para­ doxul. Din faptul că afirm că un obiect x aparţine acestei mulţimi nu rezultă nici o determinare pentru x . . accidentul nu reprezintă nici o determinare pentru nici un lucru. Pentru a ilustra concluziile. precedente . va lămuri complet pro­ blema formării unei clase prin accident . adică. definiţie care nu există. strada N. Mai precis. este înregistrat la un număr determinat în cata­ log. atunci exigenţa sa ar fi putut fi exprimată astfel : dacă este <. el însuşi " . Orice carte. din faptul că x este " unul din obiectele care se găsesc în biroul domnului D .

Definiţiile cataloagelor G şi r sînt (notînd catalog Catg) : . r . prac­ tic. Putem spune. are un sens precis şi este. În cazul în care catalogul r se menţionează. respectiv. atunci. nu putem pune aceeaşi problemă pentru Catg G şi Catg r . Să presupunem acum că direc­ ţia unei biblioteci oarecare îşi propune să adune toate cataloagele bibliotecilor din ţară şi să redacteze un catalog al cataloagelor care nu se menţionează ele înşile . el se menţionează ! Am obţinut paradoxul clasei claselor care nu îşi aparţin ca elemente. Dacă nu ţinem seama de DI şi D 2 ' atunci obţinem următoarele echivalenţe ge­ nerale : Catg G E Catg G = Catg G E Catg G Catg r E Catg r = - Catg r E Catg r 187 . Pro­ blema este perfect definită.log .atg x E Catg r = Df . fiind definit ca un catalog al tutu­ ror cataloagelor care nu se menţionează. = Catg x E Catg G = Df Catg x E Catg x C. există biblioteci care nu înregistrează catalogul în inventarele lor. tertium non datur. prin definiţie. realizabilă. variabila Catg x nu poate lua valoarea G sau. el nu se menţio­ n ează . deci paradoxul nu se poate produce. atunci. Să notăm cu G catalogul cataloagelor care se menţio­ nează ele însele şi cu r catalogul cataloagelor care nu se menţionează ele însele. deci catalogul nu se menţionează el în­ suşi .Catg x E Catg x Formulele D I şi D2 ne dau : Catg x � Catg G C(ţtg x � Catg r Î n consecinţă. Soluţia este uşoară . în cazul în care catalogul nu se menţionează. tertium non datur. dacă ele se menţionează sau nu . deci : orice catalog al unei biblioteci publice se menţionează el însuşi sau nu se menţionează el însuşi . Să examin�m catalogul r : acest catalog trebuie şi el să se menţioneze sau să nu se men­ ţioneze.

Definiţia catalogului G a cataloa­ gelor care se menţionează şi definiţia catalogului r a c ataloagelor care nu se menţionează. dacă ar fi aşa. de exemplu. c ă cataloagele G şi r nu sînt cataloage obişnuite . în primul rînd. practic. pentru acest motiv putem . Simpla întrebare " catalogul G se menţionează sau nu se menţionează ? " sau " Catalogul. particularitate aleas ă în mod arbitrar. pentru că menţionarea lor nu are legătură cu defi­ niţiile lor. dar definiţiile lor sînt definiţii prin accident . independent de acest accident. b roşură . pentru că. ele nu menţionează orice carte. în rezumat. Faptul de a se menţiona sau a nu se men­ ţiona nu este tin element permanent şi propriu conotaţiei noţiunii de catalog. dar ele nu pot fi expresii definisante. practic. ele în­ cetează de a mai fi definite. cataloagele G şi r pot fi practic c onstitu­ ite pentru că membrii lor pot fi daţi într-un mod concret şi pentru că numărul acestora este finit . ci practic.C atg x E C atg x " pot fi forma te. şi ele nu mai sînt definite. prin observaţie directă. manuscris etc . Pentru acest motiv. " 188 . toate cata­ lo agele ar trebui să se menţioneze sau toate cataloagele ar t rebui să nu' se mentioneze. cum sînt formate cataloagele G şi r ? Ele sînt. sînt definiţii făcute prin accident. . nu se pune prin înseşi datele problemei . Nimic nu ne împiedică să în scriem în catalo­ gul r. D ar atunci. chestiunea. atunci cînd co nsiderăm cataloagele G ' şi r printre cataloagele care au o definiţie. r se menţionează sau nu se menţionează ? " privează aceste cataloage de accidentul care 's erveşte la formarea lor. s ă menţionăm în cataloagele G sau r chiar aceste cata­ loage. aşa cum se întîmplă. sau nu. stampă. Se vede de asemenea că expresiile de forma " C atg x E Catg x " sau cu negaţie .Trebuie să observăm. formate prin faptul c ă toţi membrii lor sînt daţi ca posedînd accidentul. catalogul r însţ1şi. exclusiv cata­ loage cu o anumită particularitate fiecare. dacă vrem să desenăm un cerc p ătrat şi nu putem desena nici măcar un punct al acestui cerc . ceea ce ar fi imposibil de reali­ zat în cazul în care definiţia catalogului r ar fi contra­ dictorie. ele sînt realizabile pentru că numărul elementelor lor este finit. Colecţiile G şi r nu' sînt deci formSlte prin defi­ niţia accidentală respectivă. ci. dacă aceste cataloage se menţionează sau nu.

ci numai de respectarea principiilor logice : con­ diţiile impuse de aceste principii nu înseamnă o limitare. urmînd patru căi diferite : 1) demonstrînd formula T eu. formulate de tauto­ logiile Dl şi D 2 . foarte subtilă de altfel. contrar tuturor tentativelor făcute pînă acum de a rezolva aceste antinomii prin reguli prohibitive con�enţionale. terminus esto triPlex . pentru că aceste principii sînt uni189 . la o soluţie unică . 3) cu aj utorul primei reguli a silogismului. " Problema paradoxelor este de natură pur logică (aşa cum a afirmat Russell chiar de la începutul dezbaterilor asupra acestei probleme) şi apariţia lor se datorează unei singure şi aceleiaşi erori de logică. bazată pe principiul " con­ tradicţiei . ci valabilitatea universală a formulelor construite prin res­ pectarea lor riguroasă. în ceea ce priveşte " admisibili­ tatea anumitor expresii în interiorul unui formalism lo­ gic. 4) stabilind că noţiunile care dau loc la paradoxe sînt" definite prin " accident. Trebuie să " remarcăm că. soluţia noastră a demonstrat că nu e vorba de nici o limitare. 2) întrebuinţînd condiţiile definiţiei.IX CONCLuzn Am formulat soluţia tuturor paradoxelor logico-mate­ matice. care se comite chiar în enunţul proble­ mei. adică nu sînt definite de loc . Toate aceste patru căi au dus la acelaşi rezultat.

scrierea zeci­ mală este o scriere convenţională. astfel încît produsul dist an= 190 _ .tjI ( �) . Dar dacă scriem acest număr în alt sistem.. Orice limbă dată fiind convenţională.e ci el nu este număr prim etc . urmează că orice expresie a unei limbi date. este convenţională şi.. de exemplu. Acesta este un exemplu destul de simplu.versale . P (x) . ca. Ma­ tematica întrebuinţează deseori asemenea expresii şi uti ­ litatea lor este incontestabilă . fiind o expresie a unui lucru.ea nu mai este defini. că numărul 653 este un număr par. De exemplu. Teorema T w sau D1 şi D2 ' care sînt tautologii . curba numi tă lemniscată sim elipsa lui Cassini . Matematica are posibilitatea să formeze în mod continuu expresii prin accident. sau în cazurile particulare ale acestora care se obţin pentru x 1)1.etatea " orice număr întreg care se termină cu o cifră pară este un număr " compus este definită prin accident şi depinde de alegerea sistemului de numeraţie.­ plină sau limbaj curent . P (x) == y (x) sau (x) . P ( �) == tjI ( tjI) şi ( �) . Dar în această scriere este mai uşor să recunoaştem o proprietate esenţială a nu­ merelor întregi decît în altă scriere. îl vom scrie 653.1)1 ( x ) . Sîntem tot timpul obligaţi s ă remarcăm legături accidentale între lucruri. expresia oricărei idei este făcută cu o definiţie prin accident . se poate spu�e imediat despre num ărul 332 că este un număr par. Dar dacă se enunţă această proprietate. deci că nu este un număr prim etc . De data aceasta . Am insistat asupra unui fapt deosebit de important : în toate aceste paradoxe au apărut noţiuni definite prin accident.� =i= P. în consecinţă. dec i nu reprezintă nimic . şi că d. P ( �) . tă. valabilă şi în echivalen­ ţele generale (x) . De exemplu. în fond.sistemul de numeratie în care ea este valabilă . au pus în evidenţă acest lucru şi au explicat natura şi j ustificarea' logică a relaţiei . Să luăm o curb ă plană. şi . Ea este definită dup ă cum urmează: locul punctelor. în speţă. de exem­ plu. llU mai este atît de uşor să constatăm prin simpla examinare a ultimei sale cifre. de altfel. noţiunile · acestea au provocat para­ doxele. Propri. orice disci. fără a se specifica accidentul . ( tjI) . dar există în matematică propoziţii mult mai complicate şi mai impor­ tante care întrebuintează un accident. care sînt in­ teresante şi utile. avînd baza 7.

din punct de vedere logic. luînd un sistem de · axe de coordonate carteziene. mai comod. sau. fixe. cel de-al doilea. dacă putem stabili o cores­ pondenţă biunivocă între toate expresiile unui limbaj ma­ tematic şi entităţile studiate în acest limbaj . am stabilit 191 . E desigur un limbaj con­ venţional . de exem­ plu. tocmai fiindcă putem întrebuinţa orice limbaj . " carteziene . Dar s-ar putea oare contesta utilitatea acestor limbaj e ? Î n afară de aceasta.t ă definiţie este făcută prin accident şi nu reprezintă nimic geometric. în sensul pe care-l dădea Poincare acestui cu­ vînt. şi atunci ea poate fi reprezentată prin ecuaţia următoare : (x2 + y2) 2 a2 (x2 _ y2 ) Expresia algebrică (x2 + y2)2 = a2 (x2 . la două puncte. Aceasta apare şi mai evident dacă schimbăm sistemul de referinţă. alteori. a­ tunci prima ecuaţie este cea care· reprezintă lemniscata. dacă scriem ecuaţia lemniscatei în sistemul de coor­ donate polare : = Dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor carteziene. dar trebuie ţinut seama de faptul că. a doua ecuaţie este cea care reprezintă această curbă etc . Uneori primul limbaj este mai avantaj os. dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor polare. este con­ stant.y2) reprezintă. Putem foarte bine să o studiem din punct de vedere geometric şi să-i stabilim proprietăţile. dacă facem abstracţie de sis­ temul de referinţe. Şi aceasta se vede clar chiar din faptul că aceste accidente sînt se­ parabile. " �ropoziţia " axele de coordonate carteziene este aci accidentul . plecînd direct de la această definiţie . corespunzînd cu propoziţia " sistemul zecimal de numeraţie " din exemplul precedent. "axele de coordonate .ţelor fiecăruia dintre ele. cum spunea Poincare. aceas. limbaj ul coordonatelor şi expresiile respective ale entităţilor matematice în acest lim­ baj nu sînt esenţial legate de aceste entităţi . în cazul nostru. dar putem de asemenea să o studiem din punct de vedere analitic. în mod convenţional .. lemniscata .

fără a se specifica sistemul de = 192 . şi asta înseamnă că nu gîndim nimic ! Noţiunea de curbă. Considerăm că nu este cazul să multiplicăm exemplele pe care le putem găsi la fiecare pas şi în toate domeniile matematicii . pentru că uneori se întîmplă s ă gîndim un lucru pentru care nu cunoaştem decît un accident. demonstrînd că orice curbă plană este reprezentată. care poate fi studiată şi ale cărei elemente remarcabile pot fi găsite fără a o fi definit în prealabil pur geometric. în general . în general . Acelaşi lucru s-a întîmplat cu aj utorul scrierii zeci­ male : fără să ne fi gîndit vreodată la un număr. noţiunea de număr este gîndită şi definită independent de orice sistem de numeraţie şi tocmai de aceea putem stabili o corespondenţă biuni­ vocă între orice număr si scrierea sa într-un sistem de nu­ meraţie . Dar d � c ă am spune " curba reprezentată de ecuaţia dată y f (x)" . Întrebuinţarea expresiilor care uţi1izează un accident este cu totul îndreptăţită şi utilă. Astfel. Să scriem . fie 3457891342 . şi simpla sa scriere zecimală determină com­ plet numărul . orice ecuaţie de forma aceasta reprezintă în coordonate carteziene o curbă plană. p utem să-I scriem . de pildă : x5 5x + 1 Y = ---'-­ - x. de exemplu. este gîndită şi definită independent de orice sBtem de coordonate şi tocmai de aceea este posibil să ·stabilim o corespondenţă biunivocă între orice curbă şi ecuaţia sa . reciproc . printr-o ecuaţie de forma (în coordonate carteziene) y = f(x) ! şi că. o suită de cifre.o posibilitate de a studia o entitate matematică studiind numai expresia ei în acest limbaj . această suită de cifre reprezintă în sistemul zecimal un număr despre care nu ne-am gîndit niciodată că ar corespunde acestei scrieri .l pentru a şti că ea reprezintă o curbă plană. Aceasta însă nu trebuie să ne împiedice să controlăm expresiile pe care le formăm prin �ccident. este suficient să ni se dea o ecuaţie oarecare. dat etc. deoarece între scrierea ze­ cimală şi numere există o corespondenţă biunivocă.

în această lucrare nu ne-am ocupat 'în mod special de teoria mulţimilor. în general. de metodă. definiţiile încetează de a mai exista dacă nu ţi­ nem seama de accident. întîmplat în teoria mulţimilor : ma­ tematicienii au crezut că gîndesc lucruri definite numai printr-un accident. adică definiţia dispare. ca o creaţie a lui Georg Cantor. Dar. mai ales în ceea ce priveşte j ocul logic cu infinitul. fapt care a pro­ vocat un fel de neîncredere în legătură cu această teorie. Dar trebuie să remarcăm o eroare. încă de la apariţia acestei teorii. matematicienii s-au servit de metoda axiomatică pentru a elimina raţionamentele care duc la antinomii. Apariţia antinomiilor a demonstrat în mod definitiv că 193 . sau fără măcar a-l subînţelege. Acelaşi lucru s-a . trebuie ca luc�ul la al cărui accident ne gîndim să fie dat sau gîndit în alt mod decît prin accidentul său. care a fost fundamentală pentru întreaga orien­ tare a cercetărilor în acest domeniu.coordonate . cum ar fi para­ doxele. ca să zicem aşa. apoi se iese din cadru cu o expresie formată în acest ca­ dru şi care. nu mai este definită. atunci curba nu este definită. pentru că am examinat problema anti­ nomiilor logico-matematice din punct de vedere pur logic . Dar. accidentală care a servit la propria sa definiţie. în momentul respectiv. Aşa că nu e de mirare că nu putem stabili dacă clasa formată în acest fel are sau nu proprietatea . Şi aci se defineşte. chiar în cazurile foarte precise şi riguros definite . de exemplu. dar nimeni nu a putut qescoperi defectul acestor raţionamente. în mod convenţional. Teoria mulţimilor s-a dovedit a fi utilă şi fecundă în ceea ce priveşte fundamentele matematicii . care este considerată. şi nu rămînem decît cu accidentul ca element definisant. în loc să caute soluţia logică a acestor contradicţii. un cadru . cores­ pondenţa biunivocă a claselor din paradoxul claselor in­ compatibile (sau al claselor care nu îşi aparţin ca element) . . matematicienii au fost neplăcut impresionaţi de raţionamentele cantoriene. Vedem că.sistemul de coordonate respectiv . Puşi în prezenţa di­ ficultăţilor provocate de paradoxe. deci nu au gîndit nimic ! . Aceasta se întîmplă mai ales în cazurile îndoielnice.. pentru a putea constata proprietăţile accidentale .

în general . Russell. ca şi alte noţiuni introduse ulterior în teoria mulţimilor. o clasă înseamnă " va­ lorile lui z care satisfac cp (z) . dar este ea într-adevăr o defi­ niţie ? Conform lui Dt > pentru a nu :'ţvea o definiţie idem per idem. Pentru a putea separa raţionamentele vicioa. şi ea se notează. după cum am mai menţionat. să luăm în consideraţie proprietăţile accidentale . dacă socotim o astfel de mulţime ca defi­ nită. care şocau bunul­ simţ . Nu avem intenţia să între­ prindem 'aici această cercetare. ea nu este de loc definită. o epu­ rare a teoriei mulţimilor. erau bazate pe noţiuni definite de accidente şi erau cu adevărat vicioase . trebuie ca termenul definisant să nu intre în ex194 .există un viciu în teoria mulţimilor. s-a re­ curs la metoda axiomatică . trebuie să ţinem seama că asemenea accidente nu pot caracteriza o mulţime. Găsim apoi următoarea definiţie a apartenen­ ţei : " x este unul din aceia pentru care funcţia cp (z) este " valabilă care nu înseamnă altceva decît că " x satisface funcţia propoziţională cp (z) . Trebuie deci să controlăm definiţiile numerelor cardi­ nale sau ordinale.se de cele care erau corecte. Definiţia logistică a clasei este următoarea. Cu toate că putem .î n A briss der Logistik : fiind dată o funcţie cp (z) . pentru a determina cu precizie defini­ ţiile construite prin accident . simbolic prin z (cpz) . Este evident acum că neîncrederea anumitor matema­ ticieni privitoare la raţionamentele cantoriene era bine j us­ tificată. viciu care a fost atri­ buit ulterior logicii. că accidentul nu este defi­ nisant şi că. Ne vom mulţumi să dăm cîte­ va exemple ca aplicare a rezultatelor stabilite în lucrarea de faţă. " În simboluri. în mod legitim . care ar fi. aşa cum a fost enunţată de Russell în PrinciPia M athematica sau de Camap . în fond. pentru că aceste raţionamente. şi astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mul­ ţimilor. Car­ nap şi ceilalţi logisticieni scriu această definiţie astfel : x E z (cpz) = Df cp (x) " Avem aici o " definiţie . ale mul­ ţimilor. Să începem cu un exemplu simplu.

: x E z (qlz) = Df ql . :J . deci noţi­ unea generală nu poate fi definisantă -pentru conceptul de clasă şi nici conţinutul conceptului nu poate fi definisant pentru extensiunea conceptului . Avem deci aici o defi­ niţie. nefiind o definiţie. ea este falsă. � =. şi. x E z (qlz) = Df � (x) Să adăugăm acum Dv cu simbolurile întrebuinţate : �. iar definiţia dată de Russell.clasei z (qlz) " înseamnă " x satisface funcţia � (z) " . o identitate. Carnap etc . este evident : într-o noţiune generală. ea este adevărată. idem per idem. al doilea termen al acestei definiţii spune "x satisface funcţia ql (z ) " (definiens) . Să presupunem că enunţăm definiţia următoare : " dac ă x aparţine . (z) nu poate fi scrisă . de altfel . · Ceea ce. Aceasta se scrie în simboluri : f-- aici .!= ql De unde. dar. printr-un modus ponens : Ceea ce se poate scrie şi în termeni de clase : f. Z ( �Z) '* Z (qlz) Se vede deci că. Î n exemplul d e mai sus există două feluri de a scrie acelaşi lucru. 195 .. ci o identitate. � (x) nu poate fi niciodată identic cu ql (x) . ca definiţie. tocmai pentru c ă este o identitate . distingem extensiunea sa şi con­ ţinutul său (de notaţi-e şi conotaţie) .presia termenului definit. Ele sînt două elemen­ te care aparţin noţiunii generale de concept. ca identitate. în definiţia precedentă.: x E z (qlz) = Df � (x) . Dar primul membru al acestei definiţii spune " x aparţine celor care satisfac funcţia ql (z) " (definiendum) .

cu o � singură condiţie : să reprezinte în mod real ceva. Dar el crede că cercul vicios al acestei definiţii nu este decît aparent. Ceea ce ar fi trebuit să-i frapeze pe logicieni este faptul surprinzător că orice rezultat dedus direct din această expresie este . ideea de a defini . S ă trecem la un al doilea exemplu. la definiţia numărului : "Numărul unei clase este clasa tuturor claselor care îi " sînt asemănătoare . se vor grupa toate cuplurile . Chiar Russell face observaţia că această definiţie se reduce. . pentru că . la definiţia numere­ lor naturale. identităţi . Russell aj unge. toate triourile şi aşa mai departe. ca identit ate. se va face mai întîi o clasă cu clasa care nu conţine nici un membru . în felul acesta. Chiar de la început . de exemplu. dar funcţionează . Însă este evident că nu se poate obţine o identitate decît din rezultate care sînt .scrie el sînt. Intr­ adevăr. Apoi se va forma o clasă cu toate clasele care nu conţin decît un termen : această clasă a claselor va fi numărul 1 . în raţionamentele respective. şi ele.Nu -este de mirare ca. apoi. Clasa taţilor. Ciudăţenia unei astfel de definiţii nu i-a scăpat lui Russell care a remarcat-o. Să in­ troducem noţiunea de similitudine a claselor : două clase se numesc asemănătoare dacă se poate stabili între membrii lor o corespondenţă biunivocă. Faptul se poate verifica. definiţia număru­ lui . în ' fond. pentru numărul 2. m acest caz . din punct de vedere logic . Pe urmă. numărul cardinal prin clase de simîlitudine (mulţimile de aceeaşi putere ale teoriei mulţimilor) apare riscată. Ea este o definiţie idem per idem . ca unul oricare dintre grupuri 'În interiorul " cărora. 3 1 ) . în mod subreptice. p. ea nu are decît numele de definiţie. se pot trage chiar concluzii corecte plecînd de l a această expresie. 196 . similitudinea adună clasele ( [4 J . o · identitate si ' nimic mai mult. · " Definiţiile de acest fel . foarte frecvente. de altfel. să examinăm. în general . afir�înd totuşi : " că o preferă entităţii metafizice 2" . Sau : " Putem defini acum numerele. mai îndeaproape. Iată cum explică Russell . Şi noi am putea să o preferăm. ea va fi numărul O. examinînd rezultatele bazate pe această expresie şi obţinute de Russell în PrinciPia Mathematica. întotdeauna. [4 J această defitţiţie. Deci. la ex­ presia : " Un număr este ceea ce reprezintă numărul unei clase" .

chiar repetată la infinit. însă "clasa taţilor este extensiunea predicatului "tată" . dat de Russell însuşi . prin clasa tuturor taţilor. aj ungîndu-se la. a tuturor taţilor. în termeni logistici. ca în PrinciPia Mathematica. Formulele D1 şi D 2 au arătat că asemenea definiţii sînt false definiţii. ceea ce este o definiţie idem per idem. chiar de la început. Bunul-simţ constată. Dar Russell face o greşeală. să adunăm apoi toate clasele care au aceeaşi imagine ab­ stractă (acelaşi număr de elemente) şi obţinem astfel clasa tuturor claselor asemănătoare. adică făcînd abstracţie de toate determinările membrilor săi . pentru a sublinia că s-a creat atît de mult obişnuin­ ţa de a pune problema în acest fel încît încurcătura per­ sistă chiar în problemele elementare. Am citat în mod expres acest exemplu. un fel de dialelă. că în definiţia dată de Frege-Russell. de . noţiunea . iar Russell vrea să de­ finească o nouă clasă. chiar dacă se complică această definiţie. este o definiţie idem per idem .ar trebui Clefinită definind mai întîi ce înseamnă a fi tatăl cuiva . Acest lucru reiese direct. de exemplu. în care nu se defineşte nimic. adică. clasa tuturor claselor asemănătoare r Dar o clasă. NcCO( este clasa claselor asemănătoare . definiţia numărului 2 presupune numărul 2 etc. pe care am depistat-o mai sus. nu poate defini nici o altă clasă. Regăsim acelaşi pro­ cedeu în definiţia numărului cardinal . . numărul cardinal al clasei 0(.decît un grup de lucruri asemănătoare între ele şi nesemănînd " cu nimic altceva decît unul cu celălalt . " Un număr cardinal nu este altceva .scrie · Russell . Aceasta înseamnă = să luăm o clasă şi să-i construim o imagine abstractă. atunci clasa taţilor va fi clasa care cuprinde " pe toţi aceia care sînt taţii cuiva . dacă scriem definiţia logis­ tică a numărului cardinal . cu NccO(. vrînd să defi­ nească clasa taţilor prin noţiunea de tată . că ea este o definiţie idem per idem. Această definiţie vrea deci să spună : să luăm o clasă oarecare şi să repetăm în mod nedefinit imaginea sa abstractă (numărul său) şi vom for­ ma o nouă clasă. număr presupune noţiunea de număr. că. după cum am văzut. şi definiţia pe care încearcă să o formeze o astfel de clasă. � să notăm relaţia de similitudine cu Sm şi SmcO( va însemna� 197 . . Să notăm.

într-adevăr. aceea care se numeşte dialelă. deoarece mulţimea submulţimilor ar fi şi mai extensivă. definiţia numărului car­ s imilitud i ne cu dinal este : "Numărul cardinal al clasei ('1. termenul definiens nu este un termen definisant după cum ştim. Deci. Deci nu avem aici decît o clasă. seria Aleph-ilor. prin definiţia clasei . Dar orice clasă are relaţia Sm cu ea însăşi . care formează seria numerelor cardinale trans­ finite. Un al treilea şi ultim exemplu va fi faimoasa teoremă a lui Cantor : Puterea mulţimii (numărul cardinal) tuturor :submulţimilor unei mulţimi oarecare este superioară puterii ( mtmărului cardinal) acestei mulţimi. este clasa tuturor clase­ lor care au relaţia de similitudine cu ('1.de relaţia Sm pe care ea o are cu imaginea sa numerică. deci termenul definiens este forma t aici de o clasă ('1. şi NcC ('I. eroarea. Această teoremă i-a permis lui Cantor să definească mulţimile infi­ nite din ce în ce mai extensive. care trebuie să fie dată prin defi n iţia sa. Nu mai este nevoie să examinăm demonstraţia a cestei teoreme pentru a descoperi. Chiar definiţiile care intră în enunţul acestei teoreme sînt vicioase . numai prin imaginea abstractă a clasei ('1. adică clasele de similitudine nu sînt date decît de imaginea abstractă a clasei . - 1 98 . Dar. întrucît nici o a ltă clasă nu e definită . nu va exista deci . din definiţia ge­ nerală a noţiunii de clasă. "toate clasele care au relaţia de si­ militudine cu ('1. şi re­ laţia Sm care re z ultă pentru orice clasă. Conform acestei te­ Qreme. " . In acest c a z . Vedem deci mecanismul acestei definiţii : se constru­ ieşte imaginea abstractă (numărul) unei clase ('1. nu sînt definite prin nimic altceva decît prin faptul că sînt asemănătoare cu ('1. " . şi apoi se dau clasele de similitudine ale acestei clase ('1.după cum subliniază Fraenkel [3 J o mulţime (sau o clasă) absolut universală. nu este definit. . adică din ce în ce mai puternice.în acest caz. Este vorba. de o definiţie idem per -idem de specia a doua. şi. . după cum însuşi Russell a firmă. (numărul său) . cl a s � " tuturor acelora care au relaţia de " ('1.

colecţia submulţimilor nu poate fi formată decît dacă ele sînt. că este îndreptăţit să se formeze prin accident submulţimile mulţimii M . ele nu derivă direct şi analitic din această definiţie . sînt forma­ te prin accident şi mulţimea tuturor submulţimilor mul­ ţimii M este definită prin accident. nu este defini­ santă. şi aici. care ar fi determinate. 199 . VI. date. cu alte cuvinte. în calitate de submulţimi. Se notează clasa subclaselor unei clase a. expresia prin care se distinge o relaţie între o mulţime şi părţile ei nu este definisantă după cum am mai văzut. Fiind dată noţiunea de mulţime. adică nu este definită de loc. dar ca submulţime nu este definită decît prin accident . Acest lucru este evident prin faptul că printre sub­ mulţimile unei mulţimi M se găseşte însăşi mulţimea M . prin­ tre subclasele lui a. şi aceasta presu­ pune că numărul lor este finit (cap . definite prin acci­ dent ca submulţimi ale lui M. în general. o are o mulţime cu ea în­ săşi . toate. în fiecare caz. şi atunci nu se mai defineşte . nu rezultă din această definiţie că o mulţime are submulţimi. în consecinţă. în consecinţă. ca mulţime . Submulţimile unei mulţimi M ntţ sînt definite prin defini­ ţia însăşi a �ulţimii M . ca submulţime decît în funcţie de mulţimea dată . prin CIc a. se găsesc clasa a. nimic. 4) . Această concluzie apare şi mai clar. Astfel deci. (mulţimea puterilor din teoria mulţimilor) . căci relaţia pe care . submul­ ţimea T a mulţimii M nu are o definiţie independentă de mulţimea M şi definiţia sa presupune dinainte definiţia lui M. Trebuie să observăm. submulţimile unei mulţimi M. natura logică a raportului sub mulţimilor unei mulţimi M cu mulţimea M este aceeaşi cu cea a ra­ portului mulţimii M cu ea însăşi . însăşi şi clasele vide. Nu există submulţimi în sine.a submulţime a unei mulţimi oarecare nu este definită. Practic chiar. prin defi­ niţia însăşi a mulţimii date. nu există decît mulţimi. a submulţime poate avea o definiţie propriu-zisă. dacă folosim nota­ ţii logistice. eroarea rezidă în faptul că vrem să definim o nouă mulţime cu aceste elemente (submulţimile lui M) . ca rezultat al propriei sale definiţii.

de a doua speţă. numită dialelă : clasa ClcO( a tuturor subclaselor lui O( este definită de clasă O( şi de clasele � . c lasă a lui O( decît prin definiţia lui 0( . Avem deci o .t prin accident. In consecinţă. definite ca sub. Axioma lui Zermelo. ( 1 ) nu este o definiţie propriu-zisă" ci o identi­ tate fiindcă � poate fi identic cu O( . numim clasa � o sub-clasă a lui 0( " . în două feluri deosebite : " dacă � este inclus în 0( . ea exprimă acelaşi lucru. Egalitatea precedentă nu stabileşte o proprietate a lui � . prin faptul că are relaţi a de incluziune cu 0( . :J . Avem . aceea a subclaselor lui 0( . deci � presupune clasa O( şi funcţia � C O( nu este definisantă. definiţia următoare : Clc O( = Df �( � C (1) O() " Clasa tuturor sub-claselor lui 0( " este definită ca fiind "toate clasele care verifică funcţia propoziţională � C Cx (adică. noţiunea de submulţime. care sînt ' induse în clasa O() . şi nici ca definiţia sa să presupună pe 0( . abreviere. Acest lucru este enunţat de D1 : f. " a mulţimii submulţimilor'" 200 . dat lui � este defini. prin definiţie : G = Df � ( � R O() � După cum am demonstrat. sau în A briss der Logistik a lui Carnap.­ clase ale lui O( de clasa O( ! S ă presupunem.. ci.: G = Df �( � R O() . după cum ştim. ea dă un nume lui � . luînd toate clasele � care au o relaţie R cu o clasă dată 0( . că se formează o clasă G. în general . pentru ca expres i a � R O( să fie definisantă. pur şi simplu. nu are pute­ rea logică de a defini o nouă clasă ClcO(. trebuie ca � să nu fie niciodată identic cu 0( . adică numele d e submulţime . � =t- O( Definiţia . Dar clasa � nu este definită ca sub:. Avem aici un ex�mplu de definiţie idem per idem.Găsim în PrinciPia Mathematica. fiind definită prin accident. şi nu este o proprietate a lui � care ar decu ! ge pentru ea din faptul că are relaţia de incluziune cu 0(.

. 003) a afirmat. în realitate. indepeţl­ dentă faţă de mulţimea Q( : mulţimea tuturor submulţi­ milor lui Q( nu este definită etc . Importanţa acestor consecinţe va fi apreciată de cititorul nostru . Este deci evident că formarea. Scoateţi toate submulţimile care pot fi formate cu elementele unei mul­ ţimi Q( şi consideraţi-le ca formînd o nouă mulţime . Scoateţi-l pe mincinos din poziţia sa relativă faţă de adevăr şi fals şi puneţi-l să fie mincinos în sine şi cu aceasta aţi �mulat definiţia sa : el nu mai are premisele minciunii . Ne vom opri aici cu analiza consecinţelor la care ne duce soluţia paradoxelor logico-matematice. este falsă pentru aceleaşi motive şi conse­ cinţele deduse cu aj utorul acestei axiome sînt iluzorii. existenţa unei ase­ menea mulţimi. Este acesta cazul tuturor marilor dificultăţi ? Wittgenstein ( [ 1 ] 4. a mulţimii tuturor submulţimilor unei mulţimi date este iluzorie. . şi că. în realitate .prin ' care el pune. prin simplă definiţie. Teorema lui Cantor nu există şi definiţiile numerelor transfinite care formează seria Aleph-ilor sînt definiţii prin accident. pu­ nîndu-le. în general. probleme " . nimic. printr-o asemenea definiţie. care nu se pun pentru că. în general : " Şi nu este de mirare că problemele [logice ] cele mai pro­ funde nu sînt. în fond. . ' Scoateţi clasa claselor­ incompatibile din definiţia accidentală care a creat-o şi examinaţi-o în mod independent. deci ele nu definesc. . se anulează înseşi definiţiile care urmau să le servească drept fundament . în reducerea paradoxelor la probleme inexistente . în acest fel . nu definim nimic . Soluţia: paradoxelor a constat. ca pe o clasă bine defi­ nită : ea încetează de a mai fi definită. S-ar părea. în mod axiomatic. putem crede că s-au definit probleme cu totul iluzorii şi care nu sînt nicidecum definite. ci acelea ale problemelor inexistente . că cele mai mari greutăţi în­ tîmpinate de inteligenţa omenească nu sînt acelea ale pro­ blemelor insolubile.

C a n t o r. Jahresbericht der deutschen Math. B u r a 1 i . scient. 1955. B e t h.F o r t i.tatiques. 1 54. B .. Paris. H . [ 1 ] Les etapes de la philosoPhie mathematique. Hermann. G. [ 1 ] Organon. Co. A1can. . franc. II-eme ed. Ed. 1 936. Zermelo . Compayre .. A l b r. A r i s t o t e 1 .. B a i n. D . voI. Hirze1. 195 1 . [1 ] A n cient formal Logic. . II-eme ea. North-Holland PubJ . M . fUr die reine und angewandte Math. A1can.. . VI . insb. J . W. de phil. Ver. G . 1 936. Vrin. .INDEXUL LU�RĂRILOR CITATB W . de E. 1897. Berlin. J. . E. [ l J Gesammelte A bhandlungen mathematischen und philo­ sophischen Inhalt. Joum. . 1924. [1 ] To the Questioţt of Paradoxes of the Mathematical L ogic and Theory of Sets. Actes du Congres intern. L. B o e i v a r. . F. XI. Tricot . franc. . Bd. . Amsterdam. 1943. A. [ 1 ] Ein System der typenfreien Logik 1 în Forschungen zur Logik und zur Grundlegung der exakten Wissenschaften. C . [ 1 ] Th eorie des ensembles. 1922. Paris. 1 94 1 . 1 932. Paris. in der Funcktionentheorie. edit. . Moscow. "B e h m a n n . 2 voI. Gauthier-Villars. L. N. Leipzig. J . [ 1 ] tJber die Bedeutung des Satzes vom aus­ geschlossenen Dritten in der Math. B r u n s c h w i c g. [ l J Una questione sui numeri transfiniti . Paris. Paris. [1 ] Bestreitet A ristoteles die Gultigkeit des " Tertium non datur" fur Zukunftaussagen. 1954. [1 ] Logique deductive et inductive. B o c h e n s k i . Paris.. . . B u r b a k i. 1 931. Rendiconti de1 circolo matematico di Pa1ermo.B e c h e r. trad. Springer. B r o u w e r . J. 40. [ 1 ] Zu den Widerspruchen der Logik und Mengenlehre. . trad. Acke rm ann 202 . 1 894 . [ 1 ] Les fondements logiques des mathet. A l e X . Hermann. .

în "Math. North-Holland P ublishin g Comp any. Princeton Univ. Bd. 2 1 . 4 1 . C h w i il t e k. [1 J Paradoxele logice. Physik". II.. 1 906. Press. [ 1 J Die Definition. 1 958. "Ardealul" . HermaIin. . [3 J Die A ntinomien und die Unvolistăndigkeit der Mathematik. Springer.. 1903. [ 1 J Uber die A ntinomien der Principien der Mathematik. Paris.Hillel) . 203 . Alcan. Berlin. voI.. Zeitschrift " . . . Bar . 1 922.C a r il a p. i d e m. Ann. A. . Math. [2 J Die logizistische Grundlegung der Mathemo. 37. 1 934 . Pohle. Halle. "Revue de Metaphy­ sique et de Morale " . . L. Press. Bd. voI. 1 956. D i n g 1 e r .. 1 93 1 . 1 93 1 . 1 893 . . Pau1ett e [ I J Les relations d'incertitude d'Heisenberg et la logif/ue.Amsterdam. 1 932 . D u m i t r i u. u. [2 J Die heutigen Gegensătze in der Grundlegung der 1Ylathematik. [1 J Begriffschrift. Bd. . 1 935. u . 1933. . Springer. . F r a e n k e l . (Coautor J. R . . 1 93 1 . Erkenntnfs. [3 J Le probleme des antinomies et ses diveloppements recents. Jena. Fevrier . F. [2 ] La logique et la philosophie contemporaine. Nebert. 33. C o u t u r a t. Physik" . . [5 J Foundations of Set Theory. K . Math. [1 J A Set of Postulates for the Foundation of Logic 1.tik. [1 ] Uber formal unentscheidbare Sătze der PrinciPia Mathe­ matica und verwandter Systeme 1 "Monatshefte f . L. . Bucureşti. 1 928. of Math. J. . [ I J Essai sur la forme gen erale des th Cories phy­ siques. 1 905. 1 939. North­ -Holland Publishing Company.. Berlin. [ I J Philosophie der Logik und A rithmetik. 1 926. [1 J Logische Syntax der Sprache. G . Eine der arithmetischen nachgebildete For­ melsprache des reinen Denkens. voI. Bd. Junker. Reinhardt. II. F r e g e. H . G o n s e t h . Cluj . Fundaţii­ lor pe ntru artă şi literatură. A. 14. [1 J Les fondements des math ematiques.L . [1 J Les princ-ipes des mathCmatiques. II. v oI . Wien. 1 930. .Hillel) . G o d e 1. D u b i s i a v . VI .. 1 961 . 1 934. Princeton Univ.. 1 944. Amsterdam. Blanchard. D e s t o u c h e s. Erkenntnis. I. Se cond completely revised Edition. Munchen. [1 J Einleitung in die Mengenlehre. . Bd. [2 J Die Grundgesetze der A r-ithmeti k . 1 937) . Paris. Paris. Bar . W . "Monatshefte f. (Travaux du IX-eme Congres de Phil . [4 J A bstract Set Theory. (Coautor J. C h u r c h. I. 1 938. Revue de M et aphysique et de Morale" . A. Ed. [2 J lntroduction to Mathematical Logic. 1 879. Biblioteca filozofică. Ed.

[ 1 ] Les systemes axiomatiques de la th eorie des ensembles. 1 9 1 7 . Varsovie. Idem. [2J Die Logik und das Grundlagen Problem. Berlin. Rermann. Springer. M o s t o w s k i. Comptes rendus de l'Acad. H i 1 b e r t. Meiner. [ 1 J Bemerkungen zu den Paradoxen von Russell und Burali-Forti .. Bd. de phil. Gauthier . Bucureşti. voI. A. "Dialectica". D . 3. 1 9 1 8 . G r e 1 1 i n g. 1 934 . . [2 J Der Einfluss der A ntinomien au] die Entwicklung der Log'ik im 20. Les Entretiens de Ziirich . M � i s i 1. F r a n e . K . . Abhand1ungen der Friesschen Schule. 1 906. III. .. . . II. voI. Bd. Leipzig. 1 94 1 . Sprin­ ger. Paris. [ l J Grundlagen der Mathematik. [2 J Die intuitionistiche Grundlegung der Mathematik . Paris.. . A . D.. of California Press. Intuitionismus-Beweis­ theorie. [ 1 J A Survey of Symbolic L ogic. [lJ Logique Modale. . des Sciences. [ 1 J Les antinomies de Russell e t de Burali-Forti. I. G. 1 939. Tome 1 9. G r e 1 1 i n g. Disquisitiones math. L . R o b e r t. . L'enseignements math . 1 956. Travaux du IX-eme Congres inter. 1 934. H ă r 1 e n. . [3 J Mathematische Grund�agenforschung.u n d N e 1 s o n . [ l J Logik. Ziirich. . [ 1 ] Sur la paradoxie logique dans la th eorie des ensembles. . nr. [ l J Die formalen Regeln der intuitionistischen L ogik. in Jahres­ bericht der deutschen math. 1 930. . Po1ska Akademie Nauk Varşovia. 1 905. K a n t . ed. Bd. Berichte der Akad. Im. 1 9 1 7 . 1 930. VI. L e w i s. . [ 1 J Uber die Grundlagen der M engenlehre und das Kon­ tinuumproblem. Univ. Paris. [2 J Remarques sur l a theorie des ensembles et les antinomies cantorien­ nes. H ao . H e y t i n g. . o i s. • 204 .Villars. 1 927. voI . Erkenntnis. 1 930. K . VerI. 1 930. J. 6 1 . Leemann. [1 J PhilosoPhische Bemerkungen z u mehrwertigen Systemen des A ussagenkalkiils. Berkeley. Math. Ed. Berlin. 1937. J. 39. 1 0. Ziirich. [1 J The Present State of Investigations of the Foundations of Mathematics. [ 1 ] La logique des attitudes. Comptes Rendus de la Soc. Gr. L u k a s i e w i c z . K o n i g. R. 1942. publies par Gonseth F . P . 1 953. C: . . . M i r i m a n o f f . � o c h . 1 955. und B e r n a y s. des Sciences et Lettres 23. W a n g. II. ]ahrhundert. J. tome 1 87. 1 93 1 . Berlin. II.. [2 J ZU den Widerspruchen der Logik und Mengenlelwe. et phys t . Annalen. et M c N a u g h t o n.

Paris. 1 934 . Barzin la "Entretiens de Zurich" . 1 948. [2 ] Uber ei ne Widerspruchfreiheitsfrage in der axiomatischen Men­ genlehre. Riviere. Massachussets. [2] Derni eres pensees. 2. [2 ] Une solution des paradoxes de. [ 1 ] The Foundations of Mathematics and other Logical Essays. voI. [ 1 ] Les principes des mathematiques et le probleme des ensembles " Revue generale des sciences pures et appliquees. Les Entretiens de Ziirich". [2] Set Theoretic for Foundation to Logic. 205 .. d. R e y m o n d.. [ 1 ] Eine A xiomatisierung der Mengenlehre. . New York. Ziirich. Massachussets. V.. . . v o n. [ 1 ] L' equivalence. [1 ] A System of Logistic. 1 929. ]. ' - " P e s l o ii a n. P e ano . G. 1 936. . voI. . . voI. 1 940. Macmillan Co. [ 1 ] Les definitions matJz ematiques. [ 1 ] A reduction i n the number of the primitive propositions of logi c. Ed. Hermann.n de l'infini . 1931 . [1 ] L9S principes de la logique et la critique contemporaine. . Fock. Paris. la definition et la solution du para­ doxe de Russell. [ 1 ] Elements of Symbolic Logic. n a n t 1. L Enseignem ent math . .. P e r e 1 m a n. reine u. N i c o d. ] :. 1 927. Londra. voI. 1 905 . . H. 1. C . Bd. 1 937 . Proceedings of the Camb ri d ge Phil. Flammarion. G . [ 1 ] Science et methode. - R a m s e y. . . Cambridge. 1 9 1 3 . W. III. angewandte Math " Bd. 1 925. Leemann. reine u. no u ă . C h . Kegan Paul. Boivin. [ 1 ] Geschichte der Logik im A bendlande. . 1 908. Flammarion. d. în . R e i c h e n b a c h. " voI. Travaux du I X eme Congres de Phil. . [ 3] Mathematical Logic. P . Paris. 1 93 1 . Leipzig. 1 937. . M . 1 54. Paris. . . R i c h a r d. ]ournal f. 36. F . Cambridge. H . Pa�is. 1932. Soc . ' [3 ] Die formalistische Grundl�gung der Mathematik. 1 90 1 . . 1�0. Erkenntnis Bd. 1 6. angewandte Math .N e u m a n n. L . 1 909. 4 voI. a 2-a ed. P o i P r c a r e . B ibliotheque d u Congres Intern . 1 94 1 . . D e . 1 95 1 .la logique et ses cons equences pour la conceptio.. " . I a ed. ]. Q u i n e. 1 9 1 7 . A. VI . [1 ] Les systemes logiques e t la logistique. ]ourna1 of Symbolic Logic". ]our­ nal f. . [3 ] Comunicare prezentată de M. Phil . .

[3 ] La th eorie des types logiques. [ 1 ] Tractatus logico-philosophicus. morale" . Skr Kristiania. Press. Math. Bd. 65.. 1 9 1 1 . [ 1 ] La logiques des math ematiques. Intern. wohlgeordnet' werden kann. franc. Paris. R u s s e I l. V a n d e r W a e r d e n. S k o 1 e m. . in . S i e r p i n s k i . and W h i t e h e a d. voI. voI. . T h . N Studia philosophica". E . W i n t e r. Londra. 1. Kopenhagen. Annalen".'ten Sprachen. I I ş i III. Paris. Leipzig.. voI. . . versiune paralelă germană şi engleză cu o introducere de B. 1 904. Kongress L Ein­ heit der Wiss. III. . 1 9 1 0. T a r s k i. 1 92 7 . . " Vidensk. a III-a. II. Berlin. " 1 9 10: [4 ] Introduction ti la philosoPhie mathemat i que. Ş t. [2 ] Les paradoxes de la logiques. 1 9 1 3 . W . . Leopoli.R u s s e l i. Paris. A . Z a w i r s k i. Cambridge Univ . 59. 1 9 1 2 . [ 1 ] Les · logiques nouveUes et le champ de leurs aPPlica­ tions. M a x. ed. 1 935. B . Payot. 1 958 . 1 925. . 1 950 . 1 908. 1 922 . Z e r m e I o. . 1 903 . R u s s e l i. Bd.a e d . (Panstwowe Wydawnictwo Naukowe. Meiner. . 1 9 1 0. " [2 ] Uber die A nwendung der mehrwertigen Logik in der empirischen Wissenschaft în Das Kausalproblem II. Warszawa. 2 . în . [ 1 ] La m ethode dans la phi losoPhie mathematique. . [ 1 ] Der Wahrheitsbegriff in den formalisie. 1 920 . . Alcan. XV. Math. Annalen". A . Mengenlehre. Cambridge University Press . voI.oder Beweisbarkeit mathematischer ScUze. 1 932. [ 1 ] The Prill ciPles of Mathematics. Paul Kegan. [ I J Beweis das jede Menge. der. . B . [ 1 ] Prin ciPia Jlathematira. nr. Z . L. voI. trad. 4. " [2 ] Untersuchungen 'Uber die Grundlage'Jli. 1 . în "Memorial des Sciences Math. . 1926. 1 9 28. [I J Moderne A lgebra. B. . W i t t g e n s t e i n. Revue de metaphysique et de morale. . în Revue de metaphysique et de . L. [ 1 ] Logisch . . l-a ed. 1937. Sprin­ ger. "Revue de Metaphysique ct de Morale " . 1 936. [1 ] Cardinal and ordin al numbers. Z a r e m b a. " .Kombinatorische Untersuchungen iiber die Erfii1l b arkeit .

Calculul propoziţional. Paradoxul lui Berry. p. 46. 80 . . .doxul lui Russell. p. 6. �3 . p. Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. 8. p. 3. Paradoxul lui Burali . 1 2 . 7 Teoria cantoriană a mulţimilor . p. 55- 207 . . 3. Iatuiţionismul lui Brouwer. Incercări de a găsi o soluţie . 2 3· III. p. . Ackermann.. 7. p. 47 . . 48. p. 5 . . Paradoxul lui Skolem. p. 45 . 59. Para. Par � doxul mincinosului. Sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor. Observaţii generale. 1 0 . . 1 0 . Clase. . 7 2 . p. Antinomii logice şi antinomii semantice. p. 9. p. p.Forti. p. Cercetările lui Bocivar. . Teoria stratificării a lui Quine. 51 . p. 79 . p. Paradoxul lui Gadel. p. . 6. 65 . 45 . Paradoxul lui Cantor. 39 . p. 4 1 . . . p. 1.TABLA DE MATERI� Prefaţa 1. 82 . p. Soluţiile logicienilor scolastici. Soluţia lui Behmann. . . 1. Paradoxul lui Richard. . . p . . 1 6 . 2 . Teoria ti­ purilor. Alte cercetări. . Paradoxul lui Grelling . p .Kanig. . Paradoxele logico-matematice . 77 � 1 1 . 1 5 . Elemente de logistică . 3 . 1 3 . 1 4 . . Paradoxul lui Zetmelo . 1 1 . 87 . . p . Funcţii propoziţionale. . . p. 38 IV. p. Pseu­ doparadoxele. Logicile polivalente. p. p. 53. 4 . 9 1 . 7. 69 . Soluţia lui Richard. . 55 . 1 . 30. . 39 . 2 . ' . 62. 4. . 76 .Nelson. 3 8 . 11 II. 5. 2. 9. Sistemul logic al lu� Alonzo Church. Despre soluţiile paradoxelor in general. 84 . p. 73 . 8. 23 . 66 . p . . Soluţia lui Perelman. . p.

. . 1 83. Problema para­ doxelor. 3. . str. . 2. p. 1. 1 1 7 . p. p. 1 2 5 . 2. 1. p. Pa ra do xu l mincinosului . A . . de carte : LADISLAU REDLINGHER . . . p . . 93 . p. . p. Tiraj ex. 1 05 . Definiţii prin accident.clase prin accident şi intui­ ţionismul lui Brouwer. . p. Observaţii generale. So lu ţi a para do xelor .Republi ca Socialistă Români? 159 1 89 202 . 6. 1966 . VI. 1 4 2 . . Paradoxul clasei claselor in­ compat i b i l e .39. Formula T61. . 1966. 1 7 0 . IX. Terminus eslo triplex. Paradoxul mincinosului. 5. p. . Construcţia 1 . . 4 . p . Soluţia . Paradoxul u n o r noi p a ra d o x e . 1 4 7 . 4 . Consideraţii asupra para­ doxului lui Godel. . ·1 59 . . 2 . Despre formarea anumitor . . p_ 1 0 2 . Paradoxul izomorj-heteromorj. . . . . Soluţia formală a paradoxului �incinosului. . . p. 109 . Explicaţia paradoxelor . 1 1 9 . 1 5 0 . . . C lu j . . . 1 1 034. VIII. . Co l i Hpar 13. . VII. B un de t i p a r 1 5 . Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T61 . . .ilicare ze cimală : p en tru bibliotecile mari 16. 9 ? . . . . . p. Red actor resp . 3. . . 1 5 4 . B r assai nI. Analiza unui argument 113 1 47 6:v't'La't'pe<p61V. . Paradoxul izon om-lzeteroll om. 3000+ 125 54 X 84/ 16. . 1.08. 1 36. 5 . . . Hirtie s cris 11 A 63 glm2 • Format Coli editoriale 10. p. 1 1 3 . Condiţiile definiţiei ş i soluţia tuturor paradoxelor.Y. . Paradoxul teori ei tipurilor. Tehnoredactor : Ana· S abău D a t la cu l e s 12. 3 . Pseudoclasa non -A. 603/1966 la Intre­ prinderea Poligrafică Cluj . Indici de cla. . 1 77 . 99 . 1 2 . . 4 . . 93 compatibil-in compa t i b i l. 3. . . . p . p . 2 . C oncluzi i Indexul lucrări lor citate . . . . . p . . paradoxelor. . . 6. . Tiparul executat s u b comand a nr . pentru bibli o t ecile mici 1 6 . p . . p. 5-7 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful