ANTON

D UMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR LOGICO-MATEMA TICE

CENTR UL DE LOGICĂ
.AI, ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

ANTON DUMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR
LOGICO-MATEMATICE

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ
Bucureşti
1966
-

Supracoperta de: Radu Veluda .

ut omnis paralogismus nihil aliud sit quam error calculi.Id sciticet efficiendum est. LEIBNIZ .

.

dacă nu chiar la nimic. formulind "principiul toleranţei". descoperea o contradicţie in teoria mulţimilor: cel mai mare număr ordinal nu este cel mai mare I Acestui paradox i-au urmat altele: paradoxul lui Cantor (publicat postum de către Zermelo). paradoxul lui Godel. paradoxul lui Russell.. in general. teoria tipurilor. instrumentul logic işi pierde caracterul şi sensul lui tradiţional. şi care nu permit construcţia unor expresii susceptibile să degenereze in contradicţii. O ase­ menea concepţie reduce logica la un cadru simbolic. un matematician italian. sint toate convenţionale. Apariţia antinomiilor in domeniul celor mai exacte şi riguroase ştiinţe. a zguduit atit fundamentul acestor ştiinţe. antinomii este poziţia luată de matematicieni şi logicieni in această problemă şi care constă. creat arbitrar. matematicile. cit şi al logiCii şi a creat o criză intr-o problemă foarte importantă a timpului nostru: problema fundamentelor matematicilor. va scrie Camap. deşi nu a fost afirmată totdeauna explicit in modul acesta. al lui Richard. Burali-Forti. Acceptarea antinomiilor logico-mate­ matice ca fiind veritabile sau evitarea lor prin convenţii de principiu 7 . nu soluţionate: aşa-zisele soluţii oferite pină acuni. fiind grevat de aceste convenţii. consecinţa aceasta era absolut fatală şi ea poate fi descifrată in toate lIoluţiile incercate de logicienii con­ temporani. Faţă de poziţia adoptată in problema antinomiilor. a acestor cazuri de teratologie matematică. şi fiecare poate să-şi construiască logica sa cum vrea.. In der Logi'k gibt es keine Moral. in sfirşit.PREFAŢĂ La sfirşitul secolului trecut. dar necontradicţia lui este construită in mod convenţional. devenind el insuşi o convenţie. inclusiv cea mai interesantă. Ceea ce apare şi mai grav decit descoperirea acestor. al lui Zermelo. constind din prin­ cipii sau axiome restrictive ataşate arbitrar logicii clasice. deci in ea insăşi nu are nici o valoare. . cel mai tulburător dintre toate. Singurul caracter logic pe care il mai are acest schematism simbolic este acela că nu e contradictoriu. al lui Gre11ing-Nelson etc. şi. după expresia lui Max. lipsit de un sens intrinsec. in baza căreia paradoxele pot fi evitate. . datorată lui Bertrand Russell. adici1la foarte puţin. din a accepta o convenţie mai mult sau mai puţin artifi­ cială. Winter. Cu aceasta insă.

de altfel. dar o singură teorie matematică. de-a l un gu l evului mediu. susceptibile în acest caz să fie modificabile. de la rafinatele arguţii ale megaricilor la pedantele exerciţii de logică ale stoicilor. adică ea ar justifica logic toate celelalte teorii matematice. care în al său Tractatus logico-Philosopl1icus. regulile de deducţie şi teoremele oricărei teorii mate­ matice. ea fiind considerată ca "modul" oricărei ştiin­ ţe. ('u a x iomele şi metodele ei de deducţie speciale. ci o re fle ctare a lumii: "Die Logik ist keil1e Lehre sondern ein Spiegelbild der Welt". la locul lor . ceea ce logicienii scolastici nu au încetat de a repeta mereu: non posse csse s c i en t i am id quod est omnis scientiae sive doctrinae modus ( nu poate fi o ştiinţă ceea ce este modul oricărei ştiinţe sau doctrine).ă ea nu este o teorie matematică ca oricare alta. c. teoremele şi regulile ei de deducţie. Ideea aceasta nu a aparţinut concepţiei clasice şi de la Aris­ totel însuşi. a arătat că lo gica nu este o teorie convenţională sau nominalistă. lo gicii i s-a rezervat un loc special în raport. Este. logica trebuie să justifice structura logică a oricărei teorii matematice. • Ceea ce se poate reproşa în primul rînd acelora care au acceptat an­ tinomiile logico-matematice ca f i i n d veritabile este faptul că au fost mai mult matematicieni decit lo gicieni şi s-au lăsat astfel inf1uenţaţi de metodele matematice . de la subtilele argumente ale eleaţilor la naivele sofisme ale sofiş­ tilor. Amintim numai aceai<tă problemă aici. ar trebui să justifice şi propria ei structură logică. evident că logica nu se poate construi decit în mod aparent ea o toorie m at em a t i că. în caz că ea ar fi una din asemenea teorii matematice. Chiar dacă am fi obligaţi în fapt să acceptăm această situaţie. toate aceste paradoxe au ilustrat însă o poziţie particulară a unor gînditori sau a unor şcoli filozofice. ar trebui să se justifice prin ea însăşi! Aceasta nu înseamnă altceva decît o justificare în cerc vicios .I ruillează în mod e s enţial ideea de logică ş i o privează de orice semnificaţie epistemologică. fără a comite prin aceasta un cerc vicios de principiu. Considerarea para­ doxului lui Godel ca aparţinînd inexorlţbil oricărui sistem logic formal (care conţine aritmetica) arată că sîntem În prezenţa unui fenomen intelectual cu totul unic şi surprinzător.excelente. Nu era acesta sensul afirmaţiei lui Hegel că dacă cunoaşterea şi-ar trasa anumite limite aceasta ar înSfmna că am cunoaşte mai mult decît ar permite-o aces- . într-adevăr. în orice caz. aceea a logicii. şi axiomele. în această lucrare am pornit de la convingerea că inteligenţa omenească nu poate să-şi făurească singură obstacole reale. aceasta ar arăta că'logica are o poziţie cu totul specială printre' celelalte teorii matematice. speranţa de a găsi bazele logice ale matematicii este. că nu se poate delimita ea însăşi. cu celelalte ştiinţe. în condiţiile acestea. Această poziţie a fost susţinută şi în timpul nostru. discuţia ei rezervînd-o pentru altă lucrare_ * Istoria filozofiei a mai înregistrat momente cind au apărut astfel de probleme.axiomele. de celebrul lo gician Lndwig vVittgenstein. dar nu au întrunit niciodată o unanimi­ tate de voturi şi nu au constituit concepţia unei epoci. care nu poate fi regăsit niciodat'ă în trecut şi de aceea apare ca fiind caracteristic epocii în care trăim şi mentalităţii ' contemporane.. . în sfîrşit. pierdută. de altfel. de la antinomiile'lui Kant la paradoxele iraţionaliş­ tilor. transformînd logica în­ tr-o teorie deductivă cu axiome particulare.

faţă de care paradoxele cunoscute nu sînt decît cazuri particulare. Pentru aceasta am construit noi antinomii de un tip mai general. A. Vom observa că soluţia este unică şi nu necesită decît respectarea principiilor logicii clasice.după care orice problemă de felul acesta se reduce la o eroare de logică. D' 9 . şi credem că am reuşit să arătăm in mod pur logic in ce constă eroarea şi unde este exact locul ei in paradoxele logico-matematice. şi un altul: acela de a întări increderea în raţiunea omenească şi în funcţia ei naturală. poziţia lui Aristotel. respectarea lor nu poate duce la nici o limitare. aceasta inseamnă că le-am şi depăşit". Am adoptat astfel poziţia clasică. adică puterea ei progresiv nelimitată. am dilatat.Despre respingerile sofistice . ca să spunem aşa. Soluţionarea . Nu numai atit. dar am putut găsi schema generală după c!1re se pot construi oricîte paradoxe voim.problemei antinomiilor credem că prezintă. exprimată clar i n ultima carte a Organon-ului . acestea fiind universale. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. căci dacă ştim ceva despre aceste limite. a cărei caracteristică necontestată este libertatea ei. pe Ungă in­ teresul de ordin teoretic. eroarea.te limite? "Cunoaşterea exi stenţei unor asemenea limite "": scria Hegel conţine o contradicţie.

.

în acest capitol vom vorbi despre teoria naivă a mulţi-­ milor iar despre sistemele axiomatice ale teoriei mulţi­ milor vom vorbi în cap . cu atît mai mult cu cît de la început se . ceea ce vrea să însemne o "teo' rie intuitivă ". După apariţia antinomiilor.teoria naivă a multimilor.1 TEORIA CANTORIANĂ A MULŢIMII. din cauza aceasta. IV.OR . cînd ele erau înşelătoare. teoria mulţimilor poate fi înfăţişată în două moduri: 1) ca o teorie intuitivă: 2) ca un sistem axiomatic. Antinomiile logico-matematice au apărut mai întîi în �adrul teoriei mulţimilor. intervin noţiuni din teoria mulţimilor. fără un control logic şi mate-' matic riguros. luînd forma unor "sisteme axiomatice . teoria mulţimilor a fost for­ mulată cu multă grijă şi construită pe alte baze logic 0" matematice. Cantor a acceptat şi formulat unele dintre ideile teoriei sale pe baza intuiţiei directe. Prin urmare. Teoria lui Cantor a fost numită. S-a crezut astfel că dificultăţile ce s-au ivit pe parcursul dezvoltării ei s-ar datora tocmai unor defi. "încercări de a găsi o solurz .e pe baza intuiţiei ca indiscutabile. vom reaminti cîteva din ideile de bază ale acestei teorii.p oa te observa caracterul paradc.' niţii acceptat.>xal al unora dintre aceste idei. cît şi în soluţionarea lor. Deoarece în cele ce urmează. atît în formularea paradoxelor. . aşa cum fusese creată de Georg Cantor.

" a aparţine lui lVI". . Noţiunea de mulţime. între care s e s criu obiectele res pec­ tive de s părţite pri n vi rgule." . c e s s rc ie: { a. }c. Scrierea - - FaEM îns eamnă : " a se te u n element al mulţim ii scurt. de exemplu. Ele� entele mul­ iţ mi i { a. mulţi mea formată cu literele a .ţ ie" . atun ic s cri erea es te aceea d e mai sus cu acolade. ci ca. . C. Dacă toate elementele unei mulţi mi s înt date iş le pu­ nem în evidenţă.. un element pri mar al i ntuiţi ei noas tre.0 mulţime (Menge) s pune Cantor [1 J este o reuniune într. W. nemaispunînd n imic des pre ce este o mulţime. Elementele multimii. 12 lVI" s au. S ierpinski [lJ. de apartenenţă. care es te mul­ ţimea aces tor obiecte . De exemplu. cu acolade mi ci. b. m ai . b . C u obiecte date putem forma mul iţ mi . Pentru a expri ma faptul că un element a aparţi ne unei mulţ imi lVI se întrebui nţează simbolul "E" . S e notează pe scur t mulţimea for mată cu nişte obie cte date. b şi . 7} sînt 1. . B . D ar h c i ar în teori a nai vă a mulţi milor aşa cum es e t expusă astăzi . î nchi zînd obiectele între aces te acolade am format o unitate închi s ă. b. 5. O biectele cu care se formează o mulţi me se numes c elementele mulţimi i . i c dînd doar exemple de formare a unor mulţi mi . u n obiect nou. Apartenenţa . Ia­ tă cum introduce mulţi mea. De exemplu. cu literele a.un întreg a unor obiecte bine determinate iş dis it ncte ale intuiţi ei s au gîndirii noas­ tre. c putem face o mulţime a acestor il tere . Putem să notăm pe scurt mulţi mi le prin literele mari ale alfabe tului: A. Deoar ece cu această concepţi e despr e mulţi me -s a aj uns la paradoxe . unele dintr e i deile lui Cantor au s uferit modi if cări. } c sînt a. . după cum vom sublinia mai departe. care se numesc elementele mulţimi i " . 5 şi 7 etc . matemati cien ii au considerat că es te mai bine să nu se mai ia noţ iunea de mulţime ca o noţiune defi ni tă. c elementele mulţi mii {I. b. cînd v om con is dera s istemele axi omati ce ale aces tei t eorii în r ap or t cu pr obl ema s ol uţionări i p aradoxelor. "Mulţimi.

". fiindcă aceasta n ua re nici sens. Avem deci Mn . M3. Fie elementul a . M3.D e exemplu. . Am spus că formînd o multime cu anumite obiecte. MI> M2. n Mn Diferenţa a două mulţimi. • • 1 = MI n M2 n M3 n . Mn. cu elementel e acestor mulţimi se p oa te forma o nouă mulţ ime R ._ ca elementele ei ă s a parţină în acelaşi timp fiecăreia dintre mulţimel e date. . • • • R = MI U M2 U . . Ma. cu elementele acestor mulţ i mi se poate forma o n ouă mul ţime 1 . Simbolul de reuniune este "U".M2 M uZţimea cu un singur element. Diferenţa mul­ . • • • .. . . . astfel.. nu putem spune că elementul a î şi apa ţr ine lui însuşi ca le ement . U Mn Intersecţia mulţimilor . M3. Fie n mulţimi MI> M2. Avem deci: ţimilor MI şi M2 se notează cu semnul - D = MI . Mulţimea 1 se numeşte intersecţi a mulţimilor MI> M2. Elementul a a parţine mulţimii a{ }: a Ea {} Dar n u putem scrie a E a. . S imbol ul de intersecţie e ste "n". .a mulţimilor. atunci mulţimea formată nu­ m ai u c a este { a}. Avem deci Mn .M3 U . am c onstruit un nou obiect car e' este complet distinct de obiectele iniţiale. Mulţimea R s e numeşte reuniunea mulţimilor MI' M2. . . pentru mu lţimea M t oarele apartentenţe : = {1 . Mn. astfel ca oricare element allu i R să aparţină cel puţin uneia dintre mulţimile date. U11 13 . Fie n mulţ imi. 7} av emu rmă­ Reuniune. Mulţimea D a tutu r or elemen­ telor unei mul ţimi M1 c are nu aparţin unei alte mulţimi M2 se numeşte diferenţa mulţimilor date. Ac estl ucru se poate vedea mai bine examinînd mulţimea cuu n singur le ement .

�j�m

Mulţimea vidă. A desea se vor beşte d e m
ea elem en­
t elor care satisfac o anumită condiţie. Se poate întîmpla
să nu existe nici un elem ent care să satisfacă această con­
diţie. S e spune atunci că m ul ţimea respectivă es te vidă.
D e exem plu, mulţim ea tuturor numerelor raţionale x care
satisfac ecuaţiax 2 . 2 este vidă.
U nii autori noteaz ă mulţimea vidă cu sim bolul A.
Egalitatea mulţimilor. Două m ulţim i sînt egale dacă· fie­
care element al uneia din mulţimi este un elem ent al celei­
lalte mulţim i şi invers. S criem că două mulţimi M şi N
sînt egale, astfel: M
N.
.
'
De exem plu, ave m egalitatea următoare Î ntre
m ulţimi
.
cu elem ente date :
=

{ a, b, c, a}
{ a, c, b} { c, b, a}
Aici av em p atru moduri diferite de a � crie aceeaşi m ulţime.
.
Din această definiţie a egalităţii mu lţimilor rez ultă că
dacă două m ulţimi M şi N sînt vide, ele sînt ega le: M = N.
De unde putem trage concluz ia că nu există decît o sin­
gură mulţime vidă.
Mulţimi de mulţimi. S e pot form a mulţim i de obiecte
care sînt ele îns ele m ulţimi . De exemp lu, să considerăm
obi ectele a, b, c, d i
ş e. Putem form a cu ele mai multe
m ulţimi; fie, de exeni plu, � rm ătoarele două :
{ a, b, }
c

e-

=

=

=

P = { a, b}
Q'
e
{ c , d, }
=

L uînd aceste două m ulţimi P şi Q ca elemente p utem
să formăm o nouă mul ţim e Z :
Z

=

{ P, Q}

=

e}
{{ a, b} , { c, d, l

M ulţim ea Z t:a: e deci două elemente, P şi Q. A ceas t ă
m ulţime Z trebuie deosebită de mulţimea forma tă cu toate
le ementele a, b, c, d şi .e
T

=

{ a, b, c, d, }
e

E lemen tele mulţ imii Z îs nt mulţ imi, iar elementele mulţi­
mii T sînt obiecte. M ulţimea T are cinci elemente, pe cînd
14

mulţimea

are numai două. Nici un element al mulţimii

'f nu este eţement al mulţimii Z (cu toate că elementele
mulţimii T \sînt elemente ale elementelor mulţimii Z).

Numai în anÎln1ite cazuri particulare un element al unui
element al unel\mulţimi date poate fi un element al acestei
mulţimi. De exemplu, mulţimea

{ a,

{a,

b}}

are un element . al unui elemeht al său.
Submultimea unei multimi. Dacă fiecare element al unei
mulţimi M' este de aseme� ea un element al unei alte mulţimi
N, se spune Că M este o submulţime a mulţimii N: Se
spune atunci că mulţimea M este inclusă în N. Din această
definiţie urmează că orice mulţime este o submulţime a ei
însăşi sau este inclusă în ea însăşi. Mulţimea vidă este o
submulţime a oricărei mulţimi.
Rezultă că mulţimea vidă are şi ea o singură submul­
ţime: mulţimea vidă.
Relaţia de incluziune (de submulţime) dintre o mulţime
M şi o altă mulţime N se notează cu semnul C . Deci
"

"

MCN
înseamnă: "mulţimea M este inclusă în mulţimea N";

M este o submulţime a mulţimiî N.

Vom mai observa că se pot construi mulţimi care să
'aibă unele din elementele lor ca sub mulţimi. De exemplu,
fie mulţimea B =
şi mulţimea A = { a ,
Se pot
da multe exemple de felul acesta.
Iată un exemplu de mulţime non-vidă ale cărei elemen­
te sînt toate submulţimile ei. Fie mulţimea Z
unde
după cum am spus, este mulţimea vidă. Ea are
un singur element care este şi submulţime; mulţimea T =
=
are două elemente, care, fiind niulţimea vidă,
sint şi submulţimi ale lui T. Tot aşa se pot forma:

{a}

A,
{A, {A}}

{a}}.

=

U
V

=

=

{A},

{A, {A }, {(A}}}
{A, {A}, {A, {A}}}

etc.
15

Mulţimi jiniteşi infinite. O mulţime M s e numeşte
finită dacă există un întreg poz itiv n astfel a
c M să aibă
exact n elemente . O mulţ ime care nu estef init ă se numeş te
injinită. Mulţimea v idă este deci finită. E xemplul cel mai
sim plu d e muţi me inf inită este mulţimea numerelor natu­
rale: 1, 2 , 3, 4,
, n, . . .
Echivalenţa.' Dacă elementele unei mulţimi M pot fi
puse într- o corespondenţă biunivocă cu ele mentele unei alte
mulţimi, as ft el ca fiecărui element din M să-i corespundă
un singur iş numai un element din N şi inv ers, cele două
mulţimi se numesc echivalente.
1 l de echivalenţă este " - " şi deci echiv alenţa
SemiU
mulţimilor M şi N se scrie M - N.
Mulţimea complementară. Dacă o mulţime M este o
submulţime a mulţimii N, ad ică dac ă M C N, a tunci mul­
ţimea dif erenţă a acestor mulţimi M-N se n umeşte com­
pl ementul lui M în rap ort cu mulţimea N iş se notează
cu CM .
Model. Funcţie. Da că printr- un procedeu <? arecare se
face să corespundă fiecărui element a al unei mulţimi M un
singur obiect nou cp ( a) , această corespondenţă se va numi
o fu.ncţie, iar mulţimea M, domeniul de def iniţie alf uncţ iei .
Dacă noile obiecte cp (a) apa ţr in toate unei mulţi mi N, atunci
ordonarea a - cp (a) se mai numeşte un model al lui M în N.
Dacă toate elementele mulţi mi i N sînt întrebuinţ ate f ie­
c are cel puţin o dată, atunci mulţimea N· se numeşte mul­
ţimea model a funcţi ei cp .
D acă f iecărui element al mulţimi i M îi corespunde un
singur element şi nu mai unul singur din m ulţ imea N şi
invers, avem în cazul aceasta modele inv erse. Se vede dar
că două mul ţimi c are pot f i puse în această coresponden­
ţă biunivocă, încît. una din ele devine modelul c eleilalte ,
sînt mulţimi echiv alente.
De exemplu, se poatef ace să corespundă oricărui număr
n a tural n numărul par 2 n.
Î n modul acesta -s a constituit modelul mulţimii tutu­
ror nume relor naturale pe mulţimea tuturor numerelor
pare. Deoarece corespondenţa este biunivocă , m ulţime a
n umerelor naturale este de asem enea un mode l al mulţimii
numerelor pare. Cele două mulţimi consider ate sînt e chiva len te.
.

.

.

.

16

I ată această corespondenţă biunivocă între elemen tele
mu lţimii numerelor naturale şi m ulţi mea numerelor pa. re
( mulţi mi echiva lente) :
1 2

3

1 1 1

n

1

4 (3
2n
Mulţimi numerabile . O mulţi me M care este echivalentă
c u mulţ imea nume relor natu rale se num eş te o mulţime
numerabilă. Această defin itie î nseamnă: mult ime a M este
n umerabilă dacă putem ă
s facem o coresp o � denţă bi uni ­
vocă între elementele mulţimii Mş i numerel e naturale . Cu
a lte cu
v inte, putem să dămindici elementelorl ui M, ori­
c are' le emen t al lui M avî nd indi cele săuş i le m
e ente diferi te
a vînd i ndi ci diferiţi . Dacă i ndi cele unui element este n ,
n otăm acest element c u an. M ulţimea numerabi1 ă M se
p oate scrie atunci :
M
{ al> a2 , a3 , •••, an}
De aici rezultă că orice mulţimef inită e ste numerabilă;
n umai mulţimi infinite pot fi nenumerabi le.
U n exemplu de mulţi me nenumerabi1 ă : mulţi mea tutu­
r or numerelor reale cuprinse între 1ş i 2 etc .
]}[ulţime ordonată. O mulţime se numeş te simPlu ordo­
nată, dacă elemen
t ele ei au fost aranj ate într- o ordine, după
un cri teriu oarecare, aş a ca : 1 ) dintre două elemente oare­
c are alş i a2 să avem s au al < a2 sau a2 < al> sau a1 = a2;
2) rel aţiile al < a2 sau a2 < al' sau al
a2 , să se excl udă
r eciproc ; 3) din a
l < a2 ş i a2 < aa să urm eze al < a3•
R el aţ ia al < a2 nu n ecesită neapăr a t o relaţie reală
î ntre mărimi; este vorba de anteri ori tatea unu ia di n ele­
mentef aţă de celelal te .
O mu
l ţime s e numeş te bine ordonată î n cazul î n care,
f iind ordonată, ex istăş i un elementiniţial , fi e al m ulţimii
î nsăş i, fie al oricărei submulţimi non-vi de.
Exemplu : orice mulţi me if ni tă ordonată este bi ne ord o­
n ată; ş irul numerelor naturale 1, 2 , 3; . . . , n , . este
b ine ordonat ,fi indcă în oricare submulţ ime non- vidă există
un pri m ele m ent ; mulţi mea tuturor numerelor întregi
algebrice : .. . , -2 , - 1 , 0, 1 ,2 ,
ordonată în ordine
naturală, lUt e s te bi ne ordona tă.

2

=

=

.

o

.

o

o ,

17

a ceea accep­ tat ă ast ăzi: "Numărul cardi nal (puterea) al unei mulţ imi M este mulţ imea tuturor mulţimilor care sînt e chivalente cu M". Vom spune însă de pe acum că x e igenţele unui logici an nu sînt s atisfăcute în aceste def iniţii " naive " şi Fraenkel însuşi recunoaşt e acest lucru [4 J.o postu­ latul alegerii: P " entru orice mulţime de mulţimi non-v ide şi neavînd nici un element comun există o funcţie de alegere (A uswahl­ f�mktion) . Zermelo a observat primul că mult e raţ ionamente mate­ matice se bazează pe o presupunere acceptat ă impl icit i ş pe care el a enunţ at. Ş i Fraenkel mai observă încă: P i ea tut urormulţ imilor echi­ " e de altă parte. Vom vedea mai departe care s înt aceste antinomii .Vom numi putere sau număr cardinal al unei mulţ imi M scr ie Cantor . T otuşi. Putere sau număr cardinal. astf el de def iniţ ii sînt astăzi l ucrll ri naturale Î n matema tici " . C eea ce este necorect în această def iniţie nu putea ă s scape lui Fraenkel. mulţ m valente cu M poate să implice antinomii dacă nu sînt l uat e anumite pre cauţii " . A cest postulat a fost e nunţ at în diverse variaţl te. S-au dat pentru aceast ă teoremă mai multe demon­ straţ ii . - 18 . Zerme10 însuşi a dat două demonstraţii. p .noţ iunea gene rală pe care · o deducem din M cu ajutorul f acultăţii noast re de a gîndi. căci el adaugă : " Această def iniţ ie pare Î ntrucîtva paradox ală.o explicit astfel. . făcînd abst racţ ie de nat ura dif erit elor elemente ale lui M ş i de ordinea lor . formularea lui Cantor nu poate f i a cceptată ca o definiţie a numerelor cardinale " .Postttlatui alegerii şi t e o r e m a de bine ordonare. . Iat ă ce scrie Fraenkel ( [4] . Ş i iată definiţia pţ care o citează Fraenkel şi care este. denumind. în f ond. cu aj ut orul căreia se obţine o submulţime care conţ ine cel puţin un singur element al f iecărei submulţimi " ." Def iniţ ia aceast a a fost abandonată chiar înt eoria nai­ vă a mulţ imilor. Cea mai important ă consecinţă a acestui postulat est e teorema de bine ordonare a lui Z ermelo : " oricare mul­ ţ ime M poate f i bine ordonată " . şi care au prov ocat o discuţie amplă în epoc a noastră. Vom ma i cit a aici două propoziţ ii datori te lui Zermelo. 59) : " Desigur.

uturor mulţimilor cu· două . Am văzut ce numeşte Cantor putere sau număr car­ d inal . ca re la epoca cînd scr ia Cantor e ra o idee dest ul de cont roversată. şi anu me: .Di n d efini ţia de mai u s s rezul tă : "Mul ţimil e MI şi M2 vo r avea acelaşi număr cardinal d acă sînt echi valente . Numerele cardinale transji'nite. Definiţia n um ăru lui cardinal ca m ulţime de mu lţimi echiv alente apare oricui bizară şi în o rice caz arti ficială şi noi vom arăta pentru e c (în capito­ u l l final) . n.c are a ul at pe parcursul d ezvoltării ei un a spect mult mai vast şi complex . numărul u lţimea 1. 19 .a fost . 2. "Mulţimea tuturor submulţimilor unei mulţimi date M ex istă " . S iru l n um ere lor natural e . ridicare la putere. comparaţie etc . . . nu mer lee lor car di nale sînt diferite". . ' Al tfel. etc . . Ea avea av antaj ul unei intuiţii " naive" iş nu consti­ t uia o defi ni iţ e vicioasă. Noi vom a răta în capitolul u ltim. V om mai mentiona faimoas a teoremă a lui Cantor asu ­ p ra nu mărului � c rdinal al mu lţimii formate cu s ubmul­ ţ imil eu nei us bmulţimi date: "M ulţimea tutur01" subm ul ţimilor ori că rei mulţimi date M are o putere (număr car d inal) mai mare d ecît mulţi' m ea M". Cantor a putut să x e plice.elemente fie2 va if m ca re. al acestei lucrări ( " Conclu izi " ) în ce const ă eroarea de logică pe care o cu ­ p rind impli cit astfel de propozi iţ i . lămu rirea di eii d e infinit în matematici. . S iai ci ma tematicienii au obse rvat c ă s-a introdus ceva n ecl� r . Cu noţiu nile iniţi ale. . Număru l 1 va fi mul ţimea tuturor mu lţimilor cu un s ingur element ( mulţimi echivalente între ele) . 3. ad ică dacă MI M2. . 4 .. î nmulţire. Trebui e să spun em c ă i deea iniţială d e la care a pornit Cantor în' elaborarea teoriei sale .sînt d ar pu terile mul iţ milor finite - ' 1. fiindcă Z ermel o a fost obligat să introducă o axi om ă de exi stenţă. într-un m od foarte general op eraţiile cu numer e întregi: adunare.

î n acest caz iş numai în acest caz. puterea aces tei mul ţimi infini te. Ti purile ordi nale ale mulţimilor if nite sînt nu merele ordi nale finite . De x e emplu. Dacă considerăm însă mulţi mile infini te. di sti ncte în­ tre ele. tot în cadrul teoriei nai ve a mulţimilor. Astăzi . S e i ntroduce mai întîi i deea de asemănare între m ulţimi . dar nu şi de. a fiind un număr fini t : No> a No + a = No No + No = No a No . această definiţi e este înlocui tă prin alta. dar aceasta este i ş puterea 20 . ordinea lor de succesi une " . dacă elementele lor corespund în mod biunivoc iş în ordinea if ecăruia dintre ele . este notată de Cantor cu No (Aleph zero) : este primul număr transjinit sau cel mai mic cardinal transjinit. seria Aleph-ilor: Numere ordinale. Am văzut ce înseamnă ordonarea simplă a unei mulţi mi M. puteri ale unor mulţimi mult m ai vaste decît aceea a numerelor naturale şi astfel Cantor crede � ă poate gîndi o serie de numere cardinale transfini te. ele au şi aceea iş putere iş acelaşi tip ordi nal . problema 1111 mai se te atît de ism plă.Să considerăm mulţi mea formată di n toate numerele cardinale (deci o mulţi me de mulţimi ) . naturale este No. Cantor defineşte as tfel tipul ordinal: " este no­ ţiunea generală· care rezultă din M cînd face m abstracţie de natura le ementelor lui M. Numărul cardi nal transfini t No se bucură de următoa­ rele proprietăţi. Să introducem acum noţiunea de număr ordinal . puterea mulţimii numerelor. ele sînt egale cu numerele cardi nale finite respective. care este bi ne definită. . Două mu lţi mi echiva­ lente se numesc asemenea. No = No No = No C u aj utorul x e ponenţi alelor se pot defi ni alte numere transfi nite.

î n faţa contradic­ ţiilor provocate de ideile. Aceste măsurin u sînt impuse. n ot at de Cant or cu w. Nu vom urm ări această chest iune m aid eparte. Cu alte cuv inte.î ntr. an umite " măsuri de pază" . date fiind cele mai mult e din rezult at le e ei ind isc utabil e.o altă ord onare putem să le aranj ămî n ordinea mărimii lor crescătoare etc. M at ematicienii i ş . Să consid erăm un exem pl u. ce scrie van der W aerden ([lJ. mul ţimil e infinit e d e aceeaşi putere pot avea t ipuri ordinale difer ite. în general. a e nu poate forma o bază sigură pentr u const rucţiat o e r iei mul ţimi lor. un alt număr ordinal. p. * - Am citat doar cî"t. c i " că trebuie luate anumite precauţii" . Numerele raţional e d e f orma k pot fi ord onated upă mărime . Iată. după Cantor. de exemplu." naive" ale teoriei m ulţimilor. fiind că se poate ts abil i o corespon ­ d enţă biunivo că î nt re num erel e înt regi şi numerel e raţio­ nal e inferioare lui 1 . notat de el cu 1). teorie la care totuşi nu se poat e renunţa. fiindcă acest ea dau loc la cont radicţ ii " .au d at seama că or icî t ar încerc a ă s dist ileze noţiunea de" mulţim " e . ma temat icienii nu au t ras concluzia că asemenea idei tre­ buiau cu necesitate să con ţină g ermen ul paradox elor. de exemplu. decî t de temerea de a n u da peste contradicţii. Pri­ mul m od de ordonare al n umerelor raţionale ne dă se­ ir a : 1 ···' 2' 3' 4 ' 2 2 3 3'6' 5'4' Ord inea nî car e sînt aranj at e numerele raţionale în mul ţimea num erelor raţionale defineşte un tip ordinal .n um erel or raţional e. Al doilea mod de ordonare defin eşteî nsă. 3): "N e păzim totuşi să alcătuim noţi uni ca « mulţimea tuturor mulţimilor») şi a ltele d e a celaşi fel. Cele două tipuri ordinale diferă unul de al tul . num ai atît cît poate să aibă o leg ătură cu pro ­ blema paradox elor log ico-matemat ice. d ar se vede că tipul ord ni al al unei tJ? ulţimi infinit ed epind e d e ordonarea ei . eva din noţiun ile de bază ale t eoriei mulţimilor. 21 . după vaq l oarea sumei termenilor p + q.

t otal superflue. în particul ar.matem atice. .d upă c um apare în «d efiniţia » l ui Cantor. p. în principiu. 19): " Antinom iil e arată că conceptul naiv d e mul ţime.I ată ce scrie F rae nk le ( [5 J . p.m ul te entităţim atematice pot fi consid erate colecţii sau mul ţim i de obiecte. noţiunea dem ul ţime a fost supusă unor rest ricţii ax iom atice. Vom vorbi m ai d eparte despre aceste " antinomii " şi d espre " is stem le e ax iomati ce " care au fost constru ite cau n remediu. iată ce s crie Bour­ bak i ([IJ. în interpre­ e tarea form al istă a ceea ce urm ează. Din primul m om ent (ad ică începînd cu Zer mel o. fraze ca « fie X om ulţim e » îs nt. pe ntru a d a un exem plu num ai. pentru că orice l iteră este un term en " .. trebuie oc nsiderat ca riguros sinonim cu « term en ». Cu al te cuv inte. Într-� d v e ăr.uIţ or delim itărim atem atice rig uroase. m ul ţim ea este ol iteră sau un termen care se supune unor anumite reg ul i de cal u c l . . 60) d espre m ul ţime : "D in punctul de vedere naiv. şi o reconstituire a teoriei m ul ţim li or pe baze strict l og ico. No i nu v om căuta să form al izăm această noţiune şi. cuvîntul « mul ţim . aşa ă c pînăl a sfîrşit nici n u se mai ştied acă ceea ce num m i m ulţim em ai şe te totuşi o m ul ţime. în sensul ace sta. şi cel e-m ai g eneral e concl uzii derivabil e d ni l e nu pot forma o bază satisfă­ c ătoare pentru teoriam ulţim ilor şim ultm ai puţin pentru " ma tem atici în nî treg ul l or . 1908).

2) funcţii propoziţional e . fără să ne intereseze conţinutul eventual pe care elel -ar putea av ea. is s­ temuIl ui R uss el l d in PrinciPia Mathematica. Vom red uce această expunerel a ceea ce este strict necesar în d ezvol tarea ts ud iul ui nostru. 3) calcul ul lc aselor. . Variabile propoziţionale. . ELEMENTE DE LOGISTICĂ Î n cursul l ucrării noastre vom avea ne voie d e cî teva n oţiuni le m e entared e logicăm atematică. urmărind î n g eneral . şi anume : 1) cal culul p ropoziţiilor. A ces te variabil e pot lua d ouă valori: ad evărul (notat pe s curt A) şi fal sul (F). U nel e semne pot' reprezenta ceva determinat. î n care caz se num esc te . ceva ned eterminat. pe care ne v om permi te săl e prezentăm cititorului. care se num esc varia­ b li e propoziţional e . care se numesc v alori de ad evăr. pr o­ poziţiil e sînt consid erate ca unităţ i . înl ocul cuvintel or şi propo­ ziţiil or care ' se pot form a cu le e. semne. q. r. El e se no­ t ează pe scurt cul itere: p.II . L ogicam atem atică saul ogica sim ­ bol ică saul ogistica utilizează. ci nu­ m ai o prezentare simpl ificată a cîtorva capitoled in această d isciplină. " variabil "e . Menţionăm că nu facem o x e punere sau o introducere în logica matematică. . 1. cînd ele se numesc " constan­ " şi al teori. 23 . . Î n cal culul propoziţional . Calculul propoziţional Constante şi variabile.

rmina ad evărul sau falsitatea expresiei" p sal.Funcţii de adevăr. compusul log ic "p s au q" înseamnă : sau prima prop oz iţi e s e te adevărată. cum arată tab elul de mai j os : P I q -. rt ei puncte etc . Ex presia din dreapta semnului d e definiţi e se numeşte definienş şi x e presia din stînga. în care propoziţiile p. 4 . De x e emplu. "p sau q este a dev ărată dacă cel puţin una d intre variabile este ad v e ărată. . . C arnap ([3].-- 1. p. Punctuaţia. sau amîndouă. Valoarea d e ad evăr a x e presiei " " p sau q nu depinde de conţinutul propoziţiilor p şi q. x e presia p sau q" se numeşte o· funcţie de adevăr. în care variab ilele p.l q" num ai în f uncţie de adevărul as u fal­ sitatea variabilelor p şi q. A F A F A A F F " p sau q " A A A F S e vede că putem·d ete. Cu v ariabilele prop oziţionale se pot f orma complex e logice. În ace laşi m od se pot construi exp resii mai complic ate sau mai simple. corespunzătoare conj uncţiilor dn i v orb irea ob şi nuită ş i cu care se formează fraze. vor fi unite prin c onj uncţii d iferite . definiendum.=". de aceea. în d reptul că ruia se pune " D ef. adevă rul as u falsitate a expres iei oc mpuse" p as u q" nu depinde decîtd e adevă rul saU fal­" s ita tea variabilelor component . s au a doua. Pentru a despă rţi diversele pă rţi ale unei expre sii logice formale se întrebuinţea ză un punct .. variab ilele p şi q pot să ia două v alori f iecare. dec i putem avea u rmătoarele p atru po sibilităţi. r.. " sa ( u .constante logice . 7 ) spune că definiţiile servesc numaip entru ab rev ieri şi nu sînt principial nec esare. e Dup ăd efiniţie. sînt legate prin constante logice. A şi F. . Vom discuta afir­ maţ ia ace asta mai d eparte. 3. Puterea unui punct se întinde p nă î 24 . c i numai de valoarea lord e adev ăr . Cnm în lo g ica formalizată. 2. .= Df").şi ele vor fi toate funcţii " de adevăr. q.. două p uncte. . Semnul de definiţie este simb oli zat prin . r. q.

Se pot înt reb uinţa. c) C o nl j u n. (Con j uncţia . a) N e g a ţ i a est e is mboliz at ă d e semnul . . C u alt e cuvint e. d e as emene a .q " în raport cu valoriled e ad evăr ale variabil elor p şi q : � r " l. d acă p impl icăq . Propoziţia p put înd lu ad ouă val ori. p q' p . 4.. .p faţă d e p: p -p A F F A b ) D i s j u n c ţ i a l o g i c ă est e aceea d ej a m enţio­ " Simbolul pent ru const ant a logică nat ă mai sus : " p sauq . sau ad oua est e ad evărat ă . pa ranteze înl ocul punc­ tel or.q A F A F A A F F A F F F d ) 1 m p1 i c a ţ i a l o g i c ă est e d efinită d e R ussell ca fiind o funcţied e adevăr care est e ad evărat ă d acă sau prima propoziţie est e f al să . 3. " . -" .. " .îi schim bă · valoarea d e ad evăr : . Tabel ul a arat at că funcţia de v sau " es t e semnul " " ad evăr " p vq " . . nu poate fi cazul ca prima 25 . care arat ă val" oril e corespunzătoare pentru .p şi q" es t e fal s ă. 2." "ŞI se ma l not eaza cu semnu 1 &") \ Tabelul următ or arată cum corespund valorile l ui " p. . V om int rod uce acum cîteva funcţiid e ad evărd e care vom avea nevoie în const ruire a cal cul ul ui propoziţional. de ci dacă c el p uţ[n una dintre ele este falsă . Simb ol ul con sta ntei logice " şi " este " " " un punc t . A şi F. Cîteva juncţii de adevăr. avem urmă­ t orul tab el . .p se citeşte " non-p " . nî seamnă " p şiq .und e nt i rv e ine un număr d e punct e egal sau mai m are. est e f al să num ai în ca­ zul cînd ambel e variabile sînt f alse.c ţ i a l o g i c ă " p şi q " est e o funcţie de ad evă r care est e ad evărată dacă p şi q sînt simultan ad evărate .pus n î f aţa u nei var iabile prop oziţionale . d isj uncţia logică. care . Deci " pq.

T abelul corespun zător este : 1.2. adică cele două propozi ţii echivalente se m i ­ plică simultan reci proc : p =q . Conform defini ţiei lui Russell. A F A F A A F F A F F A Se pot construi mai mul te funcţii de adevăr cu două argumente.'J.-- 1. . q=> p . 3. 16. = 26 . . p=> = . ci unele se pot x e prima cu aj utorul celorl alt e..d ar nu toate sînt indepen ­ d ente.=>" i deci "p implică q" se scrie: p=>q. Semnul d e implicaţie esţ e . asemenea funcţii. 3.p v q Def. T abelul următor arată v alorile de adevăr ale e chivalenţei în func ţie d e valorile d e adevăr ale argumentelor: p q p=q -. Am şi v ăzut că implicaţi a şi echivalenţa se potd efini cu aj utorul cel o rlalte. Russell a arătat că această definiţie nu înseamnă al tceva decît că p :Jq şi în. I mplicaţia este defi nită cu a jutorul negaţiei şi al d is­ j uncţiei logice.. avem : q. acelaşi timp q=> p. Cîte? W ittgenstein [1] a arătat ă c se pot construi 2'J.=" şi deci " p echivalent cuq " se scrie : p =q .s ă fie adevărată şi a doua fa ls ă : o pr opoziţie adevărată nu ş poate implica una falsă . Dacă d ouă propoziţii p şiq' îs nt simultan adev ărate sau simultan false ele se numesc echivalente. p=> q q P A F A F A A F F A A F A e) E c h i v a l e 11 ţ a l o g i c ă. 4. S imbolul de echivalenţă este . = Df : P =>q . 4. 2. .

E xistă anu m ite funcţii d e ad evăr care r ămî n în p erm an enţă ad evărate.tiile. Ex istă expres ii logice care rămîn în perm anenţă false. fiind că unad in propoziţii va fi sigur ad evărată : p -p -pvp A F F A A A î n acelaşi m od.-- 1. T abel ul n e arată m i d e iat c ă această formulă logică răm îne în permanen­ ţă ad evărată.Tautologia. or icev al orid e ad evăr ar lua variab li le ec om ponent e (şid eci or ice conţinut) . care este princi­ piul terţului exclus . sau p este f als. U n al t caz extrem al funcţiilor de ad evăr· îs nf contradic­ . A F A F A A F F A A A F A A A A ·F orm ul a considerat ă este d eci o taut ol og ie. 2. Asem enea expresii se num esc tautol og ii. :J. al căro r ad evăr nud epin­ de deci nicid e conţinutul ce -s ar atribuiv ariabil le or com­ ponente şi nici d e val oarea l or d e ad evăr. expresia . x e presia urm ătoare este o tautologie: q .p v p răm îne ad evărată totde aun a.:J . De exem pl u. exp resia -p v p spun e :. p vq -. 3. 27 . 4. orice valoare d e a devă r ar lua propoziţ iile componente (şi orice conţinut) : p q pvq q .d upăd n e um irea d ată d e W itt g enstein. U n tabel ne arată că orice val oared e ad evăr arlu a variabil a p. sau p este adevărat . p vq Orice propoziţ ieq m i pl icăd isj uncţia p vq .

î n formulele logice. Semnul de aserţiune. Dacă însă spunem : " propoziţia «Cezar a trecut Rubiconul » este adev ărată" . b) Regula m od u s p o n e n s: dacă o imp licaţie e ste ad evărată şi prim ul ei mem bru est e ad evărat. D e exemplu. S m e nul de aserţiune nu este un simbol logic necesar. S emnul d e aserţiune.·P:Jq înseamnă: este adevărat c ă p implică q. cu condiţia ca ov ariabilă să fie înlocuită pretutind eni în formulă cu aceeaşi expresie simbolică. In acelaşi mod se pot construi o mu lţime de con­ tradicţii . şi se obţine t ot o tautologie. este )--" .De exemplu. p A F F A F F Ori�a re ar fi valoare a d e adevăr a lui p. noi îl vom păstra însă pent ru m ai multă· precizie. De exemplu. cazul opus tautologiei. p este o contradicţi e. nu ele sînt afirmate. at unci şi al 28 . propoziţiile sînt numai c on­ siderate. f-. T abelul ne arat ă imediat acest luc ru: p -p -p . fiindc ă ele p ot fi ad evărat e sau false. dar p şi q pot să fie adevărate sau false. atunci am afirmat această propoziţie. formula . ad ică o propoziţie falsă totdeauna. Reguli de deducţie. propoziţia " Cezar a trecut Rubiconul" este o propoziţie consid erată. . int rodus numai pentru această dist incţie.p. p este falsă. Regulile d e d educţie (de care ne v om serv i aici) îs nt în numă r de t rei: a) Regu! a s u b s t i t u ţ i e : i în orice formulă logică ad evărată ( tautologie) se pot substitui în locul variabilelor orice alte ex presii p ropoziţionale. O propoziţie poate fi numai con­ sid erată sau afirmată.P . ci implicaţi a lor.

P f. q c) R egula de î n l o c u i r e (Ru le of RePlacement) : în oricef ormulă adevărată (tautologie) o expresie propoziţio­ nală poate fi înlocuită printr-o altă expresie propoziţională dacă ultima expresie este echivalentă cu prima . q v r . L uînd apoi un grup de cinci axiome. care este substituită celei vech i în tautologie. :J ..:q . să f ie substituită pretutindeni în f ormula adevărată . Simbolic se scrie această regulă astfel : !. . Nicod [1] a arătat că se poate reduce număru l propoziţiilor primitive la patru. Pentru a construi teoria logicii formale.d oilea membru al implicaţie i este adevărat (conform d efi­ niţiei implicaţiei) . I ată cele patru ax iome ale sistemului lui Russell. din ele..pvq :J qvp ' A4 f-: . date de Nicod: A l f. Nu este cazu l să menţionăm aici decî t că princi29 . ba chiar c ă se poater educe la una singură (însă incomodă) . Din acestea sed d e uc at utologii mai mult sau mai puţin complicate. p v r Se poate constata că toate patru axiomele sînt tautologii făcînd tabelul respectiv pentru fiecare. t eoremele logicii .. p :J q f." şi de disj uncţie " v " . el izbut eşte să deducă cu ajutorul regulilor ded educţie. p v q A2f-: p v p :J p A3f-:.. de negaţie. şi anume ca mai întîi să se stabilească echivalenţa acestei expresii cu aceea pe care o înlocuieşt e. Construcţia logicii formale. ca o teorie d eductivă matematică. :J: p vq . Ru ssell a avut nevoie d e no ţiunile primitive (nedef inite) d e varia­ bilă propoziţională. însă ea cere o condiţie în plus. :J . Aceast ă regulă are asupra regulii us bstituţiei avantaj ul că nu este necesar ca expresia nouă. ceea ce nu se cere în regula substituţiei . . car e sînt tautologii. ca mai sus .

.p ţi ei) ." Cînd înlocui m v ariabila x cu valori date x Socrate.: p=q· =: p·q v. " x este = = 30 = = = . Să intrăm acum în struct ura unei astfel de propozi iţi. . în mod foarte general . x P laton. absurdum) == T8 f-: p =q. (p ( principiul . � contra di cdub lei ne­ sil ogi smu­ transpozi­ redl1. Ai i c se distinge un subiect care are un predi cat sau. terţului x e ­ ( p =-q ) T9 f-. T2 T3 T4 TS T 6 ( pri nci pi ul clus) . astfel : fie un obiect x (varia­ bi l) care are o propri etate f. FUllclii propoziţionale î n paragraful precedent am consid erat propoziţiile ca uni tăţi iş ceea ce ne-a i nteresat au fost relaţii le dintre " propoziţii realiz ate prin aşa-numitele " constante log ice. maig eneral spus.. propozi ţia " Socrate este muri tor " . de exemplu. p :Jq·q:J r : :J : P :J r ( principi ul l ui) ( pri nci pi ul f.(p =. T7 f-: p v p .. p) f.p·_q TIO \- . " Ari stotel " este muri tor etc. obţi nem propo ziţiile: " " Socrate este muri tor" . Expresi a " x este muri tor" sau. = . F ie. mai g eneral.ctio ad (pri nci pi ul tautologi ie) P .' pî ile log icii clasi ce devi n î n logi ca lui Russell teoreme de­ mon strate ( tauto logii). precum iş cÎ teya dintre aceste teoreme : TI f. i ar f muri tor. :J _ - . aI tăacets e pri ncipii. adi că pentru fiec are valoare dată a lui x şi pentru f dat. :J'-q :J . p ( pri nci pi ul \-: p:J.: p :Jq .p) 2.g aţi i) f-: . se obţ i ne o propoz iţi e ( adev ărată sau f als ă) . x Ari stotel etc. " Platon este muritor . Vom expri ma lucrul acesta.p. adică " x este f. t iei) (princip iul ( p) = P f-.pvp . . un individ care are o proprietate.

= 31 . . aşa. 2) sau prin cuantificare. . Platon. puse în locul lui x d( e exemplu. .f". s-ad at peste o pro­ pozi ţie care nu poate fid eclarată adevărată sau falsă. se întrebuin eţ ază liter e greceşti: o cp( x) ... Dacă funcţia propoziţională este d ată. Funcţia propoziţională "x este f " se notează pe scurt ca în matematică cu (f x). Deoarece uneori. pentr u valori determinate ale variabilelor. atribuind la întîmplare o valoare ar­ gumentulu i unei funcţii propoziţionale . pentru c s rierea unor asemenea funcţii propo­ ziţionale. precum şi alte teorii . În ceea ce urmează nu vom avea nevoie decîtd e funcţii propoziţionale cu un singur argumenţ . . h(x). se numeşte o funcţie propoziţională. ci îc nd va fi v orba de încercările d e sol uţ ionare a p arad ox elor şi cînd vom face critica lor. T otalitatea valorilor care. devine o propoziţie (ade vărată sau falsă) . au trebuit să limiteze valorile ad misibile pentru argumentul unei funcţii propoziţionale . şid upă el toţi logicienii. cum a fost x " este muritor " . Dacă funcţia propoziţională este variabilă. despre care nu vom vorbi aici. că atunci c înd v alorile lor sîntd ate. care devine pentru fi� care valoare dată a ' vari abilei propoziţie. . Î n rezumat': o propoziţie este o x e presie care este ade­ vărată sau falsă.d e forma f(x) .0 funcţie propozi ţ ională este o x e presie conţinî nd unu 'l s au mai mulţi constituenţi ned eterminaţi. o uf ncţie propoziţională este o x e presie conţinînd variabile şi care. Rus­ seU . Aris totel . fac să se transforme funcţia propoziţională într-o propoziţie se numeşte domeniul'd e valori ale ar­ g umentului. Variabila x se numeşte argumentul funcţiei . Dintr-o funcţie propo­ ziţional ă (f x) putem obţine o . . Socrate. Propoziţii generale şi existenţiale. cum a fost în cazul preced ent. atunci se întrebuinţează în m od obişnuit litere latine pentru scrierea lor: f( x) . g(x) .p ropozi ţie pe două căi : 1) sau înlocuind argumentul c u o valoare constantă x a şi căpătî nd f (a). expresiad evine o propoziţie " . . Russell [2J d efineşte funcţi a prop oziţională astfel: . ljJ(x) x x) ( . CUtn ' ar fi "x este q/'. Aşa a apărut teoria tipurilor.. ).

-f (x)] " x) uneori este acelaşi lucru cu x. f (x) este falsă " . Si mb olul (x) se numeşt e "ope ratorul d e g enerali zare " ş i transformă o funcţie p ropozi iţ onală Î ntr-o propozi iţ e ge nerală. Rezultă că avem prin defi ni iţ : e a ( x ) . Operatorul de exist enţă � s notează cu simbolul (ax ) pus înain tea unei funcţii propozi iţ onale. . . . = Ceea ce înseam n : ă "(f " est e fals că pentru toţi Să consi derăm două cp (x) şi H x). sau încă " exi stă cel puţin un x pentru care f (x ) este va labilă " . uf ncţii propoziţi onale varia bile mpli că pe a doua. cu alte cuvi nt e ă c f (x) ia valoarea de adevăr " ade­ \"ă rat " pentru oricare valoare a argumentului x. f (x) . Dacă pl ecăm d e la funcţi a propoziţi onală f (x) iş spunem " f (x) pentru t oţi x " .' oricare ar if x. (x f ) a ne duce la o propozi iţ e d e exi stenţă iş înseamnă : " f (x ) nu este fal s pentru toţi x " .Cuanti if carea se face cu aj utorul operatorului de genera­ lizare sau cu aj utorul operatorului existenţial. am obţi nut o propozi iţ e ge nerală. care se scri e astfel: ( x) f( x) . care poat e fi afi rmat ă [funcţia fx( ) nu poate fi afi rmat ă ]. scri erea ( x ) .[ (x). cp (x) ::J �( x) Aceasta este o i mpli caţi e generală iş se ic teşte: " dacă cp (x) este valabilă. dacă primai atunci scri em: Df (x) . Expre is a (x) . ori care ar fi x " . cp(x:) 32 = H x) . atunci iş H x) este valabil ă. Se m ai scrie lucrul acesta iş sub forma: cp( x) ::J" � (x) Acelaşi lucru în ceea ce pri veşte echi valenţa.

care se 11 otează sim­ boli c astfel : x (cp x ) Ori care valoare particulară x a. Aşadar. = . Prin defi ni ţie. în general. Se m ai poate scri e acest lucru şi astfel: Deoarece x( ) . căci valoarea acestei expre­ isi este o constantă. ca iş în teoria mulţi­ mi lor. cp (a) � 33 . b � f (x)dx. f (x) nu reprezi ntă decît aparent funcţi i propoziţionale. = înseamnă: " a este un element dintre acelea pentru care funcţia cp (x) devine adevărată " . va lorile lui x care sati sfac această funcţi e au toate o propr iet ate comună (predicatul cp) şi ele forme3. care verifi că func­ iţ a cp (x) . cum se m a i num eşt e .l11se a ll 11ă : " pentru oricare x. a variabi la este aparentă ( legată) . f (x) şi (ax) .Ză o clasă. avemd eci : aE Sau. o variab ilă legată . Vom nota apartenenţa unui element a la o clasă pri n semnul E . cp (x) este echivalent cu � (x) " . Clase Am văzut cee ste o mulţime sau o cl a să. Într-o funcţie propoziţională f(x) intervine însă o vari abi lă reală sau liberă . 3 . Se găsesc exemple în mate­ matici de astfel de variabile ap a r e n te (legate) . şi ele sîntî n fapt propoziţii . aparţine acestei clase. Def. Să presupunem că avem o funcţie pr<?pozi iţ onală cp (x) . În ori ce in­ teg rală defi ni tă. x (cpx) . x este o variabilă aparentă sau.

. Aşadar. = .cp (x) şi �( x) sînt echivalente În mod general. "Dacă z nu aparţine clasei determi nate d e cp (x) . adi că dacă avem aceasta n u poate să Însemne decît că ele sînt satisfăcute d e aceleaşi valori . aceasta înseamn ă că cp (z) este falsă " .IX . Dacăd ouă fun cţii . = . ea se notează cu . rezultă că o funcţie fx ( ) ( cu un sing ur arg umen t) defi neşte o clasă : clasa ele­ mentelor care au predi catul . deci că ele determină aceleaşi clase . 34 . întrebuinţînd semnul de neg aţi e. d upă notaţia lui Russell (care este aceea a lui Peano) . Def.f De aceea se mai spun e că o clasă este sfera sau extensi unea unui predi cat ( Camap [ l J . toţi x care o veri fică fo rmează o clasă. cp (z) Tot astfel . pe care să o notăm cu IX : IX = X( fx) Toţi x care nu verifică această fun cţi e formează clasa contra­ ră lui IX .IX Înseamnă acel aşi lucru cu a spun e că el n u aparţi ne clasei IX : Def. . - cp( z) Def. Di n ceea c e am spus pînă acum. el nu face adevărată funcţi a noastră. putem scri e : cp( x) =x Hx) .IX = - x( fx) A spun ec ă un elemen t x aparţin e clasei . . Cu alte cuvinte. p . 18) . Fiin d dată o funcţie f( x) . dacă un element z nu aparţine clasei x( cpx). _ . z( cpz) = Z ( � z) Echivalenţa universală a funcţiilor cp( x) şi �( x) echi ­ valează cu ge ali tatea claselor determin ate de ele. putem scrie : z - E X (cpx) .IX " este clasa tu­ turor acelor x care nu veri if că f( x): .Z E X (C(x ) .

3S .(x E IX) . ca iş în teoria mulţimi­ lor : Clasa M a elementelor comune a două clase conjuncţia claselor IX şi � : IX şi � este M = (l. dar un cetăţean francez . n u este membru al clasei Naţiunilor Uni te . IX C � . . şi � . care este un membru al clasei frapcezilor.Mai putem e x prim a lucrul acesta aparţine clasei (1. formată c u toate elementele a d ouă clase ot şi � . notaţi ile XE - (1. Un exemplu concret este următorul: Orga­ nizaţia Naţiuni lor Unite conţine ca membri naţiunile en­ gleză. în acest caz clasa IX es te inclusă în clasa � : IX C � Avem următoarele definiţii : f-. Clasa francezilor este un membru al clasei Naţi unilor Unit e . ameri cană etc . x . fals Prin urmare .(x E (1. aceasta înseamnă c ă IX e ste inclus în W' . rusă. = nf x E IX · . Clasa M .::> % x E � " Dacă oricare ar fi x. francez ă. Mai întîi se pot forma şi clase de clase. . Vom menţiona încă relaţiile dintre clase (despre care am mai vorbit la teoria mulţi milor) . x aparţine clasei IX implică x aparţine lui � . reprezi ntă acelaşi lucru .E IX .) . n � O clasă IX poate să ai bă toate element ele ie printre ele­ mentele altei clase � .: . " : x E - IX · = şi a stfel : " est e că x Def. este reuniunea claselor (1.

. oa­ menii sînt muritori. Cu alte cuvinte. ) Definiţie şi identitate. în legătură cu noţiunea de clasă. 'Se vede că semnul de definiţie (în dreptul căruia este scris totdeauna Def. Dintre teoremele stabilite î n PrinciPia Mathematica . Acelaşi semn este întrebuintat ca semn de identitate. (Toţi grecii sînt oameni. ) nu este definit el însuşi . xE IX y . deci Soc rate este muritor. atunci x aparţine clasei � . Sau încă : x este identic cu y dacă toate proprietăţi­ le lui x sînt şi ale lui y . IX U � = D f X (x E IX ' v · x E �) "Clasa tuturor acelora care aparţin clasei IX sau clasei � este " reuniunea cl�selor IX şi � " . toţi oamenii sînt muritori. . are şi el această proprie­ tate . atunci clasa IX este inclusă in clasa y. Neidentitatea dintre x şi y se scrie : x .: . x. � C C � . ( cp) cp (x) ."Clasa tuturor acelor x care aparţin clasei IX şi în acelaşi timp . (Socrate este om. oricare ar fi proprietatea pe care o are x. vom menţiona aici numai două.y 36 . este identic cu y dacă. am utilizat semnul " = " ca semn logic de definiţie. În cele ce precedă. ::J cp (y) ' Def. clasei � este intersecţia claselor IX şi � " t. dar semnul de identitate este definit. în l} arbara : T U t- : T l 2 f- : IX IX C �. anume cele două forme silogistice ale primului mod al primei figuri. Definitia ' semnului de identitat � este următoarea : x = y. ::J .. = . deci toţi grecii sint muritori . ) Silogismul T 12 spune : dacă clasa IX este inclusă în cla­ sa � şi în acelaşi timp x aparţine clasei IX . y. IX C y ::J · · x E � Silogismul T I I spune : dacă clasa IX este inclusă în clasa � şi in acelaşi timp � este inclusă în clasa y.

d e a funda matematicile pe logică ş i pe noţiunea logică de clasă (mulţime) . logica matematică. după <. Cu toate perfecţionările aduse ul­ terior. aşa cum am arătat mai sus. prin definiţie : (x = y) Def. El s-a izbit însă de dificultăţi mari. nu a putut evita apariţia paradoxelor decît prin introducerea unor convenţii. a .:um se va vedea în expunerea care urmează. între care c�a mai importantă este apariţia antinomiilor în chiar acest formalism logic . ş i a crezut că poate realiza programul logicist a l lui Frege. ca şi teoria mulţimilor. * Formalizînd logica. Russell creat un instrument de precizie şi rigoare matematică.Russell scrie.

şi deci numă­ rul ordinal definit de această serie nu este 0. această serie defineşte un număr ordinal să-I notăm cu 0. Burali-Forti a expus acest paradox utilizînd mij loace formale. aşa cum ea fusese constituită de Peano şi şcoala italiană. Acest paradox se poate formula în felul următor: se demonstrează în teoria mulţimilor că: 1) orice serie de nu­ mere ordinale defineşte un număr ordinal . 3 ) seria ordinalelor (în ordinea mări­ mii lor) este bine ordonată. seria tuturor numerelor ordinale conţine cel mai mare număr ordinal 0.':aparatul logicii sim­ bolice. Contradicţia este izbitoare : -dacă ° este numă­ rul ordinal definit de seria tuturor ordinalelor. Să considerăm acum seria tu­ turor numerelor ordinale .O-l\IATEliIATICE 1 . CI n + 1 . atunci nu n este numărul ordinal definit de seria tuturor ordi­ nalelor.\ ) )O XELE1LOGn. 2 ) acest număr ordinal este mai mare cu o unitate decît cel mai mare număr ordin al al seriei date . ci n + 1 . 38 . În acest caz. care este cel mai mare dintre toate numerele.III PAlt. în speţă. Paradoxul lui Burali-For ti Matematicianul italian Burali-Forti [1] a publi­ cat în anul 1897 o antinomie pe care a întîlnit-o în teoria mulţimilor.

de exemplu. dar avînd o structură logică mai ' simplă. mulţimea tuturor noţiunilor abstracte este ea însăşi o noţiune abstractă. mulţimea tuturor noţiunilor. Deoarece orice mulţime se conţine . . toate mulţimile care nu se conţin ca element formează o nouă mulţime r . Se constată că există mulţimi care îşi aparţin ca element şi că există de asemenea mulţimi care nu-şi aparţin ca element . Toate mulţimile care se conţin ca element formează o nouă mulţime G. Dimpotrivă.înrudit cu cel al lui Cantor. este o tautologie şi q. De exemplu.2. 3 . din moment ce propoziţia " orice mulţime îşi aparţine ca element sau nu îşi aparţine. deci nu îşi aparţine ca element . Pe de altă parte. problema care urmează nu depinde de faptul că asemenea mulţimi există sau nu există. o teoremă binecunoscută a teoriei mul­ ţimilor spune: numărul cardinal al mulţimii tuturor sub­ mulţimilor lui M este mai mare decit numărul cardinal Ne al mulţimii M. pentru -că numărul cardinal al mulţimii tuturor submulţimilor lui M este mai mare ca Nc . Cu toate că existenţa mulţimilor care îşi aparţin ca elei:nent a fost contestată. Contradicţia este evidentă: numărul . trebuie ca şi mulţimea 39 . tertium non datur" . o a treia posibilitate neexistînd. dar el nu este cel mai mare. dar nu a fost publicată decit în 1 926 de Zermelo . deci ea îşi aparţine ca element. nu este ea însăşi un mamifer. numărul său 'cardinal : Nc este cel mai mare număr cardinal posibil. c ardinal N c al mulţimii M a tuturor mulţimilor este cel mai mare număr posibil.eci este adevărată independent de faptul că asemenea mulţimi există sau nu în realitate . Fie M mulţimea tuturor mulţimilor şi Nc. determinate este ea însăşi o noţiune determinată. Parodoxul lui Cantor o contradicţie asemănătoare referitoare la cel mai mare număr cardinal a fost descoperită de Cantor [1 ] in 1899. deci ea se conţine ca element . 11aradoxul lui Russell Russell [1 J a descoperit în 1903 un paradox . mulţimea tuturor mamiferelor. sau nu se conţine ca element. după cum foarte bine a observat Fraenkel [3 J .

ea se ccnţine . S ă e x aminăm un predicat oareca re : dacă are pro­ prietatea exprimată de el însuşi. predicatul determinat este el însuşi d eterminat. Un predicat dat admite ca p redi cat proprietatea p e care o e xprimă sau n u o admite . Mai tirziu.r să se contin ă sau s ă l1 U �e c ontină ca element. P ropoziţia mulţimea r se conţit1e ca element " este ' echivalentă cu propoziţia " mulţimea r nu se conţine ca element" . �() . orice predicat este deci predicabil sau impredica bil . deci este predicabil. ceea ce este contradictoriu . dimpotrivă. " . predicatul imagina­ bil este el însuşi in: a ginubil . oc f r = Pentru valoarea particulară obţinem : - Il oc E lui oc . în speţă oc = r. Contradicţia este izbitoare. atunci e a nu p � ate să se conţină. numai pr i n tntrebuin ţarea noţiunii de pre­ dicat . dacă nu acceptă proprietatea exprimată de el însuşi. avem oc oc . dacă mulţimea r nu se conţine ca element . predicatul m amifer nu este el însuşi m ami­ fer. ceea ce se scrie oc Er = Df - oc E oc Aceasta fiind adevărat . tertium non datur. p aradoxul apare şi mai simplu _ Definiţia mulţimii r este "n" ulţitr ea tuturor mulţimilor care nu se conţin ca elem ent " . oricare ar fi mulţimea echivalenţa generală (pentru orice oc) : ( 2) . deci este impredicabil etc . deci este prcdicabil . Exprima t prin simboluri . deci este predicabil . vom spune că are pro­ prietatea să fie predicabil. deoa­ rece . Să punem acum aceast ă problemă pentru predicatul impredicabil: şi el trebuie să fie predicabi l sau impredicabil. Russell (1905) a arătat că se poate obţine un parad ox asemănător fără a se mai introduce noţiunea de mulţime. predicatul abstract este el însuşi abstract. prin definiţie . prin definiţie r nu conţine decît mulţimile care nu se conţin ca ţlement . at unci. voin spune că are proprietatea de a fi impredicabil. De exemplu. Dacă se conţine ca �lement.

ci în cadrul logicii obişnuite .. atunci are proprietatea exprimată prin el însuşi. adică tjI obţinem ImP (I mP) = - = Imp .catul impredicabil" ( notăm ' impredicab il Imp) : = Imp ( �) = Df - tjI ( � ) Această definiţi2 fiind valabilă pentru orice predicat. 4 .HtjI ) Pentru valoarea particulară a lui tjI . ) . acest p ara do x se scrie. atunc i predicatul tjI a r e predi­ . ImP (tjI) .'O a treia posibilitate nu există .cum ar fi noţiunea de mulţime . D acă predicatul impredicabil este predicabil. Paradoxul lui Richard Jules Richard [ l J a public at în 1905 un paradox prin -care urmărea s ă de m o nstreze că nu e nevoie să se aj ungă pînă la teoria numerelor ordinale pentru a descoperi o asemenea contradicţie . Exp r i m a t î n simboluri . d ac ă predicatul impredicabil este impredica bil.dicat � nu are predicatul tjI. atunci admite p r op ri etatea exp rimată de el însuşi . care conţine 2 6 de litere : să notăm toate ara njamentele de d a Z / el l itere care se 41 . utilizînd noţiunea logică de predicat. foarte uşor. Cont radicţia este evidentă. Avem definiţia " dacă un pre­ .extensiunea unui predicat .) ( tj. deci este impredicabil .care corespunde noţiunii de mulţime. Impo r t anţa acestor para doxe construite de Russell constă mai ales în faptul că ele a r at ă c ă natura acestor contradicţii este pur logică şi că ele nu apar ca urmări ale cîtorva noJiuni m a tem at i ce mai c om p lexe .a lenţa generală (pentru orice tj. sau aceea de clasă . . sau mai puţin precise . Să considerăm alfabetul francez. deci este predicab il. ca şi în cazul precedent . rezultă echiv. ImP (ImP) Propoziţia "impredicabil" este " impredicabil" este echi­ valentă cu propoziţia "impredicabil nu este impredicabil" ceea ce este absu r d .

sub o formă simplificată. tot ce se poate scrie se va găsi în acest tabel al cărui m o d de formare a fost indicat . toate numerele definite printr-un număr finit de cuvinte . Oricărui număr întreg p îi va corespunde un aranj ament de p litere care se va găsi în acest tabel şi . zero. a n-a cifră a sa ar fi a n-a cifră zecimală a acestui nu. aranj amentele care nu sînt defi­ niţii de numere . Aceste aranj amente pot să conţină aceeaşi literă repetată de mai multe ori . să formăm un număr avînd pentru întreg. Am reprodus aproape textual acest paradox. U 2 . . Fie U1 primul număr definit printr-un aranj ament . cum tot ceea ce se poate scrie este ' un aranj ament de litere . Acest număr N nu aparţine mulţimii E. Am înşirat astfel . Să însemnăm cu G grupul de litere cuprins între ghili-­ mele. «(Fie p a n-a zecimală a n-ului număr din mulţimea E . într-o ordine determinată.rnăr. Deci . ceea ce înseamnă că avem aranj amente cu repetiţie. care poate fi numerabilă. Dar am văzut că el nu aparţine acestei mulţimL Aceasta este contradicţia . să formăm apoi toate aranj amentele de trei litere şi să le scriem tot în ordine alfabetică . dacă p nu este egal nici cu 8. număr care să nu aparţină acestei mulţimi . . ceea ce nu este adevărat. Să ştergem � din aceste aranj amente. să formăm apoi aranj amentele de patru litere etc . al doilea. Se poate forma u11'. aşa cum a. fost formulat de Richard însuşi. Definiţia unui număr fiind făcută prin cuvinte (şi aces­ tea fiind compuse din litere) . Ua al treilea etc . nici ' cu 9 şi unitatea. Paradoxul lui Richard a fost prezentat. Iată acum unde este contradicţia .pot face cu aceste 26 de litere şi apoi să le clasăm în ordine alfabetică . şi pentru a n-a zecimală p + 1. adică nu­ mere al căror singur argument i a ca valoare o expresie 42 . în caz contrar ». de Carnap [3J . Dacă ar fi al n-lea număr al mulţimii E. adică de un număr finit de cuvinte . el ar trebui deci să aparţină mulţimii E. Numărul N este definit de cuvinte din grupul G. toate numerele care se pot defini printr-un număr finit de cuvinte formează () mulţime E. Fie Zpr (Zahlpredikat) un predicat prin care reprezentăm numere reale . rezultă că unele dintre aceste aranj amente vor fi definiţii de numere .

Dacă b este richardian . Presupunerea făcută de noi că " num (Ri) " este richardian . ordinea "l exic ografică a propo z iţiilor care îl definesc . . dacă " P " este un Zpr (predicat de număr) .. conform d e finiţiei . dacă b nu este richardian. iar P (a) este fals (cu alte cuvinte. . trebuie declarată falsă .R i [num ( R-i) ] . la rîndul . S ă presupunem acum că numărul predicatului " Ri " este richardian : " Ri[num(Ri)]" Rezultă astfel conform punctului [2] .R i i llum (Ri) ] ( 3) 4 . acest număr va fi richar­ dian. sau altfel .Fie " a " expresia unui număr . în care întrebuinţăm un fundor . .cuieşte " x c'. proprie­ tatea cu numărul b." num " . după Carnap [3 ] . Acest număr b trebuie să fie. el nu admite. dacă numărul a e s te numărul unui pre dicat Zpr.F ( x ) ] ( 2) Dar pentru că " Ri " este un Zpr. deci : R t' (x) = = " . el are un număr pe care îl vom nota cu " num ( Ri) .1 . num P " este o e x " presie a unui număr. care este richardian. De exemplu. . tertium non datur. deci b este richar­ -dian.său.-numeric ă . Ţinînd seama de aceste indicaţii. richardian este un pre­ -dicat Zpr bine definit. prin care se poate reprezenta o numărare univocă a tuturor predicatelor Zpr ale limbii S . deci b nu este richardian . ' că dacă se înlo­ . în consecinţă. se aj unge la : .de exemplu Pa. care este richardian. aceea că " num ( Ri) " nu este richardian . Univocitatea acestei numărări este presupusă : [ nu m ( F ) S ă definim = num ( G) J ::J (x) [F (x) = a c u m predicatul r i c hard i a n G ( x) ] = (1) Rt' : (F) [ (num (F) x) ::J . un număr de ·ordine. ducînd la o contradicţie. să zicem b. cu " num(Ri) " şi "F " cu " Ri " . Fie o limbă logică S . iar a. Să expri m ăm în simboluri această contradicţie. dacă predicatul cu indicele numeric a nu convine indicelui :său a ) . .Putem numerota fiecare p r e dicat Zpr printr-un număr natural luînd în consideraţie. el admite proprieta­ tea cu numărul b. richardian sau non-richardian. de yx emplu.

F [num (Ri) ] ::J Ri [num (Ri) ] (6) Din (5) şi (6) Ri [num (R i ) ] (7 ) Propoziţiile (3) şi (7) .tru orice x) : (x) . format cu predicatele predicabil şi impredicabil.. Dacă indicele x al unui predicat Px nu ad­ mite predicatul Px. Pa . . care este indice al unuia dintre predicatele de numere.Px (x) 44 . în consecinţă. P 2 . adică el este Rib . care este indicele său : corespondenţa este univocă . o a treia posibilitate nu există. echivalenţa generală {pep. Orice număr natural .Ri [num(Ri) ] ( 4) Di n relaţiile (3) şi (4) . Fiecare indice poate admite ca predicat pre­ dicatul pe care îl numerotează sau nu-l poate admite. fi richar­ dian . . să presupunem că scriem toate predicatele numerelor reale într-o ordine oarecare. R ib (x ) = . fie. amîndouă demonstrate. este deci richardian sau non-richar­ dian . Fiecărui predicat i se va ataşa un indice nu­ me ri c : P I . [num (F) = llum ( Rt') ] ::J -. Dar predicatul r ichar­ dian este el însuşi un predicat de numere şi .F [num (Ri) ] ( 5) Din relaţia 2( ) (F) [ (num (F) = num (Ri) J :J . îi corespunde un număr natural şi numai unul. Av em deci definiţia : R ib ( x ) = Df . într-o poziţie determi­ nată b.F [num (Ri) ]= . dacă x admite' proprietatea de număr Px ' atunci el nu va . atunci x va fi numit richardian. . Într-ade­ văr.PAx) De unde. sînt con­ tradictorii. Fiecărui predicat de număr . .. Observăm că demonstraţia lui Carnap este prea lungă şi că putem reduce acest paradox la paradoxul lui Russell. ter­ tium non datur. de exemplu. el se clasează în seria de predicate.Din ( 1 ) [num ( F ) = llum ( Ri) J ::J [ . P1. în ordine lexi­ cografică.

el conţine. descoperit de Zermelo · [ 1 ] în 1905 . ambelor mulţimi R şi R' .• Pentru valoarea particulară a lui x . Paradoxul lui Zermelo-Konig Acest paradox. Să examinăm mulţimea numerelor reale R care pot fi exprimate printr-un număr de cuvinte finit şi determinat . şi nu poate aparţine. mulţi­ mea numerelor reale este bine ordonată. În virtutea teoremei lui Zermelo . 6. sau mulţimii R' . se referă la teorema binecunoscută. Acelaşi raţionament a fost expus de K6nig într-o comunicare făcută la Congresul de la Heidelberg ( 1904 ) . asupra mulţimilor bine ordonate . în speţă x predicatul Px Pb R ib ş i obţinem : = = b. Orice număr real dat aparţine sau mulţimii R. care iî poartă numele. în acelaşi timp. deci el trebuie să aparţină mulţimii R . de exemplu acela al limbii române .tr. cu toate acestea . Să examinăm toate frazele care pot fi construite cu aj utorul a maximum 50 de cuvinte din această limbă . dar noi l-am definit cu un număr de cuvinte finit. Fie R' mulţimea tuturor celorlalte numere reale. numărul frazelor va fi finit. = R1:b (b) Rib (b) Propoziţia " b este richardian " este echivalentă cu pro­ poziţia " b nu este richardian " . Fie p primul element al mulţimii R' în această bine-ordonare : elementul p aparţine mulţimii R' . tertium non dat'/. Contradicţia este evidentă . ceea ce duce la respingerea ipotezei continuului a lui Cantor . pentru a demonstra imposibili­ tatea pentru continuu de a fi bine ordonat. un număr finit de cuvinte . Să presupunem un vocabular destul . = - 5 . Paradoxul lui Berry Acest paradox este o simplificare a antinomiei lui Richard şi a fost publicat de Ru ss el l în 1 903. Să examinăm acum colecţia completă C a tuturor frazelor care definesc fieca re un număr na tural c u maximum 45 . de vast al unei limbi date.

sau de predicate. 46 . el are proprietatea pe care o exprimă. Ne găsim în faţa unei contradicţii . numă­ rul lui Berry. printr-o fra­ ză a colecţiei C.are proprietatea pe care o exprimă. nu pot fi defi­ nite cu aj utorul frazelor din colecţia C. fiecare. deci llumărul definit de ea. numărul lui Berry. Acest paradox se poate exprima cu uşurinţă în simboluri . Nu mai e vorba de clase. dar cuvîntul " lung " nu este el însuşi lung. el este heterologic. Printre aceste numere naturale va exista unul care va fi cel mai mic şi care va fi numărul lui Berry. 50 7. aparţine colecţiei N . tertium non datur. Vom spune că. ceea ce este contradictoriu. Dacă cu­ vîntul " heterologic" este autologic . Există încă numere naturale finite care 11U aparţin colecţiei N şi care. în consecinţă. din moment ce ea este formată cu un număr mai mic decît 50 de cuvinte. Să examinăm acum cuvîntul " hete­ rologic " . . deci este autologic. el trebuie să fie autologic sau heterologic . Dar un cuvînt dat are proprietatea pe care o exprimă. Paradoxul lui (irfllliny - Neisoll Paradoxul descoperit în 1908 de Grelling şi Nelso11 [ 1 ] este analog cu paradoxul lui Russell construit cu predicatele predicabil şi impredicabil. dacă un cuvînt posedă proprietatea pe care o exprimă. deci este heterologic. cuvîntul " englez " nu este el însuşi englez etc . el este autologic. cuvîntul " românesc " este el însuşi rom ânesc. ci de cuvinte. Să examinăm acum fraza : "Numărul lui Berry este cel mai mic număr natural care nu poate f1' definit cu aj utorul unei fraze care conţine maximum 50 de cuvinte luate din vocabular " . el. Cuvintele unei limbi date se pot împărţi în două categorii : unele care admit proprietatea pe care o exprimă şi altele care nu admit proprietatea pe care o exprimă. cuvîntul " scurt " este el însuşi scurt. orice cuvînt este autologic sau hetero­ logic. o a treia posibilitate nu există. Colec ţi a C \-a fi f i nit ă ca �i colecţia N a numerelor naturale care pot fi definite . sau nu o are. dacă cuvîntul " hetero­ logic " este heterologic. De exemplu. dacă el nu posedă proprietatea pe care o exprimă. ea aparţine colecţiei C.• de cuvinte. Această frază are numai 27 de cuvinte şi defineşte perfect un număr natural .

. • • • . adică fI ' f2. bil. . . E) . a tuturor submulţimilor lui z : M trebuie să conţină un element y avînd aceeaşi proprietate ca şi elementele lui M . . . axiomatizarea admisă ar trebui să ne ducă la demonstrarea existenţei unei mulţimi infinite z . În aceste condiţii . care aparţin lui y. submulţimi ale lui 7. fie (M. Să presupunem că elaborăm o axiomatizare consistentă a teoriei mulţimilor. i a r proprieta­ tea pe care el o exprimă. Trebuie deci ca M să conţină un element z şi o serie infi­ nită numerabilă de elemente el> e2. .r Het( « Het » ) = - Het( « Het » ) (3) 8. . oricare ar fi cuvîntul generală (pentru o ri care «C )}) : C. . . f 2 E Y . . . Teorema lui L6wenstein-Skolem. . ea . . Pe de altă parte. . definiţia predicatului h e te ­ Het este deci : ro logic = (1) Această definiţie fiind valabilă . . . . aj un­ gem astfel l a : e lE z . �EZ .G6del arată că această axiomatizare admite un model numera. . obţi­ -. axiomatizarea admisă va trebui să permită demonstrarea existenţei mulţimii Uz . . . . f1 E Y . prin C. ek. e 2E z . 47 . avem echivalenţa (2) Pentru valoarea particulară a lui « C )} nem paradoxul : = « Het )}. cores p unz înd d iverselor .Să desemnăm un cuvînt oarecare prin « C )} . . Paradoxul lui Skolem Skolem a descoperit o contradicţie ( 1923) în legătură cu formalizarea cîtorva axiomatizări ale teoriei mulţi� milor. fkEy. e aE z. . .

48 . de unde impor­ tanţa şi rolul decisiv care i se acordă în toate sistemele logicii formale. înseamnă că propoziţii­ le şi conceptele metamatemati ce vor fi concepte şi propozi.Dar z este o mulţime infinită numerabilă ş i mulţimea a c estor submulţimi trebuie să aibă puterea continuului . În loc să spună "noţiunea ( S 3. pe care le alegem pentru noţiunile logice. 6. ceea ce contrazice supoziţia că M e ste numerabil . von Neumann. Logica simbolică utilizează simboluri pentru a nota n oţiuni . . Godel alege ca semne primitive (Grundzeichen) num erele naturale. ştiinţa care vorbeşte despre propoziţiile matematice. 4.. fk. 5. 2. G5del numerotează fiecare noţiune primitivă p ri ntr-un număr întreg pozitiv. există probleme relativ simple ( din teoria numerelor întregi) care nu pot fi rezolvate. Godel [ 1 ] îşi propune să arate că speranţa matematicie­ nilor de a exprima formal şi complet matematicile este ilu­ zorie şi că în orice sistem logico-formal . ca PrinciPia M a­ thematica sau sistemul lui Zermelo-Fraenkel ( dezvoltat de J . ţii asupra numerelor naturale (sau . e l s pune " noţiunea (sau propoziţia) care are cutare număr " .este sistemul axiomatic a l teoriei mulţimilor) . Matematica va fi exprimată în acest fel . . 3. ' " ale lui M constituie o mulţime avînd puterea continuului. .asupra seriilor finite de numere natura le) . Din punct de vedere f�)fmal (punctul de vedere metamatematic) este indiferent care sîn t simbolurile primi­ tive. M etamatematica . Pe scurt. Elementele f I ' f2. i ar o demonstraţie ( B eweisfigur) va fi o seri.e finită de serii finite de numere natural e. ş i care .. • 9 . 1 . O formulă va fi deci o serie finită de numere naturale . va fi formată din concepte şi pro­ poziţii matematice şi cum ace stea din urmă sînt exprimate prin serii finite de numere uat urale. U propoziţia) reprezentată prin cutare semn simbolic " . adică seria : 0. . Paradoxul • • lui "odel Godel ( 1 93 1 ) a construit un paradox care ar� o semnifi­ c aţie mai vastă decît cele citate mai sus.

ştim imediat ce număr are fie­ care semn de clasă. D e fi niţia noastră spune c ă un număr natural n apar­ ţine cla s ei K dac ă pentru el . Vom nota . .Prin această corespondenţ ă . de asemen e a. Să definim acum o . . Semnele claselor vor fi aran j at e într-o ordine oare­ care. 49 . Putem să numerotăm acum aceste semne de c la să : primul . al doilea. formula [R ( n) . după cum u rmea z ă : (1) ( s a prescurtat cuvîntul german i a r linia este semnul negaţiei ) - beweisbar demonstrabil . după cum se ş tie n um erele n aturale ) Fiecare clasă va avea un semn determinat c a re se va numi sem nul de cla să (Klassen­ zeichen) . Variabila liberă este x şi trebuie să remarcăm că în definiţia unei clase nu există decît o variabilă liberă Dacă variabila x ia valori de clase . vom nota prin . atunci x ( fx) este o clasă de clase . clasă K de numere naturale. . semnul de clasă care are numărul n. avem.cuieşte variabila liberă prin semnul numărului natural n . formula care este obţinută din semnul de clasă cînd se înlo­ . R(n) acest semn. f ( x ) fiind funcţia definitorie. O cla s ă este definită în PrinciPia Mat!tematica prin :X"( fx) . în domeniul numerelor naturale . Fie (l. ' . fie după suma me m brilor etc . n J nu este demonstrabi1ă . . Godel a creat un sistem izomorf cu si s temul PrinciP ia M athematica. care va avea semnificaţia : în ordinea R . adică r elaţia ordonatoare a semnelo r de clasă. fie ordi nea le x i c o g r afică. al treilea . Fie R simbolul care reprezintă ordinea aleasă. Să examinăm acum c l a s e le claselor ( ele definesc . . . semnul uner anumite clase . În consecinţ ă dac ă ni se dă ordinea R în care am ordonat semnele de clasă. al n-lea. o singură variabilă ' liberă.

ca şi negaţia ei. p ropoziţia [R(q). fie probe mai directe." Propoziţia pe care o spun acum nu poate să fie rezultatul unei demonstraţii " > această propoziţie duce la o contradicţie. Dar cum S este un număr de clasă . deci q nu . Din acest paradox.nJ a rată că llumărulllatu­ raI 11 a p a rţ ine lui K. q] ar fi indemonstrabilă. aşa încît formula lS . după cum au procedat Carnap. Dacă [R (q) . rezultă că există un număr de clasă S. ceea ce este contradictoriu . înseamnă că el are un număr de ordine q şi că S este identic -. deci q ar aparţine lui K.scrie Hilbert . dacă cineva declară . Analogia acestui paradox cu cel al lui Richard este izbitoare şi a fost remarcată de Gadel însuş1 . q] este indeterminabilă în si stemul lui Russell. ca şi propoziţia "mint" (de care ne vom ocupa mai departe). fie probe mai precise. dacă p r opoziţia [R(q).conform defi­ niţiei semnului de c1asă cu R(q) : �- S = R (q) Gadel arată că' propoziţia rR(q). Acest paradox a fost' demonstrat în mai multe feluri. în con­ tradicţie cu ipoteza. ' _ 50 . există propoziţii non-decidabile (unentscheidbare)" . conform punctului (1): q E K = Bew [ R (q) . ar aparţine lui K. Mostow ski etc .Ca urmare a acestor definiţii. qJ ar fi demonstrabilă. R obinson. qJ este demonstrabilă . ea ar fi ade­ vărată. qJ Prin urmare. d ar am obţine . într-adevăr. qJ ar fi falsă. negaţia sa ar fi valabilă. [R(q). q] adică. Hilbert [1] vede în acest paradox paradoxul mincinosului. fie probe mai simple. î ntr-adevăr.M. deci propoziţia q E K ar fi adevărată : qE K = Bew [R(q) . căutîndu-se. R . Ga del trage următoarea concluzie: "In orice clasă de formule non-contradictorii .

provocată de eforturile zadarnice făcute pentru rezolvarea acestui sofism . reducîndu-l la o )iimplă întrebare) la care mincinosul trebuia să răspundă: " Minţi cînd spui că minţi? " Dar mincinosul nu are decît două răspunsuri. . Se pare că Eubulide. O altă formă a acestui paradox este aceea cunoscută sub numele de " Epimenide " : " Epimenide cretanul sp unea că toţi cretanii sînt mincinoşi " . a enunţat pentru prima oară acest paradox. dintre care cîteva erau con­ sacrate.. e�te faimosul paradox al mincinosului �euMf1.evo�. Seneca (epistola 45) a. 10. nu minte. Acest pa­ radox. Importanţa acordată aces-tei probleme. pentru că ea ia ime­ diat valoarea contrarie. din şcoala din Megara.Concluziile care decurg din demonstraţia lui Godel sî. Dacă cel care spune că minte. care are o mare a nalo­ gie cu paradoxele descoperite de matematicienii contempo­ rani în teoria mulţimilor. înseamnă că e adevărat că minte. printr-un sistem formal. - 51 . înseamnă că nu e adevărat că minte. deci el minte. Î n consecinţă. chiar de la apa­ riţia ei . care a fost reţinut de logica actuală ca fiind adevărat. orice teorie care conţine aritmetica. . istoria con­ semne�ză faptul curios al morţii lui Philetas. propoziţia " mint " nu· poate fi declarată nici adevărată. poate să fie evaluată prin faptul că o mulţime de autori vechi s-au ocupat de ea şi că Aristotel însuşi o dis­ cută în mai multe rînduri . El a fost formulat ini­ ţial după cum urmează . în întregime studiului " mincinosului " . minte.nt foarte grave şi arată imposibilitatea de a exprima com­ plet. nici falsă. Aiungem la aceeaşi contra­ dicţie dacă vrem să aflăm dacă ceea ce afirmă Epimenide este adevărat sau fals. sau cu cele pur logice.finnă că asupra acestui sofism " s-au scris atît de multe cărţi " . celebrul dialectician Chrysippos i-a aco· r dat un loc deose­ bit în tratatele sale de logică. deci el nu minte. Paradoxul mincinosului Există un paradox foarte vechi. dacă cel care spune că minte. 2) " nu mint". tertium non da tur : 1) " mint".

So­ fismul croc . trebuie să fie j ertfit idolului adevărului . Sau in forma : « Propositio scripta in illo folio est falsa » ( ( Pro­ poziţia scrisă pe a. Î nsă. uriaşii să-i pună unui străin. printre sofis­ mele considerate de Stoici ca gimnastică dialectică. Dacă acest om a spus adevărul. ajungînd să ocupe capitole întregi în manualele de logică. Fiindcă erau cruzi .. utrum propositio prolata a me sit vera vel falsa (Propun această insolubi1ă « Eu spun falsul » . pentru că. Î i puneau o întrebare şi dacă răspunsul era adevărat îl j ertfeau idolului adevăru­ lui . o dilului sau argumentarea în procesul intentat de Protagoras elevului său Eulathos sînt exemple bine­ cunoscute de asemenea argumente reciProca. dar atunci a spus adevărul . Propoziţia străi­ nului nu poate fi declarată nici adevărată nici falsă. ' Tratatele scolastice de logică oferă o mulţime de vari­ ante ale acestui paradox şi ele au constituit o problemă arzătoare şi specială a logicii evului mediu. dacă acest om a spus ci minciună. în acest caz. presupunînd că nu spun nimic altceva decît aceas­ tă propoziţie «Eu spun falsul ».UV"t"CX sau reciProca şi apar mai ales. capitole in­ titulate Insolubilia. cea mai simplă fiind: "propoziţia pe care o pronunţ acum este falsă" . după Ferdinand Gonseth [lJ. după cum spune Aulus Gellius în lucrarea sa Nopţile atice .Există diverse variante ale acestui paradox. îl jertfeau idolului minciunii. sînt numite. şi se întreabă dacă pro­ poziţia pronunţată de mine este a devărată sau falsă) . afirmatia sa este o minciună. întrebarea : "Care îţi va fi moartea?" Străinul a răspuns: . mai şiret decît ei . ca de exemplu la Albertus de Saxonia: Propono illud insolubile « Ego dico falsum )} supposito . quod nihil aliud dicam nisi istam propositionem «Ego dico falsum ». fiindcă erau şireţi. dar. s-a întîmplat ca odată. ei omorau pe orice străin care acosta pe insulă. ea duce la o contradictie. Î ntr-o insulă trăia o rasă de uriaşi foarte şireţi şi cruzi. în orice caz. Alte variante. t�ebuie j ertfit idolului minciunii. et quaeritur. . _Puşi în încurcătură. Vom cita una dintre aceste variante. Forma cea mai simplă o găsim enun­ ţată în toate aceste tratate. puţin mai dezvoltate. &V"t"L0"1P�SO<.cea foaie este falsă »). hotărîseră să-I pună să-şi dea singur sentinţa de tnoarte.0 să mă j ertfiţi idolului minciunii " . uriaşii au început să discute. dacă răspunsul era fals.

11../' în ceea ce priyeşte argumentele reciProca ale scolasti­ cilor. In paradoxele autentice s e întrebuinţează una sau mai multe n oţiuni fundamentale ale logicii !'au ale matematicii: pa. în tratatul lui Buridan . Care dintre aceste două propoziţii este adevărată şi care este falsă ? Se aj unge la aceeaşi contra­ dicţie ca aceea din paradoxul uriaşilor cruzi şi şireţi . nu ridică probleme de logică. înseamnă c. Paradoxul străj erului (Russell. ele se găsesc peste tot 'sub forma următoare . dar atunci nu are dreptul să se tr�zească. După cum remarcă Beth [1]. este obligat după lege . �a. Iată acum contradicţia care rezultă : ac eeaşi problemă se pune pentru străj er . sau nu se tre­ zeşte singur. dacă nu se rade singur. trebuie să se radă singur. 1) Dacă se trezeşte singur. care definea străj erul unui sat ca fiind persoana obligată să trezească pe toţi sătenii care nu se trezesc singuri .radoxul mincinosului este construit cu noţiunile logice 53 . 1918) se referă la drep­ tul de cutumă roman. de exemplu. paradQxul străj erului'. atunci nu poate să se radă pentru că el nu rade decît pe cei 'care nu se rad singuri. ă este capabil să se trezească singur. ca şi altele din aceeaşi categorie . Socrate pronunţă o singură propoziţie « Plato dicit · falsum » şi Platon pronunţă o singură propoziţie « Socra­ tes dicit falsum » . 2) d a c ă nu se trezeşte singur. atunci. Un pseudoparadox analog este acela al bărbierului satului: bărbierul satului este definit ca acela care rade pe toţi cei care nu se rad singuri . tertium non datur. cu toate că pot provoca probleme destul de grave de drent (în Acazul străjerului) sau practice (îtf cazul bărbierului). Pseudoparadoxele Printre paradoxele aparente se citează mai ales două: cel al străj erului şi paradoxul bărbierului . dar nu îi era permis să trezească pe cei care se puteau trezi şi singuri . cine îl trezeşte? Dar nu există de­ cît două posibilităţi: sau se trezeşte singur. şi era singurul care avea acest drept . Problema este aceeaşi: cine rade pe bărbierul satului? Dacă trebuie să se radă singur. să se trezească singur. conform definiţiei . .

Richard şi Zermelo-Konig cu noţi­ unile de definiţie. cu noţiunea de mulţime sau clasă.aici . adevăr etc. pentru matematică " . paradoxul l ui Russell. . descoperirea antinomiilor a com­ promis atît de grav şi logica generală şi teoria mulţimilor care era considerată o rivală a logicii . consecinţele extrem de grave pentru matematică şi logică. paradoxul lui Godel cu noţiunile de demonstrabilitate. mai ales. numerabil şi bine ordonare. dţscoperirea antinomiilor constituie un pericol atît de mare pentru întregul edificiu al ştiinţelor deductive şi ."adevărat " şi " fals" . paradoxul lui Burali-Forti şi Cantor cu noţiunile de număr ordinal şi cardinal . paradoxele lui Berry. De . care îl conduc pe Beth [1] ( pe care l-am urmărit în cîteva puncte din expunerea paradoxelor) la concluzia: "Pentru acest motiv . cu noţiunea de proprietate a unui cuvînt. pentru acest motiv. paradoxul lui Grelling-Nelson.

numite. pro­ bleme ale unor construcţii logice. Î n prezenţa unor asemenea dificultăţi. dar gindirea însăşi se găseşte in imposibilitatea de a le ad­ mite. construcţii -în aparenţă ireproşabile. " dihotomia". A) Poziţia filozofică. eleaţii au introdus distincţia între· realitate şi aparenţă.--. Pentru această con­ cepţie. B) poziţia logică. real nefiind decît taţionalul . s-au emis diferite soluţii . b) P o z i ţ i a o n t o l o g i c ă . Aceasta era poziţia 55 . a unor aseme­ nea aporii.---- 1. pe care le vom clasi­ fica în două categorii generale. în procesul. său necesar.ÎNCERCĂRI DE A GĂSI O SOLUŢIE --------------------. fac parte din natura Fiinţei. caracterizînd astfel poziţiile adoptate : A) poziţia filozofică. în mai multe rînduri. străine de mecapi smul logic în interiorul căruia s-a produs c-ontradicţia. dar inadmisibile din pricina rezultatelor absurde la care ele duc. este ilu­ zorie. le creează. Pentru a da o soluţie cele­ brelor paradoxe " Ahile şi broasca ţestoasă". para­ doxe sau antinomii./pespre soluţiile paradoxelor in general Istoria filozofiei întîlneşte. In această cate­ gorie putem grupa soluţiile următoare : a) S o l u ţ i a e i e a ţ i l o r . Lumea fenomenelor. în sînul rea­ lităţii. antinomiile reprezintă conflicte reale. gîndirea logică. " " săgeata sau "stadiile " . nefiind pe de-a intregul raţională. Vom numi soluţie filoz ofică a an-o tinomiilor orice soluţie care introduce un principiu sau axiomă (sau mai multe) . în general .

Mostowski spune textual: " Aceste probleme sînt de natură filozofică şi nu putem să ne aşteptăm la rezolvarea lor numai în limitele matematicii şi aplicînd numai metodele matematice " . a t e m a t i c ă c o n t e m� p or a n ă . problemele generale ale bazelor matem aticii sînt reduse la două de către Mostowski [1 J : 1) Natura conceptelor matematice. toţi. Soluţia 10gico-matematică constă în admiterea unei axi­ ome suplimentare restrictive (sau a mai multor) . Astfel. De altfel . Din această ca te­ gorie putem cita pe sofişti .lui Heraclit . • e) P o z i ţ i a l o g i c o -ni. iar iraţionaliştii le consi­ deră ireductibile. aşa cum a fost formulată în ultima carte a 56 . filozoful de la Konigsberg a tras concluzii dia­ metral opuse celor ale eleaţilor: gîndirea pură nu este ya­ labilă în domeniul realităţii în sine. care. dar ea este total adecvată lumii fenomenelor. din pricina naturii limitate a oricărui formalism. mai mult sau mai puţin convenţionale. sau în timpurile moderne aceea a lui Hegel . Construind antinomiile ra­ ţiunii pure. Hegel într-o sinteză superioară. c) P o z i ţ i a e p i s t e m o l o g i c ă. pe sceptici şi micii-socratici. au căutat să anuleze puterea de cunoaştere a gîndirii logice. de exem­ plu. He­ raclit rezolvă aceste contradicţii într-o armonie superioară . Aspectul filozofic al unei astfel de soluţii a fost recuno­ scut de către specialiştii cei mai autorizaţi în acest dome­ niu . Această poziţie a fost cea a lui Aristotel . lo­ gica matematică ţine de filozofie " . 2) natura demonstraţiei matema­ tice şi care anume sînt criteriile care ne permit să distin­ gem o demonstraţie corectă de una falsă. Bertrand Russell scrie [4 J : " Î n acest sens şi -ca urmare a faptului că se ocupă de probleme încă nerezolvate. B) Poziţia s tric t logică. De pe această poziţie se recunoaşte existenţa ireductibilă a para(�oxelor. d) P o z i ţ ia' 1 u i K a n t. care se ataşează sistemului 10gic considerat în care se produc paradoxele şi graţie cărora se crede că se vor putea evita paradoxele. care apar în mod inexorabil în orice simbolism logic fornfal şi în teoriile matematice for­ malizate. poziţi a iraţionaliştilor. iar în filozofia contemporană. încît nu mai e necesar a-l demonstra . construind paradoxe mai mult s au mai puţin demne de a fi luate în consideratie.

)V e). dar. care nu pot fi rezolvate în nici un' fel nullo modo possunt solvi. Printre adep. la Wilhelm din Occam etc. Totuşi. vom cita în mod special pe logi­ cienii scolastici. 57 . dintre care nici una nu admite că o asemenea problemă ar fi cu adevărat insolubil ă . de exemplu. Se găseşte.LO""t"nH'. în ultim ă analiză. citată această opinie. noi nu avem ni ci un t ratat. care au dat. Care era poziţia logicienilor din această epocă ? Î n Logica Magna a lui Paulus Venetus (Tractatus VI : lnsolubilia) găsim enumerate 15 categorii de soluţii .cele de felul p aradoxelor logico-matematice.o importanţă considerabilă rezolvării sofismelor în general şi . de felul . adică exact . p . opinie aflată în micul tratat logic al lui Hentis­ berus (t 1380).ă. Se poate deci afirn1a că (. Găsim problema lnsolubilia chi a r şi în summulae logicales a lui Petrus Hispanus. 90). în tratatele numite Insolu bilia şi în centrul c ărora se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale. după care într-o insolubi1ă există cu ade­ vărat două propoziţii contradictorii care ar fi false în ace­ laşi timp. petitio princiPii sau circulus in probando. quod " duo contradictor1a sint sim'ttl falsa " ."ul mediu a avut concEpţi a logică a p a r a d e xel o r după care există o soluţie logică a tutu ror acestor contradicţii !7i a căutat soluţia lor şi nu o - . anumiţi logicieni sco­ lastici au evocat concepţi a după care există probleme cu adevărat insolubile . la Petrus d'Ailly. această opi nie n-a jucat nici u n fel d e rol în evul mediu şi ea nu a avut nici o importanţă doctrinară iar Paulus Venetus nu o U!niţieH[. mcepînd cu Socrate şi pînă la logicienii de la începutul secolului nostru.Organon -ului . IV. Toate tratatele de logică clasică. ali menţinut clasificarea şi soluţiile date de Stagirit .tii acestei concepţii şi care con stituie imen­ sa majoritate. rezolvării paradoxelor. avînd titlul De sensu composito et diviso : Scrib it una opinio in insolubilibus satis est possibile.€. Oricum ar fi. Această poziţie ar fi fost probabil adoptată de către un anume Suisset (pro­ babil Richard Suiseth). menţionînd faptul că paralogismele cele mai dificile de rezolvat sînt cele care formează un cerc vicios. de logică de l a el . IIe:pt O"OCf. la o eroare de logică.. în spEcial. începînd de la Aris­ totel. aşa cum rEm arcă Prantl ([lJ.yxCJlV: orice paradox este un sofism şi se reduce deci.

Poincare [1 J scria: "Astfel. ceea ce a fost foarte . tot la prohibiţii convenţionale. quia nullo :modo possunt solvi. a susţinut că este -suficient a descoperi că o asemenea problemă conţine un (:erc vicios. cel care s-a menţinut în mod ferm pe o poziţie pur logică a fost H. ci fiindcă se rezolvă cu dificultate). Dar el nu vede dificultatea de a evita . la toţi marii logicieni ai epocii care s-au 'Ocupat de această problemă. În alţi termeni. printre contemporani. nu este capabil să' elucideze toate punctele p roblemei. Perelman [1 J şi [3J căreia s-a alăturat şi M. care susţinea că defini­ Jia mulţimii tuturor mulţimilor nu este predicativă. Poincare. bazată în mod exclusiv pe condiţia pascaliană a definiţiei . de exemplu. Deşi Perelman a căutat în mai multe rînduri să depisteze această eroare. după Perelman. mulţumită căreia s-ar fi putut evita insolubilele. î n sfîrşit. aşa se şi exprimă Wilhelm din Occam. exprimată într-un mod identic. nu a reuşit şi a ajuns. pentru ca problema să dispară. în discuţia cu Bertrand Russell. Este adevărat că problem a este mai complicată şi că răspunsul lui Richard sau Poincare. Barzin: toate antinomiile teo­ riei mulţimilor şi ale logicii sînt.bine remarcat de Russell [2J: "Poincare crede că toate aceste paradoxe provin dintr­ un fel de cerc vicios şi aici sînt de acord cu el. Aceasta era şi poziţia lui Richard. sed quia cum difficultate solvuntur " (Nu de aceea se numesc unele sofisme insolubile fiindcă nu se pot rezolva în nici un mod. ca o eroare . nefiind ·bazată pe b proprietate. la sfîrşit. greşeli de logică. 58 . credem că putem clasa printre soluţiile pur logice tentativa lui Behmann de a oferi o soluţie a para­ doxelor.bilia. Putem regăsi această părere. aceste probleme erau privite ca fiind sofisme.un cerc vicios de acest fel". în sfîrşit. definiţiile care trebuie privite 'ca non-predicative sînt cele care conţin un cerc vicios " . De altfel . în celebrul său tratat Summa totius logicae (Compendiu al întregii logici) : "Non ideo dicuntur sophismata aliqua insolu. ·deşi adevărat. O poziţie analogă este şi cea a lui Ch. (:are. problemele numite 1 nsolubilia purtau acest nume din pricina dificultăţii rezolvării lor şi nu pentru (:ă ar fi fost considerate cu adevărat insolubile .regulă prohibitivă oarecare.

Russell aj unge să stabilească o ierarhie logică a conceptelor. adică dacă notăm cu z (cpz) clasa /\ definită de funcţia cp(z) . Soluţia lui. nici o soluţie care caută să le explice mai bine. Soluţia trebuie găsită scrutînd ideile logice' fun­ damentale" . Î n consecinţă. Atunci . obiecte logice de tipul to.ţoriene trebuie să fie pusă pe un plan pur logic şi că este d e ordin pur formal este logicianul englez Bertrand Russel1. simbolul cp [z (cpz)] trebuie privit c � . El scria tn PrinciPia Mathematica : " Voi observa că aceste paradoxe nu sînt în mod exclusiv în legătură cu ideile de număr şi cantitate. adică: indivizii. paradoxul clasei claselor care nu se conţin ca element. în virtutea principiului cercului VIClOS. nu poate fi adecvată. sau tn comprehensiune cp(cp) - 59 . Teoria tipurilor stabileşte că nu se poate aplica un conctpt de tipul n decît unui concept de tipul n . este numită de Russell "teoria tipurilor logice". Expresiile de forma cx E cx sau x E cx. Î n felul acesta. fiind lipsit de sens. proprietăţile indivizilor.l. este astfel rezolvat de către Russell: o clasă este un obiect care derivă dintr-o funcţie propoziţională cp(x) şi care pre­ supune funcţia .s-ar naşte din faptul că se presupune că o colecţie de obiecte poate să conţină membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . conceptele de tipul t2 etc .. Î n consecinţă. Această teorie derivă din principiul cercului vicios: paradoxele -ca­ re sînt toate cercuri vicioase . concepte de tipul ti. care constituie în mod incontesta� bil cel mai important efort de a găsi o soluţie a paradoxelor. De exem­ plu. o clasă nu poate fi argumentul funcţiei care A � o defineşte . în func­ ţia propoziţională cp(x) . argumentul unei funcţii nu poate lua va­ lori arbitrare iar valorile care i se pot atribui sînt limitate. cu alte cuvinte. ca rezu1� tatul unei întrebuinţări nej uste a acestor idei. pro­ prietăţile indivizilor. argumentul x nu poate lua decît valori de tipul n -1 dacă cp este de tipul n .'2. Teoria tipurilor Primul care a observat că problema antinomiilor can� . Propoziţiile care afirmă asemenea lucruri sînt declarate de Russell ca lipsite de sens (meaningless) . Russell.

sau -cp(cp) etc. după c um spune şi Carnap[3J: " Pentru orice sistem al aritmeticii se pot da noţiuni aritmetice indefinisabile şi propoziţii indecidabile. . care . în primele două decade ale acestui secol . Mincinosul nu poate spune care este valoarea de adevăr a propoziţiei "eu mint " . Matematica n-q poate fi epuizată printr-un sistem. logi­ cienii au aj uns la concluzia surprinzătoare că orice forma­ lism deductiv are limitele sale iar deductibilitatea logică nu poate depăşi anumite limite· . utilizăm un alt tip de adevăr etc. Russell stabileşte diferite tipuri de adevăr: cînd afirmăm adevărul sau falsul unei propoziţii p. ci . Tipizarea noţiunii de adevăr a fost demonstrată de către R. care se referă la propoziţiile sistemului S. Această concluzie. în 1955.iar aceasta ar trebui să se reducă la logică. arată că în orice sistem formalizat (care conţine aritmetica) există propoziţii non-decidabile. utilizăm un tip de adevăr. acestei propoziţii în însuşi sistemul. matematicii este construcţia unei 60 . Teoremele stabilite de către aceşti logicieni arată că valoarea de adevăr a unei propoziţii . în care se poate descifra cu siguran­ ţă o înfrîngere de natură sceptică. propoziţiile " este abstract " . Tarski [1].într-un m�-­ tasistem S'. în felul următor : " Sub influenţa lucră­ rilor lui Hilbert şi a tezelor şcolii neopOi"itiviste . nu poate fi enunţată în însuşi sistemul S . sau " abstract este abstract sau " concret " etc . Carnap [lJ şi A. construită într-un sistem logic S . după cum am văzut. nerespectînd teori a tipurilor. Î ntr-un mod analog. nu au mC1 un sens şi sînt excluse din simbolismul logic. Deoarece matematica ar trebui să se reducă la aritme­ tică . de propoziţii ale mincinosului. ci într-un alt limbaj logic care se referă la toate propoziţiile mincinosului! Legînd acest rt"zultat de paradoxul lui Gadel . deci el nu se confundă cu S . s-a imaginat .' în general . de exemplu "p este fals " . este formulată de Mos­ towski [lJ. cînd spune:n prop:niţia "p este fals " este falsă. nu mai sînt po::_ clasa oc conţine clasa :x ca element " sibile şi deci paradoxele nu pot fi construite . -·. această concluzie a fost aplicată la întreaga matematică. că cea mai impor­ tantă problemă a bazelor. deoarece nu se poate construi valoarea de adevăr a.. ci necesită o serie infinită de limbaj uri mai bogate " .

care analizează acest impas logistic: " Logicienii s-au JbJ:I.limbi artificiale cu reguli sintactice. regul a deductivă a sulJstituţiei : în' orice formulă adevărată (tautologie) se poate substitui unui aceluiaşi simbol o expresie propoziţio­ nală arbitrară. . cu condiţia de a înlocui peste tot acest . Dar acest principiu nu este formalizat şi din această cauză se atribuie o anumită insuficienţă formalis­ mului în general sau. . Care este baza logică a teoriei tipurilor? Russell spune că. Este ea cel puţin suficientă pentru a evita antinomiile? Vom con­ strui mai departe paradoxe pe care această teorie nu poate să le evite . · Ideea că orice simbolism logic şi . Obiecţia princjpală care i se poate aduce rezidă deci în aceea că ea nu are.un caracJ�er necesar. cum ar fi propoziţiile " abst. Credem că astăzi aceste sisteme nu au decît o valoare istorică ". Iată singura bază a teoriei tipurilor.s imbol cu noua expresie. elimină totodată şi propo­ ziţiile care au un sens precis. bază care nu are nimic logic . scapă unui tratament formal si indică un oarecare esec al formalis­ mului în genere). dar mi se pare . de exemplu. şi printre care ar exista o limbă universal ă şi perfectă care ar putea fi identificată cu matematica . De unde şi concluzia lUi Brunschwicg [1 ]. în mod precis defi­ nite. declarînd prin teoria tipurilor o serie de propoziţii lipsite de sens cele care conduc la paradoxe -. cum spune Russell : " This princiPle.r act 61 .zat pe punerea în formă simbolică a legilor logicii pentru a /elimina orice urmă de intuiţie şi pentru a aj unge la sfe­ r a pură a conceptelor. ea are un caracter mai larg. ceea ce o face "inherently credible " . chiar de la primele sale cercetări .. şi formula care rezultă rămîne adevărată. eludes formal statement. Russell a oBser­ vat că nu este posibil să exprimăm toate regulile unui forma­ lism logic în simboluri. . . deoarece ea are o anumită consonanţă cu simţul comun. and points to a certain failure of the formalism in general" (Acest principiu . că în simbolul însuşi rămîne întotdeauna o urmă de intuiţie şi că trebuie să depăşeşti simbolismul pentru a depăşi intuiţia " . . deşi această teorie s-a născut din necesitatea de a evita (avoid) paradoxele.. . în general. Ceea ce este mai grav este faptul că Russell. că orice 'simbolism matematic este limitat a apărut lui Russell însuşi .

3. [Xl E Y2 = (Ez 2) (Xl E Z2 & . aşa fel că: (Xl) . care este . după care "există Întotdeauna o clasă de tipul n + 1 corespunzînd oricărei fraze care serveşte drept definiţie pentru obiectele de tipul nOI. . admiterea claselor non-pre­ dicative ne împiedică de a fi pe deplin convinşi că teoria tipurilor este non-contradictorie " . dacă ea ar fi putut fi redusă la aritmetică) cu aj utorul logicei clasice şi a noţiunii de mulţime . Iar Hao Wang adaugă: "se găseşte că o parte importantă a matematici10r sup e rioare nu poate deriva din teoria tipurilor decit dacă admitem clasele non-predi­ cative de tipul Y2' Deci .este abstract" sau "abstract nu este concret". l-au împins pe Russell la inventarea teoriei tipurilor pentru a elimina paradoxele . de acord cu Hao Wang [ l J. p. Cu toate că teoria tipurilor s-a născut dintr-o necesitate mai generală. adică Z2. fiind dată o clasă na. ea a dat loc altor dificultăţi. adică definiţia unei clase cu aj utorul unei totalităţi din care clasa Însăşi face parte. La început. sistemul lui Russell admite o axiomă numită axioma de comprelu. Antinomii logice şi antinomii semantice Frege şi Russell au căutat să fundamenteze aritmetica (şi prin aceasta întreaga matematică. că teoria tipurilor nu împiedică complet formarea claselor numite non-predicative (după expresia lui Poincare). 14). ( [lJ . Trebuie să remarcăm. dar definită totuşi cu ajutorul unei variabile legate de tipul 2.nsiune. Russell a fost obligat să intro- 62 . într-adevăr. de tipul 3. în virtutea acestei axiome. care n au putut fi depăşite decit cu aj utorul unei noi axiome. există o clasă Y2 de tipul 2. noţiunea logică de clasă. deşi aceste propoziţii sînt s i n g u rel e pe care Însuşi exigentul Anthis­ tene le admisese . Dificultăţile Întîlnite în realizarea acestui program logicis­ tic. deşi putem fi convinşi că para­ doxul lui Russell ca şi celelalte paradoxe bine cunoscute nu pot să fie derivate imediat. deci: Y2 este definită cu aj utorul unei totalităţi din care Y2 face parte . de altfel. Z2 E Wa)] Y2 este o clasă de tipul 2. .

Printre primii care au căutat să renunţe la teoria ramificată a tipurilor sînt Chwistek (1 92 2) . Russell. al lui Richard. dar cum antinomiile logice (din grupa A) pot fi evi­ tate prin teoria simplă a tipurilor. axioma reductibilităţii. pe lîngă teoria simplă a tipurilor. ca acelea întîlnite în paradoxul mincinosului. ci numai referinţe privind limbaj ul . după care funcţiile propo­ ziţionale ale aceluiaşi tip au fost împărţite în ordine. Este unul. ) Distincţia introdusă d e către Ramsey. lucru care a determinat pe matematicieni să caute a uşura. Grupul paradoxelor care nu conţin asemenea noţiuni. 1. ca acelea de clasă sau de număr. Exact ceea ce s-a şi întîmplat: în cea de-a doua ediţie (voI . ca o consecinţă a criticii făcute de Ramsey şi Wittgenstein. acceptată astăzi în toate lucrările de logică matematică. gîndirea sau simbolis­ mul utilizat. Cantor etc. Ramsey [ 1] a împărţit antinomiile în două grupuri di­ stincte : A. cea a infinitului şi cea a alegerii ar încărca programul iniţial al lui Frege-Russell cu prea multe dificultăţi care n-ar putea fi depăşite. 1925) a monumentalei opere PrinciPia Mathematica. de care am vorbit dej a. devin inutile . Ramsey numeşte antinomiile din grupa A antinomii logi-. semantice sau sintactice. teoria ramificată a tipu­ rilor. pe cît era posibil. iar antinomiile din grupa B . Acceptarea acestei axiome. ca şi axioma de reductibilitate. într-adevăr. arată că antinomiile şemantice nu pot apărea în nici un sistem logic sau mate­ matic. teoria tipurilor. (Acestea din urmă au fost semnalate şi de către Peano . al lui Grelling-Nelson etc . în condiţii date. Grupul paradoxelor care conţin noţiuni logice sau matematice. ce. paradoxele lui Burali-Forti . teoria ramificată a tiPurilor. B . dar nu din punct de vedere logic.şi Ramsey ( 1926). de exemplu. antinomii epistemologice. Russell a renunţat la teoria ramificată şi la axioma de reductibilitate. 63 .ducă. ca şi a celorlalte două axiome. la primul ordin . Noi dificultăţi au fost rezolvate de către Russell prin intro­ ducerea unei axiome suplimentare. Această reducere a dificultăţii poate să pară un progres. Logicienii polonezi sau cei din şcoala din Viena le numesc antinomii lingvistice. cu aj utorul căreia se poate reduce o funcţie propoziţională..

" . . antin o miile lingvistice îşi găsesc soluţia lor.căci problema paradoxelor semantice implică aceeaşi gravi­ t at e pentru securi t atea m ecanismului logic P entru a putea evita . dar al doilea cuvînt " scurt" apar­ ţine unui limbaj su peri o r p ri mul u i şi.însuşi i deea de a extinde teoria tipurilor la o teorie a "nive lurilor de limbaj " (în introducerea la Tratatul logico-filozofic al lui Wittgenstein) . şi antinomiile seman­ tice. Această teo­ rie a l imbaj elor şi a me tali m baj elor logice a fost realizată pri n lucrările lui· Ramsey [IJ. tot aşa există o ierarh ie a limbaj elor . proprie­ tatea de a fi scurt a cuvîntului " sc u rt al pri m ului limbaj nu este proprietatea reprezentată prin al doilea cuvînt " " scurt . de către Reichenbach [ 1 J : " S-a pus chestiunea dacă este necesar să se introducă aceste reguli . Regula devine în acest caz următoarea: nu se poate vorbi despre un lirpbaj în în s u ş i limbaj ul întrebuinţat. - 64 .. într-un mod foarte sincer. Atunci. Dar o chestiune "poate fi pusă " : ce rămîne din rigoarea lo­ gică dacă îi ataşăm arbitrarul? Şi apoi . De alt fe l . teoria "nivelurilor de limbaj " este şi ea tot atît de puţin fundată ca şi teoria tipurilor logice. Aceste teorii reprezintă restricţii ale regulilor de formare şi sînt astfel convenţii introduse pentru motivul de a face limbaj ul nostru necontradictoriu " . Un lu c ru pare să fie si gur : singurul motiv pe care putem să-I dijm pentru astfel de reguli este că ele exclud contradicţiile . De exemplu . căci confuzia lor ar produce paradoxele semantice . în aceasta re z idă obiecţia fundamentală care li se aduce : aceste teorii nu sînt necesare. După cum există o ierarhie a tipurilor p en tru concepte. Aceste diverse tipuri de limbaj nu trebuie să fie confundate . ele sînt artifici a le ceea ce prov oacă un s enti m ent profund de in s atisfacţie intelectuală . de ce le acceptăm? Răspunsul este for­ mulat. Nu se pune problema dacă teoria tipurilor sau teoria nivelurilor de limbaj este adevărată. In acest fel . de asemenea. ci o p roprietate analogă a metalimbaj ului ( c a r e vorbeşte despre limbaj ul dat). ce semnificaţie epis . ci într-un 1netalimbaj. Camap [ lJ şi Ta r sk i [ 1 ]. în consecinţă. cuvîntul " scurt " este utilizat de două ori. în antinomia lui Grelling-Nelson şi în pro p oziţi a " cuvîntul scurt este scurt " . Russell a sugerat el . după cum confuzia tipurilor de concepte ar provoca antinomiile logice După cum vedem.

4). Să revenim la aranj amentele noastre. Numărul N poate fi intercalat într-un anumit rang k în mulţimea E. Dar la locul pe care îl ocupă el nu are sens . Soluţia lui Richard Am expus paradoxul lui Richard în însăşi forma dată de autor (cap . acum rangul k şi a k-a cifră a lui N' nu este egală cu cea de-a k-a cifră a k-ului număr al mulţimii E " . după bunul plac . ' paradox). deşi îi j ustifică valoarea practică. în definitiv. în ultimă analiză. anulează însăşi necesitatea teoretică a logicii. " Să arătăm că această contradicţie nu este decît apa­ rentă . Putem încă să mai remarcăm si aceasta : multime a mul­ ţimii E şi a numărului N formea� ă o altă mulţi�le . 4. edificiul logic ar fi un j oc de copii. deoarece numărul N ocupă . Atunci coerenţa logică devine. Grupul G nu are sens decît dacă mulţimea E este complet definită. el va exista în tabloul meu. Să continuăm să numim E multime a astfel modificată. Richard [1] arată că această contradicţie este numai aparentă. III. Este vorba de mulţimea E şi aceasta nu este încă definită. Iată explicaţia textuală dată de Ri­ chard (cititorul este rugat să se refere la expunerea acestui. A doua mulţime este numerabi1ă. nu există contradicţie. Deci. Atunci grupul de cuvinte G va ' defi �i un număr N' diferit de N. compus din piese separate. După ce a construit paradoxul şi a demon­ strat contradicţia. dînd înapoi cu un rang toate eelelalte numere aparţinînd rangului superior lui k. 65 . o conventie cu noi ' înşine! Vedem deci că acceptarea unor asemenea soluţii pune în discuţie probleme şi mai grave decît cele ale paradoxelor şi .temologică poate să mai păstreze o logică a cărei non-contra­ dicţie este asigurată prin convenţie? Dacă lucrurile s-ar opri la acest punct. Grupul de litere G este unul din aceste aranj amente . din care se se poate construi un alt edificiu. iar aceasta nu este definită decît printr-un număr infinit de cuvinte. Ar trebui deci să-I şterg .

Şi iată de ce N nu face parte din E. în consecinţă . Vom vedea. nici chiar pe logică . că această observaţie este perfect justificată. A căuta o bază matematici10r în alte discipline înseamnă atunci. După Brouwer. Intuiţionismul lui Bromver I deile fundamentale ale doctrinei intuiţioniste sînt re­ duse de către Heyting [3 ] la următoarele: 1. dar ea nu ia în consi deraţie decît un aspect al problemei . am definit pe N cu un număr finit de cuvinte. Dar aceeaşi explicaţie este valabilă şi pentru celelalte antino­ mii . matematica este gîndirea exactă. care a fost adoptată de Poincare. Concepută în acest fel . . nu putem � defini pe E prin însăşi mulţimea E. I ată soluţia lui Richard . mai departe. după cum este uşor de verificat. independentă de experienţă. în orice fel de domeniu. spune Poincare.ă ne vom referi la însuşi textul scrisorii sale. 5. Şi Poincare adaugă : "În exemplul ales de Richard. în realitate. E este mulţimea tuturor numerelor pe care le putem defini printr-un număr finit de cuvinte. fără a introduce notiunea de mul' ţime E. definiţiile care trebuie considerate ca non-predicative sînt acelea care con­ . a căuta baza matematicii în matematică.Î n rezumat. cunoaşterea matematică este . aşa cum a observat şi Poincare [1]. Un singur suport poate fi găsit 66 . ' ceea ce este un cerc vicios. independente.tin un cerc vicios". Altfel definiţia lui E ar conţine un cerc vicios. este adevărat. dar sprij inindu-ne pe noţiunea de mulţime E. Insă. matematica nu mai poate să se bazeze pe alte discipline. Ea poate fi formulată în ceea ce numim " inter­ dicţia noţiunilor non-predicative " . ele sînt matematice. Tot ceea ce noi gîndim în mod exact şi cîteodată spon­ tan . este de natură matematică. pentru că în măsura in care acestea sint exacte. concluzia se prezintă cu toată evidenţa şi evidenţa va apărea şi mai mare da<. Astfel. Matematica nu are numai o semnificaţie formală ci si· o semnificaţie în continut. Obiectele matema t ice sînt sesizate de către gîndire într-un mod imediat. 2.

implică prin ea însăşi. trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (SacJl­ verhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " . " Credinţa în efi­ cacitatea nelimitată a principiului terţului exclus .după Brouwer. care între­ buinţează principiul terţului exclus. În special. fie propoziţia a "obiectul A are pr oprietatea P" .deoarece în domeniul infinitului nu putem niciodată opera complet această indicaţie . în faţa ochilor noştri " . care are un conţinut . Cum putem afirma că o colectie are o infinitate de elemente dacă n u avem posibilitat � a . de exemplu . deoarece nu avem posibi­ litatea de a arăta pentru o infinitate de lucruri. c a . s-a acordat o valoare universală principiului terţului exclus.scrie B rouwer . adică în demonstraţiile care se fac printr-o reductio ad absurdum. care nu este apli­ cabil decît în domeniul colecţii1or finite . matematicienii au extrapolat .adevărurile logice considedndu-Ie ca fiind " ideale " . Care este concluzia lui Brouwer ? Imitînd ceea ce se petrece în filozofie. Examinînd în lumina acestor principii principiile logicii clasice . starea de lucruri care se opune ca ele să aibă proprietatea P.mează deci c ă în demonstraţiile indirecte. P rincipiul fundamental al doctrinei intuiţioniste este următorul: " Orice propoziţie. în domeniul infinitului . D ar atunci avem consecinta ' imediată : în domeniul colec­ ţiilor infinite a spune că un element "a " aparţine unei mulţimi " E " nu are sens dacă noi nu putem indica acest element. conform principiului enunţat. î ntr-adevăr. principiul ter­ ţului exclus nu poate fi întrebuinţat într-o formă general ă . de unde ar rezulta că ele ar fi valabile chiar şi acolo unde nu există un control direct.să indicăm fiecare membru al acestei colecţii ? Fie acum propoziţia următoare a: " fiecare element din mulţimea k are proprietatea P" : dacă mulţimea k este in­ finită. dacă afirm că este absurd ca această propoziţie să fie falG7 .pentru această ştiinţă : intuiţia "care ne prezintă concepte şi concluzii într-un mod imediat. în mod nej ustificat . U . Brouwer aj unge la concluzia c ă principiul terţului exclus nu poate fi aplicat în matematică decît cu o anumită rezervă. atunci negaţia acestei propoziţii " a este falsă " nu satisface principiul brouwerian. credinţa în caracterul finit si în structura atomică a lumii " . Iată modul în care Brouwer [1 ] susţine această teză.

45): avl a· :J . în logica intuiţionistă. 68 . nu rezultă afirmarea sa decît dacă în prealabil am presupus ca valabil principiul tertului exclus. Pentru a distinge negaţia intui­ ţionistă de cea a lui Russell. Totuşi . B rouwer crede că poate elimina paradoxele infini­ tului . Heyting întrebuinţează ca semn al negaţiei . care pentru Heyting înseamnă că ea nu este falsă.t ea absurdităţii) . dar adevărul său nu poate fi demonstrat. Altfel spus. atunci dubla negaţie a lui a ne conduce la afirmarea lui a. Limitînd donieni �l aplicabilităţii principiului terţului exclus. De unde şi axioma lui B rouwer : "absurditatea absurdităţ-ii nu imPlică adevărul " (dar adevărul implică absurdita. ' Pentru a găsi o interpretare a formulelor simbolice ale logicii intuiţioniste. propoziţii false sau propoziţii care posedă o a treia valoare logică. deoarece pentru a fi ade­ vărată. acest principiu nu este declarat fals. Dacă negăm falsul unei propoziţii a .. ea trebuie să aibă o indicaţie experimentală sau de construcţie matematică. adică în cazul în care e vorba de colecţii infinite. Heyting este obligat să introducă o a treia valoare pentru propoziţii : există propoziţii adevărate. teorema ur­ mătoare este demonstrată (formula lui Heyting :4. dar există un caz în care noi mi putem proceda aşa. al doilea membru al impli­ caţiei spune că din dubla negaţie a unei propoziţii a rezultă afirmaţia propoziţiei a. Propoziţiile c are provoacă paradoxele ar fi chiar acelea care ar avea o a treia valoare . tertium non datur. ci numai nedemonstrabil. Î n logica lui Heyting. 'Transpoziţia acestei implicaţii nu este valabilă în logica lui Heyting.1". nu rezultă că ea este adevărată. Concepţia filozofică a lui Brouwer a condus pe Heyting [1] la construirea unei logici fonuale avînd alte axiome decît cele ale lui Russell şi în care dubla negaţie nu mai echivalează cu o afirmaţie. El rămîne în mod strict valabil în domeniul finitului. dacă pentru o propo­ ziţie a principiul terţului exclus este valabil .să. II a:J a Ce spune această formulă ? Primul membru al implica­ tiei este principiul terţului exclus : o propoziţie a este adevă­ rată sau falsă.

Eroarea comisă de către intuitionişti .Trebuie să remarcăm că concepţia intuiţionistă . în anumite cazuri .şi că ar fi posibil de construit sisteme logice plecînd de la al te axiome decît de la acelea ale logicii bivalente ( formalizată de către Russell) . adică în cazul în care e vorba de " viit o rii contingenţi " . Aristotel [1] admisese că. ea necesitînd un principiu al cuartului exclus . Aşa cum s-au putut �onstrui geometriile neeuclidiene fără postulat'. care încearcă să elimine paradoxele. s-a reuşit să se construiască logici polivalente. în acest caz o afirmaţie fiind numai posibilă. în problema para­ doxelor.) · 6. prin apariţia acestor �ontradicţii . după cum vom vedea mai departe . Moisil" Bocivar etc .!\. Logieile polivalente _ Criticile făcute principiului terţului exclus au condus la ideea că o propoziţie ar putea lua mai mult de două valori . tot aşa s-au putut construi noi logici.l lui Euclid. S-a presupus.este îndreptată în acest sens . dar nu şi necesară . fie valoarea F ( fals) . F şi T . principiul terţului exclus nu mai este valabil. fără principiul ter­ ţului exclus. Lukasie w ic z . alegînd un grup de axiome convenabile. q11-artum non datur . că o propoziţie p oate lua trei-valori. Fie trei valori . cel care este pus în cauză este in mod direct pri ncipiul contradicţiei. Church. în consecinţă. fie o valoare T ( a treia) . Pentru o logică triva­ lentă. de exemplu.Heyting.adevărul şi falsul . constă în aceea că ei c . Logici polivalente au fost construite de către Lewis.amputarea ac e stui principiu . sacri ficînd valabilitatea universală a principiului te rţului exclus. Heyting. Această interpretare 69 . (Principiul �ontradicţiei rămîne intact în logica lui Brouwer . patru valori etc . are o se mnifica ţi e mai vastă şi nu a fost imaginată numai ca soluţie a proble­ mei paradoxelor . ed că principiul terţul ui exclus este acela care provoacă antinomiile iar soluţia pro­ pusă de ei .A.pe care poate să le ia o propo­ ziţie p: în acest caz orice propoziţie p are fie valoarea A ( adevăr) . şi chiar o infinitate de valori. şi s-a putut demonstra non-contradicţia lor. în realitate. princip i ul terţului exclus nu mai funcţionează .

în general . de ideea timpului şi . Ideea de a lega sensul şi valoarea principiilo r logice. De unde şi denu­ mirea de logici nechrysiPPiene dată de Lukasiewicz 10gicilor care înt rebuinţ ează mai mult de două valori pentru propoziţii. Bochenski interprete a z ă fa p tul acesta în felul următor : consideratiile din Hermeneutica sînt logice iar cele din Metajizica s'au din alte texte sînt metalogice. principiile logice sînt atemporale (Z eitl o s ) Admiţînd totuşi că o propoziţie poate lua trei valori într-o logică trivalentă. în mod mai amplu . fenomenologia lui Husserl a relevat această eroare a psihologismului După aceşti gînditori.onstruind în a c e st scop un calcul propoziţional (formal) conven ab il . Lukasiewicz [1] a dat valorii T interpretarea de posibil. În schimb găsim asemenea co n sideraţii în M etajizica sau în alte texte. > 70 . de ş i el a construit o logică cu trei val ori A . Bochenski nu găseşte nicăieri în H erm en eu ti c a (Cap . de exemplu. . în mod special Chrysippos (deoarece ei erau determinişti) .a fost în mod foarte serios contestată de către Albrecht B echer [1 J care susţine. bazîndu-se pe textul Hermeneuticei. IX) o a firma ţ ie care să poată Însemn a o slăbire a principiului ter ţului exclus în raport cu jutur a contingentia. propoziţiile logice şi. Cei care au susţinut cu putere valabilitatea universală a acestui p rincipiu . în trecut. au fost stoicii. " absurdul". Se poate face o apropiere între această concluzie a lui Becher şi observaţiile făcute de către Bochenski [ 1 J pri­ vind a ceea şi p roblemă. . Schlick [lJ. î naintea lor.1'1t n on datur. Paulette Fevrier [1] a încercat să explic e relaţiile de incertitudine ale lui Heisenberg printr-o logică triva-· lentă utilizînd a treia valoare. de către M. F şi T făr ă nici o interpretare a lui T [2]. prin urmare. altfel această valoare nu reprezintă nimic. de ideea de de­ terminism şi cauz alitate a fost combătută de către Witt­ g en stein [lJ şi. adevărul . că Aristotel nu a acordat niciodată propoziţiilor privin d vi itorul conti n gen t o pozitie ' particulară în raport cu princi­ piul tertiu. falsul şi terţul prob lema fundamentală care se pune este de a avea o interpretare sau o i n tuiţie pentru a treia valo a re. şi c. în mod s pecil l .

Des:' touches [1 ] care a construit la rîndul său alte logici poliva­ lente pentru studiul fizicii . conform căreia o propoziţie . L. t �oria din care se deduce că electronul este corpuscul . ondulătorie şi fizica corpus­ . faptele sur­ prinzătoare din domeniul microfizicii pot fi interpretate . Fizica actuală nu poate fi interpretată în cadrul logicii bivalente . în cadrul aceS­ tui calcul . [p ::J ( q = - q ) ] ::J - p Î n conseci nţă. Pentru acest obiect va fi necesară crearea unei noi logici. Se vede că formula citată de Zawirski si care este o ta­ utologie trivalentă în logica lui Lukasie�icz. care conduce la concluzia că realitatea se traduce prin două propoziţii contradictorii : electronul este o undă. falsul si absurdul . Pentru Paulette Fevrier " logica este funcţie d� n oţiunea obiectu­ lui de care ea se ocupă " . d e a accepta o asemenea soluţie .Î n logica bivalentă a lui Russell există o teoremă. conchide Zawirski [2 ] . dar el nu este corpuscul (pentru că el este o undă) este falsă.fiecare propoziţie fiind susceptibilă de a lua . poate fi tot aşa de bine aplicată în cazul paradoxelor logico-matematice . dar el este şi un corpuscul . Zawirski [ 1 ] crede că poate să explice paralelismul dintre fizica . in care cea de-a treia valoare este " posibil " . ca orice concept .două propoziţii contradictorii este falsă. Cu condiţia . deoarece noţiunea de obiect are o evoluţie continuă .c ulară. Î n felul acesta. formul a precedentă nu mai este adevărată şi. . logica clasică fiind insuficientă în raport cu proprietăţile noului obiect. prin urmare. aşa cum e aceea construită de Paulette Fevrier. Dar dacă utilizăm logica trivalentă a lui Lukasiewicz. logica va trebui să se adapteze . capabilă să organizeze în mod logic faptele aparent contra­ dictorii ale lumii subatomice. în consecinţă. Î n logica trivalentă a lui Luka­ siewicz. în care a treia valoare este " posibilă " . trei valori : adevărul. . cu aj utorul unei formule trivalente. teoriile fizicii contemporane pot fi interpretate şi pot avea o semnificaţie logică. 71 . Aceste concluzii au fost generalizate de c ătre J . din care se deduce echivalenţa a . bineînţeles. . care îşi găsesc astfel soluţia. care este o logică t rivalentă.

a r trebui c a F s ă poată fi eliminat.putem sub­ stitui definisantul definitului . pentru valoarea particulară q> F (F) = - = F: F (F ) Behmann atrage atenţia asupra faptului că F este un semn introdus prin abreviere şi că esenţialul constă în aceea că orice abreviere nu este indispensabilă . elimina­ rea semnului abreviativ F nu este posibilă şi nu putem re­ veni la semnele primitive substituind definitului semnele care servesc pentru a-l defini . F (q» . Î n consecinţă. (care . Behm ann . Soluţia lui Behmann Behm ann a propus o soluţie foarte interesantă. la infinit .F (F) şi aşa mai departe.se crede autorizat să formuleze regula u rmătoare.q> (q» conduc e .. a dică p rin definisan­ tul lui F. da� ă mergem mai departe. bazată pe condiţia definiţiei .7. Behmann [ 1 ] raţionează după cum urmează : fie expresia formală . dacă scriem prin prescurtare 1n loc de cp ( q» expresia F (q» . în cazul nostru. obţinem . Apare astfel că numai întrebuin­ ţarea incorectă a semnelor abreviative provoacă apari­ ţia antinomiilor. stabilită de altfel de către Pascal : în orice definiţie trebuie să . înlo­ cuindu-l cu semn i ficaţ ia sa simbolică.q> (q» . Se vede deci că. la = Această echivalenţă ne antinomie.. Însă d acă îrtcercăm s ă eliminăm p e F. obţinem . căpătăm definiţia : - Def. după cumr se ştie . de ordin pur form al . In virtutea acestei simple observaţii. care este în fond condiţia pascaliană a definiţiei : "Expresiile A 72 . interpretată în termeni obişnuiţi: inseamna ca q> nu convine lui însuşi ca predicat) . pe baza căruia F a fost introdus ca semn abrevia­ tiv şi ca această operaţie să fie în mod complet efectuată . Behmann aj unge la concluzia : "Nu există expresie liberă de semnele abreviative a cărei abreviaţie să fie F (F) " .F (F) . D e unde rezultă c ă pentru orice cp cele două expresii sînt echivalente : ( q» .

El a susţinut în mod ferm că toate paradoxele sînt datorate unei greşeli de 73 . (Vom vedea că soluţia propusă de noi va lămuri această chestiune . dacă între­ buinţarea unui semn abreviativ trebuie să fie întotdeauna însoţită de o demonstraţie de legitimitate. remarcabilă din punct de vedere logic. o altă obiecţie a fost făcută de Ackermann [ 1 ] care remarcă că observaţia luj Behmann asupra semnelor abreviative nu este suficientă. dar de ce printr-o asemenea defi­ niţi ţ . adică independent de ' utilizarea vreunui semn abreviativ. Soluţia lui Perelman Perelman studiază problema antinomiilor logico-mate­ matice din punct de vedere strict logic . trebuie evitate abrevie­ riIe care conduc la antinomii ! Din punct de vedere logic . într-adevăr .care conţin semne abreviative sînt permise numai în cazul în care substituţia acestor semne prin semnificaţia ' lor simbolid este în mod total efectuabiIă " .semenea complicaţie ar fi mult mai dezavantaj oasă în comparatie cu teoria tipurilor. teoria tipurilor fiind încă necesară. cel puţin în parte. antinomiile ar apărea ca rezultatul introducerii semnelor abreviative în anumite expresii . deoarece se pot obţine para­ doxe numai cu aj utorul cuvintelor " toţi " şi " există" (opera­ torii de generalizare şi de existenţă) . Observ aţia lui Behmann ar fi foarte importantă. aşa cum a arătat şi Dubislav [ 1 ]. care sp une că pentru a nu aj unge la antinomii.e ce în definiţia F (tp) = n f tp (tp) simbolul F nu este un simbol definit ? Behmann constată că F nu este definit. soluţia lui Behmann. Î n fi � e. pentru a evita toate paradoxele . dată fiind natura sa pur logică. caracterul auto­ matic al simbolismului ar fi distrus . nu este suficientă pentru a rezolva toate antinomiile. Astfel. o a. dacă ea nu ar degenera în soluţia banală. pe de altă parte. care duce la paradoxe . ) Din păcate . O altă obiecţie a fost adusă de Hărlen [ 1 ] : este imposi­ bil a examina}n general toate formulele pentru a şti dacă ele conţin semne abreviative incorect introduse . vrem să ştim d. simbolul F nu poate fi definit ? Iată nodul problemei. - 8.

Schema se va aplica în felul următor : cîmpul x-ilor reprezintă mulţimile. Examinînd acum u n paradox oarecare.d etermina trei lucruri : cîmpul lui x . obţinem pentru x a: . semţ1ificaţia lui R şi termenul a. . iar o universală nu este adevărată decît în cazul în care e adevărată pentru toate valorile variabilei " . Există două feluri de mulţimi : cele· care sînt propriile lor elemente şi alte mulţimi. în sfîrşit. Barzin în prezenta­ rea sa la comunicarea lui Perelman . termenul tit este mulţimea tuturor mulţimilor care nu sîn t unul din pr@­ priile lor elem ente . Contradicţia es. dacă această mulţime este unul din pro­ priile sale elemente . atunci ea este unul din aceste elemente. semnificaţia lui R este : a fi e lemen t al şi . putem să ne punem şi pentru ea aceeaşi întrebare . cele mai numero ase. Este o universală. găseşte c ă mecanismul erorilor comise î n paradoxe poate f i înţeles dacă aducem paradoxele la o formă comună . Această formă comună .te violentă.aRa aRa Am aj uns la o contradicţie : propoziţia a are relaţia R cu a " echivalează cu propoziţia "a nu are relaţia R cu a " . deoarece nu conţine decît mulţimi care nu se conţin . privind mul­ ţimea mulţimilor care nu se conţin ca element . Perelman a. prezentată de M. = _ " 74 . revenit de mai multe ori a supra afirmaţiilor sale şi într-o ultimă comunicare [3 J . de exemplu . care nu sînt propriile lor elemente . Dacă construim acum o mulţime din toate mulţimile care nu sînt propriile lor elemente . - x Rx = xRa Adică : dacă un individ x nu are relaţia R cu el însuşi � aceasta înseamnă că el are relaţia R cu o anumită entitate a.logică pe care însă nu a putut s-o descifreze.scrie M . paradoxul lui Russell. putem să-I re­ ducem cu uşurinţă la această schemă dacă putem . în acest caz ea nu poate fi unul din elemente . dacă această mulţime nu este unul dintre elementele sale proprii . S ă luăm .este o propoziţie falsă . Această echivalenţă fii nd valabilă pentru orice x. conform definiţiei sale. Acest para­ dox a fost dej a prezentat . Această formă comună este următoarea : (x) . Barzin.

semenea echivalenţă . ceea ce se scrie : (x. de exemplu. dar ter-· menul a nu mai figurează în clasificare. după p ărerea noastră. Trebuie deci s ă împiedicăm c a x s ă i a valoarea a. . Nu mai avem o bire­ partizare exhaustivă . căci. . această repartiţie a cîmpului x-ilor exte exhaustivă. deoarece problema este mult mai generală decît aceea pe c are a pus-o el .xRx = x R a domeniul x-ilor este încă împărţit în două clase . fără a) . 75 . fără sa găsească . în timp ce. înt r-o a. este singurul c are a avuţ intuiţi a veritabilă a mecanismului logic al paradoxelor. Astfel . Perelman aj unge l a o regul ă prohibitivă care nu aj ută rezolvarea problemei : p entru a nu aj unge la pro­ poziţiile contradictorii trebuie să interzicem substituirile 'care conduc -la propoziţii contradictorii ! Trebuie totuşi să dăm dreptate lui Perelman care. c a . Meritul lui Perelman este de a fi relevat trei puncte esepţiale ale problemei : 1.xRx = xRa Cu alte cuvinte . cînd utilizăm o echivalenţă cu valoare rezervată . (x . Este suficient să regăsim p rintre premisele unui p aradox o afir­ maţie corespunzătoa re schemei de mai sus pentru a-l putea înlătur a . totuşi . . fără a) .numită de Barzin o cvasi echivalenţă. Cînd avem o echivalenţă obişnuită. Principiul contradicţiei interzice punerea oricărei uni­ versale. care are o contradictorie drept o valoare. dacă înlocuim pe x prin a. adică o contradicţie.to ate paradoxe1e sînt datorate unor erori de logi c ă . soluţi a . este limpede că această universală nu este adevărată pentru valoarea a. dacă există între două funcţii logice oarecare <p (x) şi � (x) o echivalenţă formală adevărată : cp (x) = � (x) ea împart� domeniul x-ilor în două clase de valori : cele· care fac amîndouă funcţiile adevărate în mod si�ultan şi cele care fac amîndouă funcţiile false în mod simultan . obţinem .aRa = aRa.Aici .

x (x) . . expresii de forma x (x) . de la în­ ceput. . Vom vedea.aRa = aRa este o va­ loare . indiferent de tipul lor (în sensul lui Russell) şi expresiile (funcţiile propoziţionale) . p .principiul contradicţiei ne interzice să între­ buinţăm orice universală care are această formă. deci ea nu este universală . x (y) . z (z) . După cum spune Beth ( [ 1 J . . 9. . 3 . . Quine nu face altceva decît să acorde o poziţie privilegiată expresiilor stratificate. . y (x ) . . O expresie V va fi numită "stratificată" (stratijt'ed) . Sistemul său [ l J . etc . Lucru pe care nici un alt m atematician nu l-a rem arcat. cu care este construită V . 'aşa fel ca pentru oricare v (w) din V. y . pentru care propoziţia contradictorie . . . Quine a încercat să con­ struiască un sistem logic care să înlocuiască sistemul din PrinciPiţl M athematica. şi operatorii lo­ gicii elementare . În ce constă această teorie ? Să considerăm un sistem formal care conţine variabilele x. . . 192) . pe care l-a' formulat în 1 9S4 . . . Logisticianul american W. . . Se admit astfel. z. z (x) .xRx = xRa este falsă în anu­ mite cazuri . menţinînd însă toate teoremele acestui sistem . . . z (y) . că ea nu poate fi obţinută atît de uşor. deoarece este un caz particular al unei concluzii mult mai generale şi că nu există puncte care trebuie elucidate. s-a izbit însă de dificultăţi ce au fost semnalate de alţi matematicieni şi logicieni. variabilele v şi w să aibă n umere con­ secutive k + 1 şi k. y (x) . . Teoria tipurilor este ·înlocuită in sistemul lui Quine prin teoria stratificării. dar Quine adaugă principiul abstracţiei (din logica lui Russell) după care cl asele de abstracţie nu pot fi formate decît din cele stratificate.universala (x) . . Teoria stra tificării a lui Quine . în cele ce urmează.2 . dacă este posibil să numerotăm variabilele (li­ bere sau legate) . y (y') . x (z) . V. faţă de cele nestratificate în raport cu postulatele pe care le admite . . y (z) . z (z) . că concluzia lui Perel­ man este absolut adevărată. 76 . astfel că el a fost obligat să-I refacă în mai multe rînduri [2 ] .

şi de fiecare dată substitui rea unor nu­ mere date . Mai întîi . In felul acesta nu mai avem variabile libere. Church [ 1 ] cred e că adiţi a ve � b al ă trebuie exprimată direct în formul ă . deşi restricţiile impuse echivalează CU I acelea p e care le exp rimă teoria tipuri 101. complexe . siste m u l lui Quine nu a putut fi dEllJ Onst rat c a fiind necon­ tradict o riu . dacă voim să fim stri cţi . mai mult. De exem plu . o ricare a . sînt greu de admis . � 1 0 . Cu toate aceste a . Mai mult. care dacă nu sînt direct contradictorii . b şi c identitatea (1) este valabil ă . 77 . referă la uzul variabilelor reale şi l a principiul terţului exclus . şi c sînt numere re � le . identitatea algebri c ă la (b + c) = (1) ab + a c n u poate da. ne va duce la alt înteles . Se vede în s ă ce legătu ră există între această i�ee şi para doxe . e d . Church [ 1 ] renunţă la întrebuinţa rea variabi­ lelor libere . De aceea . " dacă a . cu atît mai mult cu cît admite i dei paradox a l e . Quine a arătat c ă sistemul său p e rfecţionat exclude şi antinomia lui Burali-Forti şi c ă permite s ă se fundeze aritm etica p e p ostulate pur logi c e .\ În felul acesta teoria tipuriloT nu m ai intervine direct în .. se conţin singură ! i. dar simbolismul se dublează . cum este existenta unei cla se universale care contine absolut orice . în locul l o r . în cazul n o stru avem : R (a) R (b) R (c) ::J abc a (b + c ) = ab + ac: ( 2) Aici simbolul R " Îm e a m n ă p r E d i c at u l " n u m ă r real " . Chu rch crede că nu există altă ieşire. chiar sub form a p e rfe cţion ată din 1 943 ( [3 J . b . dacă n u ' adăugăm c e valori iau variabilele a . Sis temul logic al lui Alonzo CbunlI Church construieşte un sistem logic ! b azat pe o serie de postulate . sistemul lui Quine. . sum e de serii etc . c . c are pot fi numere real e . decît abandonarea totală· a variabilei libere . II) . b . pentn. între care cele mai importante se . ind iviz clase şi .t. o propoziţie definită . nu se p o ate şti întrucît acest sistem evită oricare paradox posibil.

fără să atribuim vreun înţeles simbolurilor. echivalenţa gene­ ral ă : ( rp ) · P ( rp ) = rp ( rp ) - Variabila rp poate lua o rice valoare şi nu cere nici o indicaţie în s.eastă restricţie constă în a admite axio­ matic că o funcţie propoziţională f (x) poate să nu fie pentru unele valori ale variabilei x . va trebui să presu­ punem că f (x) este n e definită şi nu exprimă nimic . Î n consecinţă:. Pentru o asemenea valoare a lui x. există mai multe sisteme de logică . care se constituie logic cu ideile lui pri­ mitive şi axiomele lui. Destouches etc . după cum am văzut : Lewis. referinţa la eventuale aplicaţii este irelevantă. In afară de aceasta. Ele servesc numai la descrierea şi sistematizarea fap­ telor de experienţă sau de observaţie. în dezvoltarea acestei structuri. crede Church. Paulette Fevrier. p . 349) . J. ca de altfel de toţi acei care au creat logici polivalente. Aceasta este de fapt poziţia lui Poincare în faţa geometriilor neeuclidiene . de exemplu. 78 . din cauză că nu elimină aceeaşi parte a acestui principiu.nici adevărată şi nici falsă. Ac. Church nu acordă un caracter de unicitate sau de adevăr absolut unui sistem de logică. logica trebuie dezvoltată în mod pur formal . Cele două sisteme nu sînt identice. Lukasiewicz . Legea dublei negaţii este val �bilă în logica lui Church şi nu este în aceea intuiţionistă. Postulatele iniţiale trebuie să definească sistemul l ogic ca o structură formală şi. Church introduce o restricţie în legea terţului exclus . L. o dată cu Church ( [ 1 ] . tot astfel .e priveşte entităţile logice ce i se pot substitui . şi în general în faţa teoriilor ştiinţifice. are analogii cu logica lui Brouwer-Heyting. introducînd o restricţie în legea ter­ ţului exclus. In al doilea rînd. concepţia generală despre logică este alta la Church şi alta la B rouwer. Heyting. D upă cum pot exista mai multe geometrii pentru descrierea spaţiului . că sistemul acesta. Entităţile logicii formale sînt abstracţii şi depind de alegerea arbitrară a inventatorului . logică. Trebuie să observăm . şi este adoptată de Church şi pentru.Î ntr-un paradox am găsit. şi dintre aceste sisteme unul poate fi mai convenabil decît altul : " but it cannot be said that one is right and the · other wrong " .

o propoziţie . - 1 1 . Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. prin introducerea unei limitări a valorilor posibile pentru argumentul unei funcţii . O expresie cu variabile libere reprezintă un predicat cînd din ea rezultă. b) cînd reprezintă o expresie cu variabile libere un pre­ dicat ? Răspunsul îl găsim în următoarele idei. pe care însă le depăşeşte . adevărat sau fals.. 79 . Aşadar : II. La a doua întrebare . Church [2 J a izbubt să construiască un sistem .\ î n ceea ce priveşte paradoxele. tot printr-o restricţie. O restricţie făcea şi Russell. Ideea principală a lui Ackermann este stabilirea precisă a noţiunii de " expresie cu sens " . prin ceva exterior predicatelor înseşi . F". iniţiale ale sistemului logic (restricţia terţului exclus) . Church [3 J a c'onstruit un alt calcul funcţional . care nu sînt axiome. eliminarea unui număr dintre ele prin acest sistem se face. Ackermann Lucrarea lui Ackermann se leagă de cercetările lui Beh­ mann şi Church . sistemul să:u conducea la contradicţii. Cu toate acestea. deci cu sens. . care limitează valorile argumentului unei funcţii prin teoria tipurilor. Dacă se substituie predicatului un lucru din acest dome­ niu . ci numai idei primitive : 1 . care încorporează teoria tipurilor sub forma ei simpl ă . Spre deosebire de Russell. II) . prin înlocuirea variabilelor. Church introduce această limitare chiar prin axiomele . O expresie m: fără variabilă liberă are sens cînd ac­ 'ceptă una dintre valorile de adevăr. Mai tîrziu . se naşte o propoziţie adevărată sau falsă. răspunsul este următorul : orice: pred icat � (x) are un anume domeniu ' de definiţie. î n urmă. In felul acesta ne întrebăm : a) cînd o expresie fără variabilă liberă reprezintă o propoziţie ? . după cum a arătaţ însuşi Church ( [ 1 J . Ackermann [1 J limitează dome !! iul de valori ale unui.asa-numitul calcul "A-ca n' versian liber de contradictii . predicat prin însăşi definiţia lui .

de exemplu . . De aceea. Si în acest sistem. I I I . 1 2. unde expresiile paradoxale nu mai pot apărea . - Cu aceasta. Neintroducînd nici o restricţie faţă de principiul terţului exclus. caracterul artificial al solutiei este evi dent.cum se întîmplă . Logicianul rus construieşte un sistem formal căruia nu îi ataşează teoria tipurilor şi care poate înlocui foarte bine sistemul din PrinciPia Mathematica şi 80 . Se vede că aceste idei nu sînt suficiente pentru a stabili sensul oricărei expresii . cum se spune în cazul acesta atunci şi numai atunci cînd părţile componente ale lui n sînt părţi constituente ale unei formule demonstrabile. după cum s-a văzut.adică.sau o propoziţie. progresul este destul de important în comparaţie cu sistemul lui Church . dar nu din cauză că sînt eliminate printr-o axiomă suplimentară . atunci şi numai atunci cînd (Ex) . Simplul fapt că ne aranj ă m ideile pri � itive şi axiomele aşa fel ca paradoxele să nu apară nu este o soluţie . O formulă � fără variabilă liberă se numeşte o ex­ presie . Ackermann izbuteşte să construiască o logică. cu aj ut orul teoriei tipurilor .ideea de demon­ straţie pe care o ataşează ideii de sens . După ce-şi dă axiomele şi regulile de demonstraţie.ci fiindcă expresiile cu sens sînt riguros definite. Există un predicat şi un lucru. Cel'ce tările lui Bocivar D . dacă prin substi tuţie ea capătă valoarea " adevărat" sau "fals " . Bocivar [ 1 ] a dat o demonstraţie a condiţiei for­ mulate de Behmann. Ackermann introduce . Ideea că demollstrabilitatea unei formule este o proprie­ tate a formulei aparţine lui G6del.şi în aceasta stă importanţa sistemului său .R. [ � (x) v 2{ (x) ] este demonstra bilă (cînd se poate demonstra că există tlIl f x pentru expresia m. Ackermann conchide : . Semnele abreviatiye nu pot fi introduse decît dacă pot fi eliminate. O formulă � (x) cu o variabilă liberă se numeşte o expresie. IV. Aceasta este concluzia lui Behmann . (x) este adevărată sau falsă) . obţinem o propoziţie. aşa că dacă înlocuim lucrul în predicat. 2.

N�ţinînd seama însă de teoria tipurilor. = - • • • 81 . apelăm tacit la postulatul de existenţă (3) : " există tjJ pentru care echivalenţa consid e rată este adevărată " . şi deci observaţia lui Behmann este suficientă p entru a Înl ătura paradoxele. cu . . (CPk) . prin urmare. sistemul formal care rămîne este lipsit de contradicţie. (cp) .este mai simplu. care tocmai infirmă exi­ genţa lui Behmann. Că nu există expresia formală a cărei abreviere este tjJ . . excluzînd din sistemul său orice aplicaţie a postulatului (4) . este necon­ tradictoriu. antinomiile apar uşor în sistemul său . în sistemul construit de Bocivar. ceea ce se j ustific ă. tjJ ( cp ) ( 2) cp ( cp ) _ - = - cp ( cp ) (3) Dacă. Care este acest postulat ? Dacă considerăm . deci tjJ nu satisface condiţia pasca­ liană a definiţiei . definiţia F ( cp) = - cp ( cp ) Def. Bocivar demonstrează că sistemul ce se obţine. aceasta conduce imediat l a paradox. admitem În mod tacit sau explicit postulatul (3) sau sub forma lui generală (4) . . pe baza observaţiei lui Behmann . ) = (4) . . Postu1atul (3) nu e decît o formă particulară a postulatului mai general. dacă renunţăm la postulatul (4) . că există tjJ pentru care echivalenţa respectivă este adevărată. CP k) cp ( cp l > . (1). CP2 ' ' Este evident că pentru a d eriva din definiţia (1) parado­ xul cunoscut. introducem definiţia ( 1 ) . Bocivar arată că apariţia antinomiilor se datoreşte admiterii tacite sau expli­ cite a unui postulat formal . Aşadar. tjJ (CP1' CP 2 ' . dacă se renunţă la acest pos­ tulat . Prin urmare. Î nsă s e derivă din ( 1 ) echivalenţele : ( cp ) · F ( cp ) (RtjJ) . antinomia lui Russell şi celelalte antino­ mii analoge sînt eliminate . cpk. mai multe variabile : ( R tjJ � (CP1) (CP2 ) ' .

pentru a separa şi exclude propoziţiile care duc la paradoxe . care distilează . Autorul construieşte un sistem de axiome din care putem deriva toate propoziţiile teoriei mulţimilor. Astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor. pentru a spune aşa. celălalt. au fost publicate în 1908. axiomele unui sistem de propoziţiile derivate.1 3 . axioma alegerii. (pentru sistemul lui Zermelo) . Skolem . Două sisteme . în special. ea apărea deci ca cea mai indicată pentru a pune ordine într-o teorie în care -dez­ ordinea începea să se instaleze . von Neumann . Bernays etc . lui Zermelo. Cele două sisteme au suportat de atunci modificări şi perfecţionări datorate fie autorilor lor. de exemplu . Metoda axiomatică care separă în mod strict noţiun'ile primitive de noţiunile definite . o teorie de­ ductivă. teoria naivă a multimilor. pentru c ă ceea ce ne interesează este soluţia logică a problemei anti­ n omiilor şi nu faptul că ea este evitată de un grup de noţi-uni primitive şi de axiome . Dar el are nevoie şi de axiome care sint dificile de admis ca. unul datorat lui Russell. pe care am expus-o pe larg şi pe care Hao Wang [ 1 ] o prezintă ca fiind un sistem axiomatic . Wittgenstein . într-un mod formal şi explicit . 82 . fie lucrărilor lui Ramsey. Sistemul lui Zermelo [2 ] pleacă d e la u n punct d e vedere complet diferit de cel al lui Russell . se dovedise a fi un instrument util şi fecund de cercetare prin lucrările lui Hilbert . care căutau să elimine paradoxele. creînd astfel o teorie care este numită . matematicienii au recurs la metoda axioma­ tică pentru a limpezi . Nu vom intra în amănuntele acestor teorii. provocate de ulltinomiile apărute în interiorul acestei teorii . iar pe de alta. Sis lemele axioma lil' (' ale teoriei mul ţimilor Î n prezenţa dificult ăţilor provocate de teoria mulţimilor şi . de atunci . i Sistemul lui Russell este bazat p e teoria tipurilor. concepţiile care stau la baza teoriei mulţimilor . ceea ce nu reprezintă o soluţie logică. Carnap etc . Georg Cantor acceptase noţiunile cu aj utorul cărora şi-a construit teoria fără prea multe s c rupule logice. după cum am afirmat mai sus . pe de o parte . (pentru sistemul lui Russell) sau lucrărilor lui Fraenkel .

.xplică paradoxele şi poate fi considerată ca fiind ceea ce Russell numeste o teorie de limitare" de mărime . . Dac :1 vrem să conţinem toţi aceşti termeni într-o unitate închisă (o mul­ ţime) . " Principiul lui Zermelo. dată de Rao Wang ( [ l J . două : ideea de mulţime reprezentată prin una din variabilele x . Există deci anumite proc� dee care se reproduc şi care sînt legate de anumite proprietăţi . adică exact problema care era în cauză ! Insatisfacţia intelectuală pe care o resimţim faţă de asemenea " axiomatizări" se vădeşte mai ales în eforturile necontenite de perfecţionare a vechilor " axiomatizări" sau de construcţie de noi sisteme. este întotdeauna posibil să defineşti un nou termen avînd şi el această proprietate . p . fiind dată o clasă de termeni avînd ac este proprietăţi . Aceste idei nu sînt definite . Remediul constă în a presupune că termenii care i au naştere printr-un astfel de procedeu nu pot forma o mulţime şi în a pune anumite restricţii generale asupra mărimii multiplicităţilor care pot fi considerate ca fiind mulţimi . constă deci in accepta în mod iniţial noţiuni şi axiome alese în mod apro­ piat . . 83 . constă în a demonstra non-contra­ dicţia sistemului construit. y . este următorul : ca idei primitive ale sistemului său axiomatic. . . . c a re de altfel :este principiul oricărei metode axiomatice a teo riei mulţimilor. Ceea ce poate fi explicat mai pe scurt : Qu'on s ' arrangt ! Cea mai mare dificultate. şi semnul " E " de apartenenţă. z. Artificiul formal al lui Zermelo . prin: care el credea c ă evită paradoxele. în mod special . ne izbim de contradicţii care seamănă cu antinomiile lui Kant. în aşa fel încît paradoxele să nu poată apărea. astfel că. . 1 5) : " Principiul central al construcţiei lui Zermelo pare foarte asemănător cu ideea originală prin care Cantor E. în afară de procedeul complet conven­ ţional al " aranj amentului " şi axiomele suplimentare care trebuie admise pentru a putea deriva din axiome teoremele teoriei mulţimilor.Care este ideea directoare a lui Zermelo ? Vom cita o excelentă caracterizare a acestui sistem. Sistemul lui Zermelo oferă un enunţ precis al acestor li­ mite. el acceptă.

fiind dată o mulţime . capabile. . dar nu ne aj ută în nici un fel să eliminăm aspectele îndoielnice (ca de exemplu . von Neumann . . cum sînt cele ale lui H . de la ele­ mentele unei mulţimi sau clase şi de a forma apoi clasa respectivă . deducerea tuturor teoremelor aces­ tei teorii. dar există una .' bmul­ ţimilor există. de către Hao Wang [ 1 ] : " Asemenea modele aj ută imaginaţia să sesizeze schema conceptuală a sistemelor formale. de asemenea . nu am putut trece în revistă toate încercările ce s-au făcut în această direcţie. Fitch. în aşa fel încît paradoxele să poată fi evitate . 1 4 . .Altfel spus. F. . Alte cercetări Am menţionat principalele soluţii oferite în problem a paradoxelor logico-matematice . axioma substituţiei . R. scrtţtînd mai mult noţiunile care intră în j ocul para­ doxelor decît mecanismul 10f. Ce reprezintă un asemenea sistem din punct de vedere logi<. Toate aceste axiome sînt mai mult sau mai puţin în­ doielnice. O altă serie de cercetări s-au îndreptat într-o altă ·di­ recţie. să lase în afara sistemului său paradoxele şi să perm ită. Schonfinkel. definiţiile nonpredicative) ale teoriei mulţimilor " . toate c�utînd s ă introducă diverse limitări prin abandona­ rea. Sistemul lui Zermelo a fost completat de către Fraenkel cu cea de-a noua axiomă. idee care trebuie supusă anumitor restricţii axioma­ tice . după cum susţine Zermelo. aşa cum o vom demonstra la capitolul " Concluzii " al acestei lu­ crări (cel puţin în această formă generală) . mulţimea s ".: ? Răspunsul este formulat. Bachmann. desigur. axioma multimii s'ttbmultimilor ' car� afirmă că. în loc de a pleca de la indivizi . Kleene. B. Aceste axiome sînt în num ă r de opt . teoriei tipurilor. Zermelo pleacă de la ideea de clasă. sistemul lui Zermelo-Fraenkel a fost perfec­ ţionat prin teoria axiomatică a teoriei mulţimilor a lui von Neum ann-Bernays . Scholz. ca idee pri­ mitivă. î n sfîrşit. ceea ce este pur şi simplu fals. într-un mod izbitor. Goodstein etc .

şi paradoxele corespunzătoare . de altfel . pe care le defineşte de altfel destul de imprecis . b . Aceste distin cţii nu sînt concluzii riguroase . . c. noţiunile matematice şi E. a fost p ropusă. asupra cărei a nu posedăm toate luminile dezirabile" . ci numai discriminări mai mult sau mai puţin arbitra re . . mul­ ţimea lor ca fapt matematic. c. Această. b. O astfel de soluţie . mai amplu . soluţie nu este însă satisfăcătoare . 85 . n-lea element. . . e) . ci numai un infinit potenţial . după cum nu este satis­ făcătoare afirmaţia pur şi simplu că dacă o mulţime duce la propoziţii contradictorii ea nu există. Aceasta este. la antinomii . .ar. Î n acelaşi mod. . rămîne totuşi o pluralitate .de clasă şi de categorie . Zaremba [ l J crede că poate elimina paradoxele prin introducerea unei deosebiri între noţiunea de mulţime sau ' de clasă şi aceea de categorie. dar nu o rezolvă . . " Paradoxul dispare .scrie Reymond . a. de exemplu . de J . căci dacă mulţimea conţine propria sa noţiune ca al . de fapt (E) distinctă de noţiunea acestei pluralităţi " . perceput pur şi simplu . 149) distinge între noţiunea logică de mulţime şi mulţimile matematice o diferenţă ca de la speţă la gen . .î n această ordine de idei . Noţiun ea de mulţime a r fi după Gonseth o noţiune " mult mai complexă . o dată cu ele. Noţi­ unea acestei mulţimi va fi indicată cu e şi vom putea scrie : ' E (a. duce. Confuzia dintre aceste două noţiuni . Examenul noţiunii de mulţime in finită a făcut să apară şi alte concluzii în problema antinomiilor cantoriene. care eludează dificultatea. şi deci nu pot aduce nici un progres în căutarea adevăratei soluţii a paradoxelor. anume că nu sînt valabile decît în domeniile unde nu implică contradicţie . A . Pe baza acestei concepţii se puteau înlătura mulţimile infinite şi . Reymond ( [ 1 J . de Miri­ man off [1] şi [2 ] . p . S e ştie că Gauss şi Poincare afirmaseră că n u există î n mate­ matici un infinit actual. după Reymond.în felul acesta. Konig [ l J şi apoi . şi concluzia lui Gonseth [1 ] : definiţiile primitive trebuie amendate printr-o clauză accesorie. Fie dar. după Zaremba.

anume a uni­ tăţii conştiinţei şi după care este imposibil ca cele două enunţuri (A) şi (B) să existe simultan în conştiinţa noastră. Să scriem pe o foaie de hîrtie p ropoziţia " Pe această foaie de hîrtie se află o propoziţie falsă " (care e o formă a paradoxului mincinosului) dacă această propoziţie este adevărată. Ce remarcă Dingler ? O propoziţie (A) .Tot o astfel de distincţie face Hugo Dingler [ 1 ] între logica pas ivă şi logica activă. 86 . pe baza UlJ. noi facem uz de o logică trivalentă a cărei a treia valoare nu a fost denumită .Destouches. Î ntr-adevăr. " l' instant logique " al unei propoziţii sau teorii va fi orice "ansamblu de atitudini luate fată de toate propoziţiile din T. se bazează pe un enunţ pasiv (B) . Tot î n sensul acesta încearcă Fran90is Moch [ 1 ] să re­ zolve paradoxele introducînd noţiunea de " timp logic " . Dingler conchide : " Propoziţia care urmează să fie j udecată nu poate fi identică niciodată cu propoziţia care j udecă " . în fapt. Această concluzie are raporturi directe cu teorema lui Carnap şi Tarski. că nu e posibil să se definească adevă­ rul şi falsul în chiar sistemul (limba) în care aceste noţiuni se aplică. "Les in­ stants logiques " variind . dacă aceste atitudini sînt c �mpa­ tibile cu logica trivalentă construită de Moch . că un enunţ este fals. Ultimul trebuie să fie totdeauna prezent pentru ca (A) să poată fi afirmat . logicianul ştie sau nu ştie dacă va fi posibil " sau imposibil să fie de acord sau să nu fie de acord cu o propoziţie dată. c reînd astfel un " timp logic " al fiecărei propoziţii .ei propoziţii pe care o susţine în altă parte. Moch crede că poate scăpa de dificultăţile pe care le im­ plică toate aceste paradoxe dînd logicianului locul lui prin­ tre propoziţii. cînd scriem propoziţia această propoziţie " este falsă " . ci numai într-un metalimbaj . Moch crede că nu putem evita paradoxele făcînd uz de o logică bivalentă şi că. Această a treia valoare a propoziţiilor este denumită de Moch « inconcevable » care în fond este " absurdul " din lo­ gica trivalentă a d-nei Paulette Fevrier . ci ea însăşi exprimă j udecata critică asup ra ei (că e falsă) . sau teorii . Dingler conchide. că vrem să exprimăm deodată propoziţia care j udecă mai înainte să putem j udeca. atunci ea este falsă şi dacă este falsă atunci ea este adevărată. ea este j udecată critic nu după ce a fost enun­ ţată. sau să o găsească « inconcevable » .

nullus . să uşurăm înţelegerea celor ce vor urma. al optulea tratat al lui Petrus Hispanus . vom spune că problema antinomiilor se găseşte actualmente în acel aşi punct în care o lăsase Russel1 . Nu era în intenţia noas­ tră de a face un istoric al problemei : am vrut numai să prezentăm problema în toată gravitatea sa şi . Toţi logicienii din această epocă s-au ocupat de aceas­ tă problemă..Nu vom merge mai departe cu examenul diverselor variante ale acestor tentative .în centrul căreia se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale. prin principalele soluţii încercate . putem cel puţin s ă afirmăm aceasta : în ceea ce priveşte rezolvarea anti­ nomiilor logice. i n ­ jinitus etc . uterqtte. de exemplu. F . ca cele ale lui H. despre Syncategoremata . nu ar putea fi considerată ca depăşită" . Pentru a conchide această expunere . în stadiul actual al ştiinţei . Kleene etc . forme de flexiune etc . pe care le vom regăsi în soluţia noastră. în mod succint. în special : o mn i s . Bachmann . în comenta riul lui Ioan­ nes Magistri la Summulae ale lui Petrus Hispanus. nihil. ci numai în legătură cu concepte care au un sens independent categoremata . - 87 . Fraenkel [3 ] : " . Aceste syn categoremata sînt . prepoziţii . de aseme­ nea . C . în primii zece ani ai acestui secol. . poziţia adoptată de Russell. Două probleme au preocupat cu deosebire pe logicienii evului mediu (în această ordine de idei) : 1) problema par­ ticulelor logico-gramaticale numite Syncategoremata . 1 5 . quantusqu e . conj uncţii . P a rticulele syncategoremata (particule gramaticale de legătură. non. neuter. . Scholz . care capătă treptat o importanţă extra­ ordinară devenind. 2) problema paradoxe1or numite Insolubilia. în amănuntele lor. După cum remarcă foarte bine A. Soluţiile logieienilor seolas tiei Am dori să atragem. . qualis(ibet. ) nu au nici un sens autonom . totu s . atenţia asupra soluţiilor date de logicienii Şcolii în problema paradoxe1or cunoscute de ei şi care conţin observaţii foarte interesante. un tra­ tat. St.

aşa cum am văzut. după obiceiul timpului . Logica contemporană s-a izbit. ca în exemplul " omnes apostoli de i sunt duodecim " . aşa cum - - 88 . suprimarea acestei particule sau adăugarea ei într-o propoziţie nu ar putea să provoace adevărul sau falsitate a ei. adic ă. deci nu e vorba de o colecţie nouă 'care ar fi formată prin adăugarea cuvîntului omnis care. " Soluţia scolasticilor este următoarea : omnis nu are aici semnificaţia universale. Se vede. syncategorematice quan­ do determinat " (Infinitul este considerat în mod categore­ matic cînd nu poate determina verbul principal . ceea ce fa'ce ca ermenul co mun . dar există. cuvîntul omnis ? se întreabă Petrus Hispanus. în acest caz. deci p ropo­ ziţia adevărată " animal est homo " nu suferă nici o modifi­ care în valoa rea sa de adevăr dacă i se adaugă omnis . unul categorematic iar celălalt. infinitus etc . nullus etc . prin urmare omne animal est homo " ceea ce este fals. synca­ tegorematic : lnfinitum tenet categorematice. n ihil. mult mai interesant. ci universaliter. un sens distributiv al lui omnis . în Logica Magna a lui Paulus Venetus (t 1 428) găsim două sensuri pentru infinitum. de aseme­ nea . că el nu semnifică nimic. ca de exemplu.să reprezinte toţi ter­ menii săi inferiori . Dacă omnis nu are nici o semnificaţie. are numai un sens distributiv şi nu unul colectiv . care are semnificaţia unui mod general de a fi (univer­ saliter) . nici pentru mai mulţi şi deci nu are nici o semnifi­ caţie. în termenii actuali.substantivul . deoarece fiecare lucru este universal sau particular. Î n acelaşi fel se rezolvă alte sofisme datorate particu­ lelor nullus. cînd îl determină) . omnis nu este predicabil nici pentru unul sin­ gur. î n consecinţă. spune el în argumentarea pro . Petrus Hispanus constată că există o semnificaţie colectivă a lui omnis . de exemplu tot (= o11l Il is) . în propoziţia cu care începe Me­ tafizica lui Aristotel Omnes homines naturaliter scire " desiderant" . dar omnis nu semnifică nici universalul. d e operatorii de generalizare şi de existenţă . quando princi­ " pale verbum determinare non potest . de dificultăţi create tocmai de cuvintele omnis . Urmează apoi argumentaţia contra. Atunci ce semnificaţie are acest semn (sig­ num ) . nici particularul . . Problema generală a paradoxelor. De exemplu.Să considerăm una. dintre aceste syncategoremata . în mod sincategorematic .

Î n ceea ce priveşte primul punct. ar consta în două cauze : 1 . Am menţionat dej a cea de-a doua problemă . se referă la adEvă rul sau falsul propoziţiilor care au reflecţie asupra lor În săşi reflext'onem habentiam sup ra se. ţinem seama de sensul distributiv al cuvîntului infinitum sau omnis în paradoxul lui Burali-Forti sau în cel al lui Cantor. de natură special ă . Printre cele 1 5 moduri de rezolvare a paradoxului min­ cinosului (şi variantele sale) . Dacă adîncim gîndirea scolastică . cea expusă de Petrus d ' Ailly ( 1 350 . ceea ce conduce în anumite cazuri la paradoxe .Insolu­ bilia şi importanţa pe care ea o are în tratatele de lo­ gică scolastice . tratatele de logică ale scolasticilor nu ne indică cu precizie împre­ j urările în care apare sensul distributiv sau accidental al acestor syncategoremata . Autorul recunoaşte că. din atî­ tea soluţii oferite în problema Insolu bilia nici una nu l-a satisfăcut . el nu determină o nouă mulţime etc .fost formulată de Russell. Din păcate . nu mai avem o nouă serie care să definească numărul ordinal il . o cauză generală a adevărului sau falsului unei pro­ poziţii . lucru pe care-l apreciem ca fiind extrem de important pentru soluţia paradoxelor. 2. în " mulţimea tuturor mul­ ţimilor " cuvîntul tuturor avînd un. citate de Paulu s Venetus. - - .1 425) în Trata­ tul său despre Insolubt'lia . Dificultatea. găsim unele asemănătoare cu cele încercate de către logicienii contemporani . Vom examin a mai de aproape o singură solu­ · ţie. neavînd un sens autonom . două lucruri sînt de văzut : m ai întîi care este propoziţia p roprie dicta şi a - . de exemplu. sen s distributiv. aceste paradoxe nu mai pot apărea : în " " seria tuturor seriilor ordinalelor . primesc sensuri accidentale şi logicienii scolastici au exprimat în mod lim­ pede această observaţie . găsim că aceste syn ­ categoremata . cuvîntul tuturor avînd un sens distributiv. a doua . Dacă. constă în a şti dacă putem în­ totdeauna să formăm o clasă luînd particula omnis în toată generalitatea sa. Vom găsi această observaţie şi pe o altă cale . în sensul său colectiv.căreia scolasticii i-au dat o soluţie . Această problemă este deci problema particulelor logico-gramaticale syncategore­ mata . pentru el .

cînd adevărată. această inso­ lubilitas nu prej udiciază cu nimica raţionamentul mental . propoziţia insolubi1ă apare. are U11 sens esenţial . după care adevărul sau falsul unei propoziţii nu poate fi exprimat în sistemul logic în care a fost formulată. Vom atrage în mod special atenţia asupra celei de-a cincea soluţii. Se vede deci că această soluţie nu este altceva decît soluţia metalogică contemporană. Petrus d ' Ailly împarte propozi­ ţiile în trei categorii (diviziune care îşi are originea chiar în O rgano n ul lui Aristotel şi este acceptată de Occam) : - 1 . Î n ceea ce priveşte al doilea punct. Ultimele două categorii de propoziţii sînt subordonate imediat şi în mod egal primei categorii : numai propositio mcntalis. Î n această concepţie. mai ales. două lucruri de văzut : care este p ropoziţia care are reflecţie asupra ei însăşi şi care sînt cele corespondente care de obicei sînt numite insolztbilia (punctul de vedere metalogic contemporan) .care este propoziţia falsă. ca de exemplu : " A liqua propositio mentalis est falsa" . propos itio mentalis . după care o p ropoziţie insolubt"lă nu spune 90 . în propoziţiile scrise sau pronunţate. " că în urma paralelizării făcute între un raţionament oral (sau scris) şi cel mental corespunză­ tor. propositio vocalis . aşa cum o rezumă foarte bine Prantl [ 1 ] . numai aparentă " . Bineînţeles. cînd falsă. 3. sînt. Dar putem scrie sau pronunţa orice propoziţie . de fapt. Pentru a se putea orienta cu precizie . care atri­ buie o valoare de adevăr unei propoziţii mentale. de asemenea. Soluţia insolu­ bilelor consistă atunci în observaţia. propositio scripta . per faUaciam secun­ dum non causam etc . 2 . există printre cele 1 5 soluţii ale Scolas­ ticilor alte soluţii interesante care rezolvă sofismul minci­ nosului per fallaciam figurae dictionis . care este deasupra diferenţelor lingvistice şi de expresie. ci într-un alt sistem logic care vorbeşte de propoziţiile primului . ea fiind. d a r poate apărea î n propoziţii mentale improprii ş i . care îi dă posibilitatea de a fi adevărată sau falsă. Petrus d ' Ailly afirmă direct : " Nici o propoziţie mentală nu poate afirma prin ea însăşi că este adevărată sau falsă" (Nulla propositio menta­ lis proprie dicta potest habere reflexionem supra se ipsam) .

mai de aproape . E de presupus că dacă s-ar fi aprofundat gîndirea logicienilor scolastici s-ar fi putut descoperi mai curînd soluţia contradicţiilor. ) 1 6 . duce finalmente la această a cincea soluţie a logicienilor scolastici . Trebuie. fără nici o j ustificare logică. quod Socrate dicens . aşa cum o vom expune mai departe . chiar cînd ele derivă din consideraţii strict logice. din păcate.Ch . destul de îndoiel­ nică. Observaţii g enerale Vom încheia expunerea noastră asupra principalelor so. dat fiind că avem astăzi mij loace logice mai precise decît cele pe care le posedau ei . nimeni. a cărei traducere estei însă. bazîndu-se pe un fragment al celebrului dialectician. Toate soluţiile. nu a acordat atenţia cuvenită explicaţiei date de Richard care. 3. şi ea. Perel­ man) . aşa cum vom vedea în cele ce urmează. nihil dicit" . Ar fi trebuit urmată pista erorii pe calea prin­ cipiului contradicţiei dacă se urmărea într-adevăr găsirea originii sale.nimic : " Quin t a ponit . cum o vom dovedi în mod direct. Nici una din aceste soluţii nu ia în consideraţie fap­ tul capital că în orice paradox obţinem o contradicţie şi că. cu observaţiile următoare : 1 . afară de Poincare. în limi­ tări convenţionale ale formalismului . remarcat să soluţia dată de Rich­ ard. conţine în embrion soluţia veritabilă . principiul contradicţiei este com­ promis de către aceste probleme. recunoscută de Poincare [ 1 ] ca fiind " soluţia adevă­ rată" şi " care e adevărată şi pentru celelalte antinomii " . Vom vedea că soluţia logică a paradoxelor. (Bochenski . luţii propuse în problema antinomiilor logico-matematice pe care am făcut-o cît mai succint posibil. trebuia luată în serios şi examinaU. au degenerat în reguli prohibitive . s e iPsum dic ere falsum . �1 . din această cauză. în FQrmale Logik . atribuie această soluţie lui Chrysippos . iar nu pe calea principiului terţului exclus (un singur logician a făcut o remarcă analogă . 2. de asemenea .

cînd poziţia normală a r fi trebuit să fie căutarea cu orice preţ a unei soluţii l ogice. şi procedeul logicienilor care caută totdeauna axio­ me sau premise capabile să elimine o concluzie paradoxal ă ne apare izbitoare . . chiar sub o formă imperfectă. Aşa cum spune Poincare ( [2 J . î n logica obişnuită se pleacă de la premise şi se aj unge. Cu alte cuvinte. ea este dorită. .. şi-au Întins ei înşişi cursa în care s-au amuzat să cadă. menţionat Lucas de Pesloiian [l J . nu pre­ misele sînt cele care transmit adevărul concluziei . Tenacitatea c u care matematicienii s-au cramponat de " insolubilitatea" para­ doxelor apare cu totul inexplicabi1ă. dacă concluzia pare p roblematică. nu ne putem împiedica a face o observaţie generală relativă la un caracter general al tuturor soluţiilor. s e pleacă de la o concluzie voită. sau. se pleacă întotdeauna de la concluzie şi se caută premisele p rin care ea poate fi j ustificată" . Aşa cum remarcă L . e mai puţin vorba de o logică a sentimentelor cît de o ilogică a lor. aceea de a evita para­ doxele. Couturat [ l J . Este cazul soluţiilor logicieni­ lor scolastici. la concluzie. mai exact. Î n sfîrşit. al lui Richard şi Poincare şi chiar al soluţiei emb rionare a lui Perelman. descris de Ribot.scrie Couturat . dimpotrivă . Ribot a examinat în L ogica sentimentelor modul în care se înlănţuiesc sentimentele şi acţiunile corespunzătoare în cazurile în care logica nu funcţionează după regulile sale normale. voită şi crezută în virtutea motivelor anterioare demonstraţiilor logice. se caută j ustificarea ei şi deducerea ei din premisele dej a recunoscute ca fiind adevărate. " Î n lo­ gica sentimentelor .(Trebuie. concluzia face ca premisele să fie adevărate . sau. con­ cluzia este determinată de la început . şi se caută premisele care ne-ar putea da un sis­ tem logic lipsit de contradicţie . care s-a alăturat opiniei lui Richard) . . de data aceasta. motive chiar mai puternice decît demonstraţiile . conform legilor raţionamentului. ci. d e asemenea . Analogia dintre procedeul logico-sentimental . şi încă au fost obligaţi să fie foarte atenţi penţru a nu cădea alături de cursă " . p . căutînd-o şi aprofundînd-o acolo unde ea se găsea . dorită. " 92 . de asemenea. Î n acest caz. 1 37) : ei (matematicienii) ar fi putut evita cu uşu rinţă cursa în care au căzut .

. în caz contrar.ng dat din prima serie acceptă ca predicat predicatul de . . P3 . Dacă un predi­ cat dintr-un ra. în ordi­ nea lexicografică a terminaţiilor ( sau altfel .v CONSTRUCŢIA UNOR NOI PARADOXE Pentru a explicita mecanismul logic real al paradoxe­ lor vom construi o serie de paradoxe noi . se poate stabili o corespon­ denţă biunivocă între predicatele din prima serie şi cele din a doua serie : fiecărui predicat dintr-un rang determinat al primei serii îi corespunde un predicat de acelaşi rang din a doua serie. în ordinea lexicografică (în­ tr-o limbă la alegere) . de exemplu. î n condiţiile definite mai sus. Qn . din p rima serie. fiecărui predicat dintr-un rang dat . Paradoxul compatibil-incompatibil Să considerăm toate predicatele şi să le scriem într-o ordine oarecare . îi convine ca predicat predicatul de • • • • 93 . numerotîndu-Ie în această ordine : P I > P2 . g . vom spune că primul predicat are proprietatea de a fi compatibil cu al doi l ea . Pn · Să considerăm din nou aceleaşi p re­ dicate şi să le scriem în altă ordine. acelaşi rang al seriei a doua . şi numai unul . de un tip mai general decît cele cunoscute pînă acum . vom spune că el este 7·n compatibil. de exemplu. şi invers. Amîndouă seriile fiind formate din acelaşi număr de predicate. prin permutări determinate în prima serie) . l e vom numerota în această ordine : Q I > Q 2' Q3 ' . .

este un caz par­ ticular al a c estei antinomii. . deci el va fi Inch . sau nu îi convine . trebuie să fie de asemenea compatibil sau incom­ patibil cu Inck. predicatul ordonatr este. şi r. el admite ca predicat predicatul Inck incompatibil care este predicatul ace­ luiaşi rang din a doua serie. predicatul numărq este. .. dimpotrivă.InCk. deci el este incompatibil . predicate şi se găsesc deci atît în prima serie . Să ne fixăm atenţia la predicatul incompatibil pe care îl vom nota cu Inc . meta]p. Dar compatibil şi incompatibil sînt. dar In Ch = = Inck . El se găseşte în prima serie. predicatul din acelaşi rang din a doua serie ca­ re este Inck = incompatibil. . a treia posibilitate nu există. atunci el admite ca predicat. . l11amiferp . în a doua serie. non-identic cu Inck . q. printr-o. compatibil cu predicatul abstractq . cu un număr de ordine perfect de­ terminat. de asemenea. Q. ab stractq . tertium non datur. Q2 ' " ' " ' . Se recunoaşte imediat că paradoxul lui Russell. cînd cele două serii de predi= = 94 . Dacă predicatul Pk este compatibil cu Inck incompatibil.impredicabil. Anti­ nomia este izbitoare. alegere con­ venabilă a ordinii) . deci el va fi Inck (putem obţine oricînd h =F k. ordonatr. llumărq . fie h. P2. . Î n aceste serii : InCh � Qh şi Pk -!. Avem deci următoarele două serii: .acelaşi rang din a doua serie. p . ' " ' Î n acest caz avem : întrucît predicatul mam iferp nu este un metalp. în cele două serii ar fi următoarele : P} . " . el se va găsi într-un alt rang. predicatul Pk... cît şi în cea de-a doua. Conform definiţiilor. predicatul mamiferp este incompatibil cu predicatul metalp . " ' . . format cu predicatele predicabil . . Într-un rang oarecare . perfect determinat k . să pre­ supunem că predicatele care corespund în rangurile p. . compatibil cu predicatul predicatr etc . dacă predicatul Pk este incompatibil. deci el este compatibil. fertimn non datu r : orice predicat este compatibil sau nu este com ­ patibil. predicatr. De exemplu . . . . " . chiar ele . Q} .

. o . .cate au fost ordonate în mod identic. . atunci cînd Qx Pk Inck . din p rima serie . Enunţul problemei . . el este impredicabil . P a . . şi dacă nu are o pro­ prietate. Dacă această problemă se pune pentru predicatul impredicabil. dacă predicatul impredicabil este impredicabil . obţinem paradoxul : = = = (2) 95 . P I . Această definiţie fiind valabilă pel1tru orice Px . admite ca p redicat p redicatul din acelaşi rang. şi dacă nu admite acest predicat (adică este incompatibil cu el însuşi) . a j ungem la echivalenţa generală : (1) Pentru rangul determinat x k. cum credea Russell . Paradoxul compatibil . el este predicabil. după un singur şi acelaşi criteriu . el este hnpredicabil . incompatibil devine impredicabil ImPh şi h k: . . din a doua serie. = = P i> P2 . . . care. să ia valoarea determinată Pk. o are.incompatibil arată că problema este mai vastă şi că ea nu apare numai în raport cu apli­ carea unei proprietăţi ei însăşi . o . atunci predicatul considerat are proprietatea pre­ dicabil (adică este compatibil cu el însuşi) . paradoxul se prezintă în felul următor. consi­ derînd un p redicat Px complet diferit de incompatibil. Î n simboluri . nu o are . Enunţul problemei devine acum : dacă un predicat dintr-un rang dat. adică făcînd ca pre­ dicatul Px . P 2 . . în cazul antinomiei construite de noi aj ungem la paradox . dacă are o proprietate . atunci Px are predicatul incompatibil = " = I nCh = InCk . P3 . Î n acest caz . este : " Dacă Px nu are predicatul Qx . care este el însuşi. 0 ' . Această definiţie se scrie deci : Def. în cadrul definit. obţinem : dacă predicatul impredi­ ca bil este predicabil .

vom spune că el are proprietatea izono m . obţ inem : = = = = Def. prin p ermutări bine determinate în p rima serie) . paradoxul lui Russell este un caz particular al acestui p a r adox . de exemplu . avem paradoxul lui Russel l . Vom proceda exact ca mai sus şi vom. va fi seria lexicografică determinată de terminaţiile cuvintelor (sau altfel . admite pro p rie­ tatea exprimată prin cuv întu l de acelaşi rang ' din a doua serie.ce l e două serii sînt i d entic ordonate) . iar a doua. scrie toate cuvintele unei limbi date în două serii diferite . prima serie de cuvinte va fi seria lexicografică normală.Sau. Se poate stabili o corespondenţă biunivocă Între termenii celor două serii : fiecărui cuvînt dintr-un rang dat . pu tem (3) Propoziţia "predicatul Pk este incompatibil " e ste echi­ valentă cu propoziţia " p redic a tul Pk nu este incompatibil " . din prima serie. De 96 . şi invers . din a doua serie. Dacă un cuvînt dintr-un rang dat. vom spune că are p roprietatea heteronom . îi c o respunde un cuvînt şi numai unul de ace l aşi rang.dicabil ImP (ImP) = - ImP (ImP ) (2') 2. predicabil .Imp . din prima serie. Paradoxul izonom-heteronom Vom construi acum o antinomie analogă celei a lui Grelling-Nelson. în caz co ntrar . Echivalenţa ( 1 ) devine astfel : ( 1 ') Pentru valoarea p a rticulară Qx :. Dacă În d e finiţia dată scriem P:o.impre. atunci cînd Inch Inck Imp impredica bil. considerînd cuvintele şi proprietăţile lor. Qx (. După cum am 'văzut . din moment s crie simplu : ce InCh = In C k = in compatibil.

D3 . orice cuvînt este izonom sau heteronom . o o . " o o o . o • • . fiind polisilabic. . H e tk = heteronom. Dl> D2. din a doua serie. q. şi în a doua serie. D I . din a doua serie. Ck. Î n cadrul definiţiilor noastre. . în ambele serii (pe care le vom nota C . Dh. D 2. fiind un simbol al conceptului verte­ brat.c k. marsupialp. şi r s-ar putea găsi cuvintele următoare. Ck admite proprietatea exprimată de cuvîntul din acelaşi rang. Î n acest caz. de­ ci el este izonom . o .onom . o . . o a treia posibilitate nu există. • • • . în rangurile p . vertebratr. printr-o alegere convenabilă a ordinii stabilite) Cele două serii de cuvinte sînt deci : C I ' . ranguri bine determinate . un rang k unde îl vom scrie Hetk (putem să obţinem oricînd h ::. C2. tertium non dat�tr. Cl > C2. un rang h unde îl vom scrie Heth. o • o • o o . admite da predicat proprietate a expri­ mată de cuvîntul cu acelaşi rang. cuvîntul polq. o o . din a doua serie. tertium non datur . C3 . Cno simbolr. Dacă Ck este izonom. Dno Paradoxul apare imediat cînd punem aceeaşi problemă pentru cuvîntul Ck : cuvîntul Ck (oricare ar fi el) este sau izonom sau heteronom. . Cn o o . sau nu o admite. . • polisilabicp. He �. • . Hetk heteronom . dacă Ck este heteronom. lungq. din prima serie . • . . Este evident că paradoxul lui Grelling-Ne1son este un caz particular al acestu� paradox. nefiind lung. atunci proprie­ tatea sa este tocmai proprietatea exprimată de cuvîntul de acelaşi . o o • o . cînd ambele serii de cu­ vinte· au fost ordonate după un singur şi acelaşi criteriu = 97 . Hetk. cuvîntul vertebratr. o . în mod special . este izonom etc . . este iz. o . • ·p olq. D2 . cuvîntul marsupialp. . rang. este heteronom. cuvîntul hete� ronom va avea. orice cuvînt dintr-un rang dat. deci el este heteronom . Dn. în prima serie. Paradoxul este flagrant. Cuvintele izonom şi heteronom se vor aşeza şi ele în . l> C2 Dn) : Cn şi DI . . o . o o o o .exemplu.

Î n acest caz. Vom nota un cuvînt oarecare prin « C:z!) şi proprietatea exprimată de el. paradoxul se prezintă in felul următor. cuvîntului însuşi cum credeau Russell şi toţi logicienii de pînă acum . Cv C 2 . para­ doxul construit de noi arată că se aj unge la o contra­ dicţie considerînd un cuvînt Ck (oricare ar fi el) total di­ ferit de heteronom şi care. Punînd problema pentru heterologic = He th . Heth ( (Cx » ) Dar pentru că H eth direct : = = Hetk - = D x ( (Cx » ) (2) heteronom. . el este heterologic . Cx este auto logic şi. C3 . Î n simboluri. o are. Heth.( (Cx» ) = - Dx (<<Cx» ) Def. atunci cînd argu­ mentul « C�) devine « Ck». el este hetero­ logic . .(cele două serii sînt identice) . din prima serie admite proprietatea exprimată de cuvîntul Cx d e acelaşi rang din a doua serie. izonom devine autologic şi heteronom devine h eterologic : CI ' C 2 . putem scrie (3) 98 . adică de el însuşi . . i a r dacă nu are o proprietate. . He th . Această antinomie arată. D e unde echivalenţa generală : (1) Pentru valoarea particulară x = k. o are.t tologic. dacă are o proprietate. " ' . şi Dx devine Hetk. el este auto logic . avem con­ tradicţia : ( (Cx» ) . dacă heterologic este a7. o . pentru că ei nu au cunoscut decît forma particulară a acestui paradox . Definiţia generală devine acum : dacă un cuvînt oare­ care Cli. în caz contrar. obţinem : dacă heterologic este heterologic. că con­ tradicţia nu apare în raport cu aplicarea unei proprietăţi exprimate de un cuvînt. nu . prin CX• Definiţia paradoxului izonom heteronom se scrie : Hetb. C3 . • • • • • • . ca şi cea precedentă.

incompatibil. obţinem paradoxul lui Gre1ling­ (2' ) 3. este heteronom" este echivalen­ tă cu propoziţia "cuvîntul C". Paradoxul lui Grelling-Nelson este un caz particular al acestui paradox. (cuvintele cu acelaşi rang. Dacă o clasă dintr-un rang dat <x'" aparţine ca membru clasei cu acelaşi rang �"" din a doua serie. este incompatibilă cu clasa �x. " ' . Echivalenţa generală ( 1 ) . Paradoxul clasei claselor incompatibile Să considerăm cele două serii de predicate. sînt identice) şi. Dacă în definiţia de mai sus scriem C". Heth Hetk ronom heterologic Het. respectiv : .in­ compatibil în termeni de clasă. . D". din cele două hete-' serii. în acest caz. . . sau ceea ce derivă din această ultimă definiţie. . Corespondenţa biunivocă a termenilor acestor serii se menţine . Putem să exprimăm acum paradoxul cpmpatibil .Propoziţia " cuvîntul C". vom spune că clasa <X". Referindu-ne la 99 . cînd ambele serii de cuvinte au fost or­ donate după un acelaşi criteriu. este : (1 ) ' Pentru « �» Nelson : = «H eth» . vom spune că clasa <Xx este compatibilă cu �x .. ceea ce este absurd . nu este heteronom" . obţinem : = = = = = Def . O cla­ să fiind extensiunea unui predicat. dacă clasa <Xx nu este membru al clasei �x. aşa cum au fost definite în paradoxul compatibil . aceste două serii de predicate determină două serii de clase pe care le vom nota .

al clasei claselor care. Aceste clase se găsesc şi ele printre clasele celor două serii. ea aparţine sau nu aparţine clasei rk. = . 100 •. �n' în acest caz avem :' deoarece clasa mamiferp nu este un membru al clasei metalp. şi va fi . prin . . dar h =1= k). <. sau nu îi aparţine. Cls abstract�. �n' �h . • . rk. . în acest caz. nu îşi aparţin ca element. O(n. deci. Dacă O(k aparţine clasei rk. o a treia posibilitate nu există .exemplele date în paradoxul compatibil-incompatibil.de un rang dat a primei serii aparţine ca element clasei de acelaşi rang �x a seriei a doua. prin definiţie. deci ea aparţine. clasa r ia locul predicatului Inch în prima serie. 0(2' 0(3' �1> �2' �3' . rk în a doua serie. de exemplu. în locul predicatului Inck: . sau nu este. şi în consecinţă. Paradoxul este izbitor. • • • • . deci ea va fi rh. Paradoxul apare . P redicatul compatibil determină o clasă G. clasa tuturor claselor incompatibile. clasa tutu­ ror claselor compatibile. . ••• . eventual. deci ea este compatibilă cu aceasta din urmă etc. nu aparţine clasei rk. predicatul incompatibil determină o altă clasă r. în condiţiile definite. este un caz particular al acestui paradox. în mod special. . clasei rk. tertium non datur. pu­ tem. cînd cele două serii de predicate. Este evident că paradoxul lui Russell. • • • • . orice clasă O(x este membru al lui �x. Cls numărq. Cls 111amiferp. • . • • • • . să avem. clasa mamiferp este incompatibilă cu clasa metalp. O(k. • . rh. cazurile următoare : 0(2' �l> �2' 0(1) • • • • • • . dacă O(k nu aparţine clasei· rk. . ea nu aparţine clasei din acelaşi rang al seriei a doua. 0( 1' • • • • • • . G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element şi r clasa claselor care nu îşi apar­ ţin ca element. dacă punem aceeaşi problemă pentru clasa O(k =1= rk: clasa O(k este compatibilă sau incompatibilă. cele două serii de clase. . definiţie . • O(n. ea aparţine clasei de acelaşi rang a seriei a doua.lasa numărq este un membru al clasei abstractq. orice clasă O(x . rh rk. Cls 111etalp. tertium non datur. (în aceste serii. au fost ordonate după aceleaşi criterii .imediat.

putem scrie în mod simplu: (3) Paradoxul lui Russell este ' un caz particular al acestui paradox. OCv OC2. rh. De unde echivalenţa generală : (1) Pentru rangul particular x k. OCn· Punînd aceeaşi problemă pentru rh. ea ' nu poate să-şi aparţină ca element.fost identic ordonate . alt punct decît în acela indicat de Russell . ca şi cu echivaJenţa (1) OCx � x (clasele de acelaşi rang sînt identice) : = = OCx E rh = ( OCll. pentru că el a întîlnit acest paradox sub forma lui particulară .) OCx E rh = . dacă clasa rh nu îşi aparţine ca element. pentru că rh = rk = r. cînd OCx �k = rk. ceea ce demonstrează că nodul problemei se găseşte în . La fel ca în paradoxeJe precedente. OCn• . avem : dacă clasa Ph îşi aparţine ca element. paradoxul apare şi atunci cînd exa­ minăm o clasă OCk (oricare ar fi ea) . " clasa claselor incom­ patibile". paradoxul se prezintă astfel : definiţia lui rh este : Def. contradicţia nu apare în raport cu faptul că o clasă îşi aparţine sau nu ca element. 'de acelaşi rang din a doua serie. că ea este sau nu compatibilă cu ea însăşi aşa cum credea Russell. cînd cele două serii de clase (sau de predicate) au . " Dacă OCll. • • • • • • . OC3. • - - (ocx E ocx) Def. Exprimat în simboluri. obţinem paradoxul : = = OCk E rh = - (OCk E rk) = OCk şi �x = (2) Sau. rh. • • • • • • . după cum am văzut. Să facem în definiţia paradoxului general . total diferită de rk. ea îşi aparţine ca element . OC3. . OCx aparţine clasei rh". nu este un membru al clasei �lI.OCv OC2. (ocx E ocx) (1') 101 .

(Vom opri seria la numărul determinat n. . În mod normal .Pentru x h. Pn. prin alegerea convenabilă a ordinii) . îi corespunde un număr şi. . 2. Să considerăm de asemenea numele lor.6. numai unul . într-o limbă dată. în această ultimă ordine. Vom nota numerele. . predicatele numerelor reale. ceea ce este realizabil. . necesar în problema care urmează) . şi numai unul. întrucît seria este finită) . de exemplu. . Să aranj ăm acum aceste numere nu în ordinea mărimii lor. . 3. P3. an =1= n . cînd (Xh devin e rh doxul lui Russell : = = r. dar inversul nu este valabil . dar rangul fiecărui �l1umăr nu mai este egal cu valoarea numărului din acest rang. doi .. Predicatului dat Px îi corespunde un număr a x . Fiecărui predicat de număr dintr-un rang dat Px. 5. ax. Paradoxul izomorf-heteromorf Să considerăm' primele n numere naturale. adică în ordinea în care ele să găsesc în dicţionarul limbii alese : PI> P2. n.recare . şi avem ax =1= x (putem să obţinem ori­ cînd ax =1= x. numărul corespunzător din a doua serie ax. Vom pune acum problema : dacă alegem un predicat determinat P� din prima serie. le vom aranj a in acelaşi fel . 4. de acelaşi rang. care are acelaşi rang. în felul următor: . într-o ordine oa. va avea acest predi• 102 • • . de exemplu în ordine lexicografică. Avem aceeaşi serie de numere naturale. ci în ordinea lexicografică dată de numele lor în lim­ ba aleasă (sau cu totul altfel. ele sint scrise în ordinea mărimii lor : 1. . din seria lexi­ cografică a numerelor. . în română: unu. Să examinăm d e asemenea. obţinem para­ (2') 4. corespondenţa este univocă de la predi­ cate la numere . patru. trei. . . prin permutări determinate în prima serie.

dacă ah este heteromorf. acest rang prin numele său lexicografic : = = . căruia îi va corespunde un număr perfect determinat ah =F h. nu­ m ărul an = 625 ar fi izomorf etc . Interesant în acest caz este faptul că numărul ah nu este rangul predicatului Heth : oricare ar fi el. nefiind prim. . . în caz contrar. orice număr ax care corespunde unui predicat determinat P:x. dacă predicatul de număr "prim" ar avea ea indice 104 (P104 prim) şi numărul corespunzător ar fi a104 504. . . numărul ah este izomorf sau heteromorf. o a treia posibilitate nu există. vom spune că ax este heteromorf. numărul ah nu poate să fie nici izomorf nici heteromorf. întrucît 625 = 252. . Dacă numărul ah este izomorf. ele înşile. predicatul de număr Px tertium non datur. predi­ eate de numere şi. Paradoxul lui Richard . el admite ca predi­ cat predicatul din acelaşi rang H eth heteromorf. numărul 504. . ci unui număr complet diferit de h. sau nu are. se găsesc în ranguri bine determinate în seria lexicografică a predicatelor. vom spune că � are proprietatea izomorf. În virtutea acestor definiţii. • • • J . tertium non datur. dacă am avea predicatul P71 = "pătrat perfect " şi nu­ mărul corespunzător an =625. Să luăm în discuţie predicatul heteronom pe care îl vom nota Het: el va avea un rang determinat h. deci el este izomorf. ar fi heteromorf. deci el este heteromorf.. . Nu se aplică o proprie­ tate din rangul h chiar numărului h. ah =F h. Dacă ax admite ca predicat predicatul din acelaşi rang Px. el admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Heth = heteromorf. . . Conform definiţiilor noastre. Să conside= 103 .cat sau nu? Răspunsul este o tautologie: numărul ax are. Predicatele izomorf şi heteromorf sînt. De exemplu. Am mai văzut că paradoxul lui Richard poate fi obţinut mult mai uşor decît în articolul citat de Carnap . în consecinţă. este sau izomorf. situat în. aşa cum a fost prezentat de Car­ nap [3J. sau heteromorf. . este un caz particular al acestui paradox . Paradoxul este flagrant .

Î n simboluri. . el nu admite pr�prietatea numerotată h... . . şi numărul corespunzător din a doua� serie (de acelaşi rang) este univocă. în! speţă: Rih ri­ chardian. deci h nu este richardian : dacă h nu este richardian .ardian sau nu este richardian? Dacă h este richardian . n. Problema devine' acum : numărul h este rich. "Numărul notat lexicografic cu ax este heteromorf. . . care este indicele unui predicat dat P x din această serie. Px . deci richardiann = Rih• Avem cele două serii: Rih ••• . De unde. dinea mărimilor lor . să scriem .heteromorf este : = Def. aşa cum a fost formulat mai sus.răm toate predicatele de numere reale şi să le scriem . De­ finiţia paradoxului izomorf . . 3. . dacă nu admite proprietatea cu indicele x. în con­ secinţă. paradoxul se scrie în felul următor. într-o serie oarecare. n. fie serie lexico­ grafică. de asemenea. . Dar richardian este el însuşi un predicat de numere şi. în speţă Px " . el admite proprietatea numerotată h. seria indicilor lor: 1. nu este decît un caz� particular al paradoxului izomorf . h. Pn. Dacă un număr întreg x. 2. . x va avea proprietatea richardian. . ' Corespondenţa dintre un't"predicat al aecstei serii. Este evident astfel că paradoxul lui Richard. după modelul de mai sus. a_O dică atunci cînd ordonăm seria numerelor naturale în or. se va găsi în seria de predicate într-un rang de­ terminat h.heteromorf cînd scriem ax = x. . echivalenţa generală : ( 1) 104 . deci h este richardian . . nu are proprietatea exprimată de acest predicat. dacă x are proprietatea Px. în speţăţ Rih = richardian. el nu va fi richardian.

ceea ce este contradictoriu. 5. nici incompatibil. concepte de tipul zero. o antinomie în inte­ riorul teoriei tipurilor. conceptele de tipull! pe care le vom nota 105 . de exemplu. Oricare înseamnă : oricare ar fi semnifi­ caţia sa şi oricare ar fi condiţia la care e. căruia îi corespunde în acelaşi rang al celei de-a doua serii. în paradoxul compatibil incompatibil. prin care vom demonstra că cheia tuturor acestor contradicţii se găseşte în . Să scriem în definiţia precedentă şi în echi­ valenţa ( 1) ax Ri h: x. oricare ar fi.= Pentru valoarea particulară x heteromorj. proprie­ tăţile indivizilor. este un caz particular al acestui paradox pen­ tru ax ' x (seria indicilor a fost ordonată în ordinea mă. (1 ') Rih: (2') '. Paradoxul teoriei tipurilor Am văzut că. atunci Pk nu este nici compatibil .altă parte . Să pre­ supunem că Pk satisface condiţia' cerută de teoria tipuri­ lor şi că el este de tipul imediat inferior tipului de predi­ cat compatibil (operaţie pe care o putem face' oricînd prin alegerea unei ordini convenabile) . cînd P h = H eth = (2) Heth(ah) Paradoxul lui Richard.Px (x) h obţinem Ph Heth richardîan = = = Def. Heth(ah) = - = h. Propoziţia "h este richardian" este echivalentă cu pro­ poziţia "Iz nu este richardian". predicatul Pk al primei serii. cînd Heth = Pentrlf x = = R ih (x) = . . şi nu în această teorie. conform teoriei tipurilor : in­ divizi. supus. predicatul inqompatibil. Să împărţim conceptele. pe care le vom nota global cu XO .Px (x) (x) · Rih(x) = . . Pk nu poate fi nici compatibil. nici incompatibil.' rimilor lor) . pentru a pune în evidenţă tipul respectiv. în forma simplificată pe care i-am dat-o. Vom construi acum. în mod direct. obţinem paradoxul .

echivalenţa - ((j)) . de exemplu. . Nu putem presupune că toate aceste serii. X3 .+l. . pot fi grupate după cum urmează: luăm grupul - 106 . • • • ." X�.X�. X. xf. De exemplu. X�. oricare ar fi valoarea lui O( sau �. . în ordine lexicografică a unei limbi date : Xf.. X5 1 .Xf. aşa cum sînt declarate de Russell . Putem să facem enu­ merarea lor Într-o ordine oarecare. În consecinţă. . m-l m m l m-l m"""'"x1 . Fie seria conceptelor de un tip dat m. P ((j)) == Y.X�.) Argumentul nu mai poate lua valoarea lui XIJ. dar bine stabilită (de exemplu. pentru că acestea nu sînt de tipul !L. pe care trebuie să-I aibă toate valorile argumentului . .+1 (�IJ.} = _ XIJ. X�. X4 . .} . conform teoriei ti­ purilor. cărora le convin aceste pre­ dicate . proprietăţile proprietăţilor indivizilor. . X{ X�. . PIJ. în acord cu teoria tipurilor : - {XIJ. . x2l' x22' x2 x2 X2 3' 4' .+1 sau PIJ. P redicatele de tipul m 1 .+1 {XIJ. Avem: . X�. 5' . X�. adică ordinea în care ele se găsesc în dicţionarul unei limbi date). .global cu Xl . numerotate Într-o ordine oarecare. X2 -1 . . pe care le vom nota global cu X2 etc . .((j)) trebuie să fie scrisă. . x:. chiar în aceste condiţii . Totuşi. de tipul imediat superior : conceptul de tipul !L nu poate avea decît predicate de tipul !L + 1. ordinea lexicografică. X�. acesta trebuie să fie. putem construi un paradox. X�. X�. Dacă un element dintr-o serie dată are un predicat. au acelaşi număr de predicate . XL X�. expresiile de forma X�(X�) sau· X�(X�) nu sînt admise şi nu au nici un sens.

de predicate de tipul m
1 care au toate predicatul Xf;
apoi grupul de predicate de tipul m
1 care au, toate,
predicatul X� etc. Vom avea atîtea grupe de această spe­
cie cîte predicate de tipul m există. Să· numerotăm de ase­
menea aceste grupe în ordinea corespunzătoare predica­
telor de tipul m care au servit la definirea lor (sînt clasele
determinate de predicatele de tip m) şi să punem în evi­
denţă tipul elementelor lor :
-

-

Un simbol G:-1 din această serie are semnificaţia : clasa
conceptelor de tipul m
1 care admit, toate, predicatul
X:.· Este evident că unele dintre elementele acestor clase
pot fi comune, întrucît un element oarecare al clasei G:-1
poate avea mai multe predicate de tipul m, deci el aparţine
mai multor clase de acest fel .
în acest fel, există două serii avînd acelaşi număr de
elemente: seria predicatelor de tipul m şi seria claselor
corespunzătoare. Să păstrăm acum ordinea claselor şi să
ordonăm predicatele de tipul m într-o altă serie, de exem­
plu tot în ordinea lexicografică, dar după terminaţii1e
lor (sau în altfel, prin permutări determinate în prima
serie) . Nici o clasă nu mai corespunde, la acelaşi rang,
predicatului care a servit la construirea sa. Vom nota aceste
predicate, în a doua ordine , vf", V�, V�, ... , V:,. Avem
deci acum două serii :
-

V�,

V f,

V�,

.

.

.

.

-l G2m-l , G3m-l ,
Gm
1

• ,

I

y�. (predicate)
Gnm-l • (clase)

Elementele unei clase date G:-1 nu mai au toate predi­
catul aceluiaşi rang V:, dar este posibil să existe elemente
de G:-1 care să aibă acest predicat . ·
Trebuie să facem observaţia că corespondenţa rangurilor este biunivocă: unui predicat dintr-un rang dat, V:'
îi corespunde o singură clasă şi numai una , G:-1, şi reci­
proc . în aceste condiţii vom spune : dacă un element dat
al clasei G:-1 nu admite predicatul de acelaşi rang V: al
107

tipului imediat superior, atunci acest element are proprie­
tatea de a fi congment; în cazul în care un ele ment dat al
clasei G;,-l nu admite predicatul Y;' el va fi incongruent.
Propoziţia " orice element al unei clase date G;,-l admite
predicatul y;" sau nu îl admite " este o tautologie , deci
este adevărată : orice element al unei clase G;,-l este con­
gruent sau incongruent, tertium non datur.
Să notăm de .. asemenea elementele unei clase date , de
exemplu, în ordinea lor lexicografică : pentru o clasă oare.
m-l , gm-l , ..
care Gpm-l e I e;men t eI e sa l e vor f·1 scnse gpml-l , gp2
p3 . ,
în care primul indice reprezintă numărul clasei şi al doilea
indice, numărul elementului în interiorul clasei date (într-o
ordine stabilită) .
Predicatul incongruent, fiind un predicat care se aplică
elementelor tipului m-l, este de tipul m şi se găseşte deci
în seria X,;", X�, ... , X;:" la un rang dat bine determi­
nat, fie el h. Acestui predicat îi corespunde o clasă de
elemente de tip m
1, în speţă G�-l, care admit, toate,
predica tul incongruent; în a doua ordine a predicatelor,
predicatul incongruent va trece într-un alt rang k, el va fi
deci Y� şi în acest rang vom găsi în seria claselor o clasă
G�-l, diferită de· clasa G;:'-l. Cele două serii sînt deci:

�,

�,

�,

.

. .

-l , G2m-l , G3m-1 ,
Gm
1

, incongruent�, ... , V:.
, Gm-1
, Gm-l·

k

, _

.

n

Trebuie să remarcăm că nici una din clasele G';"-l, G�-l,
, ... , G:- 1 nu este vidă.
Chiar dacă ar exista clase vide,
putem să facem în aşa fel încît G�-l să tiu fie vidă - dacă
ne interesează acest lucru - ptin alegerea unei ordini
convenabile .
'
·
Conform definiţiilor precedente, un element oarecare
l
din clasa G� - , cu notaţia noastră g�x -l , este sau congruent,
sau incongruent: g�x-l admite predicatul de acelaşi rang de
tipul m incongruent� , sau nu-l admite , tertium non datur.
din acelaşi
-l este congruent, el admite predicatul
Dacă gm
kx
.
rang Y�
Incongruentf; , deci este incongruent; dacă gf:x-1
=

108

este incongruent, el admite tocmai predicatul din acel aşi
r ang y�
Incongruent-:, deci este congruent. Paradoxul
este
evident.
.
în simboluri, paradoxul are f orma următoare. Definiţia
m l
" dacă un element gm
xy-l din clasa Gx - nu are predicatul
Y:, atunci el ementul �-l are predicatul incongruent
1ncg� se scrie :
=

=

=

"

De f.
Această definiţie, fiind valabilă pentru oricare g:y-l şi
pentru oricare clasă G:-1 , dă . loc echivalenţei generale
pentru t o�te valorile argumentului de tip m
l :
-

( 1)
Pentru x

=

k, cînd Y�

.Incg,:, obţinem c ontradicţia:

( g�y-l) . Incg�(g� -l)
y

=

-'

Inc�(� -l)
y

(2)

Oricare ar fi elementul g�x-l al clasei �-l, propoziţia
"g�y-l admite predicatul
. Incg�-l" este echivalentă cu negaţia
ei, ceea ce este absurd .
Este evident deCi că teoria tipurilor nu este suficientă
pentru . rezolvarea paradoxelor ; e� nu este nici· necesară.
Se pot construi paradoxe de acest gen, respectînd �u scrupu­
lozitate condiţiile prohibitive ale oricărei teorii asemănătoare
ca , de exemplu, teoria stratificării a lui Quine etc .

6. Problema paradoxelor
Am fi putut construi şi alte paradoxe, dar cele formulate
pînă acum sînt suficiente pentru a ne dezvălui mecanismul
lor. î n afară de aceasta, constatăm că, chiar dacă ani res­
pecta teoria tipurilor a lui Russell, nu am putea evita para­
doxele construite de noi, care nu pot fi evitate , de altfel , de
nici o teorie, fapt uşor demonstrabil, făcînd, de exemplu,
ca, în paradoxul compatibil-incompatibil, predicatu l Pk să
îndeplinească condiţia impusă de o teorie dată.
109

Problema generală a paradoxelor, aşa cum a fost pusă de
Russell şi de alţi logicieni, este , în esenţă, următoarea. Fiind
date definiţiile d e forma
(a)

P ( � ) = Df� ( � )

(b)
P ( � ) = Df - � ( � )
ele duc la echiv alenţele generale (pentru toate valorile
argumentelor) :
( � ) . P ( � )== � ( � )
( �) . P ( � )

=

- � ( �)

Pentru valoarea particulară �
devin :
P (P) = P (P)
P (P)

=

=

P aceste echivalenţe

- P (P)

prima fiind o tautologie iar a doua, o contradicţi e .
Se obţine acelaşi lucru dacă s e scriu definiţiile (a) şi
(b) în extensiune (în termeni de clase) :
�E rp (P � )

=

�E rp (P � )

=

Df�E rp ( �� )

(a')

Df - �E rp ( �� )

(b ')

Obţinem echivalenţele generale respective:

se

( �)

� E rp (P � ):= �E rp ( � � )

( �)

� E rp (P � ) == - � E rp ( � � )

P entru valoarea particulară a argumentului, �
obţine o tautologie şi o contradicţie :
P{P (PP)
P{P (PP)

==
=

=

P,

P(P (PP)
-PE P (PP)

P roblema este deci următoarea : pentru ce în definiţiile
de forma (a) sau (a') şi (b) sau (b') , ca şi în echivalenţele res­
pective, argumentul � nu poate lua valoarea P, pentru
110

. Cantor. după cum am văzut. contradicţia nu se introduce prin argument.cel mai vechi dintre toate . Godel etc . fie el de tipul m . şi la paradoxul mincinosului . definiţiile de forma (b) sau (b') au dus la par�doxele lui Russell. Aceeaşi observaţie este valabilă pentru toate echiva­ lenţele obţinute în celelalte paradoxe . Ea este valabilă = = 111 . ci �tnei valori particulare a predicatului. Zermelo-Konig şi Skolem . chiar dacă este predicatul compa­ tibil sau incompatibil. ci prin predicatul argumentului. respectînd toate regulile prohibitive introduse pentru evitarea paradoxelor cunos­ cute pînă acum. cp =1= P ? Definiţiile de forma (a) sau (a') au dus la paradoxele lui Burali-Forti. în introducerea unei restricţii în virtutea căreia argumentul unei funcţii propoziţionale f(x) nu poate lua anumite valori. ca în paradoxul lui Russell) nu poate fi nici compatibil. D eci contra­ dicţia nu este provocată de valoarea argumentului care poate fi o noţiune bine definită. contradicţia este provocată de valoarea particulară a predicatului Qk incompatibil: în paradoxele construite de noi. tertium non datur. Inch(Px) == . Soluţiile oferite pînă acum constă. Putem să facem ca Pk să respecte teoria tipurilor (prin alegerea unei ordini convenabile) în raport cu predicatul lnck. cînd Px devine Pk. care poate fi orice pre­ dicat bine definit. Analizînd paradoxele mai generale construite de noi . cu toate că el trebuie să fie compatibil sau incompatibil. şi lnck de tipul m.Qx(Px) Def.Qx ( Px) Pentru x k. predicatul Pk nu poate fi nici compatibil. nici incompatibil. paradoxul apare : Pk (oricare ar fi el . se impune concluzia : apariţia paradoxelor nu se datoreşte unei valori particulare a arg'ttmentului. Să examinăm para­ doxul compatibil . nici incompatibil.că dacă ar lua-o am ajunge la paradox? De ce avem. Am avut definiţia: Inch ( Px ) cu echivalenţa generală : = . incontestabil ca predicat. aşa încît formarea expresii­ lor de tipul cp(cp) sau -cp (cp) nu mai este posibilă. Richard. în mod necesar.incompatibil. (Px) . Grelling-Nelson.1. ale căror cazuri particulare sînt paradoxele cunoscute şi devenite clasice.

Prin paradoxele mai generale construite de noi . dar ea va fi.. am dilatat. (A) (B) sau în extensiune. în aşa fel încît eroarea să poată fi descoperită. care se obţin pentru x = cp şi care sînt definiţiile (a) şi (a' ) sau (b) şi (b/). .cp( cp). de asemenea. soluţia paradoxelor care sînt cazuri particulare ale acestor paradoxe şi care se bazează pe definiţiile (a) şi (a') sau (b) şi (b'). xEx (Px) XEX (PX) = = Df XEx (cpx) (A') Df -xEx (cpx). Confuzia între argument şi predicat. dacă am putea arăta că în definiţiile gene­ rale care stau la baza paradoxelor construite de noi. va fi soluţia acestor paradoxe. a împiedicat observarea faptului că exact în acest punct intervenea eroarea. Trebuie să remarcăm. că mecanismul logic al tuturor paradoxelor este acelaşi şi că o soluţie logică reală. şi de aceea ea nu a putut fi sesizată.de asemenea pentru cazurile particulare �le acestor para.! doxe şi care sînt paradoxele lui Russell . este valabilă pentru toate. I Gadel etc . de asemenea. în expresiile d � forma cp ( cp) sau . Grelling-Nelson. (A) şi (A ' ) sau (B) şi (B') care intră în construcţia paradoxelor construite de noi. în consecinţă. mecanismul logic al para­ doxelor. P (x) = DfCP{X) P (x) = Df-cp(X). Justificarea logică a unei astfel de relaţii cp =/::= P "în definiţiile cele mai generale de mai sus. ca să zicem aşa. această re­ laţie ar fi valabilă şi pentru formele particulare ale acestor definiţii. dacă e valabilă pentru unul din aceste paradoxe . (B/) există o relaţie logică cp =/::= P (între simboluri) . după cum am văzut.

într-o definiţie . pentru � P: = P (x) = -P (x) Def . 'prin definiţie. (x) .� (x) Această echivalenţă este valabilă pentru orice x.� (x) Def. oricare ar fi � (variabil) . de forma precedentă . construite de noi. În consecinţă. pentru că atunci putem spune . am " avut o definiţie de tipul următor: P (x) = . � z) Def.xE z (pz) = .VI SOLUŢIA PARADOXELOR 1 . atunci x are predicatul P". cu echivalenţa generală ( x) " P (x) = .XEz (�z) 113 . ceea ce este contradictoriu: "dacă x nu are predicatul P . ca şi echivalenţa respectivă : XE:Z (Pz) = . Observăm acelaşi lucru dacă scriem această definiţie în extensiune. Formula Tw În paradoxele cele mai generale.ca şi în echivalenţa respectivă variabil a � nu poate lua valoarea P. Este ea valabil ă pentru orice �? Observăm mai întîi că nu putem spune că această definiţie rămîne oricînd valabilă. adică � =1= P.XEz (.

Pentru aceasta. în virtutea principiului contradicţiei.să avem tjJ =i= (jl. au dilatat. Dar noi vom proceda în alt mod. Dar paradoxele noastre mai generale. În virtutea principiului contradicţiei. arătînd cu toată claritatea unde şi cum intervine principiul contradicţiei.Şi aici tjJ =i= P . (jl(x) = . care este falsă.: .XEz (tjJz) . Deci..(jl(X)] Să considerăm acum echivalenţa generală: (x) . prin defini ­ ţie. Putem deci afirma : f-. caz care are forma tjJ((jl) = . această ultimă echivalenţă nu poate fi afirmată ca fiind adevărată decît dacă ea nu poate degenera niciodată în echivalenţa (1). care sînt bazate pe defi­ niţii mai generale. nu se vede bine cum funcţionează principiul contradicţiei. (jl(x) = . nu sînt uni. A m putea spune . şi deci. fiind d e acord c u Perelman ş i genera­ lizînd observaţia lui.[ (x) . x nu aparţine clasei determinate de func­ ţia P (x) " .tjJ (x) (1) (II) Cum am admis formula (1). tre­ buie să avem tjJ =1= P. fiind false în anumite cazuri (pentru tjJ = P) .(jl ((jl) . că universalele '(x) . pentru că altfel am fi spus . dacă afirmăm echi­ valenţa (x) '(jl(x) = 114 - tjJ (x) . oricare ar fi x.tjJ(x) (x) . versale. pentru tjJ = P : "dacă x aparţine clasei determinate de funcţia P (x ) . cu toate că concluzia lui Perelman este irefragabilă. xEz (Pz) = . echivalenţa (jl (x) = = . (III) . tjJ nu trebuie să fie niciodată identic cu (jl şi trebuie. în cazul particular studiat dţ Perel­ man. P (x� = .(jl(x) este totdeauna falsă. ca să spunem aşa. structura unei astfel de expresii.

cp. deoarece este adevărată totdeauţla. cp(x) = . tj. atunci în virtutea falsă.CP este adevărată.(x) şi expresia cp '* tjJ este deci exact relaţia de implicaţie: nu este cazul ca (x) . în adevăr.tj. căci în caz contrar. Cu alte cuvinte. Am stabilit următoarea formulă. In adevăr. tj. =f= -. Relaţia dintre expresia (x) .: (x) . Se poate vedea uşor că formula T<u este o tautologie. fiindcă falsul implică orice. dacă avem două funcţii propoziţionale cp(x) şi tjJ(x) . fiind o propoziţie generală (variabila x este aparentă) .(x) să fie adevărată şi tj. Prin urmare formula T<u este o tautologie. care este o impli­ caţie şi pe care o vom nota cu T<u : T<u f--. echivalenţa (III) implică o condiţie necesară: neidentitatea simbolurilor tjJ şi cp. Putem să obţinem forme particulare din formula T<u. Dar această condiţie nu este suficientă : se poate ca simbolurile tjJ şi cp să nu ţie identice şi totuşi echivalenţa (III) să nu fie ade­ vărată .'. atunci tjJ =f=. fie că aceasta este adevărată. Să presupunem : 1) Primul membru este fals .tj. 2) Primul membru este adevărat . ceea ce nu este ipoteza noastră. Dar inversa nu este valabilă : este posibil ca tjJ =/= cp să f. primul membru poate fi adevărat sau fals .(x) să fie falsă. dacă această expresie ar fi . cp(x) = . cp(x) = .(x) -::J .cp să fie falsă. din faptul că simbolurile tjJ şi cp nu sînt identi­ ce (tj.tj. = = 115 . nu rezultă că ele sînt echivalente şi încă pentru oricare x. primul membru ar fi fals. fie că aceasta este falsă.tj. relaţia cp =f= tj.ie adevărată şi (x) .tj. formulei (1). atunci el implică expre­ sia tj. cp(x) = . '* cp.această echivalenţă poate să fie adevărată numai dacă tjJ =f:. adică dacă . =f= cp. =f= cp) . =f= cp Această formulă este o tautolo gie şi se bazează exclusiv pe principiul contradicţiei şi nu face nimic altceva decît să exprime acest principiu în cazul studiat mai sus. Observăm că în formula T<u argumentul x nu este supus nici unei condiţii. există între simbolurile funcţiilor (sau predicatelor) . cp.

implicaţie.: (x) . In Tcu1 sau Tcua argumentul şi" funcţia sînt repre­ zentate prin acelaşi simbol . Chiar şi în acest caz implicaţiile rămîn valabile.� ( � ) . echivalenţă. dar relaţia � =F P nu este introdusă prin � argument.(oricare ar fi) a unui simbol x cu un alt simbol cp şi a aceluiaşi simbol x cu un alt simbol � . ajungem la tautologia: Tcu f-. clasă şi principiul contradicţiei.: (x) ·x E z ( cpz) _ .::> . ::> � =F P x = .: (x) ·xR <p == -xR � ::J.z ( �z) =F z ( <p z) Vom mai adăuga că se poate găsi o expresie mai gene­ rală încă a tautologiei Tcu. Se poate în mod analog să scriem formula Tcu în ter­ meni de clase.P T CUa f-. în toate aceste formule argumentul nu este limitat. = . P ( � ) == .:.xEz ( �z) . ci prin � predicat. P =F P f. fără teoria tipurilor: ea aparţine sistemului PrinciPia M athematica fără teoria tipurilor (şi degajat de orice altă consideraţie care ar putea fi în opo z iţie cu logica clasică) .� (x) .� ( � ) . Dacă în T CU2 şi Tcua facem tjJ P.Deoarece Tcu este valabilă oricare ar fi x.: (�) . ::> �. de asemenea. Formula Tcu aparţine. P (x) . nală. .. ::> . P (x) == .: (x) . avem: f..P (x) . funcţie propoziţio. P (P) == . să facem � şi obţinem : Tcud. cp ( �) == .P (P) ::J P =F P = .: (P) . � =F<P Tautologia Tcu a fost obţinută cu ideile de identitate -(şi non-identitate) . 116 . simbolurile predicatelor (sau funcţiilor ) sînt în relaţia � =F P.. adică expresiile xR <p şi xR �. Pro cedînd ca mai sus.: ( �) . obţinem respectiv: Tcu2 f-. pentru că primii lor membri sînt falşi şi membrii secunzi sînt de asemenea falşi. fie repetînd raţionamentul de mai sus: T cu f. oricărui sistem formal care admite aceste idei. de cl ase. considerînd relaţia R. fie traducînd-o direct în termeni . ::J � * cp Dacă în Tcu şi Tcu1 atribuim lui cp o valoare determinată <p P.

. Soluţia paradoxelor Teorema Tcu înseamnă. ca şi formula T cu. Efortul lui Russell şi a altor logicieni s-a îndreptat că­ tre găsirea unei j ustificări a faptului· că. Definiţiile care provoacă paradoxe.tjJ* P Acest modus ponens este valabil oricare ar fi forma par­ ticulară pe care o ia definiţia (1) şi deci echivalenţa respectivă. tjJ =.. dă un modus ponens : f-: (tjJ) .=. nu poate lua valoarea P . P( tjJ) . P ( tjJ) = Def.. P( tjJ) . într-o definiţie particulară de forma . împreună cu Tcu3.tjJ(x) . P ( tjJ)!:: . :J . aU fost exprimate sub forma tipică � P (x) = . un modus ponens : 1- Tcu2 : (x) .ează că din definiţia (1') obţinem o echivalenţă gene­ rală. ( tj. ) :J .tjJ (tjJ) ( 1') din care decurge echivalenţa generală (pentru orice tjJ) : (2') f.2. . care.P(P) Ţinînd seama de Tcu sub forma sa particulară Tcu3.tjJ(tj. tjJ =. P (x) = .!= P 1.: (tjJ) .tjJ( tjJ). în forma lor cea mai generală.tj.!= P �.) T cu3 �.: ( tjJ) . .!=P a De ce rgumentul tjJ nu poate lua valoarea P?' Din cauza existenţei teoremei Tcu (sau a formei sale particulare Tcu3) 117 . ur:m. (1) Scriind echivalenţa generală între definiens şi definien­ dum ( pentru orice x) şi asociindu-i teorema Tcu2 obţinem . P(x) == . P(P) = . în fond.tjJ (x) Def. soluţia paradoxelor.·tj.tjJ(x) (2) f-: '(x) . căci atunci aj ungem la paradox� 1- .

aparţin ca element.xEz (\jiz) . z (\jiz ) * z (pz ) Pentru cazul particular al acestui paradox (paradoxul lui Russell) . xE z (pz) = .incom­ patibil etc . z(\jiz ) E z (P z) = [z (\ji z) ] · z (\ji z) E z (pz) . 1 18 .z (\jiz ) E z (\ji z) = . ca şi cazul său parti­ oCular.xEz (pz ) -Tcu == .z (\jiz ) E z(\jiz) . care se obţine făcînd în definiţia precedentă z (\jiz) . ponens respectiv devine : � : [z ( \jiz)] -Tcu = r-: . nu poate să mai apară. :J .:J .funcţionarea chiar a simbolismului logic care nu permite valoarea particulară P a variabilei w.xEz (\jiz) Def. Paradoxele pe care le-am construit.e rezultă şi teorema T cu scrisă tn termeni de clase ne dau un modus. z (\jiz) :#=z (Pz) f-. sau cele cunoscute de tipul predicabil .XEz( \jiz ) f-: (x) . z (\jiz)=1= z(Pz ) /-. Echivalenţa generală car. Avem cazul general (paradoxul clasei claselor incompa­ tibile) : xEz (Pz) = . ponens: /- : (x) . ' Acelaşi lucru este valabil dacă scriem definiţiile prece­ dente în termeni de clase.care explică această condiţie prin relaţia care există între simbolurile \ji şi P . z (\jiz) =1= z (Pz) Paradoxul claselor incompatibile. nu mai sînt deci posibile prin.impre­ dicabil etc. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi . obţinem : x = z(\jiz) E z(pz) Modus -z(\jiz) E z (\jiz) Def. compatibil .

Am găsit astfel răspunsul logic la întrebarea următoare care a zguduit logica şi matematica şi care a dat loc aşa-nu­ mitei "crize a matematicii " : de ce. obser­ văm că eroarea s-a comprimat. ale valorilor admisibile pentru ar­ gumentul unei funcţii propoziţionale. P (tjJ) . nu este capabilă să rezolve paradoxele generale construite de noi. încît nu mai ştim unde există. examinînd numai argumentul funcţiei Iji ( Iji) sau .Iji ( tjJ).. Faptul că limitarea valorilor admisibile pentru argu­ mentul unei funcţii propoziţionale nu este soluţia parado­ xelor se demonstrează prin aceea că o asemenea limitare. mai mult sau mai puţin arbitrare. şi care au o definiţie de forma P (x) = Df . Ca argument. . simbolul tjJ este legat de P prin relaţia � =F P.-lji(lji) _ argumentul Iji nu poate lua valoarea P ? Răspunsul a fost dat mai sus. Simbolul � are două roluri logice: ca argument şi ca predi­ cat."-ţ'. Vom analiza paradoxele cu ajutorul teoremei 119 .� numai variaţia simbolului Iji (al p r e dicatului) provoacă paradoxul şi nu valoarea argumen-­ tului. Aceeaşi eroare a fost comisă de toţi cei care au căutat o soluţie a paradoxelor prin limitări axiomatice. Russell nu a putut explica cele două roluri logice distincte' ale aceluiaşi simbol � şi a privit problema din punct de vedere exclusiv al valorilor posibile pentru argumentul tjJ : întrucît � ca argument nu apare în relaţie directa cu pre di­ catul P.Considerînd paradoxul sub forma sa particulară.. îi era imposibil să descopere raţiunea relaţiei � . Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T (. ca să spunem aşa. oricare ar fi natura ei.. 3. după 'cum am văzut. simbolul � nu apare în relaţie cu simbolul P . sau de Gadel . într-o echivalenţă gene­ rală de forma (Iji) .lji (x ) În asemenea paradoxe. ca predicat.Il Rezultatele precedente au rezolvat complet proble­ ma paradoxelor şi natura contradicţiei pe care ele o exprimă.

împreună cu T<U1 (unde x Px şi P = = 1nCh) . . ImPh (P'iJ = .. parad. Inc h( P. • 120 • • . :J .Qx (Px } :J .. Această definiţie dă loc unei echivalenţe generale (pen­ tru orice Px) care.Px(Px} (2') 'T<U3 1-: (P . vom arăta mai departe raţiunile acestei relaţii .incompatibil am avut defi­ niţia : (1) Def. adică în seria tuturor predicatelor. . Qn. cînd se pro:" lnck duce paradoxul.impredicabil. .' T<u..: (P l: ) . (1') ponens respectiv este : . impredicabil nu poate fi considerat în seria tu­ turor predicatelor PI> P2 ' . Qx =/= 1nCh Predicatul Qx trebuie să fie non-identic cu in . ) . c ompatibil. Px = Qx (cele două serii de predicate sînt iden­ tic ordonate) . Px =/= ImPh Argumentul Px nu poate fi niciodată identic cu ImPh' Şi aici.f.incompatibil şi cazul său par­ ticular. .) = . f-.Px (Px ) . paradoxul predicabil . î n paradoxul compatibil . în acest caz lnc h = 1'ncompatibil = impre­ dicabil Imph : = = ImPh (Px) Modus = - P l: (Px} Def.: T<Ul . Relaţia Q" =/= Inch arată că lnch nu poate fi considerat printre predicatele QI> Q2 ' . se scrie în definiţia (1) şi în modus ponens (2) .oxul predicabil . Qx =/=Inch (2) f. ImPh(Px} == . P " =#= ImPh f-.. Pentru cazul particular al acestui paradox. 1. pentru a pune în evidenţă identitatea tuturor aces­ tor antinomii.impredicabil." ne oferă un modus p onens: = ( Px) .QX (Pl:) f-: (P l: ) ' Inc h (P x } == . Definiţiile noastre au aranjat cele două serii de predicate în aşa fel . Pn. Am obţinut acest rezul­ tat pe o cale pur formală . Parado xul compatiMl . încît Qx să devină 1nCh = incompatibil.

Cx =i= Heth . (1') M odus ponens care rezultă este : T<il3 1-: «<Cx») .Dx«<Cx)}) (2) 1- T<il ::J .)}) 1. Paradoxul clasei cla selor incompatibile şi cazul său particular. Pentru cazul particular al acestui paradox . ::J ' IXx =i= rk (2) 1-' �x =i= rk 121 .: «<C!:)}).hete". paradoxul lui Grelling-Nelson .Cx( «C:r.Cx( «Cx») ::J .«<Cx)}) ponen s respectiv este : : «(C:r. Heth«(C:r.)}) .. în paradoxul clasei claselor incompatibile avem defi­ niţia : CXxE rk = -. 1-' Cx =i= Heth Heth = heteronom sau în cazul particular heterologic 'nu poate fi o proprietate denumită printr-un cuvînt din seria tuturor cuvintelor. IXx E rk' -.: (<C!:») lfeth( «Cx») == . în termeni de clase) ne dă un modus ponens: T<il1 1. Dx =i= Heth Predicatul Dx nu poate fi identic cu Heth .2.heteronom: Modus Heth«(Cx)}) ' = - (1) D ef. D:r.(lXx E �x) f.(lXx E �"J . se face Cx = Dx (cele două serii ale cuvintelor sînt ordonate identic) . Am avut definiţia paradoxului izonom .on om şi cazul său parti­ cular. ( 1 ) Echivalenţa respectivă c u T <il1 (scrisă. Heth«<C:r. . .») === . 3. Paradoxul' izonom . Heth( «Cx») == . paradoxul lui Grelling-Nelson. cînd Heth heterolo­ gic = Heth: = D e f. Dx =1= Het h 1.IXxE �x Def .)}) == .: (lXx) IXx E rk == -.: (IXx) . parado xul lui Russell .») (2') 1.Dx«<C:r.

122 ( 1') . În ca zul particular al paradoxului lui Russell. Paradoxul lui Richard se obţine pentru ax x (numerele sînt aranj ate în ordinea naturală a mărimii lor) . rk clasa claselor incompatibile nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor.. Px * H etk Paradoxul nu se mai poate produce : Hetk nu este una din proprietăţile din seria tuturor proprietăţilor numerelor reale. paradoxul lui Richard Definiţia paradoxului izomorf . spune că rk nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor./= rk Şi aici relaţia �x * rk.Astfel deci.: (ax) . Px * Hetx f--. care împiedică să se producă paradoxul . Px(ax) (1) ponens respectiv devine : f. care se obţine din precedentul pentru IXx �x (cele două serii formate cu toate clasele sînt identic ordonate) . avem : = = �xE rk M odus ponens' devine : f--.heteromorf şi cazul său particular. �xE rk = - .: ( �x) 'l'cua . Hetdax) == -P f-: (ax) . (1') ( �x E �x) == - f-:( �x) '( �XErk) == -( �xE �x) 1- Def.heteromorf a fost : Hetk( ax) Modus Tcu1 = - Def. Paradoxul izomorf . În acest ca z avem (cînd Hetk = Rik) : = Def. ::J (2) ./=rk �x . Het k( ax) == - x( ax) Px( ax) . 4. ( �xE �x) (2') ::J ' �x.

Rik(x) Tcua �: (x) R'h. P:. n E K = Bew[R(n) .ym x � -r-" Incgm k Paradoxul este imposibil. n] 123 ..:(x) � - P".: (n) . 5. Paradoxul teoriei tipurilor Am avut definiţia : Incg� (g�-l) M odus = '7 Def. Rik nu este una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor numerelor reale. =f= Rik f. Y� (g�-l) (l} ponens respectiv se scrie : f-. Trebuie să observăm. n] Def.(x) == - Px(x) (2') :J .. Paradoxul lui Giidel Definiţia lui Godel . şi alcl. Această definiţie ne conduce la echival�nţa generală ' (pentru orice n) : 1. n] " . (1) " Numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el nu este demonstrabilă formula [R(n) .: Incg� (g�y-l) = - Y� (g�y-l) TCUl f-: Incg� (g�-l) == - Y�(g�y-l) L I (2) :J . 6. * Rik Paradoxul nu mai poate apărea. a fost aşa cum am văzut : n E K = Bew[R(n). p". de tipul m .M odus ponens devine acum : � : (x) . a paradoxului care îi poartă numele. Y� =f= Incg� . că Incg � nu poate fi una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor' posibile.

Definiţia (1) este aceea a paradoxului izomorj .. \ Se vede că principiul contradicţiei nu atinge variabila ci expresia [R(n) . compatibil­ incompatibil. adică dacă [R(q) . întru­ cît el nu cunoştea paradoxul nostru izomorj . �: (n) . clasa 'l" este dată) .abiIă.heteroma-rj etc . n]. :J [R(n) . fără complicaţiile intro­ duse de Gadel. q] . izomorj. n] . care este mai general decît acela al lui Richard. care nu poate deveni chiar [R (q) . Gad el a recunoscut analogia. Această definiţie se scrie : PE K = Bew(p E'l") Def.hete­ romorj. n]=/=[R (q) . în acest caz . teorema Tcuv cu simbolurile respective ale acestei probleme. Pentru acest motiv. bine definit.: (n) . f. (1) Echivalenţa corespunzătoare este valabilă pentru on­ ce p : �: (p) 124 . pentru că atunci definiţia ( 1 ) ar fi trebuit să includă propo­ ziţia contradictorie: " Dacă qE K este adevărată. [R(n) . n E K =:d�ew[R (n) . n] (2) T cu1 �: (n) . pentru fiecare p.q] nu este demonstrabiIă " . p E K = Bew(p E 'l") (2) . devine : Tcu 1 1. q] este demonstr. atunci [R(q) . dar nu identitatea paradoxului său cu acela al lui Richard. :J .q] . ia forma următoare. [R (n) . arit­ m etizat. putem enunţa întotdeauna. care nu este decît una dintre formele paradoxelor noastre generale. Fiind ·dată o clasă de propoziţii K într-un formalism logic oarecare. n] =/= [R (q) .het�romorJ. q]. n EK = Bew[R(n) . n] =/= [R (q) . dar. o problemă de tipul următor : vom spune că o propoziţie p aparţine clasei K dacă pentru p nu este de­ m onstrabilă afirmaţia că p aparţine unei alte clase'l" (care p oate varia într-un mod bine definit. n E K = Bew[R (n) .n] . într-un anumit mod. Avem deci modus ponens următor : n. qJ Problema este mai generală şi.

f--. echivalenţa (2) şi TW1 ne dau un modus ponens: f--. paradoxul lui Russell . CQndiţiile definiţiei şi soluţia tuturor paradoxelor Din cele spuse "mai sus am găsit soluţia' paradoxelor care se bazează pe o definiţie de formă generală P (x) = Df - �(x) Paradoxele compatibil . Observaţie. nu sint predicate sau clase.heteronom (şi cazul său particular. respectiv. paradoxul lui Grelling-Nelson. autolog1:c-heterologic) .: (p) . Concluzia care se im­ pune imediat este aceea că aceste predicate sau clase.: (p) . A m văzut c ă pre lţicatele sau clasele c u care am construit paradoxele sînt excluse ca valori posibile ale predicatelor variabile sau ale argumentului variabil (in cazurile particulare ale paradoxelor) şi aceasta prin fu:t. Simbolul K nu re­ pr ezinţă nici o clasă care să poată fi dată in formalismul logic considerat. dacă propoziţia lIP aparţine clasei K '" este adevărată. din moment ce nu pot fi considerate printre toate predicatele sau..K Paradoxul nu mai poate apărea. Dar atunci ce sint? Vom afla răspunsul acestei intrebări in partea care urmeiză. Vom scrie Twv 'cu simbolurile acestei probleme. izomorf he­ teromorf (şi cazul său particular. atunci nu este demonstrabilă propoziţia lIP aparţine clasei K " . P'E K = " Bew(p E'P') ŢW1 !. predicabil .'= K f--. ceea ce este contradictoriu. 4.incompatibil (şi cazul său particular. p E K = Bew(PEK) Altfel spus. el ar putea deveni chiar aşa incît definiţia ar fi inclus propoziţia pe care o ob' ţinem din (2) pentru 'P' = K : K. - 125 .'Y .: (p) 'P EK == JJeW(PE'P') :J ' 'P' =. izonom .:. printre toate cla­ sele.lcţionarea insăşi a mecanismului formal logic. paradoxul lui Richard) .impredica­ bil) . deoarece'P' este variabil.Dar.

acest semn nu este definit . ca şi para­ doxul lui Godel sînt rezolvate . particulare sînt par�doxele lui Burali­ Forti. Vom considera ca semn al definiţiei semnul " = Dt" . noţiunea de definiţie a fost acceptată în logica matematică într-o manieră vagă şi neprecisă.acelaşi lucru . care a fost introdusă foarte simplu prin simbolul . o demon­ straţie nefiind decît un lanţ de definiţii etc. şi Russell a fost nevoit să conchidă: " Definiţia nu este definisabi1ă şi nici măcar nu este o noţiune definită " . începutul şi sfîrşitul oricărei demonstraţii. Cantor.paradoxul teoriei tipurilor. termenul mediu . de termenul definiens (la dreapta) şi. . cum foarte bine a remarcat Dubislav [lJ. care va arunca o nouă lumină asupra soluţiei date .= D / ' pus între două expresii simbolice.una. Aristotel a făcut din. 126 . Cu toate acestea. Definiţia este o noţiune foarte delicată şi extrem de importantă atît pentru matematică.fiind o definiţie. Această lipsă de precizie a noţiunii de definiţie a pro­ vocat o serie de dificultăţi şi. Soluţia găsită ar fi suficientă şi pentru rezolvarea acestor paradoxe. ca şi paradoxul clasei claselor incompatibile (şi cazul său particular. dar vom pleca de la un alt punct de vedere. de termenul definiendum (de stînga) înseamnă . Filozofia nu s-a putut constitui decît în momentul în care Socrate a descoperit noţiunea de definiţie .. Rămîne să mai găsim soluţia paradoxelor care se bazea z ă pe o definiţie de formă ge­ nerală P (x) = Df Hx) şi ale căror cazuri. Zermelo-Konig şi Skolem . cît şi pentru filo­ zofie. Faptul cel mai neglij at de logica matemati� ă �s�'-�n�ţiu­ nea de definiţie. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element) . cu sin­ gura specificare ca cele două expresii simbolice reprezen­ tate . cealaltă. nu există în teoria lui Frege o caracterizare exactă a construcţiei regulate în simboluri. a unei formule . el este o relaţie între expresia care defineşte (definiens) şi expresia definită (definiendum) . Leibniz a conceput defi­ niţia ca. relaţie care poate fi adevărată sau falsă. definiţie nervul motor al deducţiei silogistice.

toti et soli definito. care a fost utilizată de Behmann pentru a găsi o soluţie a paradoxelor. De exemplu: " reprezentările sînt complexe de sen­ z aţii şi "senzaţiile sînt complexe de reprezentări " . Să notăm deJiniendum prin D şi definiens prin d .definiendum per definiendum. să examinăm definiţia următoare: " dacă x are predicatulljJ. definiţia trebuie să con­ vină definitului în întregime şi numai definitului . dar fiecare se defineşte prin elementele celui­ lalt. altfel avem o definiţie idem per idem. dar ea s-a dovedit insuficientă) etc . dar nu suficiente pentru ca D şi d să fie în relaţie de definiţie. ( 1 ) O definiţie nu trebuie să fie construită idem per idem. După această introducere. ea nu trebuie să fie tautologică . nu se poate defini definitul prin. nici o contradictio in adjecto.Există o serie întreagă de condiţii pe care o definiţie trebuie să le îndeplinească şi pe care le găsim enumerate în orice tratat clasic de logică . relaţia de definiţie se scrie: D =Dfd Condiţiile' precedente sînt necesare. două reguli fără de care nici o definiţie nu poate fi constituită . atunci x are predicatul ' ţp". nici o contradictio in terminis . definit . în mod special . în speţă. Vom aminti aici. O formă mai dezvoltată a falsei definiţii idem per idem este circulus 'in definiendo sau dialela : se defineşte un lucru prin altul. în care definitul este definit prin definit : 12i . Dar dacă una din aceste condiţii nu este satisfăcută. sau. adică este fals că expresia d este în relaţie de definiţie cu expresia D. 'în simboluri : cp(x) = Df ljJ (X ) (a) Conform condiţiei (1). această definiţie' poate să nu fie falsă atîta timp cît ljJ =t= ţp (condiţie necesară) . într-o definiţie este obligatoriu să se poată înlocui definitul prin definisant (condiţia pascaliană a definiţiei. (2) O definiţie nu trebuie să conţină o contradicţie . O definiţie se enunţă prin genus proximum et differentia specifica. relaţia de definiţie D = Dfd este falsă.

tjJ =i= cp 1. deci şi y =i= cp . pentru a nu construi o definiţie prin contradicţie . deci tjJ =#= cp este adevărată.cp . într-adevăr. î n mod analog. 128 . pe care am obţinut-o prin demonstraţie . Tocmai această condiţie a fost pusă în evidenţă de teorema T w . Relatia tU =i= cp priveşte numai predicatele y şi cp (funcţii­ ' le) . condiţia tjJ =i= rp. dar. fiecare dintre ele. şi să conchidem că predicatele tjJ şi rp nu pot fi identice.tjJ (x) sîntem obligaţi de condiţia (2) a d efiniţiei să conchidem că predicatele tjJ şi cp nu pot fi identice. în definiţiile de forma (a) sîntem obligaţi să ţinem seama de condiţia ( 1 ) a definiţiei.. dar această relaţi� tjJ =i= cp nu implică definiţia (a) sau definiţia (b) . deci tjJ =#= rp . ele aparţin deci sistemului PrinciPia Mathematica fără teoria tipurilor . de a nu defini definitul prin definit.cp 1. ea implică totul. ea îndeplineşte condiţiile definiţiei.: Aceste formule au fost obţinute cu ideile de identitate şi non-identitate. fiind o identitate.:. Am discutat pe larg formula D2 cu oca zia teoremei Tw . implicaţie. ea este falsă. fie că această ultimă relaţie este adevărată sau falsă. deci y . fără a ţine seama de teoria tipunlor .. tjJ -. dar nu suficien­ tă. deoarece condiţia este necesară. dar funcţiile tjJ (x) şi cp (x) sau . idem per idem. formula D1 este o tautologie. 2) dacă cp (x) = D f tjJ (x ) este o definiţie falsă. Avem dt:ci rezultatul următor: definiţiile generale de forma (a ) şi definiţiile generale de forma (b) implică. dar arg�mentul nu este supus nici unei condiţii .cp (x) să nu fie în relaţie ' de definiţie. :J . în definiţia (b) cp (x) = Df .tjJ (x) .Ultima propoziţie este adevărată. se poate ca tjJ =i= cp să fie adevărat (cele două predicate nu sînt iden­ tice) . ca definiţie . Avem deci formulele următoare : cp (x) =D f tjJ (x) . Dar putem observa direct că: 1) dacă definiţia cp (x) = Df tjJ (x) este adevărată. tocmai pentru că este o iden­ titate. definiţi � şi condiţiile defini­ ţiei .: cp (x) = Df . î n consecinţă. :J . afirmaţie uşor de verificat dacă Întocmim tabloul respectiv al valorilor de adevăr ..

în mod automat. . . este însoţită de relaţia '(pe care o implică ) 1- . Pentru cp constant. 'f =1= P x E z ( 'f z) .: cp ( 'f ) = Df H �) ' :J 'f =1= cp f..: x.x E z ( 'f z) . în virtutea tautologiei D t> relaţia Deci echivalenţa gen�rală care rezultă de aici f. D1 în comprehensiune şi = . cp (x ) = Df o definiţie de tipul ge­ 'f (X) . D1 E 'f (x) .y ( tjI) . :J z( 'f z) =t= z ( cp z) . E z (Px) . ca şi în cazul lui T<u în termeni de clase : D1 f- x E z ( cp z) = Df D2 f.: x E z ( cp z) = Df : X f. printr-un modus ponens. :J tjI =t= cp 129 . dacă afirmăm neral f.în concluzie. cp în extensiune devine : . Argumentul poate să varieze în mod arbitrar. 'f =t= �. :J .: (x) cp (x) -. dar func­ ţiile nu sînt absolut arbţtrare. :J = Df P.'f (x) . :J z ( 'f z) =t= z ( cp z } . care este introdusă de chiar condiţia definiţiei . z ( 'fz) =1= z(Pz) Deoarece formulele D1 şi D2 sînt tautologii şi deci sînt valabile oricare ar fi valorile variabilelor. să scriem x 'f şi obţinem astfel : = D� f. ea implică.: cp ( 'f) = Df . = Df z ( 'f z) . Formulele D1 şi D2 pot fi scrise.: P (x) D1 f.

obţinem : = f.: � E z ( cp z) = Df . Definiţia clasei G este : f--. z ( � z) =#= z (Pz) =nf Am obţinut cu D2 aceleaşi rezultate pe care le-am ob­ ţinut cu teorema T<u.� E z ( � z) . autologic etc .: P ( �) =nf - � ( �) ' :J ' � =#= P Sau. z ( �z ) =#= z ( cpz) Pentru cp = P (constant) obţinem : f.: � E z (Pz) f--. în cazul contrar.. �n' Dacă clasa CX:s.. Am avut cele două serii de clase. :J .: CXxE G = nf CXx E �x. � :. Să examinăm acum unul dintre paradoxele construite de noi. z ( �z) =#= z (Pz) = n f . de asemenea.a ne va dez­ vălui imediat natura predicatelor compatibil. ea este incompatibilă. în ceea ce priveşte Dl1 e. z ( � z ) =#= z ( cpz) f--. • . paradoxul clasei claselor incompatibile (toate paradoxele fiind de acelaşi tip) .Dacă facem aceeaşi substituţie x � în formulele D1 şi D2 scrise în termeni de clase. E z ( � z ) . • :J . în ter­ meni de clasă : D1 130 f.� E z ( �z) .clasa r a tuturor claselor incompatibile. de exemplu. am considerat apoi clasa G a tuturor clase­ lor compatibile şi . predicabil.: � E z (Pz) i. în extensiune : f--. corespunzătoare celor două serii de predicate ordonate în două moduri diferite : �1 1 � 2 ' � 3 ' • .i= P f. aparţine ca membru clasei � :s.: P ( � ) = nf � ( �) . :J . :J . :J . a clasei claselor care îşi aparţin ca element etc . CXx E G = nf CXx E �x (1 ) Să scriem D1 cu simbolurile acestei prqbleme.: � E z ( cpz) = nf � E z ( � z) ' :J . natura clasei claselor compatibile. am spus că clasa CXx este compatibilă şi. şi. izonom. �x =#= G .

ea este membru al clasei G " . G nu este definit şi expresia CX:x.E � x (2 ) f-. că G nu poate fi identic cu (Xx . printr-un modus ponens. = nf (Xx E (Xx . pentru ea şi numai pentru e a .(Xx E G . (Xx E CX:x. impusă de Dl > arată că G n u poate f i o valoare a argumentului (Xx . într-adevăr. faptul logic pe care . Să citim în această condiţie (x :x. dacă nu aveţn o altă definiţie pentru G. deci definiţia lui G nu poate fi identică cu definiţia lui (Xx (oricare ar fi ea) . Relaţia (Xx =F= G arată că argumentul (Xx nu poate lua valoarea G. este format ca definiţia clasei (Xx şi cu o pro­ prietate care decurge . deoarece atunci defi­ niţia iniţială ar degenera într-o definiţie idem per idem . Faptul este evi131 .ea îl exprimă. cînd G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element. nu poate să fie termen definisant pentru o altă clasă G. alta decît defini­ ţia unuia dintre membrii săi. dacă este membru al ei însăşi . în mod riguros. f-. (Xx #= G Am scris definiţia : "oricare ar fi clasa (Xx.' � x *' G Aceasta demonstrează că în ( 1 ) sau în formele particu­ lare pe care această definiţie le poate lua. condiţia (Xx *' G arată că expresia (Xx E (Xx formată ex­ clusiv cu definiţia clasei (Xx şi nimic altceva. din pro­ pria sa definiţie. Prin definiţia (Xx E G = nf (XxE (Xx vrem să definim clasa G . poate i ua valoarea G. şi echivalenţa corespun z ătoare definiţiei ( 1 ) este însoţită de această condiţie : f- : ((Xx) (Xx E G = (Xx . în consecinţă. -::1= G. Pentru cxx = � x (paradoxul lui Russell) . Condiţia (Xx =F= G.. � x nu.(1) Deci definiţia relaţia implică. . . al doilea membru al definiţiei date. deci nu avem efectiv decît definiţia clasei CX:x. obţinem : f-. E (Xx nu este un termen definisant (definiens) pentru simbolul G. ca şi în echiva­ lenţa (2) .

în consecinţă. ceea ce este absurd. �x e G = �x e �x (�x ) . respectiv. !Xx e r ' �x. Dar prima echivalenţă a transformat definiţia iniţială într-o definiţie idem per idem. şi a doua.' incompatibil definiţiile următoare : e G = Dt !XxC �x !Xx e r = Df . 1 32 . faptul logic exprimat aici este niai vast şi poate fi re­ găsit în alte expresii. !Xx e. idem per idem.(lX. �x = r Ge G= Ge G .(!Xx e �x) (�x ) . Dar această concluz ie nu re z ultă din faptul că expresia CX:x: E !Xx înseamnă " orice clasă care se conţine ca membru" şi din faptul că G ar trebui definit. să ne referim la simbolul de inclu z iune şi să construim în cadrul seriilor claselor paradoxului compa­ tibil . �x e r = . relaţie care este o identitate şi deci o definiţie falsă. dac ă scriem deci (Xx = G (fără să ţinem seama de D 1) . r e r = . �x .( r e r) Ultima echivalenţă spune că propo ziţia " clasa r este inclusă în clasa r" este echivalentă cu propo ziţia "clasa r nu este inclusă în clasa r". . dacă G are definiţia lui !xx .(�x e �x ) G şi. deoarece. ca şi membrii săi . nu numai în cele construite -cu simbolul de apartenenţă. ' într-adevăr. într-o contradicţie. obţinem : . c ăpătăm : G E G = Df G E G . putem scrie echivalenţele generale : Pentru � Pentru �x = = (!Xx ) .dent.re �x ) CX:x: Dacă nu ţinem seama de condiţiile definiţiei.

ocRoc.' ocx R Gh = Df ocx R �x f-. Expresiile de forma li. atunci expresia . contr.G�. . pentru a nu avea o definiţie . .J defineşte clasa rk cu care ocx' a:re relaţia R" .: (0Cx) .ocxR rk = Df . sau. şi. A .li. E oc. E li. pentru a nu avea o definiţie idem per idem. GhRGh � = rk.. Dacă ar fi trebuit să urmărim linia lui Russell. în general. obţinem : GhRGh f. .(OCxR � :...: ( 0Cx) . ar fi trebuit să spunem că expresiile de forma li. li.( li. respectiv. li.( �R ocx r Pentru OCx ' = Gh şi.ocRoc. sub forma negativă. .( li. în general ocRoc. form ate cu definiţia un e i singure clase şi bazate pe o 133 .. C oc . . o clasă nu ar putea avea nici o relaţie cu ea însăşi. în general. Condiţiile definiţiilor ( 1 ) şi (2) impun relaţia �x -:.li. C li. ocRoc. ocx R rk = . Dacă nu ţinem s.( ocxR �x ) ' Prima definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx are relaţia R (oricare ar fi ea) cu clasa �x de acelaşi rang din a doua serie. E oc. atunci expresia OCxR �x defineşte o altă clasă Gn cu care OCx are relaţia R" . şi. sau sub forma negativă.. .Î n general. şi � x *' rk . în general . doua definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx nu are relaţia R cu clasa �x de acelaşi rang a seriei a doua. E oc) .: ( ocx) . OCxRGh = oc�Rocx f-. C ix. să presupunem că scriem definiţiile următoa­ re. ' în raport cu două serii de clase construi te în paradoxul c l aselor incompatibik f...dictorie.a.rkR rk Am aj uns la paradoxe .. OCx R Gh ' f. adică.ocxR�x Pentru 0Cx = �x : f-. şi. rkR rk = . atunci avem echivalen­ ţele generale : ocxR � x f-.: (0Cx) . C oc. ceea ce este absurd şi în contradicţie cu faptele. ) şi. pentru OCx r--: . nu au s'ens. ocxR r k = ....eama de aceste condiţii. .

Iată sensul con­ diţiilor impuse prin regulile definiţiei. ci numai � . pentru expresiile primului membru. în cazurile particulare. pentru ea şi numai p entru ea . ceea ce D 1 ş i D2 a u impus prin relaţia � =F P . ci. Principiul este adevărat. sau care nu poate fi exprimată prin definiţia clasei ot sau prin proprietăţile care decurg pentnt ot . din propria ei definiţie .� ( � ) Expresiile � ( �) şi . din moment ce. Principiul cercului vicios al lui Russell era : nici o co­ lecţie nu poate fi definită dacă ea conţine membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . deci. dacă încercăm să definim încă o clasă cu această definitie . din propria sa defi­ nitie . clasa tuturor claselor . decît printr-o definiţie idem p er idem. pentru că definiţia unui predicat şi proprietăţile care ar decurge pentru el şi numai pentru el din propria sa definiţie nu pot să definească nici un alt predicat P . . nu pot fi defini­ sante p entru nici o altă clasă G sau r. e xclusiv numai pentru ot.relaţie pe care această clasă ar avea-o în virttttea propriei sale definiţ ii exclusiv. dar definiţia noţiunii de clasă nu poate fi definiens pentru nici o altă clasă. realizăm o falsă definiţie idem per idem . Acelaşi lucru este valabil pentru definiţiile în com­ prehensiune : P ( � ) = Df � ( � ) P ( � j = Df . deoarece clasa G sau clasa r trebuie să aibă o definiţie care nu poate fi identică cu definiţia clasei (x . decît pentru noţiunea de clasă. dar el nu enunţă faptul logic general exprimat de condiţiile ( 1 ) şi (2) ale definiţiei : defini­ ţia unei clase ot şi proprietăţile care rezultă. tocmai prin definiţii distingem lucrurile între ele. Faptul este evident. nu sînt definientes. ' 1 34 . traduse prin relaţiile . Clasa tuturor claselor nu este altceva decît extensiunea noţiunii de clasă. . nu sînt deci termeni definisanţi pentru nici o altă clasă G sau r. �x =F Gh sau �x =F rk .� ( � ) nu sînt definisante. Acesta este motivul pentru care nu e posibil să definim clasa tuturor claselor prin noţiunea de clasă. S e v ede acum de ce clasa tuturor claselor nu este defi­ nită : se ia noţiunea de clasă şi definiţia sa şi se pretinde ca această definiţie să definească o altă clasă.

rp (rp) şi q> (rp) . În consecinţă. ' trebuie ca simbolul tfi să nu presupună simbolul rp nici măcar într-un mod in­ direct.: xR rp = Df xRtfi :::::> tfi =F rp . G= r= Df oc (exRex) Df oc ( . dialela. Pentru Russell. � tfi =F rp Aceste formule spun : pentru ca expresiile xRtfi sau . în mod general .exRex) nu sînt definite.xRtfi să fie definisante trebuie ca simbolul tfi să fie non­ identic cu rp. astfel : f.u sau D 2• . elementele care lipseau din sistemul Prin­ ciPia M athematica sau din celelalte sisteme înrudite erau tautologiile D 1 şi D2 care exprimă două condiţii ale defi­ niţiei şi care pot fi scrise.rp . paradoxele lui Burali-Forti.ex E ex. problema s-a redus la examinarea expre­ siilor de forma ex E ex şi . Cu alte cuvinte. r = Df oc ( . deoarece expresiile din dreapta ale acestor definiţii nu sînt termeni definisanţi. Cantor. Pentru noi. clasele ddinite în ac�st fel . simbolul tfi nu poate fi definit nici el cu simboluri care servesc la definiţia lui . . pentru că în acest caz am obţine o definiţie idem p er idem de speţa a doua. clasa claselor care se conţin ca element G = Df Ci ( ex E ex) sau clasa claselor care nu se conţin ca element. într-un mod mai general. ceea ce l-a condus la teoria tipurilor. fiind formate dintr-o clasă şi din relaţia ei cu ea însăşi care decurge din propria 135 . sau .tn acest fel. Mai este necesar să remarcăm că.ex E ex ) şi.xR tfi . pentru ca aceste expresii să fie definisante. f- : xR rp = Df . Celelalte paradoxe au fost rezolvate prin teorema Tc. Zerme­ lo-Kănig şi Skolem. care presupun clase definite încăl­ cînd condiţia ( 1 ) a definiţiei exprimate de Dl > sînt rezol­ vate . pe care el le-a declarat lipsite de sens.

rincipiu se aplică în mod necesar. quidquid de nullo valet. acest principiu devine nota notae est n ota rei iPsius .O(RO() în capitolul " Explicaţia paradoxelor . nefiind un mamifer. sau. Ceea ce este afirmat (sau negat) despre tot este afirmat (sau negat) despre fiecare parte a acestui tot . aceste pţopoziţii nu pot fi definisante pentru nici un alt predicat sau clasă. 1 ) a stabilit că principiul silogismului este principiul dictum de omni et nullo . Pentru silogismele în extensiune. acest p. I.�R� sau " ci ( O(RO() şi ci ( . în termeni de clasă. Logica sc olastică s-a ocupat îndelung de acest principiu pe care l-a considerat cînd în comprehensiune. pentru că sînt formate cu definiţia predicatului mamifer sau a clasei mamifer exclusiv. (Vom reveni asupra sensului expresiilor de' forma �Ro/ şi . Terminus esto triplex Am căutat soluţia parad oxelor plecînd direct de la d ate­ le problem�lor enunţate în paradoxe . valet etiam de quibusdam et singulis . Dar este evident că propo z iţia "predicatul mamifer nu este el însuşi un mami­ fer" are un sens precis . 136 . acest predicat nu convine nici subiec­ tului : repugnanş notae repugnans rei iPsi. sensul lor nu poate fi negat. . cînd în extensiune ş i pe care l-a declarat " axioma silogismului " . ca şi. ) - - 5 . Dacă privim raportul ter­ menilor unui silogism din punctul de vedere al :conţi­ nuturilor lor. pe care logica scolastică il va enunţa sub forma : Quidquid de omnibus valet. dar. nu se conţine ca element" .sa definiţie . "clasa Jll amifer. praedicatum praedicati est etiam praedicatum subjecti . nec de quibusdam vel singulis valet. Am putea urma însă şi altă cale . în ca zul " în care un' predicat nu convine predi­ catului subiectului. în general . sau repugnans praedicati repugnans rei iPsi. Se ştie că Aristotel însuşi (A nalytica priora. expresiile de tipul �R� sau �R�. sau. Russell a crez ut că exp:ţesii ca O( E O( şi O( E oc nu sînt definite şi nu repre zintă nimic . deoarece trecerea de la specii la genuri se bazează tocmai pe el .

Este indiferent dacă acesta este unicul principiu al tu­
turor modurilor şi figurilor silogistice - problemă care a
fost dezbătută de unii logicieni - , deoarece este sigur că
principiul dictum de omni et nullo este un principiu al
silogismului şi acest lucru ne interesează aici .
într-adevăr, să presupunem că : 1) l/J are predicatul <p ;
2) x are predicatul l/J ; 3) atunci x are predicatul <p . Prin­
cip iul precedent se aplică în mod strict şi obţinem silo­
gismul următor în Barbara, al primei figuri, scris în com­
prehensiune :
f-

: <p ( l/J ) . l/J (x)

.

:J . <p (x)

( 1)

Sau în extensiune :

f-- : . z ( l/J z) C z ( <p z) . x E z ( l/J z) . :J . X E z ( <p z )
Considerînd forma negativă a acestui principiu (inclusă,
de altfel, în formele silogistice precedente) , putem 'să
scriem :
f--

:

- <p ( l/J)

.

l/J (x)

.

:J

.

- <p (x)

(2)

Dacă o entitate logică x are predicatul l/J , faptul că l/J
are predicatul <p ne autorizează să-i acordăm lui x predica­
tul <p ; dacă o entitate logică x are predicatul l/J, faptul că
� nu are predicatul <p ne autorizează să nu-i acordăm lui
. x predicatul " <P . Acesta este raportul logic al noţiunilor şi
rolul termenului mediu în silogism.
Fără acest mecanism, din simpla atribuire a unui pre­
dicat l/J unei entităţi x, nu rezultă nici o altă proprietate
pentru x ..
Este adevărat că există forme incomplete ale silogis­
. l11ului ca entimema, şi în care una dintre premise este sub­
�nţeleasă, fiind uşor şi direct descifrabi1ă în raportul care
există între premisa dată şi concluzie, aşa că putem scrie :
l/J (x ) :J <p ( X )
"
" Dacă x are predicatul l/J , atunci x are predicatul <p .
"
D e exelTIplu, putem spune : " aerul este o substanţă , deci
"aerul are greutate " , subînţelegînd premisa : " orice sub­
stanţă are greutate " .
137

Silogismele citate sînt valabile pentru toate valorile
variabilelor, dar nu în mod complet arbitrar : ele trebuie
să satisfacă legile silogismului .
De exemplu, din două premise afirmative nu poate să
decurgă o concluzie negativă : ambae affirmantes nequeunt
generare negantem.
Şi mai interesantă este regula conform căreia concluzia
urmează partea cea mai slabă : pejorem seq'/,titur semper
conclusio parterJ'? Aceasta înseamnă că dacă una dintre
premise este particulară, concluzia este particulară, şi dacă
una dintre premise este negativă, concluzia este negativă.
în consecinţă, într-un silogism incomplet, entimema, dacă
premisa dată este negativă, concluzia este negativă :
,

- l/J (x) ::J - ql (x)
Din faptul că o entitate logică x nu are, pur şi simplu,
prediCatul l/J nu poate să rezulte decît rezultatul negativ că
x nu are un predicat ql, bazîndu-ne pe raportul logic sub­
înţeles dintre l/J şi ql. Această regulă ar putea servi la găsi­
rea soluţiei paradoxelor .
Menţionăm aici, în mod special, prima regulă a silogis­
mului, după care orice silogism trebuie să aibă trei termeni,
nici mai mulţi, nici mai puţini : terminus esto triPlex. Chiar
într-un silogism incomplet, în entimemă, cu toate că una
dintre premise nu apare în mod explicit, există trei ter­
meni . Deci, prima regulă a silogismului impune silogismelor,
fie sub forma (1 ) , fie s_ub forma (2) , condiţia de a avea
trei termeni distincţi, deci x , l/J şi ql nu pot fi ' identici, ' doi
cîte doi :

l/J =t= ql
Numai în acest caz este posibil să atribuim sau nu unei
entităţi logice x un predicat -ql , bazîndu-ne exclusiv pe- fap­
tul că x nu are predicatul l/J . Chiar în entimemă, condiţia
este indispensabilă.
138

Să revenim acum la definiţiile care provoacă parado­
xele. Din faptul general că o entitate logică x are predi­
catul � , i se atribuie lui x un predicat cp :
(a)
cp (x) = nf � (x)
Din faptul că o entitate logică x nu admite predicatul 1)1,
atribuim lui x predicatul cp :
cp (x) = nf - l)I (x)
(b)
Se vede că asemenea definiţii sînt formele silogistice
prescurtate, entimeme, care; dacă s-ar ţine seama de relaţia
logică existentă între cei doi membri (implicaţi a) , ar trebui
scrise :
l)I (x) :J nf cp (x)
(a ' )
( b' )
- � (x) :J nf cp (x)
în definiţiile (a) şi (b) am ţinut totuşi seama de faptul
că avem de-a face cu un antecedent logic şi un consecvent
logic şi termenul din dreapta a fost numit definiens iar
termenul din stînga, dejiniendum. Este adevărat că dacă
termenul definiens este adevărat, termenul definiendum
este şi el adevărat ; dacă termenul dejiniens este fals, ter­
menul definiendum este şi el fals, dar numai dacă între �
şi cp există un raport logic enunţat explicit sau implicit şi
care presupune principiul nota notae est nota rei iPsius ,
fie în comprehensiune, fie în extensiune. Rezultă de aici
că în definiţiile de forma (a) sau (b) trebuie să existe un
raport logic între simbolurile � şi cp , în aşa fel încît acest
raport să facă posibilă atribuirea predicatului cp lui x, bazîn­
du-ne pe atribuirea sau non-atribuirea predicatului 1)1 lui
x, ceea ce ar trebui să stabilească o a doua premisă. care
nu apare.
A cesta este mecanismul predicaţiei şi nu se cunoaşte altă
posibilitate de a atribui sau nu un predicat cp lui x , din sim­
phtl faPt că x are sau nu are un predicat � .
Din aceste condiţii ale silogismului rezultă deci două
lucruri : 1) că în definiţiile (a) şi (b) , simbolurile x, � şi cp
nu pot fi identice, două cîte două ; 2) că între � şi cp există
un raport logic, pe care definiţiile precedente îl presupun
şi care le face posibile, chiar dacă acest raport ar fi sta­
bilit în mod convenţional, salt ar însemna o abreviere etc .

139.

în consecinţă , în definiţiile (a) şi (b) , x nu poate s ă ia
niciodată valoarea tjJ sau cp , după cum, de altfel, tjJ nu poate
lua valoarea cp, deoarece, în caz contrar, nu se mai respectă
prima regulă a silogismului, terminus esto triPlex, şi se aj un.
ge la rezultatul :

cp ( �)' = Df � ( �)
cp ( �) = nf - � ( �)
Cu alte cuvinte, asemenea defin iţii nu sînt permise, deoa­
rece, în felul acesta, n·u i se poate atribui unei entităţi logice
�, în virtutea faptului că ea admite un predicat � (sau nu
îl admite) , un alt predicat; cp; în acest caz, mecanismul lo­
gic care ar face posibilă această predicaţie nu poate funcţio­
na, pentru că nu există trei termeni. Aceasta este evident,
pentru că din faptul că definim un predicat Iji şi d�n faptul
că pentru � rezultă o proprietate din propria sa definiţie,
pentru tjJ nu poate să rezulte nimic altceva decît propria
sa definiţie .
,
Această concluzie arată că probleme ca acelea expri­
mate de paradoxele lui Burali-Forti, Cantor, Russell etc.
nu pot fi enunţate în definiţii logice. în ceea ce priveşte
paradoxele mai generale , construite de noi, ca şi ,paradoxele
lui Grelling-Nelson, Richard şi Godel, ele pot fi enunţate,
dar numai dacă" se ţine seama de condiţiile precedente.
Am regăsit astfel rezultatele obţinute mai înainte pe
alte căi,. cu aj utorul principiului contra dicţiei (Tw) sau în­
trebuinţînd condiţiile definiţiei (Dl şi D2) .
Bineînţeles, aceeaşi concluzie se aplică, în mod exact,
definiţiilor scrise în extensiune :
x E z (cpz) = Df x E z ( tjJz)
x E z (cp z) = Df - x E z ( ljiz)
Şi aici trebuie să avem trei termeni distincţi pentru· ca
mecanismul · atribuirii să poată funcţiona, deci :
x

=!=

z ( cp z )

x =!= z( tjJz)

z( � z ) ::j:: z ( cpz)
140

Prin urmare, din definiţiile precedente nu mal putem
obţine definiţiile vicioase :
î ( �z) E î (cpz)

= Df

î ( �z) E î (cpz)

= nf

î ( �z) E î ( �z)
-

î ( �z) E z( �z)

Aceste ultime definiţii nu mai pot fi enunţate .
Regula terminus esto triPlex a fost stabilită. şi amplu
discutată de Aristotel însuşi (A nalytica priora, I, 25) şi a
fost unanim recunoscută de atunci , în toate tratatele de
logică, pentru că ea a descifrat în principiul silogismului
nota notae est nota rei ipsius cei trei termeni distincţi res,
nota şi nota notae, fără de care mecanismul silogistic al
predicaţiei .nu este posibil . Kant [1] scrie, referitor la aceas­
tă regulă, că este într-adevăr necesar să avem trei termeni,
pentru a lega doi termeni, subiectul şi predicatul, printr-o
notă (Merkmal) intermediară, iar logicianul Liard spune,
. în Logica sa, că această regulă nu este o simplă regulă, ci
enunţul însuşi al silogismului .
Atragem atenţia că această regulă este formulată în
mo d complet sUD forma terminus esto triPlex, medius, ma­
jor, minorque, atenţia logicieni1or fiind fixată mai ales asu-'
pra ultimei părţi a acestei expresii, parte care enunţă aspec­
tul cantitativ al termenilor unui silogism : termenul me­
diu, termenul maj or şi termenul minor. S-a acceptat ast­
fel, în mod . natural şi implicit, obligaţia exprimată de
această regulă, fără a i se mai da semnificaţia veritabilă
şi primă pe care ea a avut-o îţi. gîndirea Stagiritului. însă
tocmai asupra numărului de trei (al termenilor) a insistat
Aristotel în capitolul respectiv din A nalytica Priora şi,
în acest sens, regula poate fi numită regula predicaţiei me­
diate . Predicaţia mediată are loc între doi termeni prin
intermediul unui al treilea şi atunci această regulă este
chiar definiţia silogismului, observaţie făcută chiar de
I..-i ard .
Eroarea comisă în paradoxe consistă deci în tentativa de
a construi o predicaţie mediată cu ' d.oi termeni, adică fără
termenul intermediar, ceea ce nu este posibil şi ceea ce
conduce la o petitio pri'J'?ciPii sau circulus in probando (dacă
privim predicaţia mediată ca o argumentare) , sau l a o
141

construcţia unui silogism cu doi . mai general. dacă nu ţinem seama de D1 sau D2 ' tJi va lua valoarea P . Observaţii generale ( 1 ) Formula paradoxelor Toate paradoxele sînt bazate pe o singură şi aceeaşi greşeală de logică care se comite nerespectîndu-se regulile definiţiei exprimate de D1 şi D2. în fond. a CDbservat că paradoxele apar nUJll ai graţie unor ' definiţii nepredicathTe) . fie de tipul lui Burali-Forti. dar nu a bănuit posibilitatea acestui sofism. în fond. în sfîrşit. Eroarea . atunci x are predicatul Pt� (definiţie idem per idem) . S-ar putea con­ strui parad<?xe mult mai complicate. fără a se folosi de "tehnica" logicienilor. (b ) " Dacă x nu are predicatul tJi (variabil) . atunci x are ' predicatul P". este aceeaşi. avem o singură formulă. Formula ge­ nerală pentru construirea unui paradox. în care nu există nici o predicaţie. Aristotel a enumerat aproape toate speciile de sofisme. printr-o intuiţie genială. în care tJi să fie variabil . neţinîndu-se seamă de regula terminus esto triPlex care exprimă mecanismul predicaţiei . Poincare. deci şi în cazul particular x = � . fie de tipul . formulat de noi. Trebuie să remarcăm că. este : (a) "Dacă x are predicatul tJi (variabil) . atunci x are predi­ catul P" . sau " dacă x nu are predicatul P . termeni. care' înseamnă. ba z ată pe una dintre aceste definiţii. atunci x are predicatul P" (definiţie contradictorie) . sau încălcînd principiul contradicţiei (fapt pus în lumină de Teu) sau. . plecînd de la definiţia 142 . 6. Să enunţăm o problemă într-un cadru oarecare. Lucrul acesta se întîmplă pentru orice x. pri­ vită însă din trei puncte de vedere diferite . şi paradoxul se va produce . pentru că acest ca z corespunde propoziţiilor implicit conţinute în definiţiile (a) sau (b) : "Dacă predicatul x are predicatul P . la un moment dat.definiţie idem per idem sau contradictorie (dacă privim acest mecanism ca un procedeu de definiţie) . (Ne reamintim că H.

Nu există decît paradoxe logice.Nelson. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element etc . Dar paradoxul este acceptat prin definiţie.incompatibil şi cazul său parti­ cular.' paradoxul lui Russell predicabil . atunci x are relaţia R cu cp ". ea este Citată de Aristo­ tel ( [ 1]. făcînd să corespundă fiec �rei valori a lui cp o valoare şi numai una. toate de acelaşi tip . (2) Unic itatea soluţiei Trebuie să observăm faptul remarcabil că soluţia este unică' şi de natură pur logică. bazate pe una din propoziţiile următoare. paradoxul lui Grelling . paradoxul lui Richard etc . pentru � . de Ramsey.impredicabil. în mod special. toate.şi mai generală : " dacă x nu are predicatul � (variabil) . şi antinomiile semantice (paradoxul izo­ nom . Solutia dată de noi demonstrează că nu există nici o difere�ţă logică între antinomiile logice (paradoxul compatibil . din aceeaşi eroare şi sînt rezolvate. Această clasificare nu este nouă . ) . se pot construi paradoxe mai generale. care să fie exact valoarea corespunzătoare CPk a variabilei pentru indicele k. poate să provoace un paradox dacă nu se respectă D1 sau D2. oricare ar fi semnificaţia simbolurilor. De Sophisticis Elenchis) care s-a ocupat de clasi143 . deoarece paradoxele se produc . atunci x are relaţia R cu cp" . adică � k = CPk (fără a mai ţine seama de relaţia � =1= cp) . care sînt for­ mele cele mai generale ale definiţiilor (a) şi (b) : (A) " Dacă x are relaţia R cu � . în mod analog. Această diviziune este fictivă. nepresupunînd nici un ele­ ment străin de principiile clasice ale logicii. para­ doxul clasei claselor incompatibile şi cazul său particular. cu aceeaşi soluţie. Paradoxul va apărea în mod inevitabil în momentul în care � va lua o valoare determinată h. ) . atunci x are predicatul cp (variabil ) ".heteronom şi cazul său particular. Russell a acceptat despărţirea antinomiilor în antinomii logice şi antinomii semantice sau sintactice (lingvistice) şi a renunţat la teoria ramificată a tipurilor şi la principiul de reductibilitate . (B) "Dacă x nu are relaţia R cu � . toate. în urma criticii făcute. Orice definiţie care are una din formele precedente.

a fost contestată chiar de Aristotel .e:CUV . Church etc.p ' 144 == : -. care o fac unii între argumente. op .: p . spunînd că unele se referă la limbaj şi altele la gîndire. == : p . 2) sofismele de gîn­ dire sau logice.� ( � ) .­ rate sau false. p � -. obţinem : f. voni face o remarcă privitoare la prezenţa acestui principiu în paradoxe. p == .p v . nu mite '/. Des­ touches. într-un paradox se obţine echivalenţa a două propoziţii contradictorii (prin diferite substituţii) : (1) Conform propoziţiei *5. q v .p · p S au încă : f. p == q . Paulette Fevrier.: . A€.: . nu este adevă­ rată. numite extra dictionem . E 0(. 23 din PrinciPia Mathematica. menţinută d e aproape toate manualele de logică.fica rea s�fismelor în două categorii : 1 ) sofismele de limbaj . cit. O(. Lewis. p ( 2) . C. Această clasificare.pa 't' � v A€�LV .o[ E�CU 't'�. î. (3) Paradoxele şi princ�piile logice Deo arece expresiile de tipul � (� ) sau .p . . absurd să presupunem că există argumente care se referă la cuvinte şi altele care se referă la gîndire. Brou­ wer şi Şcoala intuiţionistă ca şi cei care au creat logici poli­ valente.7tO(. . şi că deci ele nu sînt identice" ( [1 ] . q *5.n extensiune. pentru că s-ar fi aj uns la paradoxe. sau. Lukasiewic z . .( O(. E ot şi .: .p . 10) . Este . J. -.p . au crezut că principiul terţului exclus are o aplicaţie mai restrînsă şi că antinomiile logico-mate­ matice sînt provocate tocmai de acceptarea valabilităţii universale a acestui principiu . .p.Cu toate că problema logi­ cilor polivalente este independentă de problema paradoxelor. echivalenţa a două propoziţii oarecare p şi q poate fi scrisă după cum urmează : r-.23 Făcînd în această formulă q = . n dictiOn e . ) nu puteau fi declarate adevii. El nu a susţinut niciodată că cele două specii de sofisme nu au aceeaşi soluţie şi scrie textual : " Diferenţa pe.

nu poate duce la o limitare . ca Şl lll echivalenţele generale corespunzătoare . de asemenea. să se ţină seama de principiul contradicţiei.� (x) . s-a tras concluzia că ea nu poate fi nici adevărată. (4) D e ce nif au putut fi rezolvate paradoxele ? Rezultatele precedente au arătat. sînt universal valabile.� (x) .qi (cp) . principiul con­ tradicţiei este acela care trebuie respectat intr-o definiţie de forma � cp (x) = Df . � :. sau. deCi ea scapă prinCipiului terţului exclus. fapt care se poate rezuma în cele două obser­ vaţii care urmează : (a) S-a căutat rezolvarea principalelor paradoxe pe o cale străină de contradicţia reală. în mod explicit. cauza care a împiedicat pînă acum găsirea soluţiei paradoxelor. logi145 . pe calea principiu­ lui terţului exclus. nici falsă. fac ca într-o definiţie cu forma generală dată. (X E (X şi . în loc d� aceea a principiului contra­ dicţiei . pentru că ele exprimă această universalitate a principiului contra dicţiei . Din faptul că o propoziţie este echivalentă cu con­ tradictoria sa. Aplicarea principiilor logice. care apar în para doxele teoriei mulţimilor. care . în speţă. Aceasta este prima greşeală. care s-a strecurat în definiţia iniţială a problemei . pentru acest motiv valabilitatea formulelor T w şi D2 nu este limitată.� (x ) · . � =F cp .( (X E (X ) . Astfel. într-adevăr. pe care niCi Brouwer însuşi nu a îndrăznit să-I amputeze . Soluţia dată de noi paradoxelor a arătat că. ceea ce încalcă principiul contradicţiei . lucru expri­ mat explicit de formulele T w sau D2.Echivalenţa celor două propoziţii con"tradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană. :J . sau în echivalenţa respectivă. (b) Ocupîndu-se în mod special de problema expresiilor de forma cp ( cp) şi .: cp (x) = nf :J . care sînt universale. f.C cp Aceste tautologii. în extensiune. Tw f- : cp (x) = . echivalenţa ( 1 ) afectează în mod indiscutabil ' principiul contradicţiei.

şi s-ar fi aprofundat gîndirea lui Wittgenstein în această problemă. Dacă s-ar fi ţinut seama. Nu puteam înţe­ lege de ce argumentul � este în relaţie cu simbolul cp în definiţia cp ( � ) = Df . . cu toată claritatea care sînt motivele ce provoacă aceste con­ tradicţii. şi printre ei .cienii.şi deci aparţine unor simboluri diferite . care au semnifi­ caţii diferite. în speţă. care ascultă de regulile gramaticii logice ale sintaxei logice. " Pentru a evita aceste erori. Nu valoarea � -. Eroarea a devenit atît de sub­ tilă. ) " (3.� (x) care stau la baza paradox'elor construite de noi şi. Russell. se poate presupune că încă de mult am fi avut soluţia lor. trebuie să întrebuinţăm un simbolism care să le excludă. în primul rînd. sînt aparent întrebuinţate în acelaşi mod în propoziţie" ("3.ă moduri deosebite .� ( �) . la baza tuturor paradoxelor. cp a predi­ catului variabil � ca funcţie. prin urmare. neîntrebuinţînd acelaşi semn în simboluri diferite şi neîntrebuinţînd semne în acelaşi mod cînd semnifică în moduri deosebite. fiindcă acelaşi semn cp este întrebuinţat pen­ tru două semnificaţii deosebite : o dată ca argument şi o dată ca predicat al argumentului . "Astfel se nasc uşor cele mai fundamentale confuzii (de care este plină întreaga filozofie) " (3. = ' . ci tjJ ca pre dicat. conform celor spuse de Wittgenstein. Este astfel evident. cu cp.sau că două cuvinte. nu apare direct în această rel aţie. încît nu i se mai putea stabili locul . Iată ce scrie el în privinţa întrebuinţării acelu­ iaşi simbol pentru două lucruri deosebite [ l J : " în limbaj ul curent se întîmplă des că acelaşi cuvînt semnifică în doti. nu au sesizat cele două roluri distincte ale aceluiaşi simbol cp (sau 1X) .cp (cp) etc : nu sînt corecte. (Simbolismul logic al lui Frege şi Russell este un ase­ menea limbaj . din moment c e argumentul q. pentru ce expresii 'de forma cp (cp ) sau . care a văzut . care nu exclude totuşi toate erorile. ci valoarea q.: cp a argu­ mentului provoacă paradoxul .324) .. în relaţia � � cp . Acest lucru a apărut clar în definiţiile generale de forma cp (x) = D f .325) . ca argument şi ca pre dicat . în fond. Un simbolism.323) .

făcînd parte din cele numite de greci &.v'"wl"'t"pecpwv Vom examina. " Dacă îmi vei spune un adevăr. Un filozof este condamnat la moarte de către un calif. . la fel paradoxul de care ne vom ocupa va arăta defectul argumentaţiei în paradoxul mincinosului . reciproca. deşi are aceeaşi structură. dacă vei spune o minciună. ne-am decis să examinăm separat această antinomie. . Una dintre variantele acestor argumente reciproca este următoarea. compatibil . deşi natura' sa este identică · cu a celorlalte.VII PARADOXUL MINCINOSULUI între paradoxele studiate pînă acum şi paradoxul minci­ nosului există o mică diferenţă : în timp ce primele sînt con­ struite cu funcţii propoziţionale. După cum paradoxele construite de noi. spune califul. vei fi ucis prin ştreang" . 1 . Din acest motiv. un paradox analog. Acesta face o excepţie de la regulă şi acordă filozofului privilegiul de a-şi alege el însuşi felul execuţiei. paradoxul mincinosului este construit cu funcţii de adevăr. vei fi ucis cu sabia . şi în care mecanismul logic este mult mai vizibil .v't"�cr't"pecpoV't"1X sau de latini. • 147 . pentru a o face vizibilă şi sesizabilă.incompatibil. izonom .heteronom etc au dilatat eroarea. înainte de a ne ocupa de paradoxul nu­ mit al mincinosului. Analiza unui argument &.

Modalitatea execuţiei tale dePinde de adevărul sau jalsitatea propoziţiei ce o vei spune . de unde cer­ cul vicios. filozoful trebuie ucis prin ştreang. după care el spune califului propoziţia următoare : " Voi fi ucis prin ştreang" . deşi are un sens precis. ca1iful stabilise un antecedent logic care determină consecinţele sale. Califul . va determina modul . nici falsă. Con­ diţiile puse de calif sînt : filozoful va spune o propoziţie . dacă facem ca valoarea - - . Filozoful ripostează prin propoziţia sa : 2. dacă această pro­ poziţie este falsă. sau un cerc vicios. Aceasta a condus la ideea că propoziţiile referitoare la " viitorii contingenţi" jutura contingen­ tia scapă principiului terţului exclus.Se lasă filozofului cîtva timp de meditaţie . deşi ea trebuie să fie adevărată sau falsă. spune : 1 . Vom vedea imediat că eroarea argumentaţiei nu are nici o legătură cu timpuL p' S ă vedem mai întîi cum se introduce cercul vicios . . ' Cu alte cuvint e. luînd ca antecedent tocmai ceea ce enunţul problemei declarase drept consecvent .s Filozpful enunţă o propoziţie al 'cărei adevăr sau fal­ sitate depinde de modul execuţiei sale Condiţiile au fost schimbate . Iată acum gravitatea problemei : dacă această ­ propoziţie este adevărată. tertium non datur ! Acest paradox poate fi reconstituit în orice altă circumstanţ�. Criteriile 1) şi 2) sînt confundate într­ unul singur. dîndu-se o problemă în care rezultatul e datorit adevărului sau falsităţii unei propo ziţii p . dar ele funcţionează simultan. idee pe care unii au crezut-o profesată de Aristotel însuşi. �xecuţiei sale. î n general. făcîndu-se să depindă adevărul sau falsitatea unei propoziţii de un eve­ niment viitor. dar atunci ea este ad�vărată! Propoziţia " Voi fi ucis prin ştreang" afirmată de filozof. prin enunţul însuşi al răspunsului său. A devărul sau jalsitatea propoziţiei mele dePinde de modalitatea executiei mele. 148 . nu poate fi declarată nici adevărată. în timp ce filozoful schim­ bă problema. fiind nedetermi­ nate. după cum am menţionat dej a. se obţine o petitio princiPii. atunci filozoful trebuie să fie ucis cu sabia şi deci propoziţia este falsă . prin adevărul sau falsitatea ' sa. care ..

în care nu se spune nimic. Astfel de criterii pot fi introduse pe ascuns. n-ar fi rezultat n. Deci nimic determinat.incompatibil : (x) . conse­ c1nţe determinate de valorile de adevăr ale unei propoziţii p . dacă se introduce explicit sau implicit. ea e adevărată . Valorile de adevăr ale propoziţiei p trebuie determinate de un alt criteriu K2' care nu poate fi criteriul K1 : K1 :. un cri­ teriu invers în raport cu criteriul dat pentru determinarea valorilor de adevăr ale propoziţiei p.adevărul propoziţiei p este făcut să depindă de consecinţa însăşi care e determinată de adevărul propo­ ziţiei p. de exemplu. dacă adevărul propoziţiei e făcut să depi:Qdă de consecinţa care e determinată de fal­ sitatea propoziţiei p. Dacă filozoful ar fi spus : " Voi fi ucis ' cu sabia". unul dat. un singur drept îi lipsea : acela de a nu spune nimic .. Pentru un adevărat logician. echivalenţa gene­ rală c are conducea la paradoxul compatibil . atunci e falsă. atunci avem o contradicţie. din motive de simetrie logică. Prin propoziţia sa. şi filozoful n-ar fi spus nimic . afară de o tautologie trivială : dacă aceas­ tă propoziţie e adevărată.z:: K2.. fie 'o contradicţie. deci a anu­ lat criteriul care determină consecinţele şi de aceea el nu spune nimic. dacă e falsă. n-ar putea nici ea să însemne ceva. " Voi fi ucis prin ştreang" el face să depindă valoarea de adevăr a aces­ tei propoziţii de consecinţele care ar trebui să decurgă din valoarea de adevăr ale aceleiâşi propoziţii. se aj unge l a o problemă iluzorie. Dacă nu se ţine seamă de această condiţie .adevărului propoziţiei p să depindă tocmai de acest rezul­ tat. Filozoful avea toată liber­ tatea să spună orice propoziţie. P (x) _ - � (x) 149 . şi care e fi e o tautologie. Analogia acestui paradox cu antinomiile precedent studiate este evidentă. şi anume : dacă . Fie Kl criteriul după c :. cum s-a văzut în exemplul de mai sus. avem o tautologie . . Fie. celălalt introdus impli­ cit. cealaltă propoziţie : " Voi fi ucis prin ştreang". În aceasta constă eroarea comisă de paradoxele de această na tură : confundarea celor două criterii inverse.re decurg consecinţele într-o astfel de problemă. adică.i mic.

Şi aici se face o confuzie între două criterii: (1) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul \jJ deter­ mină faptul că x are predicatul P. 2.150 . neştiind aceasta.\jJ(x) au un termen definisant (deJiniens) şi un teimen.sau în cazul particular predicabil-impredicabil (pentru x= \jJ) : (�) . dată ar scăpa paradoxului. care a decis să mintă absolut întotdeauna. minţind la întîmplare. Dar defini­ ţiile de forma generală P (x) =nf \jJ(x) P (x) =nf . nici falsă. A minţi absolut întotdeauna nu înseamnă decît a afirma ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiind fals ceea ce e adevărat. Propoziţia " eu mint" nu poate fi declarată nici adevărată. Pentru a putea să mintă efectiv. care nu pot fi interschimbate. fără �ontradicţie . un antecedent logic şi un consecvent logic.(\jJ) şi unde teorema T<u ne-a obligat să ţinem seama de relaţia \jJ r= P.ce va minţi e adevărat sau fals . sînt introduse în momentul în care facem y = P . Situaţia bizară care se creează este următoarea : deşi ho­ tărîrea cuiva de a minţi întotdeauna pare legitimă. altfel. în echivalenţele citate. mincinosul trebuie să ştie dacă ceea . P (\jJ) = . Paradoxul mincinosului Paradoxul "Califul şi filozoful" este un caz mai general al paradoxului mincinosului . el nu poate exprima poziţia adoptată decît printr-o contradicţie. confundate într-unul singur. fiindcă nu sînt explicitate.1]. aşa cum au stabilit formulele T <u sau D1 şi D2. . Ce înseamnă a fi mincinos? Este vorba de un mincinos consecvent. Aceste două criterii inverse. Criteriul invers este acum: (2) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul P determină faptul pentru x (sau \jJ) de a avea predicatul P. deJinit (definiendum) . i se poate întîmpla s ă spună adevărul. ceea ce e contrar ipotezei. fiindcă cel care şi-ar lăsa libertatea să nu mintă o singură .

Se vede deci că există aici un antecedent şi un consec­ vent.care este tocmai definiţia sa. orice propoziţie� indiferent de conţinutul său. cum se va vedea mai jos. mincinosul spune prin expresia " mint" : "adevărul sau falsitate a unei propoziţii p determină adevărul sau falsitate a pe care o atribui propoziţiei p. nu este permis să iei consecventul ca antecedent. atri­ buită de mincinos. fie utilizînd functorii de adevăr A (adevărat) şi F (fals) . antece­ dentul este " valoarea de adevăr a unei propoziţii p". el o declară falsă. mincinosul nu are ce minţi. la fel ca în paradoxul " Califul şi filozoful". şi prin aceasta. contrară celei ce o are. adică dacă valoarea de adevăr a propoziţiei p nu este dată. simpla afirmaţie "eu mint" introduce două criterii : 151 . de adevăr ale unei propoziţii p. ' Mincinosul poate opera această inversiune a valorilor . care este suficientă pentru scopul propus. şi noi avem un criteriu pentru judecarea valorilor de adevăr acordate de către mincinosul absolut propoziţiilor : orice propoziţie declarată adevărată de cătn mincinos va fi considerată falsă de către noi şi orice propozi­ ţie declarată falsă de către mincinos va fi considerată adevă­ rată de către noi.Mincinosul absolut îşi ia un angaj ament . î n mod invers. fie cu ajutorul negaţiei. el îi dă valoarea de adevăr. Numai în aceste. Se poate deci trece de la valorile de adevăr ale propoziţiilor la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului şi de la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului la valorile de adevăr ale propoziţiilor. inversînd de fiecare dată valoarea de adevăr a unei propoziţii . oricare ar fi ea". D�că antecedentul nu este dat. căci altfel valorile de adevăr s-ar determi­ na în cerc vicios şi aceasta e eroarea care provoacă de alt­ fel paradoxul. asa ' cum o arată matricea sa: p ! -p �I r Cu alte cuvinte. iar consecventul este " valoarea de adevăr contrarie. propoziţiei p". caracterizată numai prin valoarea sa de adevăr. aşa cum am arătat în cazul precedent. Astfel deci. î n plus. enunţată prin " mint" . condiţii poate minţi întotdeauna.

Acum. adică W '=f= V. în cadrul acestei probleme. independent de 'mincinos . tertium non datur: 1) propoziţia " eu mint" este adevărată . . In aceste condiţii. cu valorile de adevăr atribuite lui p. Valoarea de adevăr posedată de o propoziţie p (oricare ar fi ea) determină valoarea de adevăr pe care o atribui eu propoziţiei p. 2) Crl:teri�tlnostr'lt. sau cu valoarea de adevăr pe care i-o atribuie mincinosul (care inversează prin negaţie. să notăm cu V criteriul mincinosului (de a atribui oricărei propozi­ ţii p valori �e adevăr contrare celor acordate lui p de c. atunci este adevărat că minţi (criteriul W) . să vedem cum se con­ fundă cele două �riterii . deci valorile -de adevăr atribuite de mincinos lui p. valo­ rile de adevăr) . W şi V nu sînt identice. deci nu minţi (criteriul W) cînd spui că minţi (criteriul V) . 1. Atunci Eubulide Megaricul face următorul raţionament : dacă această· propoziţie e falsă (criteriul V) . noi confundăm adevărul sau falsitate a mincinosului . Atunci Eubu­ li de Megaricul face următorul raţionament : dacă această propoziţie este adevărată (criteriu V) . orice propoziţie p poate să se prezinte. independent de mincinos. anume în mod invers (Prin negaţie). să notăm cu W cri­ teriul după care acordăm unei propoziţii p valoarea " ade­ vărată" sau " falsă" . cu adevărul sau falsitatea pro­ poziţiei independente de mincinos . in­ dependentă de mincinos. Prin urmare. atunci e fals că tu minţi (criteriul W). . Eubulide Megaricul îl întrea­ bă pe mincinos: eşti mincinos sau nu eşti ? Propoziţia " eu mint" o declari adevărată sau falsă ? Dar mincinosul nu poate răspunde decît în două moduri. anume în mod invers (prin negaţie) . deci nu minţi (criteriul W) . S ă presupunem că mincinosul atribuie propoziţiei "eu mint" valoarea " adevărată" (criteriul V) . 2) propoziţia " eu mint" este falsă. Valoarea de adevăr pe care min cinosltl o atribuie �tnei propoâţii p (oricare ar fi ea) determină valoa­ rea de adevăr posedată de propoziţia p . deci ' 152 . Să presupunem că mincinosul atribuie valoarea " fal­ să" propoziţiei " eu mint" . prin definiţie.1) Criteriul 'mincinosului.r iteriul W) . Confundînd cele două criterii. 2. cu valoarea sa de adevăr.

astfel cum e definit. declarînd că e fals că minte (criteriul V) . Propoziţia " eu mint" e declarată adevărată de către mincinos (criteriul V) . Avem aceste două situaţii posibile : 1 . de către min­ cinos (criteriul V) . la fel cum nu rezultă nimic din faptul că noi declarăm propoziţia " eu spun adevărul" adevărată sau falsă. cînd spui că minţi (criteriul V) . afirmă ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiiti d fals ceea ce e adevărat şi că noi trebuie. prin definiţie. ca şi cînd ar fi un singur criteriu W = V. trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propoziţia " eu mint" e falsă (criteriul W)� 'Deci.. IV. în consecinţă. a declarat că e adevărat că minte (criteriul W). min­ cinosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint" . Să ţinem seama de definiţia mincinosului. adică că el minte (criteriul W) . dacă ţinem sea ma de faptul că min­ cinosul. propoziţia " eu mint" poate fi declarată sau adevărată. Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibil cu definiţia mincinosului . exprimată prin propoziţia " eu mint" în virtutea căreia valorile de ade­ văr (criteriul W) sînt inversate de mincinos (criteriul V). Confuzia valorilor de adevăr inverse ale propoziţiei " eu mint" provoacii paradoxul . 2 . 15). să transformăm valorile de adevăr atribuite de el unei propoziţii (oricare ar fi ea) . mincinosul. Atunci. minci­ nosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint". Cu alte cuvinte. adică că nu minte (criteriul W). 153 . Atunci . se confundă astfel întotdeauna adevărul propoziţiei " eu mint" pentru mincinos (criteriul V) cu ade­ vărul propoziţiei independent de mincinos (criteriul W). prin definiţie. în reali­ tate . deci tu minţi (crite'riul W) . declarînd că e adevărat că minte (cri­ teriul V) a declarat că e fals că minte (criteriul W). Propoziţia " eu mint" e declarată falsă. Deci. în realitate. fără nici o distincţie. Se observă că criteriul V funcţionează în a celaşi timp cu criteriul W. Regăsim astfel a cincea soluţie a logi­ cienilor scolastici (vezi cap. fiindcă. mincinosul.' tu nu minţi (criteriul W). trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propo­ ziţia " eu mint" e adevărată (criteriul W). Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibH cu d�finiţia mincinosului .! f. sau falsă de către mincinos şi nu rezultă absolut nimic. fiindcă.

că noţiunea de adevăr este şi ea tipizată. ea conduce la echivalenţa generală: ( q) p . este negaţia unei alte propoziţii q. au constatat c ă există î n acest paradox o distincţie între valorile d e ade­ văr ale propoziţiei " eu mint" şi au conchis atunci că nu se poate vorbi de " un adevăr". cu un conţinut dat. ceea ce este absurd. Cum aici intervin numai valorile de adevăr ale propoziţiilor. în care o propoziţie p. rezultă că am definit orice propoziţie p .. Să presupunem că cineva zi�e: orice propoziţie p . în care a fost enunţată propoziţia. dar nu într-un mod explicit . astfel : P = Df -q Deoarece această definiţie e valabilă pentru orice ar fi q. să fie legată de o alta q prin definiţia 154 .Russell şi mai apoi Carnap . obţinem contra­ dicţia : (p) . ei au aj uns la concluzia că valorile de adevăr ale unei propoziţii nu pot fi exprimate în sistemul logic însuşi. = -q (2) Pentru valoarea particulară q = p. aj ungem la paradoxul (3). ori­ care ar fi ea. în acest caz. care exprimă echivalenţa unei propoziţii cu negaţia sa. ci într-un metasistem . pe care o afirm. Soluţia formală a paradoxului mincinosului Am văzut că definiţia mincinosului este următoarea: el este acela care neagă valoarea de adevăr a oricărei pro­ poziţii q. dar care nu e datorită expresiilor logice şi metalogice : acea stă distincţie e introdusă prin definiţie. Să definim o problemă oarecare. ci de " adevăruri".p (3) Aceasta arată că oricare ar fi semnificaţia propoziţiei p. legată de q prin definiţia (1) . Eroarea lor a constat în faptul că nu au putut să descifreze natura acestei distincţii : există efectiv o distincţie între valorile de adevăr ale acestei probleme sau ale unor probleme analoge. 3. Tarski etc . p .

q. pro­ poziţia q. cazul mai simplu al mincinosu­ lui. " eu min t" = . care. fie în cazurile mai complicate ca enunţurile paradoxe­ lor de genul " Califul şi filozoful".q Pentru q "Se va face execuţia prin ştreang": "Se va face execuţia prin ştreang" . Este cazul para­ doxului " Califul şi filozoful". paradoxul ia o formă mai amuzantă: prin ştreang" = " Se va face exe­ " Se va face execuţia " cuţia prin sabie . şi definiţia devine: " eu mint" semnifică " eu neg valoarea de adevăr a oricărei propoziţii q" : . căci atunci cădem peste o contra­ dicţie ? De ce q r= ţi ? 155 . se obţine paradoxul: " eu mint" = -- " eu mint". avem definiţia: " Tu declari falsă o propoziţie q" (oricare ar fi ea) semnifică " se va face execu­ ţia prin ştreang".q De unde echivalenţa generală: (q). Propoziţia " eu mint" e ec�ivalentă cu propoziţia " eu nu mint" . - -q " eu mint". aplicîndu-se.(1) : pentru q p. Î n cazul· mincinosului p = " eu mint". declarată de către filozof. cum .unde: Pentru q (q).ar fi aici. Se vede astfel că definiţia (1) este definiţia cea mai ge­ nerală. " Se va face execuţia prin ştreang" = ." Se va face execuţia prin ştreang" . obţinem paradoxul. nu poate lua valoaţea q = p. conform definiţiei. fie în. = = _ de. = Df . de exemplu: dacă propoziţia q. Dacă într-o astfel de problemă. problema care se pune este aceeaşi: de ce în echivalenţa generală (2) . " să nu se execute prin ştreang" semnifică " să se execute prin sabie". " eu mlnte. La fel ca în cazul altor paradoxe. atunci el va fi execu­ tat prin ştreang. " Se va face execuţia prin ştreang" =Df . În: această problemă. e falsă. poate fi arb itrară. definim al doilea caz posibil.

::J P =1= q în PrinciPia Mathematica.: p = q ..(p = q). în definiţiile de forma . la teorema 5·18. obţinem: � : . aşa cum am făcut-o în cazul altor p·a radoxe.. avem în cele din urmă teorema T cu. q =!= P Am demonstrat Tcu şi în acest caz.. Această foqnulă este o tautologie.q Substituind în . Această teoremă putea fi obţinută încă mai uşor. demonstrată mai înainte în cazul funcţiilor propozi­ ţionale. ceea ce se poate con­ stata cu uşurinţă. pentru cazul funcţii�or de adevăr: Tcu f--. .Vom stabili teorema T cu pentru cazul funcţiilor de ade­ văr. = . q) expresia echivalentă p = . fiindcă .(p = .(p . .(p q) Sau. s-ar putea ca p = q şi propoziţiile p şi q să nu fie identice. Prin transpoziţie. Vom pleca de la următoarea tautologie. = .q.. al valorilor de adevăr . se poate scrie p=l= q: = . atunci ele sînt echivalente. în cadrul sistemului din PrinciPia Mathematica.q ::J . dacă se utilizau condiţiile definiţiilor. (II) q) . Dar inversa nu este valabilă .(p = f--. 156 p = P = Df q Df . făr. ă a face apel la nici un prin­ cipiu metalogic sau de "tipizare" a adevărului .(p � q) ::J . (II) primului membru al implicaţiei -. De exemplu. Formula ( 1) este o implicaţie şi nu poate fi o echivalen­ ţă. întocmind tabloul respectiv.:. p = .q.: p -:. .q) f--. găsim urmă­ toarea tautologie : 1-: . prin tr�nspoziţie: .(p = q) .: . relativă la identitatea a două propoziţii p şi q: (1) Aceasta este evident şi se citeşte : dacă propoziţiile p şi q sînt identice. 5· 18 Sau..

z!::. î ntr-adevăr. care. 10) şi analizată de asemenea de Russell 157 . în echivalenţa mincinosului (sau a ori­ cărei probleme de acest fel) . ca să nu avem o definiţie idem per idem (adică o identitate) sau o contradicţie. căci atunci q ar avea aceeaşi valoare de adevăr) şi în particular 'q nu poate fi identic cu p " eu mint". Deci : f-:P = Df q · ::>.q. cu T w (unde P= eu mint") .t"Lo't"păcpov't"oc. f--..q Tw f.::>. de rela­ ţia q =/= p. avem definiţia: "eu mint" = Df . "eu mint" .. ::>. q . care este una dintre formele paradoxului mincinosului.impredicabil etc . conduce la o echivalenţă generală. " eu mint" = .trebuie ţinut seama.q=/=p f--.q =/= p î n consecinţă. studiată deja în evul mediu (vezi cap. dă loc la un modus ponens: . compatibil 1/ncompatibil.q . p = Df .*p Definiţia generală care este la baza paradoxului minci­ nosului sau a altor paradoxe înrudite numite Iiv. predicabil .q . ne dă modus pon·e ns următor: " f.: " eu mint" = . 1. q nu poate lua niciodată valoa­ rea lui p (sau conţinutul lui p. -eare. Observaţie. III.q=/=p f-: P =Df . q '* " eu mint" Paradoxul mincinosului şi cele analoge sînt astfel reduse exact la tipul celorlalte paradoxe.: (q) .: ( q) .p Tw = - q f--. cu T w . Se vede deci că propoziţia (1) "Afirm p şi P e fals".:p= .q = De unde echivalenţa respectivă.q :> q ":.

Dar cum q poate fi orice propoziţie. Deci propoziţia (2) nu e o universală. din toate cazurile particulare cu pot fi reprezentate prin propoziţia (2). "Explicaţia paradoxelor". IV. Insă propoziţia (1) a fost exclusă. nu este decît un caz particular al propoziţiei mai generale: (2) . şi observaţia făcută de Perel­ man (cap. 8) este perfect justificată. � . pe care calculul il exclude prin condiţia impusă tjI � � P? Definiţia precedentă nu este deci o universală. într-adevăr. Afirm p şi P afirmă că p e fals". fiindcă am găsit q =1= p. p. vedem că propoziţia mincinosului (1) nu poate fi numă­ rată printre toate propoziţiile reprezentate prin (2) şi atunci ne întrebăm: ce este propoziţia ( l)? Vom da în capitolul VIII. Afirm p şi P afirmă că q e fals" (q fiind o propoziţie oarecare). pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. 44). pe care pare s-o includă: . se poate lua în mod 'imprudent q p.(PrinciPia jlţIathematica. Forma cea mai generală.. ca să spunem aşa. dar rămîne încă de elucidat o întrebare: ce este P dacă nu poate fi inclus intre toate predicatele? în acelaşi fel. cum bine a remarcat Perelman şi noi am dovedit-o. şi atunci propoziţia generală (2) devine pro­ poziţia (1). eroarea. am demonstrat că într-o definiţie de forma: = P (x) = -tjl(x) Def P nu poate fi inclus între toate . exact aşa cum s-au petrecut lucrurile şi cu celelalte paradoxe.predicatele tjI. 1. a dilatat. şi atunci ne-am întrebat: ce este simbolul P. prin calcul. sub care am considerat paradoxul.. răspunsul la această chestiune şi vom vedea atunci că toate definiţiile care sint la baza acestor contradicţii sînt construite prin accident şi de aceea ele nu sînt universale.

incompatibil. admite ca predicat predicatul de acelaşi rang din a doua serie.VIII EXPLICAŢIA PARADOXELOR 1. Pa. Să considerăm toate predicatele din această problemă şi să le ordonăm într-o serie oarecare. paradoxul compatibil. Pn.. la ranguri bine determinate: PI. Pa. pen­ tru a lămuri complet natura noţiunilor care intervin în aceste probleme . de exemplu. 159 . . Definiţii prin accident S oluţia formală a paradoxelor conţine în 'ea însăşi expli­ caţia apariţiei lor . examinînd mai îndeaproape mecanismul paradoxelor. dacă Px nu admite predicatul Qx. . . " .incompatibil. . Ql> Q2' Qa. Px are proprietatea de a fi 1"ncompatibil. Să reluăm unul dintre aceste paradoxe (toate fiind de ace­ laşi tip) . Pn. Vom mai face încă cîteva consideraţii . . printre care s-au găsit de asemenea predicatele compatibil -. . Am avut seria tuturor predicatelor scrise în două ordini di­ ferite. Am definit predicatul incompatibil : dacă un predicat dat Px. din prirria serie. . . P2. după un criteriu ales : Pl > P2.. Aceasta nu este singura serie (de exemplu. Qx' predicatul Px are proprie­ tatea de a fi compatibil. seria lexicogra­ fică) ce se poate forma cu aceste predicate. Qn.

De exemplu. în care ultimele două predicate vor . este deci : n ! (n ! 1) + 1 N = - 1. inclusiv acest caz particular. din numărul total n ! de serii. Este posibil să alegem două serii diferite. se pot forma cu aceste "n" predicate un număr de serii diferite.prin permutări bine definite în seria precedentă . căci ceea ce ne interesează în acest caz .Cîte serii putem forma ? Vom putea . toate aceste posibilităţi se reduc la una singură. făcînd permutări . două cîte două: Cn2 ! _ - n ! (n! - 1) 1. egal .2 Numărul N este un număr fantastic . în aşa fel . perfect determinate .incompatibil (ca de altfel şi în celelalte) .2 Mai este încă un caz. se vede că valoarea lui N este într-adevăr din domeniul astro­ nomlel. iar ultimul să ia locul primului. încît fieca:re predicat să treacă la un rang imediat superior. Se poate observa că doar pentru n = 10. o altă serie. şi cu toate că fie­ care serie 'poate fi: considerată pereche cu ea însăşi .să obţinem serii noi .impredicabil) .ocupa primele locuri etc . Î n total . 160 . cu numărul tuturor permutărilor posibile ce se pot " face c u " n elemente: n! Î n paradoxul considerat. cînd cele două seri i sînt identice (paradoxul predicabil . compatibil . valoarea lui N este : N = 1814400 X 3628799 + 1 Şi cum numărul predicatelor este de ordinul miilor. în atîtea feluri în care este posibilă com­ binarea celor n ! obiecte. sau o permutare de acelaşi tip. Numărl:11 total N al perechilor de serii. vom putea obţine din se ria lexicografjcă dată. dar de două ranguri. luăm două serii de predicate din numărul n ! al seriilor posibile şi definim predicatele com­ patibil şi incompatibil. particular este faptul că în fiecare rang din cele două serii avem acelaşi predicat.

pe care le vom nota ordinea R ( l) . în care caz ele ar aparţine inseparabil predicatelor. . din cauză că proprietăţile compatibiJ sau in­ compatibil nu sînt proprietăţi care derivă direct şi anali­ tic din definiţia unui predicat. predicatul Pi număr ar fi avut un rang Pr număr iar predicatul corespunzător din cealaltă serie ar fi putut să fie. Dar ordinea R(p) nu derivă direct şi analitic din defi­ niţiile predicatelor. în caz contrar. sînt definite bazîndu-ne pe ordinea R(p) arbitrar aleasă. de care s-a ocupat în detaliu. are proprietatea de a fi compatibil dacă admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Qx din seria a doua. de exemplu. şi acesta este motivul pentru care un acelaşi predicat poate să fie. în ordinea R( q). . Qr abstract .Şi acum să vedem ce-am făcut în problema acestei antinomii? Din acest număr imens N al posibilităţilor de compunere a perechilor de serii. Definiţiile unor astfel ete predicate au fost denumite ." non-predicative " .de altfel . din pri­ ma serie. denumindu-Ie definiţii prin accident. în acest caz. predicatul Pi număr şi predicatul de acelaşi rang din cealaltă serie este Qr ovipar. ordinea R (N) . cu semnificaţia lor în această problemă. Pi număr este incompatibil. Logica clasică a cunoscut astfel de definiţii . accidentul nefiipd un element constitutiv al definiţiei unui = = = = = = = 161 . Dacă am fi ales o altă ordine R ( q). Şi aceasta. am ales arbitrar o ordine oarecare R (p) (dar bine deter­ minată) şi am spus: în ordinea R(p) . astfel încît predicatele compatibil şi in­ compatibil. Î n numărul imens N de cazuri posibile. predicatul Pr număr ar fi fost compatibil. Cadrul oferit de ordinea R(p) nu este legat în nici un fel de definiţiile predicatelor. un acelaşi pre­ dicat poate să fie într-un număr imens de cazuri compati­ bil şi într-un număr imens de cazuri incompatibiZ. ordinea R(3) . să presupunem că în ordinea dată R (p) . de exemplu. Dar ele sînt definiţiile unor predicate valabile doar într­ un cadru relativ şi arbitrar ales R(p) şi nu au nici un conţi­ nut în afara ordinii care le defineşte. Î ntr-adevăr. ordinea R(2) . compatibil în ordinea R(p) şi incompatibil. ci sînt proprietăţi definite arbi­ trar: de noi. în acest caz. şi este incompatibil. predicatul Px.

De unde rezultă că. Cu alte cuvinte. nici indirect.despre aceas­ tă categorie de proprietăţi. separînd accidentele în două clase: accidente separabile şi accidente inseparabile. in subiect. sau o . ca fiind eronate . 162 . conţinutul său. " Accidentul sau concomitentul ca predicat. teza i ntu­ iţionistă este perfect justificată : " Orice propoziţie (noi " adăugăm : " accidentală ) care are un conţinut.17). Bain recunoaşte în propoziţiile exprimînd o proprietate accidentală propoziţiile sintetice ale lui Kant . în nici un fel. ca în propoziţia verbală. de exemplu. Acest gen de afir­ maţii sînt extrem de des întîlnite în practica cotidiană . nu pot să fie propoziţii definitorii pentru aur. Exem­ plul clasic al acestei distincţii este dat de propoziţiile : " " Virgiliu locuieşte la Roma (accident separabil) şi " Vir­ giliu s-a născut la Mantua" (accident inseparabil) . într-adevăr. Bain ([lJ. fiind un aditiv pozitiv pentru subiect. identică (propoziţia analitică a lui Kant) . Logica veche a in­ trodus o distincţie . ci exclusiv o bază de fapt. trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (Sachverhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " . şi care exprimă analitic. în asemenea propoziţii. î ntîlnim tot timpul lucruri care se însoţesc cU toate că nu sînt cu nimic implicate unul într-altul. Această observaţie este extrem de importantă. căci dacă accidentul are o bază de fapt şi nimic altceva. Definiţia logică a unui concept se face prin elemente per­ manente şi proprii. întrucît el nu decurge din defi­ niţia lucrului care-l posedă. prin urmare. nu avem alt mij loc decît acela de a-l indica concret. esenţială. scrie. predicatul. în domeniul accidentelor.devenită tradiţională . ' " " Aurul este c el mai " preţios dintre metale sau " aurul este utilizat ca monedă sînt propoziţii în care predicatul este un accident sau un' concomitent şi. nici direct. 2. exprimă ceva ce nu aparţine esenţei sau conotaţiei subiectului şi nici nu se poate de­ " duce din ideea subiectului . 1. nu este conţinut. legătura dintre subiect şi predicatul accidental într-o asemenea propoziţie nu are o bază logică.concept. şi a int erzis categoric formarea unor asemenea definiţii. de constatare pură. bază emPirică (în sensul cel mai larg al cuvîntului) . pentru a determina accidentul unui lucru.

C Onip �. . nu înseamnă că s-a născut la Mantua sau că a locuit la Roma (accident) . Trebuie. izolat. Pk. . deci şi în cazul în care Pk ar fi predica1. . . analiza noastră arată că predicatele compati­ bil şi incompatibil sînt definite prin accident.parado­ xul predicabil . = = 163 . . dat fiind că proprietăţile pe care le exprimă nu aparţin direct şi analitic conotaţiei unui predicat dat şi ace laşi predicat poate fi compatibil într-o ordine R (p) şi incompatibil într-o altă ordine R( q). . predicabil impredicabil) . .. . Î n rezumat. pentru că nici o proprietate accidentală nu derivă din definiţia unui lucru .Vom vedea mai departe aplicaţiile şi consecinţele acestei observaţii . Qn. . De ce ? Pentru că fiind dat un predicat oarecare . de exemplu. ele îşi pierd accidentul. Să considerăm din nou cele două serii de predicate ale acestui paradox şi fie rangul h al predicatului compatibil ComPh şi k rangul predica­ tului incompatibil Inck în cea de-a doua serie: P 1> P 2 ' P3 . bazîndu-se pe o ordine arbitrară R (p) . Î n cazul particular al paradoxulni precedent . ci dintr-o problemă definită arbitrar. . . Oricare ar fi ordinea aleasă R (p) . Pk. . Pn. QI' Q2' Q3' . . . . observat că accidentele compa­ tibil şi incompatibil sînt separabile. . .. Pn şi QI' Q2 ' Q3' .ul compati­ bil sau incompatibil (paradoxul lui Russell. . . deci oricare ar fi pre­ dicatul Pk. . . P3. astfel. spunînd. . de care simpla întrebare " Pk este compatibil sau incompatibil " ? nu mai ţine seama. .impredicab1"l . . ". Inck. proprietatea de a fi compatibil sau incompatibil nu derivă din definiţia predicatului considerat Pk. de asemenea. predicatul Pk nu poate fi declarat nici co m ­ patibil. Se poate observa acum că predicatele compatibil şi in­ compatibil sînt predicate definite tipic prin accident. considerîndu-Ie independente de ordinea aleasă arbitrar şi care le defineşte . nici incompatibil. singurul element care le defineşte. " Virgiliu este cel mai mare poet latin " . Qn ale celor două serii create de ordinea R (p) . adică. Un predicat Pk nu poate fi compatibil sau in­ compatibil considerîndu-l în sine. . . considerînd aceste predicate printre predicatele P I. şi · deci ele nu mai sînt definite . .cînd cele două serii au fost . P 2 . ci într-o ordine relativă dată.. Ph .

P3 . Pn. P2. nu ţinem seama de următorul fapt: că toate pre­ dicatele (sau conceptele) sînt abstracte independent de conţinutul pe care-l exprimă. predicatul deter­ minat este el însuşi determinat. enunţă. Se cunosc cîteva exemple care s-au dat . cum sînt predicatele abstract. deci este predicabil . deci predicatul determinat este determinat independent de conţinutul particular " determinat " pe cilre-l desemnează ..ependent de conţinutul particular " abstract pe care-l desemnează .şi numărul extrem de redus al acestor exemple n-a mirat pe nimeni . care ·nu decurge din defi­ niţiile predicatelor. imaginabil şi determinat.identic ordonate . deci el este predicabil. atunci Px are proprietatea de a fi predicabil. deci predicatul imaginabil este imaginabil inde" pendent de conţinutul particular " imaginabil pe care-l desemnează . Pn. independent de conţinutul pe care îl .. este imaginabil. deci predicatul mamifer nu este " un mamifer. că toate predicl:!-t ele (sau conceptele) sînt imaginabile. ordinea arbitrară R (p) defineşte acum două serii identice de predicate : P I. Cu alte cuvinte. independent de con­ ţinutul pe care-l enunţă. iar dacă P x nu are predicatul Px ' atunci are proprietatea de a fi impredicabil. Pn. în lumina concluziilor precedente. deci este impredicabil. P3. . dimpo­ trivă..exemple de predicate care posedă ele însele proprietatea pe care o exprimă. Î n acest cadru creat arbitrar. toate predicatele (sau conceptele) sînt determinate. Aki. spunem: dacă un predicat Px admite ca predicat predicatul Px (adică el în­ suşi) .. . PI > P2. P2. Px(Px) şi noi am văzut pe o altă cale că astfel de expresii nu sînt defi­ nisante. P3. Spunem: predicatul ab­ stract este abstract. PI. predicatul imagi­ nabil. deci predicatul abstract este " abstract inq. .. independent de conţinutul particular " mamifer • • • • • • • • 164 • . c ă nici un predicat nu este mamifer.. Aici. independent de conţinutul pe care-l enunţă. că . predicatele predicabil şi impre­ dicabil sînt definite de expresiile Px(Px) şi . deci este predicabil. aceste observaţii se aplică fără a modifica nimic. predicatul mamifer nu este el însuşi un mamifer. Vom examina acum p roblema mai de aproape. .

sau �3 determinat etc. Putem observa accidentul prin propoziţia: " predicatul " imagina bil este imaginabil sau lipsa acestui accident prin propoziţia " predicatul mamifer nu este' un mamifer" etc . deoareee predicatul (în general) admite aceste proprietăţi .matpifer este el însuşi. predicatu1. . oricare ar fi conţinutul lui �. Acest lucru poate fi. rezultă o proprietate pentru predicatul respectiv. numai pre­ dicatul imaginabil ar putea fi imaginabil. Altfel· spus. ca. . coin­ cidenţa aceasta nu· poate defini nimic. S ă scriem predicatul. atunci numai. Lu �iurile nu se petrec aşa şi toate predicatele sau con­ ceptele au una dintre aceste proprietăţi sau toate nu o au. adică predicabil. de ordinea R (p ) .pe care-l desemnează etc. care au o definiţie independentă de acest accident. Spunem că pentru valoarea particulară �1 abstract. ele pierd accidentul care le defineşte şi nu mai sînt de loc definite. putem numi chiar aceste accidente prin predicaMl şi impre­ dicabil.. predicatul abstract ar putea fi abstract. coincidenţa arbi­ trară a conţinutului predicatului considerat cu una din pro­ rietăţile predicatului (în general) este considerată ca fiind o proprietate specială a predicatului. . Să presupunem totuşi că luăm acest accident ca definisant pentru predicatele predicabil şi impredicabil.incompatibil. făcut. dacă trecem'predicatele pre­ dicabil şi impredicabil în seria predicatelor Pl ' P2 ' P3 ' . de exemplu.� este un predicat astfel: Pr (�) Se vede că. . el nu ar schimba cu nimic noţiunea de predicat . un predi. dar nu trebuie uitat că aceste predicate sînt definite prin accident. imaginabil şi determinat. P n. în general. Ca şi în cazul general precedent al parado­ xului compatibil . sau �2 imaginabil. Din 'această cauză. numai predicatul determinat ar putea fi determinat şi numai predicatul mami­ fer nu ar putea fi mamifer etc. = = = = 165 . dar în acest caz am definit predicatele predicabil şi impredicabil prin accident. c� predicat. Aceasta rezultă imediat din fap­ tul că dacă proprietatea de a-şi conveni drept predicat ar fi decurs din definiţia predicatului particular dat. adică distingem predicatele care au cu totul din întîmplare această coincidenţă de cele care nu o au.c at abstract. punînd în evidenţă " conţinutul său . .

nu sînt absolut de loc definite. şi. Dacă putem descoperi o altă proprietate generală a "predicatului " . Numai cu proprietă­ ţile "predicatului " în general putem forma predicate predi­ cab ile. determinat etc .heteronom şi în cazul său particular> paradoxul autologic . sau a unui simbol. deoarece accidentul nu este un element definisant. deoarece o definiţie nu poate fi constituită printr-un accident. nu pot fi termeni definisanţi în nici o altă definiţie. Nu există nici o legătură logică între forma gra­ fică sau sonoră a unui cuvînt -.tjI ( �) nu pot fi definisante. fiind definite printr-un accident.Numărul foarte redus de predicate care sînt predicabile se explică acum prin faptul că proprietăţile " predicatului" însuşi sînt în număr mic : " predicatul" este un concept.incompatibil tradus în 'termeni de clase . Proprietatea unui cuvînt nu are nici un raport logic cu conţinutul pe care-l determină. este predicabil etc . abstract. De exemplu. şi o proprietate constatată în felul acesta este o proprietate accidentală. Astfel deci. predicatele izonom şi heteronom sau autologic şi heterologic. imaginabil. Aceleaşi observaţii se aplică. Avem dreptul de a constata ase�enea proprietăţi şi de a le exprima în propoziţii �are au sens precis.şi noţiunea pe care el o reprezintă.putem spune că " predicatul" este o noţiune atributivă. de asemenea. în cazul paradoxului izonom . dar nu pentru că notează proprietatea scurt. dar expresiile tjI ( tjI) sau . punct cu punct. ci cu totul din întîmplare . deci predicatul "atributiv " este el însuşi atri­ butiv. dar aceste propoziţii. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu se conţin ca element . Am explicat ast­ fel rezultatul obţinut în soluţia formală a paradoxelor. Vom insista încă asupra paradoxului clasei claselor com­ patibile şi incompatibile şi. Cuvîntul "scurt " este scurt.heterologic. în gene­ ral . avem dintr-o dată un alt predicat predicabil. Legă- 166 . Se vede deci c ă expresiile d e forma tjI ( tjI) ş i � ( y) pot fi formate. Acest paradox este tocmai paradoxul compatibil . Legătura dintre .proprietăţile grafice sau sonore al unui cuvînt şi proprietatea reprezentată printr-un alt cuvînt sau prin acelaşi cuvînt e ste arbitrar stabilită. în consecinţă. . asupra cazului său particular.:. deoarece putem întotdeauna exprima logic faptul că o entitate logică tjI are un accident sau nu îl are. care exprimă proprie­ tăţi accidentale.

) Se vede deci că am putea. în mod practic. problema a devenit şi mai subtilă. ci este în mod arbitrar aleasă. ele pierd singurul lor element definisant si .tura arbitrară care stabileşte ordinea R (p) face să cores­ pundă unei clase O':x o clasă �x. eventual. de asemenea ca o proprie­ tate . şi proprietatea clasei O':x de a fi compatibilă sau nu cu clasa �x: este o proprietate accidentală . în mod practic.. căci expresiile. clasa G. Dar această corespondenţă între clase nu derivă din definiţia clasei O':x: sau din definiţia clasei �x:.impredi­ cabil. ci numai indicat. ca şi clasa claselor care nu se conţin ca element r cX( -O': E 0': ) nu sînt definite. Am văzut. clasa tuturor claselor care se conţin ca element. şi toate clasele care nu au acest accident . fiecare. care au. acelaşi lucru pentru clasa r a tuturor clase­ lor care nu se conţin ca element. Din moment ce ele sînt considerate independent de ordinea arbitrară R (p) care le defineşte şi le trecem printre clasele . este definită prin acci­ dent. (Vom reveni asupra. nu mai sînt definite. toate clasele care au acest accident. în acest caz. Am văzut că clasa claselor care nu se conţin ca element G cX( O': E 0': ) . ca element clasei �x este considerat ca o proprie­ tate iar faptul de a nu-i aparţine. Clasa claselor compatibile G şi clasa claselor incompati­ bile r sînt clase ale căror elemente sînt definite în mod ex­ clusiv pri n accidentul compatibil sau incompatibil în ordinea R(p): deci clasele G şi r sînt definite prin accident . eventual. for­ mării claselor definite prin accident.formală este perfect explicată prin exa­ menul pe care l-am făcut paradoxului predicabil . Dar Clasele G şi r au definiţii accidentale şi în momentul în care ele trec în rangurile claselor definite independent de ordinea R(p) . . faptul că O':x ar aparţine. • • • • • = = 167 . O': E O': şi -O': E O': nu sînt termeni definisanţi. şi �1> �2' 0':1> 0':2' . Î n cazul particular al paradoxului lui Russell . Să presupunem totuşi că am putea enumera. dacă membrii lor sînt în mod efectiv daţi -(pentru că ei nu sînt definiţi) şi numai în acest caz ele ar putea fi .ceea ce a permis însăşi construcţia ordinei R (p) . forma aceste colecţii G şi r. formate. �n. ele nu sînt definite . mai tîrziu. O':n. Această concluzie . că faptul că predicatul abstract este el însuşi abstract este· o coincidenţă. de a se conţine ca element. adică nici unul dintre membrii săi nu e definit. o definiţie în afara ordinei R(p) .

51) scrie că scepticul îşi pune o problemă lipsită de sens. Căutaţi să vedeţi dacă un predicat Pk (oricare ar fi el) luat izolat este compatibil sau incompatibil : predicatele compatibil şi incompatibil nu mai sînt definite. pe care el are libertate de a o face.heteronom (şi auto­ logic . Dacă considerăm unul dintre aceste predicate sau clase. Să punem pe mincinos să mintă în el însusi : el nu mai este definit. dar ele nu pot fi termeni de­ finisanţi .el neagă orice propoziţie a cărei valoare de adevăr este dată) nu mai există. luat izolat. ca şi expresiile în com­ prehensiune y ( y) sau . Ar fi inuti l să continuăm această analiză pentru fiecare predicat care intră în construcţia paradoxelor. punct cu punct. 6. Situaţia mincinosului din paradox este identică: îl obligăm să mintă acolo unde nimi C n-a fost afirmat! 168 . Din punct de vedere logic . pre­ dicatele izonom şi heteronom nu mai sînt definite etc . atunci cînd vrea să se îndoiască acolo unde nici o problemă nu se pune. exprimată prin " eu mint ". congruent . fiind deci considerat ca avînd o definiţie propriu-zisă. toate paradoxele avînd aceeaşi structură. ceea ce am spus dej a. Definiţia mincinosului. deoarece acci­ dentul care l-a d e'finit (convenţia arbitrară .heterologic)" izomorj . Rezultă deci că predicatele compatibil '.heteromorj (şi richardian non-richardian).incompatibil (şi predicabil . Acelaşi lucru este valabil pentru mincinos. este o convenţie arbi­ trară. deoarece pierde singurul element care il defineşte. şi în acest caz. tocmai pentru că ele sînt formate prin accident. el pierde definiţia sa. este izonom sau heteronom . de a nega valorile de adevăr ale oric�rei propoziţii q.hnpredicabil) .incongruent (para doxul teoriei tipurilor) . izonom . Căutaţi dacă un cuvînt «Ck ». !sau clasa claselor care se conţin ca element) sînt predicate şi clase construite prin accident într-un ca dru sau într-o ordine aleasă în mod arbitrar. Wittgenstein ([lJ. adică accidentul. .în consecinţă. căci ar în­ semna să repetăm . ca şi clasa claselor compatibile sau incompatihile (şi clasa claselor care nu se conţin ca element. dar care nu rezultă cu necesitate' din' ideea de adevăr sau de falsitate.rx E ac pot avea un sens accidental precis. expresiile rx E rx sau . definiţia convenţională a mincinosului este o definiţie făcută prin accident . independent de ordinea care l-a creat.tjJ ( tjJ).

ca şi în )11. în cazul acestor proprietăţi (sau clase) tre­ buie avută o extremă prudenţă.Calculul ne-a oprit să comitem erori de acest fel. să privească relaţia de de­ finiţie fără nici o legătură între definiens şi definiendum. a fost Ramsey. Î n sistemele logice formale. acelaşi lucru se poate spune şi pentru logică : calc !1lul logic ştie mai bine logica decît un logician! In loc de a constata această valabilitate restrînsă a predicatelor şi claselor care in tervin în problemele parado­ xelor. Vedem deci că toate definiţiile care introduc simPle cu­ vinte . relaţia � =#= P. Este posibilă utilizarea proprietăţilor accidentale. Definiţiile apar astfel ca abrevieri convenţionale ale expre- = 169 . el a voit să le dea o bază filozofică. ceea ce de monstrează că în aceste definiţii generale. sacrificînd astfel propoziţii care au un sens perfect 'determinat.atematică. ca şi alţi logicieni de după el . definiţiile semnelor sau ale simbohtrilor sînt definiţii prin accident şi ele trebuie să fie întrebuinţate cu grijă. P nu poate exista printre valorile variabilei � . căci e foarte uşor să se aj ungă la situaţii absurde. ca : " predicatul mamifer nu este un mamifer " .există dej a în sine şi că numai limitarea puterii intelectuale a omului împiedică să fie enunţate într-o definiţie logică. acela care a admis totuşi existenţa acestor noţiuni. şi clase. operînd cu simboluri goale de orice con­ ţinut. im­ punînd prin teorema T cu sau D1 şi D 2' definiţiilor de forma P (x) = Df � (x) . dacă acest lucru se dovedeşte util şi necesar la un moment dat. este obligată. Această concepţie ne duce dintr-o dată în lumea cerească a ideilor platoniciene. Din păcate. Î ntr-adevăr. dar. sau în cele particulare obţinute pentru x �. dar nu un fapt care ar putea afecta bazele cunoaş­ terii însăşi . logica simbolică. denumite non-predicative. Un savant francez a spus că. definiţiile prin abreviere. Russell. calculul tensorial ştie mai bine fizica de­ cît un fizician. ceea ce nu ar constitui decît un fapt empiric.de exemplu totalitatea tuturor proprietăţilor . mai ales. definiţiile convenţionale. căci a afir­ mat că asemenea clase . a tras conclu­ zia că trebuie interzisă formarea unor astfel de predicate . în general. se face un permanent uz de asemenea definiţii. După cum se ştie.

iar Carnap va scrie că toate definiţiile servesc la abrevieri şi nu sînt. fiind considerate ca bazate pe convenţii. nJ şi care înseamnă " în ordinea R . n J nu este demonnE K 170 = . în defini­ tiv. (1) Bew[R (n) . Aceasta înseamnă că toate definiţiile sînt arbitrare . 1. îl vom examina mai îndeaproape. Prezenţa acestor antinomii nu a fost considerată ca supă­ rătoare şi au fost înlăturate cu uşurinţă. sau. construite cu elementele proprii ale conotaţiilor noţiunilor despre care e vorba.inţă să d e'ge­ nereze în definiţii idem per idem sau în definiţii contradicto­ rii . p . Această concepţie a fost acceptată de către logicienii contemporani şi Couturat conchide că " toate propoziţiile unei teorii deductive pot fi considerate ca bazate.siilor simbolice . numai pe noţiunile indefinisabile ale teoriei". Am văzut că Godel a construit o ordine arbitrară R în care a introdus definiţia Def. de tipul " străj erului" sau al " bărbierului satului " . în consecinţă. identic cu mecanismul paradoxelor logico-matematice sau semantice. în principiu. strictly speaking. Se poate vedea cu uşurinţă că definiţiile care intră în con­ " strucţia " pseudoantinomiilor sînt şi ele formate prin acci­ dent şi că mecanismul lor este. cum spune Russell însuşi ( [1 J . Vom mai face o observaţie privitoare la " pseudoanti­ nomiile " . 12). 2. Consideraţii asupra paradoxului lui Godel Rezultatele precedente se aplică cu exactitate şi în cazul paradoxului lui Godel . deci ele sînt formate prin accident. " " ca nişte comodităţi tipografice : " The definitions are no part of our subject. şi că ele trebuie utilizate controlînd întotdeauna conditiile definitiei cărora ele sînt supuse. numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el formula [R (n) . necesare . căci altfel ele pot cu uşu . mere typo­ graPhical conveniences " . Aceasta nu s-ar putea întîmpla în cazul definiţiilor pro­ priu-zise . Dată fiind importanţa acordată acestui paradox. deoarece sensul însuşi al acestor concepte şi al relaţiilor lor ar împiedica atunci comi­ terea unor astfel de erori . deci susceptibile de a fi modificate. but are.

0.) f-: (n) . în cadrul căreia defineşte predicatele demonstrabil . Aşa cum spune Wittgenstein ([1].indemon­ strabil poate fi mai bine observat într-un sistem logiclformal cum e PrinciPia Ma them ati ca O propoziţie adevărată este o tautologie în logica lui Russell. Problema paradoxului lui Gadel este deci aceea a parado­ xului izomorf . Dar mai vrem să insistăm asupra unui alt punct al pro­ blemei în raport cu definiţiile făcute prin accident. printr-un modus ponens.'(.[R(n) .in­ demonstrabil.o. adică exact cum s-au definit predicatele izomorf . 171 .qJ Vedem deci că paradoxul lui Gadel este de tipul para­ doxelor generale construite de noi . . Gadel alege o ordine arbitrară R. 1262) referindu-se la însăşi ideea de demonstraţie: " Demonstraţia în logică este numai un mij loc auxiliar mecanic pentru a recunoaşte mai uşor tautologia acolo unde ea este complicată " . qJ Definiţia lui Gadel dă echivalenţa generală f-: (n) . [R (n) . Am văzut că în acest caz teorema T (. tau­ tologia fiind adevărată independent de demonstraţia sa.de asemenea ..). al cărui caz particular este antinomia lui Richard.) devine. nE K = Bew [R(n) . ne duce la rezultatul: f-.:::J .indemonstrabil.strabi1ă".n J.nJ (2) care cu T(. adică ea este adevărată în ea însăşi. Î ntr-adevăr.o. Demonstrarea unei tautologii este accesorie şi nu este necesară pentru stabilirea adevărului său.defi­ nite prin accident. Am demonst rat cum se obţine acest puadox ple­ cînd de la această definiţie. Să exa­ minăm mai amănunţit predicatele introduse de Gadel în această problemă. mor!: prin accident . Acest caracter al predicatelor demonstrabil . 6.hetero. ceea ce era evident.n J*[R ( q) . Definiţia lui Gadel este cea a paradoxului izomorf heteromorf. cu simbolurile respective. Aceste predicate sînt .heteromorf.nE K=Bew[R (n) .nJ =t= [R(q) . adică predicatele demonstrabil . 1.

6. în caz contrar. ceea ce este contradictoriu. p. . ceea ce ar face pro­ poziţia adevărată. în articolul său L'antinomie de M. fără îndoială. * Primul care a obserVat că rezultatul obţinut de Gadel era altceva decît o nouă antinomie este Ch. acest mod de a demonstra că propoziţiile sale sînt tautologii este absolut non-esenţial pentru logică. Iată ce scrie 'l'arski cu privire la aceasta ([1].din punctul de vedere al conţinutului lor . .conceptul propoziţiei demonstrabile în aplicarea cîtorya ştiinţe de­ " ductive posedă un caracter pur fortuit .în opoziţie cu conceptul propoziţiei adevărate . adică fără demon­ straţie. fie predicatul indemonstrabil (ca elemente esenţiale ale definiţiei sale) . căutînd o definiţie a " demonstra­ " bilităţii în raport cU. Perelman. sau falsă în ea însăşi.indemon­ strabil sînt legate în mod accidental de propoziţiile sistemului PrinciPia Mathematica (sau sistemele înrudite) şi din această cauză putem construi asemenea definiţii.126). ca'simplul ei enunţ să conţină ca predi­ cat fie predicatul demonstrabil. predicatele demonstrabil sau indemonstrabil nu sînt în mod esenţial legate de o propoziţie. Godel (Br1U\:elles.adevărul unei propoziţii . dar definiţia propoziţiei ade:vă­ rate pe care noi o căutăm trebuie să cuprindă şi propoziţiile " care nu sînt demonstrabile .propoziţii adevărate. 1936) ." Natural. toate propoziţiile demonstrabile sînt. Astfel deci . 304) : " Extensiunea celor două concepte considerate (adevăr şi demonstrabili­ tate) nu este identică. ceea ce ar face. Şi el adaugă ceva mai departe : "Trebuie să luăm în consideraţie aici circumstanţa că . în mod formal că problema pusă de Gade! se reduce la un paradox (Perelman a utilizat pentru aceasta o metodă proprie) el scrie: nu 172 . Din această cauză propoziţiile de unde începe demonstraţia trebuie să arate fără demonstraţie că ele sînt tautologii " ([1]. exact cum se' petrec lucrurile în celelalte paradoxe . după ce a demonstrat. ca aceea a lui Gadel. Este de remarcat că alţi logicieni. care conduce la un paradox. Vedem deci c ă predicatele demonstrabil . s-au iz­ bit de aceeaşi dificultate. de asemenea.

. dar ea nu poate fi " decisă" în însuşi sistemul dat . Expresia lui Gadel [ R(q) . Gadel spunea prea puţin.ită - este indeterminabilă în sistemul lui Russell aritmetizat (sau în sisteme înrudite) . fost reluată de M. Cu alte cuvinte . după Gadel.dar ea nu " răspunde la toate pretenţiile aşa-numitei " teoreme a lui Gadel . Nu putem separa expresia de con_ 173 . Teza lui Perelman a . adică ea poate fi formată în mod corect în interiorul sistemului aritmetizat dat.. Această concluzie este indiscutabil adevărată. acela pe care dl . ca şi în paradoxele clasice.? Această expresie po.. Barzin în arti­ colul său Sur la portee d�t theoreme de G odel (Bruxelles. la un rezultat mult mai important. Ş i. Acei care au respins critica lui Perelman au trecut pe lîngă o observaţie care se impune cu necesitate aici : nimeni nu s-a întrebat care este natura logică a acestei expresii cu care se poate construi un paradox. pentru că cu nici una dintre ele nu se poate construi un paradox'. dar pe altă cale. Gadel l-a construit în celebrul său " articol rezultă dintr-o contradicţie introdusă în premise . în adevăr. fiindcă ar arăta că orice sistem formal este lacunar. avînd în mod identic aceeaşi structură ca şi paradoxele cunoscute. ci numai cu o expresie de acest tip . în care autorul său aj unge la aceeaşi concluzie. după cum am şi văzut. Această concluzie ar duce. Iată în rezumat ceea ce se răspunde criticii făcute de Perelman." Afirmînd în articolul său că demonstraţia sa era înru­ cu aceea a paradoxelor.temului. i s-a opus lui Perelman faptul că expresia construită de Gadel este indeCidabilă. 1940) . dl . qJ g. arătînd şi el că Gadel a introdus în mod aparent invizibil o contradicţie pe care se bazează 'expresia construită de el . dar ea nu e direct contradictorie în ea însăşi.după cum observă Ladriere în lu­ crarea sa Les limitations internes des jormalismes ( 1957) " Gadel s-a aranj at aşa fel ca să poată construi o propo­ ziţie de formă circulară fără ca aceasta să conducă la o con­ " tradicţie . In fapt avem o nouă antinomie.edă un caracter ' cu totul diferit de celelalte expresii ale si.

" indecidabilitatea " acestei expresii se datoreşte structurii ei logice. şi în general. - - - 174 .: din care cauză nu este definisantă. dacă construim expresii prin accident. Sîntem însă acum în măsură să explicăm în mod complet acest paradox. 1 ) . care constituie sis­ temul Princtp ia Aiathematica. Dar chiar dacă s-ar putea respinge complet critica lui Perelman. . în structura ei logică ? Să admitem că s-ar fi dovedit "indecidabilitatea " expresiei formulate de G6del . în acelaşi mod ca şi expresiile rp ( rp) sau rp ( rp) .secinţele contradictorii care rezultă din utilizarea ei . în afam c!e cazul în care vrem în mod intenţionat să închidem ochii . sau încă IX E IX sau . în tot cazul.IX E IX. In acest sens critica lui Perelman îşi atinge obiectivul cu toată. nu s-ar putea renunţa la această întrebare : prin ce se distinge expresia "indecidabilă" de celelalte expresii ale sistemului. unui caracter particular pe care ea îl posedă şi pe care toate celelalte expresii "decidabile" ale sistemului nu îl posedă. VII. Care este acest caracter ? Dacă am descoperi acest caracter specific. am avea în acelaşi timp explicaţia apariţiei acestei expresii "indecidabile ". pentru acelaşi motiv (vezi cap . fiindcă asemenea expresii au o bază de fapt şi nu o bază logico-teoretică. De ce ? Pentru că nici o p roprietate accidentală nu poate fi demonstrată în mod teoretic. q] (sau altele d e acelaşi tip) este construită prin accident. deoarece ea nu poate fi decît rezultatul unei con­ statări empirice. apare în sistemul Prin­ ciPia Mathematica.forţa ei logică. în a devăr. expresia [ R(q) . Să presupunem că aritmetizăm sistemul Prin­ ciPia M athematica şi că formăm expresia rp ( rp) . expresiile care intră în paradoxe sau cu care se pot construi p aradoxe. ele nu pot fi "decise " în sistemul în care sînt construite. Dar aceeaşi serie de numere naturale nici nu poate fi exclusă din sistemul considerat pe cale teoretică. care va fi atunci o serie de numere naturale. Expresia rp ( rp) . şi am văzut că ea nu este contradictorie. de exemplu. Prin urmare. ci numai construită prin accident. Dar nimeni nu şi-a pus această problemă. Această serie nu se poate găsi printre seriile de numere naturale.

. n ] ::ţ: [R ( q) . orice expresie a O sistemului. care este definită numai prin seria arbitrară a numerelor atri­ buite simbolurilor din care e formată.. [R (n) . [ R (q) . care sînt indecidabile în mod teoretic. Deci. este o proprietate accidentală. n ] . Astfel.Am găsit însă. poziţie determinată prin seria formată de nume­ rele simbolurilor sale. 2.. Să rezumăm acum pe puncte argumentarea noastră.enunţat în modul următor : In sistemul PrinciPia Mathematica sau în sisteme în­ rudite . dar orice propri�tate stabilită pe această particularitate este o proprietate accidentală şi mai mult nu este definisantă. Ordinea în care G6del numerotează semnele siste­ mului este arbitrară. n E K = &w [R(n) .: (n) . scriind definiţia lui G6del şi formula T (t) : f. (De exemplu. clasa K nu este definită. atunci o propoziţie căreia i s-ar putea " atribui predicatul " demonstrabil înainte de a fi demono 175 \ . se pot construi î:ntotdeauna expresii prin accident. dacă nu respectăm această ultimă neidentitate. Orice proprietate a unei asemenea expresii. :J · [ R (n) . care ar rezulta pentru ea din poziţia ei particulară în interiorul sistemului. dar care ar putea fi decidabile numai într-un mod emPiric (Printr-o examinare de fapt) . Acest rezultat este nul fiindcă nu aduce nimic nou : el � ste identic cu rezultatul unic al tuturor paradoxelor. care nu spun nimic. n ] . Demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu este o proprietate a acestei expresii . q ] f. dacă acest lucru ar fi posibil. pe baza numai a structurii ei . rezultatul lui G6del poate fi . " demonstrabil" nu este un predicat care poate fi atribuit unei expresii înaintea demonstraţiei ei. se poate defini mulţimea tuturor expresiilor sis­ temului ale căror serii de numere întregi corespunzătoare conţin grupul 33 . n ] T (t) f--.. qJ Cu alte cuvinte. este definită prin a ccident. 1 .) 3..: (n) . n E K _ B e w [ R (n) .

deci este definită prin accident . căci mai înainte. 5. [R(q) . adică după demonstra­ ţie. se stabileşte o conexiune între o expresie şi corpul expresiilor dej a admise într-o . Ea nu este decidabilă. putem spune că o expresie demon­ strată este " demonstrabiIă " . Demonstraţia 12 1 1 este o proprietate. Expresia construită de Godel . îndoială. făcînd o distincţie între enunţurile unui sistem şi enunţurile metateoretice relative la acelaşi sistem. Şi mult înaintea lui. · Ga orice nume. 4. Demonstraţia posedă astfel un caracter operaţional· constructiv . ci numai printr-o constatare de fapt. Goblot a spus-o de mult t imp : "A demonstra înseamnă a construi " (D emontrer c' est construire) . este definită numai prin numărul său. Dar demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu constituie un caracter izolat al acestei expresii. în ordinea relativă creată de Godel. nu avem dreptul să i-l dăm . acest nume ar păstra un caracter neesenţial (Witt­ genstein) şi fortuit (Tarski) . Î n ceea c e priveşte pe cei care a u răspuns criticii lui Perelman. citată de noi . 6 . ci structurii ei logice care este creată printr-o definiţie accidentală . Fără . şi care au reproşaţ lui Perelman că nu a ţinut seamă de această 176 . De aceea " demonstraţia " nu poate fi atribuită unei expresii în mod izolat. d� toate expre­ siile teoriei care servesc la demonstraţia expresiei consi­ derate. Kant a făcut o teorie complexă a caracterului constructiv al demonstraţiei. c a şi oricare expresie de tipul acesta. pentru a nu mai cita şi alţi logicieni care au avut aceeaşi concepţie despre natura de­ monstraţiei . de asemenea. ar fi adevărată fără demonstraţie. Expresiile definite prin accident nu pot fi " decise " în mod teoretic în sistemul în care ele au fost formate . ci.strată. Şi chiar atunci . prin care. ci o operaţif( . teorie . pentru că nici o expresie definită prin accident nu poate fi " " decisă teoretic. dar această Unentscheidbarkeit nu este datorită limitărilor in­ terne ale formalismelor logico-matematice . deoarece ea nu depinde exclusiv de expresia dată. fiind date anumite reguli . dar aceasta nu înseamnă decît un nume acordat post festum. ca Un predicat. ceea ce este absurd. q] .

328) : " Î n sintaxa logică semnificaţia unui semn nu tre buie să j oace nici un rol" . distincţiile de felul acesta îşi pierd caracterul lor logic. Pseudo clasa non . s-a părăsit domeniul pur formal şi s-a intrat în conţinutul expresiilor cărora se aplică simbolurile. cum credea Russell . Distincţia la care se referă aceşti logicieni serveşte să soluţioneze dificultatea . ) " . aceş­ tia comit o ignoratio elenchi. deci că ele nu ar fi identice " . 3. lui Russell : eroarea lui Russell constă în faptul că. de exemplu. Această idee a fost exprimată cu toată forţa de un singur logici an al epocii noastre. Î n acelaşi fel am considerat un predicat � . de către Ludwig Wittgenstein. Şi pentru a vedea că dacă se stabileşte o împărţire . iar dacă o entitate 177 .. cînd a făcut critica teoriei tipurilor în Tractatus (prop .10 gică " a simbolurilor şi a expresiilor simbolice.disti ncţie. 6. VI) . 3. la gîndire. 33 1 ) : " Ob­ ţinem o înţelegere mai completă asupra Teoriei tiPurilor a . Şi mai departe (prop. (Nu există. stabilind regulile semnelor. ea constituie "o soluţie " convenţională a problemei . în expresii " " logice şi " metalogice" . cum sînt. 3. pentru fiecare « Type » o lege specială de contradicţie . . după ce ea s-a produs . după care " este absurd să se presupună că există argumente care se raportează la cuvinte şi altele. Dar aceasta este o altă problemă care merită să fie discutată în mod separat.A Î n aceste probleme a m întîlnit clasa A ş i clasa contrară non-A (complementul lui A din teoria mulţimilor) . Dar la aceasta mai avem de adăugat că dacă se ţine seama de pasaj ul din Organon-ul lui Aristotel pe care l-am citat (vezi cap . Wittgenstein însuşi arată consecinţele absurde la care cu ne­ cesitate trebuie să se aj ungă pe această cale (prop . . deci conţinutul nu poate determina în nici un mod o distincţie de natură 10gico-formaIă. Church etc . . 1 23) : " Este clar că legile logice nu trebui� să asculte şi de alte legi . Kleene. logica for­ mală este independentă de conţinutul . el trebuie să vorbească de semnificaţia acestor semne " . Î n adevăr. de materia relativă la care se aplică .

° funcţie propoziţională (cu un singur argument) determină astfel două clase. poate fi regăsită în to ate tratatele de logică sau de matematică . Sau. pe care fiecare dintre aceste obiecte o are. mai simplu : . să vedem dacă non-atribuirea unui predicat unei entităţi logice x exprimă cu adevărat o predicaţie. ceea ce face din noţiunea de clasă sau de mulţime noţiunea logică tradiţională de extensiune a unui concept ( Umfang) .0 clasă (sau mulţime) este o colecţie de elem�nte care admit. defineşte o mulţime sau o clasă . atunci defi­ niţia dată ("toţi cei care verifică f (x) " ) nu este definiţia clasei . de o valoare incontestabilă. Clasa non-A este extensiunea cărui predicat ? Care . în particular. clasa A şi clasa non-A. Moderne A lgebra [ l J : " Gîndim. dacă păstrăm în mod riguros această definiţie. sau nu o are. anumite obiecte reprezentabile. dar ea defineşte şi clasa tuturor elementelor care nu ve­ " rifică funcţia f (x) . cum e cel al lui B . în ceea ce priveşte concep­ tul de clasă şi în special clasa non-A. toate. Calculul claselor a acceptat încă o clasă. în acest caz. O proprietate. Definiţia unei clase este : "toţi aceia care fac adevărată o funcţie propoziţională f(x)" . atunci non-A nu poate fi o clasă .fx) Russell şi Carnap au spus mai simplu : o clasă este ex­ tensiunea unui predicat. Această lipsă de precizie. dacă considerăm problema în comprehensiune. literele sau combinaţiile acestora. citim. este predicatul comun tuturor ele­ mentelor care nu admit acelaşi predicat f ? Am aj uns astfel la dilema următoare : dacă non-A este o clasii. semnele numerelor. 178 . van der Waerden. ca punct de plecare al tuturor consideraţiilor matematice. acelaşi predicat " . L. non-A fiind formată din " toţi cei care " fac falsă funcţia f(x) : A = x(fx) non-A = x( . de exemplu. într-un tratat de algebră. Clasa A este extensiunea predi­ catului f . de exemplu. ca. Vrem acum să ne ocupăm de aceste clase de forma non-A sau. dar. în raport cu un predicat dat f : funcţia propoziţională f(x) defineşte clasa x (fx) . notată "x(fx) .logică x nu avea predicatul y îi acordam un predicat ne­ gativ P..

confuzia de care am vorbit : o pro­ prietate pe care fiecare dintre aceste obiecte o are sau nu o are defineşte o mulţime sau clasă .şi. în general . Se vede astfel că. dar ea trebuie să fie aleasă şi o dată aleasă ea nu poate fi altceva decît ceea ce ea este.elementele mulţimii sînt obiectele cărora convine această proprietate " .fx) nu mai pot fi definite printr-o definiţie unică.nu exprimă nimic mai mult decît că există elemente cate nu au proprietatea comună elementelor clasei om. elementele acestei mul­ ţimi sînt obiectele cărora această proprietate convine . clasa x (fx) şi clasa :i( .fx) reprezintă. Iată deci. dar. Clasa non-A. dacă putem om " scrie pentru el : x E om Toţi x care fac adevărată această funcţie propoziţională formează clasa om :. o clasă . Dar cum să l i9 .fx) nu pot fi constituite bazîndu-ne pe o definiţie unică a noţiunii de clasă şi. dacă considerăm o funcţie cu urt singur argument f(x) . în cazul prezent non-om. un element x aparţine acestei clase. x(x E om) . sau ale clasei A. Să considerăm o clasă determinată. Cînd scriem x E non-om sau. clasa x( . de €xemplu. clasa llon-A .fx) nu pot fi caracterizate. Putem spune chiar că x(fx) şi x( . adică " toţi cei care nu verifică funcţia f(x ) " ceea ce nu este acelaşi lucru. cele două clase x(fx) şi · x( -. după bunul lor plac . în acest caz. colecţiile x(fx) şi x( . în general. fiecare.fx) . Clasa non-om . amîndouă. prin acelaşi concept " clasă " cu acelaşi sens. matematicienii au libertatea de a alege noţiunea de mulţime sau clasă. clasa " . prin urmare. nu exprimă extensiunea nici unui predicat. " toţi cei care verifică f(x) " şi trebuie introdusă o definiţie pentru . în general x E non-A nu am indicat nici o totalitate de elemente care pot fi re­ unite împreună bazîndu-ne pe o proprietate comună. Care ? Desigur.

Şi mai departe : " Non-om nu este un cuvînt. să luăm diverse obiecte care nu sînt " om " : peştele nu este om. Putem admite că este n!-1mai un cuvînt nedefinit (pentru că el apa rţine la orice. deoarece nu există nici un element comun aparţinînd conotaţiei fiecărui element din :a ceastă c o lecţie . Într-adevăr. Modul de formare a unei ase­ menea clase este deci : se ia o clasă oarecare A. să putem indica toţi membrii ' acestei colecţii pentru a avea în mod real o clasă. luna nu este om . atunci acest element aparţine clasei non-A . ea nu este o clasă. Nu există. la ceea ce este şi la ceea ce nu este)" . 20) : " Cuvîntul este un sunet vocal posedînd o anumită semnificaţie con­ venţională " . căci ea nu este nici discurs. neavînd nici un raport cu conotaţia lor. 2. Astfel deci. citim ( [ l ] . din 180 . De exemplu . Care este proprietatea lor comună care le reuneşte într-o clasă ? Aristotel a observat că. aşa cum vrea Brouwer. deoarece este suficient să luăm numai.ţă elemente din această colecţie şi să observăm că nu au nici un element comun al conotaţii1or lor pentru a şti că am reunit în mod arbitrar toate elementele acestei colecţii într-o clasă. în cazul nostru non-om. este un accident. numere prime . care ar autoriza reunirea lor într-o clasă. rămîne o colecţie de elemente eterogene non-om şi nu este de loc nevoie. prin faptul că elementele sale nu au acest accident. într-adevăr. metale. clasa non-A este definită prin accident şi . In consecinţă. S ă . predicatul om . luînd tale q'Uale expresia " non-A " . De Interpretatione.afirm ă m că toate aceste elemen te au o proprietate comună numai faptul că ele nu a'lt o proprietate co mutt ă ? în afară de' clasa om. spunem apoi că toate elementele care nu admit · concomitentul A formează o clasă non-A. ecuaţia lui Pell nu este om etc . şi constatăm că ele nu au acest accident . nici negaţie. . există ele­ mente complet heteroclite : arbori. apoi se consideră. deci în colecţia numită clasa non-om. d01. mamifere. nici ··un termen pentru o asemenea expresie. pentru toate aceste elemente care nu au predicatul om .ne fixăm aten­ ţia asupra clasei om : atunci. clasa non-A nu este definită. un element o arecare şi dacă el nu admite ' predicatul A. ceea ce nu are nici o legătură în acest caz cu elementul con­ siderat. mai ales. în mod arbi­ trar. extensiunea unui predicat bine definit . numărul 7t nu este om. ecuaţia lui Laplace etc .

nefiind decît un " cuvînt nedefinit " . clasa numerelor întregi cu a şi clasa fracţii10r raţionale cu b . 2) că el nu aparţine clasei a . putem construi clasele a şi non-a caie sînt. Nu putem să " gîndim sub " clasa non-A o colecţie constituită în clasă. fiecărui x dat. sensul nu este acelaşi. de data ace('l. Î n cazul general.Din punct de vedere logic ea nu este absolut de loc defini­ tă. bine definite. distributivă. Dacă acum afirmăm (sau demonstrăm) că : 1 ) x este un număr raţional . în alte · cuvinte. în interiorul unei alte clase A. Este adevărat că în anumite cazuri particulare şi bine determinate. în mod precis definite. Dar b este clas:. a şi b. Aristotel s-a ocupat pe larg de problema predicatelor negative ( [ 1 ] . Să notăm . dacă în interiorul unei clase date A există numai două clase . deoarece ele au o proprietate comună. Î ntr-adevăr. există o diferenţă. ci numai de a indica " că există elemente care nu aparţin clasei ' A " . dar. deoarece o definiţie nu poate fi construită prin accident şi. clasa non-A are nici o semnificaţie. în acest caz expresiile " x E non-a şi " x E b" sînt identice. fiecare. o clasă_ non-a. I. dar numai În acest caz . numerele raţionale au numai două sub­ clase : clasa întregilor şi clasa fracţiilor raţionale . Aceeaşi observaţie poate fi făcută şi în problema predi­ catelor negative. numai în cazul anumitor determinări preeise. şi nu în mod colectiv . aşa cum a afirmat-o Aristotel . 3) atunci x aparţine în mod necesar clasei b. a n� fi alb şi a fi non-alb. deoarece accidentul nu are puterea logică de a opera această reuniune.x nu aparţine clasei A " poate fi aPlicată numai într-o manieră . Î n conse­ cinţă. examinînd termenii definiţi şi termenii nedefiniţi : " î n sta­ bilirea sau respingerea unei concluzii. deci ea este clasa " ·non-a . ci a nu fi alb" . negarea lui a fi alb nu este a fi non-alb.sta. în mod special. pe de altă parte. Aceasta înseamnă că propoziţia . Simpla afirmaţie " x nu are predicatul P " nu atribuie lui x un predicat. deoarece din faptul că x nu veri181 . poate avea o semni­ ficaţie definită şi elementele sale să fie reunite într-o colec­ ţie. Analytica Priora . Să spunem atunci că " x aparţine clasei non-a ' � înseamnă "x apaţţine clasei b ' ! . D e exemplu. 46) .. El scrie. după care considerăm ca identică sau ca deosebită semni­ ficatia expresiei a nu fi aceasta şi a fi non-aceasta : de exemplu.t tuturor numerelor raţionale care nu sînt întregi. prin liPsa unui accident.

X E A (oricare ar fi A) nu rezultă că x aparţine altei clase B . Dar faptul de a avea pur şi simPJu () proprietate nu constituie prin el însuşi o altă proprie­ tate. arată că dacă una dintre pre­ mise este negativă. ci. deoarece x nu admite un număr imens de predicate. chiar într-un silogism incomplet. decît o singură propoziţie de asemenea negativă : f-- . ar re­ zulta că x admite un număr imens de predicate.Q(x) . de a aparţine unei alte clase. Am văzut. din simplul fapt că noi afirmăm că x nu are predica­ tul P f-- . cum ar fi entimema. care expri­ mă mecanismul predicaţiei. că regulile silogismului.fică funcţia propoziţională P (x) nu rezultă pentru x o pro­ prietate. .' . care era eroarea comisă în paradoxe : se introducea o proprietate P . (oricare ar fi P) nu poate să rezulte. ceea ce este absurd. eventual. cel mult. Î n conse­ dnţă. Vedem acum . o proprietate nu constituie prin el însuşi o proprietate nouă. atunci. pe care o entitate logică x ar fi avut-o ca consecinţă din simplul fapt că x avea o proprietate tfi aleasă la întîmplare (con­ comitentul) sau nu o avea. Î n acelaşi fel. Avem exact problema precedentă văzută în com­ prehensiune . Dacă din simplul fapt că un lucru oarecare x nu admite un predicat P ar rezulta că x ar admite un predicat Q. Acelaşi lucru pentru clase : simplul fapt de a aparţine unei clase nu con­ stituie prin el însuşi o altă proprietate. în afara cazurilor particulare bine definite. . din simplul fapt că afirmăm că ţine unei clase A x nu apar­ f-. în mod limpede.P(x) . că el nu aparţine unei clase B : 182 . concluzia trebuie să fie negativă. eventual şi într-un mod general.' faptul de · a nu avea pur şi simplu. de altfel.

fără nici o legătură cu definiţiile a cestor elemente. adică nu sînt. de el . definite. Această clasă este complet determinată. ceea ce înseamnă că ele nu sînt de Joc definite. două tocuri. . strada N. inclusiv domnul D. 4 . Putem. două creioane. bazîndu-ne pe un accident pe care-l putem alege arbitrar . era insuficientă în ceea ce 'priveşte simbolismul logic. atît pentru faptul că x nu are un predicat y. de exemplu. aici " Camera domnului D . E adevărat că o caracterizare acci­ dentală nu e chiar nimic şi că putem cîteodată forma anumite clase sau constata anumite determinări printr-un simplu accident. patru scaune. Despre formarea anumitor clase prin accident şi intuiţionismul lui Brouwer Richard este singurul care a observat că clasele care intervin · în problema paradoxelor nţ!. semne de abreviere. Observaţia lui Richard n-a fost luată în serios decît de Poincare [ 1 ] (şi mai poate fi citat Lucas de Pesloiian care a insistat asupra soluţiei lui Richard) . dar nu trebuie pierdut din vedere că definiţia unei asemenea clase este o definiţie construită prin accident 183 . sau ale lui oc şi �. Acest exemplu ne arată că. pentru că ea nu putea să explice cum trebuie aj ustat simbolismul logic pentru a pune în vigoare această observaţie.Este adevărat că avem libertatea de a intro duce.. o bibliotecă. un covor. . j ustă în fond. accident. numărul n " : nu e necesar ca toate aceste obiecte să se găsescă împreună şi în acest loc. o masă. Cercetările noastre au arătat că există cazuri în care considerăm ca definite lucruri care sînt caracteri­ zate exclusiv printr-un . dată fiind: o serie de elemente eterogene. observaţia lui. Accidentul este . :pin păcate. Dar aceste semne de abreviere sînt convenţionale şi nu derivă ca proprietăţi din definiţiile lui x şi y. pentru aceste fapte. o călimară. sînt definite. cît şi pentru faptul că o clasă oc nu apar­ ţine unei alte clase �. numărul n. strada N. un tablou. 843 de cărţi şi domnul D .. putem forma o clasă cu aceste ele­ mente. ci au definiţii construite prin acci-· dent. el �nsuşi " . forma clasa următoare : " obiectele din camera de lucru a domnului D . Acest fapt vroia să-I ilustreze paradoxul construit . de fapt. Fie aceste obiecte.

nici un membru al acestei colecţii nu e definit. Pentru a putea forma această colecţie ar tre­ bui să constatăm direct. Obse rvaţia c ă particul a " toţi " . Putem oricînd forma o colecţie prin accident dacă dăm în prealabil membrii ei . -că nu are concomitentul dat . De exemplu. ecuaţia lui Laplace . Deci : 1 n clasele formate prl:n accident. stej arul din curte şi clasa numerelor imaginare. în tratatele lor despre ' Syncategore­ mata se pot găsi numeroase exemple care pun în lumţnă -cele două sensuri ale lui omnis� Î n rezumat.fer. ei nu au putut să explice cum apar aceste două sensuri diferite şi în ce cazuri . orice membru al acestei clase este definit prin definiţia generală a predicatului mamifer . ci sînt elemente cărora li s-a distribuit accidental o proprietate care nu face parte din conotarea nici unuia dintre aceste elemente . Să presupunem că cineva îşi fixează atenţia asupra {)biectelor următoare : un briceag.şi că în consecinţă nici un membru nu e definit prin acest accident . Dacă definim clasa mamiferelor. dicţionarul său latin. el însuşi " nu putem deduce obiectele care se afl ă în această cameră. Dacă obiec­ tele n-ar fi dinainte date . Ur­ mează că în clasele formate prin . " ecuaţia lui Laplace " aparţine colecţiei " non-mamifer " .a cest element nu poate fi dedus din " non-mamifer " în nici un fel . ci u n sens distributiv : elementele unei ase­ menea clase nu aparţin colecţiei ca formînd în mod colectiv extensiunea unui acelu'i aşi p redicat.are două sensuri . examinînd pe rînd fiecare element. şi scrie numele fiecăruia dintre aceste lucruri 184 . accident toţi membrii trebuie să fie în prealabil şi individual daţi. Această obligaţie este aceeaşi pentru colecţiile finite sau in­ finite . dînd elementul colecţiei . Din definiţia " obiectele din camera domnului D. colecţia nu ar fi constituită . concluzia noastră este : în orice colecţie definită prin accident.omnes . pentru că numai astfel se poate constata dacă elementul dat posedă conco­ mitentul sau nu îl posedă. numărul n şi domnul D.colectiv si distributiv . apartenenţa sau non-apartenet:ţţa unui element la această colecţie nu poate fi stabilita decît în mod individual . dar . cuvîntu l " toţi " nu are un sens colectiv. după cum am remarcat-o la timpul său. dacă vrem apoi să formăm colecţia non-mami. deşi. chiar dacă ei sînt absolut hete­ roc1iţi . strada N.a fost făcută încă de ' logicienii sc olastici .

altfel clasa nu este constituită . clasa non-A. Rezultatele obţinute ne explică. atunci " negaţia propoziţiei "a este falsă nu satisface principiul brouwerian. putem indica eventual toate elementele care au un acelaşi accident . ca. Deci : Pentru a forma o clasă definită prin accident (finită sau. adică dacă are sau nu accidentul . faptele care se opun ca ele să aibă proprieta. unul cîte unul. în acest moment " clasa obiectelor " înscrise pe această listă este perfect determinată. finite. în timp ce. Aceste observaţii conţin un embrion de adevăr pe care intuiţioniştii l-au sesizat. sau nu îl au. în domeniul colecţiilor . dacă el aparţine acestei colecţii sau nu. ceea ce au încercat să descifreze Brouwer şi intuiţioniştii în le­ gătură cu clasele formate în acest fel . nu pot fi constituite. dacă ni se dă un element oarecare. de exemplu. c i natura definiţiei sale făcute prin accident : formarea unei asemenea clase care nu se bazează pe o definiţie logică. Pentru Brouwer. o propoziţie are un conţinut dacă este legată de intuiţia noastră imediată. dar pe care nu au ştiut să-I for­ muleze. Deci colecţiile infinite de­ finite prin accident. adevărat că în cazul colecţii1or infinite definite prin accident. deoarece nu putem indica niciodată pe toţi cei care au acelaşi accident.tea P. caracterizaţi de acest accident. Observaţia logică este mult mai simplă .pe o foaie de hîrtie . Este . de o anume stare de lucruri . Dacă Brouwer ar fi ţinut seama de faptul că un concomitent (accident) 185 . dar trebuie ca toate aceste obiecte să fie date pentru a putea fi arbitrar colecţionate într-o clasă. creată prin acest accident. odată. această exigenţă nu poate fi satisfăcută nici. trebuie să aibă o bază de fapt. dacă mulţimea K este infinită. Fie propoziţia a : . deoarece ei nu au sesizat adevărata natură a problemei . Deci propoziţia " x aparţine mul­ ţimii K" nu are sens decît dacă se ' poate indica practic ele­ mentul x. Faptul logic care determină această condiţie nu este natura finită sau infinită a colecţiei . deoarece nu avem posibilitatea să arătăm. în acelaşi timp .fiecare element al mulţimii K " are proprietatea P .. cu toate că am putea determina .. pentru o infinit ate de lucruri. după cum am văzut. infinită) trebuie să indicăm toţi membrii ei. dar nu au reuşit.

manu­ scris etc . Din faptul că afirm că un obiect x aparţine acestei mulţimi nu rezultă nici o determinare pentru x . independent de faptul că mulţimea este finită sau infinită. precedente . " x aparţine mulţimii mamiferelor " . Vom prezenta para­ doxul. Ceea ce nu este acelaşi lucru. Să reluăm exemplul precedent : mulţimea formată de " obiectele din camera domnului D . ci din faptul că x este dat. atunci ştiu precis că x este un vertebrat. cu toate că ea . adică. Dar dacă afirm. " nu rezultă cine este x. . şi domnul D. ' . Mai precis. Fiecare bibliotecă publică a unei ţ�ri posedă un catalog al tuturor cărţilor pe care le are. ci prin elemente date care au un accident oarecare. caz în care catalogul însuşi este citat în cata_ _ 1 86 . natura sa. deoarece asemenea mulţimi nu sînt constituite prin definiţii. că are sîngele cald. femelele avînd glande speciale numite mamele etc .u " x nu aparţine mulţimii K " nu pot fi declarate adevărate sau false decît dacă elementul x este practic dat . Acesta este faptul logic pe care concepţia intuiţionistă nu a reuşit să-I descifreze. va lămuri complet pro­ blema formării unei clase prin accident .nu poate fi constatat decît dac ă se indică în prealabil lucrul care se presupune că are accidentul . din faptul că x este " unul din obiectele care se găsesc în biroul domnului D . definiţie care nu există. strada N. tocmai pentru că este un exemplu concret. accidentul nu reprezintă nici o determinare pentru nici un lucru. manuscriselor etc . este înregistrat la un număr determinat în cata­ log. atunci "a este falsă sau " x nu este acci­ dentul lui P " .s-a apropiat foarte mult de unul din aspectele problemei . pielea acoperită de peri. exigenţa lui Brouwer ar putea fi formulată astfel : apartenenţa sau non-apartenenţa unui element x la o mulţime formată prin accident nu poate să rezulte din definiţia unei astfel de mulţimi . de cît dacă lucrul este complet dat prin propria sa definiţie. al tuturor broşurilor. Orice carte. de exemplu.lat un predicat P şi propoziţia a " fiecare element al mulţimii K " are predicatul P " . adică. broşură. sub forma cea mai naturală. numărul n. să examinăm un paradox pe care îl citează Reichenbach [1] şi care . Există biblioteci care înregistrează şi catalogul de inventariere. atunci exigenţa sa ar fi putut fi exprimată astfel : dacă este <. Pentru a ilustra concluziile. sa. după cum urmează. el însuşi " . stampelor.

deci paradoxul nu se poate produce. Definiţiile cataloagelor G şi r sînt (notînd catalog Catg) : . el nu se menţio­ n ează . respectiv. există biblioteci care nu înregistrează catalogul în inventarele lor. dacă ele se menţionează sau nu . = Catg x E Catg G = Df Catg x E Catg x C. realizabilă. fiind definit ca un catalog al tutu­ ror cataloagelor care nu se menţionează. nu putem pune aceeaşi problemă pentru Catg G şi Catg r . Pro­ blema este perfect definită. variabila Catg x nu poate lua valoarea G sau. atunci.log . prin definiţie.atg x E Catg r = Df .Catg x E Catg x Formulele D I şi D2 ne dau : Catg x � Catg G C(ţtg x � Catg r Î n consecinţă. are un sens precis şi este. Putem spune. Să notăm cu G catalogul cataloagelor care se menţio­ nează ele însele şi cu r catalogul cataloagelor care nu se menţionează ele însele. Dacă nu ţinem seama de DI şi D 2 ' atunci obţinem următoarele echivalenţe ge­ nerale : Catg G E Catg G = Catg G E Catg G Catg r E Catg r = - Catg r E Catg r 187 . în cazul în care catalogul nu se menţionează. tertium non datur. Să examin�m catalogul r : acest catalog trebuie şi el să se menţioneze sau să nu se men­ ţioneze. deci catalogul nu se menţionează el în­ suşi . el se menţionează ! Am obţinut paradoxul clasei claselor care nu îşi aparţin ca elemente. prac­ tic. Să presupunem acum că direc­ ţia unei biblioteci oarecare îşi propune să adune toate cataloagele bibliotecilor din ţară şi să redacteze un catalog al cataloagelor care nu se menţionează ele înşile . În cazul în care catalogul r se menţionează. tertium non datur. deci : orice catalog al unei biblioteci publice se menţionează el însuşi sau nu se menţionează el însuşi . r . atunci. Soluţia este uşoară .

C atg x E C atg x " pot fi forma te. stampă. Nimic nu ne împiedică să în scriem în catalo­ gul r. chestiunea. practic. Simpla întrebare " catalogul G se menţionează sau nu se menţionează ? " sau " Catalogul. Colecţiile G şi r nu' sînt deci formSlte prin defi­ niţia accidentală respectivă. ci. pentru că. catalogul r însţ1şi. Definiţia catalogului G a cataloa­ gelor care se menţionează şi definiţia catalogului r a c ataloagelor care nu se menţionează. Pentru acest motiv. ceea ce ar fi imposibil de reali­ zat în cazul în care definiţia catalogului r ar fi contra­ dictorie. nu se pune prin înseşi datele problemei . sau nu. cum sînt formate cataloagele G şi r ? Ele sînt. dacă ar fi aşa. ele sînt realizabile pentru că numărul elementelor lor este finit. " 188 . b roşură . formate prin faptul c ă toţi membrii lor sînt daţi ca posedînd accidentul. dar definiţiile lor sînt definiţii prin accident . exclusiv cata­ loage cu o anumită particularitate fiecare. r se menţionează sau nu se menţionează ? " privează aceste cataloage de accidentul care 's erveşte la formarea lor.Trebuie să observăm. dar ele nu pot fi expresii definisante. sînt definiţii făcute prin accident. Se vede de asemenea că expresiile de forma " C atg x E Catg x " sau cu negaţie . independent de acest accident. pentru acest motiv putem . pentru că menţionarea lor nu are legătură cu defi­ niţiile lor. aşa cum se întîmplă. ele în­ cetează de a mai fi definite. . manuscris etc . atunci cînd co nsiderăm cataloagele G ' şi r printre cataloagele care au o definiţie. toate cata­ lo agele ar trebui să se menţioneze sau toate cataloagele ar t rebui să nu' se mentioneze. dacă vrem să desenăm un cerc p ătrat şi nu putem desena nici măcar un punct al acestui cerc . c ă cataloagele G şi r nu sînt cataloage obişnuite . în primul rînd. de exemplu. Faptul de a se menţiona sau a nu se men­ ţiona nu este tin element permanent şi propriu conotaţiei noţiunii de catalog. în rezumat. practic. prin observaţie directă. particularitate aleas ă în mod arbitrar. ci practic. dacă aceste cataloage se menţionează sau nu. ele nu menţionează orice carte. s ă menţionăm în cataloagele G sau r chiar aceste cata­ loage. şi ele nu mai sînt definite. cataloagele G şi r pot fi practic c onstitu­ ite pentru că membrii lor pot fi daţi într-un mod concret şi pentru că numărul acestora este finit . D ar atunci.

IX CONCLuzn Am formulat soluţia tuturor paradoxelor logico-mate­ matice. 3) cu aj utorul primei reguli a silogismului. care se comite chiar în enunţul proble­ mei. bazată pe principiul " con­ tradicţiei . pentru că aceste principii sînt uni189 . contrar tuturor tentativelor făcute pînă acum de a rezolva aceste antinomii prin reguli prohibitive con�enţionale. 2) întrebuinţînd condiţiile definiţiei. 4) stabilind că noţiunile care dau loc la paradoxe sînt" definite prin " accident. ci numai de respectarea principiilor logice : con­ diţiile impuse de aceste principii nu înseamnă o limitare. adică nu sînt definite de loc . " Problema paradoxelor este de natură pur logică (aşa cum a afirmat Russell chiar de la începutul dezbaterilor asupra acestei probleme) şi apariţia lor se datorează unei singure şi aceleiaşi erori de logică. Toate aceste patru căi au dus la acelaşi rezultat. la o soluţie unică . soluţia noastră a demonstrat că nu e vorba de nici o limitare. foarte subtilă de altfel. formulate de tauto­ logiile Dl şi D 2 . în ceea ce priveşte " admisibili­ tatea anumitor expresii în interiorul unui formalism lo­ gic. Trebuie să " remarcăm că. urmînd patru căi diferite : 1) demonstrînd formula T eu. terminus esto triPlex . ci valabilitatea universală a formulelor construite prin res­ pectarea lor riguroasă.

noţiunile · acestea au provocat para­ doxele. Dar în această scriere este mai uşor să recunoaştem o proprietate esenţială a nu­ merelor întregi decît în altă scriere. şi că d. Matematica are posibilitatea să formeze în mod continuu expresii prin accident. P ( �) == tjI ( tjI) şi ( �) . deci că nu este un număr prim etc .versale . Dar dacă scriem acest număr în alt sistem. De data aceasta . P (x) . în speţă. în consecinţă. Propri. valabilă şi în echivalen­ ţele generale (x) .1)1 ( x ) . că numărul 653 este un număr par. De exemplu. ( tjI) . în fond. orice disci.e ci el nu este număr prim etc . care sînt in­ teresante şi utile. de exemplu. Acesta este un exemplu destul de simplu. îl vom scrie 653. astfel încît produsul dist an= 190 _ . ca. dec i nu reprezintă nimic . urmează că orice expresie a unei limbi date. curba numi tă lemniscată sim elipsa lui Cassini . au pus în evidenţă acest lucru şi au explicat natura şi j ustificarea' logică a relaţiei . Teorema T w sau D1 şi D2 ' care sînt tautologii . dar există în matematică propoziţii mult mai complicate şi mai impor­ tante care întrebuintează un accident.etatea " orice număr întreg care se termină cu o cifră pară este un număr " compus este definită prin accident şi depinde de alegerea sistemului de numeraţie. este convenţională şi. Orice limbă dată fiind convenţională. Ea este definită dup ă cum urmează: locul punctelor. tă.ea nu mai este defini. P ( �) . de exem­ plu. scrierea zeci­ mală este o scriere convenţională. fiind o expresie a unui lucru. Dar dacă se enunţă această proprietate. Să luăm o curb ă plană. Sîntem tot timpul obligaţi s ă remarcăm legături accidentale între lucruri. Am insistat asupra unui fapt deosebit de important : în toate aceste paradoxe au apărut noţiuni definite prin accident.­ plină sau limbaj curent . avînd baza 7. expresia oricărei idei este făcută cu o definiţie prin accident .. sau în cazurile particulare ale acestora care se obţin pentru x 1)1. Ma­ tematica întrebuinţează deseori asemenea expresii şi uti ­ litatea lor este incontestabilă . fără a se specifica accidentul . llU mai este atît de uşor să constatăm prin simpla examinare a ultimei sale cifre.. de altfel. şi . De exemplu.tjI ( �) .� =i= P. se poate spu�e imediat despre num ărul 332 că este un număr par.sistemul de numeratie în care ea este valabilă . P (x) == y (x) sau (x) .

în cazul nostru.ţelor fiecăruia dintre ele. dacă putem stabili o cores­ pondenţă biunivocă între toate expresiile unui limbaj ma­ tematic şi entităţile studiate în acest limbaj . la două puncte. dar putem de asemenea să o studiem din punct de vedere analitic. plecînd direct de la această definiţie . în mod convenţional . " carteziene . luînd un sistem de · axe de coordonate carteziene. cel de-al doilea. " �ropoziţia " axele de coordonate carteziene este aci accidentul . corespunzînd cu propoziţia " sistemul zecimal de numeraţie " din exemplul precedent. Şi aceasta se vede clar chiar din faptul că aceste accidente sînt se­ parabile. mai comod. am stabilit 191 . dacă facem abstracţie de sis­ temul de referinţe.t ă definiţie este făcută prin accident şi nu reprezintă nimic geometric. "axele de coordonate . este con­ stant. lemniscata . limbaj ul coordonatelor şi expresiile respective ale entităţilor matematice în acest lim­ baj nu sînt esenţial legate de aceste entităţi . Dar s-ar putea oare contesta utilitatea acestor limbaj e ? Î n afară de aceasta. dacă scriem ecuaţia lemniscatei în sistemul de coor­ donate polare : = Dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor carteziene. sau.. de exem­ plu. Uneori primul limbaj este mai avantaj os. alteori. aceas. E desigur un limbaj con­ venţional . dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor polare. a­ tunci prima ecuaţie este cea care· reprezintă lemniscata. a doua ecuaţie este cea care reprezintă această curbă etc . Putem foarte bine să o studiem din punct de vedere geometric şi să-i stabilim proprietăţile. Aceasta apare şi mai evident dacă schimbăm sistemul de referinţă. în sensul pe care-l dădea Poincare acestui cu­ vînt. tocmai fiindcă putem întrebuinţa orice limbaj . şi atunci ea poate fi reprezentată prin ecuaţia următoare : (x2 + y2) 2 a2 (x2 _ y2 ) Expresia algebrică (x2 + y2)2 = a2 (x2 . din punct de vedere logic. fixe.y2) reprezintă. dar trebuie ţinut seama de faptul că. cum spunea Poincare.

deoarece între scrierea ze­ cimală şi numere există o corespondenţă biunivocă. demonstrînd că orice curbă plană este reprezentată.l pentru a şti că ea reprezintă o curbă plană.o posibilitate de a studia o entitate matematică studiind numai expresia ei în acest limbaj . Astfel. de exemplu. această suită de cifre reprezintă în sistemul zecimal un număr despre care nu ne-am gîndit niciodată că ar corespunde acestei scrieri . pentru că uneori se întîmplă s ă gîndim un lucru pentru care nu cunoaştem decît un accident. în general . de pildă : x5 5x + 1 Y = ---'-­ - x. Aceasta însă nu trebuie să ne împiedice să controlăm expresiile pe care le formăm prin �ccident. şi simpla sa scriere zecimală determină com­ plet numărul . în general . şi asta înseamnă că nu gîndim nimic ! Noţiunea de curbă. Întrebuinţarea expresiilor care uţi1izează un accident este cu totul îndreptăţită şi utilă. reciproc . o suită de cifre. Dar d � c ă am spune " curba reprezentată de ecuaţia dată y f (x)" . p utem să-I scriem . care poate fi studiată şi ale cărei elemente remarcabile pot fi găsite fără a o fi definit în prealabil pur geometric. fie 3457891342 . printr-o ecuaţie de forma (în coordonate carteziene) y = f(x) ! şi că. este suficient să ni se dea o ecuaţie oarecare. Să scriem . dat etc. noţiunea de număr este gîndită şi definită independent de orice sistem de numeraţie şi tocmai de aceea putem stabili o corespondenţă biuni­ vocă între orice număr si scrierea sa într-un sistem de nu­ meraţie . Acelaşi lucru s-a întîmplat cu aj utorul scrierii zeci­ male : fără să ne fi gîndit vreodată la un număr. Considerăm că nu este cazul să multiplicăm exemplele pe care le putem găsi la fiecare pas şi în toate domeniile matematicii . este gîndită şi definită independent de orice sBtem de coordonate şi tocmai de aceea este posibil să ·stabilim o corespondenţă biunivocă între orice curbă şi ecuaţia sa . orice ecuaţie de forma aceasta reprezintă în coordonate carteziene o curbă plană. fără a se specifica sistemul de = 192 .

şi nu rămînem decît cu accidentul ca element definisant. definiţiile încetează de a mai exista dacă nu ţi­ nem seama de accident. matematicienii s-au servit de metoda axiomatică pentru a elimina raţionamentele care duc la antinomii. Apariţia antinomiilor a demonstrat în mod definitiv că 193 . Vedem că. Dar trebuie să remarcăm o eroare. de metodă. în această lucrare nu ne-am ocupat 'în mod special de teoria mulţimilor. cum ar fi para­ doxele. deci nu au gîndit nimic ! . care a fost fundamentală pentru întreaga orien­ tare a cercetărilor în acest domeniu. mai ales în ceea ce priveşte j ocul logic cu infinitul. cores­ pondenţa biunivocă a claselor din paradoxul claselor in­ compatibile (sau al claselor care nu îşi aparţin ca element) . accidentală care a servit la propria sa definiţie. Dar. dar nimeni nu a putut qescoperi defectul acestor raţionamente. apoi se iese din cadru cu o expresie formată în acest ca­ dru şi care. trebuie ca luc�ul la al cărui accident ne gîndim să fie dat sau gîndit în alt mod decît prin accidentul său. sau fără măcar a-l subînţelege. . Teoria mulţimilor s-a dovedit a fi utilă şi fecundă în ceea ce priveşte fundamentele matematicii . un cadru . ca o creaţie a lui Georg Cantor. atunci curba nu este definită. Aşa că nu e de mirare că nu putem stabili dacă clasa formată în acest fel are sau nu proprietatea . adică definiţia dispare. în momentul respectiv. care este considerată. ca să zicem aşa.. pentru a putea constata proprietăţile accidentale . matematicienii au fost neplăcut impresionaţi de raţionamentele cantoriene. Puşi în prezenţa di­ ficultăţilor provocate de paradoxe. Aceasta se întîmplă mai ales în cazurile îndoielnice. încă de la apariţia acestei teorii. întîmplat în teoria mulţimilor : ma­ tematicienii au crezut că gîndesc lucruri definite numai printr-un accident. în mod convenţional. Dar. pentru că am examinat problema anti­ nomiilor logico-matematice din punct de vedere pur logic .sistemul de coordonate respectiv . chiar în cazurile foarte precise şi riguros definite . Şi aci se defineşte. de exemplu. nu mai este definită.coordonate . în loc să caute soluţia logică a acestor contradicţii. în general. fapt care a pro­ vocat un fel de neîncredere în legătură cu această teorie. Acelaşi lucru s-a .

după cum am mai menţionat. dar este ea într-adevăr o defi­ niţie ? Conform lui Dt > pentru a nu :'ţvea o definiţie idem per idem.î n A briss der Logistik : fiind dată o funcţie cp (z) . Cu toate că putem . Russell. Pentru a putea separa raţionamentele vicioa. să luăm în consideraţie proprietăţile accidentale . aşa cum a fost enunţată de Russell în PrinciPia M athematica sau de Camap . în mod legitim . ca şi alte noţiuni introduse ulterior în teoria mulţimilor.există un viciu în teoria mulţimilor. Găsim apoi următoarea definiţie a apartenen­ ţei : " x este unul din aceia pentru care funcţia cp (z) este " valabilă care nu înseamnă altceva decît că " x satisface funcţia propoziţională cp (z) . şi ea se notează. s-a re­ curs la metoda axiomatică . o clasă înseamnă " va­ lorile lui z care satisfac cp (z) . dacă socotim o astfel de mulţime ca defi­ nită.se de cele care erau corecte. care şocau bunul­ simţ . Trebuie deci să controlăm definiţiile numerelor cardi­ nale sau ordinale. Nu avem intenţia să între­ prindem 'aici această cercetare. o epu­ rare a teoriei mulţimilor. erau bazate pe noţiuni definite de accidente şi erau cu adevărat vicioase . în fond. pentru a determina cu precizie defini­ ţiile construite prin accident . şi astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mul­ ţimilor. viciu care a fost atri­ buit ulterior logicii. Definiţia logistică a clasei este următoarea. trebuie să ţinem seama că asemenea accidente nu pot caracteriza o mulţime. Ne vom mulţumi să dăm cîte­ va exemple ca aplicare a rezultatelor stabilite în lucrarea de faţă. Este evident acum că neîncrederea anumitor matema­ ticieni privitoare la raţionamentele cantoriene era bine j us­ tificată. simbolic prin z (cpz) . Car­ nap şi ceilalţi logisticieni scriu această definiţie astfel : x E z (cpz) = Df cp (x) " Avem aici o " definiţie . în general . care ar fi. ale mul­ ţimilor. trebuie ca termenul definisant să nu intre în ex194 . " În simboluri. pentru că aceste raţionamente. că accidentul nu este defi­ nisant şi că. Să începem cu un exemplu simplu. ea nu este de loc definită.

şi. iar definiţia dată de Russell. idem per idem. � (x) nu poate fi niciodată identic cu ql (x) . 195 .clasei z (qlz) " înseamnă " x satisface funcţia � (z) " . Z ( �Z) '* Z (qlz) Se vede deci că. ci o identitate. x E z (qlz) = Df � (x) Să adăugăm acum Dv cu simbolurile întrebuinţate : �. Î n exemplul d e mai sus există două feluri de a scrie acelaşi lucru. ea este adevărată.. � =. în definiţia precedentă. o identitate.!= ql De unde.presia termenului definit. ea este falsă. Ele sînt două elemen­ te care aparţin noţiunii generale de concept. deci noţi­ unea generală nu poate fi definisantă -pentru conceptul de clasă şi nici conţinutul conceptului nu poate fi definisant pentru extensiunea conceptului . nefiind o definiţie.: x E z (qlz) = Df � (x) . este evident : într-o noţiune generală. (z) nu poate fi scrisă . ca identitate. : x E z (qlz) = Df ql . Să presupunem că enunţăm definiţia următoare : " dac ă x aparţine . tocmai pentru c ă este o identitate . al doilea termen al acestei definiţii spune "x satisface funcţia ql (z ) " (definiens) . · Ceea ce. :J . distingem extensiunea sa şi con­ ţinutul său (de notaţi-e şi conotaţie) . de altfel . Carnap etc . dar. Avem deci aici o defi­ niţie. Dar primul membru al acestei definiţii spune " x aparţine celor care satisfac funcţia ql (z) " (definiendum) . Aceasta se scrie în simboluri : f-- aici . printr-un modus ponens : Ceea ce se poate scrie şi în termeni de clase : f. ca definiţie.

[4 J această defitţiţie. S ă trecem la un al doilea exemplu. apoi. Apoi se va forma o clasă cu toate clasele care nu conţin decît un termen : această clasă a claselor va fi numărul 1 . examinînd rezultatele bazate pe această expresie şi obţinute de Russell în PrinciPia Mathematica. Şi noi am putea să o preferăm. în ' fond. în felul acesta. 196 . din punct de vedere logic . ea nu are decît numele de definiţie. de altfel. în raţionamentele respective. Faptul se poate verifica. mai îndeaproape. în mod subreptice. ca unul oricare dintre grupuri 'În interiorul " cărora. Pe urmă. cu o � singură condiţie : să reprezinte în mod real ceva. toate triourile şi aşa mai departe. la ex­ presia : " Un număr este ceea ce reprezintă numărul unei clase" . . să examinăm. foarte frecvente. Sau : " Putem defini acum numerele. o · identitate si ' nimic mai mult. similitudinea adună clasele ( [4 J .scrie el sînt. Însă este evident că nu se poate obţine o identitate decît din rezultate care sînt . m acest caz .Nu -este de mirare ca. ideea de a defini . ca identit ate. definiţia număru­ lui . identităţi . Dar el crede că cercul vicios al acestei definiţii nu este decît aparent. Chiar Russell face observaţia că această definiţie se reduce. la definiţia numere­ lor naturale. dar funcţionează . Ea este o definiţie idem per idem . p. Ciudăţenia unei astfel de definiţii nu i-a scăpat lui Russell care a remarcat-o. Deci. se vor grupa toate cuplurile . de exemplu. în general . numărul cardinal prin clase de simîlitudine (mulţimile de aceeaşi putere ale teoriei mulţimilor) apare riscată. întotdeauna. şi ele. Ceea ce ar fi trebuit să-i frapeze pe logicieni este faptul surprinzător că orice rezultat dedus direct din această expresie este . se pot trage chiar concluzii corecte plecînd de l a această expresie. Intr­ adevăr. 3 1 ) . Russell aj unge. afir�înd totuşi : " că o preferă entităţii metafizice 2" . pentru că . Chiar de la început . · " Definiţiile de acest fel . se va face mai întîi o clasă cu clasa care nu conţine nici un membru . Clasa taţilor. Iată cum explică Russell . la definiţia numărului : "Numărul unei clase este clasa tuturor claselor care îi " sînt asemănătoare . Să in­ troducem noţiunea de similitudine a claselor : două clase se numesc asemănătoare dacă se poate stabili între membrii lor o corespondenţă biunivocă. ea va fi numărul O. pentru numărul 2.

prin clasa tuturor taţilor. dacă scriem definiţia logis­ tică a numărului cardinal . că ea este o definiţie idem per idem. Această definiţie vrea deci să spună : să luăm o clasă oarecare şi să repetăm în mod nedefinit imaginea sa abstractă (numărul său) şi vom for­ ma o nouă clasă. Aceasta înseamnă = să luăm o clasă şi să-i construim o imagine abstractă. adică. un fel de dialelă. Să notăm. definiţia numărului 2 presupune numărul 2 etc. în care nu se defineşte nimic. că în definiţia dată de Frege-Russell. cu NccO(. că.scrie · Russell . Am citat în mod expres acest exemplu. adică făcînd abstracţie de toate determinările membrilor săi . iar Russell vrea să de­ finească o nouă clasă. este o definiţie idem per idem .ar trebui Clefinită definind mai întîi ce înseamnă a fi tatăl cuiva . de . atunci clasa taţilor va fi clasa care cuprinde " pe toţi aceia care sînt taţii cuiva . de exemplu. să adunăm apoi toate clasele care au aceeaşi imagine ab­ stractă (acelaşi număr de elemente) şi obţinem astfel clasa tuturor claselor asemănătoare. numărul cardinal al clasei 0(.decît un grup de lucruri asemănătoare între ele şi nesemănînd " cu nimic altceva decît unul cu celălalt . Acest lucru reiese direct. noţiunea . Formulele D1 şi D 2 au arătat că asemenea definiţii sînt false definiţii. chiar dacă se complică această definiţie. însă "clasa taţilor este extensiunea predicatului "tată" . chiar repetată la infinit. ceea ce este o definiţie idem per idem. � să notăm relaţia de similitudine cu Sm şi SmcO( va însemna� 197 . dat de Russell însuşi . număr presupune noţiunea de număr. Regăsim acelaşi pro­ cedeu în definiţia numărului cardinal . clasa tuturor claselor asemănătoare r Dar o clasă. nu poate defini nici o altă clasă. a tuturor taţilor. NcCO( este clasa claselor asemănătoare . Bunul-simţ constată. după cum am văzut. aj ungîndu-se la. pe care am depistat-o mai sus. pentru a sublinia că s-a creat atît de mult obişnuin­ ţa de a pune problema în acest fel încît încurcătura per­ sistă chiar în problemele elementare. Dar Russell face o greşeală. ca în PrinciPia Mathematica. în termeni logistici. chiar de la început. . . " Un număr cardinal nu este altceva . vrînd să defi­ nească clasa taţilor prin noţiunea de tată . şi definiţia pe care încearcă să o formeze o astfel de clasă.

definiţia numărului car­ s imilitud i ne cu dinal este : "Numărul cardinal al clasei ('1. " . Dar. nu va exista deci . după cum însuşi Russell a firmă. deci termenul definiens este forma t aici de o clasă ('1. din definiţia ge­ nerală a noţiunii de clasă. Conform acestei te­ Qreme. seria Aleph-ilor. şi re­ laţia Sm care re z ultă pentru orice clasă. Deci. numai prin imaginea abstractă a clasei ('1. deoarece mulţimea submulţimilor ar fi şi mai extensivă. Nu mai este nevoie să examinăm demonstraţia a cestei teoreme pentru a descoperi. termenul definiens nu este un termen definisant după cum ştim. într-adevăr. In acest c a z . aceea care se numeşte dialelă. Un al treilea şi ultim exemplu va fi faimoasa teoremă a lui Cantor : Puterea mulţimii (numărul cardinal) tuturor :submulţimilor unei mulţimi oarecare este superioară puterii ( mtmărului cardinal) acestei mulţimi. Chiar definiţiile care intră în enunţul acestei teoreme sînt vicioase . care formează seria numerelor cardinale trans­ finite. Este vorba. "toate clasele care au relaţia de si­ militudine cu ('1. Dar orice clasă are relaţia Sm cu ea însăşi . nu sînt definite prin nimic altceva decît prin faptul că sînt asemănătoare cu ('1. " . Deci nu avem aici decît o clasă. şi NcC ('I. care trebuie să fie dată prin defi n iţia sa. Vedem deci mecanismul acestei definiţii : se constru­ ieşte imaginea abstractă (numărul) unei clase ('1. întrucît nici o a ltă clasă nu e definită . nu este definit. adică clasele de similitudine nu sînt date decît de imaginea abstractă a clasei . adică din ce în ce mai puternice. (numărul său) . . cl a s � " tuturor acelora care au relaţia de " ('1. eroarea. Această teoremă i-a permis lui Cantor să definească mulţimile infi­ nite din ce în ce mai extensive.după cum subliniază Fraenkel [3 J o mulţime (sau o clasă) absolut universală. şi apoi se dau clasele de similitudine ale acestei clase ('1.de relaţia Sm pe care ea o are cu imaginea sa numerică. şi. prin definiţia clasei .în acest caz. - 1 98 . este clasa tuturor clase­ lor care au relaţia de similitudine cu ('1. . de o definiţie idem per -idem de specia a doua.

nu rezultă din această definiţie că o mulţime are submulţimi. ca rezultat al propriei sale definiţii. submulţimile unei mulţimi M. în calitate de submulţimi. ca mulţime . Submulţimile unei mulţimi M ntţ sînt definite prin defini­ ţia însăşi a �ulţimii M . prin­ tre subclasele lui a. o are o mulţime cu ea în­ săşi . nimic. 4) . nu există decît mulţimi. şi aceasta presu­ pune că numărul lor este finit (cap . Se notează clasa subclaselor unei clase a. expresia prin care se distinge o relaţie între o mulţime şi părţile ei nu este definisantă după cum am mai văzut. adică nu este definită de loc. natura logică a raportului sub mulţimilor unei mulţimi M cu mulţimea M este aceeaşi cu cea a ra­ portului mulţimii M cu ea însăşi . a submulţime poate avea o definiţie propriu-zisă. colecţia submulţimilor nu poate fi formată decît dacă ele sînt. date. dar ca submulţime nu este definită decît prin accident . în consecinţă. în general. Practic chiar. Acest lucru este evident prin faptul că printre sub­ mulţimile unei mulţimi M se găseşte însăşi mulţimea M . VI. ele nu derivă direct şi analitic din această definiţie . dacă folosim nota­ ţii logistice. căci relaţia pe care . 199 . Fiind dată noţiunea de mulţime. cu alte cuvinte. definite prin acci­ dent ca submulţimi ale lui M. se găsesc clasa a. însăşi şi clasele vide. (mulţimea puterilor din teoria mulţimilor) . toate. eroarea rezidă în faptul că vrem să definim o nouă mulţime cu aceste elemente (submulţimile lui M) . Nu există submulţimi în sine. sînt forma­ te prin accident şi mulţimea tuturor submulţimilor mul­ ţimii M este definită prin accident. Astfel deci. în fiecare caz. nu este defini­ santă. Această concluzie apare şi mai clar. prin CIc a. prin defi­ niţia însăşi a mulţimii date. submul­ ţimea T a mulţimii M nu are o definiţie independentă de mulţimea M şi definiţia sa presupune dinainte definiţia lui M. că este îndreptăţit să se formeze prin accident submulţimile mulţimii M . Trebuie să observăm. în consecinţă. şi atunci nu se mai defineşte . care ar fi determinate. şi aici.a submulţime a unei mulţimi oarecare nu este definită. ca submulţime decît în funcţie de mulţimea dată .

fiind definită prin accident. � =t- O( Definiţia . numim clasa � o sub-clasă a lui 0( " . trebuie ca � să nu fie niciodată identic cu 0( .: G = Df �( � R O() . :J . aceea a subclaselor lui 0( . care sînt ' induse în clasa O() . în general . Avem . prin faptul că are relaţi a de incluziune cu 0( . după cum ştim. Avem aici un ex�mplu de definiţie idem per idem. numită dialelă : clasa ClcO( a tuturor subclaselor lui O( este definită de clasă O( şi de clasele � . că se formează o clasă G. ( 1 ) nu este o definiţie propriu-zisă" ci o identi­ tate fiindcă � poate fi identic cu O( . Dar clasa � nu este definită ca sub:. Acest lucru este enunţat de D1 : f. abreviere. ea exprimă acelaşi lucru. pentru ca expres i a � R O( să fie definisantă. nu are pute­ rea logică de a defini o nouă clasă ClcO(. adică numele d e submulţime . " a mulţimii submulţimilor'" 200 . sau în A briss der Logistik a lui Carnap. Egalitatea precedentă nu stabileşte o proprietate a lui � . c lasă a lui O( decît prin definiţia lui 0( . In consecinţă. dat lui � este defini. definiţia următoare : Clc O( = Df �( � C (1) O() " Clasa tuturor sub-claselor lui 0( " este definită ca fiind "toate clasele care verifică funcţia propoziţională � C Cx (adică. noţiunea de submulţime. ea dă un nume lui � . luînd toate clasele � care au o relaţie R cu o clasă dată 0( . în două feluri deosebite : " dacă � este inclus în 0( .t prin accident. şi nu este o proprietate a lui � care ar decu ! ge pentru ea din faptul că are relaţia de incluziune cu 0(. de a doua speţă.­ clase ale lui O( de clasa O( ! S ă presupunem. Axioma lui Zermelo. definite ca sub. pur şi simplu. şi nici ca definiţia sa să presupună pe 0( .Găsim în PrinciPia Mathematica. deci � presupune clasa O( şi funcţia � C O( nu este definisantă.. prin definiţie : G = Df � ( � R O() � După cum am demonstrat. Avem deci o . ci.

în general. Soluţia: paradoxelor a constat.prin ' care el pune. Este acesta cazul tuturor marilor dificultăţi ? Wittgenstein ( [ 1 ] 4. S-ar părea. . probleme " . 003) a afirmat. prin simplă definiţie. . . în realitate. nu definim nimic . că cele mai mari greutăţi în­ tîmpinate de inteligenţa omenească nu sînt acelea ale pro­ blemelor insolubile. printr-o asemenea definiţie. indepeţl­ dentă faţă de mulţimea Q( : mulţimea tuturor submulţi­ milor lui Q( nu este definită etc . care nu se pun pentru că. Scoateţi toate submulţimile care pot fi formate cu elementele unei mul­ ţimi Q( şi consideraţi-le ca formînd o nouă mulţime . Ne vom opri aici cu analiza consecinţelor la care ne duce soluţia paradoxelor logico-matematice. . ca pe o clasă bine defi­ nită : ea încetează de a mai fi definită. este falsă pentru aceleaşi motive şi conse­ cinţele deduse cu aj utorul acestei axiome sînt iluzorii. existenţa unei ase­ menea mulţimi. ' Scoateţi clasa claselor­ incompatibile din definiţia accidentală care a creat-o şi examinaţi-o în mod independent. pu­ nîndu-le. Teorema lui Cantor nu există şi definiţiile numerelor transfinite care formează seria Aleph-ilor sînt definiţii prin accident. şi că. în mod axiomatic. ci acelea ale problemelor inexistente . a mulţimii tuturor submulţimilor unei mulţimi date este iluzorie. deci ele nu definesc. Importanţa acestor consecinţe va fi apreciată de cititorul nostru . nimic. Este deci evident că formarea. în realitate . în acest fel . în fond. putem crede că s-au definit probleme cu totul iluzorii şi care nu sînt nicidecum definite. în general : " Şi nu este de mirare că problemele [logice ] cele mai pro­ funde nu sînt. Scoateţi-l pe mincinos din poziţia sa relativă faţă de adevăr şi fals şi puneţi-l să fie mincinos în sine şi cu aceasta aţi �mulat definiţia sa : el nu mai are premisele minciunii . în reducerea paradoxelor la probleme inexistente . se anulează înseşi definiţiile care urmau să le servească drept fundament .

40. Tricot . . 1955. [ 1 ] Th eorie des ensembles. Paris. Paris. 1897. B r o u w e r . .. Berlin. N. A r i s t o t e 1 .tatiques. B u r b a k i. L. II-eme ed. Rendiconti de1 circolo matematico di Pa1ermo. insb. A1can. W. M . J. F. E. H . D . scient.. Hermann. . 2 voI. Leipzig. 1 936. Vrin. trad. XI. [1 ] A n cient formal Logic... B o c h e n s k i . 1922. [1 ] To the Questioţt of Paradoxes of the Mathematical L ogic and Theory of Sets. Gauthier-Villars. . . North-Holland PubJ . 1 931. Hirze1. trad. B . 1 54. A l e X . [ 1 ] Les etapes de la philosoPhie mathematique. Co. 1 932. Actes du Congres intern. 195 1 . B r u n s c h w i c g. [ 1 ] tJber die Bedeutung des Satzes vom aus­ geschlossenen Dritten in der Math. J. B a i n. Paris. de E. C . [ l J Una questione sui numeri transfiniti . 1 894 .B e c h e r. de phil. in der Funcktionentheorie. G. [ l J Gesammelte A bhandlungen mathematischen und philo­ sophischen Inhalt. VI . Joum. [ 1 ] Organon.. [1 ] Logique deductive et inductive. 1954. 1 936. . 1924. [1 ] Bestreitet A ristoteles die Gultigkeit des " Tertium non datur" fur Zukunftaussagen. Moscow. Acke rm ann 202 . Paris. B e t h. Jahresbericht der deutschen Math. . . J . Hermann. fUr die reine und angewandte Math.F o r t i. edit. franc. A1can. 1943. . Bd. Compayre . A l b r.INDEXUL LU�RĂRILOR CITATB W . Paris. B u r a 1 i . "B e h m a n n . 1 94 1 . Amsterdam. voI. . [ 1 ] Zu den Widerspruchen der Logik und Mengenlehre. . C a n t o r. Zermelo . J . . B o e i v a r. A. Ver. L. G . Ed. . Paris. Springer. II-eme ea. franc. . [ 1 ] Les fondements logiques des mathet. [ 1 ] Ein System der typenfreien Logik 1 în Forschungen zur Logik und zur Grundlegung der exakten Wissenschaften.

1 961 .. Paris. 1 930. Physik" . A. Cluj .. voI. G o n s e t h . 1 939. Revue de M et aphysique et de Morale" .Hillel) . 1 944. 1 93 1 .tik. II. Berlin. D u m i t r i u. "Monatshefte f. I. 14. Ed. . Princeton Univ. Alcan. Math. Bd. [ 1 J Uber die A ntinomien der Principien der Mathematik. Nebert. [2 ] La logique et la philosophie contemporaine. Zeitschrift " . 1933. K . 1 937) .. Amsterdam. [2 J lntroduction to Mathematical Logic. "Revue de Metaphy­ sique et de Morale " . D u b i s i a v . North-Holland P ublishin g Comp any. . [5 J Foundations of Set Theory. Pau1ett e [ I J Les relations d'incertitude d'Heisenberg et la logif/ue. (Travaux du IX-eme Congres de Phil . 1 934 . 1 956. L. Fundaţii­ lor pe ntru artă şi literatură. [3 J Die A ntinomien und die Unvolistăndigkeit der Mathematik. [2 J Die Grundgesetze der A r-ithmeti k . I. Eine der arithmetischen nachgebildete For­ melsprache des reinen Denkens. HermaIin. F r a e n k e l . "Ardealul" . 1 93 1 . [1 J Begriffschrift. D i n g 1 e r . Bucureşti. (Coautor J. [2 J Die heutigen Gegensătze in der Grundlegung der 1Ylathematik. Springer. W . 4 1 . 1 893 . . . . Bd. 1 879. voI. 1903. North­ -Holland Publishing Company. 203 . voI. 1 958. H . i d e m. C h u r c h. G . II. . Berlin. Erkenntnfs. 1 922. Erkenntnis. Ann. . Biblioteca filozofică. 1 935. Bd. [4 J A bstract Set Theory. Fevrier . Springer. Wien. L. 1 93 1 . [1 J Logische Syntax der Sprache. [1 J Einleitung in die Mengenlehre. 1 926. Bar . C h w i il t e k. . [1 J Les princ-ipes des mathCmatiques. Halle. A. R . 1 906. Munchen. . [3 J Le probleme des antinomies et ses diveloppements recents. J. of Math. 1 934. v oI . VI . C o u t u r a t. A. Pohle. Paris.C a r il a p. Math. . Physik". . Princeton Univ. [ I J Essai sur la forme gen erale des th Cories phy­ siques. 1 938. [1 ] Uber formal unentscheidbare Sătze der PrinciPia Mathe­ matica und verwandter Systeme 1 "Monatshefte f . II. 1 928. [1 J A Set of Postulates for the Foundation of Logic 1.. . (Coautor J. D e s t o u c h e s.. 2 1 . Jena. Ed. Bd. Blanchard. Press. G o d e 1. Bar .Hillel) .L . Bd. [ 1 J Die Definition. Reinhardt. [2 J Die logizistische Grundlegung der Mathemo. F. Junker. [1 J Les fondements des math ematiques. 1 905. . [1 J Paradoxele logice. Press. 1 932 ..Amsterdam. u. 37. .. în "Math. Paris. . u . F r e g e. 33. Se cond completely revised Edition. [ I J Philosophie der Logik und A rithmetik.

1 9 1 7 . J. M o s t o w s k i.Villars.. Sprin­ ger. III. 1 934 . K . des Sciences. des Sciences et Lettres 23. Berkeley. [3 J Mathematische Grund�agenforschung. voI . G r e 1 1 i n g.. F r a n e . et M c N a u g h t o n. L . [ 1 J Uber die Grundlagen der M engenlehre und das Kon­ tinuumproblem. 1 9 1 8 . . 1 930. I. Bucureşti. . in Jahres­ bericht der deutschen math. A. Univ. � o c h . 1 930. Varsovie. . R o b e r t. voI. 1 930. 1 956. Po1ska Akademie Nauk Varşovia. Ed. Im.. J. [1 J PhilosoPhische Bemerkungen z u mehrwertigen Systemen des A ussagenkalkiils. [2 J Die intuitionistiche Grundlegung der Mathematik . 1 9 1 7 . Gr. . . [ 1 J Bemerkungen zu den Paradoxen von Russell und Burali-Forti . . Bd. de phil. J. H e y t i n g. H i 1 b e r t.. H ă r 1 e n. Berlin. [2 J ZU den Widerspruchen der Logik und Mengenlelwe. P . . 1 0. 3. Bd. D. Disquisitiones math. [ l J Grundlagen der Mathematik. K o n i g. Abhand1ungen der Friesschen Schule. Travaux du IX-eme Congres inter. 1 906. L e w i s. W a n g. Ziirich. II. [lJ Logique Modale. G r e 1 1 i n g. Paris. . [2 J Remarques sur l a theorie des ensembles et les antinomies cantorien­ nes. 1 953. Berlin. 1 955. Meiner. II. . Leemann. M i r i m a n o f f . tome 1 87. . A . G. Rermann. Ziirich. ]ahrhundert. R. 6 1 . 39. Comptes Rendus de la Soc. VI. M � i s i 1. Paris. et phys t . Bd. VerI. 1 93 1 . Springer. H ao . 1937. [ l J Logik.u n d N e 1 s o n . . C: . ed. "Dialectica". 1 939. Berichte der Akad. • 204 .. [ 1 J Les antinomies de Russell e t de Burali-Forti. . II. [2J Die Logik und das Grundlagen Problem. [1 J The Present State of Investigations of the Foundations of Mathematics. K a n t . . [ l J Die formalen Regeln der intuitionistischen L ogik. nr. o i s. [ 1 J A Survey of Symbolic L ogic. Leipzig. Gauthier . Les Entretiens de Ziirich . D . Berlin. und B e r n a y s. [ 1 ] Sur la paradoxie logique dans la th eorie des ensembles. 1 934. . Annalen. voI. 1 905. L u k a s i e w i c z . Comptes rendus de l'Acad. [ 1 ] Les systemes axiomatiques de la th eorie des ensembles. K . [2 J Der Einfluss der A ntinomien au] die Entwicklung der Log'ik im 20. . 1 94 1 . Erkenntnis. Idem. Tome 1 9. of California Press. 1 927. Math. [ 1 ] La logique des attitudes. Intuitionismus-Beweis­ theorie. . 1 930. L'enseignements math . publies par Gonseth F . Paris. 1942.

1 54. " . Flammarion. voI. [3 ] Comunicare prezentată de M. . d. Les Entretiens de Ziirich". Soc . 1 90 1 . . N i c o d. [1 ] L9S principes de la logique et la critique contemporaine. C h . [ 1 ] Geschichte der Logik im A bendlande. H . Bd. în . Leemann. 1 929. . la definition et la solution du para­ doxe de Russell. . - R a m s e y. Riviere. [ 1 ] The Foundations of Mathematics and other Logical Essays. Proceedings of the Camb ri d ge Phil. Massachussets. 1931 . Londra. G . P o i P r c a r e . voI. Paris. 205 . 1 925. 1 908. Leipzig. [2 ] Uber ei ne Widerspruchfreiheitsfrage in der axiomatischen Men­ genlehre. Phil . 1 927. Kegan Paul.. R i c h a r d. 1 937. G. . III. B ibliotheque d u Congres Intern . d. reine u. 1 940. 1 934 . reine u. P e r e 1 m a n. Ziirich. Hermann. I a ed. 1 95 1 . 1 93 1 .n de l'infini . . angewandte Math " Bd. [ 1 ] Science et methode. Cambridge. 1. . Paris. Barzin la "Entretiens de Zurich" . . R e i c h e n b a c h.. Pa�is. 1 936. Travaux du I X eme Congres de Phil. " voI. angewandte Math . Massachussets. ]ournal f. [ 1 ] Les definitions matJz ematiques. R e y m o n d.. H.. VI . ' [3 ] Die formalistische Grundl�gung der Mathematik. Fock. L . D e . [2] Derni eres pensees. . . no u ă . voI. L Enseignem ent math . .la logique et ses cons equences pour la conceptio. 1 9 1 7 . . Cambridge. 1932. ]our­ nal f. P e ano . .N e u m a n n. [ 1 ] Elements of Symbolic Logic. 1 909. [ 1 ] Les principes des mathematiques et le probleme des ensembles " Revue generale des sciences pures et appliquees.. ' - " P e s l o ii a n. ] :. 2. Q u i n e. . [ 1 ] A reduction i n the number of the primitive propositions of logi c. 4 voI. F . ]ourna1 of Symbolic Logic". [ 3] Mathematical Logic. . voI. [1 ] Les systemes logiques e t la logistique. Paris. 1 905 . ]. C . . 1�0. [1 ] A System of Logistic. Paris. [2 ] Une solution des paradoxes de. Macmillan Co. New York. 1 94 1 . n a n t 1. ]. v o n. V. . 1 948. [ 1 ] Eine A xiomatisierung der Mengenlehre. . Ed. Flammarion. 1 937 . . [ 1 ] L' equivalence. 1 6. 1 9 1 3 . a 2-a ed. Erkenntnis Bd. M . . A. 36. Boivin. W. [2] Set Theoretic for Foundation to Logic. P .

der.a e d . N Studia philosophica". 4. Bd. R u s s e I l. 1 922 . " Vidensk. Skr Kristiania. voI. versiune paralelă germană şi engleză cu o introducere de B. [ 1 ] La logiques des math ematiques. A . 1 9 1 3 . " . Warszawa. 1937. 1926. " 1 9 10: [4 ] Introduction ti la philosoPhie mathemat i que. Press. Alcan. 1 950 . Londra. Paris. [ 1 ] Les · logiques nouveUes et le champ de leurs aPPlica­ tions. M a x. voI. A . in . în Revue de metaphysique et de .. franc. Leopoli. [1 ] Cardinal and ordin al numbers. Paul Kegan. " [2 ] Uber die A nwendung der mehrwertigen Logik in der empirischen Wissenschaft în Das Kausalproblem II. B .R u s s e l i. 1 9 1 2 . Bd. voI. V a n d e r W a e r d e n. Paris. . Z e r m e I o. 1 92 7 . Math. II. . . B. " [2 ] Untersuchungen 'Uber die Grundlage'Jli. morale" . Cambridge Univ . .. 2 . voI. [ 1 ] Der Wahrheitsbegriff in den formalisie. 1 935. în . T a r s k i. B . 65. . S k o 1 e m. III. Paris. [3 ] La th eorie des types logiques. Kopenhagen. . I I ş i III. . [2 ] Les paradoxes de la logiques. L. Meiner. . "Revue de Metaphysique ct de Morale " . 1 9 1 0. trad. [ I J Beweis das jede Menge. XV. 1 936. 1 904. 1 . în "Memorial des Sciences Math. T h . Sprin­ ger. Kongress L Ein­ heit der Wiss. 1 958 . E . Intern. 1 925. Z a r e m b a. . 1 932. Annalen". Payot. nr. 1 9 1 0. . . W i t t g e n s t e i n. a III-a. Revue de metaphysique et de morale. voI. 1 908. Z .'ten Sprachen. L. [ 1 ] Prin ciPia Jlathematira. ed. Math.Kombinatorische Untersuchungen iiber die Erfii1l b arkeit . Berlin. . and W h i t e h e a d. W i n t e r.oder Beweisbarkeit mathematischer ScUze. . W . . [ 1 ] La m ethode dans la phi losoPhie mathematique. Annalen". 1 920 . 1 9 28. S i e r p i n s k i . . Z a w i r s k i. 1. Mengenlehre. R u s s e l i. . l-a ed. 1 903 . wohlgeordnet' werden kann. Cambridge University Press . 1 9 1 1 . (Panstwowe Wydawnictwo Naukowe. Leipzig. 59. [I J Moderne A lgebra. [ 1 ] Logisch . [ 1 ] Tractatus logico-philosophicus. Ş t. [ 1 ] The Prill ciPles of Mathematics. .

. 2 . . . Sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor. 87 . Teoria ti­ purilor. Para. . 1 3 . p. Despre soluţiile paradoxelor in general. Paradoxul lui Cantor. 1 . Observaţii generale. 9. 1 6 . p. p. 51 . 1 0 . . Alte cercetări. 39 . Paradoxul lui Skolem. 5. . p. p. . Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. . Incercări de a găsi o soluţie . 2. 1. p . 38 IV. Antinomii logice şi antinomii semantice. 1 2 . p. Teoria stratificării a lui Quine. . . 45 . . 73 . 5 . . 1 1 . p .doxul lui Russell. p. p. 30. 4. Iatuiţionismul lui Brouwer. p. 7 Teoria cantoriană a mulţimilor . 76 . ' . p. Pseu­ doparadoxele. p. Sistemul logic al lu� Alonzo Church. Cercetările lui Bocivar. . Paradoxul lui Burali . 47 . 1 0 . 8. Paradoxul lui Richard. 39 . Soluţiile logicienilor scolastici. 23 . 4 1 . p.TABLA DE MATERI� Prefaţa 1. p . 1 4 . p. 2 3· III. Paradoxul lui Zetmelo . Par � doxul mincinosului. 1 5 . p . p. Paradoxul lui Berry. p. 11 II. 55 . 59. 7. 46. . 55- 207 .Nelson. 82 . 3 8 . Soluţia lui Behmann.Forti. p. . . Calculul propoziţional. Logicile polivalente. Soluţia lui Richard. . 66 . . . p. 45 . 4 . . p. p. 7. 1. 53. p. 7 2 . 77 � 1 1 . 2 . p. p. 84 . Paradoxul lui Grelling . . . 65 . 6. Clase. Soluţia lui Perelman. Paradoxul lui Gadel. 62. Ackermann. . . . p. 3. 9. p. 3 . .. 6. 3. Funcţii propoziţionale. 9 1 . 48. Elemente de logistică . p. Paradoxele logico-matematice . �3 . 8. . 80 . 69 . p. 79 . .Kanig.

1 1 7 . p.ilicare ze cimală : p en tru bibliotecile mari 16. 109 . . . . Paradoxul mincinosului. p. . . 2. p. . Paradoxul izomorj-heteromorj. Explicaţia paradoxelor . . . 1 5 0 . . Tiparul executat s u b comand a nr . . 6. 1 1 9 . 4 . p . . 1 4 2 . . Definiţii prin accident. 1 4 7 . de carte : LADISLAU REDLINGHER . . 1. Pseudoclasa non -A. . . . 1 7 0 . p. p . p. . 1 2 5 . .Y. . p. Tehnoredactor : Ana· S abău D a t la cu l e s 12. pentru bibli o t ecile mici 1 6 . . 1 05 . .08. 1. Indici de cla. 93 . . 3. . 6. . . . . . p . 99 . Co l i Hpar 13. ·1 59 . 3. 2 . 1 5 4 . Condiţiile definiţiei ş i soluţia tuturor paradoxelor. Terminus eslo triplex. Paradoxul clasei claselor in­ compat i b i l e . 1966 . 2. . Formula T61. IX. 9 ? . Problema para­ doxelor. . 3. 603/1966 la Intre­ prinderea Poligrafică Cluj . 3000+ 125 54 X 84/ 16. Paradoxul u n o r noi p a ra d o x e . . Pa ra do xu l mincinosului . p. p. . . . So lu ţi a para do xelor . p. VI. p .Republi ca Socialistă Români? 159 1 89 202 . p . . 1 1 034. . 1 77 . 1 83. . B r assai nI. . Observaţii generale. . B un de t i p a r 1 5 . . paradoxelor. C oncluzi i Indexul lucrări lor citate . 1966. 5-7 . C lu j .clase prin accident şi intui­ ţionismul lui Brouwer. . Soluţia formală a paradoxului �incinosului. 1 36. 2 . . Red actor resp . Construcţia 1 . 5. p. Consideraţii asupra para­ doxului lui Godel. . A . Despre formarea anumitor . . str. . . 93 compatibil-in compa t i b i l. 3 . . . Hirtie s cris 11 A 63 glm2 • Format Coli editoriale 10. . 1. . p . . . VII. . Paradoxul izon om-lzeteroll om. p. Paradoxul teori ei tipurilor. . Analiza unui argument 113 1 47 6:v't'La't'pe<p61V. p. 5 . p_ 1 0 2 . Soluţia .39. . Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T61 . . 1 2 . 4 . 1 1 3 . VIII. . 4 . Tiraj ex.