ANTON

D UMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR LOGICO-MATEMA TICE

CENTR UL DE LOGICĂ
.AI, ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

ANTON DUMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR
LOGICO-MATEMATICE

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ
Bucureşti
1966
-

Supracoperta de: Radu Veluda .

ut omnis paralogismus nihil aliud sit quam error calculi.Id sciticet efficiendum est. LEIBNIZ .

.

paradoxul lui Russell. descoperea o contradicţie in teoria mulţimilor: cel mai mare număr ordinal nu este cel mai mare I Acestui paradox i-au urmat altele: paradoxul lui Cantor (publicat postum de către Zermelo). Acceptarea antinomiilor logico-mate­ matice ca fiind veritabile sau evitarea lor prin convenţii de principiu 7 . şi fiecare poate să-şi construiască logica sa cum vrea. O ase­ menea concepţie reduce logica la un cadru simbolic. nu soluţionate: aşa-zisele soluţii oferite pină acuni. cel mai tulburător dintre toate. inclusiv cea mai interesantă. deci in ea insăşi nu are nici o valoare. teoria tipurilor. după expresia lui Max. . dacă nu chiar la nimic. şi. paradoxul lui Godel. Winter. antinomii este poziţia luată de matematicieni şi logicieni in această problemă şi care constă. al lui Gre11ing-Nelson etc. Singurul caracter logic pe care il mai are acest schematism simbolic este acela că nu e contradictoriu. dar necontradicţia lui este construită in mod convenţional. a acestor cazuri de teratologie matematică. in baza căreia paradoxele pot fi evitate. sint toate convenţionale. Ceea ce apare şi mai grav decit descoperirea acestor.PREFAŢĂ La sfirşitul secolului trecut. Apariţia antinomiilor in domeniul celor mai exacte şi riguroase ştiinţe. devenind el insuşi o convenţie. datorată lui Bertrand Russell. consecinţa aceasta era absolut fatală şi ea poate fi descifrată in toate lIoluţiile incercate de logicienii con­ temporani. şi care nu permit construcţia unor expresii susceptibile să degenereze in contradicţii. constind din prin­ cipii sau axiome restrictive ataşate arbitrar logicii clasice.. va scrie Camap. in sfirşit. a zguduit atit fundamentul acestor ştiinţe. al lui Richard. adici1la foarte puţin. . din a accepta o convenţie mai mult sau mai puţin artifi­ cială.. matematicile. lipsit de un sens intrinsec. Burali-Forti. Faţă de poziţia adoptată in problema antinomiilor. Cu aceasta insă. un matematician italian. creat arbitrar. cit şi al logiCii şi a creat o criză intr-o problemă foarte importantă a timpului nostru: problema fundamentelor matematicilor. al lui Zermelo. deşi nu a fost afirmată totdeauna explicit in modul acesta. In der Logi'k gibt es keine Moral. formulind "principiul toleranţei". in general. fiind grevat de aceste convenţii. instrumentul logic işi pierde caracterul şi sensul lui tradiţional.

. regulile de deducţie şi teoremele oricărei teorii mate­ matice. ceea ce logicienii scolastici nu au încetat de a repeta mereu: non posse csse s c i en t i am id quod est omnis scientiae sive doctrinae modus ( nu poate fi o ştiinţă ceea ce este modul oricărei ştiinţe sau doctrine). speranţa de a găsi bazele logice ale matematicii este. de altfel. de-a l un gu l evului mediu. pierdută. în caz că ea ar fi una din asemenea teorii matematice. ci o re fle ctare a lumii: "Die Logik ist keil1e Lehre sondern ein Spiegelbild der Welt". la locul lor . dar nu au întrunit niciodată o unanimi­ tate de voturi şi nu au constituit concepţia unei epoci. care nu poate fi regăsit niciodat'ă în trecut şi de aceea apare ca fiind caracteristic epocii în care trăim şi mentalităţii ' contemporane.I ruillează în mod e s enţial ideea de logică ş i o privează de orice semnificaţie epistemologică. de altfel. logica trebuie să justifice structura logică a oricărei teorii matematice. • Ceea ce se poate reproşa în primul rînd acelora care au acceptat an­ tinomiile logico-matematice ca f i i n d veritabile este faptul că au fost mai mult matematicieni decit lo gicieni şi s-au lăsat astfel inf1uenţaţi de metodele matematice . în sfîrşit. de la rafinatele arguţii ale megaricilor la pedantele exerciţii de logică ale stoicilor. teoremele şi regulile ei de deducţie.excelente. că nu se poate delimita ea însăşi. . şi axiomele. în orice caz. Amintim numai aceai<tă problemă aici. transformînd logica în­ tr-o teorie deductivă cu axiome particulare. fără a comite prin aceasta un cerc vicios de principiu. de la subtilele argumente ale eleaţilor la naivele sofisme ale sofiş­ tilor. evident că logica nu se poate construi decit în mod aparent ea o toorie m at em a t i că. în această lucrare am pornit de la convingerea că inteligenţa omenească nu poate să-şi făurească singură obstacole reale. adică ea ar justifica logic toate celelalte teorii matematice. dar o singură teorie matematică. ea fiind considerată ca "modul" oricărei ştiin­ ţe. Această poziţie a fost susţinută şi în timpul nostru. c. aceasta ar arăta că'logica are o poziţie cu totul specială printre' celelalte teorii matematice. lo gicii i s-a rezervat un loc special în raport. ('u a x iomele şi metodele ei de deducţie speciale. Este. discuţia ei rezervînd-o pentru altă lucrare_ * Istoria filozofiei a mai înregistrat momente cind au apărut astfel de probleme. Ideea aceasta nu a aparţinut concepţiei clasice şi de la Aris­ totel însuşi. cu celelalte ştiinţe.axiomele. în condiţiile acestea. ar trebui să justifice şi propria ei structură logică. ar trebui să se justifice prin ea însăşi! Aceasta nu înseamnă altceva decît o justificare în cerc vicios . Chiar dacă am fi obligaţi în fapt să acceptăm această situaţie. care în al său Tractatus logico-Philosopl1icus. Nu era acesta sensul afirmaţiei lui Hegel că dacă cunoaşterea şi-ar trasa anumite limite aceasta ar înSfmna că am cunoaşte mai mult decît ar permite-o aces- . Considerarea para­ doxului lui Godel ca aparţinînd inexorlţbil oricărui sistem logic formal (care conţine aritmetica) arată că sîntem În prezenţa unui fenomen intelectual cu totul unic şi surprinzător. de celebrul lo gician Lndwig vVittgenstein. într-adevăr.ă ea nu este o teorie matematică ca oricare alta. de la antinomiile'lui Kant la paradoxele iraţionaliş­ tilor. toate aceste paradoxe au ilustrat însă o poziţie particulară a unor gînditori sau a unor şcoli filozofice. aceea a logicii. a arătat că lo gica nu este o teorie convenţională sau nominalistă. susceptibile în acest caz să fie modificabile.

căci dacă ştim ceva despre aceste limite. adică puterea ei progresiv nelimitată. ca să spunem aşa. aceasta inseamnă că le-am şi depăşit".după care orice problemă de felul acesta se reduce la o eroare de logică.te limite? "Cunoaşterea exi stenţei unor asemenea limite "": scria Hegel conţine o contradicţie. Vom observa că soluţia este unică şi nu necesită decît respectarea principiilor logicii clasice. poziţia lui Aristotel. Soluţionarea . acestea fiind universale. exprimată clar i n ultima carte a Organon-ului . pe Ungă in­ teresul de ordin teoretic.Despre respingerile sofistice . eroarea. am dilatat. respectarea lor nu poate duce la nici o limitare. D' 9 . Am adoptat astfel poziţia clasică. şi credem că am reuşit să arătăm in mod pur logic in ce constă eroarea şi unde este exact locul ei in paradoxele logico-matematice. A.problemei antinomiilor credem că prezintă. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. Pentru aceasta am construit noi antinomii de un tip mai general. Nu numai atit. şi un altul: acela de a întări increderea în raţiunea omenească şi în funcţia ei naturală. faţă de care paradoxele cunoscute nu sînt decît cazuri particulare. dar am putut găsi schema generală după c!1re se pot construi oricîte paradoxe voim. a cărei caracteristică necontestată este libertatea ei.

.

teoria mulţimilor a fost for­ mulată cu multă grijă şi construită pe alte baze logic 0" matematice. atît în formularea paradoxelor. intervin noţiuni din teoria mulţimilor.>xal al unora dintre aceste idei.OR . din cauza aceasta. Cantor a acceptat şi formulat unele dintre ideile teoriei sale pe baza intuiţiei directe. "încercări de a găsi o solurz .' niţii acceptat. ceea ce vrea să însemne o "teo' rie intuitivă ". Deoarece în cele ce urmează.1 TEORIA CANTORIANĂ A MULŢIMII. fără un control logic şi mate-' matic riguros. S-a crezut astfel că dificultăţile ce s-au ivit pe parcursul dezvoltării ei s-ar datora tocmai unor defi. vom reaminti cîteva din ideile de bază ale acestei teorii. Prin urmare. După apariţia antinomiilor. Teoria lui Cantor a fost numită. cu atît mai mult cu cît de la început se . teoria mulţimilor poate fi înfăţişată în două moduri: 1) ca o teorie intuitivă: 2) ca un sistem axiomatic. luînd forma unor "sisteme axiomatice . aşa cum fusese creată de Georg Cantor.teoria naivă a multimilor.p oa te observa caracterul paradc. IV. .e pe baza intuiţiei ca indiscutabile. Antinomiile logico-matematice au apărut mai întîi în �adrul teoriei mulţimilor. în acest capitol vom vorbi despre teoria naivă a mulţi-­ milor iar despre sistemele axiomatice ale teoriei mulţi­ milor vom vorbi în cap . cît şi în soluţionarea lor. cînd ele erau înşelătoare.

nemaispunînd n imic des pre ce este o mulţime. Dacă toate elementele unei mulţi mi s înt date iş le pu­ nem în evidenţă. u n obiect nou. cînd v om con is dera s istemele axi omati ce ale aces tei t eorii în r ap or t cu pr obl ema s ol uţionări i p aradoxelor. }c. Scrierea - - FaEM îns eamnă : " a se te u n element al mulţim ii scurt. un element pri mar al i ntuiţi ei noas tre. atun ic s cri erea es te aceea d e mai sus cu acolade. unele dintr e i deile lui Cantor au s uferit modi if cări. b . Deoar ece cu această concepţi e despr e mulţi me -s a aj uns la paradoxe . Noţiunea de mulţime. C. b.ţ ie" . " a aparţine lui lVI". } c sînt a. 12 lVI" s au. c e s s rc ie: { a. Elementele multimii. .0 mulţime (Menge) s pune Cantor [1 J este o reuniune într." . S e notează pe scur t mulţimea for mată cu nişte obie cte date. 5. C u obiecte date putem forma mul iţ mi . b. S ierpinski [lJ. De exemplu. . m ai . . D ar h c i ar în teori a nai vă a mulţi milor aşa cum es e t expusă astăzi . O biectele cu care se formează o mulţi me se numes c elementele mulţimi i . de exemplu. B . ci ca.un întreg a unor obiecte bine determinate iş dis it ncte ale intuiţi ei s au gîndirii noas­ tre. cu acolade mi ci. care es te mul­ ţimea aces tor obiecte . De exemplu. matemati cien ii au considerat că es te mai bine să nu se mai ia noţ iunea de mulţime ca o noţiune defi ni tă. după cum vom sublinia mai departe. 5 şi 7 etc . Pentru a expri ma faptul că un element a aparţi ne unei mulţ imi lVI se întrebui nţează simbolul "E" . W. de apartenenţă. c putem face o mulţime a acestor il tere . b. cu literele a. . care se numesc elementele mulţimi i " . Putem să notăm pe scurt mulţi mi le prin literele mari ale alfabe tului: A. Ia­ tă cum introduce mulţi mea. "Mulţimi. mulţi mea formată cu literele a . Ele� entele mul­ iţ mi i { a. c elementele mulţi mii {I. Apartenenţa . b şi . 7} sînt 1.. i c dînd doar exemple de formare a unor mulţi mi . î nchi zînd obiectele între aces te acolade am format o unitate închi s ă. între care s e s criu obiectele res pec­ tive de s părţite pri n vi rgule.

Elementul a a parţine mulţimii a{ }: a Ea {} Dar n u putem scrie a E a. . . • • 1 = MI n M2 n M3 n . atunci mulţimea formată nu­ m ai u c a este { a}. Am spus că formînd o multime cu anumite obiecte. • • • . Diferenţa mul­ . nu putem spune că elementul a î şi apa ţr ine lui însuşi ca le ement . MI> M2. 7} av emu rmă­ Reuniune. fiindcă aceasta n ua re nici sens. astfel ca oricare element allu i R să aparţină cel puţin uneia dintre mulţimile date.. . Ma. Avem deci: ţimilor MI şi M2 se notează cu semnul - D = MI . Avem deci Mn . am c onstruit un nou obiect car e' este complet distinct de obiectele iniţiale. . U Mn Intersecţia mulţimilor . M3. . S imbol ul de intersecţie e ste "n". Fie elementul a . Ac estl ucru se poate vedea mai bine examinînd mulţimea cuu n singur le ement . n Mn Diferenţa a două mulţimi. Mulţimea 1 se numeşte intersecţi a mulţimilor MI> M2. M3. cu elementel e acestor mulţimi se p oa te forma o nouă mulţ ime R . Simbolul de reuniune este "U". Fie n mulţimi MI> M2. . Mn. M3. Mn. . astfel. Mulţimea R s e numeşte reuniunea mulţimilor MI' M2.a mulţimilor.M3 U . cu elementele acestor mulţ i mi se poate forma o n ouă mul ţime 1 . U11 13 . ". Mulţimea D a tutu r or elemen­ telor unei mul ţimi M1 c are nu aparţin unei alte mulţimi M2 se numeşte diferenţa mulţimilor date. Fie n mulţ imi. . pentru mu lţimea M t oarele apartentenţe : = {1 .. . • • • R = MI U M2 U .M2 M uZţimea cu un singur element.D e exemplu._ ca elementele ei ă s a parţină în acelaşi timp fiecăreia dintre mulţimel e date. Avem deci Mn . .

�j�m

Mulţimea vidă. A desea se vor beşte d e m
ea elem en­
t elor care satisfac o anumită condiţie. Se poate întîmpla
să nu existe nici un elem ent care să satisfacă această con­
diţie. S e spune atunci că m ul ţimea respectivă es te vidă.
D e exem plu, mulţim ea tuturor numerelor raţionale x care
satisfac ecuaţiax 2 . 2 este vidă.
U nii autori noteaz ă mulţimea vidă cu sim bolul A.
Egalitatea mulţimilor. Două m ulţim i sînt egale dacă· fie­
care element al uneia din mulţimi este un elem ent al celei­
lalte mulţim i şi invers. S criem că două mulţimi M şi N
sînt egale, astfel: M
N.
.
'
De exem plu, ave m egalitatea următoare Î ntre
m ulţimi
.
cu elem ente date :
=

{ a, b, c, a}
{ a, c, b} { c, b, a}
Aici av em p atru moduri diferite de a � crie aceeaşi m ulţime.
.
Din această definiţie a egalităţii mu lţimilor rez ultă că
dacă două m ulţimi M şi N sînt vide, ele sînt ega le: M = N.
De unde putem trage concluz ia că nu există decît o sin­
gură mulţime vidă.
Mulţimi de mulţimi. S e pot form a mulţim i de obiecte
care sînt ele îns ele m ulţimi . De exemp lu, să considerăm
obi ectele a, b, c, d i
ş e. Putem form a cu ele mai multe
m ulţimi; fie, de exeni plu, � rm ătoarele două :
{ a, b, }
c

e-

=

=

=

P = { a, b}
Q'
e
{ c , d, }
=

L uînd aceste două m ulţimi P şi Q ca elemente p utem
să formăm o nouă mul ţim e Z :
Z

=

{ P, Q}

=

e}
{{ a, b} , { c, d, l

M ulţim ea Z t:a: e deci două elemente, P şi Q. A ceas t ă
m ulţime Z trebuie deosebită de mulţimea forma tă cu toate
le ementele a, b, c, d şi .e
T

=

{ a, b, c, d, }
e

E lemen tele mulţ imii Z îs nt mulţ imi, iar elementele mulţi­
mii T sînt obiecte. M ulţimea T are cinci elemente, pe cînd
14

mulţimea

are numai două. Nici un element al mulţimii

'f nu este eţement al mulţimii Z (cu toate că elementele
mulţimii T \sînt elemente ale elementelor mulţimii Z).

Numai în anÎln1ite cazuri particulare un element al unui
element al unel\mulţimi date poate fi un element al acestei
mulţimi. De exemplu, mulţimea

{ a,

{a,

b}}

are un element . al unui elemeht al său.
Submultimea unei multimi. Dacă fiecare element al unei
mulţimi M' este de aseme� ea un element al unei alte mulţimi
N, se spune Că M este o submulţime a mulţimii N: Se
spune atunci că mulţimea M este inclusă în N. Din această
definiţie urmează că orice mulţime este o submulţime a ei
însăşi sau este inclusă în ea însăşi. Mulţimea vidă este o
submulţime a oricărei mulţimi.
Rezultă că mulţimea vidă are şi ea o singură submul­
ţime: mulţimea vidă.
Relaţia de incluziune (de submulţime) dintre o mulţime
M şi o altă mulţime N se notează cu semnul C . Deci
"

"

MCN
înseamnă: "mulţimea M este inclusă în mulţimea N";

M este o submulţime a mulţimiî N.

Vom mai observa că se pot construi mulţimi care să
'aibă unele din elementele lor ca sub mulţimi. De exemplu,
fie mulţimea B =
şi mulţimea A = { a ,
Se pot
da multe exemple de felul acesta.
Iată un exemplu de mulţime non-vidă ale cărei elemen­
te sînt toate submulţimile ei. Fie mulţimea Z
unde
după cum am spus, este mulţimea vidă. Ea are
un singur element care este şi submulţime; mulţimea T =
=
are două elemente, care, fiind niulţimea vidă,
sint şi submulţimi ale lui T. Tot aşa se pot forma:

{a}

A,
{A, {A}}

{a}}.

=

U
V

=

=

{A},

{A, {A }, {(A}}}
{A, {A}, {A, {A}}}

etc.
15

Mulţimi jiniteşi infinite. O mulţime M s e numeşte
finită dacă există un întreg poz itiv n astfel a
c M să aibă
exact n elemente . O mulţ ime care nu estef init ă se numeş te
injinită. Mulţimea v idă este deci finită. E xemplul cel mai
sim plu d e muţi me inf inită este mulţimea numerelor natu­
rale: 1, 2 , 3, 4,
, n, . . .
Echivalenţa.' Dacă elementele unei mulţimi M pot fi
puse într- o corespondenţă biunivocă cu ele mentele unei alte
mulţimi, as ft el ca fiecărui element din M să-i corespundă
un singur iş numai un element din N şi inv ers, cele două
mulţimi se numesc echivalente.
1 l de echivalenţă este " - " şi deci echiv alenţa
SemiU
mulţimilor M şi N se scrie M - N.
Mulţimea complementară. Dacă o mulţime M este o
submulţime a mulţimii N, ad ică dac ă M C N, a tunci mul­
ţimea dif erenţă a acestor mulţimi M-N se n umeşte com­
pl ementul lui M în rap ort cu mulţimea N iş se notează
cu CM .
Model. Funcţie. Da că printr- un procedeu <? arecare se
face să corespundă fiecărui element a al unei mulţimi M un
singur obiect nou cp ( a) , această corespondenţă se va numi
o fu.ncţie, iar mulţimea M, domeniul de def iniţie alf uncţ iei .
Dacă noile obiecte cp (a) apa ţr in toate unei mulţi mi N, atunci
ordonarea a - cp (a) se mai numeşte un model al lui M în N.
Dacă toate elementele mulţi mi i N sînt întrebuinţ ate f ie­
c are cel puţin o dată, atunci mulţimea N· se numeşte mul­
ţimea model a funcţi ei cp .
D acă f iecărui element al mulţimi i M îi corespunde un
singur element şi nu mai unul singur din m ulţ imea N şi
invers, avem în cazul aceasta modele inv erse. Se vede dar
că două mul ţimi c are pot f i puse în această coresponden­
ţă biunivocă, încît. una din ele devine modelul c eleilalte ,
sînt mulţimi echiv alente.
De exemplu, se poatef ace să corespundă oricărui număr
n a tural n numărul par 2 n.
Î n modul acesta -s a constituit modelul mulţimii tutu­
ror nume relor naturale pe mulţimea tuturor numerelor
pare. Deoarece corespondenţa este biunivocă , m ulţime a
n umerelor naturale este de asem enea un mode l al mulţimii
numerelor pare. Cele două mulţimi consider ate sînt e chiva len te.
.

.

.

.

16

I ată această corespondenţă biunivocă între elemen tele
mu lţimii numerelor naturale şi m ulţi mea numerelor pa. re
( mulţi mi echiva lente) :
1 2

3

1 1 1

n

1

4 (3
2n
Mulţimi numerabile . O mulţi me M care este echivalentă
c u mulţ imea nume relor natu rale se num eş te o mulţime
numerabilă. Această defin itie î nseamnă: mult ime a M este
n umerabilă dacă putem ă
s facem o coresp o � denţă bi uni ­
vocă între elementele mulţimii Mş i numerel e naturale . Cu
a lte cu
v inte, putem să dămindici elementelorl ui M, ori­
c are' le emen t al lui M avî nd indi cele săuş i le m
e ente diferi te
a vînd i ndi ci diferiţi . Dacă i ndi cele unui element este n ,
n otăm acest element c u an. M ulţimea numerabi1 ă M se
p oate scrie atunci :
M
{ al> a2 , a3 , •••, an}
De aici rezultă că orice mulţimef inită e ste numerabilă;
n umai mulţimi infinite pot fi nenumerabi le.
U n exemplu de mulţi me nenumerabi1 ă : mulţi mea tutu­
r or numerelor reale cuprinse între 1ş i 2 etc .
]}[ulţime ordonată. O mulţime se numeş te simPlu ordo­
nată, dacă elemen
t ele ei au fost aranj ate într- o ordine, după
un cri teriu oarecare, aş a ca : 1 ) dintre două elemente oare­
c are alş i a2 să avem s au al < a2 sau a2 < al> sau a1 = a2;
2) rel aţiile al < a2 sau a2 < al' sau al
a2 , să se excl udă
r eciproc ; 3) din a
l < a2 ş i a2 < aa să urm eze al < a3•
R el aţ ia al < a2 nu n ecesită neapăr a t o relaţie reală
î ntre mărimi; este vorba de anteri ori tatea unu ia di n ele­
mentef aţă de celelal te .
O mu
l ţime s e numeş te bine ordonată î n cazul î n care,
f iind ordonată, ex istăş i un elementiniţial , fi e al m ulţimii
î nsăş i, fie al oricărei submulţimi non-vi de.
Exemplu : orice mulţi me if ni tă ordonată este bi ne ord o­
n ată; ş irul numerelor naturale 1, 2 , 3; . . . , n , . este
b ine ordonat ,fi indcă în oricare submulţ ime non- vidă există
un pri m ele m ent ; mulţi mea tuturor numerelor întregi
algebrice : .. . , -2 , - 1 , 0, 1 ,2 ,
ordonată în ordine
naturală, lUt e s te bi ne ordona tă.

2

=

=

.

o

.

o

o ,

17

Vom ma i cit a aici două propoziţ ii datori te lui Zermelo. a ceea accep­ tat ă ast ăzi: "Numărul cardi nal (puterea) al unei mulţ imi M este mulţ imea tuturor mulţimilor care sînt e chivalente cu M". căci el adaugă : " Această def iniţ ie pare Î ntrucîtva paradox ală. ." Def iniţ ia aceast a a fost abandonată chiar înt eoria nai­ vă a mulţ imilor. Zermelo a observat primul că mult e raţ ionamente mate­ matice se bazează pe o presupunere acceptat ă impl icit i ş pe care el a enunţ at. - 18 . Ş i iată definiţia pţ care o citează Fraenkel şi care este.o postu­ latul alegerii: P " entru orice mulţime de mulţimi non-v ide şi neavînd nici un element comun există o funcţie de alegere (A uswahl­ f�mktion) . Vom vedea mai departe care s înt aceste antinomii . S-au dat pentru aceast ă teoremă mai multe demon­ straţ ii .Vom numi putere sau număr cardinal al unei mulţ imi M scr ie Cantor . Vom spune însă de pe acum că x e igenţele unui logici an nu sînt s atisfăcute în aceste def iniţii " naive " şi Fraenkel însuşi recunoaşt e acest lucru [4 J. 59) : " Desigur. . Ş i Fraenkel mai observă încă: P i ea tut urormulţ imilor echi­ " e de altă parte. T otuşi. şi care au prov ocat o discuţie amplă în epoc a noastră. denumind.noţ iunea gene rală pe care · o deducem din M cu ajutorul f acultăţii noast re de a gîndi. astf el de def iniţ ii sînt astăzi l ucrll ri naturale Î n matema tici " . Zerme10 însuşi a dat două demonstraţii. mulţ m valente cu M poate să implice antinomii dacă nu sînt l uat e anumite pre cauţii " . Iat ă ce scrie Fraenkel ( [4] . făcînd abst racţ ie de nat ura dif erit elor elemente ale lui M ş i de ordinea lor .Postttlatui alegerii şi t e o r e m a de bine ordonare. Cea mai important ă consecinţă a acestui postulat est e teorema de bine ordonare a lui Z ermelo : " oricare mul­ ţ ime M poate f i bine ordonată " . formularea lui Cantor nu poate f i a cceptată ca o definiţie a numerelor cardinale " . C eea ce este necorect în această def iniţie nu putea ă s scape lui Fraenkel. în f ond. A cest postulat a fost e nunţ at în diverse variaţl te. p . cu aj ut orul căreia se obţine o submulţime care conţ ine cel puţin un singur element al f iecărei submulţimi " . Putere sau număr cardinal.o explicit astfel.

uturor mulţimilor cu· două . şi anu me: . n. ca re la epoca cînd scr ia Cantor e ra o idee dest ul de cont roversată. Am văzut ce numeşte Cantor putere sau număr car­ d inal .elemente fie2 va if m ca re. S iru l n um ere lor natural e .c are a ul at pe parcursul d ezvoltării ei un a spect mult mai vast şi complex . într-un m od foarte general op eraţiile cu numer e întregi: adunare. ad ică dacă MI M2. Noi vom a răta în capitolul u ltim. . . . Numerele cardinale transji'nite. Definiţia n um ăru lui cardinal ca m ulţime de mu lţimi echiv alente apare oricui bizară şi în o rice caz arti ficială şi noi vom arăta pentru e c (în capito­ u l l final) . lămu rirea di eii d e infinit în matematici.sînt d ar pu terile mul iţ milor finite - ' 1.a fost . . V om mai mentiona faimoas a teoremă a lui Cantor asu ­ p ra nu mărului � c rdinal al mu lţimii formate cu s ubmul­ ţ imil eu nei us bmulţimi date: "M ulţimea tutur01" subm ul ţimilor ori că rei mulţimi date M are o putere (număr car d inal) mai mare d ecît mulţi' m ea M". etc . "Mulţimea tuturor submulţimilor unei mulţimi date M ex istă " . . 3. Trebui e să spun em c ă i deea iniţială d e la care a pornit Cantor în' elaborarea teoriei sale . Cantor a putut să x e plice. fiindcă Z ermel o a fost obligat să introducă o axi om ă de exi stenţă. . î nmulţire. nu mer lee lor car di nale sînt diferite". ridicare la putere. numărul u lţimea 1. . 19 . Număru l 1 va fi mul ţimea tuturor mu lţimilor cu un s ingur element ( mulţimi echivalente între ele) . 2. al acestei lucrări ( " Conclu izi " ) în ce const ă eroarea de logică pe care o cu ­ p rind impli cit astfel de propozi iţ i .Di n d efini ţia de mai u s s rezul tă : "Mul ţimil e MI şi M2 vo r avea acelaşi număr cardinal d acă sînt echi valente .. Cu noţiu nile iniţi ale. comparaţie etc . Ea avea av antaj ul unei intuiţii " naive" iş nu consti­ t uia o defi ni iţ e vicioasă. ' Al tfel. S iai ci ma tematicienii au obse rvat c ă s-a introdus ceva n ecl� r . 4 .

puteri ale unor mulţimi mult m ai vaste decît aceea a numerelor naturale şi astfel Cantor crede � ă poate gîndi o serie de numere cardinale transfini te. care este bi ne definită. problema 1111 mai se te atît de ism plă. . ele au şi aceea iş putere iş acelaşi tip ordi nal . este notată de Cantor cu No (Aleph zero) : este primul număr transjinit sau cel mai mic cardinal transjinit. Să introducem acum noţiunea de număr ordinal . seria Aleph-ilor: Numere ordinale. No = No No = No C u aj utorul x e ponenţi alelor se pot defi ni alte numere transfi nite. naturale este No. De x e emplu. această definiţi e este înlocui tă prin alta. Astăzi . î n acest caz iş numai în acest caz. dar aceasta este i ş puterea 20 . Am văzut ce înseamnă ordonarea simplă a unei mulţi mi M. Cantor defineşte as tfel tipul ordinal: " este no­ ţiunea generală· care rezultă din M cînd face m abstracţie de natura le ementelor lui M. Numărul cardi nal transfini t No se bucură de următoa­ rele proprietăţi. Dacă considerăm însă mulţi mile infini te. ordinea lor de succesi une " . S e i ntroduce mai întîi i deea de asemănare între m ulţimi . puterea mulţimii numerelor. tot în cadrul teoriei nai ve a mulţimilor. ele sînt egale cu numerele cardi nale finite respective. dar nu şi de. puterea aces tei mul ţimi infini te. dacă elementele lor corespund în mod biunivoc iş în ordinea if ecăruia dintre ele .Să considerăm mulţi mea formată di n toate numerele cardinale (deci o mulţi me de mulţimi ) . di sti ncte în­ tre ele. Două mu lţi mi echiva­ lente se numesc asemenea. Ti purile ordi nale ale mulţimilor if nite sînt nu merele ordi nale finite . a fiind un număr fini t : No> a No + a = No No + No = No a No .

teorie la care totuşi nu se poat e renunţa. * - Am citat doar cî"t. Pri­ mul m od de ordonare al n umerelor raţionale ne dă se­ ir a : 1 ···' 2' 3' 4 ' 2 2 3 3'6' 5'4' Ord inea nî car e sînt aranj at e numerele raţionale în mul ţimea num erelor raţionale defineşte un tip ordinal . an umite " măsuri de pază" . a e nu poate forma o bază sigură pentr u const rucţiat o e r iei mul ţimi lor. num ai atît cît poate să aibă o leg ătură cu pro ­ blema paradox elor log ico-matemat ice. ce scrie van der W aerden ([lJ.o altă ord onare putem să le aranj ămî n ordinea mărimii lor crescătoare etc. mul ţimil e infinit e d e aceeaşi putere pot avea t ipuri ordinale difer ite.n um erel or raţional e. Nu vom urm ări această chest iune m aid eparte. Numerele raţional e d e f orma k pot fi ord onated upă mărime . M at ematicienii i ş . 3): "N e păzim totuşi să alcătuim noţi uni ca « mulţimea tuturor mulţimilor») şi a ltele d e a celaşi fel. Aceste măsurin u sînt impuse. Iată. p. d ar se vede că tipul ord ni al al unei tJ? ulţimi infinit ed epind e d e ordonarea ei . notat de el cu 1). n ot at de Cant or cu w. fiindcă acest ea dau loc la cont radicţ ii " . după vaq l oarea sumei termenilor p + q. date fiind cele mai mult e din rezult at le e ei ind isc utabil e. fiind că se poate ts abil i o corespon ­ d enţă biunivo că î nt re num erel e înt regi şi numerel e raţio­ nal e inferioare lui 1 . 21 ." naive" ale teoriei m ulţimilor.au d at seama că or icî t ar încerc a ă s dist ileze noţiunea de" mulţim " e . eva din noţiun ile de bază ale t eoriei mulţimilor. un alt număr ordinal. î n faţa contradic­ ţiilor provocate de ideile.î ntr. decî t de temerea de a n u da peste contradicţii. ma temat icienii nu au t ras concluzia că asemenea idei tre­ buiau cu necesitate să con ţină g ermen ul paradox elor. c i " că trebuie luate anumite precauţii" . de exemplu. Al doilea mod de ordonare defin eşteî nsă. în general. Cu alte cuv inte. după Cantor. Să consid erăm un exem pl u. de exemplu. Cele două tipuri ordinale diferă unul de al tul .

în sensul ace sta. noţiunea dem ul ţime a fost supusă unor rest ricţii ax iom atice. aşa ă c pînăl a sfîrşit nici n u se mai ştied acă ceea ce num m i m ulţim em ai şe te totuşi o m ul ţime. pentru că orice l iteră este un term en " .matem atice. în principiu. în interpre­ e tarea form al istă a ceea ce urm ează.. şi cel e-m ai g eneral e concl uzii derivabil e d ni l e nu pot forma o bază satisfă­ c ătoare pentru teoriam ulţim ilor şim ultm ai puţin pentru " ma tem atici în nî treg ul l or . Din primul m om ent (ad ică începînd cu Zer mel o. m ul ţim ea este ol iteră sau un termen care se supune unor anumite reg ul i de cal u c l . trebuie oc nsiderat ca riguros sinonim cu « term en ». 19): " Antinom iil e arată că conceptul naiv d e mul ţime. 1908). . Vom vorbi m ai d eparte despre aceste " antinomii " şi d espre " is stem le e ax iomati ce " care au fost constru ite cau n remediu. fraze ca « fie X om ulţim e » îs nt. No i nu v om căuta să form al izăm această noţiune şi. pe ntru a d a un exem plu num ai.m ul te entităţim atematice pot fi consid erate colecţii sau mul ţim i de obiecte. Cu al te cuv inte. t otal superflue. p. . 60) d espre m ul ţime : "D in punctul de vedere naiv. şi o reconstituire a teoriei m ul ţim li or pe baze strict l og ico. cuvîntul « mul ţim .uIţ or delim itărim atem atice rig uroase. p.d upă c um apare în «d efiniţia » l ui Cantor.I ată ce scrie F rae nk le ( [5 J . în particul ar. iată ce s crie Bour­ bak i ([IJ. Într-� d v e ăr.

. . . pe care ne v om permi te săl e prezentăm cititorului. is s­ temuIl ui R uss el l d in PrinciPia Mathematica. 23 . ci nu­ m ai o prezentare simpl ificată a cîtorva capitoled in această d isciplină. ELEMENTE DE LOGISTICĂ Î n cursul l ucrării noastre vom avea ne voie d e cî teva n oţiuni le m e entared e logicăm atematică. El e se no­ t ează pe scurt cul itere: p. 1. Variabile propoziţionale. q. A ces te variabil e pot lua d ouă valori: ad evărul (notat pe s curt A) şi fal sul (F). fără să ne intereseze conţinutul eventual pe care elel -ar putea av ea. U nel e semne pot' reprezenta ceva determinat. Calculul propoziţional Constante şi variabile. ceva ned eterminat. cînd ele se numesc " constan­ " şi al teori. î n care caz se num esc te . Vom red uce această expunerel a ceea ce este strict necesar în d ezvol tarea ts ud iul ui nostru. . pr o­ poziţiil e sînt consid erate ca unităţ i . semne. r.II . 2) funcţii propoziţional e . 3) calcul ul lc aselor. care se num esc varia­ b li e propoziţional e . şi anume : 1) cal culul p ropoziţiilor. urmărind î n g eneral . înl ocul cuvintel or şi propo­ ziţiil or care ' se pot form a cu le e. Menţionăm că nu facem o x e punere sau o introducere în logica matematică. Î n cal culul propoziţional . L ogicam atem atică saul ogica sim ­ bol ică saul ogistica utilizează. " variabil "e . care se numesc v alori de ad evăr.

variab ilele p şi q pot să ia două v alori f iecare. . Pentru a despă rţi diversele pă rţi ale unei expre sii logice formale se întrebuinţea ză un punct . s au a doua. Cnm în lo g ica formalizată. adevă rul as u falsitate a expres iei oc mpuse" p as u q" nu depinde decîtd e adevă rul saU fal­" s ita tea variabilelor component . r. p. în care variab ilele p. "p sau q este a dev ărată dacă cel puţin una d intre variabile este ad v e ărată. .= Df"). 4 . în care propoziţiile p.constante logice . În ace laşi m od se pot construi exp resii mai complic ate sau mai simple. cum arată tab elul de mai j os : P I q -. de aceea. Semnul de definiţie este simb oli zat prin . 2. două p uncte.Funcţii de adevăr. A şi F. De x e emplu.. Ex presia din dreapta semnului d e definiţi e se numeşte definienş şi x e presia din stînga. dec i putem avea u rmătoarele p atru po sibilităţi. 3. Punctuaţia. e Dup ăd efiniţie. Puterea unui punct se întinde p nă î 24 .-- 1.l q" num ai în f uncţie de adevărul as u fal­ sitatea variabilelor p şi q. compusul log ic "p s au q" înseamnă : sau prima prop oz iţi e s e te adevărată. .. . Vom discuta afir­ maţ ia ace asta mai d eparte. rt ei puncte etc . c i numai de valoarea lord e adev ăr . Valoarea d e ad evăr a x e presiei " " p sau q nu depinde de conţinutul propoziţiilor p şi q. sau amîndouă. corespunzătoare conj uncţiilor dn i v orb irea ob şi nuită ş i cu care se formează fraze.şi ele vor fi toate funcţii " de adevăr. " sa ( u . rmina ad evărul sau falsitatea expresiei" p sal. definiendum.=". x e presia p sau q" se numeşte o· funcţie de adevăr. vor fi unite prin c onj uncţii d iferite . q. q. sînt legate prin constante logice. A F A F A A F F " p sau q " A A A F S e vede că putem·d ete. .. r. în d reptul că ruia se pune " D ef. Cu v ariabilele prop oziţionale se pot f orma complex e logice. C arnap ([3]. 7 ) spune că definiţiile servesc numaip entru ab rev ieri şi nu sînt principial nec esare.

c ţ i a l o g i c ă " p şi q " est e o funcţie de ad evă r care est e ad evărată dacă p şi q sînt simultan ad evărate . . . Propoziţia p put înd lu ad ouă val ori. Tabel ul a arat at că funcţia de v sau " es t e semnul " " ad evăr " p vq " . V om int rod uce acum cîteva funcţiid e ad evărd e care vom avea nevoie în const ruire a cal cul ul ui propoziţional. -" . C u alt e cuvint e.p şi q" es t e fal s ă. Deci " pq. " .q A F A F A A F F A F F F d ) 1 m p1 i c a ţ i a l o g i c ă est e d efinită d e R ussell ca fiind o funcţied e adevăr care est e ad evărat ă d acă sau prima propoziţie est e f al să . care arat ă val" oril e corespunzătoare pentru . nu poate fi cazul ca prima 25 . est e f al să num ai în ca­ zul cînd ambel e variabile sînt f alse. A şi F.p faţă d e p: p -p A F F A b ) D i s j u n c ţ i a l o g i c ă est e aceea d ej a m enţio­ " Simbolul pent ru const ant a logică nat ă mai sus : " p sauq . d acă p impl icăq ." "ŞI se ma l not eaza cu semnu 1 &") \ Tabelul următ or arată cum corespund valorile l ui " p. Cîteva juncţii de adevăr.îi schim bă · valoarea d e ad evăr : . Se pot înt reb uinţa.q " în raport cu valoriled e ad evăr ale variabil elor p şi q : � r " l.. de ci dacă c el p uţ[n una dintre ele este falsă . care . p q' p . avem urmă­ t orul tab el .pus n î f aţa u nei var iabile prop oziţionale .p se citeşte " non-p " . d isj uncţia logică. .und e nt i rv e ine un număr d e punct e egal sau mai m are. 2. 4. (Con j uncţia . pa ranteze înl ocul punc­ tel or. 3. . sau ad oua est e ad evărat ă . " . a) N e g a ţ i a est e is mboliz at ă d e semnul . nî seamnă " p şiq . c) C o nl j u n. .. Simb ol ul con sta ntei logice " şi " este " " " un punc t . d e as emene a .

adică cele două propozi ţii echivalente se m i ­ plică simultan reci proc : p =q .2. Cîte? W ittgenstein [1] a arătat ă c se pot construi 2'J. T abelul următor arată v alorile de adevăr ale e chivalenţei în func ţie d e valorile d e adevăr ale argumentelor: p q p=q -. Dacă d ouă propoziţii p şiq' îs nt simultan adev ărate sau simultan false ele se numesc echivalente.'J. q=> p . . Am şi v ăzut că implicaţi a şi echivalenţa se potd efini cu aj utorul cel o rlalte.. 16.s ă fie adevărată şi a doua fa ls ă : o pr opoziţie adevărată nu ş poate implica una falsă . .=>" i deci "p implică q" se scrie: p=>q. T abelul corespun zător este : 1. avem : q.-- 1. ci unele se pot x e prima cu aj utorul celorl alt e. p=> = . Semnul d e implicaţie esţ e . 3. 4. Russell a arătat că această definiţie nu înseamnă al tceva decît că p :Jq şi în. .. acelaşi timp q=> p. = Df : P =>q . A F A F A A F F A F F A Se pot construi mai mul te funcţii de adevăr cu două argumente.=" şi deci " p echivalent cuq " se scrie : p =q . 3.d ar nu toate sînt indepen ­ d ente. = 26 . Conform defini ţiei lui Russell.p v q Def. asemenea funcţii. 4. S imbolul de echivalenţă este . 2. p=> q q P A F A F A A F F A A F A e) E c h i v a l e 11 ţ a l o g i c ă. I mplicaţia este defi nită cu a jutorul negaţiei şi al d is­ j uncţiei logice.

Ex istă expres ii logice care rămîn în perm anenţă false. or icev al orid e ad evăr ar lua variab li le ec om ponent e (şid eci or ice conţinut) . 27 . p vq -. al căro r ad evăr nud epin­ de deci nicid e conţinutul ce -s ar atribuiv ariabil le or com­ ponente şi nici d e val oarea l or d e ad evăr. 3. Asem enea expresii se num esc tautol og ii. T abel ul n e arată m i d e iat c ă această formulă logică răm îne în permanen­ ţă ad evărată. fiind că unad in propoziţii va fi sigur ad evărată : p -p -pvp A F F A A A î n acelaşi m od. sau p este adevărat . 4.d upăd n e um irea d ată d e W itt g enstein. A F A F A A F F A A A F A A A A ·F orm ul a considerat ă este d eci o taut ol og ie. U n tabel ne arată că orice val oared e ad evăr arlu a variabil a p. exp resia -p v p spun e :. p vq Orice propoziţ ieq m i pl icăd isj uncţia p vq . E xistă anu m ite funcţii d e ad evăr care r ămî n în p erm an enţă ad evărate. U n al t caz extrem al funcţiilor de ad evăr· îs nf contradic­ .p v p răm îne ad evărată totde aun a. De exem pl u. care este princi­ piul terţului exclus .:J . 2. x e presia urm ătoare este o tautologie: q .tiile.Tautologia. :J.-- 1. sau p este f als. expresia . orice valoare d e a devă r ar lua propoziţ iile componente (şi orice conţinut) : p q pvq q .

dar p şi q pot să fie adevărate sau false. ci implicaţi a lor. este )--" . . f-. p A F F A F F Ori�a re ar fi valoare a d e adevăr a lui p. Semnul de aserţiune.De exemplu. şi se obţine t ot o tautologie. S emnul d e aserţiune. Regulile d e d educţie (de care ne v om serv i aici) îs nt în numă r de t rei: a) Regu! a s u b s t i t u ţ i e : i în orice formulă logică ad evărată ( tautologie) se pot substitui în locul variabilelor orice alte ex presii p ropoziţionale. D e exemplu. S m e nul de aserţiune nu este un simbol logic necesar. De exemplu. b) Regula m od u s p o n e n s: dacă o imp licaţie e ste ad evărată şi prim ul ei mem bru est e ad evărat. O propoziţie poate fi numai con­ sid erată sau afirmată. int rodus numai pentru această dist incţie. ad ică o propoziţie falsă totdeauna. Reguli de deducţie. noi îl vom păstra însă pent ru m ai multă· precizie. fiindc ă ele p ot fi ad evărat e sau false. propoziţiile sînt numai c on­ siderate. at unci şi al 28 . cazul opus tautologiei. propoziţia " Cezar a trecut Rubiconul" este o propoziţie consid erată.P . atunci am afirmat această propoziţie. î n formulele logice. Dacă însă spunem : " propoziţia «Cezar a trecut Rubiconul » este adev ărată" .·P:Jq înseamnă: este adevărat c ă p implică q.p. T abelul ne arat ă imediat acest luc ru: p -p -p . p este falsă. p este o contradicţi e. nu ele sînt afirmate. formula . cu condiţia ca ov ariabilă să fie înlocuită pretutind eni în formulă cu aceeaşi expresie simbolică. In acelaşi mod se pot construi o mu lţime de con­ tradicţii .

care este substituită celei vech i în tautologie. Simbolic se scrie această regulă astfel : !. .. Pentru a construi teoria logicii formale. ca o teorie d eductivă matematică. Ru ssell a avut nevoie d e no ţiunile primitive (nedef inite) d e varia­ bilă propoziţională. :J .. p v q A2f-: p v p :J p A3f-:. p v r Se poate constata că toate patru axiomele sînt tautologii făcînd tabelul respectiv pentru fiecare. date de Nicod: A l f. car e sînt tautologii. ceea ce nu se cere în regula substituţiei . p :J q f. P f.. el izbut eşte să deducă cu ajutorul regulilor ded educţie. Nu este cazu l să menţionăm aici decî t că princi29 . L uînd apoi un grup de cinci axiome. din ele. însă ea cere o condiţie în plus. şi anume ca mai întîi să se stabilească echivalenţa acestei expresii cu aceea pe care o înlocuieşt e. ba chiar c ă se poater educe la una singură (însă incomodă) . Nicod [1] a arătat că se poate reduce număru l propoziţiilor primitive la patru. :J: p vq ." şi de disj uncţie " v " .d oilea membru al implicaţie i este adevărat (conform d efi­ niţiei implicaţiei) . :J . . Construcţia logicii formale. ca mai sus . Aceast ă regulă are asupra regulii us bstituţiei avantaj ul că nu este necesar ca expresia nouă. Din acestea sed d e uc at utologii mai mult sau mai puţin complicate.pvq :J qvp ' A4 f-: . t eoremele logicii . I ată cele patru ax iome ale sistemului lui Russell. de negaţie.. să f ie substituită pretutindeni în f ormula adevărată . q v r .:q . q c) R egula de î n l o c u i r e (Ru le of RePlacement) : în oricef ormulă adevărată (tautologie) o expresie propoziţio­ nală poate fi înlocuită printr-o altă expresie propoziţională dacă ultima expresie este echivalentă cu prima .

= ." Cînd înlocui m v ariabila x cu valori date x Socrate.g aţi i) f-: . maig eneral spus. Expresi a " x este muri tor" sau. :J _ - . � contra di cdub lei ne­ sil ogi smu­ transpozi­ redl1. FUllclii propoziţionale î n paragraful precedent am consid erat propoziţiile ca uni tăţi iş ceea ce ne-a i nteresat au fost relaţii le dintre " propoziţii realiz ate prin aşa-numitele " constante log ice. i ar f muri tor. adi că pentru fiec are valoare dată a lui x şi pentru f dat. . " Platon este muritor . T2 T3 T4 TS T 6 ( pri nci pi ul clus) . absurdum) == T8 f-: p =q. p ( pri nci pi ul \-: p:J.(p =. T7 f-: p v p . (p ( principiul .. propozi ţia " Socrate este muri tor " . adică " x este f.ctio ad (pri nci pi ul tautologi ie) P . un individ care are o proprietate. de exemplu. în mod foarte general . " Ari stotel " este muri tor etc. precum iş cÎ teya dintre aceste teoreme : TI f. aI tăacets e pri ncipii. F ie. terţului x e ­ ( p =-q ) T9 f-.p) 2. mai g eneral.: p :Jq . x P laton. t iei) (princip iul ( p) = P f-. astfel : fie un obiect x (varia­ bi l) care are o propri etate f.: p=q· =: p·q v. :J'-q :J . p :Jq·q:J r : :J : P :J r ( principi ul l ui) ( pri nci pi ul f. " x este = = 30 = = = . obţi nem propo ziţiile: " " Socrate este muri tor" .' pî ile log icii clasi ce devi n î n logi ca lui Russell teoreme de­ mon strate ( tauto logii). se obţ i ne o propoz iţi e ( adev ărată sau f als ă) .p ţi ei) .pvp . Ai i c se distinge un subiect care are un predi cat sau. p) f. Vom expri ma lucrul acesta. .p.p·_q TIO \- .. Să intrăm acum în struct ura unei astfel de propozi iţi. . x Ari stotel etc.

că atunci c înd v alorile lor sîntd ate. Rus­ seU . despre care nu vom vorbi aici. . Russell [2J d efineşte funcţi a prop oziţională astfel: . aşa. Platon. g(x) . au trebuit să limiteze valorile ad misibile pentru argumentul unei funcţii propoziţionale . . T otalitatea valorilor care. precum şi alte teorii . ljJ(x) x x) ( . 2) sau prin cuantificare.. ci îc nd va fi v orba de încercările d e sol uţ ionare a p arad ox elor şi cînd vom face critica lor. pentr u valori determinate ale variabilelor. pentru c s rierea unor asemenea funcţii propo­ ziţionale. atunci se întrebuinţează în m od obişnuit litere latine pentru scrierea lor: f( x) . . Dacă funcţia propoziţională este variabilă. şid upă el toţi logicienii. Socrate. Î n rezumat': o propoziţie este o x e presie care este ade­ vărată sau falsă. = 31 . Propoziţii generale şi existenţiale.f". . se numeşte o funcţie propoziţională. Aşa a apărut teoria tipurilor. puse în locul lui x d( e exemplu. Aris totel . CUtn ' ar fi "x este q/'.. Variabila x se numeşte argumentul funcţiei . Dintr-o funcţie propo­ ziţional ă (f x) putem obţine o . . . o uf ncţie propoziţională este o x e presie conţinînd variabile şi care. h(x). Funcţia propoziţională "x este f " se notează pe scurt ca în matematică cu (f x).d e forma f(x) . expresiad evine o propoziţie " . fac să se transforme funcţia propoziţională într-o propoziţie se numeşte domeniul'd e valori ale ar­ g umentului.0 funcţie propozi ţ ională este o x e presie conţinî nd unu 'l s au mai mulţi constituenţi ned eterminaţi. În ceea ce urmează nu vom avea nevoie decîtd e funcţii propoziţionale cu un singur argumenţ . se întrebuin eţ ază liter e greceşti: o cp( x) . . s-ad at peste o pro­ pozi ţie care nu poate fid eclarată adevărată sau falsă. cum a fost x " este muritor " . Dacă funcţia propoziţională este d ată. care devine pentru fi� care valoare dată a ' vari abilei propoziţie.p ropozi ţie pe două căi : 1) sau înlocuind argumentul c u o valoare constantă x a şi căpătî nd f (a). cum a fost în cazul preced ent. ). devine o propoziţie (ade vărată sau falsă) .. atribuind la întîmplare o valoare ar­ gumentulu i unei funcţii propoziţionale . Deoarece uneori.

Se m ai scrie lucrul acesta iş sub forma: cp( x) ::J" � (x) Acelaşi lucru în ceea ce pri veşte echi valenţa. cp(x:) 32 = H x) . . uf ncţii propoziţi onale varia bile mpli că pe a doua. f (x) este falsă " . (x f ) a ne duce la o propozi iţ e d e exi stenţă iş înseamnă : " f (x ) nu este fal s pentru toţi x " .[ (x). f (x) .Cuanti if carea se face cu aj utorul operatorului de genera­ lizare sau cu aj utorul operatorului existenţial.' oricare ar if x. Si mb olul (x) se numeşt e "ope ratorul d e g enerali zare " ş i transformă o funcţie p ropozi iţ onală Î ntr-o propozi iţ e ge nerală. -f (x)] " x) uneori este acelaşi lucru cu x. atunci iş H x) este valabil ă. Expre is a (x) . cp (x) ::J �( x) Aceasta este o i mpli caţi e generală iş se ic teşte: " dacă cp (x) este valabilă. ori care ar fi x " . care poat e fi afi rmat ă [funcţia fx( ) nu poate fi afi rmat ă ]. scri erea ( x ) . Operatorul de exist enţă � s notează cu simbolul (ax ) pus înain tea unei funcţii propozi iţ onale. am obţi nut o propozi iţ e ge nerală. Rezultă că avem prin defi ni iţ : e a ( x ) . care se scri e astfel: ( x) f( x) . . dacă primai atunci scri em: Df (x) . = Ceea ce înseam n : ă "(f " est e fals că pentru toţi Să consi derăm două cp (x) şi H x). sau încă " exi stă cel puţin un x pentru care f (x ) este va labilă " . cu alte cuvi nt e ă c f (x) ia valoarea de adevăr " ade­ \"ă rat " pentru oricare valoare a argumentului x. . Dacă pl ecăm d e la funcţi a propoziţi onală f (x) iş spunem " f (x) pentru t oţi x " .

f (x) nu reprezi ntă decît aparent funcţi i propoziţionale. în general. care verifi că func­ iţ a cp (x) .Ză o clasă. cum se m a i num eşt e . Vom nota apartenenţa unui element a la o clasă pri n semnul E . Să presupunem că avem o funcţie pr<?pozi iţ onală cp (x) . ca iş în teoria mulţi­ mi lor. şi ele sîntî n fapt propoziţii . x (cpx) . x este o variabilă aparentă sau. cp (x) este echivalent cu � (x) " . În ori ce in­ teg rală defi ni tă. Aşadar. a variabi la este aparentă ( legată) . Se m ai poate scri e acest lucru şi astfel: Deoarece x( ) . Într-o funcţie propoziţională f(x) intervine însă o vari abi lă reală sau liberă . care se 11 otează sim­ boli c astfel : x (cp x ) Ori care valoare particulară x a. f (x) şi (ax) . o variab ilă legată . aparţine acestei clase. 3 . b � f (x)dx. Clase Am văzut cee ste o mulţime sau o cl a să. va lorile lui x care sati sfac această funcţi e au toate o propr iet ate comună (predicatul cp) şi ele forme3. = . Se găsesc exemple în mate­ matici de astfel de variabile ap a r e n te (legate) . = înseamnă: " a este un element dintre acelea pentru care funcţia cp (x) devine adevărată " . Prin defi ni ţie. cp (a) � 33 . căci valoarea acestei expre­ isi este o constantă. Def.l11se a ll 11ă : " pentru oricare x. avemd eci : aE Sau.

Di n ceea c e am spus pînă acum. = . cp (z) Tot astfel . - cp( z) Def. _ . Aşadar.IX = - x( fx) A spun ec ă un elemen t x aparţin e clasei . z( cpz) = Z ( � z) Echivalenţa universală a funcţiilor cp( x) şi �( x) echi ­ valează cu ge ali tatea claselor determin ate de ele. putem scrie : z - E X (cpx) . ea se notează cu . dacă un element z nu aparţine clasei x( cpx). adi că dacă avem aceasta n u poate să Însemne decît că ele sînt satisfăcute d e aceleaşi valori . .IX Înseamnă acel aşi lucru cu a spun e că el n u aparţi ne clasei IX : Def. Fiin d dată o funcţie f( x) .Z E X (C(x ) . = . aceasta înseamn ă că cp (z) este falsă " .f De aceea se mai spun e că o clasă este sfera sau extensi unea unui predi cat ( Camap [ l J .IX " este clasa tu­ turor acelor x care nu veri if că f( x): . rezultă că o funcţie fx ( ) ( cu un sing ur arg umen t) defi neşte o clasă : clasa ele­ mentelor care au predi catul . Cu alte cuvinte. toţi x care o veri fică fo rmează o clasă. putem scri e : cp( x) =x Hx) . întrebuinţînd semnul de neg aţi e. Def.cp (x) şi �( x) sînt echivalente În mod general.IX . "Dacă z nu aparţine clasei determi nate d e cp (x) . pe care să o notăm cu IX : IX = X( fx) Toţi x care nu verifică această fun cţi e formează clasa contra­ ră lui IX . Dacăd ouă fun cţii . 18) . p . d upă notaţia lui Russell (care este aceea a lui Peano) . . 34 . . el nu face adevărată funcţi a noastră. deci că ele determină aceleaşi clase .

francez ă.Mai putem e x prim a lucrul acesta aparţine clasei (1. Vom menţiona încă relaţiile dintre clase (despre care am mai vorbit la teoria mulţi milor) .::> % x E � " Dacă oricare ar fi x. formată c u toate elementele a d ouă clase ot şi � . . Mai întîi se pot forma şi clase de clase. şi � . Clasa francezilor este un membru al clasei Naţi unilor Unit e . fals Prin urmare . Un exemplu concret este următorul: Orga­ nizaţia Naţiuni lor Unite conţine ca membri naţiunile en­ gleză.E IX . 3S . dar un cetăţean francez . care este un membru al clasei frapcezilor. . = nf x E IX · . n u este membru al clasei Naţiunilor Uni te . este reuniunea claselor (1. notaţi ile XE - (1. reprezi ntă acelaşi lucru . IX C � . rusă.(x E IX) . Clasa M . " : x E - IX · = şi a stfel : " est e că x Def. x . în acest caz clasa IX es te inclusă în clasa � : IX C � Avem următoarele definiţii : f-. ca iş în teoria mulţimi­ lor : Clasa M a elementelor comune a două clase conjuncţia claselor IX şi � : IX şi � este M = (l. aceasta înseamnă c ă IX e ste inclus în W' . ameri cană etc . x aparţine clasei IX implică x aparţine lui � .) . n � O clasă IX poate să ai bă toate element ele ie printre ele­ mentele altei clase � .: .(x E (1.

oa­ menii sînt muritori. Sau încă : x este identic cu y dacă toate proprietăţi­ le lui x sînt şi ale lui y . IX C y ::J · · x E � Silogismul T I I spune : dacă clasa IX este inclusă în clasa � şi in acelaşi timp � este inclusă în clasa y. x. atunci x aparţine clasei � . . în l} arbara : T U t- : T l 2 f- : IX IX C �. Neidentitatea dintre x şi y se scrie : x . clasei � este intersecţia claselor IX şi � " t. ) Silogismul T 12 spune : dacă clasa IX este inclusă în cla­ sa � şi în acelaşi timp x aparţine clasei IX . Dintre teoremele stabilite î n PrinciPia Mathematica . este identic cu y dacă. (Toţi grecii sînt oameni. ::J . ) nu este definit el însuşi . y. dar semnul de identitate este definit.y 36 . Definitia ' semnului de identitat � este următoarea : x = y.: . ( cp) cp (x) ."Clasa tuturor acelor x care aparţin clasei IX şi în acelaşi timp . 'Se vede că semnul de definiţie (în dreptul căruia este scris totdeauna Def... am utilizat semnul " = " ca semn logic de definiţie. � C C � . deci toţi grecii sint muritori . deci Soc rate este muritor. = . toţi oamenii sînt muritori. IX U � = D f X (x E IX ' v · x E �) "Clasa tuturor acelora care aparţin clasei IX sau clasei � este " reuniunea cl�selor IX şi � " . în legătură cu noţiunea de clasă. atunci clasa IX este inclusă in clasa y. are şi el această proprie­ tate . ::J cp (y) ' Def. Acelaşi semn este întrebuintat ca semn de identitate. ) Definiţie şi identitate. Cu alte cuvinte. anume cele două forme silogistice ale primului mod al primei figuri. vom menţiona aici numai două. În cele ce precedă. (Socrate este om. oricare ar fi proprietatea pe care o are x. xE IX y .

logica matematică. Russell creat un instrument de precizie şi rigoare matematică. între care c�a mai importantă este apariţia antinomiilor în chiar acest formalism logic .:um se va vedea în expunerea care urmează. a . nu a putut evita apariţia paradoxelor decît prin introducerea unor convenţii. după <. prin definiţie : (x = y) Def. Cu toate perfecţionările aduse ul­ terior. ca şi teoria mulţimilor. d e a funda matematicile pe logică ş i pe noţiunea logică de clasă (mulţime) . aşa cum am arătat mai sus. ş i a crezut că poate realiza programul logicist a l lui Frege.Russell scrie. El s-a izbit însă de dificultăţi mari. * Formalizînd logica.

ci n + 1 . Burali-Forti a expus acest paradox utilizînd mij loace formale. care este cel mai mare dintre toate numerele. Contradicţia este izbitoare : -dacă ° este numă­ rul ordinal definit de seria tuturor ordinalelor. şi deci numă­ rul ordinal definit de această serie nu este 0.':aparatul logicii sim­ bolice. seria tuturor numerelor ordinale conţine cel mai mare număr ordinal 0.III PAlt. atunci nu n este numărul ordinal definit de seria tuturor ordi­ nalelor. 2 ) acest număr ordinal este mai mare cu o unitate decît cel mai mare număr ordin al al seriei date . în speţă. Acest paradox se poate formula în felul următor: se demonstrează în teoria mulţimilor că: 1) orice serie de nu­ mere ordinale defineşte un număr ordinal . 38 .\ ) )O XELE1LOGn. această serie defineşte un număr ordinal să-I notăm cu 0. CI n + 1 . În acest caz. Să considerăm acum seria tu­ turor numerelor ordinale . Paradoxul lui Burali-For ti Matematicianul italian Burali-Forti [1] a publi­ cat în anul 1897 o antinomie pe care a întîlnit-o în teoria mulţimilor.O-l\IATEliIATICE 1 . 3 ) seria ordinalelor (în ordinea mări­ mii lor) este bine ordonată. aşa cum ea fusese constituită de Peano şi şcoala italiană.

Se constată că există mulţimi care îşi aparţin ca element şi că există de asemenea mulţimi care nu-şi aparţin ca element . după cum foarte bine a observat Fraenkel [3 J . deci ea îşi aparţine ca element. mulţimea tuturor noţiunilor abstracte este ea însăşi o noţiune abstractă. tertium non datur" . deci nu îşi aparţine ca element .eci este adevărată independent de faptul că asemenea mulţimi există sau nu în realitate . problema care urmează nu depinde de faptul că asemenea mulţimi există sau nu există. nu este ea însăşi un mamifer. c ardinal N c al mulţimii M a tuturor mulţimilor este cel mai mare număr posibil. Dimpotrivă. de exemplu. toate mulţimile care nu se conţin ca element formează o nouă mulţime r . dar el nu este cel mai mare. determinate este ea însăşi o noţiune determinată. dar avînd o structură logică mai ' simplă. 11aradoxul lui Russell Russell [1 J a descoperit în 1903 un paradox . Parodoxul lui Cantor o contradicţie asemănătoare referitoare la cel mai mare număr cardinal a fost descoperită de Cantor [1 ] in 1899. o teoremă binecunoscută a teoriei mul­ ţimilor spune: numărul cardinal al mulţimii tuturor sub­ mulţimilor lui M este mai mare decit numărul cardinal Ne al mulţimii M. . trebuie ca şi mulţimea 39 .înrudit cu cel al lui Cantor. Cu toate că existenţa mulţimilor care îşi aparţin ca elei:nent a fost contestată. sau nu se conţine ca element. din moment ce propoziţia " orice mulţime îşi aparţine ca element sau nu îşi aparţine. Fie M mulţimea tuturor mulţimilor şi Nc. pentru -că numărul cardinal al mulţimii tuturor submulţimilor lui M este mai mare ca Nc . este o tautologie şi q. numărul său 'cardinal : Nc este cel mai mare număr cardinal posibil. Deoarece orice mulţime se conţine . mulţimea tuturor noţiunilor. Toate mulţimile care se conţin ca element formează o nouă mulţime G. De exemplu. 3 . mulţimea tuturor mamiferelor. Pe de altă parte. o a treia posibilitate neexistînd. dar nu a fost publicată decit în 1 926 de Zermelo .2. deci ea se conţine ca element . Contradicţia este evidentă: numărul .

prin definiţie r nu conţine decît mulţimile care nu se conţin ca ţlement . predicatul determinat este el însuşi d eterminat. Exprima t prin simboluri . Contradicţia este izbitoare. predicatul m amifer nu este el însuşi m ami­ fer. deci este predicabil . tertium non datur. avem oc oc . Mai tirziu. Un predicat dat admite ca p redi cat proprietatea p e care o e xprimă sau n u o admite . prin definiţie . Russell (1905) a arătat că se poate obţine un parad ox asemănător fără a se mai introduce noţiunea de mulţime. De exemplu. predicatul imagina­ bil este el însuşi in: a ginubil . orice predicat este deci predicabil sau impredica bil . deci este predicabil. p aradoxul apare şi mai simplu _ Definiţia mulţimii r este "n" ulţitr ea tuturor mulţimilor care nu se conţin ca elem ent " . Să punem acum aceast ă problemă pentru predicatul impredicabil: şi el trebuie să fie predicabi l sau impredicabil. deci este prcdicabil . voin spune că are proprietatea de a fi impredicabil. atunci e a nu p � ate să se conţină. S ă e x aminăm un predicat oareca re : dacă are pro­ prietatea exprimată de el însuşi.r să se contin ă sau s ă l1 U �e c ontină ca element. " . vom spune că are pro­ prietatea să fie predicabil. ceea ce se scrie oc Er = Df - oc E oc Aceasta fiind adevărat . dacă mulţimea r nu se conţine ca element . numai pr i n tntrebuin ţarea noţiunii de pre­ dicat . ceea ce este contradictoriu . predicatul abstract este el însuşi abstract. dacă nu acceptă proprietatea exprimată de el însuşi. �() . în speţă oc = r. oricare ar fi mulţimea echivalenţa generală (pentru orice oc) : ( 2) . deoa­ rece . Dacă se conţine ca �lement. P ropoziţia mulţimea r se conţit1e ca element " este ' echivalentă cu propoziţia " mulţimea r nu se conţine ca element" . oc f r = Pentru valoarea particulară obţinem : - Il oc E lui oc . ea se ccnţine . at unci. deci este impredicabil etc . dimpotrivă.

atunci are proprietatea exprimată prin el însuşi. ImP (tjI) . Cont radicţia este evidentă. sau aceea de clasă . Avem definiţia " dacă un pre­ . acest p ara do x se scrie. Impo r t anţa acestor para doxe construite de Russell constă mai ales în faptul că ele a r at ă c ă natura acestor contradicţii este pur logică şi că ele nu apar ca urmări ale cîtorva noJiuni m a tem at i ce mai c om p lexe .extensiunea unui predicat . adică tjI obţinem ImP (I mP) = - = Imp . utilizînd noţiunea logică de predicat. ImP (ImP) Propoziţia "impredicabil" este " impredicabil" este echi­ valentă cu propoziţia "impredicabil nu este impredicabil" ceea ce este absu r d . deci este impredicabil . Exp r i m a t î n simboluri .cum ar fi noţiunea de mulţime . ) .HtjI ) Pentru valoarea particulară a lui tjI . atunci admite p r op ri etatea exp rimată de el însuşi . foarte uşor.dicat � nu are predicatul tjI. d ac ă predicatul impredicabil este impredica bil..a lenţa generală (pentru orice tj. 4 . Paradoxul lui Richard Jules Richard [ l J a public at în 1905 un paradox prin -care urmărea s ă de m o nstreze că nu e nevoie să se aj ungă pînă la teoria numerelor ordinale pentru a descoperi o asemenea contradicţie . .catul impredicabil" ( notăm ' impredicab il Imp) : = Imp ( �) = Df - tjI ( � ) Această definiţi2 fiind valabilă pentru orice predicat. care conţine 2 6 de litere : să notăm toate ara njamentele de d a Z / el l itere care se 41 . atunc i predicatul tjI a r e predi­ .) ( tj.'O a treia posibilitate nu există .care corespunde noţiunii de mulţime. Să considerăm alfabetul francez. ci în cadrul logicii obişnuite . rezultă echiv. deci este predicab il. D acă predicatul impredicabil este predicabil. ca şi în cazul precedent . sau mai puţin precise .

în caz contrar ». fost formulat de Richard însuşi. Se poate forma u11'. de Carnap [3J . Iată acum unde este contradicţia . rezultă că unele dintre aceste aranj amente vor fi definiţii de numere . ceea ce înseamnă că avem aranj amente cu repetiţie. Să însemnăm cu G grupul de litere cuprins între ghili-­ mele. «(Fie p a n-a zecimală a n-ului număr din mulţimea E . Dar am văzut că el nu aparţine acestei mulţimL Aceasta este contradicţia . Acest număr N nu aparţine mulţimii E. a n-a cifră a sa ar fi a n-a cifră zecimală a acestui nu.pot face cu aceste 26 de litere şi apoi să le clasăm în ordine alfabetică . ceea ce nu este adevărat.rnăr. aşa cum a. să formăm apoi aranj amentele de patru litere etc . Definiţia unui număr fiind făcută prin cuvinte (şi aces­ tea fiind compuse din litere) . Am reprodus aproape textual acest paradox. toate numerele care se pot defini printr-un număr finit de cuvinte formează () mulţime E. al doilea. aranj amentele care nu sînt defi­ niţii de numere . adică nu­ mere al căror singur argument i a ca valoare o expresie 42 . adică de un număr finit de cuvinte . Să ştergem � din aceste aranj amente. Am înşirat astfel . într-o ordine determinată. Ua al treilea etc . Aceste aranj amente pot să conţină aceeaşi literă repetată de mai multe ori . toate numerele definite printr-un număr finit de cuvinte . să formăm un număr avînd pentru întreg. Deci . Oricărui număr întreg p îi va corespunde un aranj ament de p litere care se va găsi în acest tabel şi . cum tot ceea ce se poate scrie este ' un aranj ament de litere . . el ar trebui deci să aparţină mulţimii E. care poate fi numerabilă. zero. U 2 . . nici ' cu 9 şi unitatea. Fie U1 primul număr definit printr-un aranj ament . Numărul N este definit de cuvinte din grupul G. să formăm apoi toate aranj amentele de trei litere şi să le scriem tot în ordine alfabetică . tot ce se poate scrie se va găsi în acest tabel al cărui m o d de formare a fost indicat . şi pentru a n-a zecimală p + 1. Fie Zpr (Zahlpredikat) un predicat prin care reprezentăm numere reale . sub o formă simplificată. dacă p nu este egal nici cu 8. Paradoxul lui Richard a fost prezentat. Dacă ar fi al n-lea număr al mulţimii E. număr care să nu aparţină acestei mulţimi .

deci b este richar­ -dian. să zicem b.F ( x ) ] ( 2) Dar pentru că " Ri " este un Zpr. proprie­ tatea cu numărul b. conform d e finiţiei . care este richardian. acest număr va fi richar­ dian. un număr de ·ordine. tertium non datur. Dacă b este richardian . cu " num(Ri) " şi "F " cu " Ri " . De exemplu. la rîndul .. aceea că " num ( Ri) " nu este richardian . deci : R t' (x) = = " . prin care se poate reprezenta o numărare univocă a tuturor predicatelor Zpr ale limbii S .1 . Acest număr b trebuie să fie. după Carnap [3 ] .de exemplu Pa. Fie o limbă logică S .R i [num ( R-i) ] . Univocitatea acestei numărări este presupusă : [ nu m ( F ) S ă definim = num ( G) J ::J (x) [F (x) = a c u m predicatul r i c hard i a n G ( x) ] = (1) Rt' : (F) [ (num (F) x) ::J . ordinea "l exic ografică a propo z iţiilor care îl definesc . sau altfel . dacă b nu este richardian. deci b nu este richardian . Ţinînd seama de aceste indicaţii. ' că dacă se înlo­ . .Putem numerota fiecare p r e dicat Zpr printr-un număr natural luînd în consideraţie. . . richardian sau non-richardian. dacă " P " este un Zpr (predicat de număr) . ducînd la o contradicţie.său. . care este richardian. S ă presupunem acum că numărul predicatului " Ri " este richardian : " Ri[num(Ri)]" Rezultă astfel conform punctului [2] . Să expri m ăm în simboluri această contradicţie. num P " este o e x " presie a unui număr. de yx emplu. în care întrebuinţăm un fundor .R i i llum (Ri) ] ( 3) 4 . Presupunerea făcută de noi că " num (Ri) " este richardian . trebuie declarată falsă ." num " . el nu admite. richardian este un pre­ -dicat Zpr bine definit.Fie " a " expresia unui număr . se aj unge la : . iar a. el are un număr pe care îl vom nota cu " num ( Ri) . . iar P (a) este fals (cu alte cuvinte.cuieşte " x c'. el admite proprieta­ tea cu numărul b. dacă predicatul cu indicele numeric a nu convine indicelui :său a ) .-numeric ă . dacă numărul a e s te numărul unui pre dicat Zpr. în consecinţă.

tru orice x) : (x) . atunci x va fi numit richardian. P1.. . dacă x admite' proprietatea de număr Px ' atunci el nu va .Px (x) 44 .Din ( 1 ) [num ( F ) = llum ( Ri) J ::J [ . Pa . Dar predicatul r ichar­ dian este el însuşi un predicat de numere şi . o a treia posibilitate nu există. Observăm că demonstraţia lui Carnap este prea lungă şi că putem reduce acest paradox la paradoxul lui Russell. P 2 .PAx) De unde. Fiecărui predicat i se va ataşa un indice nu­ me ri c : P I . R ib (x ) = . Dacă indicele x al unui predicat Px nu ad­ mite predicatul Px. este deci richardian sau non-richar­ dian .Ri [num(Ri) ] ( 4) Di n relaţiile (3) şi (4) . Într-ade­ văr. Fiecare indice poate admite ca predicat pre­ dicatul pe care îl numerotează sau nu-l poate admite. format cu predicatele predicabil şi impredicabil.F [num (Ri) ]= . în consecinţă. să presupunem că scriem toate predicatele numerelor reale într-o ordine oarecare. care este indicele său : corespondenţa este univocă . adică el este Rib .. într-o poziţie determi­ nată b. Fiecărui predicat de număr . fi richar­ dian . Orice număr natural .F [num (Ri) ] ::J Ri [num (Ri) ] (6) Din (5) şi (6) Ri [num (R i ) ] (7 ) Propoziţiile (3) şi (7) . în ordine lexi­ cografică. de exemplu. echivalenţa generală {pep. îi corespunde un număr natural şi numai unul. amîndouă demonstrate. . Av em deci definiţia : R ib ( x ) = Df . . [num (F) = llum ( Rt') ] ::J -. ter­ tium non datur. sînt con­ tradictorii. fie. el se clasează în seria de predicate. care este indice al unuia dintre predicatele de numere. .F [num (Ri) ] ( 5) Din relaţia 2( ) (F) [ (num (F) = num (Ri) J :J .

Paradoxul lui Berry Acest paradox este o simplificare a antinomiei lui Richard şi a fost publicat de Ru ss el l în 1 903.• Pentru valoarea particulară a lui x . ambelor mulţimi R şi R' . = R1:b (b) Rib (b) Propoziţia " b este richardian " este echivalentă cu pro­ poziţia " b nu este richardian " . care iî poartă numele. În virtutea teoremei lui Zermelo . = - 5 . Să examinăm acum colecţia completă C a tuturor frazelor care definesc fieca re un număr na tural c u maximum 45 . cu toate acestea . pentru a demonstra imposibili­ tatea pentru continuu de a fi bine ordonat. în acelaşi timp. sau mulţimii R' . Orice număr real dat aparţine sau mulţimii R. se referă la teorema binecunoscută. asupra mulţimilor bine ordonate . şi nu poate aparţine. Contradicţia este evidentă . deci el trebuie să aparţină mulţimii R . mulţi­ mea numerelor reale este bine ordonată. Să presupunem un vocabular destul . Paradoxul lui Zermelo-Konig Acest paradox. 6. un număr finit de cuvinte . numărul frazelor va fi finit. în speţă x predicatul Px Pb R ib ş i obţinem : = = b. Să examinăm toate frazele care pot fi construite cu aj utorul a maximum 50 de cuvinte din această limbă . tertium non dat'/. dar noi l-am definit cu un număr de cuvinte finit.tr. ceea ce duce la respingerea ipotezei continuului a lui Cantor . Să examinăm mulţimea numerelor reale R care pot fi exprimate printr-un număr de cuvinte finit şi determinat . el conţine. de exemplu acela al limbii române . Fie R' mulţimea tuturor celorlalte numere reale. descoperit de Zermelo · [ 1 ] în 1905 . Fie p primul element al mulţimii R' în această bine-ordonare : elementul p aparţine mulţimii R' . de vast al unei limbi date. Acelaşi raţionament a fost expus de K6nig într-o comunicare făcută la Congresul de la Heidelberg ( 1904 ) .

Nu mai e vorba de clase. 50 7. cuvîntul " englez " nu este el însuşi englez etc . Printre aceste numere naturale va exista unul care va fi cel mai mic şi care va fi numărul lui Berry. sau nu o are. tertium non datur. De exemplu. în consecinţă. printr-o fra­ ză a colecţiei C. Să examinăm acum cuvîntul " hete­ rologic " . deci llumărul definit de ea. orice cuvînt este autologic sau hetero­ logic.are proprietatea pe care o exprimă. 46 . ceea ce este contradictoriu. numă­ rul lui Berry. fiecare. nu pot fi defi­ nite cu aj utorul frazelor din colecţia C. o a treia posibilitate nu există. el. . deci este heterologic. ea aparţine colecţiei C.• de cuvinte. dacă el nu posedă proprietatea pe care o exprimă. deci este autologic. el este autologic. numărul lui Berry. aparţine colecţiei N . Există încă numere naturale finite care 11U aparţin colecţiei N şi care. sau de predicate. Colec ţi a C \-a fi f i nit ă ca �i colecţia N a numerelor naturale care pot fi definite . el are proprietatea pe care o exprimă. el trebuie să fie autologic sau heterologic . dacă cuvîntul " hetero­ logic " este heterologic. cuvîntul " scurt " este el însuşi scurt. Vom spune că. Această frază are numai 27 de cuvinte şi defineşte perfect un număr natural . Paradoxul lui (irfllliny - Neisoll Paradoxul descoperit în 1908 de Grelling şi Nelso11 [ 1 ] este analog cu paradoxul lui Russell construit cu predicatele predicabil şi impredicabil. Ne găsim în faţa unei contradicţii . dar cuvîntul " lung " nu este el însuşi lung. Dacă cu­ vîntul " heterologic" este autologic . Să examinăm acum fraza : "Numărul lui Berry este cel mai mic număr natural care nu poate f1' definit cu aj utorul unei fraze care conţine maximum 50 de cuvinte luate din vocabular " . Acest paradox se poate exprima cu uşurinţă în simboluri . ci de cuvinte. dacă un cuvînt posedă proprietatea pe care o exprimă. din moment ce ea este formată cu un număr mai mic decît 50 de cuvinte. el este heterologic. Dar un cuvînt dat are proprietatea pe care o exprimă. cuvîntul " românesc " este el însuşi rom ânesc. Cuvintele unei limbi date se pot împărţi în două categorii : unele care admit proprietatea pe care o exprimă şi altele care nu admit proprietatea pe care o exprimă.

. . axiomatizarea admisă ar trebui să ne ducă la demonstrarea existenţei unei mulţimi infinite z . f 2 E Y . .G6del arată că această axiomatizare admite un model numera. fie (M. .Să desemnăm un cuvînt oarecare prin « C )} . Teorema lui L6wenstein-Skolem. . . . adică fI ' f2. fkEy. axiomatizarea admisă va trebui să permită demonstrarea existenţei mulţimii Uz . definiţia predicatului h e te ­ Het este deci : ro logic = (1) Această definiţie fiind valabilă . . care aparţin lui y. �EZ . . e 2E z . . E) . i a r proprieta­ tea pe care el o exprimă.. . . . Paradoxul lui Skolem Skolem a descoperit o contradicţie ( 1923) în legătură cu formalizarea cîtorva axiomatizări ale teoriei mulţi� milor. . aj un­ gem astfel l a : e lE z . . . • • • . ea . . bil. . oricare ar fi cuvîntul generală (pentru o ri care «C )}) : C. . a tuturor submulţimilor lui z : M trebuie să conţină un element y avînd aceeaşi proprietate ca şi elementele lui M . cores p unz înd d iverselor . Pe de altă parte. submulţimi ale lui 7. f1 E Y . obţi­ -. Trebuie deci ca M să conţină un element z şi o serie infi­ nită numerabilă de elemente el> e2. . . ek. Să presupunem că elaborăm o axiomatizare consistentă a teoriei mulţimilor. avem echivalenţa (2) Pentru valoarea particulară a lui « C )} nem paradoxul : = « Het )}.r Het( « Het » ) = - Het( « Het » ) (3) 8. În aceste condiţii . . . prin C. 47 . e aE z.

' " ale lui M constituie o mulţime avînd puterea continuului. pe care le alegem pentru noţiunile logice. Logica simbolică utilizează simboluri pentru a nota n oţiuni . i ar o demonstraţie ( B eweisfigur) va fi o seri. U propoziţia) reprezentată prin cutare semn simbolic " . ceea ce contrazice supoziţia că M e ste numerabil . 5.e finită de serii finite de numere natural e. Godel [ 1 ] îşi propune să arate că speranţa matematicie­ nilor de a exprima formal şi complet matematicile este ilu­ zorie şi că în orice sistem logico-formal . .Dar z este o mulţime infinită numerabilă ş i mulţimea a c estor submulţimi trebuie să aibă puterea continuului . O formulă va fi deci o serie finită de numere naturale . Matematica va fi exprimată în acest fel . . înseamnă că propoziţii­ le şi conceptele metamatemati ce vor fi concepte şi propozi. fk. de unde impor­ tanţa şi rolul decisiv care i se acordă în toate sistemele logicii formale. ştiinţa care vorbeşte despre propoziţiile matematice. 2. 6. e l s pune " noţiunea (sau propoziţia) care are cutare număr " . . adică seria : 0. von Neumann. 1 . Elementele f I ' f2.. ş i care . Godel alege ca semne primitive (Grundzeichen) num erele naturale. • 9 . 48 .este sistemul axiomatic a l teoriei mulţimilor) . G5del numerotează fiecare noţiune primitivă p ri ntr-un număr întreg pozitiv. Din punct de vedere f�)fmal (punctul de vedere metamatematic) este indiferent care sîn t simbolurile primi­ tive. ţii asupra numerelor naturale (sau . ca PrinciPia M a­ thematica sau sistemul lui Zermelo-Fraenkel ( dezvoltat de J . Paradoxul • • lui "odel Godel ( 1 93 1 ) a construit un paradox care ar� o semnifi­ c aţie mai vastă decît cele citate mai sus. 3. M etamatematica . Pe scurt. 4. . există probleme relativ simple ( din teoria numerelor întregi) care nu pot fi rezolvate. va fi formată din concepte şi pro­ poziţii matematice şi cum ace stea din urmă sînt exprimate prin serii finite de numere uat urale.. În loc să spună "noţiunea ( S 3.asupra seriilor finite de numere natura le) .

o singură variabilă ' liberă. Să examinăm acum c l a s e le claselor ( ele definesc . atunci x ( fx) este o clasă de clase . . adică r elaţia ordonatoare a semnelo r de clasă. de asemen e a. vom nota prin . ştim imediat ce număr are fie­ care semn de clasă. Fie (l. .Prin această corespondenţ ă . semnul uner anumite clase . R(n) acest semn. D e fi niţia noastră spune c ă un număr natural n apar­ ţine cla s ei K dac ă pentru el . n J nu este demonstrabi1ă . f ( x ) fiind funcţia definitorie. . . după cum u rmea z ă : (1) ( s a prescurtat cuvîntul german i a r linia este semnul negaţiei ) - beweisbar demonstrabil . formula [R ( n) . Să definim acum o . fie ordi nea le x i c o g r afică. . avem. Semnele claselor vor fi aran j at e într-o ordine oare­ care. ' . fie după suma me m brilor etc .cuieşte variabila liberă prin semnul numărului natural n . al doilea. după cum se ş tie n um erele n aturale ) Fiecare clasă va avea un semn determinat c a re se va numi sem nul de cla să (Klassen­ zeichen) . . care va avea semnificaţia : în ordinea R . Putem să numerotăm acum aceste semne de c la să : primul . clasă K de numere naturale. formula care este obţinută din semnul de clasă cînd se înlo­ . Vom nota . Variabila liberă este x şi trebuie să remarcăm că în definiţia unei clase nu există decît o variabilă liberă Dacă variabila x ia valori de clase . Godel a creat un sistem izomorf cu si s temul PrinciP ia M athematica. al treilea . Fie R simbolul care reprezintă ordinea aleasă. semnul de clasă care are numărul n. O cla s ă este definită în PrinciPia Mat!tematica prin :X"( fx) . 49 . în domeniul numerelor naturale . al n-lea. În consecinţ ă dac ă ni se dă ordinea R în care am ordonat semnele de clasă.

qJ Prin urmare. p ropoziţia [R(q). Dar cum S este un număr de clasă . qJ ar fi falsă. Dacă [R (q) . rezultă că există un număr de clasă S. înseamnă că el are un număr de ordine q şi că S este identic -. deci q nu . Acest paradox a fost' demonstrat în mai multe feluri. aşa încît formula lS ." Propoziţia pe care o spun acum nu poate să fie rezultatul unei demonstraţii " > această propoziţie duce la o contradicţie. ca şi negaţia ei. qJ este demonstrabilă . negaţia sa ar fi valabilă. R obinson. q] adică. [R(q). ea ar fi ade­ vărată.scrie Hilbert .M. într-adevăr. qJ ar fi demonstrabilă. fie probe mai simple. q] este indeterminabilă în si stemul lui Russell. dacă cineva declară . fie probe mai directe. Hilbert [1] vede în acest paradox paradoxul mincinosului. Mostow ski etc . fie probe mai precise. ' _ 50 . Ga del trage următoarea concluzie: "In orice clasă de formule non-contradictorii . există propoziţii non-decidabile (unentscheidbare)" . ca şi propoziţia "mint" (de care ne vom ocupa mai departe). R . Analogia acestui paradox cu cel al lui Richard este izbitoare şi a fost remarcată de Gadel însuş1 . conform punctului (1): q E K = Bew [ R (q) . ar aparţine lui K. î ntr-adevăr. în con­ tradicţie cu ipoteza. după cum au procedat Carnap.nJ a rată că llumărulllatu­ raI 11 a p a rţ ine lui K. deci propoziţia q E K ar fi adevărată : qE K = Bew [R(q) . q] ar fi indemonstrabilă. căutîndu-se. ceea ce este contradictoriu . dacă p r opoziţia [R(q). Din acest paradox.conform defi­ niţiei semnului de c1asă cu R(q) : �- S = R (q) Gadel arată că' propoziţia rR(q).Ca urmare a acestor definiţii. d ar am obţine . deci q ar aparţine lui K.

10. El a fost formulat ini­ ţial după cum urmează . care a fost reţinut de logica actuală ca fiind adevărat. istoria con­ semne�ză faptul curios al morţii lui Philetas. pentru că ea ia ime­ diat valoarea contrarie. Se pare că Eubulide.evo�. Seneca (epistola 45) a. chiar de la apa­ riţia ei . reducîndu-l la o )iimplă întrebare) la care mincinosul trebuia să răspundă: " Minţi cînd spui că minţi? " Dar mincinosul nu are decît două răspunsuri. dintre care cîteva erau con­ sacrate. Dacă cel care spune că minte. nu minte. printr-un sistem formal.Concluziile care decurg din demonstraţia lui Godel sî. .finnă că asupra acestui sofism " s-au scris atît de multe cărţi " . nici falsă. din şcoala din Megara. care are o mare a nalo­ gie cu paradoxele descoperite de matematicienii contempo­ rani în teoria mulţimilor. poate să fie evaluată prin faptul că o mulţime de autori vechi s-au ocupat de ea şi că Aristotel însuşi o dis­ cută în mai multe rînduri . Paradoxul mincinosului Există un paradox foarte vechi.nt foarte grave şi arată imposibilitatea de a exprima com­ plet. deci el nu minte. dacă cel care spune că minte. tertium non da tur : 1) " mint". 2) " nu mint". O altă formă a acestui paradox este aceea cunoscută sub numele de " Epimenide " : " Epimenide cretanul sp unea că toţi cretanii sînt mincinoşi " . înseamnă că e adevărat că minte. Aiungem la aceeaşi contra­ dicţie dacă vrem să aflăm dacă ceea ce afirmă Epimenide este adevărat sau fals. provocată de eforturile zadarnice făcute pentru rezolvarea acestui sofism . celebrul dialectician Chrysippos i-a aco· r dat un loc deose­ bit în tratatele sale de logică. propoziţia " mint " nu· poate fi declarată nici adevărată. Î n consecinţă.. înseamnă că nu e adevărat că minte. e�te faimosul paradox al mincinosului �euMf1. în întregime studiului " mincinosului " . . sau cu cele pur logice. Importanţa acordată aces-tei probleme. minte. - 51 . orice teorie care conţine aritmetica. a enunţat pentru prima oară acest paradox. Acest pa­ radox. deci el minte.

0 să mă j ertfiţi idolului minciunii " . uriaşii au început să discute. puţin mai dezvoltate. So­ fismul croc . Alte variante. Î ntr-o insulă trăia o rasă de uriaşi foarte şireţi şi cruzi. dacă răspunsul era fals. o dilului sau argumentarea în procesul intentat de Protagoras elevului său Eulathos sînt exemple bine­ cunoscute de asemenea argumente reciProca. şi se întreabă dacă pro­ poziţia pronunţată de mine este a devărată sau falsă) . ' Tratatele scolastice de logică oferă o mulţime de vari­ ante ale acestui paradox şi ele au constituit o problemă arzătoare şi specială a logicii evului mediu. mai şiret decît ei . cea mai simplă fiind: "propoziţia pe care o pronunţ acum este falsă" . trebuie să fie j ertfit idolului adevărului . ajungînd să ocupe capitole întregi în manualele de logică. dar. . hotărîseră să-I pună să-şi dea singur sentinţa de tnoarte. întrebarea : "Care îţi va fi moartea?" Străinul a răspuns: . Sau in forma : « Propositio scripta in illo folio est falsa » ( ( Pro­ poziţia scrisă pe a. dacă acest om a spus ci minciună. ea duce la o contradictie. t�ebuie j ertfit idolului minciunii. Fiindcă erau cruzi .cea foaie este falsă »). după cum spune Aulus Gellius în lucrarea sa Nopţile atice . Î i puneau o întrebare şi dacă răspunsul era adevărat îl j ertfeau idolului adevăru­ lui . Vom cita una dintre aceste variante.UV"t"CX sau reciProca şi apar mai ales. îl jertfeau idolului minciunii. în acest caz. pentru că. Î nsă.Există diverse variante ale acestui paradox. în orice caz. dar atunci a spus adevărul . capitole in­ titulate Insolubilia. după Ferdinand Gonseth [lJ. sînt numite. utrum propositio prolata a me sit vera vel falsa (Propun această insolubi1ă « Eu spun falsul » . _Puşi în încurcătură. et quaeritur. Forma cea mai simplă o găsim enun­ ţată în toate aceste tratate. ei omorau pe orice străin care acosta pe insulă. Propoziţia străi­ nului nu poate fi declarată nici adevărată nici falsă. quod nihil aliud dicam nisi istam propositionem «Ego dico falsum ». Dacă acest om a spus adevărul. printre sofis­ mele considerate de Stoici ca gimnastică dialectică. afirmatia sa este o minciună. presupunînd că nu spun nimic altceva decît aceas­ tă propoziţie «Eu spun falsul ». &V"t"L0"1P�SO<.. uriaşii să-i pună unui străin. ca de exemplu la Albertus de Saxonia: Propono illud insolubile « Ego dico falsum )} supposito . s-a întîmplat ca odată. fiindcă erau şireţi.

paradQxul străj erului'. cine îl trezeşte? Dar nu există de­ cît două posibilităţi: sau se trezeşte singur. dar atunci nu are dreptul să se tr�zească. . tertium non datur. sau nu se tre­ zeşte singur. trebuie să se radă singur. de exemplu. Care dintre aceste două propoziţii este adevărată şi care este falsă ? Se aj unge la aceeaşi contra­ dicţie ca aceea din paradoxul uriaşilor cruzi şi şireţi . este obligat după lege . In paradoxele autentice s e întrebuinţează una sau mai multe n oţiuni fundamentale ale logicii !'au ale matematicii: pa. �a. în tratatul lui Buridan . Problema este aceeaşi: cine rade pe bărbierul satului? Dacă trebuie să se radă singur. nu ridică probleme de logică. să se trezească singur. Un pseudoparadox analog este acela al bărbierului satului: bărbierul satului este definit ca acela care rade pe toţi cei care nu se rad singuri . 1918) se referă la drep­ tul de cutumă roman.. care definea străj erul unui sat ca fiind persoana obligată să trezească pe toţi sătenii care nu se trezesc singuri .radoxul mincinosului este construit cu noţiunile logice 53 . dar nu îi era permis să trezească pe cei care se puteau trezi şi singuri . 11. Iată acum contradicţia care rezultă : ac eeaşi problemă se pune pentru străj er . cu toate că pot provoca probleme destul de grave de drent (în Acazul străjerului) sau practice (îtf cazul bărbierului). 1) Dacă se trezeşte singur. ca şi altele din aceeaşi categorie . dacă nu se rade singur. Socrate pronunţă o singură propoziţie « Plato dicit · falsum » şi Platon pronunţă o singură propoziţie « Socra­ tes dicit falsum » . atunci nu poate să se radă pentru că el nu rade decît pe cei 'care nu se rad singuri. ă este capabil să se trezească singur. Pseudoparadoxele Printre paradoxele aparente se citează mai ales două: cel al străj erului şi paradoxul bărbierului . ele se găsesc peste tot 'sub forma următoare . înseamnă c. 2) d a c ă nu se trezeşte singur./' în ceea ce priyeşte argumentele reciProca ale scolasti­ cilor. atunci. şi era singurul care avea acest drept . conform definiţiei . După cum remarcă Beth [1]. Paradoxul străj erului (Russell.

descoperirea antinomiilor a com­ promis atît de grav şi logica generală şi teoria mulţimilor care era considerată o rivală a logicii . pentru matematică " .aici . cu noţiunea de proprietate a unui cuvînt. dţscoperirea antinomiilor constituie un pericol atît de mare pentru întregul edificiu al ştiinţelor deductive şi . pentru acest motiv."adevărat " şi " fals" . adevăr etc. paradoxul lui Grelling-Nelson. . De . paradoxul l ui Russell. numerabil şi bine ordonare. care îl conduc pe Beth [1] ( pe care l-am urmărit în cîteva puncte din expunerea paradoxelor) la concluzia: "Pentru acest motiv . cu noţiunea de mulţime sau clasă. mai ales. consecinţele extrem de grave pentru matematică şi logică. paradoxul lui Burali-Forti şi Cantor cu noţiunile de număr ordinal şi cardinal . Richard şi Zermelo-Konig cu noţi­ unile de definiţie. paradoxul lui Godel cu noţiunile de demonstrabilitate. paradoxele lui Berry.

ÎNCERCĂRI DE A GĂSI O SOLUŢIE --------------------. caracterizînd astfel poziţiile adoptate : A) poziţia filozofică. în general .--. construcţii -în aparenţă ireproşabile. Î n prezenţa unor asemenea dificultăţi. a unor aseme­ nea aporii. B) poziţia logică. Vom numi soluţie filoz ofică a an-o tinomiilor orice soluţie care introduce un principiu sau axiomă (sau mai multe) . dar gindirea însăşi se găseşte in imposibilitatea de a le ad­ mite. In această cate­ gorie putem grupa soluţiile următoare : a) S o l u ţ i a e i e a ţ i l o r . Aceasta era poziţia 55 . în mai multe rînduri. gîndirea logică. " " săgeata sau "stadiile " . eleaţii au introdus distincţia între· realitate şi aparenţă. b) P o z i ţ i a o n t o l o g i c ă . numite. în procesul. Pentru a da o soluţie cele­ brelor paradoxe " Ahile şi broasca ţestoasă". fac parte din natura Fiinţei. antinomiile reprezintă conflicte reale. " dihotomia"./pespre soluţiile paradoxelor in general Istoria filozofiei întîlneşte. străine de mecapi smul logic în interiorul căruia s-a produs c-ontradicţia. para­ doxe sau antinomii. dar inadmisibile din pricina rezultatelor absurde la care ele duc. Pentru această con­ cepţie. pro­ bleme ale unor construcţii logice. său necesar. nefiind pe de-a intregul raţională. le creează. în sînul rea­ lităţii. pe care le vom clasi­ fica în două categorii generale. A) Poziţia filozofică. Lumea fenomenelor. este ilu­ zorie. real nefiind decît taţionalul . s-au emis diferite soluţii .---- 1.

care apar în mod inexorabil în orice simbolism logic fornfal şi în teoriile matematice for­ malizate. poziţi a iraţionaliştilor. Bertrand Russell scrie [4 J : " Î n acest sens şi -ca urmare a faptului că se ocupă de probleme încă nerezolvate. de exem­ plu. aşa cum a fost formulată în ultima carte a 56 . Din această ca te­ gorie putem cita pe sofişti . Aspectul filozofic al unei astfel de soluţii a fost recuno­ scut de către specialiştii cei mai autorizaţi în acest dome­ niu . De pe această poziţie se recunoaşte existenţa ireductibilă a para(�oxelor. care se ataşează sistemului 10gic considerat în care se produc paradoxele şi graţie cărora se crede că se vor putea evita paradoxele. Construind antinomiile ra­ ţiunii pure. a t e m a t i c ă c o n t e m� p or a n ă . au căutat să anuleze puterea de cunoaştere a gîndirii logice. d) P o z i ţ ia' 1 u i K a n t. pe sceptici şi micii-socratici. mai mult sau mai puţin convenţionale. toţi. din pricina naturii limitate a oricărui formalism. iar iraţionaliştii le consi­ deră ireductibile. Această poziţie a fost cea a lui Aristotel .lui Heraclit . iar în filozofia contemporană. sau în timpurile moderne aceea a lui Hegel . c) P o z i ţ i a e p i s t e m o l o g i c ă. Mostowski spune textual: " Aceste probleme sînt de natură filozofică şi nu putem să ne aşteptăm la rezolvarea lor numai în limitele matematicii şi aplicînd numai metodele matematice " . Hegel într-o sinteză superioară. construind paradoxe mai mult s au mai puţin demne de a fi luate în consideratie. B) Poziţia s tric t logică. care. 2) natura demonstraţiei matema­ tice şi care anume sînt criteriile care ne permit să distin­ gem o demonstraţie corectă de una falsă. încît nu mai e necesar a-l demonstra . De altfel . dar ea este total adecvată lumii fenomenelor. • e) P o z i ţ i a l o g i c o -ni. filozoful de la Konigsberg a tras concluzii dia­ metral opuse celor ale eleaţilor: gîndirea pură nu este ya­ labilă în domeniul realităţii în sine. lo­ gica matematică ţine de filozofie " . problemele generale ale bazelor matem aticii sînt reduse la două de către Mostowski [1 J : 1) Natura conceptelor matematice. Soluţia 10gico-matematică constă în admiterea unei axi­ ome suplimentare restrictive (sau a mai multor) . He­ raclit rezolvă aceste contradicţii într-o armonie superioară . Astfel.

de exemplu."ul mediu a avut concEpţi a logică a p a r a d e xel o r după care există o soluţie logică a tutu ror acestor contradicţii !7i a căutat soluţia lor şi nu o - . aşa cum rEm arcă Prantl ([lJ. 90). 57 . ali menţinut clasificarea şi soluţiile date de Stagirit . Găsim problema lnsolubilia chi a r şi în summulae logicales a lui Petrus Hispanus. la Petrus d'Ailly. la o eroare de logică.Organon -ului . care au dat. Totuşi. Se găseşte. această opi nie n-a jucat nici u n fel d e rol în evul mediu şi ea nu a avut nici o importanţă doctrinară iar Paulus Venetus nu o U!niţieH[. IIe:pt O"OCf. Această poziţie ar fi fost probabil adoptată de către un anume Suisset (pro­ babil Richard Suiseth). Toate tratatele de logică clasică. de felul . Se poate deci afirn1a că (. în spEcial. Printre adep. după care într-o insolubi1ă există cu ade­ vărat două propoziţii contradictorii care ar fi false în ace­ laşi timp. IV. citată această opinie. în ultim ă analiză. Care era poziţia logicienilor din această epocă ? Î n Logica Magna a lui Paulus Venetus (Tractatus VI : lnsolubilia) găsim enumerate 15 categorii de soluţii . quod " duo contradictor1a sint sim'ttl falsa " . adică exact .o importanţă considerabilă rezolvării sofismelor în general şi . rezolvării paradoxelor.ă. dar. mcepînd cu Socrate şi pînă la logicienii de la începutul secolului nostru. opinie aflată în micul tratat logic al lui Hentis­ berus (t 1380). la Wilhelm din Occam etc.. de logică de l a el .)V e). noi nu avem ni ci un t ratat.LO""t"nH'. începînd de la Aris­ totel. Oricum ar fi. dintre care nici una nu admite că o asemenea problemă ar fi cu adevărat insolubil ă . petitio princiPii sau circulus in probando. care nu pot fi rezolvate în nici un' fel nullo modo possunt solvi.yxCJlV: orice paradox este un sofism şi se reduce deci.cele de felul p aradoxelor logico-matematice. avînd titlul De sensu composito et diviso : Scrib it una opinio in insolubilibus satis est possibile. anumiţi logicieni sco­ lastici au evocat concepţi a după care există probleme cu adevărat insolubile .€. în tratatele numite Insolu bilia şi în centrul c ărora se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale. menţionînd faptul că paralogismele cele mai dificile de rezolvat sînt cele care formează un cerc vicios. p .tii acestei concepţii şi care con stituie imen­ sa majoritate. vom cita în mod special pe logi­ cienii scolastici.

·deşi adevărat. a susţinut că este -suficient a descoperi că o asemenea problemă conţine un (:erc vicios. quia nullo :modo possunt solvi. Poincare [1 J scria: "Astfel. la toţi marii logicieni ai epocii care s-au 'Ocupat de această problemă. De altfel . Aceasta era şi poziţia lui Richard. tot la prohibiţii convenţionale. pentru ca problema să dispară. ceea ce a fost foarte . În alţi termeni. mulţumită căreia s-ar fi putut evita insolubilele. (:are.un cerc vicios de acest fel".regulă prohibitivă oarecare. nefiind ·bazată pe b proprietate. care susţinea că defini­ Jia mulţimii tuturor mulţimilor nu este predicativă. Este adevărat că problem a este mai complicată şi că răspunsul lui Richard sau Poincare. ci fiindcă se rezolvă cu dificultate). în sfîrşit. exprimată într-un mod identic. problemele numite 1 nsolubilia purtau acest nume din pricina dificultăţii rezolvării lor şi nu pentru (:ă ar fi fost considerate cu adevărat insolubile . Deşi Perelman a căutat în mai multe rînduri să depisteze această eroare. ca o eroare . definiţiile care trebuie privite 'ca non-predicative sînt cele care conţin un cerc vicios " . Perelman [1 J şi [3J căreia s-a alăturat şi M.bilia. credem că putem clasa printre soluţiile pur logice tentativa lui Behmann de a oferi o soluţie a para­ doxelor. O poziţie analogă este şi cea a lui Ch. bazată în mod exclusiv pe condiţia pascaliană a definiţiei . în celebrul său tratat Summa totius logicae (Compendiu al întregii logici) : "Non ideo dicuntur sophismata aliqua insolu. Barzin: toate antinomiile teo­ riei mulţimilor şi ale logicii sînt. nu este capabil să' elucideze toate punctele p roblemei. î n sfîrşit. Putem regăsi această părere. Dar el nu vede dificultatea de a evita . la sfîrşit. cel care s-a menţinut în mod ferm pe o poziţie pur logică a fost H. Poincare. printre contemporani. greşeli de logică. 58 . sed quia cum difficultate solvuntur " (Nu de aceea se numesc unele sofisme insolubile fiindcă nu se pot rezolva în nici un mod. în discuţia cu Bertrand Russell. aşa se şi exprimă Wilhelm din Occam. după Perelman. aceste probleme erau privite ca fiind sofisme. de exemplu.bine remarcat de Russell [2J: "Poincare crede că toate aceste paradoxe provin dintr­ un fel de cerc vicios şi aici sînt de acord cu el. nu a reuşit şi a ajuns.

argumentul x nu poate lua decît valori de tipul n -1 dacă cp este de tipul n . Propoziţiile care afirmă asemenea lucruri sînt declarate de Russell ca lipsite de sens (meaningless) . concepte de tipul ti. El scria tn PrinciPia Mathematica : " Voi observa că aceste paradoxe nu sînt în mod exclusiv în legătură cu ideile de număr şi cantitate. Î n felul acesta. pro­ prietăţile indivizilor. Russell aj unge să stabilească o ierarhie logică a conceptelor. Î n consecinţă. ca rezu1� tatul unei întrebuinţări nej uste a acestor idei. fiind lipsit de sens. nu poate fi adecvată. Russell. paradoxul clasei claselor care nu se conţin ca element.ţoriene trebuie să fie pusă pe un plan pur logic şi că este d e ordin pur formal este logicianul englez Bertrand Russel1. De exem­ plu. Teoria tipurilor Primul care a observat că problema antinomiilor can� . obiecte logice de tipul to. în virtutea principiului cercului VIClOS. Teoria tipurilor stabileşte că nu se poate aplica un conctpt de tipul n decît unui concept de tipul n . adică: indivizii. conceptele de tipul t2 etc . adică dacă notăm cu z (cpz) clasa /\ definită de funcţia cp(z) . Soluţia trebuie găsită scrutînd ideile logice' fun­ damentale" . Soluţia lui. Î n consecinţă. în func­ ţia propoziţională cp(x) . argumentul unei funcţii nu poate lua va­ lori arbitrare iar valorile care i se pot atribui sînt limitate. Expresiile de forma cx E cx sau x E cx. este astfel rezolvat de către Russell: o clasă este un obiect care derivă dintr-o funcţie propoziţională cp(x) şi care pre­ supune funcţia . cu alte cuvinte.'2. simbolul cp [z (cpz)] trebuie privit c � . Această teorie derivă din principiul cercului vicios: paradoxele -ca­ re sînt toate cercuri vicioase . sau tn comprehensiune cp(cp) - 59 . proprietăţile indivizilor. nici o soluţie care caută să le explice mai bine.. este numită de Russell "teoria tipurilor logice".l. care constituie în mod incontesta� bil cel mai important efort de a găsi o soluţie a paradoxelor.s-ar naşte din faptul că se presupune că o colecţie de obiecte poate să conţină membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . o clasă nu poate fi argumentul funcţiei care A � o defineşte . Atunci .

de exemplu "p este fals " . propoziţiile " este abstract " . ci . -·. logi­ cienii au aj uns la concluzia surprinzătoare că orice forma­ lism deductiv are limitele sale iar deductibilitatea logică nu poate depăşi anumite limite· . care . deoarece nu se poate construi valoarea de adevăr a. după cum am văzut. Această concluzie. sau " abstract este abstract sau " concret " etc . cînd spune:n prop:niţia "p este fals " este falsă. această concluzie a fost aplicată la întreaga matematică. . deci el nu se confundă cu S .iar aceasta ar trebui să se reducă la logică. Tipizarea noţiunii de adevăr a fost demonstrată de către R. Matematica n-q poate fi epuizată printr-un sistem. care se referă la propoziţiile sistemului S. Deoarece matematica ar trebui să se reducă la aritme­ tică . Carnap [lJ şi A. în felul următor : " Sub influenţa lucră­ rilor lui Hilbert şi a tezelor şcolii neopOi"itiviste . Russell stabileşte diferite tipuri de adevăr: cînd afirmăm adevărul sau falsul unei propoziţii p. utilizăm un alt tip de adevăr etc. nerespectînd teori a tipurilor. utilizăm un tip de adevăr. acestei propoziţii în însuşi sistemul. nu mai sînt po::_ clasa oc conţine clasa :x ca element " sibile şi deci paradoxele nu pot fi construite . în care se poate descifra cu siguran­ ţă o înfrîngere de natură sceptică. arată că în orice sistem formalizat (care conţine aritmetica) există propoziţii non-decidabile. că cea mai impor­ tantă problemă a bazelor. de propoziţii ale mincinosului. în 1955.. în primele două decade ale acestui secol . s-a imaginat . după c um spune şi Carnap[3J: " Pentru orice sistem al aritmeticii se pot da noţiuni aritmetice indefinisabile şi propoziţii indecidabile. matematicii este construcţia unei 60 . ci într-un alt limbaj logic care se referă la toate propoziţiile mincinosului! Legînd acest rt"zultat de paradoxul lui Gadel . nu au mC1 un sens şi sînt excluse din simbolismul logic. nu poate fi enunţată în însuşi sistemul S . construită într-un sistem logic S . Î ntr-un mod analog. este formulată de Mos­ towski [lJ. Mincinosul nu poate spune care este valoarea de adevăr a propoziţiei "eu mint " . Teoremele stabilite de către aceşti logicieni arată că valoarea de adevăr a unei propoziţii . Tarski [1]. ci necesită o serie infinită de limbaj uri mai bogate " .' în general .într-un m�-­ tasistem S'.sau -cp(cp) etc.

r act 61 . cum ar fi propoziţiile " abst. ceea ce o face "inherently credible " . chiar de la primele sale cercetări . de exemplu. Dar acest principiu nu este formalizat şi din această cauză se atribuie o anumită insuficienţă formalis­ mului în general sau. cum spune Russell : " This princiPle. Ceea ce este mai grav este faptul că Russell. declarînd prin teoria tipurilor o serie de propoziţii lipsite de sens cele care conduc la paradoxe -. deoarece ea are o anumită consonanţă cu simţul comun.. De unde şi concluzia lUi Brunschwicg [1 ]. şi formula care rezultă rămîne adevărată. în general. Obiecţia princjpală care i se poate aduce rezidă deci în aceea că ea nu are. Credem că astăzi aceste sisteme nu au decît o valoare istorică ". deşi această teorie s-a născut din necesitatea de a evita (avoid) paradoxele. că în simbolul însuşi rămîne întotdeauna o urmă de intuiţie şi că trebuie să depăşeşti simbolismul pentru a depăşi intuiţia " . că orice 'simbolism matematic este limitat a apărut lui Russell însuşi . elimină totodată şi propo­ ziţiile care au un sens precis. care analizează acest impas logistic: " Logicienii s-au JbJ:I. ea are un caracter mai larg.zat pe punerea în formă simbolică a legilor logicii pentru a /elimina orice urmă de intuiţie şi pentru a aj unge la sfe­ r a pură a conceptelor. eludes formal statement. dar mi se pare .un caracJ�er necesar. scapă unui tratament formal si indică un oarecare esec al formalis­ mului în genere). în mod precis defi­ nite. .s imbol cu noua expresie. regul a deductivă a sulJstituţiei : în' orice formulă adevărată (tautologie) se poate substitui unui aceluiaşi simbol o expresie propoziţio­ nală arbitrară. . . and points to a certain failure of the formalism in general" (Acest principiu . . Este ea cel puţin suficientă pentru a evita antinomiile? Vom con­ strui mai departe paradoxe pe care această teorie nu poate să le evite . şi printre care ar exista o limbă universal ă şi perfectă care ar putea fi identificată cu matematica . cu condiţia de a înlocui peste tot acest . bază care nu are nimic logic . . Iată singura bază a teoriei tipurilor. · Ideea că orice simbolism logic şi .limbi artificiale cu reguli sintactice. Care este baza logică a teoriei tipurilor? Russell spune că. Russell a oBser­ vat că nu este posibil să exprimăm toate regulile unui forma­ lism logic în simboluri. ..

nsiune. adică definiţia unei clase cu aj utorul unei totalităţi din care clasa Însăşi face parte. admiterea claselor non-pre­ dicative ne împiedică de a fi pe deplin convinşi că teoria tipurilor este non-contradictorie " . în virtutea acestei axiome. de acord cu Hao Wang [ l J. de altfel. fiind dată o clasă na. sistemul lui Russell admite o axiomă numită axioma de comprelu. deci: Y2 este definită cu aj utorul unei totalităţi din care Y2 face parte . Dificultăţile Întîlnite în realizarea acestui program logicis­ tic. Antinomii logice şi antinomii semantice Frege şi Russell au căutat să fundamenteze aritmetica (şi prin aceasta întreaga matematică. Cu toate că teoria tipurilor s-a născut dintr-o necesitate mai generală. [Xl E Y2 = (Ez 2) (Xl E Z2 & . care este . deşi aceste propoziţii sînt s i n g u rel e pe care Însuşi exigentul Anthis­ tene le admisese . l-au împins pe Russell la inventarea teoriei tipurilor pentru a elimina paradoxele . . La început. p. dacă ea ar fi putut fi redusă la aritmetică) cu aj utorul logicei clasice şi a noţiunii de mulţime . după care "există Întotdeauna o clasă de tipul n + 1 corespunzînd oricărei fraze care serveşte drept definiţie pentru obiectele de tipul nOI. că teoria tipurilor nu împiedică complet formarea claselor numite non-predicative (după expresia lui Poincare). Iar Hao Wang adaugă: "se găseşte că o parte importantă a matematici10r sup e rioare nu poate deriva din teoria tipurilor decit dacă admitem clasele non-predi­ cative de tipul Y2' Deci . aşa fel că: (Xl) . Russell a fost obligat să intro- 62 . există o clasă Y2 de tipul 2. 3. noţiunea logică de clasă. într-adevăr. Z2 E Wa)] Y2 este o clasă de tipul 2. ( [lJ . care n au putut fi depăşite decit cu aj utorul unei noi axiome. deşi putem fi convinşi că para­ doxul lui Russell ca şi celelalte paradoxe bine cunoscute nu pot să fie derivate imediat. Trebuie să remarcăm.este abstract" sau "abstract nu este concret". . 14). adică Z2. dar definită totuşi cu ajutorul unei variabile legate de tipul 2. ea a dat loc altor dificultăţi. de tipul 3.

Exact ceea ce s-a şi întîmplat: în cea de-a doua ediţie (voI . Russell. Grupul paradoxelor care nu conţin asemenea noţiuni. cea a infinitului şi cea a alegerii ar încărca programul iniţial al lui Frege-Russell cu prea multe dificultăţi care n-ar putea fi depăşite. de care am vorbit dej a. pe lîngă teoria simplă a tipurilor. al lui Grelling-Nelson etc . Cantor etc. (Acestea din urmă au fost semnalate şi de către Peano . acceptată astăzi în toate lucrările de logică matematică. Ramsey [ 1] a împărţit antinomiile în două grupuri di­ stincte : A. iar antinomiile din grupa B . al lui Richard. B .şi Ramsey ( 1926). Ramsey numeşte antinomiile din grupa A antinomii logi-. Printre primii care au căutat să renunţe la teoria ramificată a tipurilor sînt Chwistek (1 92 2) . ca şi a celorlalte două axiome. gîndirea sau simbolis­ mul utilizat. ce. devin inutile . Russell a renunţat la teoria ramificată şi la axioma de reductibilitate. cu aj utorul căreia se poate reduce o funcţie propoziţională. teoria tipurilor. Este unul. Logicienii polonezi sau cei din şcoala din Viena le numesc antinomii lingvistice. ca acelea întîlnite în paradoxul mincinosului. ci numai referinţe privind limbaj ul . dar cum antinomiile logice (din grupa A) pot fi evi­ tate prin teoria simplă a tipurilor. la primul ordin . ca o consecinţă a criticii făcute de Ramsey şi Wittgenstein. ca acelea de clasă sau de număr. semantice sau sintactice. teoria ramificată a tipu­ rilor. 1. 63 . Acceptarea acestei axiome. Noi dificultăţi au fost rezolvate de către Russell prin intro­ ducerea unei axiome suplimentare. de exemplu.. teoria ramificată a tiPurilor.ducă. ca şi axioma de reductibilitate. 1925) a monumentalei opere PrinciPia Mathematica. dar nu din punct de vedere logic. lucru care a determinat pe matematicieni să caute a uşura. arată că antinomiile şemantice nu pot apărea în nici un sistem logic sau mate­ matic. Grupul paradoxelor care conţin noţiuni logice sau matematice. în condiţii date. după care funcţiile propo­ ziţionale ale aceluiaşi tip au fost împărţite în ordine. antinomii epistemologice. axioma reductibilităţii. într-adevăr. Această reducere a dificultăţii poate să pară un progres. ) Distincţia introdusă d e către Ramsey. pe cît era posibil. paradoxele lui Burali-Forti .

antin o miile lingvistice îşi găsesc soluţia lor. şi antinomiile seman­ tice. teoria "nivelurilor de limbaj " este şi ea tot atît de puţin fundată ca şi teoria tipurilor logice. De exemplu . In acest fel . Regula devine în acest caz următoarea: nu se poate vorbi despre un lirpbaj în în s u ş i limbaj ul întrebuinţat. căci confuzia lor ar produce paradoxele semantice . Nu se pune problema dacă teoria tipurilor sau teoria nivelurilor de limbaj este adevărată. . " . Aceste diverse tipuri de limbaj nu trebuie să fie confundate . Atunci.căci problema paradoxelor semantice implică aceeaşi gravi­ t at e pentru securi t atea m ecanismului logic P entru a putea evita . ci o p roprietate analogă a metalimbaj ului ( c a r e vorbeşte despre limbaj ul dat). dar al doilea cuvînt " scurt" apar­ ţine unui limbaj su peri o r p ri mul u i şi. de către Reichenbach [ 1 J : " S-a pus chestiunea dacă este necesar să se introducă aceste reguli . Un lu c ru pare să fie si gur : singurul motiv pe care putem să-I dijm pentru astfel de reguli este că ele exclud contradicţiile .însuşi i deea de a extinde teoria tipurilor la o teorie a "nive lurilor de limbaj " (în introducerea la Tratatul logico-filozofic al lui Wittgenstein) . de ce le acceptăm? Răspunsul este for­ mulat. într-un mod foarte sincer. Russell a sugerat el . tot aşa există o ierarh ie a limbaj elor . Dar o chestiune "poate fi pusă " : ce rămîne din rigoarea lo­ gică dacă îi ataşăm arbitrarul? Şi apoi . Aceste teorii reprezintă restricţii ale regulilor de formare şi sînt astfel convenţii introduse pentru motivul de a face limbaj ul nostru necontradictoriu " . în aceasta re z idă obiecţia fundamentală care li se aduce : aceste teorii nu sînt necesare. ce semnificaţie epis . după cum confuzia tipurilor de concepte ar provoca antinomiile logice După cum vedem. Această teo­ rie a l imbaj elor şi a me tali m baj elor logice a fost realizată pri n lucrările lui· Ramsey [IJ. în consecinţă. ci într-un 1netalimbaj. - 64 . proprie­ tatea de a fi scurt a cuvîntului " sc u rt al pri m ului limbaj nu este proprietatea reprezentată prin al doilea cuvînt " " scurt . în antinomia lui Grelling-Nelson şi în pro p oziţi a " cuvîntul scurt este scurt " . De alt fe l . de asemenea.. cuvîntul " scurt " este utilizat de două ori. ele sînt artifici a le ceea ce prov oacă un s enti m ent profund de in s atisfacţie intelectuală . După cum există o ierarhie a tipurilor p en tru concepte. Camap [ lJ şi Ta r sk i [ 1 ].

Putem încă să mai remarcăm si aceasta : multime a mul­ ţimii E şi a numărului N formea� ă o altă mulţi�le . acum rangul k şi a k-a cifră a lui N' nu este egală cu cea de-a k-a cifră a k-ului număr al mulţimii E " . Numărul N poate fi intercalat într-un anumit rang k în mulţimea E. Richard [1] arată că această contradicţie este numai aparentă. el va exista în tabloul meu. o conventie cu noi ' înşine! Vedem deci că acceptarea unor asemenea soluţii pune în discuţie probleme şi mai grave decît cele ale paradoxelor şi . compus din piese separate. III. Soluţia lui Richard Am expus paradoxul lui Richard în însăşi forma dată de autor (cap . în ultimă analiză. Este vorba de mulţimea E şi aceasta nu este încă definită. Să continuăm să numim E multime a astfel modificată. nu există contradicţie. Dar la locul pe care îl ocupă el nu are sens . Iată explicaţia textuală dată de Ri­ chard (cititorul este rugat să se refere la expunerea acestui. Grupul de litere G este unul din aceste aranj amente . ' paradox). edificiul logic ar fi un j oc de copii. Atunci coerenţa logică devine. A doua mulţime este numerabi1ă. Grupul G nu are sens decît dacă mulţimea E este complet definită. iar aceasta nu este definită decît printr-un număr infinit de cuvinte. Să revenim la aranj amentele noastre. din care se se poate construi un alt edificiu. Atunci grupul de cuvinte G va ' defi �i un număr N' diferit de N. Ar trebui deci să-I şterg . anulează însăşi necesitatea teoretică a logicii.temologică poate să mai păstreze o logică a cărei non-contra­ dicţie este asigurată prin convenţie? Dacă lucrurile s-ar opri la acest punct. După ce a construit paradoxul şi a demon­ strat contradicţia. 65 . în definitiv. Deci. 4. 4). " Să arătăm că această contradicţie nu este decît apa­ rentă . deoarece numărul N ocupă . deşi îi j ustifică valoarea practică. după bunul plac . dînd înapoi cu un rang toate eelelalte numere aparţinînd rangului superior lui k.

în orice fel de domeniu. nu putem � defini pe E prin însăşi mulţimea E. în consecinţă . I ată soluţia lui Richard . independentă de experienţă. independente. dar sprij inindu-ne pe noţiunea de mulţime E. definiţiile care trebuie considerate ca non-predicative sînt acelea care con­ . Şi Poincare adaugă : "În exemplul ales de Richard. Tot ceea ce noi gîndim în mod exact şi cîteodată spon­ tan . este adevărat.ă ne vom referi la însuşi textul scrisorii sale. E este mulţimea tuturor numerelor pe care le putem defini printr-un număr finit de cuvinte. Intuiţionismul lui Bromver I deile fundamentale ale doctrinei intuiţioniste sînt re­ duse de către Heyting [3 ] la următoarele: 1. matematica nu mai poate să se bazeze pe alte discipline. Matematica nu are numai o semnificaţie formală ci si· o semnificaţie în continut.Î n rezumat. Altfel definiţia lui E ar conţine un cerc vicios. A căuta o bază matematici10r în alte discipline înseamnă atunci. am definit pe N cu un număr finit de cuvinte. ele sînt matematice.tin un cerc vicios". Astfel. care a fost adoptată de Poincare. fără a introduce notiunea de mul' ţime E. După Brouwer. 5. mai departe. aşa cum a observat şi Poincare [1]. în realitate. Vom vedea. că această observaţie este perfect justificată. spune Poincare. Dar aceeaşi explicaţie este valabilă şi pentru celelalte antino­ mii . Obiectele matema t ice sînt sesizate de către gîndire într-un mod imediat. pentru că în măsura in care acestea sint exacte. matematica este gîndirea exactă. Un singur suport poate fi găsit 66 . Concepută în acest fel . nici chiar pe logică . . concluzia se prezintă cu toată evidenţa şi evidenţa va apărea şi mai mare da<. Ea poate fi formulată în ceea ce numim " inter­ dicţia noţiunilor non-predicative " . a căuta baza matematicii în matematică. Şi iată de ce N nu face parte din E. cunoaşterea matematică este . este de natură matematică. ' ceea ce este un cerc vicios. Insă. dar ea nu ia în consi deraţie decît un aspect al problemei . 2. după cum este uşor de verificat.

credinţa în caracterul finit si în structura atomică a lumii " . deoarece nu avem posibi­ litatea de a arăta pentru o infinitate de lucruri. În special. dacă afirm că este absurd ca această propoziţie să fie falG7 . î ntr-adevăr. în mod nej ustificat .deoarece în domeniul infinitului nu putem niciodată opera complet această indicaţie . în domeniul infinitului .adevărurile logice considedndu-Ie ca fiind " ideale " . D ar atunci avem consecinta ' imediată : în domeniul colec­ ţiilor infinite a spune că un element "a " aparţine unei mulţimi " E " nu are sens dacă noi nu putem indica acest element. matematicienii au extrapolat . în faţa ochilor noştri " . U . Examinînd în lumina acestor principii principiile logicii clasice .după Brouwer. starea de lucruri care se opune ca ele să aibă proprietatea P. de unde ar rezulta că ele ar fi valabile chiar şi acolo unde nu există un control direct. Cum putem afirma că o colectie are o infinitate de elemente dacă n u avem posibilitat � a . care nu este apli­ cabil decît în domeniul colecţii1or finite . care are un conţinut . P rincipiul fundamental al doctrinei intuiţioniste este următorul: " Orice propoziţie. principiul ter­ ţului exclus nu poate fi întrebuinţat într-o formă general ă .să indicăm fiecare membru al acestei colecţii ? Fie acum propoziţia următoare a: " fiecare element din mulţimea k are proprietatea P" : dacă mulţimea k este in­ finită. c a . care între­ buinţează principiul terţului exclus. atunci negaţia acestei propoziţii " a este falsă " nu satisface principiul brouwerian. Care este concluzia lui Brouwer ? Imitînd ceea ce se petrece în filozofie.mează deci c ă în demonstraţiile indirecte.scrie B rouwer . fie propoziţia a "obiectul A are pr oprietatea P" . adică în demonstraţiile care se fac printr-o reductio ad absurdum. conform principiului enunţat.implică prin ea însăşi. trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (SacJl­ verhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " .pentru această ştiinţă : intuiţia "care ne prezintă concepte şi concluzii într-un mod imediat. Iată modul în care Brouwer [1 ] susţine această teză. s-a acordat o valoare universală principiului terţului exclus. de exemplu . " Credinţa în efi­ cacitatea nelimitată a principiului terţului exclus . Brouwer aj unge la concluzia c ă principiul terţului exclus nu poate fi aplicat în matematică decît cu o anumită rezervă.

68 . De unde şi axioma lui B rouwer : "absurditatea absurdităţ-ii nu imPlică adevărul " (dar adevărul implică absurdita. propoziţii false sau propoziţii care posedă o a treia valoare logică.t ea absurdităţii) . acest principiu nu este declarat fals.. Î n logica lui Heyting. Pentru a distinge negaţia intui­ ţionistă de cea a lui Russell. Totuşi . nu rezultă că ea este adevărată. Limitînd donieni �l aplicabilităţii principiului terţului exclus. II a:J a Ce spune această formulă ? Primul membru al implica­ tiei este principiul terţului exclus : o propoziţie a este adevă­ rată sau falsă. adică în cazul în care e vorba de colecţii infinite.1". Propoziţiile c are provoacă paradoxele ar fi chiar acelea care ar avea o a treia valoare . 'Transpoziţia acestei implicaţii nu este valabilă în logica lui Heyting.să. Heyting întrebuinţează ca semn al negaţiei . ci numai nedemonstrabil. tertium non datur. nu rezultă afirmarea sa decît dacă în prealabil am presupus ca valabil principiul tertului exclus. ' Pentru a găsi o interpretare a formulelor simbolice ale logicii intuiţioniste. Heyting este obligat să introducă o a treia valoare pentru propoziţii : există propoziţii adevărate. ea trebuie să aibă o indicaţie experimentală sau de construcţie matematică. B rouwer crede că poate elimina paradoxele infini­ tului . dar adevărul său nu poate fi demonstrat. Altfel spus. dar există un caz în care noi mi putem proceda aşa. în logica intuiţionistă. atunci dubla negaţie a lui a ne conduce la afirmarea lui a. care pentru Heyting înseamnă că ea nu este falsă. Concepţia filozofică a lui Brouwer a condus pe Heyting [1] la construirea unei logici fonuale avînd alte axiome decît cele ale lui Russell şi în care dubla negaţie nu mai echivalează cu o afirmaţie. teorema ur­ mătoare este demonstrată (formula lui Heyting :4. dacă pentru o propo­ ziţie a principiul terţului exclus este valabil .45): avl a· :J . El rămîne în mod strict valabil în domeniul finitului. Dacă negăm falsul unei propoziţii a . deoarece pentru a fi ade­ vărată. al doilea membru al impli­ caţiei spune că din dubla negaţie a unei propoziţii a rezultă afirmaţia propoziţiei a.

Heyting. princip i ul terţului exclus nu mai funcţionează . şi s-a putut demonstra non-contradicţia lor. Logici polivalente au fost construite de către Lewis. principiul terţului exclus nu mai este valabil. în realitate.adevărul şi falsul .l lui Euclid. Church. Aşa cum s-au putut �onstrui geometriile neeuclidiene fără postulat'. Pentru o logică triva­ lentă. (Principiul �ontradicţiei rămîne intact în logica lui Brouwer . adică în cazul în care e vorba de " viit o rii contingenţi " . S-a presupus.Heyting. are o se mnifica ţi e mai vastă şi nu a fost imaginată numai ca soluţie a proble­ mei paradoxelor . F şi T . prin apariţia acestor �ontradicţii . patru valori etc . în consecinţă. care încearcă să elimine paradoxele. fie o valoare T ( a treia) . ea necesitînd un principiu al cuartului exclus . că o propoziţie p oate lua trei-valori.A.!\.Trebuie să remarcăm că concepţia intuiţionistă . Aristotel [1] admisese că. alegînd un grup de axiome convenabile. tot aşa s-au putut construi noi logici. după cum vom vedea mai departe . s-a reuşit să se construiască logici polivalente. Lukasie w ic z . fie valoarea F ( fals) . ed că principiul terţul ui exclus este acela care provoacă antinomiile iar soluţia pro­ pusă de ei . q11-artum non datur . în problema para­ doxelor. Logieile polivalente _ Criticile făcute principiului terţului exclus au condus la ideea că o propoziţie ar putea lua mai mult de două valori . în acest caz o afirmaţie fiind numai posibilă.este îndreptată în acest sens . şi chiar o infinitate de valori.pe care poate să le ia o propo­ ziţie p: în acest caz orice propoziţie p are fie valoarea A ( adevăr) . Fie trei valori .şi că ar fi posibil de construit sisteme logice plecînd de la al te axiome decît de la acelea ale logicii bivalente ( formalizată de către Russell) . cel care este pus în cauză este in mod direct pri ncipiul contradicţiei. constă în aceea că ei c . sacri ficînd valabilitatea universală a principiului te rţului exclus. dar nu şi necesară .amputarea ac e stui principiu . de exemplu.) · 6. Moisil" Bocivar etc . Eroarea comisă de către intuitionişti . Această interpretare 69 . în anumite cazuri . fără principiul ter­ ţului exclus.

Lukasiewicz [1] a dat valorii T interpretarea de posibil. bazîndu-se pe textul Hermeneuticei. de către M. Bochenski nu găseşte nicăieri în H erm en eu ti c a (Cap .onstruind în a c e st scop un calcul propoziţional (formal) conven ab il . în mod s pecil l . Cei care au susţinut cu putere valabilitatea universală a acestui p rincipiu . De unde şi denu­ mirea de logici nechrysiPPiene dată de Lukasiewicz 10gicilor care înt rebuinţ ează mai mult de două valori pentru propoziţii. F şi T făr ă nici o interpretare a lui T [2]. în mod mai amplu . Bochenski interprete a z ă fa p tul acesta în felul următor : consideratiile din Hermeneutica sînt logice iar cele din Metajizica s'au din alte texte sînt metalogice. propoziţiile logice şi. î naintea lor. Se poate face o apropiere între această concluzie a lui Becher şi observaţiile făcute de către Bochenski [ 1 J pri­ vind a ceea şi p roblemă. principiile logice sînt atemporale (Z eitl o s ) Admiţînd totuşi că o propoziţie poate lua trei valori într-o logică trivalentă. altfel această valoare nu reprezintă nimic. Ideea de a lega sensul şi valoarea principiilo r logice. > 70 . În schimb găsim asemenea co n sideraţii în M etajizica sau în alte texte. Paulette Fevrier [1] a încercat să explic e relaţiile de incertitudine ale lui Heisenberg printr-o logică triva-· lentă utilizînd a treia valoare. . că Aristotel nu a acordat niciodată propoziţiilor privin d vi itorul conti n gen t o pozitie ' particulară în raport cu princi­ piul tertiu.a fost în mod foarte serios contestată de către Albrecht B echer [1 J care susţine. . " absurdul". de ideea timpului şi . adevărul . în general . au fost stoicii. şi c. în mod special Chrysippos (deoarece ei erau determinişti) . Schlick [lJ. falsul şi terţul prob lema fundamentală care se pune este de a avea o interpretare sau o i n tuiţie pentru a treia valo a re.1'1t n on datur. de ideea de de­ terminism şi cauz alitate a fost combătută de către Witt­ g en stein [lJ şi. în trecut. de ş i el a construit o logică cu trei val ori A . IX) o a firma ţ ie care să poată Însemn a o slăbire a principiului ter ţului exclus în raport cu jutur a contingentia. de exemplu. fenomenologia lui Husserl a relevat această eroare a psihologismului După aceşti gînditori. prin urmare.

Se vede că formula citată de Zawirski si care este o ta­ utologie trivalentă în logica lui Lukasie�icz. Fizica actuală nu poate fi interpretată în cadrul logicii bivalente . care conduce la concluzia că realitatea se traduce prin două propoziţii contradictorii : electronul este o undă. Des:' touches [1 ] care a construit la rîndul său alte logici poliva­ lente pentru studiul fizicii . in care cea de-a treia valoare este " posibil " . ca orice concept . falsul si absurdul .c ulară. formul a precedentă nu mai este adevărată şi. teoriile fizicii contemporane pot fi interpretate şi pot avea o semnificaţie logică. din care se deduce echivalenţa a . prin urmare. faptele sur­ prinzătoare din domeniul microfizicii pot fi interpretate . cu aj utorul unei formule trivalente. dar el este şi un corpuscul . logica clasică fiind insuficientă în raport cu proprietăţile noului obiect. bineînţeles. trei valori : adevărul.fiecare propoziţie fiind susceptibilă de a lua . . în consecinţă. în care a treia valoare este " posibilă " . Dar dacă utilizăm logica trivalentă a lui Lukasiewicz. care este o logică t rivalentă. . L.Î n logica bivalentă a lui Russell există o teoremă. Zawirski [ 1 ] crede că poate să explice paralelismul dintre fizica . [p ::J ( q = - q ) ] ::J - p Î n conseci nţă. Î n logica trivalentă a lui Luka­ siewicz. t �oria din care se deduce că electronul este corpuscul . ondulătorie şi fizica corpus­ . conchide Zawirski [2 ] . poate fi tot aşa de bine aplicată în cazul paradoxelor logico-matematice . Cu condiţia . logica va trebui să se adapteze . Pentru Paulette Fevrier " logica este funcţie d� n oţiunea obiectu­ lui de care ea se ocupă " . dar el nu este corpuscul (pentru că el este o undă) este falsă. Î n felul acesta. conform căreia o propoziţie . . Pentru acest obiect va fi necesară crearea unei noi logici. deoarece noţiunea de obiect are o evoluţie continuă . aşa cum e aceea construită de Paulette Fevrier. în cadrul aceS­ tui calcul . care îşi găsesc astfel soluţia. capabilă să organizeze în mod logic faptele aparent contra­ dictorii ale lumii subatomice. 71 .două propoziţii contradictorii este falsă. d e a accepta o asemenea soluţie . Aceste concluzii au fost generalizate de c ătre J .

înlo­ cuindu-l cu semn i ficaţ ia sa simbolică. pentru valoarea particulară q> F (F) = - = F: F (F ) Behmann atrage atenţia asupra faptului că F este un semn introdus prin abreviere şi că esenţialul constă în aceea că orice abreviere nu este indispensabilă . căpătăm definiţia : - Def.F (F) şi aşa mai departe.q> (q» . pe baza căruia F a fost introdus ca semn abrevia­ tiv şi ca această operaţie să fie în mod complet efectuată . stabilită de altfel de către Pascal : în orice definiţie trebuie să . da� ă mergem mai departe. interpretată în termeni obişnuiţi: inseamna ca q> nu convine lui însuşi ca predicat) . Behmann [ 1 ] raţionează după cum urmează : fie expresia formală . obţinem .q> (q» conduc e . elimina­ rea semnului abreviativ F nu este posibilă şi nu putem re­ veni la semnele primitive substituind definitului semnele care servesc pentru a-l defini ... a dică p rin definisan­ tul lui F. de ordin pur form al . Î n consecinţă.7. Soluţia lui Behmann Behm ann a propus o soluţie foarte interesantă. F (q» . In virtutea acestei simple observaţii.se crede autorizat să formuleze regula u rmătoare. la = Această echivalenţă ne antinomie. în cazul nostru. după cumr se ştie . care este în fond condiţia pascaliană a definiţiei : "Expresiile A 72 . obţinem . Behmann aj unge la concluzia : "Nu există expresie liberă de semnele abreviative a cărei abreviaţie să fie F (F) " . Însă d acă îrtcercăm s ă eliminăm p e F. dacă scriem prin prescurtare 1n loc de cp ( q» expresia F (q» . Behm ann . D e unde rezultă c ă pentru orice cp cele două expresii sînt echivalente : ( q» . Apare astfel că numai întrebuin­ ţarea incorectă a semnelor abreviative provoacă apari­ ţia antinomiilor. Se vede deci că. a r trebui c a F s ă poată fi eliminat. bazată pe condiţia definiţiei .F (F) . (care .putem sub­ stitui definisantul definitului . la infinit .

dacă ea nu ar degenera în soluţia banală.e ce în definiţia F (tp) = n f tp (tp) simbolul F nu este un simbol definit ? Behmann constată că F nu este definit. antinomiile ar apărea ca rezultatul introducerii semnelor abreviative în anumite expresii . dată fiind natura sa pur logică. o a. adică independent de ' utilizarea vreunui semn abreviativ. - 8. O altă obiecţie a fost adusă de Hărlen [ 1 ] : este imposi­ bil a examina}n general toate formulele pentru a şti dacă ele conţin semne abreviative incorect introduse . remarcabilă din punct de vedere logic. dar de ce printr-o asemenea defi­ niţi ţ . pentru a evita toate paradoxele .semenea complicaţie ar fi mult mai dezavantaj oasă în comparatie cu teoria tipurilor. într-adevăr . aşa cum a arătat şi Dubislav [ 1 ]. Soluţia lui Perelman Perelman studiază problema antinomiilor logico-mate­ matice din punct de vedere strict logic . caracterul auto­ matic al simbolismului ar fi distrus . cel puţin în parte. ) Din păcate . Observ aţia lui Behmann ar fi foarte importantă. care duce la paradoxe . simbolul F nu poate fi definit ? Iată nodul problemei. Astfel. deoarece se pot obţine para­ doxe numai cu aj utorul cuvintelor " toţi " şi " există" (opera­ torii de generalizare şi de existenţă) . dacă între­ buinţarea unui semn abreviativ trebuie să fie întotdeauna însoţită de o demonstraţie de legitimitate. nu este suficientă pentru a rezolva toate antinomiile. o altă obiecţie a fost făcută de Ackermann [ 1 ] care remarcă că observaţia luj Behmann asupra semnelor abreviative nu este suficientă. soluţia lui Behmann. teoria tipurilor fiind încă necesară. care sp une că pentru a nu aj unge la antinomii. pe de altă parte.care conţin semne abreviative sînt permise numai în cazul în care substituţia acestor semne prin semnificaţia ' lor simbolid este în mod total efectuabiIă " . El a susţinut în mod ferm că toate paradoxele sînt datorate unei greşeli de 73 . (Vom vedea că soluţia propusă de noi va lămuri această chestiune . vrem să ştim d. trebuie evitate abrevie­ riIe care conduc la antinomii ! Din punct de vedere logic . Î n fi � e.

care nu sînt propriile lor elemente . Schema se va aplica în felul următor : cîmpul x-ilor reprezintă mulţimile. putem să-I re­ ducem cu uşurinţă la această schemă dacă putem . în sfîrşit.logică pe care însă nu a putut s-o descifreze. iar o universală nu este adevărată decît în cazul în care e adevărată pentru toate valorile variabilei " . de exemplu . semnificaţia lui R este : a fi e lemen t al şi . termenul tit este mulţimea tuturor mulţimilor care nu sîn t unul din pr@­ priile lor elem ente .este o propoziţie falsă . Această formă comună . Acest para­ dox a fost dej a prezentat . găseşte c ă mecanismul erorilor comise î n paradoxe poate f i înţeles dacă aducem paradoxele la o formă comună . dacă această mulţime nu este unul dintre elementele sale proprii . cele mai numero ase. Examinînd acum u n paradox oarecare. prezentată de M. Această echivalenţă fii nd valabilă pentru orice x. putem să ne punem şi pentru ea aceeaşi întrebare . Este o universală.scrie M . obţinem pentru x a: .aRa aRa Am aj uns la o contradicţie : propoziţia a are relaţia R cu a " echivalează cu propoziţia "a nu are relaţia R cu a " . conform definiţiei sale. Dacă construim acum o mulţime din toate mulţimile care nu sînt propriile lor elemente .te violentă. dacă această mulţime este unul din pro­ priile sale elemente . Barzin în prezenta­ rea sa la comunicarea lui Perelman . Perelman a. Barzin. - x Rx = xRa Adică : dacă un individ x nu are relaţia R cu el însuşi � aceasta înseamnă că el are relaţia R cu o anumită entitate a. atunci ea este unul din aceste elemente. . deoarece nu conţine decît mulţimi care nu se conţin . privind mul­ ţimea mulţimilor care nu se conţin ca element . S ă luăm . Există două feluri de mulţimi : cele· care sînt propriile lor elemente şi alte mulţimi. Această formă comună este următoarea : (x) . revenit de mai multe ori a supra afirmaţiilor sale şi într-o ultimă comunicare [3 J .d etermina trei lucruri : cîmpul lui x . = _ " 74 . paradoxul lui Russell. Contradicţia es. semţ1ificaţia lui R şi termenul a. în acest caz ea nu poate fi unul din elemente .

semenea echivalenţă . dar ter-· menul a nu mai figurează în clasificare. c a . ceea ce se scrie : (x. obţinem . Cînd avem o echivalenţă obişnuită. . .aRa = aRa. fără a) . este singurul c are a avuţ intuiţi a veritabilă a mecanismului logic al paradoxelor.xRx = x R a domeniul x-ilor este încă împărţit în două clase .xRx = xRa Cu alte cuvinte . totuşi . de exemplu. înt r-o a.to ate paradoxe1e sînt datorate unor erori de logi c ă . Trebuie deci s ă împiedicăm c a x s ă i a valoarea a. cînd utilizăm o echivalenţă cu valoare rezervată . dacă există între două funcţii logice oarecare <p (x) şi � (x) o echivalenţă formală adevărată : cp (x) = � (x) ea împart� domeniul x-ilor în două clase de valori : cele· care fac amîndouă funcţiile adevărate în mod si�ultan şi cele care fac amîndouă funcţiile false în mod simultan . fără a) . Este suficient să regăsim p rintre premisele unui p aradox o afir­ maţie corespunzătoa re schemei de mai sus pentru a-l putea înlătur a . adică o contradicţie. soluţi a . Astfel . căci. (x . . deoarece problema este mult mai generală decît aceea pe c are a pus-o el . dacă înlocuim pe x prin a. această repartiţie a cîmpului x-ilor exte exhaustivă. Meritul lui Perelman este de a fi relevat trei puncte esepţiale ale problemei : 1. Nu mai avem o bire­ partizare exhaustivă . în timp ce. 75 .numită de Barzin o cvasi echivalenţă. Perelman aj unge l a o regul ă prohibitivă care nu aj ută rezolvarea problemei : p entru a nu aj unge la pro­ poziţiile contradictorii trebuie să interzicem substituirile 'care conduc -la propoziţii contradictorii ! Trebuie totuşi să dăm dreptate lui Perelman care. care are o contradictorie drept o valoare. fără sa găsească . după p ărerea noastră.Aici . este limpede că această universală nu este adevărată pentru valoarea a. Principiul contradicţiei interzice punerea oricărei uni­ versale.

aRa = aRa este o va­ loare . O expresie V va fi numită "stratificată" (stratijt'ed) . Quine a încercat să con­ struiască un sistem logic care să înlocuiască sistemul din PrinciPiţl M athematica. Quine nu face altceva decît să acorde o poziţie privilegiată expresiilor stratificate. x (y) . . dar Quine adaugă principiul abstracţiei (din logica lui Russell) după care cl asele de abstracţie nu pot fi formate decît din cele stratificate. . z (x) . x (x) . 'aşa fel ca pentru oricare v (w) din V. în cele ce urmează. şi operatorii lo­ gicii elementare . . indiferent de tipul lor (în sensul lui Russell) şi expresiile (funcţiile propoziţionale) . . x (z) . 192) . . . că concluzia lui Perel­ man este absolut adevărată.xRx = xRa este falsă în anu­ mite cazuri . Teoria stra tificării a lui Quine .universala (x) . . . 76 . y (z) . . . Vom vedea. deci ea nu este universală . astfel că el a fost obligat să-I refacă în mai multe rînduri [2 ] . z (z) . s-a izbit însă de dificultăţi ce au fost semnalate de alţi matematicieni şi logicieni. . pe care l-a' formulat în 1 9S4 . y . etc . 9. z. Se admit astfel. 3 . dacă este posibil să numerotăm variabilele (li­ bere sau legate) . . Teoria tipurilor este ·înlocuită in sistemul lui Quine prin teoria stratificării. p . .principiul contradicţiei ne interzice să între­ buinţăm orice universală care are această formă. de la în­ ceput. cu care este construită V . . că ea nu poate fi obţinută atît de uşor. Sistemul său [ l J . După cum spune Beth ( [ 1 J . . Logisticianul american W. . y (x) . faţă de cele nestratificate în raport cu postulatele pe care le admite . y (y') . z (z) . În ce constă această teorie ? Să considerăm un sistem formal care conţine variabilele x. y (x ) . expresii de forma x (x) . Lucru pe care nici un alt m atematician nu l-a rem arcat. z (y) . . . deoarece este un caz particular al unei concluzii mult mai generale şi că nu există puncte care trebuie elucidate. .2 . pentru care propoziţia contradictorie . variabilele v şi w să aibă n umere con­ secutive k + 1 şi k. V. menţinînd însă toate teoremele acestui sistem . .

decît abandonarea totală· a variabilei libere . deşi restricţiile impuse echivalează CU I acelea p e care le exp rimă teoria tipuri 101. referă la uzul variabilelor reale şi l a principiul terţului exclus . sum e de serii etc . b . complexe . în locul l o r . c . c are pot fi numere real e . ne va duce la alt înteles . nu se p o ate şti întrucît acest sistem evită oricare paradox posibil. II) . se conţin singură ! i. cum este existenta unei cla se universale care contine absolut orice . chiar sub form a p e rfe cţion ată din 1 943 ( [3 J . Church [ 1 ] cred e că adiţi a ve � b al ă trebuie exprimată direct în formul ă . siste m u l lui Quine nu a putut fi dEllJ Onst rat c a fiind necon­ tradict o riu . e d . sistemul lui Quine. b . mai mult. Mai mult. " dacă a . Cu toate aceste a . 77 . � 1 0 . dar simbolismul se dublează .\ În felul acesta teoria tipuriloT nu m ai intervine direct în . pentn. De exem plu . dacă n u ' adăugăm c e valori iau variabilele a . care dacă nu sînt direct contradictorii . între care cele mai importante se . o propoziţie definită . Se vede în s ă ce legătu ră există între această i�ee şi para doxe . Sis temul logic al lui Alonzo CbunlI Church construieşte un sistem logic ! b azat pe o serie de postulate . Mai întîi . Chu rch crede că nu există altă ieşire. şi de fiecare dată substitui rea unor nu­ mere date .. şi c sînt numere re � le . sînt greu de admis . b şi c identitatea (1) este valabil ă .t. cu atît mai mult cu cît admite i dei paradox a l e . De aceea . o ricare a . ind iviz clase şi . In felul acesta nu mai avem variabile libere. în cazul n o stru avem : R (a) R (b) R (c) ::J abc a (b + c ) = ab + ac: ( 2) Aici simbolul R " Îm e a m n ă p r E d i c at u l " n u m ă r real " . dacă voim să fim stri cţi . . Church [ 1 ] renunţă la întrebuinţa rea variabi­ lelor libere . identitatea algebri c ă la (b + c) = (1) ab + a c n u poate da. Quine a arătat c ă sistemul său p e rfecţionat exclude şi antinomia lui Burali-Forti şi c ă permite s ă se fundeze aritm etica p e p ostulate pur logi c e .

şi dintre aceste sisteme unul poate fi mai convenabil decît altul : " but it cannot be said that one is right and the · other wrong " . Entităţile logicii formale sînt abstracţii şi depind de alegerea arbitrară a inventatorului . concepţia generală despre logică este alta la Church şi alta la B rouwer. 349) . Aceasta este de fapt poziţia lui Poincare în faţa geometriilor neeuclidiene . logica trebuie dezvoltată în mod pur formal . Pentru o asemenea valoare a lui x. Ele servesc numai la descrierea şi sistematizarea fap­ telor de experienţă sau de observaţie.Î ntr-un paradox am găsit. de exemplu. Church nu acordă un caracter de unicitate sau de adevăr absolut unui sistem de logică. Destouches etc . Legea dublei negaţii este val �bilă în logica lui Church şi nu este în aceea intuiţionistă. Church introduce o restricţie în legea terţului exclus . Trebuie să observăm . şi în general în faţa teoriilor ştiinţifice. Heyting. referinţa la eventuale aplicaţii este irelevantă. introducînd o restricţie în legea ter­ ţului exclus. în dezvoltarea acestei structuri. Lukasiewicz . echivalenţa gene­ ral ă : ( rp ) · P ( rp ) = rp ( rp ) - Variabila rp poate lua o rice valoare şi nu cere nici o indicaţie în s. din cauză că nu elimină aceeaşi parte a acestui principiu. Postulatele iniţiale trebuie să definească sistemul l ogic ca o structură formală şi. logică.eastă restricţie constă în a admite axio­ matic că o funcţie propoziţională f (x) poate să nu fie pentru unele valori ale variabilei x . crede Church. In afară de aceasta. va trebui să presu­ punem că f (x) este n e definită şi nu exprimă nimic . tot astfel . care se constituie logic cu ideile lui pri­ mitive şi axiomele lui. D upă cum pot exista mai multe geometrii pentru descrierea spaţiului . fără să atribuim vreun înţeles simbolurilor.e priveşte entităţile logice ce i se pot substitui . L. că sistemul acesta. Î n consecinţă:. există mai multe sisteme de logică . J. o dată cu Church ( [ 1 ] . şi este adoptată de Church şi pentru. p . Cele două sisteme nu sînt identice. Paulette Fevrier. Ac. are analogii cu logica lui Brouwer-Heyting. In al doilea rînd. după cum am văzut : Lewis.nici adevărată şi nici falsă. ca de altfel de toţi acei care au creat logici polivalente. 78 .

b) cînd reprezintă o expresie cu variabile libere un pre­ dicat ? Răspunsul îl găsim în următoarele idei. Church [2 J a izbubt să construiască un sistem . 79 . Church [3 J a c'onstruit un alt calcul funcţional .\ î n ceea ce priveşte paradoxele. pe care însă le depăşeşte . care limitează valorile argumentului unei funcţii prin teoria tipurilor. Ideea principală a lui Ackermann este stabilirea precisă a noţiunii de " expresie cu sens " . Spre deosebire de Russell. Cu toate acestea. O expresie m: fără variabilă liberă are sens cînd ac­ 'ceptă una dintre valorile de adevăr. după cum a arătaţ însuşi Church ( [ 1 J . Mai tîrziu . Dacă se substituie predicatului un lucru din acest dome­ niu . F". Ackermann Lucrarea lui Ackermann se leagă de cercetările lui Beh­ mann şi Church . . răspunsul este următorul : orice: pred icat � (x) are un anume domeniu ' de definiţie. O expresie cu variabile libere reprezintă un predicat cînd din ea rezultă. II) . Ackermann [1 J limitează dome !! iul de valori ale unui.asa-numitul calcul "A-ca n' versian liber de contradictii . Aşadar : II. prin înlocuirea variabilelor.. predicat prin însăşi definiţia lui . care nu sînt axiome. tot printr-o restricţie. O restricţie făcea şi Russell. sistemul să:u conducea la contradicţii. ci numai idei primitive : 1 . - 1 1 . care încorporează teoria tipurilor sub forma ei simpl ă . prin introducerea unei limitări a valorilor posibile pentru argumentul unei funcţii . La a doua întrebare . î n urmă. Church introduce această limitare chiar prin axiomele . Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. In felul acesta ne întrebăm : a) cînd o expresie fără variabilă liberă reprezintă o propoziţie ? . o propoziţie . adevărat sau fals. deci cu sens. se naşte o propoziţie adevărată sau falsă. eliminarea unui număr dintre ele prin acest sistem se face. iniţiale ale sistemului logic (restricţia terţului exclus) . prin ceva exterior predicatelor înseşi .

Cel'ce tările lui Bocivar D . Simplul fapt că ne aranj ă m ideile pri � itive şi axiomele aşa fel ca paradoxele să nu apară nu este o soluţie . IV. Se vede că aceste idei nu sînt suficiente pentru a stabili sensul oricărei expresii . O formulă � (x) cu o variabilă liberă se numeşte o expresie. De aceea. aşa că dacă înlocuim lucrul în predicat. caracterul artificial al solutiei este evi dent. Aceasta este concluzia lui Behmann . Ideea că demollstrabilitatea unei formule este o proprie­ tate a formulei aparţine lui G6del. Ackermann conchide : . cum se spune în cazul acesta atunci şi numai atunci cînd părţile componente ale lui n sînt părţi constituente ale unei formule demonstrabile. 1 2. Bocivar [ 1 ] a dat o demonstraţie a condiţiei for­ mulate de Behmann. Logicianul rus construieşte un sistem formal căruia nu îi ataşează teoria tipurilor şi care poate înlocui foarte bine sistemul din PrinciPia Mathematica şi 80 .ci fiindcă expresiile cu sens sînt riguros definite. Neintroducînd nici o restricţie faţă de principiul terţului exclus. cu aj ut orul teoriei tipurilor .adică.cum se întîmplă . după cum s-a văzut. Ackermann izbuteşte să construiască o logică. Semnele abreviatiye nu pot fi introduse decît dacă pot fi eliminate. atunci şi numai atunci cînd (Ex) . [ � (x) v 2{ (x) ] este demonstra bilă (cînd se poate demonstra că există tlIl f x pentru expresia m. dacă prin substi tuţie ea capătă valoarea " adevărat" sau "fals " . de exemplu .şi în aceasta stă importanţa sistemului său . . O formulă � fără variabilă liberă se numeşte o ex­ presie . I I I . - Cu aceasta. 2. Ackermann introduce . Există un predicat şi un lucru. dar nu din cauză că sînt eliminate printr-o axiomă suplimentară . unde expresiile paradoxale nu mai pot apărea . obţinem o propoziţie. (x) este adevărată sau falsă) . progresul este destul de important în comparaţie cu sistemul lui Church . După ce-şi dă axiomele şi regulile de demonstraţie.sau o propoziţie. Si în acest sistem.ideea de demon­ straţie pe care o ataşează ideii de sens .R.

pe baza observaţiei lui Behmann . (cp) . antinomia lui Russell şi celelalte antino­ mii analoge sînt eliminate . Bocivar arată că apariţia antinomiilor se datoreşte admiterii tacite sau expli­ cite a unui postulat formal . Postu1atul (3) nu e decît o formă particulară a postulatului mai general. sistemul formal care rămîne este lipsit de contradicţie. deci tjJ nu satisface condiţia pasca­ liană a definiţiei . excluzînd din sistemul său orice aplicaţie a postulatului (4) . Î nsă s e derivă din ( 1 ) echivalenţele : ( cp ) · F ( cp ) (RtjJ) . este necon­ tradictoriu. Prin urmare. . introducem definiţia ( 1 ) . aceasta conduce imediat l a paradox. Aşadar.este mai simplu. admitem În mod tacit sau explicit postulatul (3) sau sub forma lui generală (4) . cu . . = - • • • 81 . (CPk) . şi deci observaţia lui Behmann este suficientă p entru a Înl ătura paradoxele. care tocmai infirmă exi­ genţa lui Behmann. cpk. mai multe variabile : ( R tjJ � (CP1) (CP2 ) ' . dacă renunţăm la postulatul (4) . CP2 ' ' Este evident că pentru a d eriva din definiţia (1) parado­ xul cunoscut. dacă se renunţă la acest pos­ tulat . (1). Bocivar demonstrează că sistemul ce se obţine. Că nu există expresia formală a cărei abreviere este tjJ . că există tjJ pentru care echivalenţa respectivă este adevărată. prin urmare. CP k) cp ( cp l > . apelăm tacit la postulatul de existenţă (3) : " există tjJ pentru care echivalenţa consid e rată este adevărată " . N�ţinînd seama însă de teoria tipurilor. în sistemul construit de Bocivar. Care este acest postulat ? Dacă considerăm . ) = (4) . tjJ (CP1' CP 2 ' . antinomiile apar uşor în sistemul său . tjJ ( cp ) ( 2) cp ( cp ) _ - = - cp ( cp ) (3) Dacă. . definiţia F ( cp) = - cp ( cp ) Def. ceea ce se j ustific ă. .

de atunci . Două sisteme . după cum am afirmat mai sus . Cele două sisteme au suportat de atunci modificări şi perfecţionări datorate fie autorilor lor. pentru c ă ceea ce ne interesează este soluţia logică a problemei anti­ n omiilor şi nu faptul că ea este evitată de un grup de noţi-uni primitive şi de axiome . Bernays etc . Dar el are nevoie şi de axiome care sint dificile de admis ca. ea apărea deci ca cea mai indicată pentru a pune ordine într-o teorie în care -dez­ ordinea începea să se instaleze . pentru a separa şi exclude propoziţiile care duc la paradoxe .1 3 . Sistemul lui Zermelo [2 ] pleacă d e la u n punct d e vedere complet diferit de cel al lui Russell . axioma alegerii. Metoda axiomatică care separă în mod strict noţiun'ile primitive de noţiunile definite . de exemplu . într-un mod formal şi explicit . concepţiile care stau la baza teoriei mulţimilor . iar pe de alta. au fost publicate în 1908. Nu vom intra în amănuntele acestor teorii. ceea ce nu reprezintă o soluţie logică. Carnap etc . Astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor. în special. matematicienii au recurs la metoda axioma­ tică pentru a limpezi . pe care am expus-o pe larg şi pe care Hao Wang [ 1 ] o prezintă ca fiind un sistem axiomatic . care distilează . care căutau să elimine paradoxele. axiomele unui sistem de propoziţiile derivate. celălalt. i Sistemul lui Russell este bazat p e teoria tipurilor. (pentru sistemul lui Zermelo) . von Neumann . Georg Cantor acceptase noţiunile cu aj utorul cărora şi-a construit teoria fără prea multe s c rupule logice. Sis lemele axioma lil' (' ale teoriei mul ţimilor Î n prezenţa dificult ăţilor provocate de teoria mulţimilor şi . pentru a spune aşa. unul datorat lui Russell. Skolem . Wittgenstein . fie lucrărilor lui Ramsey. se dovedise a fi un instrument util şi fecund de cercetare prin lucrările lui Hilbert . teoria naivă a multimilor. (pentru sistemul lui Russell) sau lucrărilor lui Fraenkel . pe de o parte . lui Zermelo. provocate de ulltinomiile apărute în interiorul acestei teorii . 82 . o teorie de­ ductivă. creînd astfel o teorie care este numită . Autorul construieşte un sistem de axiome din care putem deriva toate propoziţiile teoriei mulţimilor.

în afară de procedeul complet conven­ ţional al " aranj amentului " şi axiomele suplimentare care trebuie admise pentru a putea deriva din axiome teoremele teoriei mulţimilor. dată de Rao Wang ( [ l J . Dac :1 vrem să conţinem toţi aceşti termeni într-o unitate închisă (o mul­ ţime) . el acceptă. fiind dată o clasă de termeni avînd ac este proprietăţi . este următorul : ca idei primitive ale sistemului său axiomatic. Sistemul lui Zermelo oferă un enunţ precis al acestor li­ mite. y . . Remediul constă în a presupune că termenii care i au naştere printr-un astfel de procedeu nu pot forma o mulţime şi în a pune anumite restricţii generale asupra mărimii multiplicităţilor care pot fi considerate ca fiind mulţimi . în mod special . c a re de altfel :este principiul oricărei metode axiomatice a teo riei mulţimilor. Aceste idei nu sînt definite . " Principiul lui Zermelo. două : ideea de mulţime reprezentată prin una din variabilele x . . . p . . Artificiul formal al lui Zermelo . adică exact problema care era în cauză ! Insatisfacţia intelectuală pe care o resimţim faţă de asemenea " axiomatizări" se vădeşte mai ales în eforturile necontenite de perfecţionare a vechilor " axiomatizări" sau de construcţie de noi sisteme. Ceea ce poate fi explicat mai pe scurt : Qu'on s ' arrangt ! Cea mai mare dificultate. şi semnul " E " de apartenenţă. z. în aşa fel încît paradoxele să nu poată apărea. . prin: care el credea c ă evită paradoxele. constă în a demonstra non-contra­ dicţia sistemului construit. . astfel că. constă deci in accepta în mod iniţial noţiuni şi axiome alese în mod apro­ piat . 83 . ne izbim de contradicţii care seamănă cu antinomiile lui Kant. este întotdeauna posibil să defineşti un nou termen avînd şi el această proprietate . . 1 5) : " Principiul central al construcţiei lui Zermelo pare foarte asemănător cu ideea originală prin care Cantor E.Care este ideea directoare a lui Zermelo ? Vom cita o excelentă caracterizare a acestui sistem.xplică paradoxele şi poate fi considerată ca fiind ceea ce Russell numeste o teorie de limitare" de mărime . Există deci anumite proc� dee care se reproduc şi care sînt legate de anumite proprietăţi .

' bmul­ ţimilor există. von Neumann . cum sînt cele ale lui H . Aceste axiome sînt în num ă r de opt . în loc de a pleca de la indivizi . Alte cercetări Am menţionat principalele soluţii oferite în problem a paradoxelor logico-matematice . Schonfinkel. desigur. . O altă serie de cercetări s-au îndreptat într-o altă ·di­ recţie. Zermelo pleacă de la ideea de clasă. definiţiile nonpredicative) ale teoriei mulţimilor " . R. Kleene. F. Ce reprezintă un asemenea sistem din punct de vedere logi<. dar există una . deducerea tuturor teoremelor aces­ tei teorii. Sistemul lui Zermelo a fost completat de către Fraenkel cu cea de-a noua axiomă. ceea ce este pur şi simplu fals. mulţimea s ". în aşa fel încît paradoxele să poată fi evitate . 1 4 . Bachmann. axioma multimii s'ttbmultimilor ' car� afirmă că. axioma substituţiei . fiind dată o mulţime . capabile. teoriei tipurilor.: ? Răspunsul este formulat. . nu am putut trece în revistă toate încercările ce s-au făcut în această direcţie. de către Hao Wang [ 1 ] : " Asemenea modele aj ută imaginaţia să sesizeze schema conceptuală a sistemelor formale. după cum susţine Zermelo. Scholz. aşa cum o vom demonstra la capitolul " Concluzii " al acestei lu­ crări (cel puţin în această formă generală) . să lase în afara sistemului său paradoxele şi să perm ită. î n sfîrşit.Altfel spus. sistemul lui Zermelo-Fraenkel a fost perfec­ ţionat prin teoria axiomatică a teoriei mulţimilor a lui von Neum ann-Bernays . toate c�utînd s ă introducă diverse limitări prin abandona­ rea. Toate aceste axiome sînt mai mult sau mai puţin în­ doielnice. ca idee pri­ mitivă. dar nu ne aj ută în nici un fel să eliminăm aspectele îndoielnice (ca de exemplu . B. de la ele­ mentele unei mulţimi sau clase şi de a forma apoi clasa respectivă . scrtţtînd mai mult noţiunile care intră în j ocul para­ doxelor decît mecanismul 10f. de asemenea . Goodstein etc . . într-un mod izbitor. idee care trebuie supusă anumitor restricţii axioma­ tice . . Fitch.

perceput pur şi simplu . Această. . Confuzia dintre aceste două noţiuni . Aceasta este. Noţiun ea de mulţime a r fi după Gonseth o noţiune " mult mai complexă .ar. . pe care le defineşte de altfel destul de imprecis . Aceste distin cţii nu sînt concluzii riguroase . de exemplu . a fost p ropusă. anume că nu sînt valabile decît în domeniile unde nu implică contradicţie . Pe baza acestei concepţii se puteau înlătura mulţimile infinite şi . Fie dar. p . şi paradoxele corespunzătoare . b. de altfel . dar nu o rezolvă . care eludează dificultatea. A .scrie Reymond . de fapt (E) distinctă de noţiunea acestei pluralităţi " . asupra cărei a nu posedăm toate luminile dezirabile" . . . c. a. Reymond ( [ 1 J . după Zaremba. mai amplu .î n această ordine de idei . mul­ ţimea lor ca fapt matematic. b . ci numai un infinit potenţial . 149) distinge între noţiunea logică de mulţime şi mulţimile matematice o diferenţă ca de la speţă la gen . S e ştie că Gauss şi Poincare afirmaseră că n u există î n mate­ matici un infinit actual. şi concluzia lui Gonseth [1 ] : definiţiile primitive trebuie amendate printr-o clauză accesorie. O astfel de soluţie . şi deci nu pot aduce nici un progres în căutarea adevăratei soluţii a paradoxelor. Konig [ l J şi apoi . . după cum nu este satis­ făcătoare afirmaţia pur şi simplu că dacă o mulţime duce la propoziţii contradictorii ea nu există. rămîne totuşi o pluralitate . o dată cu ele. după Reymond. noţiunile matematice şi E. . Zaremba [ l J crede că poate elimina paradoxele prin introducerea unei deosebiri între noţiunea de mulţime sau ' de clasă şi aceea de categorie. " Paradoxul dispare . soluţie nu este însă satisfăcătoare . . ci numai discriminări mai mult sau mai puţin arbitra re . de J . Examenul noţiunii de mulţime in finită a făcut să apară şi alte concluzii în problema antinomiilor cantoriene. duce. la antinomii . de Miri­ man off [1] şi [2 ] . Noţi­ unea acestei mulţimi va fi indicată cu e şi vom putea scrie : ' E (a. e) .în felul acesta. Î n acelaşi mod. n-lea element.de clasă şi de categorie . . c. 85 . căci dacă mulţimea conţine propria sa noţiune ca al .

"Les in­ stants logiques " variind . dacă aceste atitudini sînt c �mpa­ tibile cu logica trivalentă construită de Moch . ci numai într-un metalimbaj . Moch crede că nu putem evita paradoxele făcînd uz de o logică bivalentă şi că. Tot î n sensul acesta încearcă Fran90is Moch [ 1 ] să re­ zolve paradoxele introducînd noţiunea de " timp logic " . în fapt. Ultimul trebuie să fie totdeauna prezent pentru ca (A) să poată fi afirmat . pe baza UlJ. sau să o găsească « inconcevable » .ei propoziţii pe care o susţine în altă parte. logicianul ştie sau nu ştie dacă va fi posibil " sau imposibil să fie de acord sau să nu fie de acord cu o propoziţie dată. " l' instant logique " al unei propoziţii sau teorii va fi orice "ansamblu de atitudini luate fată de toate propoziţiile din T. Dingler conchide : " Propoziţia care urmează să fie j udecată nu poate fi identică niciodată cu propoziţia care j udecă " .Destouches. 86 . că nu e posibil să se definească adevă­ rul şi falsul în chiar sistemul (limba) în care aceste noţiuni se aplică. sau teorii . Să scriem pe o foaie de hîrtie p ropoziţia " Pe această foaie de hîrtie se află o propoziţie falsă " (care e o formă a paradoxului mincinosului) dacă această propoziţie este adevărată. că un enunţ este fals. Î ntr-adevăr. anume a uni­ tăţii conştiinţei şi după care este imposibil ca cele două enunţuri (A) şi (B) să existe simultan în conştiinţa noastră. atunci ea este falsă şi dacă este falsă atunci ea este adevărată. c reînd astfel un " timp logic " al fiecărei propoziţii . Dingler conchide.Tot o astfel de distincţie face Hugo Dingler [ 1 ] între logica pas ivă şi logica activă. Ce remarcă Dingler ? O propoziţie (A) . noi facem uz de o logică trivalentă a cărei a treia valoare nu a fost denumită . Această concluzie are raporturi directe cu teorema lui Carnap şi Tarski. că vrem să exprimăm deodată propoziţia care j udecă mai înainte să putem j udeca. cînd scriem propoziţia această propoziţie " este falsă " . ci ea însăşi exprimă j udecata critică asup ra ei (că e falsă) . Moch crede că poate scăpa de dificultăţile pe care le im­ plică toate aceste paradoxe dînd logicianului locul lui prin­ tre propoziţii. se bazează pe un enunţ pasiv (B) . ea este j udecată critic nu după ce a fost enun­ ţată. Această a treia valoare a propoziţiilor este denumită de Moch « inconcevable » care în fond este " absurdul " din lo­ gica trivalentă a d-nei Paulette Fevrier .

uterqtte. Fraenkel [3 ] : " . Nu era în intenţia noas­ tră de a face un istoric al problemei : am vrut numai să prezentăm problema în toată gravitatea sa şi .în centrul căreia se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale. 2) problema paradoxe1or numite Insolubilia. în comenta riul lui Ioan­ nes Magistri la Summulae ale lui Petrus Hispanus. Aceste syn categoremata sînt . St. poziţia adoptată de Russell. . în mod succint. despre Syncategoremata . în special : o mn i s . C . forme de flexiune etc . ci numai în legătură cu concepte care au un sens independent categoremata . un tra­ tat. pe care le vom regăsi în soluţia noastră. în stadiul actual al ştiinţei . qualis(ibet. 1 5 . ca cele ale lui H. în primii zece ani ai acestui secol. nihil. să uşurăm înţelegerea celor ce vor urma. F . vom spune că problema antinomiilor se găseşte actualmente în acel aşi punct în care o lăsase Russel1 . Pentru a conchide această expunere . Două probleme au preocupat cu deosebire pe logicienii evului mediu (în această ordine de idei) : 1) problema par­ ticulelor logico-gramaticale numite Syncategoremata . al optulea tratat al lui Petrus Hispanus . nu ar putea fi considerată ca depăşită" . ) nu au nici un sens autonom . După cum remarcă foarte bine A. - 87 . Toţi logicienii din această epocă s-au ocupat de aceas­ tă problemă. nullus . prepoziţii . care capătă treptat o importanţă extra­ ordinară devenind. non. de exemplu. atenţia asupra soluţiilor date de logicienii Şcolii în problema paradoxe1or cunoscute de ei şi care conţin observaţii foarte interesante. putem cel puţin s ă afirmăm aceasta : în ceea ce priveşte rezolvarea anti­ nomiilor logice. totu s . Kleene etc . prin principalele soluţii încercate .Nu vom merge mai departe cu examenul diverselor variante ale acestor tentative . . Bachmann . Scholz . quantusqu e . neuter. . în amănuntele lor.. de aseme­ nea . Soluţiile logieienilor seolas tiei Am dori să atragem. conj uncţii . P a rticulele syncategoremata (particule gramaticale de legătură. i n ­ jinitus etc .

De exemplu. Problema generală a paradoxelor. d e operatorii de generalizare şi de existenţă . nici particularul . cuvîntul omnis ? se întreabă Petrus Hispanus. în acest caz. un sens distributiv al lui omnis . dar există. ci universaliter. Urmează apoi argumentaţia contra. Petrus Hispanus constată că există o semnificaţie colectivă a lui omnis . infinitus etc . unul categorematic iar celălalt. în termenii actuali. are numai un sens distributiv şi nu unul colectiv . aşa cum - - 88 . Atunci ce semnificaţie are acest semn (sig­ num ) . dar omnis nu semnifică nici universalul.să reprezinte toţi ter­ menii săi inferiori . care are semnificaţia unui mod general de a fi (univer­ saliter) . deci p ropo­ ziţia adevărată " animal est homo " nu suferă nici o modifi­ care în valoa rea sa de adevăr dacă i se adaugă omnis . adic ă. syncategorematice quan­ do determinat " (Infinitul este considerat în mod categore­ matic cînd nu poate determina verbul principal . quando princi­ " pale verbum determinare non potest .substantivul . de aseme­ nea . nici pentru mai mulţi şi deci nu are nici o semnifi­ caţie. î n consecinţă. deci nu e vorba de o colecţie nouă 'care ar fi formată prin adăugarea cuvîntului omnis care. aşa cum am văzut. Se vede. n ihil. de exemplu tot (= o11l Il is) . după obiceiul timpului . dintre aceste syncategoremata . în Logica Magna a lui Paulus Venetus (t 1 428) găsim două sensuri pentru infinitum.Să considerăm una. cînd îl determină) . ca în exemplul " omnes apostoli de i sunt duodecim " . ca de exemplu. în mod sincategorematic . nullus etc . spune el în argumentarea pro . deoarece fiecare lucru este universal sau particular. " Soluţia scolasticilor este următoarea : omnis nu are aici semnificaţia universale. synca­ tegorematic : lnfinitum tenet categorematice. în propoziţia cu care începe Me­ tafizica lui Aristotel Omnes homines naturaliter scire " desiderant" . . Logica contemporană s-a izbit. ceea ce fa'ce ca ermenul co mun . omnis nu este predicabil nici pentru unul sin­ gur. prin urmare omne animal est homo " ceea ce este fals. Dacă omnis nu are nici o semnificaţie. suprimarea acestei particule sau adăugarea ei într-o propoziţie nu ar putea să provoace adevărul sau falsitate a ei. de dificultăţi create tocmai de cuvintele omnis . Î n acelaşi fel se rezolvă alte sofisme datorate particu­ lelor nullus. că el nu semnifică nimic. mult mai interesant.

Î n ceea ce priveşte primul punct. 2. cea expusă de Petrus d ' Ailly ( 1 350 . tratatele de logică ale scolasticilor nu ne indică cu precizie împre­ j urările în care apare sensul distributiv sau accidental al acestor syncategoremata . găsim unele asemănătoare cu cele încercate de către logicienii contemporani . ţinem seama de sensul distributiv al cuvîntului infinitum sau omnis în paradoxul lui Burali-Forti sau în cel al lui Cantor. Vom examin a mai de aproape o singură solu­ · ţie. de exemplu. din atî­ tea soluţii oferite în problema Insolu bilia nici una nu l-a satisfăcut . două lucruri sînt de văzut : m ai întîi care este propoziţia p roprie dicta şi a - . Am menţionat dej a cea de-a doua problemă . Dificultatea. nu mai avem o nouă serie care să definească numărul ordinal il . Această problemă este deci problema particulelor logico-gramaticale syncategore­ mata . Din păcate . în sensul său colectiv. în " mulţimea tuturor mul­ ţimilor " cuvîntul tuturor avînd un.1 425) în Trata­ tul său despre Insolubt'lia .Insolu­ bilia şi importanţa pe care ea o are în tratatele de lo­ gică scolastice . se referă la adEvă rul sau falsul propoziţiilor care au reflecţie asupra lor În săşi reflext'onem habentiam sup ra se. ceea ce conduce în anumite cazuri la paradoxe . aceste paradoxe nu mai pot apărea : în " " seria tuturor seriilor ordinalelor . Dacă adîncim gîndirea scolastică . sen s distributiv. constă în a şti dacă putem în­ totdeauna să formăm o clasă luînd particula omnis în toată generalitatea sa. primesc sensuri accidentale şi logicienii scolastici au exprimat în mod lim­ pede această observaţie . el nu determină o nouă mulţime etc . o cauză generală a adevărului sau falsului unei pro­ poziţii . neavînd un sens autonom .căreia scolasticii i-au dat o soluţie . pentru el . de natură special ă . citate de Paulu s Venetus. găsim că aceste syn ­ categoremata . Autorul recunoaşte că. lucru pe care-l apreciem ca fiind extrem de important pentru soluţia paradoxelor. Vom găsi această observaţie şi pe o altă cale . Printre cele 1 5 moduri de rezolvare a paradoxului min­ cinosului (şi variantele sale) . ar consta în două cauze : 1 .fost formulată de Russell. - - . cuvîntul tuturor avînd un sens distributiv. Dacă. a doua .

care îi dă posibilitatea de a fi adevărată sau falsă. propositio vocalis . ea fiind. mai ales. d a r poate apărea î n propoziţii mentale improprii ş i . are U11 sens esenţial . în propoziţiile scrise sau pronunţate. de fapt. Vom atrage în mod special atenţia asupra celei de-a cincea soluţii. ci într-un alt sistem logic care vorbeşte de propoziţiile primului . aşa cum o rezumă foarte bine Prantl [ 1 ] . propositio scripta . propos itio mentalis . 2 . Pentru a se putea orienta cu precizie . Ultimele două categorii de propoziţii sînt subordonate imediat şi în mod egal primei categorii : numai propositio mcntalis. " că în urma paralelizării făcute între un raţionament oral (sau scris) şi cel mental corespunză­ tor. care atri­ buie o valoare de adevăr unei propoziţii mentale. cînd adevărată. această inso­ lubilitas nu prej udiciază cu nimica raţionamentul mental . Se vede deci că această soluţie nu este altceva decît soluţia metalogică contemporană. propoziţia insolubi1ă apare. Soluţia insolu­ bilelor consistă atunci în observaţia. care este deasupra diferenţelor lingvistice şi de expresie. 3. Î n această concepţie. Petrus d ' Ailly împarte propozi­ ţiile în trei categorii (diviziune care îşi are originea chiar în O rgano n ul lui Aristotel şi este acceptată de Occam) : - 1 . ca de exemplu : " A liqua propositio mentalis est falsa" . numai aparentă " .care este propoziţia falsă. sînt. Petrus d ' Ailly afirmă direct : " Nici o propoziţie mentală nu poate afirma prin ea însăşi că este adevărată sau falsă" (Nulla propositio menta­ lis proprie dicta potest habere reflexionem supra se ipsam) . de asemenea. Dar putem scrie sau pronunţa orice propoziţie . cînd falsă. după care o p ropoziţie insolubt"lă nu spune 90 . per faUaciam secun­ dum non causam etc . după care adevărul sau falsul unei propoziţii nu poate fi exprimat în sistemul logic în care a fost formulată. Î n ceea ce priveşte al doilea punct. există printre cele 1 5 soluţii ale Scolas­ ticilor alte soluţii interesante care rezolvă sofismul minci­ nosului per fallaciam figurae dictionis . Bineînţeles. două lucruri de văzut : care este p ropoziţia care are reflecţie asupra ei însăşi şi care sînt cele corespondente care de obicei sînt numite insolztbilia (punctul de vedere metalogic contemporan) .

principiul contradicţiei este com­ promis de către aceste probleme. în limi­ tări convenţionale ale formalismului . şi ea. duce finalmente la această a cincea soluţie a logicienilor scolastici . fără nici o j ustificare logică.Ch . quod Socrate dicens . conţine în embrion soluţia veritabilă . Nici una din aceste soluţii nu ia în consideraţie fap­ tul capital că în orice paradox obţinem o contradicţie şi că. 2. au degenerat în reguli prohibitive . luţii propuse în problema antinomiilor logico-matematice pe care am făcut-o cît mai succint posibil. dat fiind că avem astăzi mij loace logice mai precise decît cele pe care le posedau ei . �1 . iar nu pe calea principiului terţului exclus (un singur logician a făcut o remarcă analogă . cu observaţiile următoare : 1 . (Bochenski . destul de îndoiel­ nică. cum o vom dovedi în mod direct. chiar cînd ele derivă din consideraţii strict logice. din păcate. a cărei traducere estei însă. ) 1 6 . nihil dicit" . în FQrmale Logik . nu a acordat atenţia cuvenită explicaţiei date de Richard care. Vom vedea că soluţia logică a paradoxelor. trebuia luată în serios şi examinaU. Ar fi trebuit urmată pista erorii pe calea prin­ cipiului contradicţiei dacă se urmărea într-adevăr găsirea originii sale. aşa cum o vom expune mai departe . Observaţii g enerale Vom încheia expunerea noastră asupra principalelor so. de asemenea . remarcat să soluţia dată de Rich­ ard. bazîndu-se pe un fragment al celebrului dialectician. E de presupus că dacă s-ar fi aprofundat gîndirea logicienilor scolastici s-ar fi putut descoperi mai curînd soluţia contradicţiilor. aşa cum vom vedea în cele ce urmează. mai de aproape . nimeni. recunoscută de Poincare [ 1 ] ca fiind " soluţia adevă­ rată" şi " care e adevărată şi pentru celelalte antinomii " . Toate soluţiile. 3. Trebuie.nimic : " Quin t a ponit . s e iPsum dic ere falsum . atribuie această soluţie lui Chrysippos . Perel­ man) . din această cauză. afară de Poincare.

voită şi crezută în virtutea motivelor anterioare demonstraţiilor logice. nu ne putem împiedica a face o observaţie generală relativă la un caracter general al tuturor soluţiilor. al lui Richard şi Poincare şi chiar al soluţiei emb rionare a lui Perelman. care s-a alăturat opiniei lui Richard) . nu pre­ misele sînt cele care transmit adevărul concluziei . se pleacă întotdeauna de la concluzie şi se caută premisele p rin care ea poate fi j ustificată" . Cu alte cuvinte. Aşa cum spune Poincare ( [2 J . Analogia dintre procedeul logico-sentimental . căutînd-o şi aprofundînd-o acolo unde ea se găsea . de asemenea. descris de Ribot. Este cazul soluţiilor logicieni­ lor scolastici. sau. s e pleacă de la o concluzie voită. şi-au Întins ei înşişi cursa în care s-au amuzat să cadă. cînd poziţia normală a r fi trebuit să fie căutarea cu orice preţ a unei soluţii l ogice. se caută j ustificarea ei şi deducerea ei din premisele dej a recunoscute ca fiind adevărate. e mai puţin vorba de o logică a sentimentelor cît de o ilogică a lor. . şi procedeul logicienilor care caută totdeauna axio­ me sau premise capabile să elimine o concluzie paradoxal ă ne apare izbitoare . concluzia face ca premisele să fie adevărate . Couturat [ l J . " Î n lo­ gica sentimentelor . chiar sub o formă imperfectă. Î n acest caz.(Trebuie. şi se caută premisele care ne-ar putea da un sis­ tem logic lipsit de contradicţie . " 92 . dacă concluzia pare p roblematică. Tenacitatea c u care matematicienii s-au cramponat de " insolubilitatea" para­ doxelor apare cu totul inexplicabi1ă. î n logica obişnuită se pleacă de la premise şi se aj unge. sau. aceea de a evita para­ doxele. dorită. şi încă au fost obligaţi să fie foarte atenţi penţru a nu cădea alături de cursă " . Ribot a examinat în L ogica sentimentelor modul în care se înlănţuiesc sentimentele şi acţiunile corespunzătoare în cazurile în care logica nu funcţionează după regulile sale normale. conform legilor raţionamentului. de data aceasta.. . d e asemenea . motive chiar mai puternice decît demonstraţiile . Î n sfîrşit. mai exact. ci. con­ cluzia este determinată de la început . p . la concluzie.scrie Couturat . Aşa cum remarcă L . 1 37) : ei (matematicienii) ar fi putut evita cu uşu rinţă cursa în care au căzut . . ea este dorită. menţionat Lucas de Pesloiian [l J . dimpotrivă .

prin permutări determinate în prima serie) . din p rima serie. în ordi­ nea lexicografică a terminaţiilor ( sau altfel . l e vom numerota în această ordine : Q I > Q 2' Q3 ' . . în caz contrar. . în ordinea lexicografică (în­ tr-o limbă la alegere) . î n condiţiile definite mai sus. Qn . acelaşi rang al seriei a doua . îi convine ca predicat predicatul de • • • • 93 . numerotîndu-Ie în această ordine : P I > P2 . de exemplu. fiecărui predicat dintr-un rang dat . vom spune că primul predicat are proprietatea de a fi compatibil cu al doi l ea . şi invers. g . P3 .ng dat din prima serie acceptă ca predicat predicatul de . de exemplu. Amîndouă seriile fiind formate din acelaşi număr de predicate. de un tip mai general decît cele cunoscute pînă acum . .v CONSTRUCŢIA UNOR NOI PARADOXE Pentru a explicita mecanismul logic real al paradoxe­ lor vom construi o serie de paradoxe noi . Paradoxul compatibil-incompatibil Să considerăm toate predicatele şi să le scriem într-o ordine oarecare . vom spune că el este 7·n compatibil. se poate stabili o corespon­ denţă biunivocă între predicatele din prima serie şi cele din a doua serie : fiecărui predicat dintr-un rang determinat al primei serii îi corespunde un predicat de acelaşi rang din a doua serie. Dacă un predi­ cat dintr-un ra. şi numai unul . Pn · Să considerăm din nou aceleaşi p re­ dicate şi să le scriem în altă ordine.

compatibil cu predicatul abstractq . fertimn non datu r : orice predicat este compatibil sau nu este com ­ patibil. .. deci el este incompatibil . deci el este compatibil. fie h.. de asemenea. predicatul numărq este. dimpotrivă. sau nu îi convine . . să pre­ supunem că predicatele care corespund în rangurile p. cînd cele două serii de predi= = 94 . atunci el admite ca predicat. Conform definiţiilor. Q. El se găseşte în prima serie. Se recunoaşte imediat că paradoxul lui Russell. predicate şi se găsesc deci atît în prima serie . predicatul mamiferp este incompatibil cu predicatul metalp . Dacă predicatul Pk este compatibil cu Inck incompatibil. predicatul ordonatr este. dar In Ch = = Inck .impredicabil. . deci el va fi Inch . q. . . . alegere con­ venabilă a ordinii) . compatibil cu predicatul predicatr etc . Dar compatibil şi incompatibil sînt. Avem deci următoarele două serii: . în cele două serii ar fi următoarele : P} . non-identic cu Inck . predicatul din acelaşi rang din a doua serie ca­ re este Inck = incompatibil. . ordonatr. el se va găsi într-un alt rang. cît şi în cea de-a doua.acelaşi rang din a doua serie. este un caz par­ ticular al a c estei antinomii. predicatr. cu un număr de ordine perfect de­ terminat. " . " ' . ab stractq . meta]p. predicatul Pk. chiar ele . trebuie să fie de asemenea compatibil sau incom­ patibil cu Inck. şi r. Î n aceste serii : InCh � Qh şi Pk -!. . P2. ' " ' Î n acest caz avem : întrucît predicatul mam iferp nu este un metalp. Q2 ' " ' " ' . el admite ca predicat predicatul Inck incompatibil care este predicatul ace­ luiaşi rang din a doua serie. format cu predicatele predicabil . printr-o. în a doua serie. l11amiferp . a treia posibilitate nu există. tertium non datur. p . . " . llumărq . Q} . deci el va fi Inck (putem obţine oricînd h =F k.. . De exemplu . Într-un rang oarecare . Anti­ nomia este izbitoare. perfect determinat k . . Să ne fixăm atenţia la predicatul incompatibil pe care îl vom nota cu Inc .InCk. dacă predicatul Pk este incompatibil.

. atunci predicatul considerat are proprietatea pre­ dicabil (adică este compatibil cu el însuşi) . admite ca p redicat p redicatul din acelaşi rang. atunci Px are predicatul incompatibil = " = I nCh = InCk . el este impredicabil . o are. o . Î n simboluri . care.cate au fost ordonate în mod identic. după un singur şi acelaşi criteriu . incompatibil devine impredicabil ImPh şi h k: . în cadrul definit. din p rima serie . din a doua serie. Această definiţie fiind valabilă pel1tru orice Px . cum credea Russell . atunci cînd Qx Pk Inck . să ia valoarea determinată Pk. a j ungem la echivalenţa generală : (1) Pentru rangul determinat x k. Enunţul problemei devine acum : dacă un predicat dintr-un rang dat. consi­ derînd un p redicat Px complet diferit de incompatibil. obţinem paradoxul : = = = (2) 95 . . dacă predicatul impredicabil este impredicabil . în cazul antinomiei construite de noi aj ungem la paradox . obţinem : dacă predicatul impredi­ ca bil este predicabil . este : " Dacă Px nu are predicatul Qx . Paradoxul compatibil . . . nu o are . . 0 ' . P3 . paradoxul se prezintă în felul următor. adică făcînd ca pre­ dicatul Px . o . Această definiţie se scrie deci : Def. dacă are o proprietate . Dacă această problemă se pune pentru predicatul impredicabil. care este el însuşi. Enunţul problemei . .incompatibil arată că problema este mai vastă şi că ea nu apare numai în raport cu apli­ carea unei proprietăţi ei însăşi . P I . . el este predicabil. Î n acest caz . P 2 . = = P i> P2 . şi dacă nu admite acest predicat (adică este incompatibil cu el însuşi) . . el este hnpredicabil . P a . şi dacă nu are o pro­ prietate. .

Sau. din a doua serie. Qx (. Dacă În d e finiţia dată scriem P:o. predicabil .ce l e două serii sînt i d entic ordonate) . prin p ermutări bine determinate în p rima serie) . Vom proceda exact ca mai sus şi vom. Echivalenţa ( 1 ) devine astfel : ( 1 ') Pentru valoarea p a rticulară Qx :. paradoxul lui Russell este un caz particular al acestui p a r adox .Imp . îi c o respunde un cuvînt şi numai unul de ace l aşi rang. vom spune că are p roprietatea heteronom . considerînd cuvintele şi proprietăţile lor. în caz co ntrar . şi invers . Se poate stabili o corespondenţă biunivocă Între termenii celor două serii : fiecărui cuvînt dintr-un rang dat . admite pro p rie­ tatea exprimată prin cuv întu l de acelaşi rang ' din a doua serie. pu tem (3) Propoziţia "predicatul Pk este incompatibil " e ste echi­ valentă cu propoziţia " p redic a tul Pk nu este incompatibil " . de exemplu . obţ inem : = = = = Def. iar a doua. De 96 . din prima serie. vom spune că el are proprietatea izono m . va fi seria lexicografică determinată de terminaţiile cuvintelor (sau altfel . scrie toate cuvintele unei limbi date în două serii diferite .dicabil ImP (ImP) = - ImP (ImP ) (2') 2. avem paradoxul lui Russel l . prima serie de cuvinte va fi seria lexicografică normală. din prima serie. din moment s crie simplu : ce InCh = In C k = in compatibil. După cum am 'văzut .impre. Paradoxul izonom-heteronom Vom construi acum o antinomie analogă celei a lui Grelling-Nelson. Dacă un cuvînt dintr-un rang dat. atunci cînd Inch Inck Imp impredica bil.

cuvîntul polq. . Î n acest caz. D 2. un rang h unde îl vom scrie Heth. o • o • o o . o o o o . tertium non datur . din prima serie . D3 . este heteronom. în prima serie. vertebratr. C2. Ck admite proprietatea exprimată de cuvîntul din acelaşi rang. din a doua serie. Dl> D2. un rang k unde îl vom scrie Hetk (putem să obţinem oricînd h ::. . este iz. admite da predicat proprietate a expri­ mată de cuvîntul cu acelaşi rang. . din a doua serie.onom . C3 . Este evident că paradoxul lui Grelling-Ne1son este un caz particular al acestu� paradox. o . H e tk = heteronom. • . Cl > C2. în mod special . D2 . q. şi r s-ar putea găsi cuvintele următoare. de­ ci el este izonom . dacă Ck este heteronom. .c k. nefiind lung. o o . o . atunci proprie­ tatea sa este tocmai proprietatea exprimată de cuvîntul de acelaşi . cuvîntul vertebratr. He �. Dno Paradoxul apare imediat cînd punem aceeaşi problemă pentru cuvîntul Ck : cuvîntul Ck (oricare ar fi el) este sau izonom sau heteronom. printr-o alegere convenabilă a ordinii stabilite) Cele două serii de cuvinte sînt deci : C I ' . o . • polisilabicp. l> C2 Dn) : Cn şi DI . Hetk heteronom . tertium non dat�tr. Dn. Cn o o . Paradoxul este flagrant. • . în ambele serii (pe care le vom nota C . sau nu o admite. rang. lungq. • ·p olq. Dh. cînd ambele serii de cu­ vinte· au fost ordonate după un singur şi acelaşi criteriu = 97 . este izonom etc . o o . . fiind un simbol al conceptului verte­ brat. fiind polisilabic. şi în a doua serie. . • • • . D I . . orice cuvînt dintr-un rang dat. . în rangurile p . ranguri bine determinate . Cno simbolr. deci el este heteronom . Cuvintele izonom şi heteronom se vor aşeza şi ele în . orice cuvînt este izonom sau heteronom .exemplu. Î n cadrul definiţiilor noastre. Ck. din a doua serie. o . " o o o . marsupialp. cuvîntul hete� ronom va avea. cuvîntul marsupialp. o . Hetk. o • • . o o • o . o a treia posibilitate nu există. Dacă Ck este izonom. .

avem con­ tradicţia : ( (Cx» ) .t tologic. Cv C 2 . paradoxul se prezintă in felul următor. • • • • • • . şi Dx devine Hetk. D e unde echivalenţa generală : (1) Pentru valoarea particulară x = k. Vom nota un cuvînt oarecare prin « C:z!) şi proprietatea exprimată de el. o . în caz contrar. i a r dacă nu are o proprietate. para­ doxul construit de noi arată că se aj unge la o contra­ dicţie considerînd un cuvînt Ck (oricare ar fi el) total di­ ferit de heteronom şi care. prin CX• Definiţia paradoxului izonom heteronom se scrie : Hetb. Această antinomie arată. izonom devine autologic şi heteronom devine h eterologic : CI ' C 2 . dacă heterologic este a7. putem scrie (3) 98 . . el este auto logic . cuvîntului însuşi cum credeau Russell şi toţi logicienii de pînă acum . atunci cînd argu­ mentul « C�) devine « Ck». C3 . Cx este auto logic şi. . el este hetero­ logic . o are. dacă are o proprietate. Î n simboluri. pentru că ei nu au cunoscut decît forma particulară a acestui paradox . că con­ tradicţia nu apare în raport cu aplicarea unei proprietăţi exprimate de un cuvînt. Heth ( (Cx » ) Dar pentru că H eth direct : = = Hetk - = D x ( (Cx » ) (2) heteronom. Definiţia generală devine acum : dacă un cuvînt oare­ care Cli. adică de el însuşi . din prima serie admite proprietatea exprimată de cuvîntul Cx d e acelaşi rang din a doua serie. Î n acest caz. . el este heterologic . " ' . C3 . nu . Heth. Punînd problema pentru heterologic = He th . ca şi cea precedentă.( (Cx» ) = - Dx (<<Cx» ) Def. . He th . obţinem : dacă heterologic este heterologic.(cele două serii sînt identice) . o are.

ceea ce este absurd . O cla­ să fiind extensiunea unui predicat. cînd ambele serii de cuvinte au fost or­ donate după un acelaşi criteriu. obţinem : = = = = = Def . . nu este heteronom" . în acest caz. din cele două hete-' serii. Referindu-ne la 99 . D". sau ceea ce derivă din această ultimă definiţie. vom spune că clasa <X". Putem să exprimăm acum paradoxul cpmpatibil . Dacă o clasă dintr-un rang dat <x'" aparţine ca membru clasei cu acelaşi rang �"" din a doua serie. (cuvintele cu acelaşi rang. este : (1 ) ' Pentru « �» Nelson : = «H eth» .incompatibil.Propoziţia " cuvîntul C". aceste două serii de predicate determină două serii de clase pe care le vom nota . este heteronom" este echivalen­ tă cu propoziţia "cuvîntul C". Corespondenţa biunivocă a termenilor acestor serii se menţine . dacă clasa <Xx nu este membru al clasei �x. obţinem paradoxul lui Gre1ling­ (2' ) 3. Paradoxul clasei claselor incompatibile Să considerăm cele două serii de predicate. Paradoxul lui Grelling-Nelson este un caz particular al acestui paradox. . este incompatibilă cu clasa �x. " ' .. . Echivalenţa generală ( 1 ) . aşa cum au fost definite în paradoxul compatibil .in­ compatibil în termeni de clasă. Dacă în definiţia de mai sus scriem C". . sînt identice) şi. Heth Hetk ronom heterologic Het. vom spune că clasa <Xx este compatibilă cu �x . respectiv : .

G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element şi r clasa claselor care nu îşi apar­ ţin ca element. . . deci ea este compatibilă cu aceasta din urmă etc. deci. au fost ordonate după aceleaşi criterii . • • • • . clasa r ia locul predicatului Inch în prima serie. rk în a doua serie. deci ea va fi rh.exemplele date în paradoxul compatibil-incompatibil. de exemplu. <. rh. Paradoxul este izbitor. Este evident că paradoxul lui Russell. rh rk. Aceste clase se găsesc şi ele printre clasele celor două serii. dar h =1= k). orice clasă O(x este membru al lui �x. dacă O(k nu aparţine clasei· rk. ea aparţine clasei de acelaşi rang a seriei a doua. al clasei claselor care. Cls 111etalp. �n' �h . Cls 111amiferp.de un rang dat a primei serii aparţine ca element clasei de acelaşi rang �x a seriei a doua. Dacă O(k aparţine clasei rk. . predicatul incompatibil determină o altă clasă r.lasa numărq este un membru al clasei abstractq. nu aparţine clasei rk. • . clasa tutu­ ror claselor compatibile. să avem. cazurile următoare : 0(2' �l> �2' 0(1) • • • • • • . şi în consecinţă. tertium non datur. sau nu este. Cls numărq. pu­ tem. = . Cls abstract�. şi va fi . nu îşi aparţin ca element. 0(2' 0(3' �1> �2' �3' . rk. • O(n. clasa tuturor claselor incompatibile. (în aceste serii. în condiţiile definite. definiţie . • . �n' în acest caz avem :' deoarece clasa mamiferp nu este un membru al clasei metalp. prin definiţie. sau nu îi aparţine. ••• . • . este un caz particular al acestui paradox. eventual. dacă punem aceeaşi problemă pentru clasa O(k =1= rk: clasa O(k este compatibilă sau incompatibilă. deci ea aparţine. în locul predicatului Inck: . . O(n. • • • • . o a treia posibilitate nu există . Paradoxul apare . în acest caz. în mod special. • • • • . clasei rk. ea nu aparţine clasei din acelaşi rang al seriei a doua. cele două serii de clase. 0( 1' • • • • • • . cînd cele două serii de predicate. . 100 •. prin . tertium non datur.imediat. ea aparţine sau nu aparţine clasei rk. O(k. orice clasă O(x . clasa mamiferp este incompatibilă cu clasa metalp. P redicatul compatibil determină o clasă G. .

fost identic ordonate . . • • • • • • . paradoxul apare şi atunci cînd exa­ minăm o clasă OCk (oricare ar fi ea) . pentru că rh = rk = r. Exprimat în simboluri. OCv OC2. 'de acelaşi rang din a doua serie. avem : dacă clasa Ph îşi aparţine ca element. dacă clasa rh nu îşi aparţine ca element. paradoxul se prezintă astfel : definiţia lui rh este : Def.OCv OC2.) OCx E rh = . cînd OCx �k = rk. (ocx E ocx) (1') 101 . obţinem paradoxul : = = OCk E rh = - (OCk E rk) = OCk şi �x = (2) Sau. ea îşi aparţine ca element . nu este un membru al clasei �lI. De unde echivalenţa generală : (1) Pentru rangul particular x k. cînd cele două serii de clase (sau de predicate) au . pentru că el a întîlnit acest paradox sub forma lui particulară . ea ' nu poate să-şi aparţină ca element. rh. alt punct decît în acela indicat de Russell . • • • • • • . ca şi cu echivaJenţa (1) OCx � x (clasele de acelaşi rang sînt identice) : = = OCx E rh = ( OCll. Să facem în definiţia paradoxului general . • - - (ocx E ocx) Def. total diferită de rk. " clasa claselor incom­ patibile". rh. putem scrie în mod simplu: (3) Paradoxul lui Russell este ' un caz particular al acestui paradox. OC3. " Dacă OCll. contradicţia nu apare în raport cu faptul că o clasă îşi aparţine sau nu ca element. OCn· Punînd aceeaşi problemă pentru rh. La fel ca în paradoxeJe precedente. OCn• . după cum am văzut. OCx aparţine clasei rh". OC3. că ea este sau nu compatibilă cu ea însăşi aşa cum credea Russell. ceea ce demonstrează că nodul problemei se găseşte în .

Vom nota numerele. Fiecărui predicat de număr dintr-un rang dat Px. Să aranj ăm acum aceste numere nu în ordinea mărimii lor. care are acelaşi rang. Predicatului dat Px îi corespunde un număr a x . şi avem ax =1= x (putem să obţinem ori­ cînd ax =1= x. . prin alegerea convenabilă a ordinii) .6. trei. din seria lexi­ cografică a numerelor. Vom pune acum problema : dacă alegem un predicat determinat P� din prima serie. ci în ordinea lexicografică dată de numele lor în lim­ ba aleasă (sau cu totul altfel. va avea acest predi• 102 • • . Să considerăm de asemenea numele lor. ele sint scrise în ordinea mărimii lor : 1. . dar rangul fiecărui �l1umăr nu mai este egal cu valoarea numărului din acest rang. Paradoxul izomorf-heteromorf Să considerăm' primele n numere naturale. dar inversul nu este valabil . În mod normal . (Vom opri seria la numărul determinat n.recare . . în română: unu. 3. obţinem para­ (2') 4. numărul corespunzător din a doua serie ax. le vom aranj a in acelaşi fel . . . de acelaşi rang. an =1= n . numai unul . n. adică în ordinea în care ele să găsesc în dicţionarul limbii alese : PI> P2. 2. Să examinăm d e asemenea. îi corespunde un număr şi.Pentru x h. . doi . cînd (Xh devin e rh doxul lui Russell : = = r. . predicatele numerelor reale. P3. ceea ce este realizabil. în felul următor: . Pn. într-o ordine oa. în această ultimă ordine. de exemplu. 5. . prin permutări determinate în prima serie. corespondenţa este univocă de la predi­ cate la numere . ax.. necesar în problema care urmează) . . şi numai unul. Avem aceeaşi serie de numere naturale. . întrucît seria este finită) . într-o limbă dată. 4. patru. de exemplu în ordine lexicografică.

o a treia posibilitate nu există. Paradoxul este flagrant . nu­ m ărul an = 625 ar fi izomorf etc . este un caz particular al acestui paradox . ah =F h. situat în. Conform definiţiilor noastre. dacă ah este heteromorf. întrucît 625 = 252. el admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Heth = heteromorf. . . acest rang prin numele său lexicografic : = = . numărul ah nu poate să fie nici izomorf nici heteromorf. Nu se aplică o proprie­ tate din rangul h chiar numărului h. ci unui număr complet diferit de h. se găsesc în ranguri bine determinate în seria lexicografică a predicatelor. numărul ah este izomorf sau heteromorf. . . vom spune că ax este heteromorf. el admite ca predi­ cat predicatul din acelaşi rang H eth heteromorf. . tertium non datur. . De exemplu. Predicatele izomorf şi heteromorf sînt. sau nu are. dacă predicatul de număr "prim" ar avea ea indice 104 (P104 prim) şi numărul corespunzător ar fi a104 504. ele înşile. Dacă ax admite ca predicat predicatul din acelaşi rang Px. dacă am avea predicatul P71 = "pătrat perfect " şi nu­ mărul corespunzător an =625. numărul 504. Să luăm în discuţie predicatul heteronom pe care îl vom nota Het: el va avea un rang determinat h. predi­ eate de numere şi. În virtutea acestor definiţii. • • • J .. vom spune că � are proprietatea izomorf. Să conside= 103 . Interesant în acest caz este faptul că numărul ah nu este rangul predicatului Heth : oricare ar fi el. sau heteromorf. Am mai văzut că paradoxul lui Richard poate fi obţinut mult mai uşor decît în articolul citat de Carnap . nefiind prim. căruia îi va corespunde un număr perfect determinat ah =F h.cat sau nu? Răspunsul este o tautologie: numărul ax are. Paradoxul lui Richard . este sau izomorf. în consecinţă. deci el este heteromorf. aşa cum a fost prezentat de Car­ nap [3J. . predicatul de număr Px tertium non datur. în caz contrar. deci el este izomorf. orice număr ax care corespunde unui predicat determinat P:x. . ar fi heteromorf. . Dacă numărul ah este izomorf. .

De unde.. a_O dică atunci cînd ordonăm seria numerelor naturale în or. x va avea proprietatea richardian. . nu are proprietatea exprimată de acest predicat. el nu va fi richardian. 2. Î n simboluri. el nu admite pr�prietatea numerotată h. dacă nu admite proprietatea cu indicele x. . ' Corespondenţa dintre un't"predicat al aecstei serii. se va găsi în seria de predicate într-un rang de­ terminat h.. deci richardiann = Rih• Avem cele două serii: Rih ••• . el admite proprietatea numerotată h. echivalenţa generală : ( 1) 104 . . care este indicele unui predicat dat P x din această serie. fie serie lexico­ grafică. într-o serie oarecare. nu este decît un caz� particular al paradoxului izomorf . în speţăţ Rih = richardian.răm toate predicatele de numere reale şi să le scriem . n. . în con­ secinţă.ardian sau nu este richardian? Dacă h este richardian . aşa cum a fost formulat mai sus. "Numărul notat lexicografic cu ax este heteromorf. să scriem . . Px . . Pn. dacă x are proprietatea Px. seria indicilor lor: 1. Problema devine' acum : numărul h este rich. . deci h este richardian . . deci h nu este richardian : dacă h nu este richardian . . De­ finiţia paradoxului izomorf . n.heteromorf cînd scriem ax = x. de asemenea. în! speţă: Rih ri­ chardian. şi numărul corespunzător din a doua� serie (de acelaşi rang) este univocă. în speţă Px " . Dar richardian este el însuşi un predicat de numere şi. h. . paradoxul se scrie în felul următor. după modelul de mai sus. 3. Este evident astfel că paradoxul lui Richard. . dinea mărimilor lor . .heteromorf este : = Def. Dacă un număr întreg x.

este un caz particular al acestui paradox pen­ tru ax ' x (seria indicilor a fost ordonată în ordinea mă. oricare ar fi. proprie­ tăţile indivizilor. predicatul inqompatibil. conceptele de tipull! pe care le vom nota 105 . obţinem paradoxul . Să împărţim conceptele. o antinomie în inte­ riorul teoriei tipurilor. . concepte de tipul zero. 5. (1 ') Rih: (2') '. prin care vom demonstra că cheia tuturor acestor contradicţii se găseşte în .' rimilor lor) . predicatul Pk al primei serii.altă parte . Paradoxul teoriei tipurilor Am văzut că.Px (x) h obţinem Ph Heth richardîan = = = Def. nici incompatibil. nici incompatibil. Oricare înseamnă : oricare ar fi semnifi­ caţia sa şi oricare ar fi condiţia la care e. în paradoxul compatibil incompatibil. Să scriem în definiţia precedentă şi în echi­ valenţa ( 1) ax Ri h: x. atunci Pk nu este nici compatibil . de exemplu. şi nu în această teorie.Px (x) (x) · Rih(x) = . . conform teoriei tipurilor : in­ divizi. Propoziţia "h este richardian" este echivalentă cu pro­ poziţia "Iz nu este richardian". Vom construi acum. Pk nu poate fi nici compatibil. Heth(ah) = - = h. căruia îi corespunde în acelaşi rang al celei de-a doua serii. pentru a pune în evidenţă tipul respectiv. în mod direct.= Pentru valoarea particulară x heteromorj. cînd P h = H eth = (2) Heth(ah) Paradoxul lui Richard. cînd Heth = Pentrlf x = = R ih (x) = . ceea ce este contradictoriu. Să pre­ supunem că Pk satisface condiţia' cerută de teoria tipuri­ lor şi că el este de tipul imediat inferior tipului de predi­ cat compatibil (operaţie pe care o putem face' oricînd prin alegerea unei ordini convenabile) . în forma simplificată pe care i-am dat-o. supus. pe care le vom nota global cu XO .

x:. numerotate Într-o ordine oarecare. cărora le convin aceste pre­ dicate . acesta trebuie să fie. în ordine lexicografică a unei limbi date : Xf. . X3 . . Dacă un element dintr-o serie dată are un predicat. . X�.} = _ XIJ. proprietăţile proprietăţilor indivizilor. De exemplu. X�. adică ordinea în care ele se găsesc în dicţionarul unei limbi date).global cu Xl . În consecinţă. . dar bine stabilită (de exemplu. P ((j)) == Y. . Fie seria conceptelor de un tip dat m.+1 {XIJ. pentru că acestea nu sînt de tipul !L. expresiile de forma X�(X�) sau· X�(X�) nu sînt admise şi nu au nici un sens. X. conform teoriei ti­ purilor. P redicatele de tipul m 1 . X5 1 . de exemplu. în acord cu teoria tipurilor : - {XIJ.+1 (�IJ. aşa cum sînt declarate de Russell . pe care trebuie să-I aibă toate valorile argumentului . . . Totuşi. au acelaşi număr de predicate . X�. X2 -1 . echivalenţa - ((j)) . • • • . pe care le vom nota global cu X2 etc . oricare ar fi valoarea lui O( sau �.. . m-l m m l m-l m"""'"x1 . xf. . PIJ. Putem să facem enu­ merarea lor Într-o ordine oarecare. 5' . putem construi un paradox. ordinea lexicografică. x2l' x22' x2 x2 X2 3' 4' . Avem: . Nu putem presupune că toate aceste serii. X�.((j)) trebuie să fie scrisă. X4 .X�.) Argumentul nu mai poate lua valoarea lui XIJ.Xf.X�. X{ X�. . X�. . de tipul imediat superior : conceptul de tipul !L nu poate avea decît predicate de tipul !L + 1.} ." X�. X�.+l. chiar în aceste condiţii . X�.+1 sau PIJ. . pot fi grupate după cum urmează: luăm grupul - 106 . XL X�. .

de predicate de tipul m
1 care au toate predicatul Xf;
apoi grupul de predicate de tipul m
1 care au, toate,
predicatul X� etc. Vom avea atîtea grupe de această spe­
cie cîte predicate de tipul m există. Să· numerotăm de ase­
menea aceste grupe în ordinea corespunzătoare predica­
telor de tipul m care au servit la definirea lor (sînt clasele
determinate de predicatele de tip m) şi să punem în evi­
denţă tipul elementelor lor :
-

-

Un simbol G:-1 din această serie are semnificaţia : clasa
conceptelor de tipul m
1 care admit, toate, predicatul
X:.· Este evident că unele dintre elementele acestor clase
pot fi comune, întrucît un element oarecare al clasei G:-1
poate avea mai multe predicate de tipul m, deci el aparţine
mai multor clase de acest fel .
în acest fel, există două serii avînd acelaşi număr de
elemente: seria predicatelor de tipul m şi seria claselor
corespunzătoare. Să păstrăm acum ordinea claselor şi să
ordonăm predicatele de tipul m într-o altă serie, de exem­
plu tot în ordinea lexicografică, dar după terminaţii1e
lor (sau în altfel, prin permutări determinate în prima
serie) . Nici o clasă nu mai corespunde, la acelaşi rang,
predicatului care a servit la construirea sa. Vom nota aceste
predicate, în a doua ordine , vf", V�, V�, ... , V:,. Avem
deci acum două serii :
-

V�,

V f,

V�,

.

.

.

.

-l G2m-l , G3m-l ,
Gm
1

• ,

I

y�. (predicate)
Gnm-l • (clase)

Elementele unei clase date G:-1 nu mai au toate predi­
catul aceluiaşi rang V:, dar este posibil să existe elemente
de G:-1 care să aibă acest predicat . ·
Trebuie să facem observaţia că corespondenţa rangurilor este biunivocă: unui predicat dintr-un rang dat, V:'
îi corespunde o singură clasă şi numai una , G:-1, şi reci­
proc . în aceste condiţii vom spune : dacă un element dat
al clasei G:-1 nu admite predicatul de acelaşi rang V: al
107

tipului imediat superior, atunci acest element are proprie­
tatea de a fi congment; în cazul în care un ele ment dat al
clasei G;,-l nu admite predicatul Y;' el va fi incongruent.
Propoziţia " orice element al unei clase date G;,-l admite
predicatul y;" sau nu îl admite " este o tautologie , deci
este adevărată : orice element al unei clase G;,-l este con­
gruent sau incongruent, tertium non datur.
Să notăm de .. asemenea elementele unei clase date , de
exemplu, în ordinea lor lexicografică : pentru o clasă oare.
m-l , gm-l , ..
care Gpm-l e I e;men t eI e sa l e vor f·1 scnse gpml-l , gp2
p3 . ,
în care primul indice reprezintă numărul clasei şi al doilea
indice, numărul elementului în interiorul clasei date (într-o
ordine stabilită) .
Predicatul incongruent, fiind un predicat care se aplică
elementelor tipului m-l, este de tipul m şi se găseşte deci
în seria X,;", X�, ... , X;:" la un rang dat bine determi­
nat, fie el h. Acestui predicat îi corespunde o clasă de
elemente de tip m
1, în speţă G�-l, care admit, toate,
predica tul incongruent; în a doua ordine a predicatelor,
predicatul incongruent va trece într-un alt rang k, el va fi
deci Y� şi în acest rang vom găsi în seria claselor o clasă
G�-l, diferită de· clasa G;:'-l. Cele două serii sînt deci:

�,

�,

�,

.

. .

-l , G2m-l , G3m-1 ,
Gm
1

, incongruent�, ... , V:.
, Gm-1
, Gm-l·

k

, _

.

n

Trebuie să remarcăm că nici una din clasele G';"-l, G�-l,
, ... , G:- 1 nu este vidă.
Chiar dacă ar exista clase vide,
putem să facem în aşa fel încît G�-l să tiu fie vidă - dacă
ne interesează acest lucru - ptin alegerea unei ordini
convenabile .
'
·
Conform definiţiilor precedente, un element oarecare
l
din clasa G� - , cu notaţia noastră g�x -l , este sau congruent,
sau incongruent: g�x-l admite predicatul de acelaşi rang de
tipul m incongruent� , sau nu-l admite , tertium non datur.
din acelaşi
-l este congruent, el admite predicatul
Dacă gm
kx
.
rang Y�
Incongruentf; , deci este incongruent; dacă gf:x-1
=

108

este incongruent, el admite tocmai predicatul din acel aşi
r ang y�
Incongruent-:, deci este congruent. Paradoxul
este
evident.
.
în simboluri, paradoxul are f orma următoare. Definiţia
m l
" dacă un element gm
xy-l din clasa Gx - nu are predicatul
Y:, atunci el ementul �-l are predicatul incongruent
1ncg� se scrie :
=

=

=

"

De f.
Această definiţie, fiind valabilă pentru oricare g:y-l şi
pentru oricare clasă G:-1 , dă . loc echivalenţei generale
pentru t o�te valorile argumentului de tip m
l :
-

( 1)
Pentru x

=

k, cînd Y�

.Incg,:, obţinem c ontradicţia:

( g�y-l) . Incg�(g� -l)
y

=

-'

Inc�(� -l)
y

(2)

Oricare ar fi elementul g�x-l al clasei �-l, propoziţia
"g�y-l admite predicatul
. Incg�-l" este echivalentă cu negaţia
ei, ceea ce este absurd .
Este evident deCi că teoria tipurilor nu este suficientă
pentru . rezolvarea paradoxelor ; e� nu este nici· necesară.
Se pot construi paradoxe de acest gen, respectînd �u scrupu­
lozitate condiţiile prohibitive ale oricărei teorii asemănătoare
ca , de exemplu, teoria stratificării a lui Quine etc .

6. Problema paradoxelor
Am fi putut construi şi alte paradoxe, dar cele formulate
pînă acum sînt suficiente pentru a ne dezvălui mecanismul
lor. î n afară de aceasta, constatăm că, chiar dacă ani res­
pecta teoria tipurilor a lui Russell, nu am putea evita para­
doxele construite de noi, care nu pot fi evitate , de altfel , de
nici o teorie, fapt uşor demonstrabil, făcînd, de exemplu,
ca, în paradoxul compatibil-incompatibil, predicatu l Pk să
îndeplinească condiţia impusă de o teorie dată.
109

Problema generală a paradoxelor, aşa cum a fost pusă de
Russell şi de alţi logicieni, este , în esenţă, următoarea. Fiind
date definiţiile d e forma
(a)

P ( � ) = Df� ( � )

(b)
P ( � ) = Df - � ( � )
ele duc la echiv alenţele generale (pentru toate valorile
argumentelor) :
( � ) . P ( � )== � ( � )
( �) . P ( � )

=

- � ( �)

Pentru valoarea particulară �
devin :
P (P) = P (P)
P (P)

=

=

P aceste echivalenţe

- P (P)

prima fiind o tautologie iar a doua, o contradicţi e .
Se obţine acelaşi lucru dacă s e scriu definiţiile (a) şi
(b) în extensiune (în termeni de clase) :
�E rp (P � )

=

�E rp (P � )

=

Df�E rp ( �� )

(a')

Df - �E rp ( �� )

(b ')

Obţinem echivalenţele generale respective:

se

( �)

� E rp (P � ):= �E rp ( � � )

( �)

� E rp (P � ) == - � E rp ( � � )

P entru valoarea particulară a argumentului, �
obţine o tautologie şi o contradicţie :
P{P (PP)
P{P (PP)

==
=

=

P,

P(P (PP)
-PE P (PP)

P roblema este deci următoarea : pentru ce în definiţiile
de forma (a) sau (a') şi (b) sau (b') , ca şi în echivalenţele res­
pective, argumentul � nu poate lua valoarea P, pentru
110

ci prin predicatul argumentului.incompatibil. chiar dacă este predicatul compa­ tibil sau incompatibil. după cum am văzut. Putem să facem ca Pk să respecte teoria tipurilor (prin alegerea unei ordini convenabile) în raport cu predicatul lnck. nici incompatibil. ale căror cazuri particulare sînt paradoxele cunoscute şi devenite clasice. Analizînd paradoxele mai generale construite de noi . predicatul Pk nu poate fi nici compatibil. cu toate că el trebuie să fie compatibil sau incompatibil. în introducerea unei restricţii în virtutea căreia argumentul unei funcţii propoziţionale f(x) nu poate lua anumite valori.Qx(Px) Def.cel mai vechi dintre toate . . Grelling-Nelson.1. se impune concluzia : apariţia paradoxelor nu se datoreşte unei valori particulare a arg'ttmentului. Să examinăm para­ doxul compatibil . şi lnck de tipul m. Godel etc . cp =1= P ? Definiţiile de forma (a) sau (a') au dus la paradoxele lui Burali-Forti. Inch(Px) == . nici incompatibil.Qx ( Px) Pentru x k. Am avut definiţia: Inch ( Px ) cu echivalenţa generală : = . Aceeaşi observaţie este valabilă pentru toate echiva­ lenţele obţinute în celelalte paradoxe . şi la paradoxul mincinosului . contradicţia este provocată de valoarea particulară a predicatului Qk incompatibil: în paradoxele construite de noi. tertium non datur. Ea este valabilă = = 111 . Zermelo-Konig şi Skolem . Cantor. cînd Px devine Pk. respectînd toate regulile prohibitive introduse pentru evitarea paradoxelor cunos­ cute pînă acum.că dacă ar lua-o am ajunge la paradox? De ce avem. Soluţiile oferite pînă acum constă. paradoxul apare : Pk (oricare ar fi el . ci �tnei valori particulare a predicatului. care poate fi orice pre­ dicat bine definit. Richard. D eci contra­ dicţia nu este provocată de valoarea argumentului care poate fi o noţiune bine definită. definiţiile de forma (b) sau (b') au dus la par�doxele lui Russell. fie el de tipul m . incontestabil ca predicat. aşa încît formarea expresii­ lor de tipul cp(cp) sau -cp (cp) nu mai este posibilă. ca în paradoxul lui Russell) nu poate fi nici compatibil. (Px) . în mod necesar. contradicţia nu se introduce prin argument.

de asemenea. dar ea va fi. Justificarea logică a unei astfel de relaţii cp =/::= P "în definiţiile cele mai generale de mai sus. această re­ laţie ar fi valabilă şi pentru formele particulare ale acestor definiţii. I Gadel etc . după cum am văzut. în expresiile d � forma cp ( cp) sau . . Grelling-Nelson. dacă e valabilă pentru unul din aceste paradoxe . am dilatat. Prin paradoxele mai generale construite de noi ..de asemenea pentru cazurile particulare �le acestor para. în aşa fel încît eroarea să poată fi descoperită. în consecinţă. mecanismul logic al para­ doxelor. a împiedicat observarea faptului că exact în acest punct intervenea eroarea. ca să zicem aşa. că mecanismul logic al tuturor paradoxelor este acelaşi şi că o soluţie logică reală. este valabilă pentru toate. (B/) există o relaţie logică cp =/::= P (între simboluri) . (A) şi (A ' ) sau (B) şi (B') care intră în construcţia paradoxelor construite de noi. P (x) = DfCP{X) P (x) = Df-cp(X). care se obţin pentru x = cp şi care sînt definiţiile (a) şi (a' ) sau (b) şi (b/). Confuzia între argument şi predicat. şi de aceea ea nu a putut fi sesizată. xEx (Px) XEX (PX) = = Df XEx (cpx) (A') Df -xEx (cpx).! doxe şi care sînt paradoxele lui Russell . soluţia paradoxelor care sînt cazuri particulare ale acestor paradoxe şi care se bazează pe definiţiile (a) şi (a') sau (b) şi (b'). dacă am putea arăta că în definiţiile gene­ rale care stau la baza paradoxelor construite de noi. Trebuie să remarcăm. va fi soluţia acestor paradoxe.cp( cp). (A) (B) sau în extensiune. de asemenea.

� z) Def. Observăm acelaşi lucru dacă scriem această definiţie în extensiune. În consecinţă. oricare ar fi � (variabil) . Este ea valabil ă pentru orice �? Observăm mai întîi că nu putem spune că această definiţie rămîne oricînd valabilă. construite de noi. pentru că atunci putem spune . adică � =1= P.� (x) Def. de forma precedentă . cu echivalenţa generală ( x) " P (x) = .XEz (. ca şi echivalenţa respectivă : XE:Z (Pz) = .VI SOLUŢIA PARADOXELOR 1 . într-o definiţie .xE z (pz) = . atunci x are predicatul P".ca şi în echivalenţa respectivă variabil a � nu poate lua valoarea P.� (x) Această echivalenţă este valabilă pentru orice x. ceea ce este contradictoriu: "dacă x nu are predicatul P . (x) .XEz (�z) 113 . pentru � P: = P (x) = -P (x) Def . 'prin definiţie. Formula Tw În paradoxele cele mai generale. am " avut o definiţie de tipul următor: P (x) = .

(jl(X)] Să considerăm acum echivalenţa generală: (x) . Dar paradoxele noastre mai generale. pentru că altfel am fi spus .Şi aici tjJ =i= P . dacă afirmăm echi­ valenţa (x) '(jl(x) = 114 - tjJ (x) . (jl(x) = .. arătînd cu toată claritatea unde şi cum intervine principiul contradicţiei. au dilatat.XEz (tjJz) . nu sînt uni. şi deci. fiind d e acord c u Perelman ş i genera­ lizînd observaţia lui. xEz (Pz) = .tjJ (x) (1) (II) Cum am admis formula (1). (III) . care este falsă. tre­ buie să avem tjJ =1= P. ca să spunem aşa. structura unei astfel de expresii. fiind false în anumite cazuri (pentru tjJ = P) . tjJ nu trebuie să fie niciodată identic cu (jl şi trebuie. Dar noi vom proceda în alt mod.(jl(x) este totdeauna falsă.tjJ(x) (x) . A m putea spune . în cazul particular studiat dţ Perel­ man. (jl(x) = . oricare ar fi x. versale. în virtutea principiului contradicţiei. care sînt bazate pe defi­ niţii mai generale. În virtutea principiului contradicţiei. Deci. această ultimă echivalenţă nu poate fi afirmată ca fiind adevărată decît dacă ea nu poate degenera niciodată în echivalenţa (1).(jl ((jl) . cu toate că concluzia lui Perelman este irefragabilă. echivalenţa (jl (x) = = . Putem deci afirma : f-. prin defini ­ ţie. pentru tjJ = P : "dacă x aparţine clasei determinate de funcţia P (x ) .: . caz care are forma tjJ((jl) = . că universalele '(x) . x nu aparţine clasei determinate de func­ ţia P (x) " . P (x� = .[ (x) .să avem tjJ =i= (jl. Pentru aceasta. nu se vede bine cum funcţionează principiul contradicţiei.

cp(x) = . Prin urmare formula T<u este o tautologie. cp. tj. din faptul că simbolurile tjJ şi cp nu sînt identi­ ce (tj. relaţia cp =f= tj.: (x) .tj. =f= cp) . =f= cp. Dar această condiţie nu este suficientă : se poate ca simbolurile tjJ şi cp să nu ţie identice şi totuşi echivalenţa (III) să nu fie ade­ vărată .ie adevărată şi (x) . în adevăr. fiindcă falsul implică orice. primul membru ar fi fals. In adevăr.tj. Am stabilit următoarea formulă. Putem să obţinem forme particulare din formula T<u. 2) Primul membru este adevărat . căci în caz contrar. primul membru poate fi adevărat sau fals .(x) -::J . ceea ce nu este ipoteza noastră. =f= cp Această formulă este o tautolo gie şi se bazează exclusiv pe principiul contradicţiei şi nu face nimic altceva decît să exprime acest principiu în cazul studiat mai sus. atunci el implică expre­ sia tj. = = 115 . care este o impli­ caţie şi pe care o vom nota cu T<u : T<u f--. fie că aceasta este adevărată. fiind o propoziţie generală (variabila x este aparentă) . Se poate vedea uşor că formula T<u este o tautologie. dacă această expresie ar fi .'. Observăm că în formula T<u argumentul x nu este supus nici unei condiţii.tj.cp să fie falsă. Relaţia dintre expresia (x) . dacă avem două funcţii propoziţionale cp(x) şi tjJ(x) . atunci în virtutea falsă. Dar inversa nu este valabilă : este posibil ca tjJ =/= cp să f. există între simbolurile funcţiilor (sau predicatelor) .(x) să fie falsă.această echivalenţă poate să fie adevărată numai dacă tjJ =f:. tj. cp(x) = . atunci tjJ =f=. cp(x) = . formulei (1). =f= -. Să presupunem : 1) Primul membru este fals . cp(x) = . fie că aceasta este falsă. deoarece este adevărată totdeauţla. Cu alte cuvinte. adică dacă . nu rezultă că ele sînt echivalente şi încă pentru oricare x.(x) şi expresia cp '* tjJ este deci exact relaţia de implicaţie: nu este cazul ca (x) .tj. cp. echivalenţa (III) implică o condiţie necesară: neidentitatea simbolurilor tjJ şi cp. '* cp.(x) să fie adevărată şi tj.tj.CP este adevărată.

P (x) .(oricare ar fi) a unui simbol x cu un alt simbol cp şi a aceluiaşi simbol x cu un alt simbol � . Se poate în mod analog să scriem formula Tcu în ter­ meni de clase. să facem � şi obţinem : Tcud. ci prin � predicat.� ( � ) . cp ( �) == . oricărui sistem formal care admite aceste idei. Formula Tcu aparţine.P (P) ::J P =F P = . = . simbolurile predicatelor (sau funcţiilor ) sînt în relaţia � =F P.: (x) . � =F<P Tautologia Tcu a fost obţinută cu ideile de identitate -(şi non-identitate) .� (x) . Dacă în T CU2 şi Tcua facem tjJ P.� ( � ) . de asemenea. . ::J � * cp Dacă în Tcu şi Tcu1 atribuim lui cp o valoare determinată <p P. obţinem respectiv: Tcu2 f-. Chiar şi în acest caz implicaţiile rămîn valabile. dar relaţia � =F P nu este introdusă prin � argument.. adică expresiile xR <p şi xR �. ::> � =F P x = . funcţie propoziţio.z ( �z) =F z ( <p z) Vom mai adăuga că se poate găsi o expresie mai gene­ rală încă a tautologiei Tcu.::> .Deoarece Tcu este valabilă oricare ar fi x. Pro cedînd ca mai sus. In Tcu1 sau Tcua argumentul şi" funcţia sînt repre­ zentate prin acelaşi simbol . de cl ase. P (P) == . avem: f. ajungem la tautologia: Tcu f-. clasă şi principiul contradicţiei. ::> �. ::> . pentru că primii lor membri sînt falşi şi membrii secunzi sînt de asemenea falşi. P (x) == . P ( � ) == .: (x) ·x E z ( cpz) _ .: (x) ·xR <p == -xR � ::J. echivalenţă.: (P) . fără teoria tipurilor: ea aparţine sistemului PrinciPia M athematica fără teoria tipurilor (şi degajat de orice altă consideraţie care ar putea fi în opo z iţie cu logica clasică) . nală.P T CUa f-..xEz ( �z) . implicaţie. considerînd relaţia R. în toate aceste formule argumentul nu este limitat. fie traducînd-o direct în termeni . 116 .: (x) .P (x) .: ( �) .:.. P =F P f. fie repetînd raţionamentul de mai sus: T cu f.: (�) .

tjJ(tj. care.=.tjJ (x) Def.!= P �.tjJ(x) . dă un modus ponens : f-: (tjJ) .tj. împreună cu Tcu3. căci atunci aj ungem la paradox� 1- . ) :J .. tjJ =. soluţia paradoxelor.!= P 1. tjJ =.) T cu3 �. P (x) = . Definiţiile care provoacă paradoxe.tjJ (tjJ) ( 1') din care decurge echivalenţa generală (pentru orice tjJ) : (2') f.2.tjJ* P Acest modus ponens este valabil oricare ar fi forma par­ ticulară pe care o ia definiţia (1) şi deci echivalenţa respectivă. P ( tjJ) = Def. P(x) == .ează că din definiţia (1') obţinem o echivalenţă gene­ rală.!=P a De ce rgumentul tjJ nu poate lua valoarea P?' Din cauza existenţei teoremei Tcu (sau a formei sale particulare Tcu3) 117 ..tjJ( tjJ). în fond. aU fost exprimate sub forma tipică � P (x) = . ( tj. :J .P(P) Ţinînd seama de Tcu sub forma sa particulară Tcu3. nu poate lua valoarea P . P(P) = . ur:m. . P( tjJ) . Efortul lui Russell şi a altor logicieni s-a îndreptat că­ tre găsirea unei j ustificări a faptului· că. într-o definiţie particulară de forma .: (tjJ) ..tjJ(x) (2) f-: '(x) . P( tjJ) . P ( tjJ)!:: . ca şi formula T cu. Soluţia paradoxelor Teorema Tcu înseamnă.: ( tjJ) . un modus ponens : 1- Tcu2 : (x) . (1) Scriind echivalenţa generală între definiens şi definien­ dum ( pentru orice x) şi asociindu-i teorema Tcu2 obţinem . .·tj. în forma lor cea mai generală.

Avem cazul general (paradoxul clasei claselor incompa­ tibile) : xEz (Pz) = . ' Acelaşi lucru este valabil dacă scriem definiţiile prece­ dente în termeni de clase. compatibil . z (\jiz) :#=z (Pz) f-. ponens respectiv devine : � : [z ( \jiz)] -Tcu = r-: . z (\jiz) =1= z (Pz) Paradoxul claselor incompatibile. xE z (pz) = .incom­ patibil etc . :J . Paradoxele pe care le-am construit.e rezultă şi teorema T cu scrisă tn termeni de clase ne dau un modus. nu poate să mai apară. nu mai sînt deci posibile prin. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi .:J .xEz (\jiz) .z (\jiz ) E z (\ji z) = . care se obţine făcînd în definiţia precedentă z (\jiz) . 1 18 . obţinem : x = z(\jiz) E z(pz) Modus -z(\jiz) E z (\jiz) Def.care explică această condiţie prin relaţia care există între simbolurile \ji şi P . Echivalenţa generală car.impre­ dicabil etc.aparţin ca element.z (\jiz ) E z(\jiz) . z (\jiz ) * z (pz ) Pentru cazul particular al acestui paradox (paradoxul lui Russell) .funcţionarea chiar a simbolismului logic care nu permite valoarea particulară P a variabilei w.xEz (\jiz) Def. z (\jiz)=1= z(Pz ) /-.XEz( \jiz ) f-: (x) . z(\jiz ) E z (P z) = [z (\ji z) ] · z (\ji z) E z (pz) .xEz (pz ) -Tcu == . ponens: /- : (x) . sau cele cunoscute de tipul predicabil . ca şi cazul său parti­ oCular.

� numai variaţia simbolului Iji (al p r e dicatului) provoacă paradoxul şi nu valoarea argumen-­ tului."-ţ'.Iji ( tjJ). simbolul � nu apare în relaţie cu simbolul P ... . într-o echivalenţă gene­ rală de forma (Iji) . îi era imposibil să descopere raţiunea relaţiei � . Russell nu a putut explica cele două roluri logice distincte' ale aceluiaşi simbol � şi a privit problema din punct de vedere exclusiv al valorilor posibile pentru argumentul tjJ : întrucît � ca argument nu apare în relaţie directa cu pre di­ catul P. ca predicat. 3. Simbolul � are două roluri logice: ca argument şi ca predi­ cat. Faptul că limitarea valorilor admisibile pentru argu­ mentul unei funcţii propoziţionale nu este soluţia parado­ xelor se demonstrează prin aceea că o asemenea limitare. sau de Gadel . Am găsit astfel răspunsul logic la întrebarea următoare care a zguduit logica şi matematica şi care a dat loc aşa-nu­ mitei "crize a matematicii " : de ce. obser­ văm că eroarea s-a comprimat. ale valorilor admisibile pentru ar­ gumentul unei funcţii propoziţionale.. examinînd numai argumentul funcţiei Iji ( Iji) sau .lji (x ) În asemenea paradoxe. Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T (. încît nu mai ştim unde există. simbolul tjJ este legat de P prin relaţia � =F P. Aceeaşi eroare a fost comisă de toţi cei care au căutat o soluţie a paradoxelor prin limitări axiomatice.Considerînd paradoxul sub forma sa particulară. Ca argument. ca să spunem aşa.Il Rezultatele precedente au rezolvat complet proble­ ma paradoxelor şi natura contradicţiei pe care ele o exprimă.-lji(lji) _ argumentul Iji nu poate lua valoarea P ? Răspunsul a fost dat mai sus. nu este capabilă să rezolve paradoxele generale construite de noi. P (tjJ) . mai mult sau mai puţin arbitrare. şi care au o definiţie de forma P (x) = Df . oricare ar fi natura ei. Vom analiza paradoxele cu ajutorul teoremei 119 . după 'cum am văzut.

:J . c ompatibil. . Px = Qx (cele două serii de predicate sînt iden­ tic ordonate) .Px (Px ) . paradoxul predicabil . vom arăta mai departe raţiunile acestei relaţii . impredicabil nu poate fi considerat în seria tu­ turor predicatelor PI> P2 ' . adică în seria tuturor predicatelor. pentru a pune în evidenţă identitatea tuturor aces­ tor antinomii. împreună cu T<U1 (unde x Px şi P = = 1nCh) . ) ..: (P l: ) ..incompatibil şi cazul său par­ ticular.. încît Qx să devină 1nCh = incompatibil.impredicabil. în acest caz lnc h = 1'ncompatibil = impre­ dicabil Imph : = = ImPh (Px) Modus = - P l: (Px} Def.' T<u.: T<Ul . Am obţinut acest rezul­ tat pe o cale pur formală . Parado xul compatiMl .f. Relaţia Q" =/= Inch arată că lnch nu poate fi considerat printre predicatele QI> Q2 ' . (1') ponens respectiv este : . Px =/= ImPh Argumentul Px nu poate fi niciodată identic cu ImPh' Şi aici.incompatibil am avut defi­ niţia : (1) Def.Qx (Px } :J . Definiţiile noastre au aranjat cele două serii de predicate în aşa fel . . cînd se pro:" lnck duce paradoxul.) = . Inc h( P. Qx =/=Inch (2) f. parad.oxul predicabil .impredicabil. ImPh(Px} == . . • 120 • • . ImPh (P'iJ = .QX (Pl:) f-: (P l: ) ' Inc h (P x } == . 1. . f-.. Pn. Qx =/= 1nCh Predicatul Qx trebuie să fie non-identic cu in . î n paradoxul compatibil .Px(Px} (2') 'T<U3 1-: (P ." ne oferă un modus p onens: = ( Px) . Pentru cazul particular al acestui paradox. se scrie în definiţia (1) şi în modus ponens (2) . P " =#= ImPh f-. Această definiţie dă loc unei echivalenţe generale (pen­ tru orice Px) care. Qn.

paradoxul lui Grelling-Nelson. Paradoxul' izonom . 3.)}) . Heth( «Cx») == . ::J ' IXx =i= rk (2) 1-' �x =i= rk 121 .Dx«<C:r.: (lXx) IXx E rk == -..Cx( «Cx») ::J .») === .hete". Paradoxul clasei cla selor incompatibile şi cazul său particular.: «<C!:)}).(lXx E �"J .Cx( «C:r.)}) == .IXxE �x Def . 1-' Cx =i= Heth Heth = heteronom sau în cazul particular heterologic 'nu poate fi o proprietate denumită printr-un cuvînt din seria tuturor cuvintelor.«<Cx)}) ponen s respectiv este : : «(C:r. în termeni de clase) ne dă un modus ponens: T<il1 1.») (2') 1. în paradoxul clasei claselor incompatibile avem defi­ niţia : CXxE rk = -. Pentru cazul particular al acestui paradox .: (<C!:») lfeth( «Cx») == . Heth«<C:r. cînd Heth heterolo­ gic = Heth: = D e f. Heth«(C:r. D:r.2.heteronom: Modus Heth«(Cx)}) ' = - (1) D ef. . se face Cx = Dx (cele două serii ale cuvintelor sînt ordonate identic) . parado xul lui Russell .(lXx E �x) f.Dx«<Cx)}) (2) 1- T<il ::J . Dx =i= Heth Predicatul Dx nu poate fi identic cu Heth . . IXx E rk' -. ( 1 ) Echivalenţa respectivă c u T <il1 (scrisă. (1') M odus ponens care rezultă este : T<il3 1-: «<Cx») . Dx =1= Het h 1. paradoxul lui Grelling-Nelson . Am avut definiţia paradoxului izonom .)}) 1.on om şi cazul său parti­ cular.: (IXx) . Cx =i= Heth .

/=rk �x . În acest ca z avem (cînd Hetk = Rik) : = Def.: ( �x) 'l'cua .heteromorf şi cazul său particular. Px * Hetx f--. �xE rk = - .heteromorf a fost : Hetk( ax) Modus Tcu1 = - Def. Paradoxul lui Richard se obţine pentru ax x (numerele sînt aranj ate în ordinea naturală a mărimii lor) . Px * H etk Paradoxul nu se mai poate produce : Hetk nu este una din proprietăţile din seria tuturor proprietăţilor numerelor reale. 122 ( 1') . Het k( ax) == - x( ax) Px( ax) . (1') ( �x E �x) == - f-:( �x) '( �XErk) == -( �xE �x) 1- Def. Px(ax) (1) ponens respectiv devine : f. rk clasa claselor incompatibile nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor..Astfel deci. Hetdax) == -P f-: (ax) . ::J (2) . avem : = = �xE rk M odus ponens' devine : f--. Paradoxul izomorf . spune că rk nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor. ( �xE �x) (2') ::J ' �x. 4.: (ax) . care împiedică să se producă paradoxul . care se obţine din precedentul pentru IXx �x (cele două serii formate cu toate clasele sînt identic ordonate) . În ca zul particular al paradoxului lui Russell./= rk Şi aici relaţia �x * rk. paradoxul lui Richard Definiţia paradoxului izomorf .

=f= Rik f. p".: Incg� (g�y-l) = - Y� (g�y-l) TCUl f-: Incg� (g�-l) == - Y�(g�y-l) L I (2) :J . P:. a paradoxului care îi poartă numele. Trebuie să observăm. n] " . 5. Y� =f= Incg� . Rik(x) Tcua �: (x) R'h.:(x) � - P". Această definiţie ne conduce la echival�nţa generală ' (pentru orice n) : 1.: (n) . (1) " Numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el nu este demonstrabilă formula [R(n) .ym x � -r-" Incgm k Paradoxul este imposibil. Y� (g�-l) (l} ponens respectiv se scrie : f-. n] 123 .. că Incg � nu poate fi una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor' posibile. Paradoxul teoriei tipurilor Am avut definiţia : Incg� (g�-l) M odus = '7 Def.(x) == - Px(x) (2') :J . Paradoxul lui Giidel Definiţia lui Godel .M odus ponens devine acum : � : (x) . * Rik Paradoxul nu mai poate apărea. de tipul m .. n E K = Bew[R(n) . Rik nu este una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor numerelor reale. a fost aşa cum am văzut : n E K = Bew[R(n). şi alcl. 6. n] Def.

n E K =:d�ew[R (n) . compatibil­ incompatibil. n]. în acest caz . n E K = Bew[R (n) . n] . q] . bine definit. n]=/=[R (q) . [R (n) .abiIă. qJ Problema este mai generală şi. Această definiţie se scrie : PE K = Bew(p E'l") Def. (1) Echivalenţa corespunzătoare este valabilă pentru on­ ce p : �: (p) 124 . Avem deci modus ponens următor : n. dar nu identitatea paradoxului său cu acela al lui Richard. q].q] .Definiţia (1) este aceea a paradoxului izomorj . �: (n) . pentru că atunci definiţia ( 1 ) ar fi trebuit să includă propo­ ziţia contradictorie: " Dacă qE K este adevărată. Gad el a recunoscut analogia.het�romorJ. n] =/= [R (q) .heteroma-rj etc . pentru fiecare p.q] nu este demonstrabiIă " . n EK = Bew[R(n) . :J [R(n) . izomorj. dar. :J . clasa 'l" este dată) . f. [R(n) . n] (2) T cu1 �: (n) . atunci [R(q) . q] este demonstr. ia forma următoare. teorema Tcuv cu simbolurile respective ale acestei probleme. \ Se vede că principiul contradicţiei nu atinge variabila ci expresia [R(n) . Fiind ·dată o clasă de propoziţii K într-un formalism logic oarecare. într-un anumit mod. care nu poate deveni chiar [R (q) .n] .. fără complicaţiile intro­ duse de Gadel. Pentru acest motiv. n] =/= [R (q) .hete­ romorj. arit­ m etizat. care este mai general decît acela al lui Richard.: (n) . devine : Tcu 1 1. adică dacă [R(q) . putem enunţa întotdeauna. o problemă de tipul următor : vom spune că o propoziţie p aparţine clasei K dacă pentru p nu este de­ m onstrabilă afirmaţia că p aparţine unei alte clase'l" (care p oate varia într-un mod bine definit. întru­ cît el nu cunoştea paradoxul nostru izomorj . p E K = Bew(p E 'l") (2) . care nu este decît una dintre formele paradoxelor noastre generale.

respectiv.'Y .incompatibil (şi cazul său particular. deoarece'P' este variabil. P'E K = " Bew(p E'P') ŢW1 !.lcţionarea insăşi a mecanismului formal logic. din moment ce nu pot fi considerate printre toate predicatele sau. Vom scrie Twv 'cu simbolurile acestei probleme.: (p) 'P EK == JJeW(PE'P') :J ' 'P' =.'= K f--. izomorf he­ teromorf (şi cazul său particular.: (p) .Dar. Simbolul K nu re­ pr ezinţă nici o clasă care să poată fi dată in formalismul logic considerat. echivalenţa (2) şi TW1 ne dau un modus ponens: f--. izonom . atunci nu este demonstrabilă propoziţia lIP aparţine clasei K " . p E K = Bew(PEK) Altfel spus.:.. ceea ce este contradictoriu.impredica­ bil) . CQndiţiile definiţiei şi soluţia tuturor paradoxelor Din cele spuse "mai sus am găsit soluţia' paradoxelor care se bazează pe o definiţie de formă generală P (x) = Df - �(x) Paradoxele compatibil .heteronom (şi cazul său particular. paradoxul lui Grelling-Nelson. - 125 . nu sint predicate sau clase.K Paradoxul nu mai poate apărea. 4. A m văzut c ă pre lţicatele sau clasele c u care am construit paradoxele sînt excluse ca valori posibile ale predicatelor variabile sau ale argumentului variabil (in cazurile particulare ale paradoxelor) şi aceasta prin fu:t. predicabil . paradoxul lui Russell . Concluzia care se im­ pune imediat este aceea că aceste predicate sau clase. dacă propoziţia lIP aparţine clasei K '" este adevărată. Dar atunci ce sint? Vom afla răspunsul acestei intrebări in partea care urmeiză. f--.: (p) . paradoxul lui Richard) . printre toate cla­ sele. autolog1:c-heterologic) . Observaţie. el ar putea deveni chiar aşa incît definiţia ar fi inclus propoziţia pe care o ob' ţinem din (2) pentru 'P' = K : K.

Vom considera ca semn al definiţiei semnul " = Dt" . care a fost introdusă foarte simplu prin simbolul . Cu toate acestea.= D / ' pus între două expresii simbolice. ca şi paradoxul clasei claselor incompatibile (şi cazul său particular. dar vom pleca de la un alt punct de vedere. acest semn nu este definit . Definiţia este o noţiune foarte delicată şi extrem de importantă atît pentru matematică.. definiţie nervul motor al deducţiei silogistice. de termenul definiens (la dreapta) şi. Filozofia nu s-a putut constitui decît în momentul în care Socrate a descoperit noţiunea de definiţie . el este o relaţie între expresia care defineşte (definiens) şi expresia definită (definiendum) .una. şi Russell a fost nevoit să conchidă: " Definiţia nu este definisabi1ă şi nici măcar nu este o noţiune definită " . de termenul definiendum (de stînga) înseamnă . a unei formule . Aristotel a făcut din. cît şi pentru filo­ zofie. relaţie care poate fi adevărată sau falsă. noţiunea de definiţie a fost acceptată în logica matematică într-o manieră vagă şi neprecisă. cum foarte bine a remarcat Dubislav [lJ. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element) . nu există în teoria lui Frege o caracterizare exactă a construcţiei regulate în simboluri.paradoxul teoriei tipurilor. Faptul cel mai neglij at de logica matemati� ă �s�'-�n�ţiu­ nea de definiţie. Leibniz a conceput defi­ niţia ca. care va arunca o nouă lumină asupra soluţiei date . termenul mediu . începutul şi sfîrşitul oricărei demonstraţii. .fiind o definiţie. Zermelo-Konig şi Skolem . Cantor. o demon­ straţie nefiind decît un lanţ de definiţii etc. cealaltă.acelaşi lucru . cu sin­ gura specificare ca cele două expresii simbolice reprezen­ tate . 126 . particulare sînt par�doxele lui Burali­ Forti. Rămîne să mai găsim soluţia paradoxelor care se bazea z ă pe o definiţie de formă ge­ nerală P (x) = Df Hx) şi ale căror cazuri. Soluţia găsită ar fi suficientă şi pentru rezolvarea acestor paradoxe. ca şi para­ doxul lui Godel sînt rezolvate . Această lipsă de precizie a noţiunii de definiţie a pro­ vocat o serie de dificultăţi şi.

definiţia trebuie să con­ vină definitului în întregime şi numai definitului . relaţia de definiţie se scrie: D =Dfd Condiţiile' precedente sînt necesare. sau. (2) O definiţie nu trebuie să conţină o contradicţie . care a fost utilizată de Behmann pentru a găsi o soluţie a paradoxelor. Vom aminti aici.toti et soli definito. dar nu suficiente pentru ca D şi d să fie în relaţie de definiţie. O definiţie se enunţă prin genus proximum et differentia specifica.definiendum per definiendum. atunci x are predicatul ' ţp". nici o contradictio in terminis . să examinăm definiţia următoare: " dacă x are predicatulljJ. După această introducere. definit . adică este fals că expresia d este în relaţie de definiţie cu expresia D.Există o serie întreagă de condiţii pe care o definiţie trebuie să le îndeplinească şi pe care le găsim enumerate în orice tratat clasic de logică . într-o definiţie este obligatoriu să se poată înlocui definitul prin definisant (condiţia pascaliană a definiţiei. în care definitul este definit prin definit : 12i . Să notăm deJiniendum prin D şi definiens prin d . în mod special . O formă mai dezvoltată a falsei definiţii idem per idem este circulus 'in definiendo sau dialela : se defineşte un lucru prin altul. în speţă. nu se poate defini definitul prin. ( 1 ) O definiţie nu trebuie să fie construită idem per idem. relaţia de definiţie D = Dfd este falsă. nici o contradictio in adjecto. dar ea s-a dovedit insuficientă) etc . De exemplu: " reprezentările sînt complexe de sen­ z aţii şi "senzaţiile sînt complexe de reprezentări " . 'în simboluri : cp(x) = Df ljJ (X ) (a) Conform condiţiei (1). ea nu trebuie să fie tautologică . dar fiecare se defineşte prin elementele celui­ lalt. altfel avem o definiţie idem per idem. Dar dacă una din aceste condiţii nu este satisfăcută. două reguli fără de care nici o definiţie nu poate fi constituită . această definiţie' poate să nu fie falsă atîta timp cît ljJ =t= ţp (condiţie necesară) .

deci şi y =i= cp . deoarece condiţia este necesară. se poate ca tjJ =i= cp să fie adevărat (cele două predicate nu sînt iden­ tice) . Dar putem observa direct că: 1) dacă definiţia cp (x) = Df tjJ (x) este adevărată.tjJ (x) sîntem obligaţi de condiţia (2) a d efiniţiei să conchidem că predicatele tjJ şi cp nu pot fi identice. fiind o identitate. Relatia tU =i= cp priveşte numai predicatele y şi cp (funcţii­ ' le) .. deci tjJ =#= cp este adevărată. dar această relaţi� tjJ =i= cp nu implică definiţia (a) sau definiţia (b) . 2) dacă cp (x) = D f tjJ (x ) este o definiţie falsă. formula D1 este o tautologie. 128 .. idem per idem. Avem dt:ci rezultatul următor: definiţiile generale de forma (a ) şi definiţiile generale de forma (b) implică..cp 1. pe care am obţinut-o prin demonstraţie . în definiţia (b) cp (x) = Df . într-adevăr. fie că această ultimă relaţie este adevărată sau falsă. :J . ca definiţie .cp .cp (x) să nu fie în relaţie ' de definiţie. fără a ţine seama de teoria tipunlor . fiecare dintre ele. î n mod analog. ea îndeplineşte condiţiile definiţiei.: Aceste formule au fost obţinute cu ideile de identitate şi non-identitate. tocmai pentru că este o iden­ titate. şi să conchidem că predicatele tjJ şi rp nu pot fi identice. ea este falsă. deci tjJ =#= rp . Avem deci formulele următoare : cp (x) =D f tjJ (x) . definiţi � şi condiţiile defini­ ţiei . Am discutat pe larg formula D2 cu oca zia teoremei Tw . Tocmai această condiţie a fost pusă în evidenţă de teorema T w . dar nu suficien­ tă. pentru a nu construi o definiţie prin contradicţie . ea implică totul. î n consecinţă. tjJ =i= cp 1. deci y . dar funcţiile tjJ (x) şi cp (x) sau .tjJ (x) . în definiţiile de forma (a) sîntem obligaţi să ţinem seama de condiţia ( 1 ) a definiţiei. de a nu defini definitul prin definit.: cp (x) = Df . dar arg�mentul nu este supus nici unei condiţii .Ultima propoziţie este adevărată. implicaţie. dar. afirmaţie uşor de verificat dacă Întocmim tabloul respectiv al valorilor de adevăr . :J .:. ele aparţin deci sistemului PrinciPia Mathematica fără teoria tipurilor . tjJ -. condiţia tjJ =i= rp.

z ( 'fz) =1= z(Pz) Deoarece formulele D1 şi D2 sînt tautologii şi deci sînt valabile oricare ar fi valorile variabilelor. dacă afirmăm neral f. :J = Df P. Argumentul poate să varieze în mod arbitrar.. să scriem x 'f şi obţinem astfel : = D� f. cp (x ) = Df o definiţie de tipul ge­ 'f (X) .x E z ( 'f z) . .: x. = Df z ( 'f z) . este însoţită de relaţia '(pe care o implică ) 1- .: P (x) D1 f. 'f =1= P x E z ( 'f z) . .'f (x) .y ( tjI) .: cp ( 'f ) = Df H �) ' :J 'f =1= cp f. ca şi în cazul lui T<u în termeni de clase : D1 f- x E z ( cp z) = Df D2 f.în concluzie. 'f =t= �.: x E z ( cp z) = Df : X f. :J tjI =t= cp 129 . Formulele D1 şi D2 pot fi scrise. în virtutea tautologiei D t> relaţia Deci echivalenţa gen�rală care rezultă de aici f. ea implică. D1 în comprehensiune şi = . printr-un modus ponens. E z (Px) .: (x) cp (x) -. dar func­ ţiile nu sînt absolut arbţtrare. în mod automat. D1 E 'f (x) . :J z( 'f z) =t= z ( cp z) . :J . care este introdusă de chiar condiţia definiţiei . cp în extensiune devine : .: cp ( 'f) = Df . Pentru cp constant. :J z ( 'f z) =t= z ( cp z } .

z ( �z ) =#= z ( cpz) Pentru cp = P (constant) obţinem : f. izonom. de asemenea. în ter­ meni de clasă : D1 130 f. Am avut cele două serii de clase. :J . în extensiune : f--. :J .: P ( � ) = nf � ( �) .: � E z (Pz) f--. obţinem : = f. a clasei claselor care îşi aparţin ca element etc . am spus că clasa CXx este compatibilă şi.clasa r a tuturor claselor incompatibile. :J . am considerat apoi clasa G a tuturor clase­ lor compatibile şi .i= P f.: P ( �) =nf - � ( �) ' :J ' � =#= P Sau.. de exemplu. şi. z ( � z ) =#= z ( cpz) f--.a ne va dez­ vălui imediat natura predicatelor compatibil. �n' Dacă clasa CX:s. �x =#= G . E z ( � z ) . Să examinăm acum unul dintre paradoxele construite de noi.� E z ( � z) .� E z ( �z) .: CXxE G = nf CXx E �x.: � E z (Pz) i. Definiţia clasei G este : f--. z ( �z) =#= z (Pz) = n f .: � E z ( cpz) = nf � E z ( � z) ' :J .Dacă facem aceeaşi substituţie x � în formulele D1 şi D2 scrise în termeni de clase. ea este incompatibilă. aparţine ca membru clasei � :s.. în ceea ce priveşte Dl1 e. CXx E G = nf CXx E �x (1 ) Să scriem D1 cu simbolurile acestei prqbleme. • :J . � :. natura clasei claselor compatibile. • . predicabil. în cazul contrar. z ( � z) =#= z (Pz) =nf Am obţinut cu D2 aceleaşi rezultate pe care le-am ob­ ţinut cu teorema T<u. autologic etc .: � E z ( cp z) = Df . paradoxul clasei claselor incompatibile (toate paradoxele fiind de acelaşi tip) . corespunzătoare celor două serii de predicate ordonate în două moduri diferite : �1 1 � 2 ' � 3 ' • . :J .

pentru ea şi numai pentru e a . impusă de Dl > arată că G n u poate f i o valoare a argumentului (Xx . faptul logic pe care . Condiţia (Xx =F= G. dacă nu aveţn o altă definiţie pentru G. -::1= G. deci definiţia lui G nu poate fi identică cu definiţia lui (Xx (oricare ar fi ea) . printr-un modus ponens. (Xx #= G Am scris definiţia : "oricare ar fi clasa (Xx. obţinem : f-. deoarece atunci defi­ niţia iniţială ar degenera într-o definiţie idem per idem . în consecinţă. (Xx E CX:x.(1) Deci definiţia relaţia implică.ea îl exprimă..(Xx E G . cînd G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element. . Pentru cxx = � x (paradoxul lui Russell) . este format ca definiţia clasei (Xx şi cu o pro­ prietate care decurge . din pro­ pria sa definiţie. Relaţia (Xx =F= G arată că argumentul (Xx nu poate lua valoarea G. . � x nu. nu poate să fie termen definisant pentru o altă clasă G. într-adevăr. poate i ua valoarea G. Faptul este evi131 . Să citim în această condiţie (x :x. dacă este membru al ei însăşi . că G nu poate fi identic cu (Xx . al doilea membru al definiţiei date. condiţia (Xx *' G arată că expresia (Xx E (Xx formată ex­ clusiv cu definiţia clasei (Xx şi nimic altceva. deci nu avem efectiv decît definiţia clasei CX:x.E � x (2 ) f-. = nf (Xx E (Xx . şi echivalenţa corespun z ătoare definiţiei ( 1 ) este însoţită de această condiţie : f- : ((Xx) (Xx E G = (Xx .' � x *' G Aceasta demonstrează că în ( 1 ) sau în formele particu­ lare pe care această definiţie le poate lua. G nu este definit şi expresia CX:x. f-. alta decît defini­ ţia unuia dintre membrii săi. E (Xx nu este un termen definisant (definiens) pentru simbolul G. Prin definiţia (Xx E G = nf (XxE (Xx vrem să definim clasa G . în mod riguros. ea este membru al clasei G " . ca şi în echiva­ lenţa (2) .

idem per idem. într-o contradicţie. în consecinţă. Dar prima echivalenţă a transformat definiţia iniţială într-o definiţie idem per idem. Dar această concluz ie nu re z ultă din faptul că expresia CX:x: E !Xx înseamnă " orice clasă care se conţine ca membru" şi din faptul că G ar trebui definit. să ne referim la simbolul de inclu z iune şi să construim în cadrul seriilor claselor paradoxului compa­ tibil . şi a doua.re �x ) CX:x: Dacă nu ţinem seama de condiţiile definiţiei. �x .(�x e �x ) G şi. !Xx e r ' �x. . �x e G = �x e �x (�x ) . ca şi membrii săi . !Xx e.dent. 1 32 . deoarece. obţinem : . c ăpătăm : G E G = Df G E G . relaţie care este o identitate şi deci o definiţie falsă. dacă G are definiţia lui !xx . ' într-adevăr. respectiv. putem scrie echivalenţele generale : Pentru � Pentru �x = = (!Xx ) . �x e r = . r e r = .' incompatibil definiţiile următoare : e G = Dt !XxC �x !Xx e r = Df . ceea ce este absurd.(!Xx e �x) (�x ) .( r e r) Ultima echivalenţă spune că propo ziţia " clasa r este inclusă în clasa r" este echivalentă cu propo ziţia "clasa r nu este inclusă în clasa r". nu numai în cele construite -cu simbolul de apartenenţă. �x = r Ge G= Ge G . dac ă scriem deci (Xx = G (fără să ţinem seama de D 1) . faptul logic exprimat aici este niai vast şi poate fi re­ găsit în alte expresii.(lX.

C oc .Î n general. ceea ce este absurd şi în contradicţie cu faptele. ' în raport cu două serii de clase construi te în paradoxul c l aselor incompatibik f. C ix..: ( ocx) . respectiv. nu au s'ens. li. atunci expresia .. în general. Expresiile de forma li.ocRoc. în general ocRoc.ocRoc.... să presupunem că scriem definiţiile următoa­ re. ocx R rk = .(OCxR � :.( li. GhRGh � = rk.J defineşte clasa rk cu care ocx' a:re relaţia R" . pentru a nu avea o definiţie idem per idem. A . Dacă ar fi trebuit să urmărim linia lui Russell. .G�.( li. OCxRGh = oc�Rocx f-. Condiţiile definiţiilor ( 1 ) şi (2) impun relaţia �x -:.ocxR�x Pentru 0Cx = �x : f-. în general . sub forma negativă.. .' ocx R Gh = Df ocx R �x f-. Dacă nu ţinem s.: (0Cx) .li.: ( 0Cx) . şi. adică...: (0Cx) . pentru OCx r--: . . sau sub forma negativă. atunci expresia OCxR �x defineşte o altă clasă Gn cu care OCx are relaţia R" . pentru a nu avea o definiţie .eama de aceste condiţii.. li. E oc. rkR rk = .. C oc. E li. ocRoc. OCx R Gh ' f.dictorie. .a.( �R ocx r Pentru OCx ' = Gh şi. ) şi. atunci avem echivalen­ ţele generale : ocxR � x f-. ar fi trebuit să spunem că expresiile de forma li.. form ate cu definiţia un e i singure clase şi bazate pe o 133 . E oc) . E oc. C li. şi. şi. doua definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx nu are relaţia R cu clasa �x de acelaşi rang a seriei a doua.( ocxR �x ) ' Prima definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx are relaţia R (oricare ar fi ea) cu clasa �x de acelaşi rang din a doua serie.rkR rk Am aj uns la paradoxe .ocxR rk = Df . şi � x *' rk . contr. . obţinem : GhRGh f. ocxR r k = . .li. în general. . o clasă nu ar putea avea nici o relaţie cu ea însăşi. sau.

din propria ei definiţie . e xclusiv numai pentru ot. ' 1 34 . ceea ce D 1 ş i D2 a u impus prin relaţia � =F P . S e v ede acum de ce clasa tuturor claselor nu este defi­ nită : se ia noţiunea de clasă şi definiţia sa şi se pretinde ca această definiţie să definească o altă clasă. realizăm o falsă definiţie idem per idem . deci. nu sînt definientes. sau care nu poate fi exprimată prin definiţia clasei ot sau prin proprietăţile care decurg pentnt ot . deoarece clasa G sau clasa r trebuie să aibă o definiţie care nu poate fi identică cu definiţia clasei (x . pentru că definiţia unui predicat şi proprietăţile care ar decurge pentru el şi numai pentru el din propria sa definiţie nu pot să definească nici un alt predicat P .relaţie pe care această clasă ar avea-o în virttttea propriei sale definiţ ii exclusiv. dacă încercăm să definim încă o clasă cu această definitie . dar definiţia noţiunii de clasă nu poate fi definiens pentru nici o altă clasă. Acelaşi lucru este valabil pentru definiţiile în com­ prehensiune : P ( � ) = Df � ( � ) P ( � j = Df . din moment ce.� ( � ) nu sînt definisante. Iată sensul con­ diţiilor impuse prin regulile definiţiei. . ci. dar el nu enunţă faptul logic general exprimat de condiţiile ( 1 ) şi (2) ale definiţiei : defini­ ţia unei clase ot şi proprietăţile care rezultă. . tocmai prin definiţii distingem lucrurile între ele. clasa tuturor claselor .� ( � ) Expresiile � ( �) şi . decît printr-o definiţie idem p er idem. Acesta este motivul pentru care nu e posibil să definim clasa tuturor claselor prin noţiunea de clasă. traduse prin relaţiile . nu pot fi defini­ sante p entru nici o altă clasă G sau r. pentru expresiile primului membru. Principiul este adevărat. Clasa tuturor claselor nu este altceva decît extensiunea noţiunii de clasă. nu sînt deci termeni definisanţi pentru nici o altă clasă G sau r. ci numai � . decît pentru noţiunea de clasă. pentru ea şi numai p entru ea . din propria sa defi­ nitie . în cazurile particulare. Principiul cercului vicios al lui Russell era : nici o co­ lecţie nu poate fi definită dacă ea conţine membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . Faptul este evident. �x =F Gh sau �x =F rk .

deoarece expresiile din dreapta ale acestor definiţii nu sînt termeni definisanţi. paradoxele lui Burali-Forti. dialela. clasele ddinite în ac�st fel .rp . În consecinţă. � tfi =F rp Aceste formule spun : pentru ca expresiile xRtfi sau . f- : xR rp = Df . Cu alte cuvinte. în mod general . . clasa claselor care se conţin ca element G = Df Ci ( ex E ex) sau clasa claselor care nu se conţin ca element.tn acest fel. simbolul tfi nu poate fi definit nici el cu simboluri care servesc la definiţia lui . pentru ca aceste expresii să fie definisante. sau . ' trebuie ca simbolul tfi să nu presupună simbolul rp nici măcar într-un mod in­ direct. G= r= Df oc (exRex) Df oc ( . astfel : f. r = Df oc ( . ceea ce l-a condus la teoria tipurilor.u sau D 2• . Pentru Russell. pentru că în acest caz am obţine o definiţie idem p er idem de speţa a doua.exRex) nu sînt definite. Cantor. fiind formate dintr-o clasă şi din relaţia ei cu ea însăşi care decurge din propria 135 . elementele care lipseau din sistemul Prin­ ciPia M athematica sau din celelalte sisteme înrudite erau tautologiile D 1 şi D2 care exprimă două condiţii ale defi­ niţiei şi care pot fi scrise. într-un mod mai general. Celelalte paradoxe au fost rezolvate prin teorema Tc.ex E ex. Zerme­ lo-Kănig şi Skolem.xR tfi . problema s-a redus la examinarea expre­ siilor de forma ex E ex şi .: xR rp = Df xRtfi :::::> tfi =F rp . pe care el le-a declarat lipsite de sens.xRtfi să fie definisante trebuie ca simbolul tfi să fie non­ identic cu rp. Pentru noi. care presupun clase definite încăl­ cînd condiţia ( 1 ) a definiţiei exprimate de Dl > sînt rezol­ vate . Mai este necesar să remarcăm că.rp (rp) şi q> (rp) .ex E ex ) şi.

praedicatum praedicati est etiam praedicatum subjecti . sau. expresiile de tipul �R� sau �R�. aceste pţopoziţii nu pot fi definisante pentru nici un alt predicat sau clasă. ) - - 5 . Russell a crez ut că exp:ţesii ca O( E O( şi O( E oc nu sînt definite şi nu repre zintă nimic .sa definiţie .O(RO() în capitolul " Explicaţia paradoxelor . în termeni de clasă. 136 . pe care logica scolastică il va enunţa sub forma : Quidquid de omnibus valet. . deoarece trecerea de la specii la genuri se bazează tocmai pe el . sau. Ceea ce este afirmat (sau negat) despre tot este afirmat (sau negat) despre fiecare parte a acestui tot .�R� sau " ci ( O(RO() şi ci ( . I. Dar este evident că propo z iţia "predicatul mamifer nu este el însuşi un mami­ fer" are un sens precis . dar. acest p. Se ştie că Aristotel însuşi (A nalytica priora. Am putea urma însă şi altă cale . pentru că sînt formate cu definiţia predicatului mamifer sau a clasei mamifer exclusiv. 1 ) a stabilit că principiul silogismului este principiul dictum de omni et nullo . sensul lor nu poate fi negat. nefiind un mamifer. "clasa Jll amifer. Logica sc olastică s-a ocupat îndelung de acest principiu pe care l-a considerat cînd în comprehensiune.rincipiu se aplică în mod necesar. nec de quibusdam vel singulis valet. cînd în extensiune ş i pe care l-a declarat " axioma silogismului " . acest predicat nu convine nici subiec­ tului : repugnanş notae repugnans rei iPsi. nu se conţine ca element" . quidquid de nullo valet. în ca zul " în care un' predicat nu convine predi­ catului subiectului. acest principiu devine nota notae est n ota rei iPsius . ca şi. în general . Pentru silogismele în extensiune. valet etiam de quibusdam et singulis . sau repugnans praedicati repugnans rei iPsi. Dacă privim raportul ter­ menilor unui silogism din punctul de vedere al :conţi­ nuturilor lor. Terminus esto triplex Am căutat soluţia parad oxelor plecînd direct de la d ate­ le problem�lor enunţate în paradoxe . (Vom reveni asupra sensului expresiilor de' forma �Ro/ şi .

Este indiferent dacă acesta este unicul principiu al tu­
turor modurilor şi figurilor silogistice - problemă care a
fost dezbătută de unii logicieni - , deoarece este sigur că
principiul dictum de omni et nullo este un principiu al
silogismului şi acest lucru ne interesează aici .
într-adevăr, să presupunem că : 1) l/J are predicatul <p ;
2) x are predicatul l/J ; 3) atunci x are predicatul <p . Prin­
cip iul precedent se aplică în mod strict şi obţinem silo­
gismul următor în Barbara, al primei figuri, scris în com­
prehensiune :
f-

: <p ( l/J ) . l/J (x)

.

:J . <p (x)

( 1)

Sau în extensiune :

f-- : . z ( l/J z) C z ( <p z) . x E z ( l/J z) . :J . X E z ( <p z )
Considerînd forma negativă a acestui principiu (inclusă,
de altfel, în formele silogistice precedente) , putem 'să
scriem :
f--

:

- <p ( l/J)

.

l/J (x)

.

:J

.

- <p (x)

(2)

Dacă o entitate logică x are predicatul l/J , faptul că l/J
are predicatul <p ne autorizează să-i acordăm lui x predica­
tul <p ; dacă o entitate logică x are predicatul l/J, faptul că
� nu are predicatul <p ne autorizează să nu-i acordăm lui
. x predicatul " <P . Acesta este raportul logic al noţiunilor şi
rolul termenului mediu în silogism.
Fără acest mecanism, din simpla atribuire a unui pre­
dicat l/J unei entităţi x, nu rezultă nici o altă proprietate
pentru x ..
Este adevărat că există forme incomplete ale silogis­
. l11ului ca entimema, şi în care una dintre premise este sub­
�nţeleasă, fiind uşor şi direct descifrabi1ă în raportul care
există între premisa dată şi concluzie, aşa că putem scrie :
l/J (x ) :J <p ( X )
"
" Dacă x are predicatul l/J , atunci x are predicatul <p .
"
D e exelTIplu, putem spune : " aerul este o substanţă , deci
"aerul are greutate " , subînţelegînd premisa : " orice sub­
stanţă are greutate " .
137

Silogismele citate sînt valabile pentru toate valorile
variabilelor, dar nu în mod complet arbitrar : ele trebuie
să satisfacă legile silogismului .
De exemplu, din două premise afirmative nu poate să
decurgă o concluzie negativă : ambae affirmantes nequeunt
generare negantem.
Şi mai interesantă este regula conform căreia concluzia
urmează partea cea mai slabă : pejorem seq'/,titur semper
conclusio parterJ'? Aceasta înseamnă că dacă una dintre
premise este particulară, concluzia este particulară, şi dacă
una dintre premise este negativă, concluzia este negativă.
în consecinţă, într-un silogism incomplet, entimema, dacă
premisa dată este negativă, concluzia este negativă :
,

- l/J (x) ::J - ql (x)
Din faptul că o entitate logică x nu are, pur şi simplu,
prediCatul l/J nu poate să rezulte decît rezultatul negativ că
x nu are un predicat ql, bazîndu-ne pe raportul logic sub­
înţeles dintre l/J şi ql. Această regulă ar putea servi la găsi­
rea soluţiei paradoxelor .
Menţionăm aici, în mod special, prima regulă a silogis­
mului, după care orice silogism trebuie să aibă trei termeni,
nici mai mulţi, nici mai puţini : terminus esto triPlex. Chiar
într-un silogism incomplet, în entimemă, cu toate că una
dintre premise nu apare în mod explicit, există trei ter­
meni . Deci, prima regulă a silogismului impune silogismelor,
fie sub forma (1 ) , fie s_ub forma (2) , condiţia de a avea
trei termeni distincţi, deci x , l/J şi ql nu pot fi ' identici, ' doi
cîte doi :

l/J =t= ql
Numai în acest caz este posibil să atribuim sau nu unei
entităţi logice x un predicat -ql , bazîndu-ne exclusiv pe- fap­
tul că x nu are predicatul l/J . Chiar în entimemă, condiţia
este indispensabilă.
138

Să revenim acum la definiţiile care provoacă parado­
xele. Din faptul general că o entitate logică x are predi­
catul � , i se atribuie lui x un predicat cp :
(a)
cp (x) = nf � (x)
Din faptul că o entitate logică x nu admite predicatul 1)1,
atribuim lui x predicatul cp :
cp (x) = nf - l)I (x)
(b)
Se vede că asemenea definiţii sînt formele silogistice
prescurtate, entimeme, care; dacă s-ar ţine seama de relaţia
logică existentă între cei doi membri (implicaţi a) , ar trebui
scrise :
l)I (x) :J nf cp (x)
(a ' )
( b' )
- � (x) :J nf cp (x)
în definiţiile (a) şi (b) am ţinut totuşi seama de faptul
că avem de-a face cu un antecedent logic şi un consecvent
logic şi termenul din dreapta a fost numit definiens iar
termenul din stînga, dejiniendum. Este adevărat că dacă
termenul definiens este adevărat, termenul definiendum
este şi el adevărat ; dacă termenul dejiniens este fals, ter­
menul definiendum este şi el fals, dar numai dacă între �
şi cp există un raport logic enunţat explicit sau implicit şi
care presupune principiul nota notae est nota rei iPsius ,
fie în comprehensiune, fie în extensiune. Rezultă de aici
că în definiţiile de forma (a) sau (b) trebuie să existe un
raport logic între simbolurile � şi cp , în aşa fel încît acest
raport să facă posibilă atribuirea predicatului cp lui x, bazîn­
du-ne pe atribuirea sau non-atribuirea predicatului 1)1 lui
x, ceea ce ar trebui să stabilească o a doua premisă. care
nu apare.
A cesta este mecanismul predicaţiei şi nu se cunoaşte altă
posibilitate de a atribui sau nu un predicat cp lui x , din sim­
phtl faPt că x are sau nu are un predicat � .
Din aceste condiţii ale silogismului rezultă deci două
lucruri : 1) că în definiţiile (a) şi (b) , simbolurile x, � şi cp
nu pot fi identice, două cîte două ; 2) că între � şi cp există
un raport logic, pe care definiţiile precedente îl presupun
şi care le face posibile, chiar dacă acest raport ar fi sta­
bilit în mod convenţional, salt ar însemna o abreviere etc .

139.

în consecinţă , în definiţiile (a) şi (b) , x nu poate s ă ia
niciodată valoarea tjJ sau cp , după cum, de altfel, tjJ nu poate
lua valoarea cp, deoarece, în caz contrar, nu se mai respectă
prima regulă a silogismului, terminus esto triPlex, şi se aj un.
ge la rezultatul :

cp ( �)' = Df � ( �)
cp ( �) = nf - � ( �)
Cu alte cuvinte, asemenea defin iţii nu sînt permise, deoa­
rece, în felul acesta, n·u i se poate atribui unei entităţi logice
�, în virtutea faptului că ea admite un predicat � (sau nu
îl admite) , un alt predicat; cp; în acest caz, mecanismul lo­
gic care ar face posibilă această predicaţie nu poate funcţio­
na, pentru că nu există trei termeni. Aceasta este evident,
pentru că din faptul că definim un predicat Iji şi d�n faptul
că pentru � rezultă o proprietate din propria sa definiţie,
pentru tjJ nu poate să rezulte nimic altceva decît propria
sa definiţie .
,
Această concluzie arată că probleme ca acelea expri­
mate de paradoxele lui Burali-Forti, Cantor, Russell etc.
nu pot fi enunţate în definiţii logice. în ceea ce priveşte
paradoxele mai generale , construite de noi, ca şi ,paradoxele
lui Grelling-Nelson, Richard şi Godel, ele pot fi enunţate,
dar numai dacă" se ţine seama de condiţiile precedente.
Am regăsit astfel rezultatele obţinute mai înainte pe
alte căi,. cu aj utorul principiului contra dicţiei (Tw) sau în­
trebuinţînd condiţiile definiţiei (Dl şi D2) .
Bineînţeles, aceeaşi concluzie se aplică, în mod exact,
definiţiilor scrise în extensiune :
x E z (cpz) = Df x E z ( tjJz)
x E z (cp z) = Df - x E z ( ljiz)
Şi aici trebuie să avem trei termeni distincţi pentru· ca
mecanismul · atribuirii să poată funcţiona, deci :
x

=!=

z ( cp z )

x =!= z( tjJz)

z( � z ) ::j:: z ( cpz)
140

Prin urmare, din definiţiile precedente nu mal putem
obţine definiţiile vicioase :
î ( �z) E î (cpz)

= Df

î ( �z) E î (cpz)

= nf

î ( �z) E î ( �z)
-

î ( �z) E z( �z)

Aceste ultime definiţii nu mai pot fi enunţate .
Regula terminus esto triPlex a fost stabilită. şi amplu
discutată de Aristotel însuşi (A nalytica priora, I, 25) şi a
fost unanim recunoscută de atunci , în toate tratatele de
logică, pentru că ea a descifrat în principiul silogismului
nota notae est nota rei ipsius cei trei termeni distincţi res,
nota şi nota notae, fără de care mecanismul silogistic al
predicaţiei .nu este posibil . Kant [1] scrie, referitor la aceas­
tă regulă, că este într-adevăr necesar să avem trei termeni,
pentru a lega doi termeni, subiectul şi predicatul, printr-o
notă (Merkmal) intermediară, iar logicianul Liard spune,
. în Logica sa, că această regulă nu este o simplă regulă, ci
enunţul însuşi al silogismului .
Atragem atenţia că această regulă este formulată în
mo d complet sUD forma terminus esto triPlex, medius, ma­
jor, minorque, atenţia logicieni1or fiind fixată mai ales asu-'
pra ultimei părţi a acestei expresii, parte care enunţă aspec­
tul cantitativ al termenilor unui silogism : termenul me­
diu, termenul maj or şi termenul minor. S-a acceptat ast­
fel, în mod . natural şi implicit, obligaţia exprimată de
această regulă, fără a i se mai da semnificaţia veritabilă
şi primă pe care ea a avut-o îţi. gîndirea Stagiritului. însă
tocmai asupra numărului de trei (al termenilor) a insistat
Aristotel în capitolul respectiv din A nalytica Priora şi,
în acest sens, regula poate fi numită regula predicaţiei me­
diate . Predicaţia mediată are loc între doi termeni prin
intermediul unui al treilea şi atunci această regulă este
chiar definiţia silogismului, observaţie făcută chiar de
I..-i ard .
Eroarea comisă în paradoxe consistă deci în tentativa de
a construi o predicaţie mediată cu ' d.oi termeni, adică fără
termenul intermediar, ceea ce nu este posibil şi ceea ce
conduce la o petitio pri'J'?ciPii sau circulus in probando (dacă
privim predicaţia mediată ca o argumentare) , sau l a o
141

este aceeaşi. Să enunţăm o problemă într-un cadru oarecare. fie de tipul lui Burali-Forti. a CDbservat că paradoxele apar nUJll ai graţie unor ' definiţii nepredicathTe) . Trebuie să remarcăm că. Observaţii generale ( 1 ) Formula paradoxelor Toate paradoxele sînt bazate pe o singură şi aceeaşi greşeală de logică care se comite nerespectîndu-se regulile definiţiei exprimate de D1 şi D2. (b ) " Dacă x nu are predicatul tJi (variabil) . (Ne reamintim că H. Poincare. sau încălcînd principiul contradicţiei (fapt pus în lumină de Teu) sau. care' înseamnă. şi paradoxul se va produce . deci şi în cazul particular x = � . S-ar putea con­ strui parad<?xe mult mai complicate.definiţie idem per idem sau contradictorie (dacă privim acest mecanism ca un procedeu de definiţie) . în fond. la un moment dat. în care tJi să fie variabil . avem o singură formulă. atunci x are predi­ catul P" . este : (a) "Dacă x are predicatul tJi (variabil) . Aristotel a enumerat aproape toate speciile de sofisme. . ba z ată pe una dintre aceste definiţii. fără a se folosi de "tehnica" logicienilor. în care nu există nici o predicaţie. pentru că acest ca z corespunde propoziţiilor implicit conţinute în definiţiile (a) sau (b) : "Dacă predicatul x are predicatul P . printr-o intuiţie genială. construcţia unui silogism cu doi . plecînd de la definiţia 142 . 6. mai general. atunci x are ' predicatul P". pri­ vită însă din trei puncte de vedere diferite . dacă nu ţinem seama de D1 sau D2 ' tJi va lua valoarea P . fie de tipul . formulat de noi. sau " dacă x nu are predicatul P . în sfîrşit. în fond. termeni. Eroarea . neţinîndu-se seamă de regula terminus esto triPlex care exprimă mecanismul predicaţiei . Lucrul acesta se întîmplă pentru orice x. atunci x are predicatul Pt� (definiţie idem per idem) . Formula ge­ nerală pentru construirea unui paradox. dar nu a bănuit posibilitatea acestui sofism. atunci x are predicatul P" (definiţie contradictorie) .

bazate pe una din propoziţiile următoare. cu aceeaşi soluţie. (2) Unic itatea soluţiei Trebuie să observăm faptul remarcabil că soluţia este unică' şi de natură pur logică. care să fie exact valoarea corespunzătoare CPk a variabilei pentru indicele k. toate. atunci x are relaţia R cu cp ". în mod analog. Russell a acceptat despărţirea antinomiilor în antinomii logice şi antinomii semantice sau sintactice (lingvistice) şi a renunţat la teoria ramificată a tipurilor şi la principiul de reductibilitate . deoarece paradoxele se produc .impredicabil. se pot construi paradoxe mai generale. făcînd să corespundă fiec �rei valori a lui cp o valoare şi numai una. ) . Această diviziune este fictivă. para­ doxul clasei claselor incompatibile şi cazul său particular. atunci x are predicatul cp (variabil ) ".heteronom şi cazul său particular. în urma criticii făcute. care sînt for­ mele cele mai generale ale definiţiilor (a) şi (b) : (A) " Dacă x are relaţia R cu � . Solutia dată de noi demonstrează că nu există nici o difere�ţă logică între antinomiile logice (paradoxul compatibil .Nelson. atunci x are relaţia R cu cp" . Această clasificare nu este nouă .şi mai generală : " dacă x nu are predicatul � (variabil) . Orice definiţie care are una din formele precedente. de Ramsey. paradoxul lui Richard etc . Nu există decît paradoxe logice. ea este Citată de Aristo­ tel ( [ 1]. Dar paradoxul este acceptat prin definiţie. ) .' paradoxul lui Russell predicabil . toate. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element etc . poate să provoace un paradox dacă nu se respectă D1 sau D2. în mod special. oricare ar fi semnificaţia simbolurilor. adică � k = CPk (fără a mai ţine seama de relaţia � =1= cp) . De Sophisticis Elenchis) care s-a ocupat de clasi143 . paradoxul lui Grelling . Paradoxul va apărea în mod inevitabil în momentul în care � va lua o valoare determinată h. şi antinomiile semantice (paradoxul izo­ nom . pentru � . nepresupunînd nici un ele­ ment străin de principiile clasice ale logicii. din aceeaşi eroare şi sînt rezolvate.incompatibil şi cazul său parti­ cular. (B) "Dacă x nu are relaţia R cu � . toate de acelaşi tip .

pentru că s-ar fi aj uns la paradoxe.: .p. p == q . 2) sofismele de gîn­ dire sau logice. p == .: . E ot şi .o[ E�CU 't'�. numite extra dictionem . au crezut că principiul terţului exclus are o aplicaţie mai restrînsă şi că antinomiile logico-mate­ matice sînt provocate tocmai de acceptarea valabilităţii universale a acestui principiu . Brou­ wer şi Şcoala intuiţionistă ca şi cei care au creat logici poli­ valente.p ' 144 == : -. menţinută d e aproape toate manualele de logică. n dictiOn e .­ rate sau false. . q v . şi că deci ele nu sînt identice" ( [1 ] . echivalenţa a două propoziţii oarecare p şi q poate fi scrisă după cum urmează : r-. Church etc. într-un paradox se obţine echivalenţa a două propoziţii contradictorii (prin diferite substituţii) : (1) Conform propoziţiei *5. Lukasiewic z .( O(. 10) .� ( � ) .n extensiune. 23 din PrinciPia Mathematica.p . absurd să presupunem că există argumente care se referă la cuvinte şi altele care se referă la gîndire. -. A€. Această clasificare. î. cit.23 Făcînd în această formulă q = .Cu toate că problema logi­ cilor polivalente este independentă de problema paradoxelor. spunînd că unele se referă la limbaj şi altele la gîndire. ) nu puteau fi declarate adevii.7tO(.e:CUV . p ( 2) . .p · p S au încă : f. voni face o remarcă privitoare la prezenţa acestui principiu în paradoxe. sau. O(.: . (3) Paradoxele şi princ�piile logice Deo arece expresiile de tipul � (� ) sau . == : p . op .fica rea s�fismelor în două categorii : 1 ) sofismele de limbaj . .p . care o fac unii între argumente. p � -.p v .p . nu este adevă­ rată. E 0(. El nu a susţinut niciodată că cele două specii de sofisme nu au aceeaşi soluţie şi scrie textual : " Diferenţa pe. Des­ touches. nu mite '/. C. Este . . q *5. J. a fost contestată chiar de Aristotel .: p .pa 't' � v A€�LV . Paulette Fevrier. obţinem : f. Lewis.

fapt care se poate rezuma în cele două obser­ vaţii care urmează : (a) S-a căutat rezolvarea principalelor paradoxe pe o cale străină de contradicţia reală. pentru acest motiv valabilitatea formulelor T w şi D2 nu este limitată. logi145 . sau în echivalenţa respectivă.: cp (x) = nf :J .C cp Aceste tautologii. ceea ce încalcă principiul contradicţiei . în extensiune. Astfel. Aplicarea principiilor logice. care s-a strecurat în definiţia iniţială a problemei . într-adevăr. în loc d� aceea a principiului contra­ dicţiei . care . în mod explicit. (X E (X şi . de asemenea.Echivalenţa celor două propoziţii con"tradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană. f. nici falsă. deCi ea scapă prinCipiului terţului exclus. care apar în para doxele teoriei mulţimilor. sau. Aceasta este prima greşeală.� (x ) · . să se ţină seama de principiul contradicţiei. Soluţia dată de noi paradoxelor a arătat că. pe calea principiu­ lui terţului exclus. pentru că ele exprimă această universalitate a principiului contra dicţiei . Din faptul că o propoziţie este echivalentă cu con­ tradictoria sa. (4) D e ce nif au putut fi rezolvate paradoxele ? Rezultatele precedente au arătat.� (x) . Tw f- : cp (x) = . s-a tras concluzia că ea nu poate fi nici adevărată. � =F cp .( (X E (X ) . sînt universal valabile. :J . nu poate duce la o limitare . cauza care a împiedicat pînă acum găsirea soluţiei paradoxelor. pe care niCi Brouwer însuşi nu a îndrăznit să-I amputeze . care sînt universale. ca Şl lll echivalenţele generale corespunzătoare . principiul con­ tradicţiei este acela care trebuie respectat intr-o definiţie de forma � cp (x) = Df .� (x) . (b) Ocupîndu-se în mod special de problema expresiilor de forma cp ( cp) şi . � :. echivalenţa ( 1 ) afectează în mod indiscutabil ' principiul contradicţiei. fac ca într-o definiţie cu forma generală dată.qi (cp) . în speţă. lucru expri­ mat explicit de formulele T w sau D2.

Este astfel evident. cp a predi­ catului variabil � ca funcţie. = ' . nu apare direct în această rel aţie. care a văzut . Un simbolism. la baza tuturor paradoxelor.324) . prin urmare.325) . în fond. se poate presupune că încă de mult am fi avut soluţia lor. cu toată claritatea care sînt motivele ce provoacă aceste con­ tradicţii. neîntrebuinţînd acelaşi semn în simboluri diferite şi neîntrebuinţînd semne în acelaşi mod cînd semnifică în moduri deosebite.şi deci aparţine unor simboluri diferite . care au semnifi­ caţii diferite. cu cp. Acest lucru a apărut clar în definiţiile generale de forma cp (x) = D f .: cp a argu­ mentului provoacă paradoxul . Nu puteam înţe­ lege de ce argumentul � este în relaţie cu simbolul cp în definiţia cp ( � ) = Df . ci tjJ ca pre dicat. în speţă. şi printre ei . Dacă s-ar fi ţinut seama. pentru ce expresii 'de forma cp (cp ) sau . încît nu i se mai putea stabili locul . "Astfel se nasc uşor cele mai fundamentale confuzii (de care este plină întreaga filozofie) " (3. fiindcă acelaşi semn cp este întrebuinţat pen­ tru două semnificaţii deosebite : o dată ca argument şi o dată ca predicat al argumentului . care ascultă de regulile gramaticii logice ale sintaxei logice. Nu valoarea � -.� ( �) . nu au sesizat cele două roluri distincte ale aceluiaşi simbol cp (sau 1X) .cienii.ă moduri deosebite . ca argument şi ca pre dicat . conform celor spuse de Wittgenstein. (Simbolismul logic al lui Frege şi Russell este un ase­ menea limbaj . care nu exclude totuşi toate erorile. sînt aparent întrebuinţate în acelaşi mod în propoziţie" ("3. în relaţia � � cp . " Pentru a evita aceste erori. ) " (3. trebuie să întrebuinţăm un simbolism care să le excludă.cp (cp) etc : nu sînt corecte. .� (x) care stau la baza paradox'elor construite de noi şi. în primul rînd. Russell. şi s-ar fi aprofundat gîndirea lui Wittgenstein în această problemă. ci valoarea q. Eroarea a devenit atît de sub­ tilă.323) .sau că două cuvinte.. din moment c e argumentul q. Iată ce scrie el în privinţa întrebuinţării acelu­ iaşi simbol pentru două lucruri deosebite [ l J : " în limbaj ul curent se întîmplă des că acelaşi cuvînt semnifică în doti.

reciproca.v'"wl"'t"pecpwv Vom examina.heteronom etc au dilatat eroarea. . deşi are aceeaşi structură. După cum paradoxele construite de noi. dacă vei spune o minciună. • 147 . vei fi ucis prin ştreang" .VII PARADOXUL MINCINOSULUI între paradoxele studiate pînă acum şi paradoxul minci­ nosului există o mică diferenţă : în timp ce primele sînt con­ struite cu funcţii propoziţionale.incompatibil. 1 . deşi natura' sa este identică · cu a celorlalte. şi în care mecanismul logic este mult mai vizibil . compatibil . Din acest motiv. " Dacă îmi vei spune un adevăr.v't"�cr't"pecpoV't"1X sau de latini. la fel paradoxul de care ne vom ocupa va arăta defectul argumentaţiei în paradoxul mincinosului . Acesta face o excepţie de la regulă şi acordă filozofului privilegiul de a-şi alege el însuşi felul execuţiei. . spune califul. Analiza unui argument &. Un filozof este condamnat la moarte de către un calif. ne-am decis să examinăm separat această antinomie. Una dintre variantele acestor argumente reciproca este următoarea. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. vei fi ucis cu sabia . făcînd parte din cele numite de greci &. un paradox analog. izonom . paradoxul mincinosului este construit cu funcţii de adevăr. înainte de a ne ocupa de paradoxul nu­ mit al mincinosului.

ca1iful stabilise un antecedent logic care determină consecinţele sale.s Filozpful enunţă o propoziţie al 'cărei adevăr sau fal­ sitate depinde de modul execuţiei sale Condiţiile au fost schimbate . filozoful trebuie ucis prin ştreang. sau un cerc vicios. prin enunţul însuşi al răspunsului său. spune : 1 . prin adevărul sau falsitatea ' sa. Con­ diţiile puse de calif sînt : filozoful va spune o propoziţie .Se lasă filozofului cîtva timp de meditaţie . dîndu-se o problemă în care rezultatul e datorit adevărului sau falsităţii unei propo ziţii p . î n general. care . idee pe care unii au crezut-o profesată de Aristotel însuşi. Vom vedea imediat că eroarea argumentaţiei nu are nici o legătură cu timpuL p' S ă vedem mai întîi cum se introduce cercul vicios . dar atunci ea este ad�vărată! Propoziţia " Voi fi ucis prin ştreang" afirmată de filozof. A devărul sau jalsitatea propoziţiei mele dePinde de modalitatea executiei mele. fiind nedetermi­ nate. după cum am menţionat dej a. se obţine o petitio princiPii. în timp ce filozoful schim­ bă problema. Califul . deşi are un sens precis. deşi ea trebuie să fie adevărată sau falsă. făcîndu-se să depindă adevărul sau falsitatea unei propoziţii de un eve­ niment viitor. nu poate fi declarată nici adevărată. Modalitatea execuţiei tale dePinde de adevărul sau jalsitatea propoziţiei ce o vei spune . ' Cu alte cuvint e. nici falsă. dacă facem ca valoarea - - . atunci filozoful trebuie să fie ucis cu sabia şi deci propoziţia este falsă . . Iată acum gravitatea problemei : dacă această ­ propoziţie este adevărată. Criteriile 1) şi 2) sînt confundate într­ unul singur. Filozoful ripostează prin propoziţia sa : 2.. de unde cer­ cul vicios. dacă această pro­ poziţie este falsă. 148 . după care el spune califului propoziţia următoare : " Voi fi ucis prin ştreang" . tertium non datur ! Acest paradox poate fi reconstituit în orice altă circumstanţ�. va determina modul . Aceasta a condus la ideea că propoziţiile referitoare la " viitorii contingenţi" jutura contingen­ tia scapă principiului terţului exclus. �xecuţiei sale. luînd ca antecedent tocmai ceea ce enunţul problemei declarase drept consecvent . dar ele funcţionează simultan.

În aceasta constă eroarea comisă de paradoxele de această na tură : confundarea celor două criterii inverse. deci a anu­ lat criteriul care determină consecinţele şi de aceea el nu spune nimic. Pentru un adevărat logician. Prin propoziţia sa. Filozoful avea toată liber­ tatea să spună orice propoziţie. n-ar putea nici ea să însemne ceva.re decurg consecinţele într-o astfel de problemă.incompatibil : (x) . avem o tautologie . Deci nimic determinat. Valorile de adevăr ale propoziţiei p trebuie determinate de un alt criteriu K2' care nu poate fi criteriul K1 : K1 :.adevărului propoziţiei p să depindă tocmai de acest rezul­ tat. Astfel de criterii pot fi introduse pe ascuns. " Voi fi ucis prin ştreang" el face să depindă valoarea de adevăr a aces­ tei propoziţii de consecinţele care ar trebui să decurgă din valoarea de adevăr ale aceleiâşi propoziţii.z:: K2.. un cri­ teriu invers în raport cu criteriul dat pentru determinarea valorilor de adevăr ale propoziţiei p. atunci e falsă. fie 'o contradicţie. din motive de simetrie logică. Fie. de exemplu.. atunci avem o contradicţie. afară de o tautologie trivială : dacă aceas­ tă propoziţie e adevărată. conse­ c1nţe determinate de valorile de adevăr ale unei propoziţii p . unul dat. dacă se introduce explicit sau implicit. se aj unge l a o problemă iluzorie. adică. dacă e falsă. în care nu se spune nimic. echivalenţa gene­ rală c are conducea la paradoxul compatibil . ea e adevărată . Dacă filozoful ar fi spus : " Voi fi ucis ' cu sabia". şi anume : dacă . dacă adevărul propoziţiei e făcut să depi:Qdă de consecinţa care e determinată de fal­ sitatea propoziţiei p. şi care e fi e o tautologie. . Fie Kl criteriul după c :. celălalt introdus impli­ cit. un singur drept îi lipsea : acela de a nu spune nimic . Dacă nu se ţine seamă de această condiţie . şi filozoful n-ar fi spus nimic . P (x) _ - � (x) 149 .i mic. cealaltă propoziţie : " Voi fi ucis prin ştreang". n-ar fi rezultat n.adevărul propoziţiei p este făcut să depindă de consecinţa însăşi care e determinată de adevărul propo­ ziţiei p. Analogia acestui paradox cu antinomiile precedent studiate este evidentă. cum s-a văzut în exemplul de mai sus.

ceea ce e contrar ipotezei. un antecedent logic şi un consecvent logic. . confundate într-unul singur. deJinit (definiendum) . nici falsă. care a decis să mintă absolut întotdeauna.(\jJ) şi unde teorema T<u ne-a obligat să ţinem seama de relaţia \jJ r= P. A minţi absolut întotdeauna nu înseamnă decît a afirma ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiind fals ceea ce e adevărat. fiindcă cel care şi-ar lăsa libertatea să nu mintă o singură . altfel.150 .1]. Pentru a putea să mintă efectiv. Criteriul invers este acum: (2) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul P determină faptul pentru x (sau \jJ) de a avea predicatul P. mincinosul trebuie să ştie dacă ceea .\jJ(x) au un termen definisant (deJiniens) şi un teimen. Ce înseamnă a fi mincinos? Este vorba de un mincinos consecvent. i se poate întîmpla s ă spună adevărul.sau în cazul particular predicabil-impredicabil (pentru x= \jJ) : (�) . care nu pot fi interschimbate. Propoziţia " eu mint" nu poate fi declarată nici adevărată. sînt introduse în momentul în care facem y = P . aşa cum au stabilit formulele T <u sau D1 şi D2. neştiind aceasta. dată ar scăpa paradoxului. 2. P (\jJ) = . în echivalenţele citate.ce va minţi e adevărat sau fals . minţind la întîmplare. el nu poate exprima poziţia adoptată decît printr-o contradicţie. Dar defini­ ţiile de forma generală P (x) =nf \jJ(x) P (x) =nf . fiindcă nu sînt explicitate. Paradoxul mincinosului Paradoxul "Califul şi filozoful" este un caz mai general al paradoxului mincinosului . fără �ontradicţie . Situaţia bizară care se creează este următoarea : deşi ho­ tărîrea cuiva de a minţi întotdeauna pare legitimă. Aceste două criterii inverse. Şi aici se face o confuzie între două criterii: (1) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul \jJ deter­ mină faptul că x are predicatul P.

Se poate deci trece de la valorile de adevăr ale propoziţiilor la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului şi de la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului la valorile de adevăr ale propoziţiilor. căci altfel valorile de adevăr s-ar determi­ na în cerc vicios şi aceasta e eroarea care provoacă de alt­ fel paradoxul. oricare ar fi ea". caracterizată numai prin valoarea sa de adevăr. care este suficientă pentru scopul propus. şi noi avem un criteriu pentru judecarea valorilor de adevăr acordate de către mincinosul absolut propoziţiilor : orice propoziţie declarată adevărată de cătn mincinos va fi considerată falsă de către noi şi orice propozi­ ţie declarată falsă de către mincinos va fi considerată adevă­ rată de către noi. orice propoziţie� indiferent de conţinutul său. Astfel deci. mincinosul spune prin expresia " mint" : "adevărul sau falsitate a unei propoziţii p determină adevărul sau falsitate a pe care o atribui propoziţiei p. î n plus. î n mod invers. antece­ dentul este " valoarea de adevăr a unei propoziţii p". fie cu ajutorul negaţiei. asa ' cum o arată matricea sa: p ! -p �I r Cu alte cuvinte. el îi dă valoarea de adevăr.Mincinosul absolut îşi ia un angaj ament . contrară celei ce o are. D�că antecedentul nu este dat. fie utilizînd functorii de adevăr A (adevărat) şi F (fals) . inversînd de fiecare dată valoarea de adevăr a unei propoziţii . el o declară falsă.care este tocmai definiţia sa. simpla afirmaţie "eu mint" introduce două criterii : 151 . condiţii poate minţi întotdeauna. propoziţiei p". Numai în aceste. Se vede deci că există aici un antecedent şi un consec­ vent. la fel ca în paradoxul " Califul şi filozoful". atri­ buită de mincinos. aşa cum am arătat în cazul precedent. adică dacă valoarea de adevăr a propoziţiei p nu este dată. şi prin aceasta. nu este permis să iei consecventul ca antecedent. ' Mincinosul poate opera această inversiune a valorilor . iar consecventul este " valoarea de adevăr contrarie. mincinosul nu are ce minţi. cum se va vedea mai jos. enunţată prin " mint" . de adevăr ale unei propoziţii p.

cu valorile de adevăr atribuite lui p. tertium non datur: 1) propoziţia " eu mint" este adevărată . . Să presupunem că mincinosul atribuie valoarea " fal­ să" propoziţiei " eu mint" . . Valoarea de adevăr posedată de o propoziţie p (oricare ar fi ea) determină valoarea de adevăr pe care o atribui eu propoziţiei p. sau cu valoarea de adevăr pe care i-o atribuie mincinosul (care inversează prin negaţie. deci valorile -de adevăr atribuite de mincinos lui p. cu valoarea sa de adevăr.1) Criteriul 'mincinosului. adică W '=f= V. 2) propoziţia " eu mint" este falsă. independent de 'mincinos . prin definiţie. să notăm cu V criteriul mincinosului (de a atribui oricărei propozi­ ţii p valori �e adevăr contrare celor acordate lui p de c. independent de mincinos. să notăm cu W cri­ teriul după care acordăm unei propoziţii p valoarea " ade­ vărată" sau " falsă" . cu adevărul sau falsitatea pro­ poziţiei independente de mincinos . atunci e fals că tu minţi (criteriul W). valo­ rile de adevăr) . In aceste condiţii. noi confundăm adevărul sau falsitate a mincinosului . anume în mod invers (prin negaţie) . Prin urmare. 1. deci nu minţi (criteriul W) cînd spui că minţi (criteriul V) . în cadrul acestei probleme. atunci este adevărat că minţi (criteriul W) . Eubulide Megaricul îl întrea­ bă pe mincinos: eşti mincinos sau nu eşti ? Propoziţia " eu mint" o declari adevărată sau falsă ? Dar mincinosul nu poate răspunde decît în două moduri. să vedem cum se con­ fundă cele două �riterii . 2. W şi V nu sînt identice. Valoarea de adevăr pe care min cinosltl o atribuie �tnei propoâţii p (oricare ar fi ea) determină valoa­ rea de adevăr posedată de propoziţia p . orice propoziţie p poate să se prezinte.r iteriul W) . deci ' 152 . Acum. Atunci Eubu­ li de Megaricul face următorul raţionament : dacă această propoziţie este adevărată (criteriu V) . anume în mod invers (Prin negaţie). S ă presupunem că mincinosul atribuie propoziţiei "eu mint" valoarea " adevărată" (criteriul V) . deci nu minţi (criteriul W) . 2) Crl:teri�tlnostr'lt. in­ dependentă de mincinos. Atunci Eubulide Megaricul face următorul raţionament : dacă această· propoziţie e falsă (criteriul V) . Confundînd cele două criterii.

declarînd că e adevărat că minte (cri­ teriul V) a declarat că e fals că minte (criteriul W). mincinosul. cînd spui că minţi (criteriul V) .! f. Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibil cu definiţia mincinosului . Cu alte cuvinte. dacă ţinem sea ma de faptul că min­ cinosul. Atunci . a declarat că e adevărat că minte (criteriul W). fiindcă. Confuzia valorilor de adevăr inverse ale propoziţiei " eu mint" provoacii paradoxul . la fel cum nu rezultă nimic din faptul că noi declarăm propoziţia " eu spun adevărul" adevărată sau falsă. 15).. sau falsă de către mincinos şi nu rezultă absolut nimic. Să ţinem seama de definiţia mincinosului. trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propoziţia " eu mint" e falsă (criteriul W)� 'Deci. 2 . propoziţia " eu mint" poate fi declarată sau adevărată. 153 . Regăsim astfel a cincea soluţie a logi­ cienilor scolastici (vezi cap. fiindcă. să transformăm valorile de adevăr atribuite de el unei propoziţii (oricare ar fi ea) . fără nici o distincţie. Se observă că criteriul V funcţionează în a celaşi timp cu criteriul W. în reali­ tate . în realitate. minci­ nosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint". Avem aceste două situaţii posibile : 1 . mincinosul. în consecinţă. se confundă astfel întotdeauna adevărul propoziţiei " eu mint" pentru mincinos (criteriul V) cu ade­ vărul propoziţiei independent de mincinos (criteriul W). IV. exprimată prin propoziţia " eu mint" în virtutea căreia valorile de ade­ văr (criteriul W) sînt inversate de mincinos (criteriul V). prin definiţie. declarînd că e fals că minte (criteriul V) . afirmă ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiiti d fals ceea ce e adevărat şi că noi trebuie. adică că el minte (criteriul W) . Propoziţia " eu mint" e declarată adevărată de către mincinos (criteriul V) .' tu nu minţi (criteriul W). Atunci. deci tu minţi (crite'riul W) . min­ cinosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint" . adică că nu minte (criteriul W). prin definiţie. Propoziţia " eu mint" e declarată falsă. Deci. trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propo­ ziţia " eu mint" e adevărată (criteriul W). astfel cum e definit. Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibH cu d�finiţia mincinosului . ca şi cînd ar fi un singur criteriu W = V. de către min­ cinos (criteriul V) .

p (3) Aceasta arată că oricare ar fi semnificaţia propoziţiei p. care exprimă echivalenţa unei propoziţii cu negaţia sa. ci într-un metasistem . Tarski etc .. ori­ care ar fi ea. Eroarea lor a constat în faptul că nu au putut să descifreze natura acestei distincţii : există efectiv o distincţie între valorile de adevăr ale acestei probleme sau ale unor probleme analoge. au constatat c ă există î n acest paradox o distincţie între valorile d e ade­ văr ale propoziţiei " eu mint" şi au conchis atunci că nu se poate vorbi de " un adevăr". Soluţia formală a paradoxului mincinosului Am văzut că definiţia mincinosului este următoarea: el este acela care neagă valoarea de adevăr a oricărei pro­ poziţii q. rezultă că am definit orice propoziţie p . în acest caz. dar care nu e datorită expresiilor logice şi metalogice : acea stă distincţie e introdusă prin definiţie. legată de q prin definiţia (1) . astfel : P = Df -q Deoarece această definiţie e valabilă pentru orice ar fi q. p . este negaţia unei alte propoziţii q. dar nu într-un mod explicit . în care o propoziţie p. ea conduce la echivalenţa generală: ( q) p . că noţiunea de adevăr este şi ea tipizată. ci de " adevăruri".Russell şi mai apoi Carnap . aj ungem la paradoxul (3). în care a fost enunţată propoziţia. ei au aj uns la concluzia că valorile de adevăr ale unei propoziţii nu pot fi exprimate în sistemul logic însuşi. = -q (2) Pentru valoarea particulară q = p. 3. să fie legată de o alta q prin definiţia 154 . obţinem contra­ dicţia : (p) . pe care o afirm. ceea ce este absurd. Cum aici intervin numai valorile de adevăr ale propoziţiilor. Să presupunem că cineva zi�e: orice propoziţie p . cu un conţinut dat. Să definim o problemă oarecare.

= Df . " să nu se execute prin ştreang" semnifică " să se execute prin sabie". căci atunci cădem peste o contra­ dicţie ? De ce q r= ţi ? 155 . avem definiţia: " Tu declari falsă o propoziţie q" (oricare ar fi ea) semnifică " se va face execu­ ţia prin ştreang".q. Este cazul para­ doxului " Califul şi filozoful". " eu min t" = . " Se va face execuţia prin ştreang" =Df . fie în cazurile mai complicate ca enunţurile paradoxe­ lor de genul " Califul şi filozoful". " Se va face execuţia prin ştreang" = . În: această problemă. conform definiţiei. definim al doilea caz posibil. La fel ca în cazul altor paradoxe. pro­ poziţia q. - -q " eu mint". Se vede astfel că definiţia (1) este definiţia cea mai ge­ nerală.(1) : pentru q p. cum . Propoziţia " eu mint" e ec�ivalentă cu propoziţia " eu nu mint" .q De unde echivalenţa generală: (q). care. Dacă într-o astfel de problemă. nu poate lua valoaţea q = p. atunci el va fi execu­ tat prin ştreang. " eu mlnte. obţinem paradoxul." Se va face execuţia prin ştreang" . fie în. aplicîndu-se. problema care se pune este aceeaşi: de ce în echivalenţa generală (2) . şi definiţia devine: " eu mint" semnifică " eu neg valoarea de adevăr a oricărei propoziţii q" : . de exemplu: dacă propoziţia q.ar fi aici.unde: Pentru q (q). e falsă.q Pentru q "Se va face execuţia prin ştreang": "Se va face execuţia prin ştreang" . poate fi arb itrară. Î n cazul· mincinosului p = " eu mint". = = _ de. cazul mai simplu al mincinosu­ lui. paradoxul ia o formă mai amuzantă: prin ştreang" = " Se va face exe­ " Se va face execuţia " cuţia prin sabie . se obţine paradoxul: " eu mint" = -- " eu mint". declarată de către filozof.

= .(p q) Sau. făr.(p = q) .: . q =!= P Am demonstrat Tcu şi în acest caz. la teorema 5·18. obţinem: � : . ceea ce se poate con­ stata cu uşurinţă. De exemplu.(p = f--. Această teoremă putea fi obţinută încă mai uşor. fiindcă .q. aşa cum am făcut-o în cazul altor p·a radoxe. relativă la identitatea a două propoziţii p şi q: (1) Aceasta este evident şi se citeşte : dacă propoziţiile p şi q sînt identice.(p .. se poate scrie p=l= q: = . avem în cele din urmă teorema T cu. Vom pleca de la următoarea tautologie.. dacă se utilizau condiţiile definiţiilor.(p � q) ::J . prin tr�nspoziţie: . .(p = q). ă a face apel la nici un prin­ cipiu metalogic sau de "tipizare" a adevărului .Vom stabili teorema T cu pentru cazul funcţiilor de ade­ văr.q ::J . găsim urmă­ toarea tautologie : 1-: .q Substituind în . în cadrul sistemului din PrinciPia Mathematica. Dar inversa nu este valabilă .:. întocmind tabloul respectiv. pentru cazul funcţii�or de adevăr: Tcu f--. Formula ( 1) este o implicaţie şi nu poate fi o echivalen­ ţă. demonstrată mai înainte în cazul funcţiilor propozi­ ţionale.: p = q . s-ar putea ca p = q şi propoziţiile p şi q să nu fie identice. q) expresia echivalentă p = .q) f--.: p -:.q. . în definiţiile de forma . al valorilor de adevăr . ::J P =1= q în PrinciPia Mathematica.(p = .. atunci ele sînt echivalente. p = . 156 p = P = Df q Df .. (II) q) . Această foqnulă este o tautologie. 5· 18 Sau. Prin transpoziţie.. (II) primului membru al implicaţiei -. = . .

: " eu mint" = .:p= . dă loc la un modus ponens: . Deci : f-:P = Df q · ::>. f--. " eu mint" = .q :> q ":.trebuie ţinut seama. 10) şi analizată de asemenea de Russell 157 . Se vede deci că propoziţia (1) "Afirm p şi P e fals". care. III. p = Df . ::>. cu T w (unde P= eu mint") .q Tw f.t"Lo't"păcpov't"oc. Observaţie. 1.q = De unde echivalenţa respectivă.q =/= p î n consecinţă. q '* " eu mint" Paradoxul mincinosului şi cele analoge sînt astfel reduse exact la tipul celorlalte paradoxe.q=/=p f-: P =Df . î ntr-adevăr.p Tw = - q f--. ne dă modus pon·e ns următor: " f.: (q) .q=/=p f--. q .q.q . conduce la o echivalenţă generală.*p Definiţia generală care este la baza paradoxului minci­ nosului sau a altor paradoxe înrudite numite Iiv. ca să nu avem o definiţie idem per idem (adică o identitate) sau o contradicţie... predicabil . căci atunci q ar avea aceeaşi valoare de adevăr) şi în particular 'q nu poate fi identic cu p " eu mint". compatibil 1/ncompatibil. q nu poate lua niciodată valoa­ rea lui p (sau conţinutul lui p.impredicabil etc . în echivalenţa mincinosului (sau a ori­ cărei probleme de acest fel) .: ( q) . studiată deja în evul mediu (vezi cap. avem definiţia: "eu mint" = Df . cu T w . care este una dintre formele paradoxului mincinosului. -eare. "eu mint" . de rela­ ţia q =/= p.q .::>.z!::.

pe care calculul il exclude prin condiţia impusă tjI � � P? Definiţia precedentă nu este deci o universală. Insă propoziţia (1) a fost exclusă. cum bine a remarcat Perelman şi noi am dovedit-o. prin calcul. Forma cea mai generală. Deci propoziţia (2) nu e o universală. exact aşa cum s-au petrecut lucrurile şi cu celelalte paradoxe. 1. Afirm p şi P afirmă că p e fals". am demonstrat că într-o definiţie de forma: = P (x) = -tjl(x) Def P nu poate fi inclus între toate . � .predicatele tjI. 8) este perfect justificată. într-adevăr. eroarea. vedem că propoziţia mincinosului (1) nu poate fi numă­ rată printre toate propoziţiile reprezentate prin (2) şi atunci ne întrebăm: ce este propoziţia ( l)? Vom da în capitolul VIII. pe care pare s-o includă: . sub care am considerat paradoxul..(PrinciPia jlţIathematica. IV. nu este decît un caz particular al propoziţiei mai generale: (2) . ca să spunem aşa. Dar cum q poate fi orice propoziţie.. şi observaţia făcută de Perel­ man (cap. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. şi atunci propoziţia generală (2) devine pro­ poziţia (1). 44). şi atunci ne-am întrebat: ce este simbolul P. fiindcă am găsit q =1= p. "Explicaţia paradoxelor". Afirm p şi P afirmă că q e fals" (q fiind o propoziţie oarecare). p. dar rămîne încă de elucidat o întrebare: ce este P dacă nu poate fi inclus intre toate predicatele? în acelaşi fel. se poate lua în mod 'imprudent q p. a dilatat. din toate cazurile particulare cu pot fi reprezentate prin propoziţia (2). răspunsul la această chestiune şi vom vedea atunci că toate definiţiile care sint la baza acestor contradicţii sînt construite prin accident şi de aceea ele nu sînt universale.

" . Pa. Pn. P2. Definiţii prin accident S oluţia formală a paradoxelor conţine în 'ea însăşi expli­ caţia apariţiei lor .. Să considerăm toate predicatele din această problemă şi să le ordonăm într-o serie oarecare. Aceasta nu este singura serie (de exemplu. paradoxul compatibil. 159 . dacă Px nu admite predicatul Qx. . Pa. . Am definit predicatul incompatibil : dacă un predicat dat Px. pen­ tru a lămuri complet natura noţiunilor care intervin în aceste probleme . Qn. . . Vom mai face încă cîteva consideraţii . . Qx' predicatul Px are proprie­ tatea de a fi compatibil. Ql> Q2' Qa. Am avut seria tuturor predicatelor scrise în două ordini di­ ferite. Să reluăm unul dintre aceste paradoxe (toate fiind de ace­ laşi tip) . . de exemplu.VIII EXPLICAŢIA PARADOXELOR 1.. seria lexicogra­ fică) ce se poate forma cu aceste predicate. admite ca predicat predicatul de acelaşi rang din a doua serie. incompatibil. Pn. . după un criteriu ales : Pl > P2. . din prirria serie.incompatibil. Px are proprietatea de a fi 1"ncompatibil. printre care s-au găsit de asemenea predicatele compatibil -. examinînd mai îndeaproape mecanismul paradoxelor. la ranguri bine determinate: PI.

luăm două serii de predicate din numărul n ! al seriilor posibile şi definim predicatele com­ patibil şi incompatibil. două cîte două: Cn2 ! _ - n ! (n! - 1) 1.prin permutări bine definite în seria precedentă . este deci : n ! (n ! 1) + 1 N = - 1.2 Numărul N este un număr fantastic . particular este faptul că în fiecare rang din cele două serii avem acelaşi predicat. Este posibil să alegem două serii diferite. cu numărul tuturor permutărilor posibile ce se pot " face c u " n elemente: n! Î n paradoxul considerat. inclusiv acest caz particular. dar de două ranguri. perfect determinate . compatibil . sau o permutare de acelaşi tip. din numărul total n ! de serii. egal . Î n total . iar ultimul să ia locul primului. Se poate observa că doar pentru n = 10. vom putea obţine din se ria lexicografjcă dată. încît fieca:re predicat să treacă la un rang imediat superior. făcînd permutări . în atîtea feluri în care este posibilă com­ binarea celor n ! obiecte. se vede că valoarea lui N este într-adevăr din domeniul astro­ nomlel. valoarea lui N este : N = 1814400 X 3628799 + 1 Şi cum numărul predicatelor este de ordinul miilor. toate aceste posibilităţi se reduc la una singură. cînd cele două seri i sînt identice (paradoxul predicabil .2 Mai este încă un caz. în aşa fel . şi cu toate că fie­ care serie 'poate fi: considerată pereche cu ea însăşi .Cîte serii putem forma ? Vom putea .să obţinem serii noi .ocupa primele locuri etc .impredicabil) . o altă serie. căci ceea ce ne interesează în acest caz . în care ultimele două predicate vor .incompatibil (ca de altfel şi în celelalte) . De exemplu. se pot forma cu aceste "n" predicate un număr de serii diferite. 160 . Numărl:11 total N al perechilor de serii.

am ales arbitrar o ordine oarecare R (p) (dar bine deter­ minată) şi am spus: în ordinea R(p) . Logica clasică a cunoscut astfel de definiţii . . Pi număr este incompatibil. un acelaşi pre­ dicat poate să fie într-un număr imens de cazuri compati­ bil şi într-un număr imens de cazuri incompatibiZ. Dar ele sînt definiţiile unor predicate valabile doar într­ un cadru relativ şi arbitrar ales R(p) şi nu au nici un conţi­ nut în afara ordinii care le defineşte. Î ntr-adevăr. din pri­ ma serie. compatibil în ordinea R(p) şi incompatibil. ci sînt proprietăţi definite arbi­ trar: de noi. în ordinea R( q). şi acesta este motivul pentru care un acelaşi predicat poate să fie. . predicatul Pr număr ar fi fost compatibil. şi este incompatibil. de exemplu. ordinea R(2) . ordinea R(3) . de care s-a ocupat în detaliu. cu semnificaţia lor în această problemă. Definiţiile unor astfel ete predicate au fost denumite . Dar ordinea R(p) nu derivă direct şi analitic din defi­ niţiile predicatelor. în acest caz. ordinea R (N) . accidentul nefiipd un element constitutiv al definiţiei unui = = = = = = = 161 . astfel încît predicatele compatibil şi in­ compatibil. din cauză că proprietăţile compatibiJ sau in­ compatibil nu sînt proprietăţi care derivă direct şi anali­ tic din definiţia unui predicat. denumindu-Ie definiţii prin accident. să presupunem că în ordinea dată R (p) . Qr abstract . în caz contrar. Î n numărul imens N de cazuri posibile. pe care le vom nota ordinea R ( l) . de exemplu. predicatul Px.Şi acum să vedem ce-am făcut în problema acestei antinomii? Din acest număr imens N al posibilităţilor de compunere a perechilor de serii. are proprietatea de a fi compatibil dacă admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Qx din seria a doua. predicatul Pi număr ar fi avut un rang Pr număr iar predicatul corespunzător din cealaltă serie ar fi putut să fie.de altfel . sînt definite bazîndu-ne pe ordinea R(p) arbitrar aleasă. Cadrul oferit de ordinea R(p) nu este legat în nici un fel de definiţiile predicatelor. Şi aceasta. Dacă am fi ales o altă ordine R ( q)." non-predicative " . predicatul Pi număr şi predicatul de acelaşi rang din cealaltă serie este Qr ovipar. în acest caz. în care caz ele ar aparţine inseparabil predicatelor.

Cu alte cuvinte. în asemenea propoziţii. esenţială. legătura dintre subiect şi predicatul accidental într-o asemenea propoziţie nu are o bază logică. sau o . in subiect. 1. nici indirect. nu avem alt mij loc decît acela de a-l indica concret. trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (Sachverhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " . Definiţia logică a unui concept se face prin elemente per­ manente şi proprii. 2. Această observaţie este extrem de importantă. conţinutul său. ca în propoziţia verbală. ' " " Aurul este c el mai " preţios dintre metale sau " aurul este utilizat ca monedă sînt propoziţii în care predicatul este un accident sau un' concomitent şi. Exem­ plul clasic al acestei distincţii este dat de propoziţiile : " " Virgiliu locuieşte la Roma (accident separabil) şi " Vir­ giliu s-a născut la Mantua" (accident inseparabil) .devenită tradiţională . în domeniul accidentelor. căci dacă accidentul are o bază de fapt şi nimic altceva. Logica veche a in­ trodus o distincţie . exprimă ceva ce nu aparţine esenţei sau conotaţiei subiectului şi nici nu se poate de­ " duce din ideea subiectului . şi care exprimă analitic. de exemplu. Acest gen de afir­ maţii sînt extrem de des întîlnite în practica cotidiană . nu pot să fie propoziţii definitorii pentru aur. şi a int erzis categoric formarea unor asemenea definiţii. nu este conţinut. ci exclusiv o bază de fapt. într-adevăr. în nici un fel. î ntîlnim tot timpul lucruri care se însoţesc cU toate că nu sînt cu nimic implicate unul într-altul. nici direct. 162 .17).concept. pentru a determina accidentul unui lucru. identică (propoziţia analitică a lui Kant) . Bain ([lJ.despre aceas­ tă categorie de proprietăţi. " Accidentul sau concomitentul ca predicat. Bain recunoaşte în propoziţiile exprimînd o proprietate accidentală propoziţiile sintetice ale lui Kant . ca fiind eronate . teza i ntu­ iţionistă este perfect justificată : " Orice propoziţie (noi " adăugăm : " accidentală ) care are un conţinut. bază emPirică (în sensul cel mai larg al cuvîntului) . fiind un aditiv pozitiv pentru subiect. prin urmare. întrucît el nu decurge din defi­ niţia lucrului care-l posedă. De unde rezultă că. de constatare pură. separînd accidentele în două clase: accidente separabile şi accidente inseparabile. scrie. predicatul.

. Î n rezumat. . . Pk. . nici incompatibil. Ph . nu înseamnă că s-a născut la Mantua sau că a locuit la Roma (accident) . . . Pn. Qn ale celor două serii create de ordinea R (p) . izolat. ele îşi pierd accidentul. . = = 163 ..parado­ xul predicabil . .. Trebuie. ci într-o ordine relativă dată.Vom vedea mai departe aplicaţiile şi consecinţele acestei observaţii . . . deci oricare ar fi pre­ dicatul Pk. Se poate observa acum că predicatele compatibil şi in­ compatibil sînt predicate definite tipic prin accident. de asemenea. şi · deci ele nu mai sînt definite .cînd cele două serii au fost . Să considerăm din nou cele două serii de predicate ale acestui paradox şi fie rangul h al predicatului compatibil ComPh şi k rangul predica­ tului incompatibil Inck în cea de-a doua serie: P 1> P 2 ' P3 . observat că accidentele compa­ tibil şi incompatibil sînt separabile. bazîndu-se pe o ordine arbitrară R (p) . considerînd aceste predicate printre predicatele P I. Pk. .ul compati­ bil sau incompatibil (paradoxul lui Russell. . considerîndu-Ie independente de ordinea aleasă arbitrar şi care le defineşte . deci şi în cazul în care Pk ar fi predica1. P 2 . . dat fiind că proprietăţile pe care le exprimă nu aparţin direct şi analitic conotaţiei unui predicat dat şi ace laşi predicat poate fi compatibil într-o ordine R (p) şi incompatibil într-o altă ordine R( q). . . Î n cazul particular al paradoxulni precedent . analiza noastră arată că predicatele compati­ bil şi incompatibil sînt definite prin accident. Inck. . Qn. . predicabil impredicabil) . . De ce ? Pentru că fiind dat un predicat oarecare . adică. . proprietatea de a fi compatibil sau incompatibil nu derivă din definiţia predicatului considerat Pk. P3. QI' Q2' Q3' .impredicab1"l . . pentru că nici o proprietate accidentală nu derivă din definiţia unui lucru . . de care simpla întrebare " Pk este compatibil sau incompatibil " ? nu mai ţine seama. " Virgiliu este cel mai mare poet latin " . spunînd. C Onip �. ci dintr-o problemă definită arbitrar. Pn şi QI' Q2 ' Q3' . predicatul Pk nu poate fi declarat nici co m ­ patibil. . singurul element care le defineşte. . astfel. ". Un predicat Pk nu poate fi compatibil sau in­ compatibil considerîndu-l în sine. de exemplu. . . . Oricare ar fi ordinea aleasă R (p) . . .

în lumina concluziilor precedente.. cum sînt predicatele abstract. predicatul deter­ minat este el însuşi determinat. Aici. predicatele predicabil şi impre­ dicabil sînt definite de expresiile Px(Px) şi . spunem: dacă un predicat Px admite ca predicat predicatul Px (adică el în­ suşi) . toate predicatele (sau conceptele) sînt determinate. Pn. deci predicatul mamifer nu este " un mamifer. Px(Px) şi noi am văzut pe o altă cale că astfel de expresii nu sînt defi­ nisante. c ă nici un predicat nu este mamifer. PI > P2. Vom examina acum p roblema mai de aproape. Spunem: predicatul ab­ stract este abstract. aceste observaţii se aplică fără a modifica nimic. P2..exemple de predicate care posedă ele însele proprietatea pe care o exprimă. imaginabil şi determinat. predicatul mamifer nu este el însuşi un mamifer. P3 . independent de conţinutul particular " mamifer • • • • • • • • 164 • . predicatul imagi­ nabil. deci predicatul abstract este " abstract inq. atunci Px are proprietatea de a fi predicabil.identic ordonate . independent de conţinutul pe care îl . . Pn. că .ependent de conţinutul particular " abstract pe care-l desemnează . deci este predicabil . deci este impredicabil. deci predicatul determinat este determinat independent de conţinutul particular " determinat " pe cilre-l desemnează .. dimpo­ trivă. enunţă. . deci este predicabil. PI. Se cunosc cîteva exemple care s-au dat . nu ţinem seama de următorul fapt: că toate pre­ dicatele (sau conceptele) sînt abstracte independent de conţinutul pe care-l exprimă.. Pn. iar dacă P x nu are predicatul Px ' atunci are proprietatea de a fi impredicabil. că toate predicl:!-t ele (sau conceptele) sînt imaginabile.. Cu alte cuvinte. care ·nu decurge din defi­ niţiile predicatelor. deci predicatul imaginabil este imaginabil inde" pendent de conţinutul particular " imaginabil pe care-l desemnează . independent de con­ ţinutul pe care-l enunţă. P2. Aki.. P3.şi numărul extrem de redus al acestor exemple n-a mirat pe nimeni . ordinea arbitrară R (p) defineşte acum două serii identice de predicate : P I. deci el este predicabil. P3. independent de conţinutul pe care-l enunţă. Î n acest cadru creat arbitrar. este imaginabil. . .

atunci numai. în general. Lu �iurile nu se petrec aşa şi toate predicatele sau con­ ceptele au una dintre aceste proprietăţi sau toate nu o au. rezultă o proprietate pentru predicatul respectiv. de exemplu. dar nu trebuie uitat că aceste predicate sînt definite prin accident. predicatu1. coin­ cidenţa aceasta nu· poate defini nimic. . punînd în evidenţă " conţinutul său . putem numi chiar aceste accidente prin predicaMl şi impre­ dicabil. . Din 'această cauză.matpifer este el însuşi. adică predicabil. Să presupunem totuşi că luăm acest accident ca definisant pentru predicatele predicabil şi impredicabil. imaginabil şi determinat.. S ă scriem predicatul. Putem observa accidentul prin propoziţia: " predicatul " imagina bil este imaginabil sau lipsa acestui accident prin propoziţia " predicatul mamifer nu este' un mamifer" etc . predicatul abstract ar putea fi abstract. numai predicatul determinat ar putea fi determinat şi numai predicatul mami­ fer nu ar putea fi mamifer etc. sau �3 determinat etc. deoareee predicatul (în general) admite aceste proprietăţi . Ca şi în cazul general precedent al parado­ xului compatibil . care au o definiţie independentă de acest accident. P n. sau �2 imaginabil. dacă trecem'predicatele pre­ dicabil şi impredicabil în seria predicatelor Pl ' P2 ' P3 ' .c at abstract.pe care-l desemnează etc. Spunem că pentru valoarea particulară �1 abstract. = = = = 165 . . făcut. Acest lucru poate fi. coincidenţa arbi­ trară a conţinutului predicatului considerat cu una din pro­ rietăţile predicatului (în general) este considerată ca fiind o proprietate specială a predicatului. oricare ar fi conţinutul lui �. . adică distingem predicatele care au cu totul din întîmplare această coincidenţă de cele care nu o au. . el nu ar schimba cu nimic noţiunea de predicat . c� predicat.� este un predicat astfel: Pr (�) Se vede că. de ordinea R (p ) . dar în acest caz am definit predicatele predicabil şi impredicabil prin accident.incompatibil. un predi. Altfel· spus. Aceasta rezultă imediat din fap­ tul că dacă proprietatea de a-şi conveni drept predicat ar fi decurs din definiţia predicatului particular dat. numai pre­ dicatul imaginabil ar putea fi imaginabil. ca. ele pierd accidentul care le defineşte şi nu mai sînt de loc definite.

Nu există nici o legătură logică între forma gra­ fică sau sonoră a unui cuvînt -. Dacă putem descoperi o altă proprietate generală a "predicatului " . deoarece o definiţie nu poate fi constituită printr-un accident. imaginabil. Legă- 166 . Am explicat ast­ fel rezultatul obţinut în soluţia formală a paradoxelor. de asemenea. nu sînt absolut de loc definite.tjI ( �) nu pot fi definisante. şi. . deoarece putem întotdeauna exprima logic faptul că o entitate logică tjI are un accident sau nu îl are. Aceleaşi observaţii se aplică. Acest paradox este tocmai paradoxul compatibil . Avem dreptul de a constata ase�enea proprietăţi şi de a le exprima în propoziţii �are au sens precis.incompatibil tradus în 'termeni de clase .putem spune că " predicatul" este o noţiune atributivă. asupra cazului său particular.şi noţiunea pe care el o reprezintă. ci cu totul din întîmplare .Numărul foarte redus de predicate care sînt predicabile se explică acum prin faptul că proprietăţile " predicatului" însuşi sînt în număr mic : " predicatul" este un concept. Vom insista încă asupra paradoxului clasei claselor com­ patibile şi incompatibile şi. dar aceste propoziţii. deci predicatul "atributiv " este el însuşi atri­ butiv. sau a unui simbol. deoarece accidentul nu este un element definisant. nu pot fi termeni definisanţi în nici o altă definiţie.heterologic. în gene­ ral . Proprietatea unui cuvînt nu are nici un raport logic cu conţinutul pe care-l determină.:. Legătura dintre . în consecinţă. determinat etc . Astfel deci. Numai cu proprietă­ ţile "predicatului " în general putem forma predicate predi­ cab ile. abstract. şi o proprietate constatată în felul acesta este o proprietate accidentală. predicatele izonom şi heteronom sau autologic şi heterologic. dar expresiile tjI ( tjI) sau .proprietăţile grafice sau sonore al unui cuvînt şi proprietatea reprezentată printr-un alt cuvînt sau prin acelaşi cuvînt e ste arbitrar stabilită. dar nu pentru că notează proprietatea scurt. Se vede deci c ă expresiile d e forma tjI ( tjI) ş i � ( y) pot fi formate. în cazul paradoxului izonom . punct cu punct. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu se conţin ca element . avem dintr-o dată un alt predicat predicabil. Cuvîntul "scurt " este scurt. care exprimă proprie­ tăţi accidentale. fiind definite printr-un accident.heteronom şi în cazul său particular> paradoxul autologic . este predicabil etc . De exemplu.

O':n. ci numai indicat. Să presupunem totuşi că am putea enumera. mai tîrziu. ca element clasei �x este considerat ca o proprie­ tate iar faptul de a nu-i aparţine. (Vom reveni asupra. în acest caz. în mod practic. Î n cazul particular al paradoxului lui Russell .ceea ce a permis însăşi construcţia ordinei R (p) .formală este perfect explicată prin exa­ menul pe care l-am făcut paradoxului predicabil .impredi­ cabil. Am văzut că clasa claselor care nu se conţin ca element G cX( O': E 0': ) . Din moment ce ele sînt considerate independent de ordinea arbitrară R (p) care le defineşte şi le trecem printre clasele . �n. Această concluzie . adică nici unul dintre membrii săi nu e definit. ) Se vede deci că am putea. Dar Clasele G şi r au definiţii accidentale şi în momentul în care ele trec în rangurile claselor definite independent de ordinea R(p) . O': E O': şi -O': E O': nu sînt termeni definisanţi. ele nu sînt definite . că faptul că predicatul abstract este el însuşi abstract este· o coincidenţă. acelaşi lucru pentru clasa r a tuturor clase­ lor care nu se conţin ca element. forma aceste colecţii G şi r. şi �1> �2' 0':1> 0':2' . faptul că O':x ar aparţine. şi toate clasele care nu au acest accident . ele pierd singurul lor element definisant si . ci este în mod arbitrar aleasă. ca şi clasa claselor care nu se conţin ca element r cX( -O': E 0': ) nu sînt definite. formate. este definită prin acci­ dent. toate clasele care au acest accident. fiecare. Am văzut. clasa tuturor claselor care se conţin ca element.. în mod practic. problema a devenit şi mai subtilă. o definiţie în afara ordinei R(p) . Dar această corespondenţă între clase nu derivă din definiţia clasei O':x: sau din definiţia clasei �x:. Clasa claselor compatibile G şi clasa claselor incompati­ bile r sînt clase ale căror elemente sînt definite în mod ex­ clusiv pri n accidentul compatibil sau incompatibil în ordinea R(p): deci clasele G şi r sînt definite prin accident . for­ mării claselor definite prin accident. eventual. dacă membrii lor sînt în mod efectiv daţi -(pentru că ei nu sînt definiţi) şi numai în acest caz ele ar putea fi . care au. de asemenea ca o proprie­ tate . clasa G.tura arbitrară care stabileşte ordinea R (p) face să cores­ pundă unei clase O':x o clasă �x. de a se conţine ca element. şi proprietatea clasei O':x de a fi compatibilă sau nu cu clasa �x: este o proprietate accidentală . nu mai sînt definite. . eventual. • • • • • = = 167 . căci expresiile.

deoarece pierde singurul element care il defineşte. fiind deci considerat ca avînd o definiţie propriu-zisă. congruent . ca şi expresiile în com­ prehensiune y ( y) sau . pe care el are libertate de a o face. Ar fi inuti l să continuăm această analiză pentru fiecare predicat care intră în construcţia paradoxelor. pre­ dicatele izonom şi heteronom nu mai sînt definite etc .heteronom (şi auto­ logic . el pierde definiţia sa.tjJ ( tjJ). de a nega valorile de adevăr ale oric�rei propoziţii q. Să punem pe mincinos să mintă în el însusi : el nu mai este definit. izonom . deoarece acci­ dentul care l-a d e'finit (convenţia arbitrară . adică accidentul.heterologic)" izomorj . !sau clasa claselor care se conţin ca element) sînt predicate şi clase construite prin accident într-un ca dru sau într-o ordine aleasă în mod arbitrar. ceea ce am spus dej a. atunci cînd vrea să se îndoiască acolo unde nici o problemă nu se pune. Din punct de vedere logic .incompatibil (şi predicabil . căci ar în­ semna să repetăm . exprimată prin " eu mint ". expresiile rx E rx sau . Dacă considerăm unul dintre aceste predicate sau clase. 6. Situaţia mincinosului din paradox este identică: îl obligăm să mintă acolo unde nimi C n-a fost afirmat! 168 . Wittgenstein ([lJ. este izonom sau heteronom . Căutaţi dacă un cuvînt «Ck ». şi în acest caz. dar ele nu pot fi termeni de­ finisanţi . Rezultă deci că predicatele compatibil '. dar care nu rezultă cu necesitate' din' ideea de adevăr sau de falsitate. este o convenţie arbi­ trară. punct cu punct.incongruent (para doxul teoriei tipurilor) . Acelaşi lucru este valabil pentru mincinos. . ca şi clasa claselor compatibile sau incompatihile (şi clasa claselor care nu se conţin ca element. definiţia convenţională a mincinosului este o definiţie făcută prin accident .rx E ac pot avea un sens accidental precis. toate paradoxele avînd aceeaşi structură.în consecinţă. Căutaţi să vedeţi dacă un predicat Pk (oricare ar fi el) luat izolat este compatibil sau incompatibil : predicatele compatibil şi incompatibil nu mai sînt definite. independent de ordinea care l-a creat. luat izolat.el neagă orice propoziţie a cărei valoare de adevăr este dată) nu mai există.51) scrie că scepticul îşi pune o problemă lipsită de sens.heteromorj (şi richardian non-richardian). tocmai pentru că ele sînt formate prin accident. Definiţia mincinosului.hnpredicabil) .

sau în cele particulare obţinute pentru x �.Calculul ne-a oprit să comitem erori de acest fel. ca : " predicatul mamifer nu este un mamifer " . ca şi alţi logicieni de după el . P nu poate exista printre valorile variabilei � . Î n sistemele logice formale. Din păcate. ceea ce nu ar constitui decît un fapt empiric. sacrificînd astfel propoziţii care au un sens perfect 'determinat. ca şi în )11. dar nu un fapt care ar putea afecta bazele cunoaş­ terii însăşi . definiţiile prin abreviere.de exemplu totalitatea tuturor proprietăţilor . a tras conclu­ zia că trebuie interzisă formarea unor astfel de predicate . Definiţiile apar astfel ca abrevieri convenţionale ale expre- = 169 . a fost Ramsey. Î ntr-adevăr. căci a afir­ mat că asemenea clase .există dej a în sine şi că numai limitarea puterii intelectuale a omului împiedică să fie enunţate într-o definiţie logică. şi clase. calculul tensorial ştie mai bine fizica de­ cît un fizician. Vedem deci că toate definiţiile care introduc simPle cu­ vinte . După cum se ştie. căci e foarte uşor să se aj ungă la situaţii absurde. în cazul acestor proprietăţi (sau clase) tre­ buie avută o extremă prudenţă. el a voit să le dea o bază filozofică. operînd cu simboluri goale de orice con­ ţinut.atematică. Este posibilă utilizarea proprietăţilor accidentale. logica simbolică. Un savant francez a spus că. Această concepţie ne duce dintr-o dată în lumea cerească a ideilor platoniciene. denumite non-predicative. este obligată. mai ales. dacă acest lucru se dovedeşte util şi necesar la un moment dat. acelaşi lucru se poate spune şi pentru logică : calc !1lul logic ştie mai bine logica decît un logician! In loc de a constata această valabilitate restrînsă a predicatelor şi claselor care in tervin în problemele parado­ xelor. Russell. definiţiile convenţionale. să privească relaţia de de­ finiţie fără nici o legătură între definiens şi definiendum. im­ punînd prin teorema T cu sau D1 şi D 2' definiţiilor de forma P (x) = Df � (x) . acela care a admis totuşi existenţa acestor noţiuni. definiţiile semnelor sau ale simbohtrilor sînt definiţii prin accident şi ele trebuie să fie întrebuinţate cu grijă. în general. se face un permanent uz de asemenea definiţii. relaţia � =#= P. dar. ceea ce de monstrează că în aceste definiţii generale.

Am văzut că Godel a construit o ordine arbitrară R în care a introdus definiţia Def. Dată fiind importanţa acordată acestui paradox. Consideraţii asupra paradoxului lui Godel Rezultatele precedente se aplică cu exactitate şi în cazul paradoxului lui Godel . p . cum spune Russell însuşi ( [1 J . deci susceptibile de a fi modificate. în consecinţă. 12). construite cu elementele proprii ale conotaţiilor noţiunilor despre care e vorba. Vom mai face o observaţie privitoare la " pseudoanti­ nomiile " . mere typo­ graPhical conveniences " . iar Carnap va scrie că toate definiţiile servesc la abrevieri şi nu sînt. de tipul " străj erului" sau al " bărbierului satului " . numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el formula [R (n) . îl vom examina mai îndeaproape. (1) Bew[R (n) . strictly speaking. Această concepţie a fost acceptată de către logicienii contemporani şi Couturat conchide că " toate propoziţiile unei teorii deductive pot fi considerate ca bazate. n J nu este demonnE K 170 = .siilor simbolice . " " ca nişte comodităţi tipografice : " The definitions are no part of our subject. identic cu mecanismul paradoxelor logico-matematice sau semantice. nJ şi care înseamnă " în ordinea R . Prezenţa acestor antinomii nu a fost considerată ca supă­ rătoare şi au fost înlăturate cu uşurinţă. necesare . Se poate vedea cu uşurinţă că definiţiile care intră în con­ " strucţia " pseudoantinomiilor sînt şi ele formate prin acci­ dent şi că mecanismul lor este. sau. în defini­ tiv. în principiu.inţă să d e'ge­ nereze în definiţii idem per idem sau în definiţii contradicto­ rii . Aceasta nu s-ar putea întîmpla în cazul definiţiilor pro­ priu-zise . deci ele sînt formate prin accident. fiind considerate ca bazate pe convenţii. căci altfel ele pot cu uşu . but are. 2. şi că ele trebuie utilizate controlînd întotdeauna conditiile definitiei cărora ele sînt supuse. numai pe noţiunile indefinisabile ale teoriei". 1. deoarece sensul însuşi al acestor concepte şi al relaţiilor lor ar împiedica atunci comi­ terea unor astfel de erori . Aceasta înseamnă că toate definiţiile sînt arbitrare .

Am văzut că în acest caz teorema T (. [R (n) . ne duce la rezultatul: f-. Î ntr-adevăr.strabi1ă". 6. Demonstrarea unei tautologii este accesorie şi nu este necesară pentru stabilirea adevărului său.[R(n) . adică ea este adevărată în ea însăşi. 171 . al cărui caz particular este antinomia lui Richard.in­ demonstrabil.nE K=Bew[R (n) . Am demonst rat cum se obţine acest puadox ple­ cînd de la această definiţie.heteromorf. Dar mai vrem să insistăm asupra unui alt punct al pro­ blemei în raport cu definiţiile făcute prin accident. tau­ tologia fiind adevărată independent de demonstraţia sa. ceea ce era evident. Problema paradoxului lui Gadel este deci aceea a parado­ xului izomorf .) f-: (n) .defi­ nite prin accident. qJ Definiţia lui Gadel dă echivalenţa generală f-: (n) . 1262) referindu-se la însăşi ideea de demonstraţie: " Demonstraţia în logică este numai un mij loc auxiliar mecanic pentru a recunoaşte mai uşor tautologia acolo unde ea este complicată " . mor!: prin accident .o.0.hetero. în cadrul căreia defineşte predicatele demonstrabil .n J.n J*[R ( q) .de asemenea . Aceste predicate sînt . Să exa­ minăm mai amănunţit predicatele introduse de Gadel în această problemă. nE K = Bew [R(n) .nJ (2) care cu T(.o.) devine.. Gadel alege o ordine arbitrară R. printr-un modus ponens.qJ Vedem deci că paradoxul lui Gadel este de tipul para­ doxelor generale construite de noi .:::J . adică predicatele demonstrabil .indemon­ strabil poate fi mai bine observat într-un sistem logiclformal cum e PrinciPia Ma them ati ca O propoziţie adevărată este o tautologie în logica lui Russell. Aşa cum spune Wittgenstein ([1]. cu simbolurile respective.nJ =t= [R(q) . Definiţia lui Gadel este cea a paradoxului izomorf heteromorf. 1. Acest caracter al predicatelor demonstrabil .indemonstrabil.). . adică exact cum s-au definit predicatele izomorf .'(.

ceea ce ar face pro­ poziţia adevărată. Vedem deci c ă predicatele demonstrabil . toate propoziţiile demonstrabile sînt. fie predicatul indemonstrabil (ca elemente esenţiale ale definiţiei sale) . căutînd o definiţie a " demonstra­ " bilităţii în raport cU. .propoziţii adevărate. * Primul care a obserVat că rezultatul obţinut de Gadel era altceva decît o nouă antinomie este Ch. ca aceea a lui Gadel. Astfel deci . 6. de asemenea.adevărul unei propoziţii . sau falsă în ea însăşi. ca'simplul ei enunţ să conţină ca predi­ cat fie predicatul demonstrabil. ceea ce ar face. dar definiţia propoziţiei ade:vă­ rate pe care noi o căutăm trebuie să cuprindă şi propoziţiile " care nu sînt demonstrabile .din punctul de vedere al conţinutului lor ." Natural. predicatele demonstrabil sau indemonstrabil nu sînt în mod esenţial legate de o propoziţie. după ce a demonstrat. Şi el adaugă ceva mai departe : "Trebuie să luăm în consideraţie aici circumstanţa că .conceptul propoziţiei demonstrabile în aplicarea cîtorya ştiinţe de­ " ductive posedă un caracter pur fortuit . în mod formal că problema pusă de Gade! se reduce la un paradox (Perelman a utilizat pentru aceasta o metodă proprie) el scrie: nu 172 . Din această cauză propoziţiile de unde începe demonstraţia trebuie să arate fără demonstraţie că ele sînt tautologii " ([1]. exact cum se' petrec lucrurile în celelalte paradoxe . Perelman. s-au iz­ bit de aceeaşi dificultate.în opoziţie cu conceptul propoziţiei adevărate . care conduce la un paradox.indemon­ strabil sînt legate în mod accidental de propoziţiile sistemului PrinciPia Mathematica (sau sistemele înrudite) şi din această cauză putem construi asemenea definiţii. Este de remarcat că alţi logicieni. adică fără demon­ straţie. 1936) . în articolul său L'antinomie de M. acest mod de a demonstra că propoziţiile sale sînt tautologii este absolut non-esenţial pentru logică. ceea ce este contradictoriu. p. 304) : " Extensiunea celor două concepte considerate (adevăr şi demonstrabili­ tate) nu este identică. Godel (Br1U\:elles. Iată ce scrie 'l'arski cu privire la aceasta ([1].126). . în caz contrar. fără îndoială.

fiindcă ar arăta că orice sistem formal este lacunar. la un rezultat mult mai important.? Această expresie po. Teza lui Perelman a . dl . adică ea poate fi formată în mod corect în interiorul sistemului aritmetizat dat. ci numai cu o expresie de acest tip ." Afirmînd în articolul său că demonstraţia sa era înru­ cu aceea a paradoxelor. qJ g.. Această concluzie este indiscutabil adevărată. i s-a opus lui Perelman faptul că expresia construită de Gadel este indeCidabilă. dar ea nu poate fi " decisă" în însuşi sistemul dat . după cum am şi văzut.ită - este indeterminabilă în sistemul lui Russell aritmetizat (sau în sisteme înrudite) . 1940) . în care autorul său aj unge la aceeaşi concluzie.dar ea nu " răspunde la toate pretenţiile aşa-numitei " teoreme a lui Gadel . Cu alte cuvinte . ca şi în paradoxele clasice.. pentru că cu nici una dintre ele nu se poate construi un paradox'. Barzin în arti­ colul său Sur la portee d�t theoreme de G odel (Bruxelles. avînd în mod identic aceeaşi structură ca şi paradoxele cunoscute. Gadel l-a construit în celebrul său " articol rezultă dintr-o contradicţie introdusă în premise ..temului. după Gadel. Gadel spunea prea puţin. Acei care au respins critica lui Perelman au trecut pe lîngă o observaţie care se impune cu necesitate aici : nimeni nu s-a întrebat care este natura logică a acestei expresii cu care se poate construi un paradox.edă un caracter ' cu totul diferit de celelalte expresii ale si. acela pe care dl . Nu putem separa expresia de con_ 173 . Această concluzie ar duce. In fapt avem o nouă antinomie. în adevăr. dar ea nu e direct contradictorie în ea însăşi. fost reluată de M. Ş i. Expresia lui Gadel [ R(q) .după cum observă Ladriere în lu­ crarea sa Les limitations internes des jormalismes ( 1957) " Gadel s-a aranj at aşa fel ca să poată construi o propo­ ziţie de formă circulară fără ca aceasta să conducă la o con­ " tradicţie . dar pe altă cale. Iată în rezumat ceea ce se răspunde criticii făcute de Perelman. arătînd şi el că Gadel a introdus în mod aparent invizibil o contradicţie pe care se bazează 'expresia construită de el .

q] (sau altele d e acelaşi tip) este construită prin accident. fiindcă asemenea expresii au o bază de fapt şi nu o bază logico-teoretică. care constituie sis­ temul Princtp ia Aiathematica. Dar nimeni nu şi-a pus această problemă. De ce ? Pentru că nici o p roprietate accidentală nu poate fi demonstrată în mod teoretic. care va fi atunci o serie de numere naturale. 1 ) . ci numai construită prin accident. am avea în acelaşi timp explicaţia apariţiei acestei expresii "indecidabile ". Prin urmare. de exemplu. expresia [ R(q) . în a devăr.: din care cauză nu este definisantă. In acest sens critica lui Perelman îşi atinge obiectivul cu toată. VII. . sau încă IX E IX sau . nu s-ar putea renunţa la această întrebare : prin ce se distinge expresia "indecidabilă" de celelalte expresii ale sistemului. - - - 174 . Să presupunem că aritmetizăm sistemul Prin­ ciPia M athematica şi că formăm expresia rp ( rp) . în tot cazul. Dar chiar dacă s-ar putea respinge complet critica lui Perelman. Expresia rp ( rp) . Sîntem însă acum în măsură să explicăm în mod complet acest paradox.secinţele contradictorii care rezultă din utilizarea ei . şi în general. Această serie nu se poate găsi printre seriile de numere naturale. Care este acest caracter ? Dacă am descoperi acest caracter specific. Dar aceeaşi serie de numere naturale nici nu poate fi exclusă din sistemul considerat pe cale teoretică. în structura ei logică ? Să admitem că s-ar fi dovedit "indecidabilitatea " expresiei formulate de G6del . expresiile care intră în paradoxe sau cu care se pot construi p aradoxe.IX E IX. ele nu pot fi "decise " în sistemul în care sînt construite. în acelaşi mod ca şi expresiile rp ( rp) sau rp ( rp) . şi am văzut că ea nu este contradictorie.forţa ei logică. dacă construim expresii prin accident. deoarece ea nu poate fi decît rezultatul unei con­ statări empirice. în afam c!e cazul în care vrem în mod intenţionat să închidem ochii . unui caracter particular pe care ea îl posedă şi pe care toate celelalte expresii "decidabile" ale sistemului nu îl posedă. pentru acelaşi motiv (vezi cap . " indecidabilitatea " acestei expresii se datoreşte structurii ei logice. apare în sistemul Prin­ ciPia Mathematica.

enunţat în modul următor : In sistemul PrinciPia Mathematica sau în sisteme în­ rudite . atunci o propoziţie căreia i s-ar putea " atribui predicatul " demonstrabil înainte de a fi demono 175 \ . Astfel. 1 . Ordinea în care G6del numerotează semnele siste­ mului este arbitrară. 2. :J · [ R (n) .. q ] f. n ] .) 3.: (n) . scriind definiţia lui G6del şi formula T (t) : f. clasa K nu este definită.Am găsit însă. [R (n) . care nu spun nimic. n ] T (t) f--. [ R (q) . qJ Cu alte cuvinte.. " demonstrabil" nu este un predicat care poate fi atribuit unei expresii înaintea demonstraţiei ei. Deci. Demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu este o proprietate a acestei expresii . n ] ::ţ: [R ( q) . rezultatul lui G6del poate fi . dacă acest lucru ar fi posibil.. Să rezumăm acum pe puncte argumentarea noastră. (De exemplu. care este definită numai prin seria arbitrară a numerelor atri­ buite simbolurilor din care e formată. dacă nu respectăm această ultimă neidentitate. se poate defini mulţimea tuturor expresiilor sis­ temului ale căror serii de numere întregi corespunzătoare conţin grupul 33 . n E K _ B e w [ R (n) .. dar care ar putea fi decidabile numai într-un mod emPiric (Printr-o examinare de fapt) . n ] . n E K = &w [R(n) . poziţie determinată prin seria formată de nume­ rele simbolurilor sale. care ar rezulta pentru ea din poziţia ei particulară în interiorul sistemului. Acest rezultat este nul fiindcă nu aduce nimic nou : el � ste identic cu rezultatul unic al tuturor paradoxelor. se pot construi î:ntotdeauna expresii prin accident. dar orice propri�tate stabilită pe această particularitate este o proprietate accidentală şi mai mult nu este definisantă. este o proprietate accidentală. care sînt indecidabile în mod teoretic.. pe baza numai a structurii ei . Orice proprietate a unei asemenea expresii. orice expresie a O sistemului.: (n) . este definită prin a ccident.

ci numai printr-o constatare de fapt. 4.strată. căci mai înainte. Goblot a spus-o de mult t imp : "A demonstra înseamnă a construi " (D emontrer c' est construire) . q] . ceea ce este absurd. este definită numai prin numărul său. pentru că nici o expresie definită prin accident nu poate fi " " decisă teoretic. Expresiile definite prin accident nu pot fi " decise " în mod teoretic în sistemul în care ele au fost formate . [R(q) . 5. făcînd o distincţie între enunţurile unui sistem şi enunţurile metateoretice relative la acelaşi sistem. ci structurii ei logice care este creată printr-o definiţie accidentală . d� toate expre­ siile teoriei care servesc la demonstraţia expresiei consi­ derate. teorie . Kant a făcut o teorie complexă a caracterului constructiv al demonstraţiei. 6 . Fără . putem spune că o expresie demon­ strată este " demonstrabiIă " . Expresia construită de Godel . De aceea " demonstraţia " nu poate fi atribuită unei expresii în mod izolat. ci. fiind date anumite reguli . ca Un predicat. Demonstraţia 12 1 1 este o proprietate. · Ga orice nume. Î n ceea c e priveşte pe cei care a u răspuns criticii lui Perelman. c a şi oricare expresie de tipul acesta. adică după demonstra­ ţie. dar aceasta nu înseamnă decît un nume acordat post festum. în ordinea relativă creată de Godel. deoarece ea nu depinde exclusiv de expresia dată. Demonstraţia posedă astfel un caracter operaţional· constructiv . îndoială. citată de noi . Şi mult înaintea lui. şi care au reproşaţ lui Perelman că nu a ţinut seamă de această 176 . nu avem dreptul să i-l dăm . ar fi adevărată fără demonstraţie. se stabileşte o conexiune între o expresie şi corpul expresiilor dej a admise într-o . acest nume ar păstra un caracter neesenţial (Witt­ genstein) şi fortuit (Tarski) . Dar demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu constituie un caracter izolat al acestei expresii. de asemenea. dar această Unentscheidbarkeit nu este datorită limitărilor in­ terne ale formalismelor logico-matematice . deci este definită prin accident . Ea nu este decidabilă. prin care. pentru a nu mai cita şi alţi logicieni care au avut aceeaşi concepţie despre natura de­ monstraţiei . ci o operaţif( . Şi chiar atunci .

10 gică " a simbolurilor şi a expresiilor simbolice. Kleene. 3. de către Ludwig Wittgenstein. lui Russell : eroarea lui Russell constă în faptul că. distincţiile de felul acesta îşi pierd caracterul lor logic. ea constituie "o soluţie " convenţională a problemei .disti ncţie. în expresii " " logice şi " metalogice" . după ce ea s-a produs . Această idee a fost exprimată cu toată forţa de un singur logici an al epocii noastre. 3. Wittgenstein însuşi arată consecinţele absurde la care cu ne­ cesitate trebuie să se aj ungă pe această cale (prop . 3. VI) . s-a părăsit domeniul pur formal şi s-a intrat în conţinutul expresiilor cărora se aplică simbolurile. de materia relativă la care se aplică . Î n acelaşi fel am considerat un predicat � . . Dar la aceasta mai avem de adăugat că dacă se ţine seama de pasaj ul din Organon-ul lui Aristotel pe care l-am citat (vezi cap . Şi mai departe (prop. Pseudo clasa non . el trebuie să vorbească de semnificaţia acestor semne " .A Î n aceste probleme a m întîlnit clasa A ş i clasa contrară non-A (complementul lui A din teoria mulţimilor) . cum sînt. logica for­ mală este independentă de conţinutul . Distincţia la care se referă aceşti logicieni serveşte să soluţioneze dificultatea . de exemplu. . cînd a făcut critica teoriei tipurilor în Tractatus (prop . Dar aceasta este o altă problemă care merită să fie discutată în mod separat. deci că ele nu ar fi identice " .. la gîndire. ) " . Î n adevăr. cum credea Russell . Church etc . 1 23) : " Este clar că legile logice nu trebui� să asculte şi de alte legi . Şi pentru a vedea că dacă se stabileşte o împărţire . după care " este absurd să se presupună că există argumente care se raportează la cuvinte şi altele. iar dacă o entitate 177 . pentru fiecare « Type » o lege specială de contradicţie . deci conţinutul nu poate determina în nici un mod o distincţie de natură 10gico-formaIă. stabilind regulile semnelor. 33 1 ) : " Ob­ ţinem o înţelegere mai completă asupra Teoriei tiPurilor a . 328) : " Î n sintaxa logică semnificaţia unui semn nu tre buie să j oace nici un rol" . aceş­ tia comit o ignoratio elenchi. 6. . (Nu există.

clasa A şi clasa non-A. atunci non-A nu poate fi o clasă . ° funcţie propoziţională (cu un singur argument) determină astfel două clase. este predicatul comun tuturor ele­ mentelor care nu admit acelaşi predicat f ? Am aj uns astfel la dilema următoare : dacă non-A este o clasii. defineşte o mulţime sau o clasă .logică x nu avea predicatul y îi acordam un predicat ne­ gativ P.fx) Russell şi Carnap au spus mai simplu : o clasă este ex­ tensiunea unui predicat. într-un tratat de algebră. dar. Definiţia unei clase este : "toţi aceia care fac adevărată o funcţie propoziţională f(x)" . 178 . poate fi regăsită în to ate tratatele de logică sau de matematică . de exemplu. Moderne A lgebra [ l J : " Gîndim. dar ea defineşte şi clasa tuturor elementelor care nu ve­ " rifică funcţia f (x) . dacă păstrăm în mod riguros această definiţie. Vrem acum să ne ocupăm de aceste clase de forma non-A sau. mai simplu : . în ceea ce priveşte concep­ tul de clasă şi în special clasa non-A. să vedem dacă non-atribuirea unui predicat unei entităţi logice x exprimă cu adevărat o predicaţie. anumite obiecte reprezentabile. ca. dacă considerăm problema în comprehensiune. non-A fiind formată din " toţi cei care " fac falsă funcţia f(x) : A = x(fx) non-A = x( . pe care fiecare dintre aceste obiecte o are.. acelaşi predicat " . ceea ce face din noţiunea de clasă sau de mulţime noţiunea logică tradiţională de extensiune a unui concept ( Umfang) .0 clasă (sau mulţime) este o colecţie de elem�nte care admit. ca punct de plecare al tuturor consideraţiilor matematice. van der Waerden. literele sau combinaţiile acestora. notată "x(fx) . Clasa non-A este extensiunea cărui predicat ? Care . Clasa A este extensiunea predi­ catului f . în particular. toate. în raport cu un predicat dat f : funcţia propoziţională f(x) defineşte clasa x (fx) . Această lipsă de precizie. de exemplu. semnele numerelor. L. O proprietate. Sau. cum e cel al lui B . atunci defi­ niţia dată ("toţi cei care verifică f (x) " ) nu este definiţia clasei . de o valoare incontestabilă. Calculul claselor a acceptat încă o clasă. sau nu o are. citim. în acest caz.

Clasa non-A. clasa x (fx) şi clasa :i( . clasa " . fiecare. dar ea trebuie să fie aleasă şi o dată aleasă ea nu poate fi altceva decît ceea ce ea este. în acest caz. matematicienii au libertatea de a alege noţiunea de mulţime sau clasă. de €xemplu. în general. cele două clase x(fx) şi · x( -. în general x E non-A nu am indicat nici o totalitate de elemente care pot fi re­ unite împreună bazîndu-ne pe o proprietate comună. clasa x( . prin urmare. x(x E om) . confuzia de care am vorbit : o pro­ prietate pe care fiecare dintre aceste obiecte o are sau nu o are defineşte o mulţime sau clasă . " toţi cei care verifică f(x) " şi trebuie introdusă o definiţie pentru .fx) nu pot fi constituite bazîndu-ne pe o definiţie unică a noţiunii de clasă şi. un element x aparţine acestei clase. Cînd scriem x E non-om sau. după bunul lor plac . colecţiile x(fx) şi x( . nu exprimă extensiunea nici unui predicat. prin acelaşi concept " clasă " cu acelaşi sens. sau ale clasei A. elementele acestei mul­ ţimi sînt obiectele cărora această proprietate convine .fx) nu mai pot fi definite printr-o definiţie unică. în general . dar. clasa llon-A .nu exprimă nimic mai mult decît că există elemente cate nu au proprietatea comună elementelor clasei om. amîndouă. Dar cum să l i9 . dacă putem om " scrie pentru el : x E om Toţi x care fac adevărată această funcţie propoziţională formează clasa om :. dacă considerăm o funcţie cu urt singur argument f(x) .fx) nu pot fi caracterizate. în cazul prezent non-om. Să considerăm o clasă determinată.fx) reprezintă. Iată deci. adică " toţi cei care nu verifică funcţia f(x ) " ceea ce nu este acelaşi lucru. Clasa non-om .fx) . o clasă . Care ? Desigur. Se vede astfel că. Putem spune chiar că x(fx) şi x( .şi.elementele mulţimii sînt obiectele cărora convine această proprietate " .

Care este proprietatea lor comună care le reuneşte într-o clasă ? Aristotel a observat că. care ar autoriza reunirea lor într-o clasă. S ă . metale. mamifere. extensiunea unui predicat bine definit . în mod arbi­ trar. în cazul nostru non-om.ţă elemente din această colecţie şi să observăm că nu au nici un element comun al conotaţii1or lor pentru a şti că am reunit în mod arbitrar toate elementele acestei colecţii într-o clasă. la ceea ce este şi la ceea ce nu este)" . luna nu este om . . clasa non-A este definită prin accident şi . mai ales. ecuaţia lui Laplace etc . rămîne o colecţie de elemente eterogene non-om şi nu este de loc nevoie. există ele­ mente complet heteroclite : arbori. spunem apoi că toate elementele care nu admit · concomitentul A formează o clasă non-A. Şi mai departe : " Non-om nu este un cuvînt. ecuaţia lui Pell nu este om etc . ceea ce nu are nici o legătură în acest caz cu elementul con­ siderat. şi constatăm că ele nu au acest accident . numărul 7t nu este om. căci ea nu este nici discurs. De Interpretatione. 20) : " Cuvîntul este un sunet vocal posedînd o anumită semnificaţie con­ venţională " . 2. din 180 . este un accident. luînd tale q'Uale expresia " non-A " . să luăm diverse obiecte care nu sînt " om " : peştele nu este om. prin faptul că elementele sale nu au acest accident. pentru toate aceste elemente care nu au predicatul om . ea nu este o clasă. citim ( [ l ] .ne fixăm aten­ ţia asupra clasei om : atunci. numere prime . apoi se consideră. să putem indica toţi membrii ' acestei colecţii pentru a avea în mod real o clasă. Modul de formare a unei ase­ menea clase este deci : se ia o clasă oarecare A. deci în colecţia numită clasa non-om. un element o arecare şi dacă el nu admite ' predicatul A. neavînd nici un raport cu conotaţia lor. aşa cum vrea Brouwer. clasa non-A nu este definită. într-adevăr. Putem admite că este n!-1mai un cuvînt nedefinit (pentru că el apa rţine la orice. De exemplu . Într-adevăr. atunci acest element aparţine clasei non-A . deoarece nu există nici un element comun aparţinînd conotaţiei fiecărui element din :a ceastă c o lecţie .afirm ă m că toate aceste elemen te au o proprietate comună numai faptul că ele nu a'lt o proprietate co mutt ă ? în afară de' clasa om. predicatul om . deoarece este suficient să luăm numai. In consecinţă. d01. nici negaţie. Astfel deci. Nu există. nici ··un termen pentru o asemenea expresie.

El scrie. deoarece o definiţie nu poate fi construită prin accident şi. există o diferenţă. în mod precis definite. a şi b. nefiind decît un " cuvînt nedefinit " . după care considerăm ca identică sau ca deosebită semni­ ficatia expresiei a nu fi aceasta şi a fi non-aceasta : de exemplu.Din punct de vedere logic ea nu este absolut de loc defini­ tă. 2) că el nu aparţine clasei a . în mod special. examinînd termenii definiţi şi termenii nedefiniţi : " î n sta­ bilirea sau respingerea unei concluzii. prin liPsa unui accident.. Dar b este clas:. Simpla afirmaţie " x nu are predicatul P " nu atribuie lui x un predicat.sta. Î n conse­ cinţă. Dacă acum afirmăm (sau demonstrăm) că : 1 ) x este un număr raţional .x nu aparţine clasei A " poate fi aPlicată numai într-o manieră . deci ea este clasa " ·non-a . fiecare. aşa cum a afirmat-o Aristotel . bine definite. deoarece din faptul că x nu veri181 .t tuturor numerelor raţionale care nu sînt întregi. numai în cazul anumitor determinări preeise. dar. numerele raţionale au numai două sub­ clase : clasa întregilor şi clasa fracţiilor raţionale . fiecărui x dat. Să spunem atunci că " x aparţine clasei non-a ' � înseamnă "x apaţţine clasei b ' ! . poate avea o semni­ ficaţie definită şi elementele sale să fie reunite într-o colec­ ţie. ci numai de a indica " că există elemente care nu aparţin clasei ' A " . în interiorul unei alte clase A. în acest caz expresiile " x E non-a şi " x E b" sînt identice. 3) atunci x aparţine în mod necesar clasei b. distributivă. deoarece accidentul nu are puterea logică de a opera această reuniune. clasa numerelor întregi cu a şi clasa fracţii10r raţionale cu b . Să notăm . Aceasta înseamnă că propoziţia . Aristotel s-a ocupat pe larg de problema predicatelor negative ( [ 1 ] . ci a nu fi alb" . Nu putem să " gîndim sub " clasa non-A o colecţie constituită în clasă. a n� fi alb şi a fi non-alb. dar numai În acest caz . Aceeaşi observaţie poate fi făcută şi în problema predi­ catelor negative. Î n cazul general. negarea lui a fi alb nu este a fi non-alb. de data ace('l. 46) . clasa non-A are nici o semnificaţie. Analytica Priora . în alte · cuvinte. D e exemplu. şi nu în mod colectiv . putem construi clasele a şi non-a caie sînt. deoarece ele au o proprietate comună. sensul nu este acelaşi. dacă în interiorul unei clase date A există numai două clase . I. pe de altă parte. Î ntr-adevăr. Este adevărat că în anumite cazuri particulare şi bine determinate. o clasă_ non-a.

decît o singură propoziţie de asemenea negativă : f-- . concluzia trebuie să fie negativă.' faptul de · a nu avea pur şi simplu. care era eroarea comisă în paradoxe : se introducea o proprietate P . care expri­ mă mecanismul predicaţiei.fică funcţia propoziţională P (x) nu rezultă pentru x o pro­ prietate. ci. în afara cazurilor particulare bine definite. că regulile silogismului. din simplul fapt că noi afirmăm că x nu are predica­ tul P f-- . . cum ar fi entimema. Acelaşi lucru pentru clase : simplul fapt de a aparţine unei clase nu con­ stituie prin el însuşi o altă proprietate. Am văzut. Î n conse­ dnţă. Vedem acum .' . arată că dacă una dintre pre­ mise este negativă. pe care o entitate logică x ar fi avut-o ca consecinţă din simplul fapt că x avea o proprietate tfi aleasă la întîmplare (con­ comitentul) sau nu o avea.P(x) . de altfel. eventual şi într-un mod general. Avem exact problema precedentă văzută în com­ prehensiune . în mod limpede. cel mult. din simplul fapt că afirmăm că ţine unei clase A x nu apar­ f-. Dacă din simplul fapt că un lucru oarecare x nu admite un predicat P ar rezulta că x ar admite un predicat Q.Q(x) . ceea ce este absurd. ar re­ zulta că x admite un număr imens de predicate. Dar faptul de a avea pur şi simPJu () proprietate nu constituie prin el însuşi o altă proprie­ tate. chiar într-un silogism incomplet. (oricare ar fi P) nu poate să rezulte.X E A (oricare ar fi A) nu rezultă că x aparţine altei clase B . că el nu aparţine unei clase B : 182 . o proprietate nu constituie prin el însuşi o proprietate nouă. Î n acelaşi fel. de a aparţine unei alte clase. atunci. . eventual. deoarece x nu admite un număr imens de predicate.

fără nici o legătură cu definiţiile a cestor elemente. pentru aceste fapte. două creioane. o bibliotecă. 4 . numărul n " : nu e necesar ca toate aceste obiecte să se găsescă împreună şi în acest loc. un tablou. două tocuri. adică nu sînt.. ceea ce înseamnă că ele nu sînt de Joc definite. de fapt. o masă. E adevărat că o caracterizare acci­ dentală nu e chiar nimic şi că putem cîteodată forma anumite clase sau constata anumite determinări printr-un simplu accident. cît şi pentru faptul că o clasă oc nu apar­ ţine unei alte clase �. Accidentul este . semne de abreviere. accident. . Dar aceste semne de abreviere sînt convenţionale şi nu derivă ca proprietăţi din definiţiile lui x şi y. o călimară. strada N. Putem. Observaţia lui Richard n-a fost luată în serios decît de Poincare [ 1 ] (şi mai poate fi citat Lucas de Pesloiian care a insistat asupra soluţiei lui Richard) . Fie aceste obiecte. putem forma o clasă cu aceste ele­ mente. numărul n. Despre formarea anumitor clase prin accident şi intuiţionismul lui Brouwer Richard este singurul care a observat că clasele care intervin · în problema paradoxelor nţ!. j ustă în fond. sau ale lui oc şi �. inclusiv domnul D. Acest exemplu ne arată că. atît pentru faptul că x nu are un predicat y. dar nu trebuie pierdut din vedere că definiţia unei asemenea clase este o definiţie construită prin accident 183 .. aici " Camera domnului D . ci au definiţii construite prin acci-· dent. el �nsuşi " . bazîndu-ne pe un accident pe care-l putem alege arbitrar . forma clasa următoare : " obiectele din camera de lucru a domnului D . era insuficientă în ceea ce 'priveşte simbolismul logic. de exemplu. Această clasă este complet determinată. Acest fapt vroia să-I ilustreze paradoxul construit . definite. sînt definite. Cercetările noastre au arătat că există cazuri în care considerăm ca definite lucruri care sînt caracteri­ zate exclusiv printr-un . observaţia lui. de el . pentru că ea nu putea să explice cum trebuie aj ustat simbolismul logic pentru a pune în vigoare această observaţie.Este adevărat că avem libertatea de a intro duce. . patru scaune. 843 de cărţi şi domnul D . :pin păcate. dată fiind: o serie de elemente eterogene. strada N. un covor.

el însuşi " nu putem deduce obiectele care se afl ă în această cameră. De exemplu. numărul n şi domnul D. ei nu au putut să explice cum apar aceste două sensuri diferite şi în ce cazuri . Pentru a putea forma această colecţie ar tre­ bui să constatăm direct. orice membru al acestei clase este definit prin definiţia generală a predicatului mamifer . în tratatele lor despre ' Syncategore­ mata se pot găsi numeroase exemple care pun în lumţnă -cele două sensuri ale lui omnis� Î n rezumat. pentru că numai astfel se poate constata dacă elementul dat posedă conco­ mitentul sau nu îl posedă.fer. concluzia noastră este : în orice colecţie definită prin accident. colecţia nu ar fi constituită . deşi. Putem oricînd forma o colecţie prin accident dacă dăm în prealabil membrii ei . cuvîntu l " toţi " nu are un sens colectiv. Din definiţia " obiectele din camera domnului D. Dacă obiec­ tele n-ar fi dinainte date . dicţionarul său latin. Obse rvaţia c ă particul a " toţi " . ci u n sens distributiv : elementele unei ase­ menea clase nu aparţin colecţiei ca formînd în mod colectiv extensiunea unui acelu'i aşi p redicat.omnes . stej arul din curte şi clasa numerelor imaginare. şi scrie numele fiecăruia dintre aceste lucruri 184 . Această obligaţie este aceeaşi pentru colecţiile finite sau in­ finite . Ur­ mează că în clasele formate prin . dacă vrem apoi să formăm colecţia non-mami. examinînd pe rînd fiecare element. strada N.colectiv si distributiv . apartenenţa sau non-apartenet:ţţa unui element la această colecţie nu poate fi stabilita decît în mod individual .a fost făcută încă de ' logicienii sc olastici . Dacă definim clasa mamiferelor.a cest element nu poate fi dedus din " non-mamifer " în nici un fel . Deci : 1 n clasele formate prl:n accident. " ecuaţia lui Laplace " aparţine colecţiei " non-mamifer " . nici un membru al acestei colecţii nu e definit.are două sensuri . dar . Să presupunem că cineva îşi fixează atenţia asupra {)biectelor următoare : un briceag. accident toţi membrii trebuie să fie în prealabil şi individual daţi. dînd elementul colecţiei .şi că în consecinţă nici un membru nu e definit prin acest accident . după cum am remarcat-o la timpul său. ecuaţia lui Laplace . ci sînt elemente cărora li s-a distribuit accidental o proprietate care nu face parte din conotarea nici unuia dintre aceste elemente . chiar dacă ei sînt absolut hete­ roc1iţi . -că nu are concomitentul dat .

altfel clasa nu este constituită . dacă mulţimea K este infinită. dacă el aparţine acestei colecţii sau nu. c i natura definiţiei sale făcute prin accident : formarea unei asemenea clase care nu se bazează pe o definiţie logică. Dacă Brouwer ar fi ţinut seama de faptul că un concomitent (accident) 185 . putem indica eventual toate elementele care au un acelaşi accident . de exemplu. Aceste observaţii conţin un embrion de adevăr pe care intuiţioniştii l-au sesizat. Pentru Brouwer. deoarece ei nu au sesizat adevărata natură a problemei . unul cîte unul. în acelaşi timp . dar trebuie ca toate aceste obiecte să fie date pentru a putea fi arbitrar colecţionate într-o clasă.fiecare element al mulţimii K " are proprietatea P . ceea ce au încercat să descifreze Brouwer şi intuiţioniştii în le­ gătură cu clasele formate în acest fel . după cum am văzut. creată prin acest accident. în acest moment " clasa obiectelor " înscrise pe această listă este perfect determinată. atunci " negaţia propoziţiei "a este falsă nu satisface principiul brouwerian. ca. Rezultatele obţinute ne explică. Deci : Pentru a forma o clasă definită prin accident (finită sau. dar nu au reuşit. deoarece nu putem indica niciodată pe toţi cei care au acelaşi accident. clasa non-A. caracterizaţi de acest accident. o propoziţie are un conţinut dacă este legată de intuiţia noastră imediată.pe o foaie de hîrtie . de o anume stare de lucruri . Este . pentru o infinit ate de lucruri. nu pot fi constituite. dar pe care nu au ştiut să-I for­ muleze. în timp ce. Deci colecţiile infinite de­ finite prin accident. Deci propoziţia " x aparţine mul­ ţimii K" nu are sens decît dacă se ' poate indica practic ele­ mentul x. adevărat că în cazul colecţii1or infinite definite prin accident. Faptul logic care determină această condiţie nu este natura finită sau infinită a colecţiei . Observaţia logică este mult mai simplă . infinită) trebuie să indicăm toţi membrii ei. adică dacă are sau nu accidentul . finite. odată. Fie propoziţia a : . faptele care se opun ca ele să aibă proprieta. trebuie să aibă o bază de fapt. această exigenţă nu poate fi satisfăcută nici.. sau nu îl au. în domeniul colecţiilor . cu toate că am putea determina . deoarece nu avem posibilitatea să arătăm..tea P. dacă ni se dă un element oarecare.

Pentru a ilustra concluziile. accidentul nu reprezintă nici o determinare pentru nici un lucru. sub forma cea mai naturală. pielea acoperită de peri. după cum urmează. Ceea ce nu este acelaşi lucru. " x aparţine mulţimii mamiferelor " . este înregistrat la un număr determinat în cata­ log. broşură. va lămuri complet pro­ blema formării unei clase prin accident . caz în care catalogul însuşi este citat în cata_ _ 1 86 . Din faptul că afirm că un obiect x aparţine acestei mulţimi nu rezultă nici o determinare pentru x . Mai precis. Există biblioteci care înregistrează şi catalogul de inventariere.lat un predicat P şi propoziţia a " fiecare element al mulţimii K " are predicatul P " . că are sîngele cald. atunci exigenţa sa ar fi putut fi exprimată astfel : dacă este <. Fiecare bibliotecă publică a unei ţ�ri posedă un catalog al tuturor cărţilor pe care le are. numărul n. Vom prezenta para­ doxul. Dar dacă afirm. atunci ştiu precis că x este un vertebrat. adică. ci prin elemente date care au un accident oarecare. şi domnul D. adică. Acesta este faptul logic pe care concepţia intuiţionistă nu a reuşit să-I descifreze. exigenţa lui Brouwer ar putea fi formulată astfel : apartenenţa sau non-apartenenţa unui element x la o mulţime formată prin accident nu poate să rezulte din definiţia unei astfel de mulţimi . tocmai pentru că este un exemplu concret. strada N. precedente . al tuturor broşurilor. definiţie care nu există. .u " x nu aparţine mulţimii K " nu pot fi declarate adevărate sau false decît dacă elementul x este practic dat . cu toate că ea . de exemplu. manu­ scris etc . atunci "a este falsă sau " x nu este acci­ dentul lui P " . ' . deoarece asemenea mulţimi nu sînt constituite prin definiţii. Să reluăm exemplul precedent : mulţimea formată de " obiectele din camera domnului D . sa. din faptul că x este " unul din obiectele care se găsesc în biroul domnului D . femelele avînd glande speciale numite mamele etc . manuscriselor etc .nu poate fi constatat decît dac ă se indică în prealabil lucrul care se presupune că are accidentul . natura sa. ci din faptul că x este dat. stampelor.s-a apropiat foarte mult de unul din aspectele problemei . Orice carte. independent de faptul că mulţimea este finită sau infinită. el însuşi " . " nu rezultă cine este x. de cît dacă lucrul este complet dat prin propria sa definiţie. să examinăm un paradox pe care îl citează Reichenbach [1] şi care .

variabila Catg x nu poate lua valoarea G sau. tertium non datur. deci : orice catalog al unei biblioteci publice se menţionează el însuşi sau nu se menţionează el însuşi . el se menţionează ! Am obţinut paradoxul clasei claselor care nu îşi aparţin ca elemente. fiind definit ca un catalog al tutu­ ror cataloagelor care nu se menţionează. deci catalogul nu se menţionează el în­ suşi . există biblioteci care nu înregistrează catalogul în inventarele lor. în cazul în care catalogul nu se menţionează.log . În cazul în care catalogul r se menţionează. Putem spune. prin definiţie. nu putem pune aceeaşi problemă pentru Catg G şi Catg r . deci paradoxul nu se poate produce. tertium non datur. respectiv. atunci. atunci. are un sens precis şi este. = Catg x E Catg G = Df Catg x E Catg x C. el nu se menţio­ n ează . Să notăm cu G catalogul cataloagelor care se menţio­ nează ele însele şi cu r catalogul cataloagelor care nu se menţionează ele însele. Pro­ blema este perfect definită. realizabilă. Să presupunem acum că direc­ ţia unei biblioteci oarecare îşi propune să adune toate cataloagele bibliotecilor din ţară şi să redacteze un catalog al cataloagelor care nu se menţionează ele înşile . Definiţiile cataloagelor G şi r sînt (notînd catalog Catg) : . Dacă nu ţinem seama de DI şi D 2 ' atunci obţinem următoarele echivalenţe ge­ nerale : Catg G E Catg G = Catg G E Catg G Catg r E Catg r = - Catg r E Catg r 187 . Soluţia este uşoară . prac­ tic. r .atg x E Catg r = Df .Catg x E Catg x Formulele D I şi D2 ne dau : Catg x � Catg G C(ţtg x � Catg r Î n consecinţă. dacă ele se menţionează sau nu . Să examin�m catalogul r : acest catalog trebuie şi el să se menţioneze sau să nu se men­ ţioneze.

dacă ar fi aşa. Simpla întrebare " catalogul G se menţionează sau nu se menţionează ? " sau " Catalogul. cum sînt formate cataloagele G şi r ? Ele sînt.C atg x E C atg x " pot fi forma te. . ceea ce ar fi imposibil de reali­ zat în cazul în care definiţia catalogului r ar fi contra­ dictorie. Definiţia catalogului G a cataloa­ gelor care se menţionează şi definiţia catalogului r a c ataloagelor care nu se menţionează. ci practic. catalogul r însţ1şi. ci. ele sînt realizabile pentru că numărul elementelor lor este finit. prin observaţie directă. independent de acest accident. dacă aceste cataloage se menţionează sau nu. pentru că. dar ele nu pot fi expresii definisante. sînt definiţii făcute prin accident. nu se pune prin înseşi datele problemei . dar definiţiile lor sînt definiţii prin accident . toate cata­ lo agele ar trebui să se menţioneze sau toate cataloagele ar t rebui să nu' se mentioneze. cataloagele G şi r pot fi practic c onstitu­ ite pentru că membrii lor pot fi daţi într-un mod concret şi pentru că numărul acestora este finit . practic. chestiunea. s ă menţionăm în cataloagele G sau r chiar aceste cata­ loage. manuscris etc . de exemplu. ele nu menţionează orice carte. pentru că menţionarea lor nu are legătură cu defi­ niţiile lor. b roşură . Faptul de a se menţiona sau a nu se men­ ţiona nu este tin element permanent şi propriu conotaţiei noţiunii de catalog. stampă. formate prin faptul c ă toţi membrii lor sînt daţi ca posedînd accidentul. Pentru acest motiv. aşa cum se întîmplă. pentru acest motiv putem . particularitate aleas ă în mod arbitrar. " 188 . exclusiv cata­ loage cu o anumită particularitate fiecare. în rezumat. r se menţionează sau nu se menţionează ? " privează aceste cataloage de accidentul care 's erveşte la formarea lor. Colecţiile G şi r nu' sînt deci formSlte prin defi­ niţia accidentală respectivă. Se vede de asemenea că expresiile de forma " C atg x E Catg x " sau cu negaţie . practic. ele în­ cetează de a mai fi definite. D ar atunci. dacă vrem să desenăm un cerc p ătrat şi nu putem desena nici măcar un punct al acestui cerc . atunci cînd co nsiderăm cataloagele G ' şi r printre cataloagele care au o definiţie. c ă cataloagele G şi r nu sînt cataloage obişnuite . sau nu. în primul rînd. şi ele nu mai sînt definite.Trebuie să observăm. Nimic nu ne împiedică să în scriem în catalo­ gul r.

ci valabilitatea universală a formulelor construite prin res­ pectarea lor riguroasă. urmînd patru căi diferite : 1) demonstrînd formula T eu. " Problema paradoxelor este de natură pur logică (aşa cum a afirmat Russell chiar de la începutul dezbaterilor asupra acestei probleme) şi apariţia lor se datorează unei singure şi aceleiaşi erori de logică. Toate aceste patru căi au dus la acelaşi rezultat. în ceea ce priveşte " admisibili­ tatea anumitor expresii în interiorul unui formalism lo­ gic. 2) întrebuinţînd condiţiile definiţiei. terminus esto triPlex .IX CONCLuzn Am formulat soluţia tuturor paradoxelor logico-mate­ matice. Trebuie să " remarcăm că. adică nu sînt definite de loc . foarte subtilă de altfel. pentru că aceste principii sînt uni189 . la o soluţie unică . care se comite chiar în enunţul proble­ mei. ci numai de respectarea principiilor logice : con­ diţiile impuse de aceste principii nu înseamnă o limitare. bazată pe principiul " con­ tradicţiei . contrar tuturor tentativelor făcute pînă acum de a rezolva aceste antinomii prin reguli prohibitive con�enţionale. 4) stabilind că noţiunile care dau loc la paradoxe sînt" definite prin " accident. soluţia noastră a demonstrat că nu e vorba de nici o limitare. formulate de tauto­ logiile Dl şi D 2 . 3) cu aj utorul primei reguli a silogismului.

curba numi tă lemniscată sim elipsa lui Cassini . care sînt in­ teresante şi utile. P (x) == y (x) sau (x) . Teorema T w sau D1 şi D2 ' care sînt tautologii . avînd baza 7. Propri. de exemplu. Ea este definită dup ă cum urmează: locul punctelor. ca. că numărul 653 este un număr par. llU mai este atît de uşor să constatăm prin simpla examinare a ultimei sale cifre. Matematica are posibilitatea să formeze în mod continuu expresii prin accident. orice disci.tjI ( �) ..e ci el nu este număr prim etc . P (x) . este convenţională şi. P ( �) == tjI ( tjI) şi ( �) . valabilă şi în echivalen­ ţele generale (x) . în fond. de altfel. fiind o expresie a unui lucru.etatea " orice număr întreg care se termină cu o cifră pară este un număr " compus este definită prin accident şi depinde de alegerea sistemului de numeraţie. noţiunile · acestea au provocat para­ doxele. Să luăm o curb ă plană. De exemplu.ea nu mai este defini. fără a se specifica accidentul .� =i= P. Dar dacă se enunţă această proprietate. dec i nu reprezintă nimic . şi . P ( �) . Acesta este un exemplu destul de simplu. Ma­ tematica întrebuinţează deseori asemenea expresii şi uti ­ litatea lor este incontestabilă . tă. în consecinţă.sistemul de numeratie în care ea este valabilă . De exemplu. se poate spu�e imediat despre num ărul 332 că este un număr par.versale . urmează că orice expresie a unei limbi date. deci că nu este un număr prim etc . ( tjI) . Dar dacă scriem acest număr în alt sistem. în speţă. Orice limbă dată fiind convenţională.­ plină sau limbaj curent . De data aceasta . astfel încît produsul dist an= 190 _ . îl vom scrie 653. Am insistat asupra unui fapt deosebit de important : în toate aceste paradoxe au apărut noţiuni definite prin accident. dar există în matematică propoziţii mult mai complicate şi mai impor­ tante care întrebuintează un accident.. expresia oricărei idei este făcută cu o definiţie prin accident .1)1 ( x ) . sau în cazurile particulare ale acestora care se obţin pentru x 1)1. şi că d. Dar în această scriere este mai uşor să recunoaştem o proprietate esenţială a nu­ merelor întregi decît în altă scriere. de exem­ plu. Sîntem tot timpul obligaţi s ă remarcăm legături accidentale între lucruri. scrierea zeci­ mală este o scriere convenţională. au pus în evidenţă acest lucru şi au explicat natura şi j ustificarea' logică a relaţiei .

dar putem de asemenea să o studiem din punct de vedere analitic. dacă putem stabili o cores­ pondenţă biunivocă între toate expresiile unui limbaj ma­ tematic şi entităţile studiate în acest limbaj . aceas. Şi aceasta se vede clar chiar din faptul că aceste accidente sînt se­ parabile. Dar s-ar putea oare contesta utilitatea acestor limbaj e ? Î n afară de aceasta. dacă facem abstracţie de sis­ temul de referinţe. dar trebuie ţinut seama de faptul că. lemniscata . cum spunea Poincare.. dacă scriem ecuaţia lemniscatei în sistemul de coor­ donate polare : = Dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor carteziene. plecînd direct de la această definiţie .t ă definiţie este făcută prin accident şi nu reprezintă nimic geometric. tocmai fiindcă putem întrebuinţa orice limbaj . în sensul pe care-l dădea Poincare acestui cu­ vînt. Aceasta apare şi mai evident dacă schimbăm sistemul de referinţă. "axele de coordonate . cel de-al doilea. limbaj ul coordonatelor şi expresiile respective ale entităţilor matematice în acest lim­ baj nu sînt esenţial legate de aceste entităţi . mai comod. luînd un sistem de · axe de coordonate carteziene. " carteziene .y2) reprezintă. am stabilit 191 . alteori. dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor polare. E desigur un limbaj con­ venţional . fixe.ţelor fiecăruia dintre ele. Uneori primul limbaj este mai avantaj os. şi atunci ea poate fi reprezentată prin ecuaţia următoare : (x2 + y2) 2 a2 (x2 _ y2 ) Expresia algebrică (x2 + y2)2 = a2 (x2 . din punct de vedere logic. " �ropoziţia " axele de coordonate carteziene este aci accidentul . de exem­ plu. este con­ stant. sau. la două puncte. în cazul nostru. în mod convenţional . corespunzînd cu propoziţia " sistemul zecimal de numeraţie " din exemplul precedent. Putem foarte bine să o studiem din punct de vedere geometric şi să-i stabilim proprietăţile. a doua ecuaţie este cea care reprezintă această curbă etc . a­ tunci prima ecuaţie este cea care· reprezintă lemniscata.

şi asta înseamnă că nu gîndim nimic ! Noţiunea de curbă. Aceasta însă nu trebuie să ne împiedice să controlăm expresiile pe care le formăm prin �ccident. şi simpla sa scriere zecimală determină com­ plet numărul .l pentru a şti că ea reprezintă o curbă plană. Acelaşi lucru s-a întîmplat cu aj utorul scrierii zeci­ male : fără să ne fi gîndit vreodată la un număr. în general . Dar d � c ă am spune " curba reprezentată de ecuaţia dată y f (x)" . dat etc. această suită de cifre reprezintă în sistemul zecimal un număr despre care nu ne-am gîndit niciodată că ar corespunde acestei scrieri . deoarece între scrierea ze­ cimală şi numere există o corespondenţă biunivocă. Să scriem . care poate fi studiată şi ale cărei elemente remarcabile pot fi găsite fără a o fi definit în prealabil pur geometric. fie 3457891342 . Întrebuinţarea expresiilor care uţi1izează un accident este cu totul îndreptăţită şi utilă.o posibilitate de a studia o entitate matematică studiind numai expresia ei în acest limbaj . Astfel. orice ecuaţie de forma aceasta reprezintă în coordonate carteziene o curbă plană. printr-o ecuaţie de forma (în coordonate carteziene) y = f(x) ! şi că. este gîndită şi definită independent de orice sBtem de coordonate şi tocmai de aceea este posibil să ·stabilim o corespondenţă biunivocă între orice curbă şi ecuaţia sa . p utem să-I scriem . noţiunea de număr este gîndită şi definită independent de orice sistem de numeraţie şi tocmai de aceea putem stabili o corespondenţă biuni­ vocă între orice număr si scrierea sa într-un sistem de nu­ meraţie . de pildă : x5 5x + 1 Y = ---'-­ - x. Considerăm că nu este cazul să multiplicăm exemplele pe care le putem găsi la fiecare pas şi în toate domeniile matematicii . pentru că uneori se întîmplă s ă gîndim un lucru pentru care nu cunoaştem decît un accident. în general . demonstrînd că orice curbă plană este reprezentată. reciproc . de exemplu. fără a se specifica sistemul de = 192 . o suită de cifre. este suficient să ni se dea o ecuaţie oarecare.

chiar în cazurile foarte precise şi riguros definite . atunci curba nu este definită. definiţiile încetează de a mai exista dacă nu ţi­ nem seama de accident. în loc să caute soluţia logică a acestor contradicţii. Teoria mulţimilor s-a dovedit a fi utilă şi fecundă în ceea ce priveşte fundamentele matematicii . Acelaşi lucru s-a . Dar. întîmplat în teoria mulţimilor : ma­ tematicienii au crezut că gîndesc lucruri definite numai printr-un accident. sau fără măcar a-l subînţelege.. ca o creaţie a lui Georg Cantor. încă de la apariţia acestei teorii. matematicienii au fost neplăcut impresionaţi de raţionamentele cantoriene. Dar trebuie să remarcăm o eroare. Şi aci se defineşte. . cores­ pondenţa biunivocă a claselor din paradoxul claselor in­ compatibile (sau al claselor care nu îşi aparţin ca element) . Dar. pentru a putea constata proprietăţile accidentale . accidentală care a servit la propria sa definiţie. în mod convenţional. Aceasta se întîmplă mai ales în cazurile îndoielnice. apoi se iese din cadru cu o expresie formată în acest ca­ dru şi care. care este considerată. Puşi în prezenţa di­ ficultăţilor provocate de paradoxe. Aşa că nu e de mirare că nu putem stabili dacă clasa formată în acest fel are sau nu proprietatea . pentru că am examinat problema anti­ nomiilor logico-matematice din punct de vedere pur logic . ca să zicem aşa.coordonate . în momentul respectiv. în această lucrare nu ne-am ocupat 'în mod special de teoria mulţimilor. fapt care a pro­ vocat un fel de neîncredere în legătură cu această teorie. trebuie ca luc�ul la al cărui accident ne gîndim să fie dat sau gîndit în alt mod decît prin accidentul său. şi nu rămînem decît cu accidentul ca element definisant. cum ar fi para­ doxele. dar nimeni nu a putut qescoperi defectul acestor raţionamente. de exemplu. adică definiţia dispare. un cadru . care a fost fundamentală pentru întreaga orien­ tare a cercetărilor în acest domeniu. Apariţia antinomiilor a demonstrat în mod definitiv că 193 . matematicienii s-au servit de metoda axiomatică pentru a elimina raţionamentele care duc la antinomii.sistemul de coordonate respectiv . în general. mai ales în ceea ce priveşte j ocul logic cu infinitul. Vedem că. deci nu au gîndit nimic ! . nu mai este definită. de metodă.

erau bazate pe noţiuni definite de accidente şi erau cu adevărat vicioase . în mod legitim . Pentru a putea separa raţionamentele vicioa. şi ea se notează. trebuie să ţinem seama că asemenea accidente nu pot caracteriza o mulţime. dar este ea într-adevăr o defi­ niţie ? Conform lui Dt > pentru a nu :'ţvea o definiţie idem per idem. viciu care a fost atri­ buit ulterior logicii. Să începem cu un exemplu simplu. după cum am mai menţionat. aşa cum a fost enunţată de Russell în PrinciPia M athematica sau de Camap . Russell. în general . Trebuie deci să controlăm definiţiile numerelor cardi­ nale sau ordinale. Ne vom mulţumi să dăm cîte­ va exemple ca aplicare a rezultatelor stabilite în lucrarea de faţă. în fond. ea nu este de loc definită. Găsim apoi următoarea definiţie a apartenen­ ţei : " x este unul din aceia pentru care funcţia cp (z) este " valabilă care nu înseamnă altceva decît că " x satisface funcţia propoziţională cp (z) . că accidentul nu este defi­ nisant şi că. ale mul­ ţimilor. să luăm în consideraţie proprietăţile accidentale . şi astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mul­ ţimilor. s-a re­ curs la metoda axiomatică . " În simboluri.există un viciu în teoria mulţimilor. pentru că aceste raţionamente. pentru a determina cu precizie defini­ ţiile construite prin accident . ca şi alte noţiuni introduse ulterior în teoria mulţimilor. trebuie ca termenul definisant să nu intre în ex194 . simbolic prin z (cpz) . o epu­ rare a teoriei mulţimilor. care ar fi. o clasă înseamnă " va­ lorile lui z care satisfac cp (z) .se de cele care erau corecte.î n A briss der Logistik : fiind dată o funcţie cp (z) . care şocau bunul­ simţ . Nu avem intenţia să între­ prindem 'aici această cercetare. Car­ nap şi ceilalţi logisticieni scriu această definiţie astfel : x E z (cpz) = Df cp (x) " Avem aici o " definiţie . Definiţia logistică a clasei este următoarea. dacă socotim o astfel de mulţime ca defi­ nită. Este evident acum că neîncrederea anumitor matema­ ticieni privitoare la raţionamentele cantoriene era bine j us­ tificată. Cu toate că putem .

printr-un modus ponens : Ceea ce se poate scrie şi în termeni de clase : f.clasei z (qlz) " înseamnă " x satisface funcţia � (z) " .!= ql De unde. Să presupunem că enunţăm definiţia următoare : " dac ă x aparţine . (z) nu poate fi scrisă . ci o identitate. Aceasta se scrie în simboluri : f-- aici . Z ( �Z) '* Z (qlz) Se vede deci că. Î n exemplul d e mai sus există două feluri de a scrie acelaşi lucru. dar. iar definiţia dată de Russell. Carnap etc . de altfel . � (x) nu poate fi niciodată identic cu ql (x) . idem per idem. o identitate.presia termenului definit. şi. � =. · Ceea ce.. :J . ea este adevărată. Ele sînt două elemen­ te care aparţin noţiunii generale de concept. deci noţi­ unea generală nu poate fi definisantă -pentru conceptul de clasă şi nici conţinutul conceptului nu poate fi definisant pentru extensiunea conceptului . este evident : într-o noţiune generală. al doilea termen al acestei definiţii spune "x satisface funcţia ql (z ) " (definiens) . 195 .: x E z (qlz) = Df � (x) . tocmai pentru c ă este o identitate . ca identitate. ca definiţie. în definiţia precedentă. distingem extensiunea sa şi con­ ţinutul său (de notaţi-e şi conotaţie) . : x E z (qlz) = Df ql . x E z (qlz) = Df � (x) Să adăugăm acum Dv cu simbolurile întrebuinţate : �. nefiind o definiţie. ea este falsă. Avem deci aici o defi­ niţie. Dar primul membru al acestei definiţii spune " x aparţine celor care satisfac funcţia ql (z) " (definiendum) .

· " Definiţiile de acest fel . Apoi se va forma o clasă cu toate clasele care nu conţin decît un termen : această clasă a claselor va fi numărul 1 . de altfel. m acest caz . din punct de vedere logic . Faptul se poate verifica. Să in­ troducem noţiunea de similitudine a claselor : două clase se numesc asemănătoare dacă se poate stabili între membrii lor o corespondenţă biunivocă. Chiar Russell face observaţia că această definiţie se reduce. în ' fond. ea va fi numărul O. [4 J această defitţiţie. . Dar el crede că cercul vicios al acestei definiţii nu este decît aparent. S ă trecem la un al doilea exemplu. să examinăm. definiţia număru­ lui . în raţionamentele respective. se va face mai întîi o clasă cu clasa care nu conţine nici un membru . ideea de a defini . examinînd rezultatele bazate pe această expresie şi obţinute de Russell în PrinciPia Mathematica. identităţi . la definiţia numărului : "Numărul unei clase este clasa tuturor claselor care îi " sînt asemănătoare . Şi noi am putea să o preferăm. întotdeauna. similitudinea adună clasele ( [4 J . pentru numărul 2. în mod subreptice. Chiar de la început . Deci. Iată cum explică Russell . o · identitate si ' nimic mai mult. se pot trage chiar concluzii corecte plecînd de l a această expresie. 3 1 ) . de exemplu. la definiţia numere­ lor naturale. ca identit ate. Intr­ adevăr. Ea este o definiţie idem per idem . mai îndeaproape. Clasa taţilor.scrie el sînt. Russell aj unge.Nu -este de mirare ca. ea nu are decît numele de definiţie. Sau : " Putem defini acum numerele. Pe urmă. cu o � singură condiţie : să reprezinte în mod real ceva. p. se vor grupa toate cuplurile . dar funcţionează . Însă este evident că nu se poate obţine o identitate decît din rezultate care sînt . la ex­ presia : " Un număr este ceea ce reprezintă numărul unei clase" . afir�înd totuşi : " că o preferă entităţii metafizice 2" . Ciudăţenia unei astfel de definiţii nu i-a scăpat lui Russell care a remarcat-o. şi ele. 196 . pentru că . toate triourile şi aşa mai departe. apoi. Ceea ce ar fi trebuit să-i frapeze pe logicieni este faptul surprinzător că orice rezultat dedus direct din această expresie este . în felul acesta. ca unul oricare dintre grupuri 'În interiorul " cărora. foarte frecvente. numărul cardinal prin clase de simîlitudine (mulţimile de aceeaşi putere ale teoriei mulţimilor) apare riscată. în general .

Formulele D1 şi D 2 au arătat că asemenea definiţii sînt false definiţii.decît un grup de lucruri asemănătoare între ele şi nesemănînd " cu nimic altceva decît unul cu celălalt . Această definiţie vrea deci să spună : să luăm o clasă oarecare şi să repetăm în mod nedefinit imaginea sa abstractă (numărul său) şi vom for­ ma o nouă clasă. numărul cardinal al clasei 0(. Să notăm. cu NccO(. adică făcînd abstracţie de toate determinările membrilor săi . chiar dacă se complică această definiţie. prin clasa tuturor taţilor. în care nu se defineşte nimic. Acest lucru reiese direct. de . dacă scriem definiţia logis­ tică a numărului cardinal . nu poate defini nici o altă clasă. însă "clasa taţilor este extensiunea predicatului "tată" . . că ea este o definiţie idem per idem. aj ungîndu-se la. a tuturor taţilor. atunci clasa taţilor va fi clasa care cuprinde " pe toţi aceia care sînt taţii cuiva . un fel de dialelă. după cum am văzut. că în definiţia dată de Frege-Russell. " Un număr cardinal nu este altceva . număr presupune noţiunea de număr. dat de Russell însuşi . � să notăm relaţia de similitudine cu Sm şi SmcO( va însemna� 197 . chiar de la început. Am citat în mod expres acest exemplu. noţiunea . este o definiţie idem per idem . Aceasta înseamnă = să luăm o clasă şi să-i construim o imagine abstractă. pe care am depistat-o mai sus.scrie · Russell . Bunul-simţ constată. iar Russell vrea să de­ finească o nouă clasă. definiţia numărului 2 presupune numărul 2 etc. că. să adunăm apoi toate clasele care au aceeaşi imagine ab­ stractă (acelaşi număr de elemente) şi obţinem astfel clasa tuturor claselor asemănătoare. în termeni logistici. şi definiţia pe care încearcă să o formeze o astfel de clasă. clasa tuturor claselor asemănătoare r Dar o clasă. chiar repetată la infinit. vrînd să defi­ nească clasa taţilor prin noţiunea de tată .ar trebui Clefinită definind mai întîi ce înseamnă a fi tatăl cuiva . ceea ce este o definiţie idem per idem. Regăsim acelaşi pro­ cedeu în definiţia numărului cardinal . adică. pentru a sublinia că s-a creat atît de mult obişnuin­ ţa de a pune problema în acest fel încît încurcătura per­ sistă chiar în problemele elementare. ca în PrinciPia Mathematica. NcCO( este clasa claselor asemănătoare . . Dar Russell face o greşeală. de exemplu.

deci termenul definiens este forma t aici de o clasă ('1. este clasa tuturor clase­ lor care au relaţia de similitudine cu ('1. care trebuie să fie dată prin defi n iţia sa. Chiar definiţiile care intră în enunţul acestei teoreme sînt vicioase . definiţia numărului car­ s imilitud i ne cu dinal este : "Numărul cardinal al clasei ('1.după cum subliniază Fraenkel [3 J o mulţime (sau o clasă) absolut universală.în acest caz. nu este definit. Dar. . şi NcC ('I. cl a s � " tuturor acelora care au relaţia de " ('1. din definiţia ge­ nerală a noţiunii de clasă. "toate clasele care au relaţia de si­ militudine cu ('1. aceea care se numeşte dialelă. Un al treilea şi ultim exemplu va fi faimoasa teoremă a lui Cantor : Puterea mulţimii (numărul cardinal) tuturor :submulţimilor unei mulţimi oarecare este superioară puterii ( mtmărului cardinal) acestei mulţimi. - 1 98 . de o definiţie idem per -idem de specia a doua. . eroarea. adică clasele de similitudine nu sînt date decît de imaginea abstractă a clasei . termenul definiens nu este un termen definisant după cum ştim. Deci. In acest c a z . nu sînt definite prin nimic altceva decît prin faptul că sînt asemănătoare cu ('1. într-adevăr. numai prin imaginea abstractă a clasei ('1. Această teoremă i-a permis lui Cantor să definească mulţimile infi­ nite din ce în ce mai extensive. şi apoi se dau clasele de similitudine ale acestei clase ('1. Deci nu avem aici decît o clasă. întrucît nici o a ltă clasă nu e definită . nu va exista deci . şi re­ laţia Sm care re z ultă pentru orice clasă. Dar orice clasă are relaţia Sm cu ea însăşi . şi. (numărul său) . adică din ce în ce mai puternice. " . după cum însuşi Russell a firmă. " . Este vorba. deoarece mulţimea submulţimilor ar fi şi mai extensivă. Vedem deci mecanismul acestei definiţii : se constru­ ieşte imaginea abstractă (numărul) unei clase ('1. care formează seria numerelor cardinale trans­ finite. seria Aleph-ilor.de relaţia Sm pe care ea o are cu imaginea sa numerică. Conform acestei te­ Qreme. prin definiţia clasei . Nu mai este nevoie să examinăm demonstraţia a cestei teoreme pentru a descoperi.

toate. că este îndreptăţit să se formeze prin accident submulţimile mulţimii M . submulţimile unei mulţimi M. Astfel deci. cu alte cuvinte. Submulţimile unei mulţimi M ntţ sînt definite prin defini­ ţia însăşi a �ulţimii M . nu rezultă din această definiţie că o mulţime are submulţimi. ca mulţime . Acest lucru este evident prin faptul că printre sub­ mulţimile unei mulţimi M se găseşte însăşi mulţimea M . însăşi şi clasele vide. în fiecare caz. Fiind dată noţiunea de mulţime. (mulţimea puterilor din teoria mulţimilor) .a submulţime a unei mulţimi oarecare nu este definită. adică nu este definită de loc. colecţia submulţimilor nu poate fi formată decît dacă ele sînt. VI. dacă folosim nota­ ţii logistice. expresia prin care se distinge o relaţie între o mulţime şi părţile ei nu este definisantă după cum am mai văzut. dar ca submulţime nu este definită decît prin accident . în calitate de submulţimi. Această concluzie apare şi mai clar. ca rezultat al propriei sale definiţii. ele nu derivă direct şi analitic din această definiţie . căci relaţia pe care . se găsesc clasa a. natura logică a raportului sub mulţimilor unei mulţimi M cu mulţimea M este aceeaşi cu cea a ra­ portului mulţimii M cu ea însăşi . Trebuie să observăm. care ar fi determinate. în consecinţă. 4) . eroarea rezidă în faptul că vrem să definim o nouă mulţime cu aceste elemente (submulţimile lui M) . nu există decît mulţimi. a submulţime poate avea o definiţie propriu-zisă. 199 . şi aceasta presu­ pune că numărul lor este finit (cap . o are o mulţime cu ea în­ săşi . şi aici. prin CIc a. definite prin acci­ dent ca submulţimi ale lui M. prin defi­ niţia însăşi a mulţimii date. Se notează clasa subclaselor unei clase a. în consecinţă. submul­ ţimea T a mulţimii M nu are o definiţie independentă de mulţimea M şi definiţia sa presupune dinainte definiţia lui M. prin­ tre subclasele lui a. sînt forma­ te prin accident şi mulţimea tuturor submulţimilor mul­ ţimii M este definită prin accident. în general. nimic. şi atunci nu se mai defineşte . Practic chiar. ca submulţime decît în funcţie de mulţimea dată . Nu există submulţimi în sine. date. nu este defini­ santă.

ea exprimă acelaşi lucru. şi nu este o proprietate a lui � care ar decu ! ge pentru ea din faptul că are relaţia de incluziune cu 0(. prin faptul că are relaţi a de incluziune cu 0( . " a mulţimii submulţimilor'" 200 . de a doua speţă. pentru ca expres i a � R O( să fie definisantă. luînd toate clasele � care au o relaţie R cu o clasă dată 0( . definiţia următoare : Clc O( = Df �( � C (1) O() " Clasa tuturor sub-claselor lui 0( " este definită ca fiind "toate clasele care verifică funcţia propoziţională � C Cx (adică.t prin accident. în general . In consecinţă. numită dialelă : clasa ClcO( a tuturor subclaselor lui O( este definită de clasă O( şi de clasele � . Avem aici un ex�mplu de definiţie idem per idem. deci � presupune clasa O( şi funcţia � C O( nu este definisantă. Axioma lui Zermelo. ci.­ clase ale lui O( de clasa O( ! S ă presupunem. ( 1 ) nu este o definiţie propriu-zisă" ci o identi­ tate fiindcă � poate fi identic cu O( . în două feluri deosebite : " dacă � este inclus în 0( . dat lui � este defini. ea dă un nume lui � .Găsim în PrinciPia Mathematica. prin definiţie : G = Df � ( � R O() � După cum am demonstrat. numim clasa � o sub-clasă a lui 0( " . :J . Avem . Acest lucru este enunţat de D1 : f.. adică numele d e submulţime . Avem deci o . care sînt ' induse în clasa O() . Dar clasa � nu este definită ca sub:. Egalitatea precedentă nu stabileşte o proprietate a lui � . că se formează o clasă G. trebuie ca � să nu fie niciodată identic cu 0( . definite ca sub. pur şi simplu.: G = Df �( � R O() . aceea a subclaselor lui 0( . după cum ştim. noţiunea de submulţime. şi nici ca definiţia sa să presupună pe 0( . � =t- O( Definiţia . fiind definită prin accident. nu are pute­ rea logică de a defini o nouă clasă ClcO(. sau în A briss der Logistik a lui Carnap. c lasă a lui O( decît prin definiţia lui 0( . abreviere.

în acest fel . este falsă pentru aceleaşi motive şi conse­ cinţele deduse cu aj utorul acestei axiome sînt iluzorii. în fond. printr-o asemenea definiţie. în realitate. Soluţia: paradoxelor a constat. indepeţl­ dentă faţă de mulţimea Q( : mulţimea tuturor submulţi­ milor lui Q( nu este definită etc . nu definim nimic . S-ar părea. . . . deci ele nu definesc. Importanţa acestor consecinţe va fi apreciată de cititorul nostru . ca pe o clasă bine defi­ nită : ea încetează de a mai fi definită. în mod axiomatic. prin simplă definiţie. pu­ nîndu-le. probleme " . în reducerea paradoxelor la probleme inexistente . a mulţimii tuturor submulţimilor unei mulţimi date este iluzorie. . în general. Ne vom opri aici cu analiza consecinţelor la care ne duce soluţia paradoxelor logico-matematice. Scoateţi toate submulţimile care pot fi formate cu elementele unei mul­ ţimi Q( şi consideraţi-le ca formînd o nouă mulţime . 003) a afirmat. Este acesta cazul tuturor marilor dificultăţi ? Wittgenstein ( [ 1 ] 4. şi că. existenţa unei ase­ menea mulţimi.prin ' care el pune. Teorema lui Cantor nu există şi definiţiile numerelor transfinite care formează seria Aleph-ilor sînt definiţii prin accident. ' Scoateţi clasa claselor­ incompatibile din definiţia accidentală care a creat-o şi examinaţi-o în mod independent. Scoateţi-l pe mincinos din poziţia sa relativă faţă de adevăr şi fals şi puneţi-l să fie mincinos în sine şi cu aceasta aţi �mulat definiţia sa : el nu mai are premisele minciunii . nimic. ci acelea ale problemelor inexistente . care nu se pun pentru că. putem crede că s-au definit probleme cu totul iluzorii şi care nu sînt nicidecum definite. în realitate . în general : " Şi nu este de mirare că problemele [logice ] cele mai pro­ funde nu sînt. se anulează înseşi definiţiile care urmau să le servească drept fundament . că cele mai mari greutăţi în­ tîmpinate de inteligenţa omenească nu sînt acelea ale pro­ blemelor insolubile. Este deci evident că formarea.

[ 1 ] Organon.F o r t i. 1 932. J . Bd. D . . G. Paris. . Joum. [ 1 ] Ein System der typenfreien Logik 1 în Forschungen zur Logik und zur Grundlegung der exakten Wissenschaften. Berlin. 1954. 1922. 1 931. II-eme ed. A. [1 ] A n cient formal Logic. . Paris. L. 1924. Compayre . XI. [ 1 ] tJber die Bedeutung des Satzes vom aus­ geschlossenen Dritten in der Math. G . [ 1 ] Les etapes de la philosoPhie mathematique. Paris. B u r b a k i. J. M . . . Actes du Congres intern. 1 894 . . insb. 1955.tatiques. Vrin. A1can. . de E. Ver. 1 936.. W. N. C . . II-eme ea. Tricot . Hermann. [ 1 ] Les fondements logiques des mathet. Jahresbericht der deutschen Math. Leipzig. A r i s t o t e 1 . scient. 1943. . B a i n. fUr die reine und angewandte Math. B r o u w e r . North-Holland PubJ . Acke rm ann 202 . [1 ] Logique deductive et inductive. [ l J Una questione sui numeri transfiniti . Amsterdam.. VI . Springer. [1 ] Bestreitet A ristoteles die Gultigkeit des " Tertium non datur" fur Zukunftaussagen. 195 1 ..INDEXUL LU�RĂRILOR CITATB W . Rendiconti de1 circolo matematico di Pa1ermo. "B e h m a n n . B u r a 1 i . Hermann. franc.. [ l J Gesammelte A bhandlungen mathematischen und philo­ sophischen Inhalt. 1 936. . trad. B o c h e n s k i . 2 voI.. B r u n s c h w i c g. Zermelo . [ 1 ] Th eorie des ensembles. [ 1 ] Zu den Widerspruchen der Logik und Mengenlehre. . 40. . . franc. B . B o e i v a r. J . de phil. Paris. B e t h. C a n t o r. Paris. in der Funcktionentheorie. Co.B e c h e r. Ed. voI. . 1 94 1 . J. L. edit. A l b r. 1 54. A1can. H . trad. 1897. Gauthier-Villars. Moscow. Hirze1. Paris. A l e X . F. [1 ] To the Questioţt of Paradoxes of the Mathematical L ogic and Theory of Sets. E.

[2 J lntroduction to Mathematical Logic. C h u r c h. 1 930. Physik". "Ardealul" . 1 93 1 . Math. . Pau1ett e [ I J Les relations d'incertitude d'Heisenberg et la logif/ue. în "Math. Berlin. Reinhardt. Bd. 37. K . [1 J Einleitung in die Mengenlehre. . A. Paris. 1 93 1 . D i n g 1 e r . [1 J Les princ-ipes des mathCmatiques. Fevrier . Fundaţii­ lor pe ntru artă şi literatură. L. Erkenntnis. u. D e s t o u c h e s. Springer. Press. 1 961 . I. voI. voI. Cluj . G . Munchen. 1 939. F. voI. (Coautor J. A. 1 905. 1 937) . Bucureşti. Erkenntnfs. . VI . of Math. 14. [2 J Die Grundgesetze der A r-ithmeti k . G o d e 1. Ed. Paris. 1 93 1 . G o n s e t h . Berlin. Bd. [2 J Die heutigen Gegensătze in der Grundlegung der 1Ylathematik.Amsterdam. 1 935. "Monatshefte f. Zeitschrift " . J. . [1 J Logische Syntax der Sprache. D u b i s i a v . . Halle. 4 1 . 1 934 .L . North-Holland P ublishin g Comp any. (Coautor J. .. 1933. Eine der arithmetischen nachgebildete For­ melsprache des reinen Denkens. 1 926. . . F r e g e. v oI . 1 879. C o u t u r a t. . II. Pohle. . A. [1 J A Set of Postulates for the Foundation of Logic 1. Princeton Univ. i d e m. Se cond completely revised Edition. [1 ] Uber formal unentscheidbare Sătze der PrinciPia Mathe­ matica und verwandter Systeme 1 "Monatshefte f . 203 . u . [ 1 J Uber die A ntinomien der Principien der Mathematik. [1 J Begriffschrift. Physik" . . [1 J Paradoxele logice. Bar . II. 1 928. 1 958. Wien. Springer. Nebert. Biblioteca filozofică. Press.. Princeton Univ. [3 J Le probleme des antinomies et ses diveloppements recents. Junker. "Revue de Metaphy­ sique et de Morale " ..Hillel) . [ I J Essai sur la forme gen erale des th Cories phy­ siques. W . Math. 2 1 . Bar . (Travaux du IX-eme Congres de Phil . D u m i t r i u. [ 1 J Die Definition.C a r il a p..tik. Revue de M et aphysique et de Morale" . 1903. Jena.. HermaIin. I. Ann. Bd.Hillel) . North­ -Holland Publishing Company. . [4 J A bstract Set Theory. Blanchard. [2 ] La logique et la philosophie contemporaine. [ I J Philosophie der Logik und A rithmetik. 1 944. H . 1 893 . L. Alcan. . Bd. 1 938. C h w i il t e k. 33. 1 906.. [2 J Die logizistische Grundlegung der Mathemo. 1 934. [3 J Die A ntinomien und die Unvolistăndigkeit der Mathematik. . 1 932 . 1 956. II. . 1 922. R .. Bd. Paris. F r a e n k e l . Ed. [1 J Les fondements des math ematiques. [5 J Foundations of Set Theory. Amsterdam.

1 955. M � i s i 1. . [2 J Der Einfluss der A ntinomien au] die Entwicklung der Log'ik im 20. [ 1 J Bemerkungen zu den Paradoxen von Russell und Burali-Forti . VI.. 1942. H ă r 1 e n. J. Berkeley. Erkenntnis. 1 906. und B e r n a y s. des Sciences. . . Intuitionismus-Beweis­ theorie. Gr. Springer. [3 J Mathematische Grund�agenforschung. 1 9 1 7 . 1 953. [1 J The Present State of Investigations of the Foundations of Mathematics. Paris. [ 1 J A Survey of Symbolic L ogic. G r e 1 1 i n g. J. . . [ 1 J Les antinomies de Russell e t de Burali-Forti. C: . Paris. L u k a s i e w i c z . P . L . � o c h .. . Gauthier . . Tome 1 9.. . Im. . K o n i g. Annalen. R. voI. Univ. 1 94 1 . publies par Gonseth F . L'enseignements math . 1937. . 1 0. G. Sprin­ ger. R o b e r t. K . 1 9 1 8 . M o s t o w s k i. W a n g. Bd. [2 J ZU den Widerspruchen der Logik und Mengenlelwe. 1 930. F r a n e . 1 93 1 . 1 934. et phys t . des Sciences et Lettres 23. 1 956. H e y t i n g. "Dialectica". in Jahres­ bericht der deutschen math. ed. II. G r e 1 1 i n g.u n d N e 1 s o n . 3. D . • 204 . [ 1 ] La logique des attitudes. 1 934 . 1 930. Bucureşti. et M c N a u g h t o n.. voI. voI . tome 1 87. Leipzig. [ 1 J Uber die Grundlagen der M engenlehre und das Kon­ tinuumproblem. 1 9 1 7 . . Ziirich. Travaux du IX-eme Congres inter. o i s. H ao . III. Disquisitiones math. II. . de phil. Math. 1 905. nr. Bd. [2J Die Logik und das Grundlagen Problem. [2 J Die intuitionistiche Grundlegung der Mathematik . 6 1 . 1 930. Paris. K a n t . Comptes Rendus de la Soc. . [ l J Die formalen Regeln der intuitionistischen L ogik. Meiner. Berichte der Akad. [ l J Logik.Villars. [lJ Logique Modale. H i 1 b e r t. 1 930. Comptes rendus de l'Acad. Varsovie. 1 927. A . Bd. L e w i s. K . Berlin. J. Rermann. M i r i m a n o f f . of California Press. Ziirich. A. Leemann. [2 J Remarques sur l a theorie des ensembles et les antinomies cantorien­ nes. Berlin. VerI. Les Entretiens de Ziirich . Po1ska Akademie Nauk Varşovia. Idem. Abhand1ungen der Friesschen Schule. 39. [ 1 ] Les systemes axiomatiques de la th eorie des ensembles. . 1 939. [ 1 ] Sur la paradoxie logique dans la th eorie des ensembles. . Berlin. Ed. D. II. I. ]ahrhundert. [ l J Grundlagen der Mathematik.. . [1 J PhilosoPhische Bemerkungen z u mehrwertigen Systemen des A ussagenkalkiils.

[1 ] L9S principes de la logique et la critique contemporaine. Hermann. 1�0. Bd. Kegan Paul. . v o n. Paris. ] :. [2 ] Uber ei ne Widerspruchfreiheitsfrage in der axiomatischen Men­ genlehre. Erkenntnis Bd. 1 9 1 7 .. . A. P o i P r c a r e . C h . 1. 2. a 2-a ed. 1 6. Leipzig. . Macmillan Co. 1 54. L . Massachussets. 1 908. 1 940. 36. voI. . R i c h a r d. I a ed. 4 voI. . ]ourna1 of Symbolic Logic". III. Proceedings of the Camb ri d ge Phil. B ibliotheque d u Congres Intern . P e ano . 1 94 1 . Londra. reine u. 1 909. H . Flammarion. M .. Massachussets. . - R a m s e y. . reine u. 1 929. Cambridge. ]. angewandte Math . . N i c o d. 1 90 1 .la logique et ses cons equences pour la conceptio. [ 1 ] Les principes des mathematiques et le probleme des ensembles " Revue generale des sciences pures et appliquees. 1 95 1 . 1 905 . [ 1 ] Science et methode. . [ 1 ] L' equivalence. [2 ] Une solution des paradoxes de. Q u i n e. [ 1 ] The Foundations of Mathematics and other Logical Essays. [3 ] Comunicare prezentată de M. 205 . Fock. 1 937. . Les Entretiens de Ziirich". . n a n t 1. voI. Cambridge. D e . Ziirich. P e r e 1 m a n. . G . VI . " voI. d. voI.. ]ournal f.N e u m a n n. angewandte Math " Bd.. L Enseignem ent math . 1 934 . d. P . R e y m o n d. 1931 . Pa�is. în . [ 3] Mathematical Logic. . Phil . ' - " P e s l o ii a n. [2] Derni eres pensees. Barzin la "Entretiens de Zurich" . [ 1 ] A reduction i n the number of the primitive propositions of logi c. Paris. New York. C . 1932. . . 1 936. 1 948. . . F . [ 1 ] Elements of Symbolic Logic. Ed. [1 ] A System of Logistic. Boivin. " . Riviere. ]our­ nal f..n de l'infini . 1 927. H. Flammarion. W. . Soc . [ 1 ] Geschichte der Logik im A bendlande. Leemann. V. [2] Set Theoretic for Foundation to Logic. Travaux du I X eme Congres de Phil. ' [3 ] Die formalistische Grundl�gung der Mathematik. 1 925. 1 93 1 . no u ă . [ 1 ] Les definitions matJz ematiques. ]. Paris. [1 ] Les systemes logiques e t la logistique. . R e i c h e n b a c h. voI. . la definition et la solution du para­ doxe de Russell. [ 1 ] Eine A xiomatisierung der Mengenlehre. G. 1 937 . Paris. 1 9 1 3 .

. . der. Z a w i r s k i. . " . 1 958 . [ 1 ] La logiques des math ematiques. Mengenlehre. " Vidensk. Annalen". Ş t. Bd. 1937. Z e r m e I o. S i e r p i n s k i . [I J Moderne A lgebra. 1 936. morale" .'ten Sprachen. III. 1 9 28. 65. [ I J Beweis das jede Menge. . 59. 1926. Londra. 1 9 1 3 .. 1 9 1 0. . 1 9 1 2 . Math. I I ş i III. B . ed. 1 950 . 4. . Berlin. " [2 ] Untersuchungen 'Uber die Grundlage'Jli. 1 925. Bd. Math. M a x. A . versiune paralelă germană şi engleză cu o introducere de B. II. Leipzig. " [2 ] Uber die A nwendung der mehrwertigen Logik in der empirischen Wissenschaft în Das Kausalproblem II. V a n d e r W a e r d e n. W i n t e r. 1 922 . Z . (Panstwowe Wydawnictwo Naukowe. [ 1 ] Tractatus logico-philosophicus. B . W i t t g e n s t e i n. [ 1 ] La m ethode dans la phi losoPhie mathematique. E . N Studia philosophica". B. and W h i t e h e a d. Paul Kegan. R u s s e I l. Paris. 1 903 . 1 935. . trad. nr. Skr Kristiania. 1 . . Intern. Cambridge University Press . R u s s e l i. 1 920 . a III-a. l-a ed. T a r s k i. [ 1 ] Prin ciPia Jlathematira.oder Beweisbarkeit mathematischer ScUze. 1 908. 1 932. L. Sprin­ ger. [ 1 ] Logisch . în "Memorial des Sciences Math. L. Z a r e m b a.a e d . Kopenhagen. [1 ] Cardinal and ordin al numbers. Paris. 2 . . [ 1 ] The Prill ciPles of Mathematics. Revue de metaphysique et de morale. voI. 1. [3 ] La th eorie des types logiques.. 1 904. Paris. [2 ] Les paradoxes de la logiques. în . 1 9 1 1 . Payot.R u s s e l i. Annalen". . în Revue de metaphysique et de . A . Warszawa. 1 9 1 0. . [ 1 ] Der Wahrheitsbegriff in den formalisie. Cambridge Univ . in .Kombinatorische Untersuchungen iiber die Erfii1l b arkeit . voI. . wohlgeordnet' werden kann. W . 1 92 7 . voI. Press. XV. S k o 1 e m. . . Meiner. . Alcan. franc. T h . . . voI. "Revue de Metaphysique ct de Morale " . [ 1 ] Les · logiques nouveUes et le champ de leurs aPPlica­ tions. Kongress L Ein­ heit der Wiss. Leopoli. voI. " 1 9 10: [4 ] Introduction ti la philosoPhie mathemat i que.

51 . Alte cercetări. . �3 . p . Paradoxul lui Grelling . p . 87 . p. 7 2 . . p. 82 . . . p. 48. 73 . 8. 59. 1 5 . p. Paradoxul lui Zetmelo . Antinomii logice şi antinomii semantice. 1 2 .Kanig. 77 � 1 1 . 4 . p. 4. Teoria ti­ purilor. p. p. 62. 55 . 5.. p. . . Paradoxul lui Gadel. 76 . p. Sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor. 6. . Logicile polivalente.doxul lui Russell. 66 . . 53. 2 . 65 . 1 1 . Paradoxul lui Burali . . . . Paradoxul lui Richard. p. Sistemul logic al lu� Alonzo Church. . 7 Teoria cantoriană a mulţimilor . Paradoxul lui Cantor. Teoria stratificării a lui Quine. p. Soluţia lui Perelman. 79 . p. p. 1 6 . 1 . .Nelson. p. 47 . . p. p. 5 . . Clase. 3 8 . 6. 3. 39 . 7. Paradoxul lui Skolem. 45 . 9. 1. p. p. 69 . Para. Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. Iatuiţionismul lui Brouwer. . 1. 1 3 . . 11 II. p. p . p. 30. Soluţiile logicienilor scolastici. 84 . p . 4 1 . . . Incercări de a găsi o soluţie . . Calculul propoziţional. p. 2 3· III. . Cercetările lui Bocivar. 1 0 . 3. . 55- 207 . p. 80 . Ackermann. Elemente de logistică . 38 IV. . . p. 1 4 . Funcţii propoziţionale. Paradoxele logico-matematice . 9. 23 . p. . 8. Pseu­ doparadoxele. 2. 39 . . Soluţia lui Richard. . Par � doxul mincinosului. 9 1 . Observaţii generale. 45 . p. 1 0 . Despre soluţiile paradoxelor in general. 3 . ' . p. 2 . Paradoxul lui Berry. Soluţia lui Behmann.TABLA DE MATERI� Prefaţa 1.Forti. . 46. 7.

. . . . VII. p . Tiraj ex. . Problema para­ doxelor. 3000+ 125 54 X 84/ 16. . . Analiza unui argument 113 1 47 6:v't'La't'pe<p61V. . . de carte : LADISLAU REDLINGHER . 3. A . . . . VI. . 603/1966 la Intre­ prinderea Poligrafică Cluj . 1 2 5 . 3. B un de t i p a r 1 5 . . 1 1 3 . . . 1 2 . .ilicare ze cimală : p en tru bibliotecile mari 16. . p.08. p. p_ 1 0 2 . 4 . 1 83. 93 compatibil-in compa t i b i l. p. 9 ? . .Republi ca Socialistă Români? 159 1 89 202 . Soluţia . 2. Soluţia formală a paradoxului �incinosului. Observaţii generale. B r assai nI. Hirtie s cris 11 A 63 glm2 • Format Coli editoriale 10. . 1 4 7 . 93 . . p . 2 . p. . VIII. . . 1. Paradoxul teori ei tipurilor. Definiţii prin accident. . 2 . Paradoxul mincinosului. 1 05 . p. IX. p. 1 7 0 . . . . 1 5 0 . 1966 . Co l i Hpar 13. Pseudoclasa non -A. Paradoxul izon om-lzeteroll om. . . Paradoxul izomorj-heteromorj. paradoxelor. . . p . Pa ra do xu l mincinosului . Consideraţii asupra para­ doxului lui Godel. C oncluzi i Indexul lucrări lor citate . 3. 1. 4 . . 99 . p. 4 . Formula T61. .Y. Indici de cla. . . . Tehnoredactor : Ana· S abău D a t la cu l e s 12. . So lu ţi a para do xelor .39. 6. . . . Construcţia 1 . 1 4 2 . p. Tiparul executat s u b comand a nr . 1 5 4 . Red actor resp . . . 2. C lu j . Paradoxul u n o r noi p a ra d o x e . str. . . 6. Terminus eslo triplex. p. . . Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T61 . . 1 1 9 . . Explicaţia paradoxelor . Condiţiile definiţiei ş i soluţia tuturor paradoxelor. . ·1 59 . 1 36. p . 1. 1 1 034. 1966. pentru bibli o t ecile mici 1 6 . 5-7 . p. 5 . 3 . . 5. . p . 1 1 7 . p . . . Despre formarea anumitor . 109 . Paradoxul clasei claselor in­ compat i b i l e .clase prin accident şi intui­ ţionismul lui Brouwer. 1 77 . p. . . p. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful