ANTON

D UMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR LOGICO-MATEMA TICE

CENTR UL DE LOGICĂ
.AI, ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

ANTON DUMITRIU

SOLUŢIA PARADOXELOR
LOGICO-MATEMATICE

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ
Bucureşti
1966
-

Supracoperta de: Radu Veluda .

Id sciticet efficiendum est. LEIBNIZ . ut omnis paralogismus nihil aliud sit quam error calculi.

.

instrumentul logic işi pierde caracterul şi sensul lui tradiţional. şi care nu permit construcţia unor expresii susceptibile să degenereze in contradicţii. O ase­ menea concepţie reduce logica la un cadru simbolic. Burali-Forti. in baza căreia paradoxele pot fi evitate. lipsit de un sens intrinsec. dar necontradicţia lui este construită in mod convenţional. deci in ea insăşi nu are nici o valoare. a acestor cazuri de teratologie matematică. Ceea ce apare şi mai grav decit descoperirea acestor. cel mai tulburător dintre toate. Acceptarea antinomiilor logico-mate­ matice ca fiind veritabile sau evitarea lor prin convenţii de principiu 7 .. antinomii este poziţia luată de matematicieni şi logicieni in această problemă şi care constă. cit şi al logiCii şi a creat o criză intr-o problemă foarte importantă a timpului nostru: problema fundamentelor matematicilor. constind din prin­ cipii sau axiome restrictive ataşate arbitrar logicii clasice. după expresia lui Max. Winter..PREFAŢĂ La sfirşitul secolului trecut. creat arbitrar. şi fiecare poate să-şi construiască logica sa cum vrea. paradoxul lui Godel. matematicile. Cu aceasta insă. din a accepta o convenţie mai mult sau mai puţin artifi­ cială. al lui Gre11ing-Nelson etc. formulind "principiul toleranţei". . in general. deşi nu a fost afirmată totdeauna explicit in modul acesta. descoperea o contradicţie in teoria mulţimilor: cel mai mare număr ordinal nu este cel mai mare I Acestui paradox i-au urmat altele: paradoxul lui Cantor (publicat postum de către Zermelo). adici1la foarte puţin. Faţă de poziţia adoptată in problema antinomiilor. in sfirşit. va scrie Camap. al lui Richard. a zguduit atit fundamentul acestor ştiinţe. inclusiv cea mai interesantă. şi. dacă nu chiar la nimic. al lui Zermelo. un matematician italian. sint toate convenţionale. devenind el insuşi o convenţie. datorată lui Bertrand Russell. In der Logi'k gibt es keine Moral. . consecinţa aceasta era absolut fatală şi ea poate fi descifrată in toate lIoluţiile incercate de logicienii con­ temporani. fiind grevat de aceste convenţii. teoria tipurilor. nu soluţionate: aşa-zisele soluţii oferite pină acuni. Apariţia antinomiilor in domeniul celor mai exacte şi riguroase ştiinţe. paradoxul lui Russell. Singurul caracter logic pe care il mai are acest schematism simbolic este acela că nu e contradictoriu.

în condiţiile acestea. ea fiind considerată ca "modul" oricărei ştiin­ ţe.axiomele. Este. aceea a logicii. în sfîrşit. speranţa de a găsi bazele logice ale matematicii este. de celebrul lo gician Lndwig vVittgenstein. adică ea ar justifica logic toate celelalte teorii matematice.ă ea nu este o teorie matematică ca oricare alta. care nu poate fi regăsit niciodat'ă în trecut şi de aceea apare ca fiind caracteristic epocii în care trăim şi mentalităţii ' contemporane. toate aceste paradoxe au ilustrat însă o poziţie particulară a unor gînditori sau a unor şcoli filozofice. care în al său Tractatus logico-Philosopl1icus. de la rafinatele arguţii ale megaricilor la pedantele exerciţii de logică ale stoicilor. evident că logica nu se poate construi decit în mod aparent ea o toorie m at em a t i că. de la antinomiile'lui Kant la paradoxele iraţionaliş­ tilor. logica trebuie să justifice structura logică a oricărei teorii matematice. . ar trebui să se justifice prin ea însăşi! Aceasta nu înseamnă altceva decît o justificare în cerc vicios . de altfel. de-a l un gu l evului mediu. Nu era acesta sensul afirmaţiei lui Hegel că dacă cunoaşterea şi-ar trasa anumite limite aceasta ar înSfmna că am cunoaşte mai mult decît ar permite-o aces- . într-adevăr. Amintim numai aceai<tă problemă aici. ci o re fle ctare a lumii: "Die Logik ist keil1e Lehre sondern ein Spiegelbild der Welt".. lo gicii i s-a rezervat un loc special în raport. Ideea aceasta nu a aparţinut concepţiei clasice şi de la Aris­ totel însuşi. pierdută. aceasta ar arăta că'logica are o poziţie cu totul specială printre' celelalte teorii matematice. dar o singură teorie matematică. în caz că ea ar fi una din asemenea teorii matematice. a arătat că lo gica nu este o teorie convenţională sau nominalistă. Chiar dacă am fi obligaţi în fapt să acceptăm această situaţie. că nu se poate delimita ea însăşi. şi axiomele. ceea ce logicienii scolastici nu au încetat de a repeta mereu: non posse csse s c i en t i am id quod est omnis scientiae sive doctrinae modus ( nu poate fi o ştiinţă ceea ce este modul oricărei ştiinţe sau doctrine). regulile de deducţie şi teoremele oricărei teorii mate­ matice.I ruillează în mod e s enţial ideea de logică ş i o privează de orice semnificaţie epistemologică. dar nu au întrunit niciodată o unanimi­ tate de voturi şi nu au constituit concepţia unei epoci.excelente. de altfel. c. discuţia ei rezervînd-o pentru altă lucrare_ * Istoria filozofiei a mai înregistrat momente cind au apărut astfel de probleme. Considerarea para­ doxului lui Godel ca aparţinînd inexorlţbil oricărui sistem logic formal (care conţine aritmetica) arată că sîntem În prezenţa unui fenomen intelectual cu totul unic şi surprinzător. teoremele şi regulile ei de deducţie. fără a comite prin aceasta un cerc vicios de principiu. ('u a x iomele şi metodele ei de deducţie speciale. în această lucrare am pornit de la convingerea că inteligenţa omenească nu poate să-şi făurească singură obstacole reale. de la subtilele argumente ale eleaţilor la naivele sofisme ale sofiş­ tilor. • Ceea ce se poate reproşa în primul rînd acelora care au acceptat an­ tinomiile logico-matematice ca f i i n d veritabile este faptul că au fost mai mult matematicieni decit lo gicieni şi s-au lăsat astfel inf1uenţaţi de metodele matematice . transformînd logica în­ tr-o teorie deductivă cu axiome particulare. ar trebui să justifice şi propria ei structură logică. la locul lor . Această poziţie a fost susţinută şi în timpul nostru. cu celelalte ştiinţe. în orice caz. susceptibile în acest caz să fie modificabile.

şi un altul: acela de a întări increderea în raţiunea omenească şi în funcţia ei naturală. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. dar am putut găsi schema generală după c!1re se pot construi oricîte paradoxe voim. exprimată clar i n ultima carte a Organon-ului . acestea fiind universale. pe Ungă in­ teresul de ordin teoretic. Pentru aceasta am construit noi antinomii de un tip mai general. şi credem că am reuşit să arătăm in mod pur logic in ce constă eroarea şi unde este exact locul ei in paradoxele logico-matematice. respectarea lor nu poate duce la nici o limitare.problemei antinomiilor credem că prezintă. A. Nu numai atit. aceasta inseamnă că le-am şi depăşit". D' 9 .te limite? "Cunoaşterea exi stenţei unor asemenea limite "": scria Hegel conţine o contradicţie.Despre respingerile sofistice .după care orice problemă de felul acesta se reduce la o eroare de logică. căci dacă ştim ceva despre aceste limite. poziţia lui Aristotel. Am adoptat astfel poziţia clasică. a cărei caracteristică necontestată este libertatea ei. eroarea. Vom observa că soluţia este unică şi nu necesită decît respectarea principiilor logicii clasice. Soluţionarea . faţă de care paradoxele cunoscute nu sînt decît cazuri particulare. am dilatat. adică puterea ei progresiv nelimitată. ca să spunem aşa.

.

aşa cum fusese creată de Georg Cantor. După apariţia antinomiilor. din cauza aceasta.e pe baza intuiţiei ca indiscutabile.p oa te observa caracterul paradc.teoria naivă a multimilor. în acest capitol vom vorbi despre teoria naivă a mulţi-­ milor iar despre sistemele axiomatice ale teoriei mulţi­ milor vom vorbi în cap . vom reaminti cîteva din ideile de bază ale acestei teorii.1 TEORIA CANTORIANĂ A MULŢIMII. S-a crezut astfel că dificultăţile ce s-au ivit pe parcursul dezvoltării ei s-ar datora tocmai unor defi. teoria mulţimilor poate fi înfăţişată în două moduri: 1) ca o teorie intuitivă: 2) ca un sistem axiomatic. cînd ele erau înşelătoare. Cantor a acceptat şi formulat unele dintre ideile teoriei sale pe baza intuiţiei directe. atît în formularea paradoxelor.' niţii acceptat. Teoria lui Cantor a fost numită. teoria mulţimilor a fost for­ mulată cu multă grijă şi construită pe alte baze logic 0" matematice.OR . IV.>xal al unora dintre aceste idei. Deoarece în cele ce urmează. Antinomiile logico-matematice au apărut mai întîi în �adrul teoriei mulţimilor. Prin urmare. cu atît mai mult cu cît de la început se . ceea ce vrea să însemne o "teo' rie intuitivă ". intervin noţiuni din teoria mulţimilor. fără un control logic şi mate-' matic riguros. "încercări de a găsi o solurz . cît şi în soluţionarea lor. luînd forma unor "sisteme axiomatice . .

W. Elementele multimii. b. b şi . 12 lVI" s au. Noţiunea de mulţime. matemati cien ii au considerat că es te mai bine să nu se mai ia noţ iunea de mulţime ca o noţiune defi ni tă. O biectele cu care se formează o mulţi me se numes c elementele mulţimi i . B . unele dintr e i deile lui Cantor au s uferit modi if cări. cînd v om con is dera s istemele axi omati ce ale aces tei t eorii în r ap or t cu pr obl ema s ol uţionări i p aradoxelor. Deoar ece cu această concepţi e despr e mulţi me -s a aj uns la paradoxe . c putem face o mulţime a acestor il tere . nemaispunînd n imic des pre ce este o mulţime. Ele� entele mul­ iţ mi i { a. b. D ar h c i ar în teori a nai vă a mulţi milor aşa cum es e t expusă astăzi .un întreg a unor obiecte bine determinate iş dis it ncte ale intuiţi ei s au gîndirii noas­ tre. un element pri mar al i ntuiţi ei noas tre. c elementele mulţi mii {I. între care s e s criu obiectele res pec­ tive de s părţite pri n vi rgule. ci ca. care es te mul­ ţimea aces tor obiecte .0 mulţime (Menge) s pune Cantor [1 J este o reuniune într. Pentru a expri ma faptul că un element a aparţi ne unei mulţ imi lVI se întrebui nţează simbolul "E" . m ai . S e notează pe scur t mulţimea for mată cu nişte obie cte date. 7} sînt 1. care se numesc elementele mulţimi i " . Scrierea - - FaEM îns eamnă : " a se te u n element al mulţim ii scurt. cu acolade mi ci. . " a aparţine lui lVI". "Mulţimi.ţ ie" . 5 şi 7 etc . . C. C u obiecte date putem forma mul iţ mi . 5.. după cum vom sublinia mai departe. mulţi mea formată cu literele a . î nchi zînd obiectele între aces te acolade am format o unitate închi s ă. de apartenenţă. b . Apartenenţa . } c sînt a. De exemplu. Ia­ tă cum introduce mulţi mea. . u n obiect nou. Dacă toate elementele unei mulţi mi s înt date iş le pu­ nem în evidenţă. De exemplu. Putem să notăm pe scurt mulţi mi le prin literele mari ale alfabe tului: A. b. . de exemplu. cu literele a. }c. c e s s rc ie: { a." . atun ic s cri erea es te aceea d e mai sus cu acolade. S ierpinski [lJ. i c dînd doar exemple de formare a unor mulţi mi .

n Mn Diferenţa a două mulţimi. S imbol ul de intersecţie e ste "n". Ac estl ucru se poate vedea mai bine examinînd mulţimea cuu n singur le ement . 7} av emu rmă­ Reuniune. Mulţimea D a tutu r or elemen­ telor unei mul ţimi M1 c are nu aparţin unei alte mulţimi M2 se numeşte diferenţa mulţimilor date.M2 M uZţimea cu un singur element. Mn. Fie n mulţimi MI> M2. Avem deci: ţimilor MI şi M2 se notează cu semnul - D = MI . . . cu elementele acestor mulţ i mi se poate forma o n ouă mul ţime 1 . M3. • • • R = MI U M2 U . . M3. astfel ca oricare element allu i R să aparţină cel puţin uneia dintre mulţimile date.D e exemplu. Simbolul de reuniune este "U". atunci mulţimea formată nu­ m ai u c a este { a}. ". Avem deci Mn . am c onstruit un nou obiect car e' este complet distinct de obiectele iniţiale. MI> M2. pentru mu lţimea M t oarele apartentenţe : = {1 . . .. Am spus că formînd o multime cu anumite obiecte. • • • . astfel. Mulţimea R s e numeşte reuniunea mulţimilor MI' M2. M3. ._ ca elementele ei ă s a parţină în acelaşi timp fiecăreia dintre mulţimel e date. • • 1 = MI n M2 n M3 n . . Fie elementul a .a mulţimilor.M3 U . Diferenţa mul­ . cu elementel e acestor mulţimi se p oa te forma o nouă mulţ ime R . Mn. . Avem deci Mn . fiindcă aceasta n ua re nici sens. Fie n mulţ imi.. Mulţimea 1 se numeşte intersecţi a mulţimilor MI> M2. . U Mn Intersecţia mulţimilor . Elementul a a parţine mulţimii a{ }: a Ea {} Dar n u putem scrie a E a. . Ma. U11 13 . nu putem spune că elementul a î şi apa ţr ine lui însuşi ca le ement .

�j�m

Mulţimea vidă. A desea se vor beşte d e m
ea elem en­
t elor care satisfac o anumită condiţie. Se poate întîmpla
să nu existe nici un elem ent care să satisfacă această con­
diţie. S e spune atunci că m ul ţimea respectivă es te vidă.
D e exem plu, mulţim ea tuturor numerelor raţionale x care
satisfac ecuaţiax 2 . 2 este vidă.
U nii autori noteaz ă mulţimea vidă cu sim bolul A.
Egalitatea mulţimilor. Două m ulţim i sînt egale dacă· fie­
care element al uneia din mulţimi este un elem ent al celei­
lalte mulţim i şi invers. S criem că două mulţimi M şi N
sînt egale, astfel: M
N.
.
'
De exem plu, ave m egalitatea următoare Î ntre
m ulţimi
.
cu elem ente date :
=

{ a, b, c, a}
{ a, c, b} { c, b, a}
Aici av em p atru moduri diferite de a � crie aceeaşi m ulţime.
.
Din această definiţie a egalităţii mu lţimilor rez ultă că
dacă două m ulţimi M şi N sînt vide, ele sînt ega le: M = N.
De unde putem trage concluz ia că nu există decît o sin­
gură mulţime vidă.
Mulţimi de mulţimi. S e pot form a mulţim i de obiecte
care sînt ele îns ele m ulţimi . De exemp lu, să considerăm
obi ectele a, b, c, d i
ş e. Putem form a cu ele mai multe
m ulţimi; fie, de exeni plu, � rm ătoarele două :
{ a, b, }
c

e-

=

=

=

P = { a, b}
Q'
e
{ c , d, }
=

L uînd aceste două m ulţimi P şi Q ca elemente p utem
să formăm o nouă mul ţim e Z :
Z

=

{ P, Q}

=

e}
{{ a, b} , { c, d, l

M ulţim ea Z t:a: e deci două elemente, P şi Q. A ceas t ă
m ulţime Z trebuie deosebită de mulţimea forma tă cu toate
le ementele a, b, c, d şi .e
T

=

{ a, b, c, d, }
e

E lemen tele mulţ imii Z îs nt mulţ imi, iar elementele mulţi­
mii T sînt obiecte. M ulţimea T are cinci elemente, pe cînd
14

mulţimea

are numai două. Nici un element al mulţimii

'f nu este eţement al mulţimii Z (cu toate că elementele
mulţimii T \sînt elemente ale elementelor mulţimii Z).

Numai în anÎln1ite cazuri particulare un element al unui
element al unel\mulţimi date poate fi un element al acestei
mulţimi. De exemplu, mulţimea

{ a,

{a,

b}}

are un element . al unui elemeht al său.
Submultimea unei multimi. Dacă fiecare element al unei
mulţimi M' este de aseme� ea un element al unei alte mulţimi
N, se spune Că M este o submulţime a mulţimii N: Se
spune atunci că mulţimea M este inclusă în N. Din această
definiţie urmează că orice mulţime este o submulţime a ei
însăşi sau este inclusă în ea însăşi. Mulţimea vidă este o
submulţime a oricărei mulţimi.
Rezultă că mulţimea vidă are şi ea o singură submul­
ţime: mulţimea vidă.
Relaţia de incluziune (de submulţime) dintre o mulţime
M şi o altă mulţime N se notează cu semnul C . Deci
"

"

MCN
înseamnă: "mulţimea M este inclusă în mulţimea N";

M este o submulţime a mulţimiî N.

Vom mai observa că se pot construi mulţimi care să
'aibă unele din elementele lor ca sub mulţimi. De exemplu,
fie mulţimea B =
şi mulţimea A = { a ,
Se pot
da multe exemple de felul acesta.
Iată un exemplu de mulţime non-vidă ale cărei elemen­
te sînt toate submulţimile ei. Fie mulţimea Z
unde
după cum am spus, este mulţimea vidă. Ea are
un singur element care este şi submulţime; mulţimea T =
=
are două elemente, care, fiind niulţimea vidă,
sint şi submulţimi ale lui T. Tot aşa se pot forma:

{a}

A,
{A, {A}}

{a}}.

=

U
V

=

=

{A},

{A, {A }, {(A}}}
{A, {A}, {A, {A}}}

etc.
15

Mulţimi jiniteşi infinite. O mulţime M s e numeşte
finită dacă există un întreg poz itiv n astfel a
c M să aibă
exact n elemente . O mulţ ime care nu estef init ă se numeş te
injinită. Mulţimea v idă este deci finită. E xemplul cel mai
sim plu d e muţi me inf inită este mulţimea numerelor natu­
rale: 1, 2 , 3, 4,
, n, . . .
Echivalenţa.' Dacă elementele unei mulţimi M pot fi
puse într- o corespondenţă biunivocă cu ele mentele unei alte
mulţimi, as ft el ca fiecărui element din M să-i corespundă
un singur iş numai un element din N şi inv ers, cele două
mulţimi se numesc echivalente.
1 l de echivalenţă este " - " şi deci echiv alenţa
SemiU
mulţimilor M şi N se scrie M - N.
Mulţimea complementară. Dacă o mulţime M este o
submulţime a mulţimii N, ad ică dac ă M C N, a tunci mul­
ţimea dif erenţă a acestor mulţimi M-N se n umeşte com­
pl ementul lui M în rap ort cu mulţimea N iş se notează
cu CM .
Model. Funcţie. Da că printr- un procedeu <? arecare se
face să corespundă fiecărui element a al unei mulţimi M un
singur obiect nou cp ( a) , această corespondenţă se va numi
o fu.ncţie, iar mulţimea M, domeniul de def iniţie alf uncţ iei .
Dacă noile obiecte cp (a) apa ţr in toate unei mulţi mi N, atunci
ordonarea a - cp (a) se mai numeşte un model al lui M în N.
Dacă toate elementele mulţi mi i N sînt întrebuinţ ate f ie­
c are cel puţin o dată, atunci mulţimea N· se numeşte mul­
ţimea model a funcţi ei cp .
D acă f iecărui element al mulţimi i M îi corespunde un
singur element şi nu mai unul singur din m ulţ imea N şi
invers, avem în cazul aceasta modele inv erse. Se vede dar
că două mul ţimi c are pot f i puse în această coresponden­
ţă biunivocă, încît. una din ele devine modelul c eleilalte ,
sînt mulţimi echiv alente.
De exemplu, se poatef ace să corespundă oricărui număr
n a tural n numărul par 2 n.
Î n modul acesta -s a constituit modelul mulţimii tutu­
ror nume relor naturale pe mulţimea tuturor numerelor
pare. Deoarece corespondenţa este biunivocă , m ulţime a
n umerelor naturale este de asem enea un mode l al mulţimii
numerelor pare. Cele două mulţimi consider ate sînt e chiva len te.
.

.

.

.

16

I ată această corespondenţă biunivocă între elemen tele
mu lţimii numerelor naturale şi m ulţi mea numerelor pa. re
( mulţi mi echiva lente) :
1 2

3

1 1 1

n

1

4 (3
2n
Mulţimi numerabile . O mulţi me M care este echivalentă
c u mulţ imea nume relor natu rale se num eş te o mulţime
numerabilă. Această defin itie î nseamnă: mult ime a M este
n umerabilă dacă putem ă
s facem o coresp o � denţă bi uni ­
vocă între elementele mulţimii Mş i numerel e naturale . Cu
a lte cu
v inte, putem să dămindici elementelorl ui M, ori­
c are' le emen t al lui M avî nd indi cele săuş i le m
e ente diferi te
a vînd i ndi ci diferiţi . Dacă i ndi cele unui element este n ,
n otăm acest element c u an. M ulţimea numerabi1 ă M se
p oate scrie atunci :
M
{ al> a2 , a3 , •••, an}
De aici rezultă că orice mulţimef inită e ste numerabilă;
n umai mulţimi infinite pot fi nenumerabi le.
U n exemplu de mulţi me nenumerabi1 ă : mulţi mea tutu­
r or numerelor reale cuprinse între 1ş i 2 etc .
]}[ulţime ordonată. O mulţime se numeş te simPlu ordo­
nată, dacă elemen
t ele ei au fost aranj ate într- o ordine, după
un cri teriu oarecare, aş a ca : 1 ) dintre două elemente oare­
c are alş i a2 să avem s au al < a2 sau a2 < al> sau a1 = a2;
2) rel aţiile al < a2 sau a2 < al' sau al
a2 , să se excl udă
r eciproc ; 3) din a
l < a2 ş i a2 < aa să urm eze al < a3•
R el aţ ia al < a2 nu n ecesită neapăr a t o relaţie reală
î ntre mărimi; este vorba de anteri ori tatea unu ia di n ele­
mentef aţă de celelal te .
O mu
l ţime s e numeş te bine ordonată î n cazul î n care,
f iind ordonată, ex istăş i un elementiniţial , fi e al m ulţimii
î nsăş i, fie al oricărei submulţimi non-vi de.
Exemplu : orice mulţi me if ni tă ordonată este bi ne ord o­
n ată; ş irul numerelor naturale 1, 2 , 3; . . . , n , . este
b ine ordonat ,fi indcă în oricare submulţ ime non- vidă există
un pri m ele m ent ; mulţi mea tuturor numerelor întregi
algebrice : .. . , -2 , - 1 , 0, 1 ,2 ,
ordonată în ordine
naturală, lUt e s te bi ne ordona tă.

2

=

=

.

o

.

o

o ,

17

căci el adaugă : " Această def iniţ ie pare Î ntrucîtva paradox ală. Cea mai important ă consecinţă a acestui postulat est e teorema de bine ordonare a lui Z ermelo : " oricare mul­ ţ ime M poate f i bine ordonată " .Vom numi putere sau număr cardinal al unei mulţ imi M scr ie Cantor . T otuşi. cu aj ut orul căreia se obţine o submulţime care conţ ine cel puţin un singur element al f iecărei submulţimi " . 59) : " Desigur. făcînd abst racţ ie de nat ura dif erit elor elemente ale lui M ş i de ordinea lor . Putere sau număr cardinal. Ş i Fraenkel mai observă încă: P i ea tut urormulţ imilor echi­ " e de altă parte. Zerme10 însuşi a dat două demonstraţii. p . Ş i iată definiţia pţ care o citează Fraenkel şi care este. - 18 . mulţ m valente cu M poate să implice antinomii dacă nu sînt l uat e anumite pre cauţii " . Zermelo a observat primul că mult e raţ ionamente mate­ matice se bazează pe o presupunere acceptat ă impl icit i ş pe care el a enunţ at. a ceea accep­ tat ă ast ăzi: "Numărul cardi nal (puterea) al unei mulţ imi M este mulţ imea tuturor mulţimilor care sînt e chivalente cu M". .o postu­ latul alegerii: P " entru orice mulţime de mulţimi non-v ide şi neavînd nici un element comun există o funcţie de alegere (A uswahl­ f�mktion) .noţ iunea gene rală pe care · o deducem din M cu ajutorul f acultăţii noast re de a gîndi. denumind. . Vom vedea mai departe care s înt aceste antinomii . Iat ă ce scrie Fraenkel ( [4] . Vom ma i cit a aici două propoziţ ii datori te lui Zermelo. C eea ce este necorect în această def iniţie nu putea ă s scape lui Fraenkel. în f ond. formularea lui Cantor nu poate f i a cceptată ca o definiţie a numerelor cardinale " . astf el de def iniţ ii sînt astăzi l ucrll ri naturale Î n matema tici " ." Def iniţ ia aceast a a fost abandonată chiar înt eoria nai­ vă a mulţ imilor. S-au dat pentru aceast ă teoremă mai multe demon­ straţ ii . Vom spune însă de pe acum că x e igenţele unui logici an nu sînt s atisfăcute în aceste def iniţii " naive " şi Fraenkel însuşi recunoaşt e acest lucru [4 J.o explicit astfel.Postttlatui alegerii şi t e o r e m a de bine ordonare. A cest postulat a fost e nunţ at în diverse variaţl te. şi care au prov ocat o discuţie amplă în epoc a noastră.

. 2. ridicare la putere. ca re la epoca cînd scr ia Cantor e ra o idee dest ul de cont roversată. Trebui e să spun em c ă i deea iniţială d e la care a pornit Cantor în' elaborarea teoriei sale .sînt d ar pu terile mul iţ milor finite - ' 1. Noi vom a răta în capitolul u ltim. "Mulţimea tuturor submulţimilor unei mulţimi date M ex istă " . uturor mulţimilor cu· două . V om mai mentiona faimoas a teoremă a lui Cantor asu ­ p ra nu mărului � c rdinal al mu lţimii formate cu s ubmul­ ţ imil eu nei us bmulţimi date: "M ulţimea tutur01" subm ul ţimilor ori că rei mulţimi date M are o putere (număr car d inal) mai mare d ecît mulţi' m ea M". al acestei lucrări ( " Conclu izi " ) în ce const ă eroarea de logică pe care o cu ­ p rind impli cit astfel de propozi iţ i . lămu rirea di eii d e infinit în matematici.c are a ul at pe parcursul d ezvoltării ei un a spect mult mai vast şi complex .Di n d efini ţia de mai u s s rezul tă : "Mul ţimil e MI şi M2 vo r avea acelaşi număr cardinal d acă sînt echi valente . S iai ci ma tematicienii au obse rvat c ă s-a introdus ceva n ecl� r . Cantor a putut să x e plice. î nmulţire. 4 . nu mer lee lor car di nale sînt diferite". Numerele cardinale transji'nite.a fost . . 3. într-un m od foarte general op eraţiile cu numer e întregi: adunare. ' Al tfel. ad ică dacă MI M2.elemente fie2 va if m ca re. fiindcă Z ermel o a fost obligat să introducă o axi om ă de exi stenţă. şi anu me: . . etc . Definiţia n um ăru lui cardinal ca m ulţime de mu lţimi echiv alente apare oricui bizară şi în o rice caz arti ficială şi noi vom arăta pentru e c (în capito­ u l l final) . . .. Cu noţiu nile iniţi ale. numărul u lţimea 1. Am văzut ce numeşte Cantor putere sau număr car­ d inal . 19 . S iru l n um ere lor natural e . Ea avea av antaj ul unei intuiţii " naive" iş nu consti­ t uia o defi ni iţ e vicioasă. . comparaţie etc . . Număru l 1 va fi mul ţimea tuturor mu lţimilor cu un s ingur element ( mulţimi echivalente între ele) . n.

această definiţi e este înlocui tă prin alta. ordinea lor de succesi une " . tot în cadrul teoriei nai ve a mulţimilor. Numărul cardi nal transfini t No se bucură de următoa­ rele proprietăţi. No = No No = No C u aj utorul x e ponenţi alelor se pot defi ni alte numere transfi nite. . Să introducem acum noţiunea de număr ordinal . puteri ale unor mulţimi mult m ai vaste decît aceea a numerelor naturale şi astfel Cantor crede � ă poate gîndi o serie de numere cardinale transfini te.Să considerăm mulţi mea formată di n toate numerele cardinale (deci o mulţi me de mulţimi ) . Două mu lţi mi echiva­ lente se numesc asemenea. a fiind un număr fini t : No> a No + a = No No + No = No a No . puterea mulţimii numerelor. este notată de Cantor cu No (Aleph zero) : este primul număr transjinit sau cel mai mic cardinal transjinit. Am văzut ce înseamnă ordonarea simplă a unei mulţi mi M. problema 1111 mai se te atît de ism plă. care este bi ne definită. Astăzi . Cantor defineşte as tfel tipul ordinal: " este no­ ţiunea generală· care rezultă din M cînd face m abstracţie de natura le ementelor lui M. S e i ntroduce mai întîi i deea de asemănare între m ulţimi . dar aceasta este i ş puterea 20 . ele au şi aceea iş putere iş acelaşi tip ordi nal . dar nu şi de. puterea aces tei mul ţimi infini te. ele sînt egale cu numerele cardi nale finite respective. dacă elementele lor corespund în mod biunivoc iş în ordinea if ecăruia dintre ele . seria Aleph-ilor: Numere ordinale. î n acest caz iş numai în acest caz. De x e emplu. di sti ncte în­ tre ele. naturale este No. Ti purile ordi nale ale mulţimilor if nite sînt nu merele ordi nale finite . Dacă considerăm însă mulţi mile infini te.

un alt număr ordinal.î ntr. Cele două tipuri ordinale diferă unul de al tul . teorie la care totuşi nu se poat e renunţa. ma temat icienii nu au t ras concluzia că asemenea idei tre­ buiau cu necesitate să con ţină g ermen ul paradox elor. fiindcă acest ea dau loc la cont radicţ ii " . date fiind cele mai mult e din rezult at le e ei ind isc utabil e. Nu vom urm ări această chest iune m aid eparte. ce scrie van der W aerden ([lJ. an umite " măsuri de pază" . eva din noţiun ile de bază ale t eoriei mulţimilor.o altă ord onare putem să le aranj ămî n ordinea mărimii lor crescătoare etc. Cu alte cuv inte. p. 21 . Numerele raţional e d e f orma k pot fi ord onated upă mărime . mul ţimil e infinit e d e aceeaşi putere pot avea t ipuri ordinale difer ite. Aceste măsurin u sînt impuse. de exemplu. c i " că trebuie luate anumite precauţii" . * - Am citat doar cî"t. Să consid erăm un exem pl u. num ai atît cît poate să aibă o leg ătură cu pro ­ blema paradox elor log ico-matemat ice. Al doilea mod de ordonare defin eşteî nsă. decî t de temerea de a n u da peste contradicţii. 3): "N e păzim totuşi să alcătuim noţi uni ca « mulţimea tuturor mulţimilor») şi a ltele d e a celaşi fel. în general. Pri­ mul m od de ordonare al n umerelor raţionale ne dă se­ ir a : 1 ···' 2' 3' 4 ' 2 2 3 3'6' 5'4' Ord inea nî car e sînt aranj at e numerele raţionale în mul ţimea num erelor raţionale defineşte un tip ordinal . după Cantor." naive" ale teoriei m ulţimilor. fiind că se poate ts abil i o corespon ­ d enţă biunivo că î nt re num erel e înt regi şi numerel e raţio­ nal e inferioare lui 1 . Iată. n ot at de Cant or cu w. M at ematicienii i ş . a e nu poate forma o bază sigură pentr u const rucţiat o e r iei mul ţimi lor. după vaq l oarea sumei termenilor p + q. notat de el cu 1). de exemplu. î n faţa contradic­ ţiilor provocate de ideile.n um erel or raţional e. d ar se vede că tipul ord ni al al unei tJ? ulţimi infinit ed epind e d e ordonarea ei .au d at seama că or icî t ar încerc a ă s dist ileze noţiunea de" mulţim " e .

şi o reconstituire a teoriei m ul ţim li or pe baze strict l og ico. 1908).uIţ or delim itărim atem atice rig uroase. trebuie oc nsiderat ca riguros sinonim cu « term en ». Cu al te cuv inte. iată ce s crie Bour­ bak i ([IJ. în principiu. p. Vom vorbi m ai d eparte despre aceste " antinomii " şi d espre " is stem le e ax iomati ce " care au fost constru ite cau n remediu. în sensul ace sta. 19): " Antinom iil e arată că conceptul naiv d e mul ţime. pe ntru a d a un exem plu num ai.matem atice.d upă c um apare în «d efiniţia » l ui Cantor. Într-� d v e ăr. . m ul ţim ea este ol iteră sau un termen care se supune unor anumite reg ul i de cal u c l . Din primul m om ent (ad ică începînd cu Zer mel o. în particul ar. noţiunea dem ul ţime a fost supusă unor rest ricţii ax iom atice. p. pentru că orice l iteră este un term en " . aşa ă c pînăl a sfîrşit nici n u se mai ştied acă ceea ce num m i m ulţim em ai şe te totuşi o m ul ţime. t otal superflue.m ul te entităţim atematice pot fi consid erate colecţii sau mul ţim i de obiecte. fraze ca « fie X om ulţim e » îs nt. .. 60) d espre m ul ţime : "D in punctul de vedere naiv. în interpre­ e tarea form al istă a ceea ce urm ează. No i nu v om căuta să form al izăm această noţiune şi. şi cel e-m ai g eneral e concl uzii derivabil e d ni l e nu pot forma o bază satisfă­ c ătoare pentru teoriam ulţim ilor şim ultm ai puţin pentru " ma tem atici în nî treg ul l or .I ată ce scrie F rae nk le ( [5 J . cuvîntul « mul ţim .

Menţionăm că nu facem o x e punere sau o introducere în logica matematică. q. pe care ne v om permi te săl e prezentăm cititorului. . 23 . î n care caz se num esc te . Variabile propoziţionale. ci nu­ m ai o prezentare simpl ificată a cîtorva capitoled in această d isciplină. Vom red uce această expunerel a ceea ce este strict necesar în d ezvol tarea ts ud iul ui nostru. înl ocul cuvintel or şi propo­ ziţiil or care ' se pot form a cu le e. Calculul propoziţional Constante şi variabile. r. şi anume : 1) cal culul p ropoziţiilor. is s­ temuIl ui R uss el l d in PrinciPia Mathematica. " variabil "e . ELEMENTE DE LOGISTICĂ Î n cursul l ucrării noastre vom avea ne voie d e cî teva n oţiuni le m e entared e logicăm atematică. care se numesc v alori de ad evăr. care se num esc varia­ b li e propoziţional e . 1.II . 2) funcţii propoziţional e . pr o­ poziţiil e sînt consid erate ca unităţ i . L ogicam atem atică saul ogica sim ­ bol ică saul ogistica utilizează. fără să ne intereseze conţinutul eventual pe care elel -ar putea av ea. 3) calcul ul lc aselor. ceva ned eterminat. . A ces te variabil e pot lua d ouă valori: ad evărul (notat pe s curt A) şi fal sul (F). semne. urmărind î n g eneral . cînd ele se numesc " constan­ " şi al teori. Î n cal culul propoziţional . El e se no­ t ează pe scurt cul itere: p. U nel e semne pot' reprezenta ceva determinat. . .

A F A F A A F F " p sau q " A A A F S e vede că putem·d ete. Valoarea d e ad evăr a x e presiei " " p sau q nu depinde de conţinutul propoziţiilor p şi q. rt ei puncte etc . C arnap ([3]. definiendum. . A şi F. 4 . q. 7 ) spune că definiţiile servesc numaip entru ab rev ieri şi nu sînt principial nec esare. sau amîndouă. Cnm în lo g ica formalizată.constante logice .Funcţii de adevăr.=". adevă rul as u falsitate a expres iei oc mpuse" p as u q" nu depinde decîtd e adevă rul saU fal­" s ita tea variabilelor component . în care propoziţiile p. x e presia p sau q" se numeşte o· funcţie de adevăr. r. q. Vom discuta afir­ maţ ia ace asta mai d eparte. variab ilele p şi q pot să ia două v alori f iecare. de aceea. vor fi unite prin c onj uncţii d iferite .-- 1. p. 2. Cu v ariabilele prop oziţionale se pot f orma complex e logice. Ex presia din dreapta semnului d e definiţi e se numeşte definienş şi x e presia din stînga. Semnul de definiţie este simb oli zat prin . în care variab ilele p. "p sau q este a dev ărată dacă cel puţin una d intre variabile este ad v e ărată. 3. . două p uncte. s au a doua. sînt legate prin constante logice. c i numai de valoarea lord e adev ăr . compusul log ic "p s au q" înseamnă : sau prima prop oz iţi e s e te adevărată. .. De x e emplu. . În ace laşi m od se pot construi exp resii mai complic ate sau mai simple. rmina ad evărul sau falsitatea expresiei" p sal. dec i putem avea u rmătoarele p atru po sibilităţi. corespunzătoare conj uncţiilor dn i v orb irea ob şi nuită ş i cu care se formează fraze..l q" num ai în f uncţie de adevărul as u fal­ sitatea variabilelor p şi q.. " sa ( u . în d reptul că ruia se pune " D ef.şi ele vor fi toate funcţii " de adevăr. Puterea unui punct se întinde p nă î 24 . r. Pentru a despă rţi diversele pă rţi ale unei expre sii logice formale se întrebuinţea ză un punct .= Df"). . cum arată tab elul de mai j os : P I q -. Punctuaţia. e Dup ăd efiniţie.

c ţ i a l o g i c ă " p şi q " est e o funcţie de ad evă r care est e ad evărată dacă p şi q sînt simultan ad evărate . 2. a) N e g a ţ i a est e is mboliz at ă d e semnul . d e as emene a . p q' p . C u alt e cuvint e. care . Se pot înt reb uinţa. A şi F. . Tabel ul a arat at că funcţia de v sau " es t e semnul " " ad evăr " p vq " .. 3.und e nt i rv e ine un număr d e punct e egal sau mai m are. (Con j uncţia . .p şi q" es t e fal s ă. care arat ă val" oril e corespunzătoare pentru . nî seamnă " p şiq . Cîteva juncţii de adevăr. " . avem urmă­ t orul tab el ." "ŞI se ma l not eaza cu semnu 1 &") \ Tabelul următ or arată cum corespund valorile l ui " p. " . Deci " pq.q " în raport cu valoriled e ad evăr ale variabil elor p şi q : � r " l. -" .p se citeşte " non-p " .. V om int rod uce acum cîteva funcţiid e ad evărd e care vom avea nevoie în const ruire a cal cul ul ui propoziţional. sau ad oua est e ad evărat ă . . nu poate fi cazul ca prima 25 . c) C o nl j u n. de ci dacă c el p uţ[n una dintre ele este falsă . est e f al să num ai în ca­ zul cînd ambel e variabile sînt f alse.îi schim bă · valoarea d e ad evăr : . Propoziţia p put înd lu ad ouă val ori. d acă p impl icăq . pa ranteze înl ocul punc­ tel or. .p faţă d e p: p -p A F F A b ) D i s j u n c ţ i a l o g i c ă est e aceea d ej a m enţio­ " Simbolul pent ru const ant a logică nat ă mai sus : " p sauq . .q A F A F A A F F A F F F d ) 1 m p1 i c a ţ i a l o g i c ă est e d efinită d e R ussell ca fiind o funcţied e adevăr care est e ad evărat ă d acă sau prima propoziţie est e f al să .pus n î f aţa u nei var iabile prop oziţionale . d isj uncţia logică. 4. Simb ol ul con sta ntei logice " şi " este " " " un punc t .

3. p=> q q P A F A F A A F F A A F A e) E c h i v a l e 11 ţ a l o g i c ă. . S imbolul de echivalenţă este .d ar nu toate sînt indepen ­ d ente. 16. = Df : P =>q . . q=> p . adică cele două propozi ţii echivalente se m i ­ plică simultan reci proc : p =q .'J. p=> = . 3. acelaşi timp q=> p.=>" i deci "p implică q" se scrie: p=>q. Dacă d ouă propoziţii p şiq' îs nt simultan adev ărate sau simultan false ele se numesc echivalente. Am şi v ăzut că implicaţi a şi echivalenţa se potd efini cu aj utorul cel o rlalte.=" şi deci " p echivalent cuq " se scrie : p =q . Conform defini ţiei lui Russell. 2.p v q Def. Russell a arătat că această definiţie nu înseamnă al tceva decît că p :Jq şi în.s ă fie adevărată şi a doua fa ls ă : o pr opoziţie adevărată nu ş poate implica una falsă . T abelul corespun zător este : 1. I mplicaţia este defi nită cu a jutorul negaţiei şi al d is­ j uncţiei logice.2. 4.-- 1.. avem : q. Semnul d e implicaţie esţ e . asemenea funcţii. Cîte? W ittgenstein [1] a arătat ă c se pot construi 2'J. = 26 . T abelul următor arată v alorile de adevăr ale e chivalenţei în func ţie d e valorile d e adevăr ale argumentelor: p q p=q -. A F A F A A F F A F F A Se pot construi mai mul te funcţii de adevăr cu două argumente. 4. .. ci unele se pot x e prima cu aj utorul celorl alt e.

tiile. sau p este f als. 3. sau p este adevărat . E xistă anu m ite funcţii d e ad evăr care r ămî n în p erm an enţă ad evărate. Asem enea expresii se num esc tautol og ii.:J . :J. expresia . fiind că unad in propoziţii va fi sigur ad evărată : p -p -pvp A F F A A A î n acelaşi m od.p v p răm îne ad evărată totde aun a. 2.-- 1. A F A F A A F F A A A F A A A A ·F orm ul a considerat ă este d eci o taut ol og ie.d upăd n e um irea d ată d e W itt g enstein. p vq Orice propoziţ ieq m i pl icăd isj uncţia p vq . 4. or icev al orid e ad evăr ar lua variab li le ec om ponent e (şid eci or ice conţinut) . exp resia -p v p spun e :. p vq -. 27 . T abel ul n e arată m i d e iat c ă această formulă logică răm îne în permanen­ ţă ad evărată. U n al t caz extrem al funcţiilor de ad evăr· îs nf contradic­ . Ex istă expres ii logice care rămîn în perm anenţă false. U n tabel ne arată că orice val oared e ad evăr arlu a variabil a p. x e presia urm ătoare este o tautologie: q . al căro r ad evăr nud epin­ de deci nicid e conţinutul ce -s ar atribuiv ariabil le or com­ ponente şi nici d e val oarea l or d e ad evăr. orice valoare d e a devă r ar lua propoziţ iile componente (şi orice conţinut) : p q pvq q . De exem pl u. care este princi­ piul terţului exclus .Tautologia.

O propoziţie poate fi numai con­ sid erată sau afirmată. noi îl vom păstra însă pent ru m ai multă· precizie. p A F F A F F Ori�a re ar fi valoare a d e adevăr a lui p. f-. S m e nul de aserţiune nu este un simbol logic necesar. este )--" . cu condiţia ca ov ariabilă să fie înlocuită pretutind eni în formulă cu aceeaşi expresie simbolică. ad ică o propoziţie falsă totdeauna. Semnul de aserţiune.P . atunci am afirmat această propoziţie. dar p şi q pot să fie adevărate sau false. Reguli de deducţie. p este falsă.De exemplu. î n formulele logice. T abelul ne arat ă imediat acest luc ru: p -p -p . Dacă însă spunem : " propoziţia «Cezar a trecut Rubiconul » este adev ărată" . S emnul d e aserţiune.p. şi se obţine t ot o tautologie. propoziţia " Cezar a trecut Rubiconul" este o propoziţie consid erată. formula . p este o contradicţi e. int rodus numai pentru această dist incţie. Regulile d e d educţie (de care ne v om serv i aici) îs nt în numă r de t rei: a) Regu! a s u b s t i t u ţ i e : i în orice formulă logică ad evărată ( tautologie) se pot substitui în locul variabilelor orice alte ex presii p ropoziţionale. In acelaşi mod se pot construi o mu lţime de con­ tradicţii . at unci şi al 28 . fiindc ă ele p ot fi ad evărat e sau false. propoziţiile sînt numai c on­ siderate. De exemplu. cazul opus tautologiei. ci implicaţi a lor. b) Regula m od u s p o n e n s: dacă o imp licaţie e ste ad evărată şi prim ul ei mem bru est e ad evărat.·P:Jq înseamnă: este adevărat c ă p implică q. nu ele sînt afirmate. D e exemplu. .

. q c) R egula de î n l o c u i r e (Ru le of RePlacement) : în oricef ormulă adevărată (tautologie) o expresie propoziţio­ nală poate fi înlocuită printr-o altă expresie propoziţională dacă ultima expresie este echivalentă cu prima . . :J . q v r . L uînd apoi un grup de cinci axiome. p v q A2f-: p v p :J p A3f-:. Simbolic se scrie această regulă astfel : !. :J: p vq . Ru ssell a avut nevoie d e no ţiunile primitive (nedef inite) d e varia­ bilă propoziţională. P f. t eoremele logicii . :J . Nicod [1] a arătat că se poate reduce număru l propoziţiilor primitive la patru. Aceast ă regulă are asupra regulii us bstituţiei avantaj ul că nu este necesar ca expresia nouă. . Nu este cazu l să menţionăm aici decî t că princi29 . care este substituită celei vech i în tautologie." şi de disj uncţie " v " . date de Nicod: A l f. p :J q f. ca o teorie d eductivă matematică. car e sînt tautologii..d oilea membru al implicaţie i este adevărat (conform d efi­ niţiei implicaţiei) . însă ea cere o condiţie în plus. să f ie substituită pretutindeni în f ormula adevărată . de negaţie. ba chiar c ă se poater educe la una singură (însă incomodă) . şi anume ca mai întîi să se stabilească echivalenţa acestei expresii cu aceea pe care o înlocuieşt e. ceea ce nu se cere în regula substituţiei . el izbut eşte să deducă cu ajutorul regulilor ded educţie. I ată cele patru ax iome ale sistemului lui Russell..pvq :J qvp ' A4 f-: . din ele. Pentru a construi teoria logicii formale. p v r Se poate constata că toate patru axiomele sînt tautologii făcînd tabelul respectiv pentru fiecare. ca mai sus . Din acestea sed d e uc at utologii mai mult sau mai puţin complicate. Construcţia logicii formale..:q .

p :Jq·q:J r : :J : P :J r ( principi ul l ui) ( pri nci pi ul f. (p ( principiul . " x este = = 30 = = = . un individ care are o proprietate.p·_q TIO \- . propozi ţia " Socrate este muri tor " . se obţ i ne o propoz iţi e ( adev ărată sau f als ă) . de exemplu. mai g eneral. adică " x este f." Cînd înlocui m v ariabila x cu valori date x Socrate. :J'-q :J .. FUllclii propoziţionale î n paragraful precedent am consid erat propoziţiile ca uni tăţi iş ceea ce ne-a i nteresat au fost relaţii le dintre " propoziţii realiz ate prin aşa-numitele " constante log ice. Expresi a " x este muri tor" sau.' pî ile log icii clasi ce devi n î n logi ca lui Russell teoreme de­ mon strate ( tauto logii). t iei) (princip iul ( p) = P f-. i ar f muri tor. x Ari stotel etc. " Platon este muritor . Ai i c se distinge un subiect care are un predi cat sau. terţului x e ­ ( p =-q ) T9 f-.. T7 f-: p v p . . absurdum) == T8 f-: p =q. T2 T3 T4 TS T 6 ( pri nci pi ul clus) . adi că pentru fiec are valoare dată a lui x şi pentru f dat. p ( pri nci pi ul \-: p:J. Vom expri ma lucrul acesta. precum iş cÎ teya dintre aceste teoreme : TI f.(p =. " Ari stotel " este muri tor etc. astfel : fie un obiect x (varia­ bi l) care are o propri etate f.g aţi i) f-: . = . maig eneral spus. . obţi nem propo ziţiile: " " Socrate este muri tor" . în mod foarte general . Să intrăm acum în struct ura unei astfel de propozi iţi. � contra di cdub lei ne­ sil ogi smu­ transpozi­ redl1.pvp . p) f. .: p :Jq . F ie.p) 2.p. :J _ - . x P laton.: p=q· =: p·q v.p ţi ei) .ctio ad (pri nci pi ul tautologi ie) P . aI tăacets e pri ncipii.

Rus­ seU . . se numeşte o funcţie propoziţională. . g(x) . precum şi alte teorii .p ropozi ţie pe două căi : 1) sau înlocuind argumentul c u o valoare constantă x a şi căpătî nd f (a). aşa. s-ad at peste o pro­ pozi ţie care nu poate fid eclarată adevărată sau falsă. Platon.. . Dacă funcţia propoziţională este variabilă. ci îc nd va fi v orba de încercările d e sol uţ ionare a p arad ox elor şi cînd vom face critica lor. Î n rezumat': o propoziţie este o x e presie care este ade­ vărată sau falsă. 2) sau prin cuantificare. pentr u valori determinate ale variabilelor.f". Aşa a apărut teoria tipurilor. . care devine pentru fi� care valoare dată a ' vari abilei propoziţie. Funcţia propoziţională "x este f " se notează pe scurt ca în matematică cu (f x). puse în locul lui x d( e exemplu. Aris totel . Socrate. Russell [2J d efineşte funcţi a prop oziţională astfel: . Deoarece uneori. . devine o propoziţie (ade vărată sau falsă) . Dintr-o funcţie propo­ ziţional ă (f x) putem obţine o . În ceea ce urmează nu vom avea nevoie decîtd e funcţii propoziţionale cu un singur argumenţ . T otalitatea valorilor care. au trebuit să limiteze valorile ad misibile pentru argumentul unei funcţii propoziţionale . CUtn ' ar fi "x este q/'. = 31 .. că atunci c înd v alorile lor sîntd ate. expresiad evine o propoziţie " . Dacă funcţia propoziţională este d ată. despre care nu vom vorbi aici. atunci se întrebuinţează în m od obişnuit litere latine pentru scrierea lor: f( x) . cum a fost în cazul preced ent.. .d e forma f(x) . pentru c s rierea unor asemenea funcţii propo­ ziţionale. şid upă el toţi logicienii. se întrebuin eţ ază liter e greceşti: o cp( x) . ).0 funcţie propozi ţ ională este o x e presie conţinî nd unu 'l s au mai mulţi constituenţi ned eterminaţi. o uf ncţie propoziţională este o x e presie conţinînd variabile şi care. fac să se transforme funcţia propoziţională într-o propoziţie se numeşte domeniul'd e valori ale ar­ g umentului. h(x). ljJ(x) x x) ( . Variabila x se numeşte argumentul funcţiei . . atribuind la întîmplare o valoare ar­ gumentulu i unei funcţii propoziţionale . Propoziţii generale şi existenţiale. cum a fost x " este muritor " .

' oricare ar if x. Se m ai scrie lucrul acesta iş sub forma: cp( x) ::J" � (x) Acelaşi lucru în ceea ce pri veşte echi valenţa. = Ceea ce înseam n : ă "(f " est e fals că pentru toţi Să consi derăm două cp (x) şi H x).[ (x). care se scri e astfel: ( x) f( x) . f (x) este falsă " . Dacă pl ecăm d e la funcţi a propoziţi onală f (x) iş spunem " f (x) pentru t oţi x " . Si mb olul (x) se numeşt e "ope ratorul d e g enerali zare " ş i transformă o funcţie p ropozi iţ onală Î ntr-o propozi iţ e ge nerală.Cuanti if carea se face cu aj utorul operatorului de genera­ lizare sau cu aj utorul operatorului existenţial. uf ncţii propoziţi onale varia bile mpli că pe a doua. Operatorul de exist enţă � s notează cu simbolul (ax ) pus înain tea unei funcţii propozi iţ onale. sau încă " exi stă cel puţin un x pentru care f (x ) este va labilă " . -f (x)] " x) uneori este acelaşi lucru cu x. Rezultă că avem prin defi ni iţ : e a ( x ) . dacă primai atunci scri em: Df (x) . am obţi nut o propozi iţ e ge nerală. . Expre is a (x) . ori care ar fi x " . cu alte cuvi nt e ă c f (x) ia valoarea de adevăr " ade­ \"ă rat " pentru oricare valoare a argumentului x. scri erea ( x ) . care poat e fi afi rmat ă [funcţia fx( ) nu poate fi afi rmat ă ]. (x f ) a ne duce la o propozi iţ e d e exi stenţă iş înseamnă : " f (x ) nu este fal s pentru toţi x " . . . f (x) . atunci iş H x) este valabil ă. cp(x:) 32 = H x) . cp (x) ::J �( x) Aceasta este o i mpli caţi e generală iş se ic teşte: " dacă cp (x) este valabilă.

Clase Am văzut cee ste o mulţime sau o cl a să. cp (x) este echivalent cu � (x) " . = înseamnă: " a este un element dintre acelea pentru care funcţia cp (x) devine adevărată " . Vom nota apartenenţa unui element a la o clasă pri n semnul E . f (x) şi (ax) .Ză o clasă. = . b � f (x)dx. Într-o funcţie propoziţională f(x) intervine însă o vari abi lă reală sau liberă . x este o variabilă aparentă sau. o variab ilă legată . care se 11 otează sim­ boli c astfel : x (cp x ) Ori care valoare particulară x a. Aşadar. şi ele sîntî n fapt propoziţii . În ori ce in­ teg rală defi ni tă.l11se a ll 11ă : " pentru oricare x. x (cpx) . căci valoarea acestei expre­ isi este o constantă. avemd eci : aE Sau. va lorile lui x care sati sfac această funcţi e au toate o propr iet ate comună (predicatul cp) şi ele forme3. Se găsesc exemple în mate­ matici de astfel de variabile ap a r e n te (legate) . a variabi la este aparentă ( legată) . cum se m a i num eşt e . Def. în general. care verifi că func­ iţ a cp (x) . Să presupunem că avem o funcţie pr<?pozi iţ onală cp (x) . cp (a) � 33 . Se m ai poate scri e acest lucru şi astfel: Deoarece x( ) . aparţine acestei clase. Prin defi ni ţie. ca iş în teoria mulţi­ mi lor. 3 . f (x) nu reprezi ntă decît aparent funcţi i propoziţionale.

IX . rezultă că o funcţie fx ( ) ( cu un sing ur arg umen t) defi neşte o clasă : clasa ele­ mentelor care au predi catul . = . cp (z) Tot astfel . Def. p . pe care să o notăm cu IX : IX = X( fx) Toţi x care nu verifică această fun cţi e formează clasa contra­ ră lui IX . 34 . Di n ceea c e am spus pînă acum.f De aceea se mai spun e că o clasă este sfera sau extensi unea unui predi cat ( Camap [ l J . Aşadar. . adi că dacă avem aceasta n u poate să Însemne decît că ele sînt satisfăcute d e aceleaşi valori .Z E X (C(x ) .IX = - x( fx) A spun ec ă un elemen t x aparţin e clasei . = . dacă un element z nu aparţine clasei x( cpx). Fiin d dată o funcţie f( x) . Dacăd ouă fun cţii . . 18) . putem scrie : z - E X (cpx) . - cp( z) Def. toţi x care o veri fică fo rmează o clasă. ea se notează cu . putem scri e : cp( x) =x Hx) .IX Înseamnă acel aşi lucru cu a spun e că el n u aparţi ne clasei IX : Def.cp (x) şi �( x) sînt echivalente În mod general. întrebuinţînd semnul de neg aţi e. d upă notaţia lui Russell (care este aceea a lui Peano) . z( cpz) = Z ( � z) Echivalenţa universală a funcţiilor cp( x) şi �( x) echi ­ valează cu ge ali tatea claselor determin ate de ele. aceasta înseamn ă că cp (z) este falsă " . el nu face adevărată funcţi a noastră. "Dacă z nu aparţine clasei determi nate d e cp (x) . _ . deci că ele determină aceleaşi clase .IX " este clasa tu­ turor acelor x care nu veri if că f( x): . . Cu alte cuvinte.

E IX . este reuniunea claselor (1. în acest caz clasa IX es te inclusă în clasa � : IX C � Avem următoarele definiţii : f-. x . rusă. ameri cană etc .(x E IX) . care este un membru al clasei frapcezilor. dar un cetăţean francez . " : x E - IX · = şi a stfel : " est e că x Def. n u este membru al clasei Naţiunilor Uni te . reprezi ntă acelaşi lucru . n � O clasă IX poate să ai bă toate element ele ie printre ele­ mentele altei clase � . Mai întîi se pot forma şi clase de clase. x aparţine clasei IX implică x aparţine lui � . formată c u toate elementele a d ouă clase ot şi � .::> % x E � " Dacă oricare ar fi x. . francez ă. fals Prin urmare . Un exemplu concret este următorul: Orga­ nizaţia Naţiuni lor Unite conţine ca membri naţiunile en­ gleză. . ca iş în teoria mulţimi­ lor : Clasa M a elementelor comune a două clase conjuncţia claselor IX şi � : IX şi � este M = (l. Clasa M . notaţi ile XE - (1. Vom menţiona încă relaţiile dintre clase (despre care am mai vorbit la teoria mulţi milor) . şi � . IX C � .(x E (1. aceasta înseamnă c ă IX e ste inclus în W' .: . = nf x E IX · . 3S .Mai putem e x prim a lucrul acesta aparţine clasei (1. Clasa francezilor este un membru al clasei Naţi unilor Unit e .) .

vom menţiona aici numai două. deci Soc rate este muritor. ) nu este definit el însuşi . este identic cu y dacă. are şi el această proprie­ tate . = . Dintre teoremele stabilite î n PrinciPia Mathematica . ) Definiţie şi identitate. toţi oamenii sînt muritori. ) Silogismul T 12 spune : dacă clasa IX este inclusă în cla­ sa � şi în acelaşi timp x aparţine clasei IX .y 36 . IX C y ::J · · x E � Silogismul T I I spune : dacă clasa IX este inclusă în clasa � şi in acelaşi timp � este inclusă în clasa y. În cele ce precedă. x. deci toţi grecii sint muritori . în legătură cu noţiunea de clasă. oricare ar fi proprietatea pe care o are x. y. Definitia ' semnului de identitat � este următoarea : x = y.. anume cele două forme silogistice ale primului mod al primei figuri. ::J . Acelaşi semn este întrebuintat ca semn de identitate. � C C � . Sau încă : x este identic cu y dacă toate proprietăţi­ le lui x sînt şi ale lui y . dar semnul de identitate este definit. (Toţi grecii sînt oameni. Cu alte cuvinte.: . clasei � este intersecţia claselor IX şi � " t. .. atunci x aparţine clasei � . în l} arbara : T U t- : T l 2 f- : IX IX C �. ::J cp (y) ' Def."Clasa tuturor acelor x care aparţin clasei IX şi în acelaşi timp . am utilizat semnul " = " ca semn logic de definiţie. 'Se vede că semnul de definiţie (în dreptul căruia este scris totdeauna Def. (Socrate este om. Neidentitatea dintre x şi y se scrie : x . atunci clasa IX este inclusă in clasa y. oa­ menii sînt muritori. IX U � = D f X (x E IX ' v · x E �) "Clasa tuturor acelora care aparţin clasei IX sau clasei � este " reuniunea cl�selor IX şi � " . ( cp) cp (x) . xE IX y .

aşa cum am arătat mai sus.Russell scrie. Cu toate perfecţionările aduse ul­ terior. nu a putut evita apariţia paradoxelor decît prin introducerea unor convenţii. logica matematică. după <. * Formalizînd logica. ca şi teoria mulţimilor. Russell creat un instrument de precizie şi rigoare matematică. d e a funda matematicile pe logică ş i pe noţiunea logică de clasă (mulţime) . prin definiţie : (x = y) Def.:um se va vedea în expunerea care urmează. ş i a crezut că poate realiza programul logicist a l lui Frege. între care c�a mai importantă este apariţia antinomiilor în chiar acest formalism logic . a . El s-a izbit însă de dificultăţi mari.

3 ) seria ordinalelor (în ordinea mări­ mii lor) este bine ordonată. în speţă. care este cel mai mare dintre toate numerele. În acest caz. CI n + 1 . Paradoxul lui Burali-For ti Matematicianul italian Burali-Forti [1] a publi­ cat în anul 1897 o antinomie pe care a întîlnit-o în teoria mulţimilor. ci n + 1 . atunci nu n este numărul ordinal definit de seria tuturor ordi­ nalelor. aşa cum ea fusese constituită de Peano şi şcoala italiană.O-l\IATEliIATICE 1 . Burali-Forti a expus acest paradox utilizînd mij loace formale.\ ) )O XELE1LOGn. seria tuturor numerelor ordinale conţine cel mai mare număr ordinal 0. Să considerăm acum seria tu­ turor numerelor ordinale . Acest paradox se poate formula în felul următor: se demonstrează în teoria mulţimilor că: 1) orice serie de nu­ mere ordinale defineşte un număr ordinal . şi deci numă­ rul ordinal definit de această serie nu este 0. această serie defineşte un număr ordinal să-I notăm cu 0. Contradicţia este izbitoare : -dacă ° este numă­ rul ordinal definit de seria tuturor ordinalelor.III PAlt.':aparatul logicii sim­ bolice. 38 . 2 ) acest număr ordinal este mai mare cu o unitate decît cel mai mare număr ordin al al seriei date .

Pe de altă parte. sau nu se conţine ca element. din moment ce propoziţia " orice mulţime îşi aparţine ca element sau nu îşi aparţine. deci nu îşi aparţine ca element . de exemplu. mulţimea tuturor noţiunilor abstracte este ea însăşi o noţiune abstractă. Deoarece orice mulţime se conţine . nu este ea însăşi un mamifer. mulţimea tuturor noţiunilor. Fie M mulţimea tuturor mulţimilor şi Nc. tertium non datur" .înrudit cu cel al lui Cantor. 11aradoxul lui Russell Russell [1 J a descoperit în 1903 un paradox . problema care urmează nu depinde de faptul că asemenea mulţimi există sau nu există. Toate mulţimile care se conţin ca element formează o nouă mulţime G. dar avînd o structură logică mai ' simplă. dar nu a fost publicată decit în 1 926 de Zermelo . o teoremă binecunoscută a teoriei mul­ ţimilor spune: numărul cardinal al mulţimii tuturor sub­ mulţimilor lui M este mai mare decit numărul cardinal Ne al mulţimii M. dar el nu este cel mai mare. 3 . trebuie ca şi mulţimea 39 . De exemplu.eci este adevărată independent de faptul că asemenea mulţimi există sau nu în realitate . o a treia posibilitate neexistînd. Cu toate că existenţa mulţimilor care îşi aparţin ca elei:nent a fost contestată. este o tautologie şi q. după cum foarte bine a observat Fraenkel [3 J . mulţimea tuturor mamiferelor. deci ea îşi aparţine ca element. determinate este ea însăşi o noţiune determinată. numărul său 'cardinal : Nc este cel mai mare număr cardinal posibil. toate mulţimile care nu se conţin ca element formează o nouă mulţime r .2. Parodoxul lui Cantor o contradicţie asemănătoare referitoare la cel mai mare număr cardinal a fost descoperită de Cantor [1 ] in 1899. c ardinal N c al mulţimii M a tuturor mulţimilor este cel mai mare număr posibil. Dimpotrivă. . Contradicţia este evidentă: numărul . pentru -că numărul cardinal al mulţimii tuturor submulţimilor lui M este mai mare ca Nc . deci ea se conţine ca element . Se constată că există mulţimi care îşi aparţin ca element şi că există de asemenea mulţimi care nu-şi aparţin ca element .

deci este impredicabil etc . ea se ccnţine . Exprima t prin simboluri . predicatul m amifer nu este el însuşi m ami­ fer. Contradicţia este izbitoare. �() . voin spune că are proprietatea de a fi impredicabil. De exemplu. Dacă se conţine ca �lement. prin definiţie r nu conţine decît mulţimile care nu se conţin ca ţlement . avem oc oc . predicatul imagina­ bil este el însuşi in: a ginubil . deoa­ rece . atunci e a nu p � ate să se conţină. Să punem acum aceast ă problemă pentru predicatul impredicabil: şi el trebuie să fie predicabi l sau impredicabil. Un predicat dat admite ca p redi cat proprietatea p e care o e xprimă sau n u o admite .r să se contin ă sau s ă l1 U �e c ontină ca element. Russell (1905) a arătat că se poate obţine un parad ox asemănător fără a se mai introduce noţiunea de mulţime. P ropoziţia mulţimea r se conţit1e ca element " este ' echivalentă cu propoziţia " mulţimea r nu se conţine ca element" . dacă mulţimea r nu se conţine ca element . predicatul determinat este el însuşi d eterminat. vom spune că are pro­ prietatea să fie predicabil. p aradoxul apare şi mai simplu _ Definiţia mulţimii r este "n" ulţitr ea tuturor mulţimilor care nu se conţin ca elem ent " . Mai tirziu. orice predicat este deci predicabil sau impredica bil . oricare ar fi mulţimea echivalenţa generală (pentru orice oc) : ( 2) . prin definiţie . numai pr i n tntrebuin ţarea noţiunii de pre­ dicat . ceea ce se scrie oc Er = Df - oc E oc Aceasta fiind adevărat . tertium non datur. oc f r = Pentru valoarea particulară obţinem : - Il oc E lui oc . S ă e x aminăm un predicat oareca re : dacă are pro­ prietatea exprimată de el însuşi. dacă nu acceptă proprietatea exprimată de el însuşi. în speţă oc = r. ceea ce este contradictoriu . at unci. deci este predicabil . " . deci este prcdicabil . deci este predicabil. dimpotrivă. predicatul abstract este el însuşi abstract.

4 . ImP (ImP) Propoziţia "impredicabil" este " impredicabil" este echi­ valentă cu propoziţia "impredicabil nu este impredicabil" ceea ce este absu r d . Cont radicţia este evidentă.catul impredicabil" ( notăm ' impredicab il Imp) : = Imp ( �) = Df - tjI ( � ) Această definiţi2 fiind valabilă pentru orice predicat. adică tjI obţinem ImP (I mP) = - = Imp . atunci are proprietatea exprimată prin el însuşi. ImP (tjI) . . ) . foarte uşor. ci în cadrul logicii obişnuite ..) ( tj. Impo r t anţa acestor para doxe construite de Russell constă mai ales în faptul că ele a r at ă c ă natura acestor contradicţii este pur logică şi că ele nu apar ca urmări ale cîtorva noJiuni m a tem at i ce mai c om p lexe . acest p ara do x se scrie. utilizînd noţiunea logică de predicat.extensiunea unui predicat .a lenţa generală (pentru orice tj.dicat � nu are predicatul tjI.'O a treia posibilitate nu există . atunc i predicatul tjI a r e predi­ .care corespunde noţiunii de mulţime. Paradoxul lui Richard Jules Richard [ l J a public at în 1905 un paradox prin -care urmărea s ă de m o nstreze că nu e nevoie să se aj ungă pînă la teoria numerelor ordinale pentru a descoperi o asemenea contradicţie . rezultă echiv. Exp r i m a t î n simboluri . Să considerăm alfabetul francez.HtjI ) Pentru valoarea particulară a lui tjI . atunci admite p r op ri etatea exp rimată de el însuşi . deci este impredicabil . deci este predicab il. D acă predicatul impredicabil este predicabil. sau aceea de clasă . Avem definiţia " dacă un pre­ .cum ar fi noţiunea de mulţime . d ac ă predicatul impredicabil este impredica bil. ca şi în cazul precedent . sau mai puţin precise . care conţine 2 6 de litere : să notăm toate ara njamentele de d a Z / el l itere care se 41 .

«(Fie p a n-a zecimală a n-ului număr din mulţimea E . Deci . Fie Zpr (Zahlpredikat) un predicat prin care reprezentăm numere reale . Oricărui număr întreg p îi va corespunde un aranj ament de p litere care se va găsi în acest tabel şi . . U 2 . nici ' cu 9 şi unitatea. dacă p nu este egal nici cu 8. cum tot ceea ce se poate scrie este ' un aranj ament de litere . Acest număr N nu aparţine mulţimii E.pot face cu aceste 26 de litere şi apoi să le clasăm în ordine alfabetică . Fie U1 primul număr definit printr-un aranj ament . Numărul N este definit de cuvinte din grupul G. fost formulat de Richard însuşi. Să însemnăm cu G grupul de litere cuprins între ghili-­ mele. . să formăm apoi toate aranj amentele de trei litere şi să le scriem tot în ordine alfabetică . Aceste aranj amente pot să conţină aceeaşi literă repetată de mai multe ori . adică nu­ mere al căror singur argument i a ca valoare o expresie 42 . ceea ce înseamnă că avem aranj amente cu repetiţie. Iată acum unde este contradicţia . Am reprodus aproape textual acest paradox. el ar trebui deci să aparţină mulţimii E. să formăm apoi aranj amentele de patru litere etc . şi pentru a n-a zecimală p + 1. Se poate forma u11'. Să ştergem � din aceste aranj amente. într-o ordine determinată. Paradoxul lui Richard a fost prezentat. toate numerele definite printr-un număr finit de cuvinte .rnăr. aşa cum a. a n-a cifră a sa ar fi a n-a cifră zecimală a acestui nu. Dacă ar fi al n-lea număr al mulţimii E. Dar am văzut că el nu aparţine acestei mulţimL Aceasta este contradicţia . să formăm un număr avînd pentru întreg. aranj amentele care nu sînt defi­ niţii de numere . tot ce se poate scrie se va găsi în acest tabel al cărui m o d de formare a fost indicat . care poate fi numerabilă. toate numerele care se pot defini printr-un număr finit de cuvinte formează () mulţime E. sub o formă simplificată. zero. al doilea. rezultă că unele dintre aceste aranj amente vor fi definiţii de numere . de Carnap [3J . Ua al treilea etc . în caz contrar ». număr care să nu aparţină acestei mulţimi . Definiţia unui număr fiind făcută prin cuvinte (şi aces­ tea fiind compuse din litere) . Am înşirat astfel . adică de un număr finit de cuvinte . ceea ce nu este adevărat.

el nu admite. Să expri m ăm în simboluri această contradicţie. De exemplu. se aj unge la : . în consecinţă. proprie­ tatea cu numărul b. cu " num(Ri) " şi "F " cu " Ri " . tertium non datur. .1 .de exemplu Pa. să zicem b. .Putem numerota fiecare p r e dicat Zpr printr-un număr natural luînd în consideraţie. Dacă b este richardian .său. dacă predicatul cu indicele numeric a nu convine indicelui :său a ) . richardian sau non-richardian." num " . ordinea "l exic ografică a propo z iţiilor care îl definesc .F ( x ) ] ( 2) Dar pentru că " Ri " este un Zpr. Univocitatea acestei numărări este presupusă : [ nu m ( F ) S ă definim = num ( G) J ::J (x) [F (x) = a c u m predicatul r i c hard i a n G ( x) ] = (1) Rt' : (F) [ (num (F) x) ::J . deci b nu este richardian . la rîndul . num P " este o e x " presie a unui număr.R i [num ( R-i) ] . dacă numărul a e s te numărul unui pre dicat Zpr. iar a. prin care se poate reprezenta o numărare univocă a tuturor predicatelor Zpr ale limbii S . Ţinînd seama de aceste indicaţii. richardian este un pre­ -dicat Zpr bine definit. Acest număr b trebuie să fie. aceea că " num ( Ri) " nu este richardian . după Carnap [3 ] . trebuie declarată falsă .. Presupunerea făcută de noi că " num (Ri) " este richardian . S ă presupunem acum că numărul predicatului " Ri " este richardian : " Ri[num(Ri)]" Rezultă astfel conform punctului [2] . Fie o limbă logică S . el are un număr pe care îl vom nota cu " num ( Ri) . dacă b nu este richardian. un număr de ·ordine. de yx emplu. în care întrebuinţăm un fundor . deci : R t' (x) = = " . acest număr va fi richar­ dian.-numeric ă . ducînd la o contradicţie. care este richardian. el admite proprieta­ tea cu numărul b. . . dacă " P " este un Zpr (predicat de număr) . iar P (a) este fals (cu alte cuvinte.R i i llum (Ri) ] ( 3) 4 .Fie " a " expresia unui număr . conform d e finiţiei . ' că dacă se înlo­ . . deci b este richar­ -dian.cuieşte " x c'. care este richardian. sau altfel .

amîndouă demonstrate. el se clasează în seria de predicate.F [num (Ri) ] ::J Ri [num (Ri) ] (6) Din (5) şi (6) Ri [num (R i ) ] (7 ) Propoziţiile (3) şi (7) . Pa . în ordine lexi­ cografică..tru orice x) : (x) . ter­ tium non datur. [num (F) = llum ( Rt') ] ::J -. Fiecărui predicat i se va ataşa un indice nu­ me ri c : P I . Observăm că demonstraţia lui Carnap este prea lungă şi că putem reduce acest paradox la paradoxul lui Russell.Din ( 1 ) [num ( F ) = llum ( Ri) J ::J [ . Într-ade­ văr. Fiecare indice poate admite ca predicat pre­ dicatul pe care îl numerotează sau nu-l poate admite. . echivalenţa generală {pep.Ri [num(Ri) ] ( 4) Di n relaţiile (3) şi (4) . adică el este Rib .F [num (Ri) ]= . să presupunem că scriem toate predicatele numerelor reale într-o ordine oarecare. o a treia posibilitate nu există. . fi richar­ dian . . R ib (x ) = .Px (x) 44 . în consecinţă. P1. Dar predicatul r ichar­ dian este el însuşi un predicat de numere şi . . dacă x admite' proprietatea de număr Px ' atunci el nu va . îi corespunde un număr natural şi numai unul. într-o poziţie determi­ nată b. format cu predicatele predicabil şi impredicabil.F [num (Ri) ] ( 5) Din relaţia 2( ) (F) [ (num (F) = num (Ri) J :J . Fiecărui predicat de număr . fie.PAx) De unde. care este indicele său : corespondenţa este univocă . este deci richardian sau non-richar­ dian .. care este indice al unuia dintre predicatele de numere. atunci x va fi numit richardian. sînt con­ tradictorii. Dacă indicele x al unui predicat Px nu ad­ mite predicatul Px. Av em deci definiţia : R ib ( x ) = Df . de exemplu. P 2 . Orice număr natural .

Să examinăm acum colecţia completă C a tuturor frazelor care definesc fieca re un număr na tural c u maximum 45 . deci el trebuie să aparţină mulţimii R . de vast al unei limbi date. = R1:b (b) Rib (b) Propoziţia " b este richardian " este echivalentă cu pro­ poziţia " b nu este richardian " . se referă la teorema binecunoscută. ceea ce duce la respingerea ipotezei continuului a lui Cantor . pentru a demonstra imposibili­ tatea pentru continuu de a fi bine ordonat. în speţă x predicatul Px Pb R ib ş i obţinem : = = b. Să examinăm mulţimea numerelor reale R care pot fi exprimate printr-un număr de cuvinte finit şi determinat . 6. Contradicţia este evidentă .• Pentru valoarea particulară a lui x . Să presupunem un vocabular destul . în acelaşi timp. dar noi l-am definit cu un număr de cuvinte finit. care iî poartă numele. Paradoxul lui Berry Acest paradox este o simplificare a antinomiei lui Richard şi a fost publicat de Ru ss el l în 1 903. În virtutea teoremei lui Zermelo . Să examinăm toate frazele care pot fi construite cu aj utorul a maximum 50 de cuvinte din această limbă . el conţine. Fie R' mulţimea tuturor celorlalte numere reale. de exemplu acela al limbii române . Orice număr real dat aparţine sau mulţimii R. Fie p primul element al mulţimii R' în această bine-ordonare : elementul p aparţine mulţimii R' . ambelor mulţimi R şi R' . sau mulţimii R' . descoperit de Zermelo · [ 1 ] în 1905 . şi nu poate aparţine. un număr finit de cuvinte . Acelaşi raţionament a fost expus de K6nig într-o comunicare făcută la Congresul de la Heidelberg ( 1904 ) . tertium non dat'/. mulţi­ mea numerelor reale este bine ordonată. asupra mulţimilor bine ordonate . Paradoxul lui Zermelo-Konig Acest paradox.tr. cu toate acestea . numărul frazelor va fi finit. = - 5 .

Paradoxul lui (irfllliny - Neisoll Paradoxul descoperit în 1908 de Grelling şi Nelso11 [ 1 ] este analog cu paradoxul lui Russell construit cu predicatele predicabil şi impredicabil. tertium non datur. deci llumărul definit de ea. aparţine colecţiei N . printr-o fra­ ză a colecţiei C. dar cuvîntul " lung " nu este el însuşi lung. dacă el nu posedă proprietatea pe care o exprimă. nu pot fi defi­ nite cu aj utorul frazelor din colecţia C. Dacă cu­ vîntul " heterologic" este autologic . Să examinăm acum cuvîntul " hete­ rologic " . dacă cuvîntul " hetero­ logic " este heterologic. el are proprietatea pe care o exprimă. sau de predicate. Nu mai e vorba de clase.• de cuvinte. el este autologic. fiecare. el trebuie să fie autologic sau heterologic . numă­ rul lui Berry. o a treia posibilitate nu există. Printre aceste numere naturale va exista unul care va fi cel mai mic şi care va fi numărul lui Berry. el. Vom spune că. dacă un cuvînt posedă proprietatea pe care o exprimă. deci este heterologic. ceea ce este contradictoriu. deci este autologic. De exemplu. el este heterologic. Există încă numere naturale finite care 11U aparţin colecţiei N şi care. ci de cuvinte.are proprietatea pe care o exprimă. Colec ţi a C \-a fi f i nit ă ca �i colecţia N a numerelor naturale care pot fi definite . Această frază are numai 27 de cuvinte şi defineşte perfect un număr natural . cuvîntul " englez " nu este el însuşi englez etc . cuvîntul " românesc " este el însuşi rom ânesc. sau nu o are. Acest paradox se poate exprima cu uşurinţă în simboluri . 46 . în consecinţă. numărul lui Berry. orice cuvînt este autologic sau hetero­ logic. 50 7. Dar un cuvînt dat are proprietatea pe care o exprimă. Ne găsim în faţa unei contradicţii . . Să examinăm acum fraza : "Numărul lui Berry este cel mai mic număr natural care nu poate f1' definit cu aj utorul unei fraze care conţine maximum 50 de cuvinte luate din vocabular " . din moment ce ea este formată cu un număr mai mic decît 50 de cuvinte. cuvîntul " scurt " este el însuşi scurt. Cuvintele unei limbi date se pot împărţi în două categorii : unele care admit proprietatea pe care o exprimă şi altele care nu admit proprietatea pe care o exprimă. ea aparţine colecţiei C.

submulţimi ale lui 7. • • • . �EZ . . .G6del arată că această axiomatizare admite un model numera. . obţi­ -. fie (M. e aE z. . bil. . . aj un­ gem astfel l a : e lE z .r Het( « Het » ) = - Het( « Het » ) (3) 8. Teorema lui L6wenstein-Skolem. axiomatizarea admisă va trebui să permită demonstrarea existenţei mulţimii Uz .Să desemnăm un cuvînt oarecare prin « C )} . a tuturor submulţimilor lui z : M trebuie să conţină un element y avînd aceeaşi proprietate ca şi elementele lui M . . avem echivalenţa (2) Pentru valoarea particulară a lui « C )} nem paradoxul : = « Het )}. . . oricare ar fi cuvîntul generală (pentru o ri care «C )}) : C. Trebuie deci ca M să conţină un element z şi o serie infi­ nită numerabilă de elemente el> e2. . . i a r proprieta­ tea pe care el o exprimă. . definiţia predicatului h e te ­ Het este deci : ro logic = (1) Această definiţie fiind valabilă . În aceste condiţii . . Pe de altă parte. f1 E Y . Paradoxul lui Skolem Skolem a descoperit o contradicţie ( 1923) în legătură cu formalizarea cîtorva axiomatizări ale teoriei mulţi� milor. . . 47 . fkEy. e 2E z . ea . . cores p unz înd d iverselor . axiomatizarea admisă ar trebui să ne ducă la demonstrarea existenţei unei mulţimi infinite z . care aparţin lui y. . . . ek. . E) . Să presupunem că elaborăm o axiomatizare consistentă a teoriei mulţimilor. .. adică fI ' f2. prin C. f 2 E Y . . .

adică seria : 0. Godel alege ca semne primitive (Grundzeichen) num erele naturale. 4. .. von Neumann. U propoziţia) reprezentată prin cutare semn simbolic " . 5..asupra seriilor finite de numere natura le) . ' " ale lui M constituie o mulţime avînd puterea continuului. Pe scurt. va fi formată din concepte şi pro­ poziţii matematice şi cum ace stea din urmă sînt exprimate prin serii finite de numere uat urale. Elementele f I ' f2. .este sistemul axiomatic a l teoriei mulţimilor) . 3. 1 . În loc să spună "noţiunea ( S 3.e finită de serii finite de numere natural e. • 9 . există probleme relativ simple ( din teoria numerelor întregi) care nu pot fi rezolvate. 6. 48 . Logica simbolică utilizează simboluri pentru a nota n oţiuni . i ar o demonstraţie ( B eweisfigur) va fi o seri. e l s pune " noţiunea (sau propoziţia) care are cutare număr " . Matematica va fi exprimată în acest fel . Din punct de vedere f�)fmal (punctul de vedere metamatematic) este indiferent care sîn t simbolurile primi­ tive. 2. M etamatematica . O formulă va fi deci o serie finită de numere naturale . pe care le alegem pentru noţiunile logice. de unde impor­ tanţa şi rolul decisiv care i se acordă în toate sistemele logicii formale. ştiinţa care vorbeşte despre propoziţiile matematice. înseamnă că propoziţii­ le şi conceptele metamatemati ce vor fi concepte şi propozi. ţii asupra numerelor naturale (sau . ceea ce contrazice supoziţia că M e ste numerabil . ş i care .Dar z este o mulţime infinită numerabilă ş i mulţimea a c estor submulţimi trebuie să aibă puterea continuului . ca PrinciPia M a­ thematica sau sistemul lui Zermelo-Fraenkel ( dezvoltat de J . G5del numerotează fiecare noţiune primitivă p ri ntr-un număr întreg pozitiv. . Godel [ 1 ] îşi propune să arate că speranţa matematicie­ nilor de a exprima formal şi complet matematicile este ilu­ zorie şi că în orice sistem logico-formal . Paradoxul • • lui "odel Godel ( 1 93 1 ) a construit un paradox care ar� o semnifi­ c aţie mai vastă decît cele citate mai sus. fk. .

avem. R(n) acest semn. vom nota prin . În consecinţ ă dac ă ni se dă ordinea R în care am ordonat semnele de clasă. formula care este obţinută din semnul de clasă cînd se înlo­ . al n-lea. . . fie după suma me m brilor etc . în domeniul numerelor naturale . după cum se ş tie n um erele n aturale ) Fiecare clasă va avea un semn determinat c a re se va numi sem nul de cla să (Klassen­ zeichen) . care va avea semnificaţia : în ordinea R . Putem să numerotăm acum aceste semne de c la să : primul . . atunci x ( fx) este o clasă de clase . 49 . Variabila liberă este x şi trebuie să remarcăm că în definiţia unei clase nu există decît o variabilă liberă Dacă variabila x ia valori de clase . Godel a creat un sistem izomorf cu si s temul PrinciP ia M athematica. Vom nota . de asemen e a. Să examinăm acum c l a s e le claselor ( ele definesc . . o singură variabilă ' liberă. semnul uner anumite clase . O cla s ă este definită în PrinciPia Mat!tematica prin :X"( fx) . Fie R simbolul care reprezintă ordinea aleasă.cuieşte variabila liberă prin semnul numărului natural n .Prin această corespondenţ ă . adică r elaţia ordonatoare a semnelo r de clasă. Fie (l. Semnele claselor vor fi aran j at e într-o ordine oare­ care. semnul de clasă care are numărul n. clasă K de numere naturale. f ( x ) fiind funcţia definitorie. n J nu este demonstrabi1ă . al treilea . Să definim acum o . . fie ordi nea le x i c o g r afică. . după cum u rmea z ă : (1) ( s a prescurtat cuvîntul german i a r linia este semnul negaţiei ) - beweisbar demonstrabil . al doilea. ştim imediat ce număr are fie­ care semn de clasă. formula [R ( n) . D e fi niţia noastră spune c ă un număr natural n apar­ ţine cla s ei K dac ă pentru el . ' .

conform defi­ niţiei semnului de c1asă cu R(q) : �- S = R (q) Gadel arată că' propoziţia rR(q). fie probe mai directe. p ropoziţia [R(q). după cum au procedat Carnap. aşa încît formula lS . într-adevăr. deci propoziţia q E K ar fi adevărată : qE K = Bew [R(q) . qJ ar fi demonstrabilă. ' _ 50 . Mostow ski etc . qJ Prin urmare. Din acest paradox. Acest paradox a fost' demonstrat în mai multe feluri. dacă p r opoziţia [R(q). Analogia acestui paradox cu cel al lui Richard este izbitoare şi a fost remarcată de Gadel însuş1 . fie probe mai precise. Ga del trage următoarea concluzie: "In orice clasă de formule non-contradictorii . Dacă [R (q) . qJ ar fi falsă. [R(q). fie probe mai simple. ca şi propoziţia "mint" (de care ne vom ocupa mai departe). ca şi negaţia ei." Propoziţia pe care o spun acum nu poate să fie rezultatul unei demonstraţii " > această propoziţie duce la o contradicţie. conform punctului (1): q E K = Bew [ R (q) . R . Hilbert [1] vede în acest paradox paradoxul mincinosului. rezultă că există un număr de clasă S. qJ este demonstrabilă . există propoziţii non-decidabile (unentscheidbare)" .nJ a rată că llumărulllatu­ raI 11 a p a rţ ine lui K. înseamnă că el are un număr de ordine q şi că S este identic -. negaţia sa ar fi valabilă. deci q ar aparţine lui K. deci q nu . Dar cum S este un număr de clasă . ar aparţine lui K. ea ar fi ade­ vărată. în con­ tradicţie cu ipoteza. R obinson. q] adică. q] este indeterminabilă în si stemul lui Russell. dacă cineva declară .scrie Hilbert .M. căutîndu-se. ceea ce este contradictoriu .Ca urmare a acestor definiţii. d ar am obţine . q] ar fi indemonstrabilă. î ntr-adevăr.

celebrul dialectician Chrysippos i-a aco· r dat un loc deose­ bit în tratatele sale de logică. tertium non da tur : 1) " mint". Importanţa acordată aces-tei probleme. reducîndu-l la o )iimplă întrebare) la care mincinosul trebuia să răspundă: " Minţi cînd spui că minţi? " Dar mincinosul nu are decît două răspunsuri.. deci el nu minte. minte. care a fost reţinut de logica actuală ca fiind adevărat. Î n consecinţă. Paradoxul mincinosului Există un paradox foarte vechi. orice teorie care conţine aritmetica. propoziţia " mint " nu· poate fi declarată nici adevărată. în întregime studiului " mincinosului " . printr-un sistem formal. dacă cel care spune că minte. 10.evo�. istoria con­ semne�ză faptul curios al morţii lui Philetas. nici falsă. nu minte. Dacă cel care spune că minte. pentru că ea ia ime­ diat valoarea contrarie. - 51 . El a fost formulat ini­ ţial după cum urmează . . 2) " nu mint".Concluziile care decurg din demonstraţia lui Godel sî. provocată de eforturile zadarnice făcute pentru rezolvarea acestui sofism . din şcoala din Megara. e�te faimosul paradox al mincinosului �euMf1. O altă formă a acestui paradox este aceea cunoscută sub numele de " Epimenide " : " Epimenide cretanul sp unea că toţi cretanii sînt mincinoşi " . deci el minte. poate să fie evaluată prin faptul că o mulţime de autori vechi s-au ocupat de ea şi că Aristotel însuşi o dis­ cută în mai multe rînduri . Seneca (epistola 45) a. Aiungem la aceeaşi contra­ dicţie dacă vrem să aflăm dacă ceea ce afirmă Epimenide este adevărat sau fals. Se pare că Eubulide. sau cu cele pur logice. chiar de la apa­ riţia ei . care are o mare a nalo­ gie cu paradoxele descoperite de matematicienii contempo­ rani în teoria mulţimilor. a enunţat pentru prima oară acest paradox. înseamnă că e adevărat că minte. Acest pa­ radox.nt foarte grave şi arată imposibilitatea de a exprima com­ plet. înseamnă că nu e adevărat că minte. dintre care cîteva erau con­ sacrate. .finnă că asupra acestui sofism " s-au scris atît de multe cărţi " .

hotărîseră să-I pună să-şi dea singur sentinţa de tnoarte. după cum spune Aulus Gellius în lucrarea sa Nopţile atice .0 să mă j ertfiţi idolului minciunii " . &V"t"L0"1P�SO<. et quaeritur. presupunînd că nu spun nimic altceva decît aceas­ tă propoziţie «Eu spun falsul ». capitole in­ titulate Insolubilia. dacă acest om a spus ci minciună. mai şiret decît ei . cea mai simplă fiind: "propoziţia pe care o pronunţ acum este falsă" . o dilului sau argumentarea în procesul intentat de Protagoras elevului său Eulathos sînt exemple bine­ cunoscute de asemenea argumente reciProca.cea foaie este falsă »). Î nsă. uriaşii au început să discute. în orice caz. Vom cita una dintre aceste variante. sînt numite. uriaşii să-i pună unui străin. după Ferdinand Gonseth [lJ. şi se întreabă dacă pro­ poziţia pronunţată de mine este a devărată sau falsă) . fiindcă erau şireţi. dar. printre sofis­ mele considerate de Stoici ca gimnastică dialectică. So­ fismul croc . pentru că. t�ebuie j ertfit idolului minciunii. ca de exemplu la Albertus de Saxonia: Propono illud insolubile « Ego dico falsum )} supposito . utrum propositio prolata a me sit vera vel falsa (Propun această insolubi1ă « Eu spun falsul » . . quod nihil aliud dicam nisi istam propositionem «Ego dico falsum ». ea duce la o contradictie.UV"t"CX sau reciProca şi apar mai ales. Sau in forma : « Propositio scripta in illo folio est falsa » ( ( Pro­ poziţia scrisă pe a. Dacă acest om a spus adevărul. trebuie să fie j ertfit idolului adevărului . Propoziţia străi­ nului nu poate fi declarată nici adevărată nici falsă. întrebarea : "Care îţi va fi moartea?" Străinul a răspuns: . Forma cea mai simplă o găsim enun­ ţată în toate aceste tratate. Fiindcă erau cruzi . puţin mai dezvoltate. dacă răspunsul era fals. dar atunci a spus adevărul . Alte variante.Există diverse variante ale acestui paradox.. ajungînd să ocupe capitole întregi în manualele de logică. Î ntr-o insulă trăia o rasă de uriaşi foarte şireţi şi cruzi. s-a întîmplat ca odată. afirmatia sa este o minciună. ei omorau pe orice străin care acosta pe insulă. _Puşi în încurcătură. ' Tratatele scolastice de logică oferă o mulţime de vari­ ante ale acestui paradox şi ele au constituit o problemă arzătoare şi specială a logicii evului mediu. îl jertfeau idolului minciunii. în acest caz. Î i puneau o întrebare şi dacă răspunsul era adevărat îl j ertfeau idolului adevăru­ lui .

şi era singurul care avea acest drept . de exemplu. Iată acum contradicţia care rezultă : ac eeaşi problemă se pune pentru străj er . dacă nu se rade singur. Pseudoparadoxele Printre paradoxele aparente se citează mai ales două: cel al străj erului şi paradoxul bărbierului ./' în ceea ce priyeşte argumentele reciProca ale scolasti­ cilor. să se trezească singur. atunci. dar nu îi era permis să trezească pe cei care se puteau trezi şi singuri .. 1918) se referă la drep­ tul de cutumă roman. ă este capabil să se trezească singur. 11. Un pseudoparadox analog este acela al bărbierului satului: bărbierul satului este definit ca acela care rade pe toţi cei care nu se rad singuri . nu ridică probleme de logică. cu toate că pot provoca probleme destul de grave de drent (în Acazul străjerului) sau practice (îtf cazul bărbierului). paradQxul străj erului'. este obligat după lege . în tratatul lui Buridan . trebuie să se radă singur. sau nu se tre­ zeşte singur. 1) Dacă se trezeşte singur. . �a. conform definiţiei . După cum remarcă Beth [1].radoxul mincinosului este construit cu noţiunile logice 53 . ele se găsesc peste tot 'sub forma următoare . Socrate pronunţă o singură propoziţie « Plato dicit · falsum » şi Platon pronunţă o singură propoziţie « Socra­ tes dicit falsum » . 2) d a c ă nu se trezeşte singur. care definea străj erul unui sat ca fiind persoana obligată să trezească pe toţi sătenii care nu se trezesc singuri . Paradoxul străj erului (Russell. Problema este aceeaşi: cine rade pe bărbierul satului? Dacă trebuie să se radă singur. In paradoxele autentice s e întrebuinţează una sau mai multe n oţiuni fundamentale ale logicii !'au ale matematicii: pa. dar atunci nu are dreptul să se tr�zească. ca şi altele din aceeaşi categorie . atunci nu poate să se radă pentru că el nu rade decît pe cei 'care nu se rad singuri. tertium non datur. înseamnă c. Care dintre aceste două propoziţii este adevărată şi care este falsă ? Se aj unge la aceeaşi contra­ dicţie ca aceea din paradoxul uriaşilor cruzi şi şireţi . cine îl trezeşte? Dar nu există de­ cît două posibilităţi: sau se trezeşte singur.

adevăr etc. cu noţiunea de proprietate a unui cuvînt. pentru acest motiv. mai ales. care îl conduc pe Beth [1] ( pe care l-am urmărit în cîteva puncte din expunerea paradoxelor) la concluzia: "Pentru acest motiv . cu noţiunea de mulţime sau clasă. pentru matematică " . dţscoperirea antinomiilor constituie un pericol atît de mare pentru întregul edificiu al ştiinţelor deductive şi . descoperirea antinomiilor a com­ promis atît de grav şi logica generală şi teoria mulţimilor care era considerată o rivală a logicii . paradoxul lui Burali-Forti şi Cantor cu noţiunile de număr ordinal şi cardinal .aici . paradoxul l ui Russell."adevărat " şi " fals" . De . paradoxul lui Grelling-Nelson. numerabil şi bine ordonare. Richard şi Zermelo-Konig cu noţi­ unile de definiţie. . paradoxul lui Godel cu noţiunile de demonstrabilitate. paradoxele lui Berry. consecinţele extrem de grave pentru matematică şi logică.

Lumea fenomenelor.---- 1. gîndirea logică. Pentru a da o soluţie cele­ brelor paradoxe " Ahile şi broasca ţestoasă". în sînul rea­ lităţii. eleaţii au introdus distincţia între· realitate şi aparenţă. caracterizînd astfel poziţiile adoptate : A) poziţia filozofică./pespre soluţiile paradoxelor in general Istoria filozofiei întîlneşte. fac parte din natura Fiinţei. dar gindirea însăşi se găseşte in imposibilitatea de a le ad­ mite. s-au emis diferite soluţii . Vom numi soluţie filoz ofică a an-o tinomiilor orice soluţie care introduce un principiu sau axiomă (sau mai multe) . A) Poziţia filozofică.--. în mai multe rînduri. Pentru această con­ cepţie. numite.ÎNCERCĂRI DE A GĂSI O SOLUŢIE --------------------. In această cate­ gorie putem grupa soluţiile următoare : a) S o l u ţ i a e i e a ţ i l o r . a unor aseme­ nea aporii. Aceasta era poziţia 55 . B) poziţia logică. para­ doxe sau antinomii. dar inadmisibile din pricina rezultatelor absurde la care ele duc. antinomiile reprezintă conflicte reale. le creează. pro­ bleme ale unor construcţii logice. construcţii -în aparenţă ireproşabile. său necesar. b) P o z i ţ i a o n t o l o g i c ă . în general . Î n prezenţa unor asemenea dificultăţi. " dihotomia". real nefiind decît taţionalul . " " săgeata sau "stadiile " . străine de mecapi smul logic în interiorul căruia s-a produs c-ontradicţia. este ilu­ zorie. pe care le vom clasi­ fica în două categorii generale. în procesul. nefiind pe de-a intregul raţională.

construind paradoxe mai mult s au mai puţin demne de a fi luate în consideratie.lui Heraclit . care se ataşează sistemului 10gic considerat în care se produc paradoxele şi graţie cărora se crede că se vor putea evita paradoxele. B) Poziţia s tric t logică. iar în filozofia contemporană. dar ea este total adecvată lumii fenomenelor. 2) natura demonstraţiei matema­ tice şi care anume sînt criteriile care ne permit să distin­ gem o demonstraţie corectă de una falsă. poziţi a iraţionaliştilor. Hegel într-o sinteză superioară. • e) P o z i ţ i a l o g i c o -ni. pe sceptici şi micii-socratici. de exem­ plu. lo­ gica matematică ţine de filozofie " . mai mult sau mai puţin convenţionale. încît nu mai e necesar a-l demonstra . Mostowski spune textual: " Aceste probleme sînt de natură filozofică şi nu putem să ne aşteptăm la rezolvarea lor numai în limitele matematicii şi aplicînd numai metodele matematice " . d) P o z i ţ ia' 1 u i K a n t. care. Construind antinomiile ra­ ţiunii pure. Această poziţie a fost cea a lui Aristotel . iar iraţionaliştii le consi­ deră ireductibile. care apar în mod inexorabil în orice simbolism logic fornfal şi în teoriile matematice for­ malizate. a t e m a t i c ă c o n t e m� p or a n ă . din pricina naturii limitate a oricărui formalism. c) P o z i ţ i a e p i s t e m o l o g i c ă. Bertrand Russell scrie [4 J : " Î n acest sens şi -ca urmare a faptului că se ocupă de probleme încă nerezolvate. problemele generale ale bazelor matem aticii sînt reduse la două de către Mostowski [1 J : 1) Natura conceptelor matematice. Din această ca te­ gorie putem cita pe sofişti . au căutat să anuleze puterea de cunoaştere a gîndirii logice. toţi. Astfel. sau în timpurile moderne aceea a lui Hegel . De altfel . filozoful de la Konigsberg a tras concluzii dia­ metral opuse celor ale eleaţilor: gîndirea pură nu este ya­ labilă în domeniul realităţii în sine. Aspectul filozofic al unei astfel de soluţii a fost recuno­ scut de către specialiştii cei mai autorizaţi în acest dome­ niu . Soluţia 10gico-matematică constă în admiterea unei axi­ ome suplimentare restrictive (sau a mai multor) . aşa cum a fost formulată în ultima carte a 56 . De pe această poziţie se recunoaşte existenţa ireductibilă a para(�oxelor. He­ raclit rezolvă aceste contradicţii într-o armonie superioară .

menţionînd faptul că paralogismele cele mai dificile de rezolvat sînt cele care formează un cerc vicios.cele de felul p aradoxelor logico-matematice.tii acestei concepţii şi care con stituie imen­ sa majoritate.LO""t"nH'. de exemplu.€. Care era poziţia logicienilor din această epocă ? Î n Logica Magna a lui Paulus Venetus (Tractatus VI : lnsolubilia) găsim enumerate 15 categorii de soluţii . Se găseşte. citată această opinie. la o eroare de logică. mcepînd cu Socrate şi pînă la logicienii de la începutul secolului nostru.. opinie aflată în micul tratat logic al lui Hentis­ berus (t 1380). IV. quod " duo contradictor1a sint sim'ttl falsa " . în tratatele numite Insolu bilia şi în centrul c ărora se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale.Organon -ului . de felul . 90). Totuşi."ul mediu a avut concEpţi a logică a p a r a d e xel o r după care există o soluţie logică a tutu ror acestor contradicţii !7i a căutat soluţia lor şi nu o - . în ultim ă analiză. la Wilhelm din Occam etc. Găsim problema lnsolubilia chi a r şi în summulae logicales a lui Petrus Hispanus. dar. 57 . adică exact . Toate tratatele de logică clasică.yxCJlV: orice paradox este un sofism şi se reduce deci. noi nu avem ni ci un t ratat. aşa cum rEm arcă Prantl ([lJ. dintre care nici una nu admite că o asemenea problemă ar fi cu adevărat insolubil ă . anumiţi logicieni sco­ lastici au evocat concepţi a după care există probleme cu adevărat insolubile . vom cita în mod special pe logi­ cienii scolastici. în spEcial. Această poziţie ar fi fost probabil adoptată de către un anume Suisset (pro­ babil Richard Suiseth). această opi nie n-a jucat nici u n fel d e rol în evul mediu şi ea nu a avut nici o importanţă doctrinară iar Paulus Venetus nu o U!niţieH[. avînd titlul De sensu composito et diviso : Scrib it una opinio in insolubilibus satis est possibile. rezolvării paradoxelor. ali menţinut clasificarea şi soluţiile date de Stagirit . după care într-o insolubi1ă există cu ade­ vărat două propoziţii contradictorii care ar fi false în ace­ laşi timp.ă.)V e). Oricum ar fi. care au dat. IIe:pt O"OCf. Se poate deci afirn1a că (.o importanţă considerabilă rezolvării sofismelor în general şi . care nu pot fi rezolvate în nici un' fel nullo modo possunt solvi. de logică de l a el . începînd de la Aris­ totel. la Petrus d'Ailly. Printre adep. p . petitio princiPii sau circulus in probando.

bazată în mod exclusiv pe condiţia pascaliană a definiţiei .bine remarcat de Russell [2J: "Poincare crede că toate aceste paradoxe provin dintr­ un fel de cerc vicios şi aici sînt de acord cu el. î n sfîrşit. în celebrul său tratat Summa totius logicae (Compendiu al întregii logici) : "Non ideo dicuntur sophismata aliqua insolu. Perelman [1 J şi [3J căreia s-a alăturat şi M. O poziţie analogă este şi cea a lui Ch. a susţinut că este -suficient a descoperi că o asemenea problemă conţine un (:erc vicios. aceste probleme erau privite ca fiind sofisme. ·deşi adevărat. definiţiile care trebuie privite 'ca non-predicative sînt cele care conţin un cerc vicios " . Deşi Perelman a căutat în mai multe rînduri să depisteze această eroare. care susţinea că defini­ Jia mulţimii tuturor mulţimilor nu este predicativă. credem că putem clasa printre soluţiile pur logice tentativa lui Behmann de a oferi o soluţie a para­ doxelor. Aceasta era şi poziţia lui Richard. pentru ca problema să dispară.bilia. În alţi termeni. Putem regăsi această părere. 58 . ci fiindcă se rezolvă cu dificultate). în discuţia cu Bertrand Russell. De altfel . ca o eroare . quia nullo :modo possunt solvi. tot la prohibiţii convenţionale. Poincare [1 J scria: "Astfel. problemele numite 1 nsolubilia purtau acest nume din pricina dificultăţii rezolvării lor şi nu pentru (:ă ar fi fost considerate cu adevărat insolubile . Poincare. cel care s-a menţinut în mod ferm pe o poziţie pur logică a fost H. greşeli de logică. la toţi marii logicieni ai epocii care s-au 'Ocupat de această problemă.regulă prohibitivă oarecare. sed quia cum difficultate solvuntur " (Nu de aceea se numesc unele sofisme insolubile fiindcă nu se pot rezolva în nici un mod. după Perelman. în sfîrşit. ceea ce a fost foarte . mulţumită căreia s-ar fi putut evita insolubilele. nu a reuşit şi a ajuns. exprimată într-un mod identic. la sfîrşit. printre contemporani. (:are. aşa se şi exprimă Wilhelm din Occam. Dar el nu vede dificultatea de a evita . nu este capabil să' elucideze toate punctele p roblemei. Barzin: toate antinomiile teo­ riei mulţimilor şi ale logicii sînt. de exemplu.un cerc vicios de acest fel". nefiind ·bazată pe b proprietate. Este adevărat că problem a este mai complicată şi că răspunsul lui Richard sau Poincare.

este numită de Russell "teoria tipurilor logice".. în virtutea principiului cercului VIClOS. Atunci . fiind lipsit de sens. paradoxul clasei claselor care nu se conţin ca element. Soluţia trebuie găsită scrutînd ideile logice' fun­ damentale" . pro­ prietăţile indivizilor. De exem­ plu. Russell. simbolul cp [z (cpz)] trebuie privit c � . în func­ ţia propoziţională cp(x) .l. Î n consecinţă. adică: indivizii. Teoria tipurilor Primul care a observat că problema antinomiilor can� . argumentul x nu poate lua decît valori de tipul n -1 dacă cp este de tipul n . care constituie în mod incontesta� bil cel mai important efort de a găsi o soluţie a paradoxelor. Soluţia lui. ca rezu1� tatul unei întrebuinţări nej uste a acestor idei. nici o soluţie care caută să le explice mai bine. concepte de tipul ti. obiecte logice de tipul to. Expresiile de forma cx E cx sau x E cx. conceptele de tipul t2 etc . Această teorie derivă din principiul cercului vicios: paradoxele -ca­ re sînt toate cercuri vicioase . nu poate fi adecvată. adică dacă notăm cu z (cpz) clasa /\ definită de funcţia cp(z) .s-ar naşte din faptul că se presupune că o colecţie de obiecte poate să conţină membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . proprietăţile indivizilor.'2. Teoria tipurilor stabileşte că nu se poate aplica un conctpt de tipul n decît unui concept de tipul n . este astfel rezolvat de către Russell: o clasă este un obiect care derivă dintr-o funcţie propoziţională cp(x) şi care pre­ supune funcţia .ţoriene trebuie să fie pusă pe un plan pur logic şi că este d e ordin pur formal este logicianul englez Bertrand Russel1. Russell aj unge să stabilească o ierarhie logică a conceptelor. cu alte cuvinte. Î n felul acesta. o clasă nu poate fi argumentul funcţiei care A � o defineşte . sau tn comprehensiune cp(cp) - 59 . argumentul unei funcţii nu poate lua va­ lori arbitrare iar valorile care i se pot atribui sînt limitate. El scria tn PrinciPia Mathematica : " Voi observa că aceste paradoxe nu sînt în mod exclusiv în legătură cu ideile de număr şi cantitate. Î n consecinţă. Propoziţiile care afirmă asemenea lucruri sînt declarate de Russell ca lipsite de sens (meaningless) .

Russell stabileşte diferite tipuri de adevăr: cînd afirmăm adevărul sau falsul unei propoziţii p. în 1955. deci el nu se confundă cu S . Carnap [lJ şi A. în felul următor : " Sub influenţa lucră­ rilor lui Hilbert şi a tezelor şcolii neopOi"itiviste .într-un m�-­ tasistem S'. nu poate fi enunţată în însuşi sistemul S . Mincinosul nu poate spune care este valoarea de adevăr a propoziţiei "eu mint " . -·. de propoziţii ale mincinosului. care se referă la propoziţiile sistemului S. matematicii este construcţia unei 60 .iar aceasta ar trebui să se reducă la logică. ci într-un alt limbaj logic care se referă la toate propoziţiile mincinosului! Legînd acest rt"zultat de paradoxul lui Gadel . logi­ cienii au aj uns la concluzia surprinzătoare că orice forma­ lism deductiv are limitele sale iar deductibilitatea logică nu poate depăşi anumite limite· . ci . nu mai sînt po::_ clasa oc conţine clasa :x ca element " sibile şi deci paradoxele nu pot fi construite . ci necesită o serie infinită de limbaj uri mai bogate " . Tarski [1]. de exemplu "p este fals " . Deoarece matematica ar trebui să se reducă la aritme­ tică . utilizăm un tip de adevăr. în care se poate descifra cu siguran­ ţă o înfrîngere de natură sceptică. în primele două decade ale acestui secol .. care . după c um spune şi Carnap[3J: " Pentru orice sistem al aritmeticii se pot da noţiuni aritmetice indefinisabile şi propoziţii indecidabile. nerespectînd teori a tipurilor. s-a imaginat .sau -cp(cp) etc. utilizăm un alt tip de adevăr etc. cînd spune:n prop:niţia "p este fals " este falsă. . Î ntr-un mod analog. deoarece nu se poate construi valoarea de adevăr a. Teoremele stabilite de către aceşti logicieni arată că valoarea de adevăr a unei propoziţii . propoziţiile " este abstract " . sau " abstract este abstract sau " concret " etc . nu au mC1 un sens şi sînt excluse din simbolismul logic. construită într-un sistem logic S . arată că în orice sistem formalizat (care conţine aritmetica) există propoziţii non-decidabile. această concluzie a fost aplicată la întreaga matematică.' în general . acestei propoziţii în însuşi sistemul. după cum am văzut. că cea mai impor­ tantă problemă a bazelor. este formulată de Mos­ towski [lJ. Matematica n-q poate fi epuizată printr-un sistem. Tipizarea noţiunii de adevăr a fost demonstrată de către R. Această concluzie.

. Obiecţia princjpală care i se poate aduce rezidă deci în aceea că ea nu are. declarînd prin teoria tipurilor o serie de propoziţii lipsite de sens cele care conduc la paradoxe -. Este ea cel puţin suficientă pentru a evita antinomiile? Vom con­ strui mai departe paradoxe pe care această teorie nu poate să le evite . . Russell a oBser­ vat că nu este posibil să exprimăm toate regulile unui forma­ lism logic în simboluri. . ea are un caracter mai larg.r act 61 . elimină totodată şi propo­ ziţiile care au un sens precis. regul a deductivă a sulJstituţiei : în' orice formulă adevărată (tautologie) se poate substitui unui aceluiaşi simbol o expresie propoziţio­ nală arbitrară.un caracJ�er necesar. eludes formal statement. că în simbolul însuşi rămîne întotdeauna o urmă de intuiţie şi că trebuie să depăşeşti simbolismul pentru a depăşi intuiţia " . Ceea ce este mai grav este faptul că Russell. . deoarece ea are o anumită consonanţă cu simţul comun. Credem că astăzi aceste sisteme nu au decît o valoare istorică ". cum ar fi propoziţiile " abst. cum spune Russell : " This princiPle.limbi artificiale cu reguli sintactice. de exemplu. ..zat pe punerea în formă simbolică a legilor logicii pentru a /elimina orice urmă de intuiţie şi pentru a aj unge la sfe­ r a pură a conceptelor. în general. De unde şi concluzia lUi Brunschwicg [1 ]. în mod precis defi­ nite. . Care este baza logică a teoriei tipurilor? Russell spune că. ceea ce o face "inherently credible " . · Ideea că orice simbolism logic şi . Iată singura bază a teoriei tipurilor. bază care nu are nimic logic . şi formula care rezultă rămîne adevărată.s imbol cu noua expresie. Dar acest principiu nu este formalizat şi din această cauză se atribuie o anumită insuficienţă formalis­ mului în general sau. care analizează acest impas logistic: " Logicienii s-au JbJ:I. şi printre care ar exista o limbă universal ă şi perfectă care ar putea fi identificată cu matematica . . deşi această teorie s-a născut din necesitatea de a evita (avoid) paradoxele. and points to a certain failure of the formalism in general" (Acest principiu . dar mi se pare . cu condiţia de a înlocui peste tot acest . scapă unui tratament formal si indică un oarecare esec al formalis­ mului în genere). că orice 'simbolism matematic este limitat a apărut lui Russell însuşi . chiar de la primele sale cercetări .

adică definiţia unei clase cu aj utorul unei totalităţi din care clasa Însăşi face parte. Antinomii logice şi antinomii semantice Frege şi Russell au căutat să fundamenteze aritmetica (şi prin aceasta întreaga matematică.nsiune. deci: Y2 este definită cu aj utorul unei totalităţi din care Y2 face parte . de altfel. . [Xl E Y2 = (Ez 2) (Xl E Z2 & . de acord cu Hao Wang [ l J. 14). că teoria tipurilor nu împiedică complet formarea claselor numite non-predicative (după expresia lui Poincare). care n au putut fi depăşite decit cu aj utorul unei noi axiome. Trebuie să remarcăm. La început. deşi aceste propoziţii sînt s i n g u rel e pe care Însuşi exigentul Anthis­ tene le admisese . admiterea claselor non-pre­ dicative ne împiedică de a fi pe deplin convinşi că teoria tipurilor este non-contradictorie " . după care "există Întotdeauna o clasă de tipul n + 1 corespunzînd oricărei fraze care serveşte drept definiţie pentru obiectele de tipul nOI. Iar Hao Wang adaugă: "se găseşte că o parte importantă a matematici10r sup e rioare nu poate deriva din teoria tipurilor decit dacă admitem clasele non-predi­ cative de tipul Y2' Deci . p. care este . dacă ea ar fi putut fi redusă la aritmetică) cu aj utorul logicei clasice şi a noţiunii de mulţime . Z2 E Wa)] Y2 este o clasă de tipul 2. într-adevăr. fiind dată o clasă na. există o clasă Y2 de tipul 2. noţiunea logică de clasă. deşi putem fi convinşi că para­ doxul lui Russell ca şi celelalte paradoxe bine cunoscute nu pot să fie derivate imediat. 3. dar definită totuşi cu ajutorul unei variabile legate de tipul 2. în virtutea acestei axiome. Russell a fost obligat să intro- 62 . ( [lJ . Dificultăţile Întîlnite în realizarea acestui program logicis­ tic. l-au împins pe Russell la inventarea teoriei tipurilor pentru a elimina paradoxele . adică Z2. de tipul 3. aşa fel că: (Xl) .este abstract" sau "abstract nu este concret". ea a dat loc altor dificultăţi. Cu toate că teoria tipurilor s-a născut dintr-o necesitate mai generală. . sistemul lui Russell admite o axiomă numită axioma de comprelu.

lucru care a determinat pe matematicieni să caute a uşura. Ramsey numeşte antinomiile din grupa A antinomii logi-. devin inutile .şi Ramsey ( 1926). de exemplu. (Acestea din urmă au fost semnalate şi de către Peano . paradoxele lui Burali-Forti . Logicienii polonezi sau cei din şcoala din Viena le numesc antinomii lingvistice. semantice sau sintactice. Această reducere a dificultăţii poate să pară un progres. la primul ordin . Exact ceea ce s-a şi întîmplat: în cea de-a doua ediţie (voI . ) Distincţia introdusă d e către Ramsey. al lui Grelling-Nelson etc . dar cum antinomiile logice (din grupa A) pot fi evi­ tate prin teoria simplă a tipurilor.ducă. 1. ca şi axioma de reductibilitate. Grupul paradoxelor care nu conţin asemenea noţiuni. în condiţii date. cea a infinitului şi cea a alegerii ar încărca programul iniţial al lui Frege-Russell cu prea multe dificultăţi care n-ar putea fi depăşite. arată că antinomiile şemantice nu pot apărea în nici un sistem logic sau mate­ matic. Este unul. pe cît era posibil.. 1925) a monumentalei opere PrinciPia Mathematica. B . teoria tipurilor. Printre primii care au căutat să renunţe la teoria ramificată a tipurilor sînt Chwistek (1 92 2) . gîndirea sau simbolis­ mul utilizat. ca şi a celorlalte două axiome. Ramsey [ 1] a împărţit antinomiile în două grupuri di­ stincte : A. axioma reductibilităţii. Grupul paradoxelor care conţin noţiuni logice sau matematice. după care funcţiile propo­ ziţionale ale aceluiaşi tip au fost împărţite în ordine. Acceptarea acestei axiome. dar nu din punct de vedere logic. teoria ramificată a tipu­ rilor. iar antinomiile din grupa B . ci numai referinţe privind limbaj ul . Russell. pe lîngă teoria simplă a tipurilor. 63 . ca acelea de clasă sau de număr. al lui Richard. antinomii epistemologice. Noi dificultăţi au fost rezolvate de către Russell prin intro­ ducerea unei axiome suplimentare. acceptată astăzi în toate lucrările de logică matematică. ca acelea întîlnite în paradoxul mincinosului. teoria ramificată a tiPurilor. Russell a renunţat la teoria ramificată şi la axioma de reductibilitate. cu aj utorul căreia se poate reduce o funcţie propoziţională. ca o consecinţă a criticii făcute de Ramsey şi Wittgenstein. de care am vorbit dej a. ce. Cantor etc. într-adevăr.

Un lu c ru pare să fie si gur : singurul motiv pe care putem să-I dijm pentru astfel de reguli este că ele exclud contradicţiile . ele sînt artifici a le ceea ce prov oacă un s enti m ent profund de in s atisfacţie intelectuală . Camap [ lJ şi Ta r sk i [ 1 ]. ci o p roprietate analogă a metalimbaj ului ( c a r e vorbeşte despre limbaj ul dat). Această teo­ rie a l imbaj elor şi a me tali m baj elor logice a fost realizată pri n lucrările lui· Ramsey [IJ. căci confuzia lor ar produce paradoxele semantice .însuşi i deea de a extinde teoria tipurilor la o teorie a "nive lurilor de limbaj " (în introducerea la Tratatul logico-filozofic al lui Wittgenstein) . în consecinţă. în aceasta re z idă obiecţia fundamentală care li se aduce : aceste teorii nu sînt necesare. teoria "nivelurilor de limbaj " este şi ea tot atît de puţin fundată ca şi teoria tipurilor logice. . în antinomia lui Grelling-Nelson şi în pro p oziţi a " cuvîntul scurt este scurt " . ce semnificaţie epis . dar al doilea cuvînt " scurt" apar­ ţine unui limbaj su peri o r p ri mul u i şi. După cum există o ierarhie a tipurilor p en tru concepte. şi antinomiile seman­ tice. de către Reichenbach [ 1 J : " S-a pus chestiunea dacă este necesar să se introducă aceste reguli . Regula devine în acest caz următoarea: nu se poate vorbi despre un lirpbaj în în s u ş i limbaj ul întrebuinţat. proprie­ tatea de a fi scurt a cuvîntului " sc u rt al pri m ului limbaj nu este proprietatea reprezentată prin al doilea cuvînt " " scurt .căci problema paradoxelor semantice implică aceeaşi gravi­ t at e pentru securi t atea m ecanismului logic P entru a putea evita . " .. cuvîntul " scurt " este utilizat de două ori. Dar o chestiune "poate fi pusă " : ce rămîne din rigoarea lo­ gică dacă îi ataşăm arbitrarul? Şi apoi . după cum confuzia tipurilor de concepte ar provoca antinomiile logice După cum vedem. într-un mod foarte sincer. de ce le acceptăm? Răspunsul este for­ mulat. - 64 . De alt fe l . antin o miile lingvistice îşi găsesc soluţia lor. tot aşa există o ierarh ie a limbaj elor . Russell a sugerat el . In acest fel . Atunci. Aceste diverse tipuri de limbaj nu trebuie să fie confundate . Nu se pune problema dacă teoria tipurilor sau teoria nivelurilor de limbaj este adevărată. de asemenea. De exemplu . ci într-un 1netalimbaj. Aceste teorii reprezintă restricţii ale regulilor de formare şi sînt astfel convenţii introduse pentru motivul de a face limbaj ul nostru necontradictoriu " .

65 . iar aceasta nu este definită decît printr-un număr infinit de cuvinte. edificiul logic ar fi un j oc de copii. din care se se poate construi un alt edificiu. Soluţia lui Richard Am expus paradoxul lui Richard în însăşi forma dată de autor (cap . După ce a construit paradoxul şi a demon­ strat contradicţia. Să continuăm să numim E multime a astfel modificată. acum rangul k şi a k-a cifră a lui N' nu este egală cu cea de-a k-a cifră a k-ului număr al mulţimii E " . anulează însăşi necesitatea teoretică a logicii. 4). dînd înapoi cu un rang toate eelelalte numere aparţinînd rangului superior lui k. Să revenim la aranj amentele noastre. Richard [1] arată că această contradicţie este numai aparentă. o conventie cu noi ' înşine! Vedem deci că acceptarea unor asemenea soluţii pune în discuţie probleme şi mai grave decît cele ale paradoxelor şi . în definitiv. în ultimă analiză. deşi îi j ustifică valoarea practică. Deci. A doua mulţime este numerabi1ă. III. ' paradox). Ar trebui deci să-I şterg . Iată explicaţia textuală dată de Ri­ chard (cititorul este rugat să se refere la expunerea acestui. Grupul de litere G este unul din aceste aranj amente . compus din piese separate. Grupul G nu are sens decît dacă mulţimea E este complet definită. după bunul plac .temologică poate să mai păstreze o logică a cărei non-contra­ dicţie este asigurată prin convenţie? Dacă lucrurile s-ar opri la acest punct. Numărul N poate fi intercalat într-un anumit rang k în mulţimea E. 4. Putem încă să mai remarcăm si aceasta : multime a mul­ ţimii E şi a numărului N formea� ă o altă mulţi�le . Atunci coerenţa logică devine. el va exista în tabloul meu. Atunci grupul de cuvinte G va ' defi �i un număr N' diferit de N. Este vorba de mulţimea E şi aceasta nu este încă definită. nu există contradicţie. Dar la locul pe care îl ocupă el nu are sens . deoarece numărul N ocupă . " Să arătăm că această contradicţie nu este decît apa­ rentă .

cunoaşterea matematică este . ele sînt matematice. După Brouwer. în consecinţă . Şi iată de ce N nu face parte din E. că această observaţie este perfect justificată. independente. Altfel definiţia lui E ar conţine un cerc vicios. independentă de experienţă. ' ceea ce este un cerc vicios. E este mulţimea tuturor numerelor pe care le putem defini printr-un număr finit de cuvinte.tin un cerc vicios".ă ne vom referi la însuşi textul scrisorii sale. dar sprij inindu-ne pe noţiunea de mulţime E. A căuta o bază matematici10r în alte discipline înseamnă atunci. aşa cum a observat şi Poincare [1]. Vom vedea. 5. matematica este gîndirea exactă. Astfel. Un singur suport poate fi găsit 66 . care a fost adoptată de Poincare. spune Poincare. fără a introduce notiunea de mul' ţime E. concluzia se prezintă cu toată evidenţa şi evidenţa va apărea şi mai mare da<. în realitate. matematica nu mai poate să se bazeze pe alte discipline. 2. . este de natură matematică. Tot ceea ce noi gîndim în mod exact şi cîteodată spon­ tan . a căuta baza matematicii în matematică. Ea poate fi formulată în ceea ce numim " inter­ dicţia noţiunilor non-predicative " . nici chiar pe logică . mai departe. în orice fel de domeniu. Obiectele matema t ice sînt sesizate de către gîndire într-un mod imediat. este adevărat. Intuiţionismul lui Bromver I deile fundamentale ale doctrinei intuiţioniste sînt re­ duse de către Heyting [3 ] la următoarele: 1. I ată soluţia lui Richard . Concepută în acest fel . Insă. Matematica nu are numai o semnificaţie formală ci si· o semnificaţie în continut. nu putem � defini pe E prin însăşi mulţimea E. pentru că în măsura in care acestea sint exacte. după cum este uşor de verificat.Î n rezumat. am definit pe N cu un număr finit de cuvinte. Dar aceeaşi explicaţie este valabilă şi pentru celelalte antino­ mii . dar ea nu ia în consi deraţie decît un aspect al problemei . definiţiile care trebuie considerate ca non-predicative sînt acelea care con­ . Şi Poincare adaugă : "În exemplul ales de Richard.

principiul ter­ ţului exclus nu poate fi întrebuinţat într-o formă general ă .implică prin ea însăşi.adevărurile logice considedndu-Ie ca fiind " ideale " . D ar atunci avem consecinta ' imediată : în domeniul colec­ ţiilor infinite a spune că un element "a " aparţine unei mulţimi " E " nu are sens dacă noi nu putem indica acest element. deoarece nu avem posibi­ litatea de a arăta pentru o infinitate de lucruri. c a .deoarece în domeniul infinitului nu putem niciodată opera complet această indicaţie . Care este concluzia lui Brouwer ? Imitînd ceea ce se petrece în filozofie. în domeniul infinitului . Brouwer aj unge la concluzia c ă principiul terţului exclus nu poate fi aplicat în matematică decît cu o anumită rezervă. care nu este apli­ cabil decît în domeniul colecţii1or finite . s-a acordat o valoare universală principiului terţului exclus. Cum putem afirma că o colectie are o infinitate de elemente dacă n u avem posibilitat � a . de exemplu .să indicăm fiecare membru al acestei colecţii ? Fie acum propoziţia următoare a: " fiecare element din mulţimea k are proprietatea P" : dacă mulţimea k este in­ finită. dacă afirm că este absurd ca această propoziţie să fie falG7 . de unde ar rezulta că ele ar fi valabile chiar şi acolo unde nu există un control direct. " Credinţa în efi­ cacitatea nelimitată a principiului terţului exclus . P rincipiul fundamental al doctrinei intuiţioniste este următorul: " Orice propoziţie. În special. în mod nej ustificat . U . starea de lucruri care se opune ca ele să aibă proprietatea P.pentru această ştiinţă : intuiţia "care ne prezintă concepte şi concluzii într-un mod imediat. credinţa în caracterul finit si în structura atomică a lumii " . Iată modul în care Brouwer [1 ] susţine această teză. î ntr-adevăr. care între­ buinţează principiul terţului exclus. fie propoziţia a "obiectul A are pr oprietatea P" . atunci negaţia acestei propoziţii " a este falsă " nu satisface principiul brouwerian.mează deci c ă în demonstraţiile indirecte. Examinînd în lumina acestor principii principiile logicii clasice . matematicienii au extrapolat .scrie B rouwer . care are un conţinut . conform principiului enunţat. adică în demonstraţiile care se fac printr-o reductio ad absurdum. în faţa ochilor noştri " .după Brouwer. trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (SacJl­ verhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " .

Heyting este obligat să introducă o a treia valoare pentru propoziţii : există propoziţii adevărate. al doilea membru al impli­ caţiei spune că din dubla negaţie a unei propoziţii a rezultă afirmaţia propoziţiei a. adică în cazul în care e vorba de colecţii infinite. Limitînd donieni �l aplicabilităţii principiului terţului exclus. atunci dubla negaţie a lui a ne conduce la afirmarea lui a. De unde şi axioma lui B rouwer : "absurditatea absurdităţ-ii nu imPlică adevărul " (dar adevărul implică absurdita. ci numai nedemonstrabil. dar adevărul său nu poate fi demonstrat. nu rezultă afirmarea sa decît dacă în prealabil am presupus ca valabil principiul tertului exclus. deoarece pentru a fi ade­ vărată. Propoziţiile c are provoacă paradoxele ar fi chiar acelea care ar avea o a treia valoare . Altfel spus. dar există un caz în care noi mi putem proceda aşa. Î n logica lui Heyting. care pentru Heyting înseamnă că ea nu este falsă.să. acest principiu nu este declarat fals. în logica intuiţionistă..t ea absurdităţii) . teorema ur­ mătoare este demonstrată (formula lui Heyting :4. El rămîne în mod strict valabil în domeniul finitului. 68 . propoziţii false sau propoziţii care posedă o a treia valoare logică. Totuşi . nu rezultă că ea este adevărată.45): avl a· :J . ea trebuie să aibă o indicaţie experimentală sau de construcţie matematică. 'Transpoziţia acestei implicaţii nu este valabilă în logica lui Heyting. Heyting întrebuinţează ca semn al negaţiei .1". ' Pentru a găsi o interpretare a formulelor simbolice ale logicii intuiţioniste. Dacă negăm falsul unei propoziţii a . dacă pentru o propo­ ziţie a principiul terţului exclus este valabil . II a:J a Ce spune această formulă ? Primul membru al implica­ tiei este principiul terţului exclus : o propoziţie a este adevă­ rată sau falsă. B rouwer crede că poate elimina paradoxele infini­ tului . Pentru a distinge negaţia intui­ ţionistă de cea a lui Russell. tertium non datur. Concepţia filozofică a lui Brouwer a condus pe Heyting [1] la construirea unei logici fonuale avînd alte axiome decît cele ale lui Russell şi în care dubla negaţie nu mai echivalează cu o afirmaţie.

Această interpretare 69 . de exemplu. fie o valoare T ( a treia) . Aristotel [1] admisese că. principiul terţului exclus nu mai este valabil. princip i ul terţului exclus nu mai funcţionează . sacri ficînd valabilitatea universală a principiului te rţului exclus. în problema para­ doxelor. cel care este pus în cauză este in mod direct pri ncipiul contradicţiei. prin apariţia acestor �ontradicţii . patru valori etc . după cum vom vedea mai departe . şi chiar o infinitate de valori. q11-artum non datur . Eroarea comisă de către intuitionişti . dar nu şi necesară . constă în aceea că ei c .pe care poate să le ia o propo­ ziţie p: în acest caz orice propoziţie p are fie valoarea A ( adevăr) .şi că ar fi posibil de construit sisteme logice plecînd de la al te axiome decît de la acelea ale logicii bivalente ( formalizată de către Russell) . în consecinţă. fără principiul ter­ ţului exclus. Church. Heyting. are o se mnifica ţi e mai vastă şi nu a fost imaginată numai ca soluţie a proble­ mei paradoxelor .amputarea ac e stui principiu . adică în cazul în care e vorba de " viit o rii contingenţi " . în acest caz o afirmaţie fiind numai posibilă. alegînd un grup de axiome convenabile.A. F şi T . ed că principiul terţul ui exclus este acela care provoacă antinomiile iar soluţia pro­ pusă de ei . S-a presupus.adevărul şi falsul .!\. Logieile polivalente _ Criticile făcute principiului terţului exclus au condus la ideea că o propoziţie ar putea lua mai mult de două valori . fie valoarea F ( fals) .este îndreptată în acest sens .Heyting. (Principiul �ontradicţiei rămîne intact în logica lui Brouwer . Fie trei valori .Trebuie să remarcăm că concepţia intuiţionistă . tot aşa s-au putut construi noi logici. în anumite cazuri . s-a reuşit să se construiască logici polivalente.l lui Euclid. că o propoziţie p oate lua trei-valori. în realitate. care încearcă să elimine paradoxele. Aşa cum s-au putut �onstrui geometriile neeuclidiene fără postulat'. şi s-a putut demonstra non-contradicţia lor. Logici polivalente au fost construite de către Lewis.) · 6. Pentru o logică triva­ lentă. Lukasie w ic z . ea necesitînd un principiu al cuartului exclus . Moisil" Bocivar etc .

de ideea de de­ terminism şi cauz alitate a fost combătută de către Witt­ g en stein [lJ şi. Cei care au susţinut cu putere valabilitatea universală a acestui p rincipiu . . prin urmare. Lukasiewicz [1] a dat valorii T interpretarea de posibil. În schimb găsim asemenea co n sideraţii în M etajizica sau în alte texte. Se poate face o apropiere între această concluzie a lui Becher şi observaţiile făcute de către Bochenski [ 1 J pri­ vind a ceea şi p roblemă. de către M. în mod s pecil l . de exemplu. Paulette Fevrier [1] a încercat să explic e relaţiile de incertitudine ale lui Heisenberg printr-o logică triva-· lentă utilizînd a treia valoare. propoziţiile logice şi. î naintea lor. Bochenski nu găseşte nicăieri în H erm en eu ti c a (Cap . principiile logice sînt atemporale (Z eitl o s ) Admiţînd totuşi că o propoziţie poate lua trei valori într-o logică trivalentă.1'1t n on datur. în general . fenomenologia lui Husserl a relevat această eroare a psihologismului După aceşti gînditori. . IX) o a firma ţ ie care să poată Însemn a o slăbire a principiului ter ţului exclus în raport cu jutur a contingentia. adevărul . că Aristotel nu a acordat niciodată propoziţiilor privin d vi itorul conti n gen t o pozitie ' particulară în raport cu princi­ piul tertiu. altfel această valoare nu reprezintă nimic. de ideea timpului şi . în mod mai amplu . de ş i el a construit o logică cu trei val ori A . De unde şi denu­ mirea de logici nechrysiPPiene dată de Lukasiewicz 10gicilor care înt rebuinţ ează mai mult de două valori pentru propoziţii. au fost stoicii. Schlick [lJ. Bochenski interprete a z ă fa p tul acesta în felul următor : consideratiile din Hermeneutica sînt logice iar cele din Metajizica s'au din alte texte sînt metalogice. > 70 . în mod special Chrysippos (deoarece ei erau determinişti) . " absurdul". bazîndu-se pe textul Hermeneuticei. în trecut. F şi T făr ă nici o interpretare a lui T [2]. Ideea de a lega sensul şi valoarea principiilo r logice. şi c. falsul şi terţul prob lema fundamentală care se pune este de a avea o interpretare sau o i n tuiţie pentru a treia valo a re.onstruind în a c e st scop un calcul propoziţional (formal) conven ab il .a fost în mod foarte serios contestată de către Albrecht B echer [1 J care susţine.

Aceste concluzii au fost generalizate de c ătre J . faptele sur­ prinzătoare din domeniul microfizicii pot fi interpretate . Pentru Paulette Fevrier " logica este funcţie d� n oţiunea obiectu­ lui de care ea se ocupă " . Fizica actuală nu poate fi interpretată în cadrul logicii bivalente . t �oria din care se deduce că electronul este corpuscul . Dar dacă utilizăm logica trivalentă a lui Lukasiewicz.Î n logica bivalentă a lui Russell există o teoremă. ca orice concept . dar el este şi un corpuscul . [p ::J ( q = - q ) ] ::J - p Î n conseci nţă. formul a precedentă nu mai este adevărată şi. care îşi găsesc astfel soluţia. în care a treia valoare este " posibilă " . conform căreia o propoziţie . falsul si absurdul . conchide Zawirski [2 ] . d e a accepta o asemenea soluţie .două propoziţii contradictorii este falsă. deoarece noţiunea de obiect are o evoluţie continuă . poate fi tot aşa de bine aplicată în cazul paradoxelor logico-matematice . . Î n felul acesta. teoriile fizicii contemporane pot fi interpretate şi pot avea o semnificaţie logică. logica clasică fiind insuficientă în raport cu proprietăţile noului obiect. Zawirski [ 1 ] crede că poate să explice paralelismul dintre fizica . Se vede că formula citată de Zawirski si care este o ta­ utologie trivalentă în logica lui Lukasie�icz.c ulară. Cu condiţia . Pentru acest obiect va fi necesară crearea unei noi logici. Des:' touches [1 ] care a construit la rîndul său alte logici poliva­ lente pentru studiul fizicii . Î n logica trivalentă a lui Luka­ siewicz. care este o logică t rivalentă. aşa cum e aceea construită de Paulette Fevrier. din care se deduce echivalenţa a . cu aj utorul unei formule trivalente. în cadrul aceS­ tui calcul .fiecare propoziţie fiind susceptibilă de a lua . bineînţeles. . trei valori : adevărul. . dar el nu este corpuscul (pentru că el este o undă) este falsă. in care cea de-a treia valoare este " posibil " . prin urmare. ondulătorie şi fizica corpus­ . capabilă să organizeze în mod logic faptele aparent contra­ dictorii ale lumii subatomice. care conduce la concluzia că realitatea se traduce prin două propoziţii contradictorii : electronul este o undă. logica va trebui să se adapteze . în consecinţă. L. 71 .

Se vede deci că.putem sub­ stitui definisantul definitului . Behmann [ 1 ] raţionează după cum urmează : fie expresia formală . da� ă mergem mai departe. după cumr se ştie . care este în fond condiţia pascaliană a definiţiei : "Expresiile A 72 . Î n consecinţă.F (F) . căpătăm definiţia : - Def. a dică p rin definisan­ tul lui F. elimina­ rea semnului abreviativ F nu este posibilă şi nu putem re­ veni la semnele primitive substituind definitului semnele care servesc pentru a-l defini . bazată pe condiţia definiţiei . interpretată în termeni obişnuiţi: inseamna ca q> nu convine lui însuşi ca predicat) . în cazul nostru. obţinem . Apare astfel că numai întrebuin­ ţarea incorectă a semnelor abreviative provoacă apari­ ţia antinomiilor.q> (q» . obţinem . pe baza căruia F a fost introdus ca semn abrevia­ tiv şi ca această operaţie să fie în mod complet efectuată . de ordin pur form al . (care .F (F) şi aşa mai departe. Behm ann . Behmann aj unge la concluzia : "Nu există expresie liberă de semnele abreviative a cărei abreviaţie să fie F (F) " . Însă d acă îrtcercăm s ă eliminăm p e F. dacă scriem prin prescurtare 1n loc de cp ( q» expresia F (q» . stabilită de altfel de către Pascal : în orice definiţie trebuie să . Soluţia lui Behmann Behm ann a propus o soluţie foarte interesantă.. la infinit .se crede autorizat să formuleze regula u rmătoare. a r trebui c a F s ă poată fi eliminat. pentru valoarea particulară q> F (F) = - = F: F (F ) Behmann atrage atenţia asupra faptului că F este un semn introdus prin abreviere şi că esenţialul constă în aceea că orice abreviere nu este indispensabilă .7. la = Această echivalenţă ne antinomie.. înlo­ cuindu-l cu semn i ficaţ ia sa simbolică. F (q» .q> (q» conduc e . D e unde rezultă c ă pentru orice cp cele două expresii sînt echivalente : ( q» . In virtutea acestei simple observaţii.

caracterul auto­ matic al simbolismului ar fi distrus . Soluţia lui Perelman Perelman studiază problema antinomiilor logico-mate­ matice din punct de vedere strict logic . o a. vrem să ştim d. - 8. dar de ce printr-o asemenea defi­ niţi ţ . Î n fi � e. ) Din păcate . antinomiile ar apărea ca rezultatul introducerii semnelor abreviative în anumite expresii . teoria tipurilor fiind încă necesară. adică independent de ' utilizarea vreunui semn abreviativ. (Vom vedea că soluţia propusă de noi va lămuri această chestiune . remarcabilă din punct de vedere logic. soluţia lui Behmann. Astfel.care conţin semne abreviative sînt permise numai în cazul în care substituţia acestor semne prin semnificaţia ' lor simbolid este în mod total efectuabiIă " . dacă între­ buinţarea unui semn abreviativ trebuie să fie întotdeauna însoţită de o demonstraţie de legitimitate. deoarece se pot obţine para­ doxe numai cu aj utorul cuvintelor " toţi " şi " există" (opera­ torii de generalizare şi de existenţă) .semenea complicaţie ar fi mult mai dezavantaj oasă în comparatie cu teoria tipurilor. care duce la paradoxe . dacă ea nu ar degenera în soluţia banală. o altă obiecţie a fost făcută de Ackermann [ 1 ] care remarcă că observaţia luj Behmann asupra semnelor abreviative nu este suficientă. O altă obiecţie a fost adusă de Hărlen [ 1 ] : este imposi­ bil a examina}n general toate formulele pentru a şti dacă ele conţin semne abreviative incorect introduse .e ce în definiţia F (tp) = n f tp (tp) simbolul F nu este un simbol definit ? Behmann constată că F nu este definit. trebuie evitate abrevie­ riIe care conduc la antinomii ! Din punct de vedere logic . aşa cum a arătat şi Dubislav [ 1 ]. pe de altă parte. Observ aţia lui Behmann ar fi foarte importantă. El a susţinut în mod ferm că toate paradoxele sînt datorate unei greşeli de 73 . într-adevăr . care sp une că pentru a nu aj unge la antinomii. nu este suficientă pentru a rezolva toate antinomiile. simbolul F nu poate fi definit ? Iată nodul problemei. pentru a evita toate paradoxele . cel puţin în parte. dată fiind natura sa pur logică.

putem să-I re­ ducem cu uşurinţă la această schemă dacă putem . dacă această mulţime este unul din pro­ priile sale elemente . semnificaţia lui R este : a fi e lemen t al şi . Această echivalenţă fii nd valabilă pentru orice x. conform definiţiei sale. în acest caz ea nu poate fi unul din elemente . Contradicţia es. găseşte c ă mecanismul erorilor comise î n paradoxe poate f i înţeles dacă aducem paradoxele la o formă comună . semţ1ificaţia lui R şi termenul a.te violentă. - x Rx = xRa Adică : dacă un individ x nu are relaţia R cu el însuşi � aceasta înseamnă că el are relaţia R cu o anumită entitate a. Examinînd acum u n paradox oarecare.este o propoziţie falsă . S ă luăm . Această formă comună este următoarea : (x) . atunci ea este unul din aceste elemente. care nu sînt propriile lor elemente . Barzin în prezenta­ rea sa la comunicarea lui Perelman . cele mai numero ase. termenul tit este mulţimea tuturor mulţimilor care nu sîn t unul din pr@­ priile lor elem ente . paradoxul lui Russell. . de exemplu . deoarece nu conţine decît mulţimi care nu se conţin . Dacă construim acum o mulţime din toate mulţimile care nu sînt propriile lor elemente . obţinem pentru x a: . putem să ne punem şi pentru ea aceeaşi întrebare .logică pe care însă nu a putut s-o descifreze. iar o universală nu este adevărată decît în cazul în care e adevărată pentru toate valorile variabilei " .scrie M . Schema se va aplica în felul următor : cîmpul x-ilor reprezintă mulţimile. Perelman a. Barzin.aRa aRa Am aj uns la o contradicţie : propoziţia a are relaţia R cu a " echivalează cu propoziţia "a nu are relaţia R cu a " . în sfîrşit. prezentată de M. Această formă comună . privind mul­ ţimea mulţimilor care nu se conţin ca element . dacă această mulţime nu este unul dintre elementele sale proprii . Acest para­ dox a fost dej a prezentat . Este o universală.d etermina trei lucruri : cîmpul lui x . Există două feluri de mulţimi : cele· care sînt propriile lor elemente şi alte mulţimi. revenit de mai multe ori a supra afirmaţiilor sale şi într-o ultimă comunicare [3 J . = _ " 74 .

dar ter-· menul a nu mai figurează în clasificare. după p ărerea noastră. cînd utilizăm o echivalenţă cu valoare rezervată . înt r-o a. fără a) . 75 .xRx = xRa Cu alte cuvinte . această repartiţie a cîmpului x-ilor exte exhaustivă. Astfel . c a . Cînd avem o echivalenţă obişnuită. Principiul contradicţiei interzice punerea oricărei uni­ versale. dacă înlocuim pe x prin a. semenea echivalenţă . Este suficient să regăsim p rintre premisele unui p aradox o afir­ maţie corespunzătoa re schemei de mai sus pentru a-l putea înlătur a . Perelman aj unge l a o regul ă prohibitivă care nu aj ută rezolvarea problemei : p entru a nu aj unge la pro­ poziţiile contradictorii trebuie să interzicem substituirile 'care conduc -la propoziţii contradictorii ! Trebuie totuşi să dăm dreptate lui Perelman care. este limpede că această universală nu este adevărată pentru valoarea a. Trebuie deci s ă împiedicăm c a x s ă i a valoarea a. Nu mai avem o bire­ partizare exhaustivă . dacă există între două funcţii logice oarecare <p (x) şi � (x) o echivalenţă formală adevărată : cp (x) = � (x) ea împart� domeniul x-ilor în două clase de valori : cele· care fac amîndouă funcţiile adevărate în mod si�ultan şi cele care fac amîndouă funcţiile false în mod simultan .to ate paradoxe1e sînt datorate unor erori de logi c ă . deoarece problema este mult mai generală decît aceea pe c are a pus-o el . ceea ce se scrie : (x. Meritul lui Perelman este de a fi relevat trei puncte esepţiale ale problemei : 1. fără a) . adică o contradicţie.Aici . căci. obţinem . (x .xRx = x R a domeniul x-ilor este încă împărţit în două clase .numită de Barzin o cvasi echivalenţă.aRa = aRa. . fără sa găsească . totuşi . în timp ce. care are o contradictorie drept o valoare. . soluţi a . de exemplu. este singurul c are a avuţ intuiţi a veritabilă a mecanismului logic al paradoxelor. .

. . dacă este posibil să numerotăm variabilele (li­ bere sau legate) .xRx = xRa este falsă în anu­ mite cazuri . Quine nu face altceva decît să acorde o poziţie privilegiată expresiilor stratificate. Teoria stra tificării a lui Quine . faţă de cele nestratificate în raport cu postulatele pe care le admite . deoarece este un caz particular al unei concluzii mult mai generale şi că nu există puncte care trebuie elucidate. . . pe care l-a' formulat în 1 9S4 .universala (x) . dar Quine adaugă principiul abstracţiei (din logica lui Russell) după care cl asele de abstracţie nu pot fi formate decît din cele stratificate. 192) . z (z) .2 . 3 . x (z) . . menţinînd însă toate teoremele acestui sistem . . O expresie V va fi numită "stratificată" (stratijt'ed) . pentru care propoziţia contradictorie .aRa = aRa este o va­ loare . . z (z) . Sistemul său [ l J . . După cum spune Beth ( [ 1 J . de la în­ ceput. etc . . y (y') . . 76 . . 9. . În ce constă această teorie ? Să considerăm un sistem formal care conţine variabilele x. z (y) . că concluzia lui Perel­ man este absolut adevărată. şi operatorii lo­ gicii elementare . y (z) . . Teoria tipurilor este ·înlocuită in sistemul lui Quine prin teoria stratificării. în cele ce urmează. . . y (x ) . x (x) . variabilele v şi w să aibă n umere con­ secutive k + 1 şi k. expresii de forma x (x) . V. indiferent de tipul lor (în sensul lui Russell) şi expresiile (funcţiile propoziţionale) . Quine a încercat să con­ struiască un sistem logic care să înlocuiască sistemul din PrinciPiţl M athematica. deci ea nu este universală . x (y) . . Vom vedea. z. y (x) . s-a izbit însă de dificultăţi ce au fost semnalate de alţi matematicieni şi logicieni. y . astfel că el a fost obligat să-I refacă în mai multe rînduri [2 ] . z (x) . . .principiul contradicţiei ne interzice să între­ buinţăm orice universală care are această formă. Se admit astfel. cu care este construită V . p . Lucru pe care nici un alt m atematician nu l-a rem arcat. că ea nu poate fi obţinută atît de uşor. . Logisticianul american W. 'aşa fel ca pentru oricare v (w) din V. .

Church [ 1 ] renunţă la întrebuinţa rea variabi­ lelor libere . în cazul n o stru avem : R (a) R (b) R (c) ::J abc a (b + c ) = ab + ac: ( 2) Aici simbolul R " Îm e a m n ă p r E d i c at u l " n u m ă r real " . " dacă a . Sis temul logic al lui Alonzo CbunlI Church construieşte un sistem logic ! b azat pe o serie de postulate . o ricare a . In felul acesta nu mai avem variabile libere. . decît abandonarea totală· a variabilei libere . dar simbolismul se dublează . c . e d . sum e de serii etc . siste m u l lui Quine nu a putut fi dEllJ Onst rat c a fiind necon­ tradict o riu . b . între care cele mai importante se . Quine a arătat c ă sistemul său p e rfecţionat exclude şi antinomia lui Burali-Forti şi c ă permite s ă se fundeze aritm etica p e p ostulate pur logi c e . Church [ 1 ] cred e că adiţi a ve � b al ă trebuie exprimată direct în formul ă . b . dacă voim să fim stri cţi . De exem plu . cu atît mai mult cu cît admite i dei paradox a l e . nu se p o ate şti întrucît acest sistem evită oricare paradox posibil. ne va duce la alt înteles . � 1 0 . identitatea algebri c ă la (b + c) = (1) ab + a c n u poate da. 77 . şi c sînt numere re � le . şi de fiecare dată substitui rea unor nu­ mere date . Se vede în s ă ce legătu ră există între această i�ee şi para doxe . mai mult.. cum este existenta unei cla se universale care contine absolut orice . Cu toate aceste a . se conţin singură ! i. ind iviz clase şi . II) . Mai mult. chiar sub form a p e rfe cţion ată din 1 943 ( [3 J . care dacă nu sînt direct contradictorii . Chu rch crede că nu există altă ieşire. în locul l o r . deşi restricţiile impuse echivalează CU I acelea p e care le exp rimă teoria tipuri 101.\ În felul acesta teoria tipuriloT nu m ai intervine direct în . c are pot fi numere real e . o propoziţie definită . complexe . sînt greu de admis . De aceea . pentn.t. b şi c identitatea (1) este valabil ă . referă la uzul variabilelor reale şi l a principiul terţului exclus . dacă n u ' adăugăm c e valori iau variabilele a . sistemul lui Quine. Mai întîi .

Heyting. şi este adoptată de Church şi pentru. referinţa la eventuale aplicaţii este irelevantă. Postulatele iniţiale trebuie să definească sistemul l ogic ca o structură formală şi.e priveşte entităţile logice ce i se pot substitui . concepţia generală despre logică este alta la Church şi alta la B rouwer. Church nu acordă un caracter de unicitate sau de adevăr absolut unui sistem de logică. Ele servesc numai la descrierea şi sistematizarea fap­ telor de experienţă sau de observaţie. logică.nici adevărată şi nici falsă. Paulette Fevrier. echivalenţa gene­ ral ă : ( rp ) · P ( rp ) = rp ( rp ) - Variabila rp poate lua o rice valoare şi nu cere nici o indicaţie în s. Destouches etc . Î n consecinţă:. există mai multe sisteme de logică . şi în general în faţa teoriilor ştiinţifice. J. D upă cum pot exista mai multe geometrii pentru descrierea spaţiului . Church introduce o restricţie în legea terţului exclus . Trebuie să observăm . după cum am văzut : Lewis. crede Church. are analogii cu logica lui Brouwer-Heyting. fără să atribuim vreun înţeles simbolurilor. logica trebuie dezvoltată în mod pur formal . introducînd o restricţie în legea ter­ ţului exclus. In al doilea rînd.Î ntr-un paradox am găsit. 349) . din cauză că nu elimină aceeaşi parte a acestui principiu. tot astfel . L. ca de altfel de toţi acei care au creat logici polivalente. Cele două sisteme nu sînt identice. de exemplu. o dată cu Church ( [ 1 ] . 78 . Aceasta este de fapt poziţia lui Poincare în faţa geometriilor neeuclidiene . şi dintre aceste sisteme unul poate fi mai convenabil decît altul : " but it cannot be said that one is right and the · other wrong " . In afară de aceasta. Lukasiewicz . Ac. în dezvoltarea acestei structuri. care se constituie logic cu ideile lui pri­ mitive şi axiomele lui.eastă restricţie constă în a admite axio­ matic că o funcţie propoziţională f (x) poate să nu fie pentru unele valori ale variabilei x . că sistemul acesta. p . Entităţile logicii formale sînt abstracţii şi depind de alegerea arbitrară a inventatorului . va trebui să presu­ punem că f (x) este n e definită şi nu exprimă nimic . Legea dublei negaţii este val �bilă în logica lui Church şi nu este în aceea intuiţionistă. Pentru o asemenea valoare a lui x.

prin înlocuirea variabilelor. tot printr-o restricţie. după cum a arătaţ însuşi Church ( [ 1 J . răspunsul este următorul : orice: pred icat � (x) are un anume domeniu ' de definiţie. prin ceva exterior predicatelor înseşi . care încorporează teoria tipurilor sub forma ei simpl ă . pe care însă le depăşeşte . prin introducerea unei limitări a valorilor posibile pentru argumentul unei funcţii . Aşadar : II. iniţiale ale sistemului logic (restricţia terţului exclus) . O expresie cu variabile libere reprezintă un predicat cînd din ea rezultă. care nu sînt axiome. Cu toate acestea. - 1 1 . In felul acesta ne întrebăm : a) cînd o expresie fără variabilă liberă reprezintă o propoziţie ? . adevărat sau fals.asa-numitul calcul "A-ca n' versian liber de contradictii . Spre deosebire de Russell. î n urmă. II) . Ackermann [1 J limitează dome !! iul de valori ale unui. predicat prin însăşi definiţia lui . 79 . ci numai idei primitive : 1 . Church [2 J a izbubt să construiască un sistem . F". Ackermann Lucrarea lui Ackermann se leagă de cercetările lui Beh­ mann şi Church . o propoziţie . eliminarea unui număr dintre ele prin acest sistem se face. La a doua întrebare . Ideea principală a lui Ackermann este stabilirea precisă a noţiunii de " expresie cu sens " .. Mai tîrziu . Dacă se substituie predicatului un lucru din acest dome­ niu . O restricţie făcea şi Russell.\ î n ceea ce priveşte paradoxele. Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. Church introduce această limitare chiar prin axiomele . . Church [3 J a c'onstruit un alt calcul funcţional . care limitează valorile argumentului unei funcţii prin teoria tipurilor. b) cînd reprezintă o expresie cu variabile libere un pre­ dicat ? Răspunsul îl găsim în următoarele idei. deci cu sens. O expresie m: fără variabilă liberă are sens cînd ac­ 'ceptă una dintre valorile de adevăr. sistemul să:u conducea la contradicţii. se naşte o propoziţie adevărată sau falsă.

Se vede că aceste idei nu sînt suficiente pentru a stabili sensul oricărei expresii . după cum s-a văzut. aşa că dacă înlocuim lucrul în predicat.adică. 2. Ackermann conchide : .sau o propoziţie. O formulă � (x) cu o variabilă liberă se numeşte o expresie. Cel'ce tările lui Bocivar D . Si în acest sistem. Ideea că demollstrabilitatea unei formule este o proprie­ tate a formulei aparţine lui G6del. dacă prin substi tuţie ea capătă valoarea " adevărat" sau "fals " . IV. Logicianul rus construieşte un sistem formal căruia nu îi ataşează teoria tipurilor şi care poate înlocui foarte bine sistemul din PrinciPia Mathematica şi 80 . dar nu din cauză că sînt eliminate printr-o axiomă suplimentară .şi în aceasta stă importanţa sistemului său . De aceea. cum se spune în cazul acesta atunci şi numai atunci cînd părţile componente ale lui n sînt părţi constituente ale unei formule demonstrabile. obţinem o propoziţie. După ce-şi dă axiomele şi regulile de demonstraţie. I I I . atunci şi numai atunci cînd (Ex) . Există un predicat şi un lucru. O formulă � fără variabilă liberă se numeşte o ex­ presie .R. de exemplu . - Cu aceasta. caracterul artificial al solutiei este evi dent. Neintroducînd nici o restricţie faţă de principiul terţului exclus.cum se întîmplă . progresul este destul de important în comparaţie cu sistemul lui Church . (x) este adevărată sau falsă) . unde expresiile paradoxale nu mai pot apărea . Bocivar [ 1 ] a dat o demonstraţie a condiţiei for­ mulate de Behmann. Ackermann introduce . [ � (x) v 2{ (x) ] este demonstra bilă (cînd se poate demonstra că există tlIl f x pentru expresia m. Simplul fapt că ne aranj ă m ideile pri � itive şi axiomele aşa fel ca paradoxele să nu apară nu este o soluţie .ideea de demon­ straţie pe care o ataşează ideii de sens . . Semnele abreviatiye nu pot fi introduse decît dacă pot fi eliminate. cu aj ut orul teoriei tipurilor . Ackermann izbuteşte să construiască o logică. 1 2. Aceasta este concluzia lui Behmann .ci fiindcă expresiile cu sens sînt riguros definite.

aceasta conduce imediat l a paradox. în sistemul construit de Bocivar.este mai simplu. care tocmai infirmă exi­ genţa lui Behmann. prin urmare. admitem În mod tacit sau explicit postulatul (3) sau sub forma lui generală (4) . Bocivar arată că apariţia antinomiilor se datoreşte admiterii tacite sau expli­ cite a unui postulat formal . este necon­ tradictoriu. (cp) . ) = (4) . dacă se renunţă la acest pos­ tulat . apelăm tacit la postulatul de existenţă (3) : " există tjJ pentru care echivalenţa consid e rată este adevărată " . Aşadar. N�ţinînd seama însă de teoria tipurilor. . antinomiile apar uşor în sistemul său . . . introducem definiţia ( 1 ) . tjJ ( cp ) ( 2) cp ( cp ) _ - = - cp ( cp ) (3) Dacă. şi deci observaţia lui Behmann este suficientă p entru a Înl ătura paradoxele. dacă renunţăm la postulatul (4) . . Care este acest postulat ? Dacă considerăm . CP2 ' ' Este evident că pentru a d eriva din definiţia (1) parado­ xul cunoscut. CP k) cp ( cp l > . sistemul formal care rămîne este lipsit de contradicţie. ceea ce se j ustific ă. Prin urmare. (CPk) . deci tjJ nu satisface condiţia pasca­ liană a definiţiei . = - • • • 81 . Postu1atul (3) nu e decît o formă particulară a postulatului mai general. Î nsă s e derivă din ( 1 ) echivalenţele : ( cp ) · F ( cp ) (RtjJ) . (1). cpk. cu . antinomia lui Russell şi celelalte antino­ mii analoge sînt eliminate . mai multe variabile : ( R tjJ � (CP1) (CP2 ) ' . definiţia F ( cp) = - cp ( cp ) Def. excluzînd din sistemul său orice aplicaţie a postulatului (4) . Că nu există expresia formală a cărei abreviere este tjJ . Bocivar demonstrează că sistemul ce se obţine. pe baza observaţiei lui Behmann . că există tjJ pentru care echivalenţa respectivă este adevărată. tjJ (CP1' CP 2 ' .

în special. concepţiile care stau la baza teoriei mulţimilor . matematicienii au recurs la metoda axioma­ tică pentru a limpezi . teoria naivă a multimilor. care căutau să elimine paradoxele. de exemplu . Două sisteme . unul datorat lui Russell. pe care am expus-o pe larg şi pe care Hao Wang [ 1 ] o prezintă ca fiind un sistem axiomatic . Carnap etc . Sis lemele axioma lil' (' ale teoriei mul ţimilor Î n prezenţa dificult ăţilor provocate de teoria mulţimilor şi . pentru c ă ceea ce ne interesează este soluţia logică a problemei anti­ n omiilor şi nu faptul că ea este evitată de un grup de noţi-uni primitive şi de axiome . lui Zermelo. Georg Cantor acceptase noţiunile cu aj utorul cărora şi-a construit teoria fără prea multe s c rupule logice. Wittgenstein . creînd astfel o teorie care este numită . pentru a spune aşa. într-un mod formal şi explicit . care distilează .1 3 . Cele două sisteme au suportat de atunci modificări şi perfecţionări datorate fie autorilor lor. celălalt. 82 . se dovedise a fi un instrument util şi fecund de cercetare prin lucrările lui Hilbert . pe de o parte . ceea ce nu reprezintă o soluţie logică. fie lucrărilor lui Ramsey. de atunci . o teorie de­ ductivă. au fost publicate în 1908. (pentru sistemul lui Russell) sau lucrărilor lui Fraenkel . Autorul construieşte un sistem de axiome din care putem deriva toate propoziţiile teoriei mulţimilor. i Sistemul lui Russell este bazat p e teoria tipurilor. Nu vom intra în amănuntele acestor teorii. Sistemul lui Zermelo [2 ] pleacă d e la u n punct d e vedere complet diferit de cel al lui Russell . după cum am afirmat mai sus . von Neumann . iar pe de alta. provocate de ulltinomiile apărute în interiorul acestei teorii . Dar el are nevoie şi de axiome care sint dificile de admis ca. axiomele unui sistem de propoziţiile derivate. Metoda axiomatică care separă în mod strict noţiun'ile primitive de noţiunile definite . (pentru sistemul lui Zermelo) . axioma alegerii. Skolem . Bernays etc . pentru a separa şi exclude propoziţiile care duc la paradoxe . ea apărea deci ca cea mai indicată pentru a pune ordine într-o teorie în care -dez­ ordinea începea să se instaleze . Astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor.

xplică paradoxele şi poate fi considerată ca fiind ceea ce Russell numeste o teorie de limitare" de mărime . Sistemul lui Zermelo oferă un enunţ precis al acestor li­ mite. . dată de Rao Wang ( [ l J . constă în a demonstra non-contra­ dicţia sistemului construit. ne izbim de contradicţii care seamănă cu antinomiile lui Kant. Remediul constă în a presupune că termenii care i au naştere printr-un astfel de procedeu nu pot forma o mulţime şi în a pune anumite restricţii generale asupra mărimii multiplicităţilor care pot fi considerate ca fiind mulţimi . în aşa fel încît paradoxele să nu poată apărea. . . este întotdeauna posibil să defineşti un nou termen avînd şi el această proprietate . constă deci in accepta în mod iniţial noţiuni şi axiome alese în mod apro­ piat . . Aceste idei nu sînt definite . p . y . z. c a re de altfel :este principiul oricărei metode axiomatice a teo riei mulţimilor. . fiind dată o clasă de termeni avînd ac este proprietăţi . Ceea ce poate fi explicat mai pe scurt : Qu'on s ' arrangt ! Cea mai mare dificultate. şi semnul " E " de apartenenţă.Care este ideea directoare a lui Zermelo ? Vom cita o excelentă caracterizare a acestui sistem. două : ideea de mulţime reprezentată prin una din variabilele x . în afară de procedeul complet conven­ ţional al " aranj amentului " şi axiomele suplimentare care trebuie admise pentru a putea deriva din axiome teoremele teoriei mulţimilor. prin: care el credea c ă evită paradoxele. adică exact problema care era în cauză ! Insatisfacţia intelectuală pe care o resimţim faţă de asemenea " axiomatizări" se vădeşte mai ales în eforturile necontenite de perfecţionare a vechilor " axiomatizări" sau de construcţie de noi sisteme. Există deci anumite proc� dee care se reproduc şi care sînt legate de anumite proprietăţi . este următorul : ca idei primitive ale sistemului său axiomatic. Dac :1 vrem să conţinem toţi aceşti termeni într-o unitate închisă (o mul­ ţime) . 1 5) : " Principiul central al construcţiei lui Zermelo pare foarte asemănător cu ideea originală prin care Cantor E. el acceptă. 83 . astfel că. Artificiul formal al lui Zermelo . în mod special . " Principiul lui Zermelo. . .

Goodstein etc . Fitch. Alte cercetări Am menţionat principalele soluţii oferite în problem a paradoxelor logico-matematice . axioma multimii s'ttbmultimilor ' car� afirmă că. cum sînt cele ale lui H . dar nu ne aj ută în nici un fel să eliminăm aspectele îndoielnice (ca de exemplu . în aşa fel încît paradoxele să poată fi evitate . B. să lase în afara sistemului său paradoxele şi să perm ită. în loc de a pleca de la indivizi . teoriei tipurilor. Sistemul lui Zermelo a fost completat de către Fraenkel cu cea de-a noua axiomă. scrtţtînd mai mult noţiunile care intră în j ocul para­ doxelor decît mecanismul 10f. mulţimea s ". definiţiile nonpredicative) ale teoriei mulţimilor " . desigur. Zermelo pleacă de la ideea de clasă. Scholz. axioma substituţiei . de asemenea . .Altfel spus. Bachmann. O altă serie de cercetări s-au îndreptat într-o altă ·di­ recţie. sistemul lui Zermelo-Fraenkel a fost perfec­ ţionat prin teoria axiomatică a teoriei mulţimilor a lui von Neum ann-Bernays . dar există una .: ? Răspunsul este formulat.' bmul­ ţimilor există. . F. toate c�utînd s ă introducă diverse limitări prin abandona­ rea. nu am putut trece în revistă toate încercările ce s-au făcut în această direcţie. Aceste axiome sînt în num ă r de opt . von Neumann . ca idee pri­ mitivă. deducerea tuturor teoremelor aces­ tei teorii. ceea ce este pur şi simplu fals. . capabile. de către Hao Wang [ 1 ] : " Asemenea modele aj ută imaginaţia să sesizeze schema conceptuală a sistemelor formale. fiind dată o mulţime . R. idee care trebuie supusă anumitor restricţii axioma­ tice . . de la ele­ mentele unei mulţimi sau clase şi de a forma apoi clasa respectivă . Toate aceste axiome sînt mai mult sau mai puţin în­ doielnice. Kleene. î n sfîrşit. aşa cum o vom demonstra la capitolul " Concluzii " al acestei lu­ crări (cel puţin în această formă generală) . după cum susţine Zermelo. 1 4 . Schonfinkel. într-un mod izbitor. Ce reprezintă un asemenea sistem din punct de vedere logi<.

anume că nu sînt valabile decît în domeniile unde nu implică contradicţie . de fapt (E) distinctă de noţiunea acestei pluralităţi " . . perceput pur şi simplu . p . şi paradoxele corespunzătoare . a fost p ropusă. Pe baza acestei concepţii se puteau înlătura mulţimile infinite şi . duce. mai amplu . de exemplu . soluţie nu este însă satisfăcătoare . la antinomii . ci numai discriminări mai mult sau mai puţin arbitra re . Î n acelaşi mod. . de Miri­ man off [1] şi [2 ] . A . mul­ ţimea lor ca fapt matematic. . Noţi­ unea acestei mulţimi va fi indicată cu e şi vom putea scrie : ' E (a. Zaremba [ l J crede că poate elimina paradoxele prin introducerea unei deosebiri între noţiunea de mulţime sau ' de clasă şi aceea de categorie. dar nu o rezolvă . de altfel .scrie Reymond . Examenul noţiunii de mulţime in finită a făcut să apară şi alte concluzii în problema antinomiilor cantoriene. n-lea element. pe care le defineşte de altfel destul de imprecis . S e ştie că Gauss şi Poincare afirmaseră că n u există î n mate­ matici un infinit actual. Reymond ( [ 1 J . Noţiun ea de mulţime a r fi după Gonseth o noţiune " mult mai complexă . a. Confuzia dintre aceste două noţiuni . Această.ar. Aceasta este. 85 . după Zaremba. b. Aceste distin cţii nu sînt concluzii riguroase . după Reymond. . asupra cărei a nu posedăm toate luminile dezirabile" . . căci dacă mulţimea conţine propria sa noţiune ca al . . Konig [ l J şi apoi . e) . după cum nu este satis­ făcătoare afirmaţia pur şi simplu că dacă o mulţime duce la propoziţii contradictorii ea nu există. care eludează dificultatea. ci numai un infinit potenţial .de clasă şi de categorie . Fie dar. şi concluzia lui Gonseth [1 ] : definiţiile primitive trebuie amendate printr-o clauză accesorie. O astfel de soluţie . rămîne totuşi o pluralitate .î n această ordine de idei . . 149) distinge între noţiunea logică de mulţime şi mulţimile matematice o diferenţă ca de la speţă la gen . de J .în felul acesta. " Paradoxul dispare . . noţiunile matematice şi E. o dată cu ele. c. c. b . şi deci nu pot aduce nici un progres în căutarea adevăratei soluţii a paradoxelor.

pe baza UlJ. Să scriem pe o foaie de hîrtie p ropoziţia " Pe această foaie de hîrtie se află o propoziţie falsă " (care e o formă a paradoxului mincinosului) dacă această propoziţie este adevărată. Ultimul trebuie să fie totdeauna prezent pentru ca (A) să poată fi afirmat .Tot o astfel de distincţie face Hugo Dingler [ 1 ] între logica pas ivă şi logica activă. Această concluzie are raporturi directe cu teorema lui Carnap şi Tarski. 86 . Î ntr-adevăr. c reînd astfel un " timp logic " al fiecărei propoziţii . noi facem uz de o logică trivalentă a cărei a treia valoare nu a fost denumită . anume a uni­ tăţii conştiinţei şi după care este imposibil ca cele două enunţuri (A) şi (B) să existe simultan în conştiinţa noastră.Destouches.ei propoziţii pe care o susţine în altă parte. că vrem să exprimăm deodată propoziţia care j udecă mai înainte să putem j udeca. ci numai într-un metalimbaj . ea este j udecată critic nu după ce a fost enun­ ţată. Moch crede că poate scăpa de dificultăţile pe care le im­ plică toate aceste paradoxe dînd logicianului locul lui prin­ tre propoziţii. " l' instant logique " al unei propoziţii sau teorii va fi orice "ansamblu de atitudini luate fată de toate propoziţiile din T. Dingler conchide : " Propoziţia care urmează să fie j udecată nu poate fi identică niciodată cu propoziţia care j udecă " . Tot î n sensul acesta încearcă Fran90is Moch [ 1 ] să re­ zolve paradoxele introducînd noţiunea de " timp logic " . în fapt. logicianul ştie sau nu ştie dacă va fi posibil " sau imposibil să fie de acord sau să nu fie de acord cu o propoziţie dată. se bazează pe un enunţ pasiv (B) . Moch crede că nu putem evita paradoxele făcînd uz de o logică bivalentă şi că. dacă aceste atitudini sînt c �mpa­ tibile cu logica trivalentă construită de Moch . Ce remarcă Dingler ? O propoziţie (A) . ci ea însăşi exprimă j udecata critică asup ra ei (că e falsă) . atunci ea este falsă şi dacă este falsă atunci ea este adevărată. că un enunţ este fals. Această a treia valoare a propoziţiilor este denumită de Moch « inconcevable » care în fond este " absurdul " din lo­ gica trivalentă a d-nei Paulette Fevrier . că nu e posibil să se definească adevă­ rul şi falsul în chiar sistemul (limba) în care aceste noţiuni se aplică. cînd scriem propoziţia această propoziţie " este falsă " . Dingler conchide. sau teorii . sau să o găsească « inconcevable » . "Les in­ stants logiques " variind .

de aseme­ nea . Două probleme au preocupat cu deosebire pe logicienii evului mediu (în această ordine de idei) : 1) problema par­ ticulelor logico-gramaticale numite Syncategoremata .în centrul căreia se găsea antinomia mincinosului cu toate variantele sale. poziţia adoptată de Russell.Nu vom merge mai departe cu examenul diverselor variante ale acestor tentative . . Nu era în intenţia noas­ tră de a face un istoric al problemei : am vrut numai să prezentăm problema în toată gravitatea sa şi . conj uncţii . quantusqu e . Kleene etc . ca cele ale lui H. despre Syncategoremata . non. ci numai în legătură cu concepte care au un sens independent categoremata . forme de flexiune etc . 2) problema paradoxe1or numite Insolubilia. nullus . i n ­ jinitus etc . ) nu au nici un sens autonom . St. qualis(ibet. După cum remarcă foarte bine A. pe care le vom regăsi în soluţia noastră. prin principalele soluţii încercate . să uşurăm înţelegerea celor ce vor urma. în mod succint. în special : o mn i s . neuter. Pentru a conchide această expunere . P a rticulele syncategoremata (particule gramaticale de legătură. C . vom spune că problema antinomiilor se găseşte actualmente în acel aşi punct în care o lăsase Russel1 . atenţia asupra soluţiilor date de logicienii Şcolii în problema paradoxe1or cunoscute de ei şi care conţin observaţii foarte interesante. totu s . . Aceste syn categoremata sînt . de exemplu. putem cel puţin s ă afirmăm aceasta : în ceea ce priveşte rezolvarea anti­ nomiilor logice. Bachmann .. în amănuntele lor. Toţi logicienii din această epocă s-au ocupat de aceas­ tă problemă. Soluţiile logieienilor seolas tiei Am dori să atragem. în comenta riul lui Ioan­ nes Magistri la Summulae ale lui Petrus Hispanus. care capătă treptat o importanţă extra­ ordinară devenind. F . - 87 . 1 5 . al optulea tratat al lui Petrus Hispanus . în stadiul actual al ştiinţei . nu ar putea fi considerată ca depăşită" . nihil. în primii zece ani ai acestui secol. . Fraenkel [3 ] : " . prepoziţii . uterqtte. un tra­ tat. Scholz .

în acest caz. dintre aceste syncategoremata . synca­ tegorematic : lnfinitum tenet categorematice. un sens distributiv al lui omnis . după obiceiul timpului .Să considerăm una. Î n acelaşi fel se rezolvă alte sofisme datorate particu­ lelor nullus. Dacă omnis nu are nici o semnificaţie. cînd îl determină) . spune el în argumentarea pro . syncategorematice quan­ do determinat " (Infinitul este considerat în mod categore­ matic cînd nu poate determina verbul principal . deoarece fiecare lucru este universal sau particular. omnis nu este predicabil nici pentru unul sin­ gur. ceea ce fa'ce ca ermenul co mun . unul categorematic iar celălalt. că el nu semnifică nimic. de dificultăţi create tocmai de cuvintele omnis . aşa cum - - 88 . în mod sincategorematic . nullus etc . dar există. " Soluţia scolasticilor este următoarea : omnis nu are aici semnificaţia universale. Atunci ce semnificaţie are acest semn (sig­ num ) . Logica contemporană s-a izbit. Se vede. mult mai interesant. Petrus Hispanus constată că există o semnificaţie colectivă a lui omnis . deci p ropo­ ziţia adevărată " animal est homo " nu suferă nici o modifi­ care în valoa rea sa de adevăr dacă i se adaugă omnis . ca de exemplu. de aseme­ nea . quando princi­ " pale verbum determinare non potest . prin urmare omne animal est homo " ceea ce este fals. ci universaliter.să reprezinte toţi ter­ menii săi inferiori . adic ă. are numai un sens distributiv şi nu unul colectiv . dar omnis nu semnifică nici universalul. . care are semnificaţia unui mod general de a fi (univer­ saliter) . în Logica Magna a lui Paulus Venetus (t 1 428) găsim două sensuri pentru infinitum. î n consecinţă. Problema generală a paradoxelor. deci nu e vorba de o colecţie nouă 'care ar fi formată prin adăugarea cuvîntului omnis care. nici particularul . în termenii actuali. infinitus etc . nici pentru mai mulţi şi deci nu are nici o semnifi­ caţie. ca în exemplul " omnes apostoli de i sunt duodecim " . suprimarea acestei particule sau adăugarea ei într-o propoziţie nu ar putea să provoace adevărul sau falsitate a ei. Urmează apoi argumentaţia contra. în propoziţia cu care începe Me­ tafizica lui Aristotel Omnes homines naturaliter scire " desiderant" . d e operatorii de generalizare şi de existenţă . cuvîntul omnis ? se întreabă Petrus Hispanus. aşa cum am văzut.substantivul . de exemplu tot (= o11l Il is) . n ihil. De exemplu.

neavînd un sens autonom . în " mulţimea tuturor mul­ ţimilor " cuvîntul tuturor avînd un. de natură special ă . Vom găsi această observaţie şi pe o altă cale . de exemplu. sen s distributiv.1 425) în Trata­ tul său despre Insolubt'lia . o cauză generală a adevărului sau falsului unei pro­ poziţii . Dacă. tratatele de logică ale scolasticilor nu ne indică cu precizie împre­ j urările în care apare sensul distributiv sau accidental al acestor syncategoremata . el nu determină o nouă mulţime etc . ar consta în două cauze : 1 . Din păcate . 2. - - . aceste paradoxe nu mai pot apărea : în " " seria tuturor seriilor ordinalelor . în sensul său colectiv. Am menţionat dej a cea de-a doua problemă . ceea ce conduce în anumite cazuri la paradoxe . constă în a şti dacă putem în­ totdeauna să formăm o clasă luînd particula omnis în toată generalitatea sa. cea expusă de Petrus d ' Ailly ( 1 350 . găsim unele asemănătoare cu cele încercate de către logicienii contemporani . cuvîntul tuturor avînd un sens distributiv. ţinem seama de sensul distributiv al cuvîntului infinitum sau omnis în paradoxul lui Burali-Forti sau în cel al lui Cantor. Dacă adîncim gîndirea scolastică . pentru el . Această problemă este deci problema particulelor logico-gramaticale syncategore­ mata . Printre cele 1 5 moduri de rezolvare a paradoxului min­ cinosului (şi variantele sale) .Insolu­ bilia şi importanţa pe care ea o are în tratatele de lo­ gică scolastice . nu mai avem o nouă serie care să definească numărul ordinal il . se referă la adEvă rul sau falsul propoziţiilor care au reflecţie asupra lor În săşi reflext'onem habentiam sup ra se. a doua . citate de Paulu s Venetus. Î n ceea ce priveşte primul punct. Dificultatea. două lucruri sînt de văzut : m ai întîi care este propoziţia p roprie dicta şi a - . Vom examin a mai de aproape o singură solu­ · ţie. din atî­ tea soluţii oferite în problema Insolu bilia nici una nu l-a satisfăcut . lucru pe care-l apreciem ca fiind extrem de important pentru soluţia paradoxelor. primesc sensuri accidentale şi logicienii scolastici au exprimat în mod lim­ pede această observaţie . Autorul recunoaşte că.fost formulată de Russell.căreia scolasticii i-au dat o soluţie . găsim că aceste syn ­ categoremata .

în propoziţiile scrise sau pronunţate. cînd adevărată. Î n ceea ce priveşte al doilea punct. cînd falsă. propositio vocalis . Soluţia insolu­ bilelor consistă atunci în observaţia. aşa cum o rezumă foarte bine Prantl [ 1 ] . ea fiind. care îi dă posibilitatea de a fi adevărată sau falsă. Dar putem scrie sau pronunţa orice propoziţie . ci într-un alt sistem logic care vorbeşte de propoziţiile primului . Ultimele două categorii de propoziţii sînt subordonate imediat şi în mod egal primei categorii : numai propositio mcntalis. " că în urma paralelizării făcute între un raţionament oral (sau scris) şi cel mental corespunză­ tor. care atri­ buie o valoare de adevăr unei propoziţii mentale. Pentru a se putea orienta cu precizie . propoziţia insolubi1ă apare. după care o p ropoziţie insolubt"lă nu spune 90 . Î n această concepţie. d a r poate apărea î n propoziţii mentale improprii ş i . are U11 sens esenţial . sînt. de fapt. de asemenea. există printre cele 1 5 soluţii ale Scolas­ ticilor alte soluţii interesante care rezolvă sofismul minci­ nosului per fallaciam figurae dictionis . Petrus d ' Ailly afirmă direct : " Nici o propoziţie mentală nu poate afirma prin ea însăşi că este adevărată sau falsă" (Nulla propositio menta­ lis proprie dicta potest habere reflexionem supra se ipsam) . 3. după care adevărul sau falsul unei propoziţii nu poate fi exprimat în sistemul logic în care a fost formulată. propos itio mentalis . Petrus d ' Ailly împarte propozi­ ţiile în trei categorii (diviziune care îşi are originea chiar în O rgano n ul lui Aristotel şi este acceptată de Occam) : - 1 . mai ales. numai aparentă " . Se vede deci că această soluţie nu este altceva decît soluţia metalogică contemporană. această inso­ lubilitas nu prej udiciază cu nimica raţionamentul mental . ca de exemplu : " A liqua propositio mentalis est falsa" . propositio scripta . per faUaciam secun­ dum non causam etc . 2 . Bineînţeles. care este deasupra diferenţelor lingvistice şi de expresie. Vom atrage în mod special atenţia asupra celei de-a cincea soluţii. două lucruri de văzut : care este p ropoziţia care are reflecţie asupra ei însăşi şi care sînt cele corespondente care de obicei sînt numite insolztbilia (punctul de vedere metalogic contemporan) .care este propoziţia falsă.

Trebuie. duce finalmente la această a cincea soluţie a logicienilor scolastici . (Bochenski . E de presupus că dacă s-ar fi aprofundat gîndirea logicienilor scolastici s-ar fi putut descoperi mai curînd soluţia contradicţiilor. fără nici o j ustificare logică. recunoscută de Poincare [ 1 ] ca fiind " soluţia adevă­ rată" şi " care e adevărată şi pentru celelalte antinomii " . în limi­ tări convenţionale ale formalismului . Observaţii g enerale Vom încheia expunerea noastră asupra principalelor so.Ch .nimic : " Quin t a ponit . remarcat să soluţia dată de Rich­ ard. luţii propuse în problema antinomiilor logico-matematice pe care am făcut-o cît mai succint posibil. în FQrmale Logik . trebuia luată în serios şi examinaU. Toate soluţiile. 2. afară de Poincare. aşa cum vom vedea în cele ce urmează. �1 . din păcate. quod Socrate dicens . conţine în embrion soluţia veritabilă . de asemenea . bazîndu-se pe un fragment al celebrului dialectician. chiar cînd ele derivă din consideraţii strict logice. mai de aproape . Perel­ man) . aşa cum o vom expune mai departe . din această cauză. Vom vedea că soluţia logică a paradoxelor. principiul contradicţiei este com­ promis de către aceste probleme. nimeni. cum o vom dovedi în mod direct. ) 1 6 . Nici una din aceste soluţii nu ia în consideraţie fap­ tul capital că în orice paradox obţinem o contradicţie şi că. atribuie această soluţie lui Chrysippos . 3. au degenerat în reguli prohibitive . a cărei traducere estei însă. şi ea. Ar fi trebuit urmată pista erorii pe calea prin­ cipiului contradicţiei dacă se urmărea într-adevăr găsirea originii sale. s e iPsum dic ere falsum . destul de îndoiel­ nică. nihil dicit" . iar nu pe calea principiului terţului exclus (un singur logician a făcut o remarcă analogă . dat fiind că avem astăzi mij loace logice mai precise decît cele pe care le posedau ei . nu a acordat atenţia cuvenită explicaţiei date de Richard care. cu observaţiile următoare : 1 .

1 37) : ei (matematicienii) ar fi putut evita cu uşu rinţă cursa în care au căzut . " Î n lo­ gica sentimentelor . nu pre­ misele sînt cele care transmit adevărul concluziei . de asemenea. Analogia dintre procedeul logico-sentimental . e mai puţin vorba de o logică a sentimentelor cît de o ilogică a lor. al lui Richard şi Poincare şi chiar al soluţiei emb rionare a lui Perelman. la concluzie. Aşa cum remarcă L . conform legilor raţionamentului. Î n sfîrşit. voită şi crezută în virtutea motivelor anterioare demonstraţiilor logice. con­ cluzia este determinată de la început . dacă concluzia pare p roblematică. şi-au Întins ei înşişi cursa în care s-au amuzat să cadă. . Este cazul soluţiilor logicieni­ lor scolastici. şi procedeul logicienilor care caută totdeauna axio­ me sau premise capabile să elimine o concluzie paradoxal ă ne apare izbitoare . p . . descris de Ribot.. sau. " 92 . ci. mai exact. aceea de a evita para­ doxele. se caută j ustificarea ei şi deducerea ei din premisele dej a recunoscute ca fiind adevărate. Aşa cum spune Poincare ( [2 J . motive chiar mai puternice decît demonstraţiile . concluzia face ca premisele să fie adevărate . se pleacă întotdeauna de la concluzie şi se caută premisele p rin care ea poate fi j ustificată" . nu ne putem împiedica a face o observaţie generală relativă la un caracter general al tuturor soluţiilor. Cu alte cuvinte. î n logica obişnuită se pleacă de la premise şi se aj unge. căutînd-o şi aprofundînd-o acolo unde ea se găsea . care s-a alăturat opiniei lui Richard) . şi se caută premisele care ne-ar putea da un sis­ tem logic lipsit de contradicţie . Tenacitatea c u care matematicienii s-au cramponat de " insolubilitatea" para­ doxelor apare cu totul inexplicabi1ă. chiar sub o formă imperfectă.(Trebuie. Î n acest caz. s e pleacă de la o concluzie voită. şi încă au fost obligaţi să fie foarte atenţi penţru a nu cădea alături de cursă " . d e asemenea . ea este dorită. menţionat Lucas de Pesloiian [l J . sau. Ribot a examinat în L ogica sentimentelor modul în care se înlănţuiesc sentimentele şi acţiunile corespunzătoare în cazurile în care logica nu funcţionează după regulile sale normale. dimpotrivă . . Couturat [ l J . dorită. de data aceasta.scrie Couturat . cînd poziţia normală a r fi trebuit să fie căutarea cu orice preţ a unei soluţii l ogice.

de un tip mai general decît cele cunoscute pînă acum . î n condiţiile definite mai sus. şi invers. numerotîndu-Ie în această ordine : P I > P2 . Amîndouă seriile fiind formate din acelaşi număr de predicate. de exemplu. Paradoxul compatibil-incompatibil Să considerăm toate predicatele şi să le scriem într-o ordine oarecare . l e vom numerota în această ordine : Q I > Q 2' Q3 ' . de exemplu. prin permutări determinate în prima serie) . . în ordinea lexicografică (în­ tr-o limbă la alegere) .ng dat din prima serie acceptă ca predicat predicatul de . Qn . în ordi­ nea lexicografică a terminaţiilor ( sau altfel . Dacă un predi­ cat dintr-un ra. . Pn · Să considerăm din nou aceleaşi p re­ dicate şi să le scriem în altă ordine. fiecărui predicat dintr-un rang dat . . g . din p rima serie. acelaşi rang al seriei a doua .v CONSTRUCŢIA UNOR NOI PARADOXE Pentru a explicita mecanismul logic real al paradoxe­ lor vom construi o serie de paradoxe noi . în caz contrar. se poate stabili o corespon­ denţă biunivocă între predicatele din prima serie şi cele din a doua serie : fiecărui predicat dintr-un rang determinat al primei serii îi corespunde un predicat de acelaşi rang din a doua serie. vom spune că primul predicat are proprietatea de a fi compatibil cu al doi l ea . îi convine ca predicat predicatul de • • • • 93 . şi numai unul . P3 . vom spune că el este 7·n compatibil.

. în cele două serii ar fi următoarele : P} . " ' . deci el este incompatibil . compatibil cu predicatul abstractq . compatibil cu predicatul predicatr etc .. deci el va fi Inck (putem obţine oricînd h =F k. şi r. predicatul Pk. perfect determinat k .. fertimn non datu r : orice predicat este compatibil sau nu este com ­ patibil. trebuie să fie de asemenea compatibil sau incom­ patibil cu Inck. ab stractq . tertium non datur. . . predicatul numărq este. predicatul din acelaşi rang din a doua serie ca­ re este Inck = incompatibil. atunci el admite ca predicat. Dacă predicatul Pk este compatibil cu Inck incompatibil. chiar ele . l11amiferp . Q} . Q2 ' " ' " ' . " . predicatul mamiferp este incompatibil cu predicatul metalp . . ' " ' Î n acest caz avem : întrucît predicatul mam iferp nu este un metalp. fie h. de asemenea. deci el este compatibil. p . Conform definiţiilor. Î n aceste serii : InCh � Qh şi Pk -!. cu un număr de ordine perfect de­ terminat. . . a treia posibilitate nu există.. . Avem deci următoarele două serii: . . Într-un rang oarecare . predicate şi se găsesc deci atît în prima serie . llumărq . Să ne fixăm atenţia la predicatul incompatibil pe care îl vom nota cu Inc .acelaşi rang din a doua serie. . " . dacă predicatul Pk este incompatibil. cît şi în cea de-a doua. P2. alegere con­ venabilă a ordinii) . cînd cele două serii de predi= = 94 . Q.impredicabil. non-identic cu Inck . Dar compatibil şi incompatibil sînt. ordonatr. format cu predicatele predicabil .InCk. deci el va fi Inch . printr-o. este un caz par­ ticular al a c estei antinomii. în a doua serie. De exemplu . . să pre­ supunem că predicatele care corespund în rangurile p. meta]p. dimpotrivă. Anti­ nomia este izbitoare. predicatr. sau nu îi convine . El se găseşte în prima serie. Se recunoaşte imediat că paradoxul lui Russell. q. dar In Ch = = Inck . predicatul ordonatr este. el admite ca predicat predicatul Inck incompatibil care este predicatul ace­ luiaşi rang din a doua serie. . el se va găsi într-un alt rang.

P 2 . atunci Px are predicatul incompatibil = " = I nCh = InCk . admite ca p redicat p redicatul din acelaşi rang. consi­ derînd un p redicat Px complet diferit de incompatibil. Dacă această problemă se pune pentru predicatul impredicabil. Î n simboluri . = = P i> P2 . Paradoxul compatibil . în cazul antinomiei construite de noi aj ungem la paradox . cum credea Russell . el este impredicabil . care este el însuşi. el este predicabil. din a doua serie. o .cate au fost ordonate în mod identic. . care. nu o are . este : " Dacă Px nu are predicatul Qx . paradoxul se prezintă în felul următor. dacă are o proprietate .incompatibil arată că problema este mai vastă şi că ea nu apare numai în raport cu apli­ carea unei proprietăţi ei însăşi . Î n acest caz . şi dacă nu are o pro­ prietate. obţinem : dacă predicatul impredi­ ca bil este predicabil . P3 . . după un singur şi acelaşi criteriu . din p rima serie . . a j ungem la echivalenţa generală : (1) Pentru rangul determinat x k. obţinem paradoxul : = = = (2) 95 . atunci predicatul considerat are proprietatea pre­ dicabil (adică este compatibil cu el însuşi) . o are. . Această definiţie se scrie deci : Def. Enunţul problemei . Această definiţie fiind valabilă pel1tru orice Px . . . adică făcînd ca pre­ dicatul Px . P a . . să ia valoarea determinată Pk. . şi dacă nu admite acest predicat (adică este incompatibil cu el însuşi) . atunci cînd Qx Pk Inck . o . dacă predicatul impredicabil este impredicabil . P I . în cadrul definit. Enunţul problemei devine acum : dacă un predicat dintr-un rang dat. . incompatibil devine impredicabil ImPh şi h k: . 0 ' . el este hnpredicabil .

în caz co ntrar . Vom proceda exact ca mai sus şi vom. vom spune că are p roprietatea heteronom . obţ inem : = = = = Def. de exemplu .impre. iar a doua. De 96 . din prima serie. vom spune că el are proprietatea izono m . Echivalenţa ( 1 ) devine astfel : ( 1 ') Pentru valoarea p a rticulară Qx :. pu tem (3) Propoziţia "predicatul Pk este incompatibil " e ste echi­ valentă cu propoziţia " p redic a tul Pk nu este incompatibil " .Imp . Se poate stabili o corespondenţă biunivocă Între termenii celor două serii : fiecărui cuvînt dintr-un rang dat . din a doua serie. Dacă În d e finiţia dată scriem P:o. După cum am 'văzut . atunci cînd Inch Inck Imp impredica bil. scrie toate cuvintele unei limbi date în două serii diferite .dicabil ImP (ImP) = - ImP (ImP ) (2') 2. prin p ermutări bine determinate în p rima serie) . prima serie de cuvinte va fi seria lexicografică normală. considerînd cuvintele şi proprietăţile lor. admite pro p rie­ tatea exprimată prin cuv întu l de acelaşi rang ' din a doua serie. va fi seria lexicografică determinată de terminaţiile cuvintelor (sau altfel . Qx (. din moment s crie simplu : ce InCh = In C k = in compatibil.ce l e două serii sînt i d entic ordonate) . predicabil .Sau. din prima serie. Paradoxul izonom-heteronom Vom construi acum o antinomie analogă celei a lui Grelling-Nelson. Dacă un cuvînt dintr-un rang dat. paradoxul lui Russell este un caz particular al acestui p a r adox . şi invers . avem paradoxul lui Russel l . îi c o respunde un cuvînt şi numai unul de ace l aşi rang.

o o . marsupialp. • polisilabicp. printr-o alegere convenabilă a ordinii stabilite) Cele două serii de cuvinte sînt deci : C I ' . deci el este heteronom . Ck admite proprietatea exprimată de cuvîntul din acelaşi rang. o o • o . din a doua serie. • ·p olq. Cl > C2. şi r s-ar putea găsi cuvintele următoare. de­ ci el este izonom . Cn o o . tertium non datur . lungq. orice cuvînt dintr-un rang dat. cuvîntul vertebratr. . dacă Ck este heteronom. . " o o o . Dn. cînd ambele serii de cu­ vinte· au fost ordonate după un singur şi acelaşi criteriu = 97 . . Ck. o . rang. o . în ambele serii (pe care le vom nota C . . este izonom etc . . . . . • . din prima serie . Dno Paradoxul apare imediat cînd punem aceeaşi problemă pentru cuvîntul Ck : cuvîntul Ck (oricare ar fi el) este sau izonom sau heteronom. o . Î n acest caz. o a treia posibilitate nu există.c k. . din a doua serie. Dacă Ck este izonom. fiind un simbol al conceptului verte­ brat. cuvîntul hete� ronom va avea. H e tk = heteronom. şi în a doua serie. o • o • o o .onom . în rangurile p . admite da predicat proprietate a expri­ mată de cuvîntul cu acelaşi rang. o o o o . ranguri bine determinate . din a doua serie. sau nu o admite. Paradoxul este flagrant. • • • . o • • . orice cuvînt este izonom sau heteronom . în prima serie. Dh. D I . o . • . o o .exemplu. un rang k unde îl vom scrie Hetk (putem să obţinem oricînd h ::. D 2. Î n cadrul definiţiilor noastre. cuvîntul polq. în mod special . tertium non dat�tr. un rang h unde îl vom scrie Heth. atunci proprie­ tatea sa este tocmai proprietatea exprimată de cuvîntul de acelaşi . D2 . Dl> D2. nefiind lung. este heteronom. Cuvintele izonom şi heteronom se vor aşeza şi ele în . D3 . cuvîntul marsupialp. Este evident că paradoxul lui Grelling-Ne1son este un caz particular al acestu� paradox. este iz. C3 . He �. vertebratr. Cno simbolr. Hetk heteronom . q. fiind polisilabic. Hetk. o . l> C2 Dn) : Cn şi DI . C2.

C3 . Î n acest caz. atunci cînd argu­ mentul « C�) devine « Ck». Heth. pentru că ei nu au cunoscut decît forma particulară a acestui paradox . adică de el însuşi . i a r dacă nu are o proprietate. în caz contrar. din prima serie admite proprietatea exprimată de cuvîntul Cx d e acelaşi rang din a doua serie. Cx este auto logic şi. Heth ( (Cx » ) Dar pentru că H eth direct : = = Hetk - = D x ( (Cx » ) (2) heteronom. că con­ tradicţia nu apare în raport cu aplicarea unei proprietăţi exprimate de un cuvînt. prin CX• Definiţia paradoxului izonom heteronom se scrie : Hetb. ca şi cea precedentă. paradoxul se prezintă in felul următor. para­ doxul construit de noi arată că se aj unge la o contra­ dicţie considerînd un cuvînt Ck (oricare ar fi el) total di­ ferit de heteronom şi care. avem con­ tradicţia : ( (Cx» ) . dacă are o proprietate. şi Dx devine Hetk. " ' . C3 . dacă heterologic este a7. izonom devine autologic şi heteronom devine h eterologic : CI ' C 2 . obţinem : dacă heterologic este heterologic. .( (Cx» ) = - Dx (<<Cx» ) Def. Punînd problema pentru heterologic = He th . . He th . cuvîntului însuşi cum credeau Russell şi toţi logicienii de pînă acum . • • • • • • . o .t tologic. Această antinomie arată. el este heterologic . el este auto logic . Cv C 2 . o are. nu . Vom nota un cuvînt oarecare prin « C:z!) şi proprietatea exprimată de el. putem scrie (3) 98 . el este hetero­ logic . o are. D e unde echivalenţa generală : (1) Pentru valoarea particulară x = k. Î n simboluri. Definiţia generală devine acum : dacă un cuvînt oare­ care Cli. .(cele două serii sînt identice) . .

. ceea ce este absurd . Dacă în definiţia de mai sus scriem C". este : (1 ) ' Pentru « �» Nelson : = «H eth» . vom spune că clasa <X". dacă clasa <Xx nu este membru al clasei �x. respectiv : . vom spune că clasa <Xx este compatibilă cu �x . . Corespondenţa biunivocă a termenilor acestor serii se menţine . " ' . Dacă o clasă dintr-un rang dat <x'" aparţine ca membru clasei cu acelaşi rang �"" din a doua serie. Paradoxul clasei claselor incompatibile Să considerăm cele două serii de predicate. Putem să exprimăm acum paradoxul cpmpatibil . aşa cum au fost definite în paradoxul compatibil . Echivalenţa generală ( 1 ) .incompatibil. nu este heteronom" . din cele două hete-' serii.in­ compatibil în termeni de clasă. obţinem : = = = = = Def .Propoziţia " cuvîntul C". Referindu-ne la 99 . sau ceea ce derivă din această ultimă definiţie. . obţinem paradoxul lui Gre1ling­ (2' ) 3. aceste două serii de predicate determină două serii de clase pe care le vom nota . . cînd ambele serii de cuvinte au fost or­ donate după un acelaşi criteriu. este heteronom" este echivalen­ tă cu propoziţia "cuvîntul C". este incompatibilă cu clasa �x. sînt identice) şi. O cla­ să fiind extensiunea unui predicat. Paradoxul lui Grelling-Nelson este un caz particular al acestui paradox. (cuvintele cu acelaşi rang. în acest caz. D".. Heth Hetk ronom heterologic Het.

• • • • . • . dacă punem aceeaşi problemă pentru clasa O(k =1= rk: clasa O(k este compatibilă sau incompatibilă. în mod special. �n' �h . 0( 1' • • • • • • .imediat. orice clasă O(x este membru al lui �x. ••• . . ea aparţine sau nu aparţine clasei rk. . definiţie . clasa tutu­ ror claselor compatibile. ea nu aparţine clasei din acelaşi rang al seriei a doua. ea aparţine clasei de acelaşi rang a seriei a doua. în condiţiile definite. în acest caz. pu­ tem. şi în consecinţă. . cazurile următoare : 0(2' �l> �2' 0(1) • • • • • • . = . clasa mamiferp este incompatibilă cu clasa metalp.lasa numărq este un membru al clasei abstractq. sau nu îi aparţine. tertium non datur. au fost ordonate după aceleaşi criterii . �n' în acest caz avem :' deoarece clasa mamiferp nu este un membru al clasei metalp. • • • • . deci. deci ea este compatibilă cu aceasta din urmă etc. O(k. (în aceste serii. • O(n. o a treia posibilitate nu există . să avem. P redicatul compatibil determină o clasă G. rh. clasa tuturor claselor incompatibile. orice clasă O(x . de exemplu. dar h =1= k). rh rk.de un rang dat a primei serii aparţine ca element clasei de acelaşi rang �x a seriei a doua. tertium non datur. prin . prin definiţie. O(n. Aceste clase se găsesc şi ele printre clasele celor două serii. cînd cele două serii de predicate. • . Cls abstract�. nu aparţine clasei rk. Este evident că paradoxul lui Russell. . dacă O(k nu aparţine clasei· rk. • .exemplele date în paradoxul compatibil-incompatibil. sau nu este. G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element şi r clasa claselor care nu îşi apar­ ţin ca element. în locul predicatului Inck: . Cls 111amiferp. Cls 111etalp. şi va fi . . 0(2' 0(3' �1> �2' �3' . rk. Paradoxul este izbitor. eventual. • • • • . nu îşi aparţin ca element. . clasei rk. 100 •. deci ea va fi rh. rk în a doua serie. cele două serii de clase. clasa r ia locul predicatului Inch în prima serie. Paradoxul apare . este un caz particular al acestui paradox. Cls numărq. <. al clasei claselor care. deci ea aparţine. Dacă O(k aparţine clasei rk. predicatul incompatibil determină o altă clasă r.

La fel ca în paradoxeJe precedente. paradoxul se prezintă astfel : definiţia lui rh este : Def. pentru că el a întîlnit acest paradox sub forma lui particulară . (ocx E ocx) (1') 101 . cînd OCx �k = rk. OCn• . Exprimat în simboluri. OC3. " Dacă OCll. . OCn· Punînd aceeaşi problemă pentru rh. cînd cele două serii de clase (sau de predicate) au . pentru că rh = rk = r. putem scrie în mod simplu: (3) Paradoxul lui Russell este ' un caz particular al acestui paradox. ea îşi aparţine ca element . paradoxul apare şi atunci cînd exa­ minăm o clasă OCk (oricare ar fi ea) . că ea este sau nu compatibilă cu ea însăşi aşa cum credea Russell. ceea ce demonstrează că nodul problemei se găseşte în . total diferită de rk. rh. OCv OC2.fost identic ordonate . • • • • • • . " clasa claselor incom­ patibile". De unde echivalenţa generală : (1) Pentru rangul particular x k. alt punct decît în acela indicat de Russell . dacă clasa rh nu îşi aparţine ca element. ca şi cu echivaJenţa (1) OCx � x (clasele de acelaşi rang sînt identice) : = = OCx E rh = ( OCll. OC3. 'de acelaşi rang din a doua serie. avem : dacă clasa Ph îşi aparţine ca element. nu este un membru al clasei �lI. • • • • • • . OCx aparţine clasei rh". Să facem în definiţia paradoxului general . rh. obţinem paradoxul : = = OCk E rh = - (OCk E rk) = OCk şi �x = (2) Sau. după cum am văzut. • - - (ocx E ocx) Def. contradicţia nu apare în raport cu faptul că o clasă îşi aparţine sau nu ca element.OCv OC2. ea ' nu poate să-şi aparţină ca element.) OCx E rh = .

întrucît seria este finită) .recare . . Vom nota numerele. trei.. prin alegerea convenabilă a ordinii) . în această ultimă ordine. . 5. dar inversul nu este valabil . în română: unu. Predicatului dat Px îi corespunde un număr a x . obţinem para­ (2') 4. ci în ordinea lexicografică dată de numele lor în lim­ ba aleasă (sau cu totul altfel. dar rangul fiecărui �l1umăr nu mai este egal cu valoarea numărului din acest rang. de acelaşi rang. . an =1= n . . corespondenţa este univocă de la predi­ cate la numere .Pentru x h. Vom pune acum problema : dacă alegem un predicat determinat P� din prima serie. le vom aranj a in acelaşi fel . ele sint scrise în ordinea mărimii lor : 1. într-o limbă dată. îi corespunde un număr şi. necesar în problema care urmează) . de exemplu.6. Fiecărui predicat de număr dintr-un rang dat Px. numai unul . . Pn. 4. n. din seria lexi­ cografică a numerelor. Să examinăm d e asemenea. 2. predicatele numerelor reale. adică în ordinea în care ele să găsesc în dicţionarul limbii alese : PI> P2. 3. în felul următor: . Să aranj ăm acum aceste numere nu în ordinea mărimii lor. . . cînd (Xh devin e rh doxul lui Russell : = = r. (Vom opri seria la numărul determinat n. În mod normal . Să considerăm de asemenea numele lor. care are acelaşi rang. prin permutări determinate în prima serie. . de exemplu în ordine lexicografică. şi avem ax =1= x (putem să obţinem ori­ cînd ax =1= x. şi numai unul. P3. Avem aceeaşi serie de numere naturale. ceea ce este realizabil. . ax. . Paradoxul izomorf-heteromorf Să considerăm' primele n numere naturale. patru. într-o ordine oa. numărul corespunzător din a doua serie ax. doi . va avea acest predi• 102 • • .

în caz contrar. numărul 504. . ele înşile. numărul ah nu poate să fie nici izomorf nici heteromorf. În virtutea acestor definiţii. el admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Heth = heteromorf. Să luăm în discuţie predicatul heteronom pe care îl vom nota Het: el va avea un rang determinat h. vom spune că � are proprietatea izomorf. . . este sau izomorf. Să conside= 103 . deci el este izomorf. dacă predicatul de număr "prim" ar avea ea indice 104 (P104 prim) şi numărul corespunzător ar fi a104 504. Interesant în acest caz este faptul că numărul ah nu este rangul predicatului Heth : oricare ar fi el. ar fi heteromorf. tertium non datur. ci unui număr complet diferit de h. . dacă ah este heteromorf. dacă am avea predicatul P71 = "pătrat perfect " şi nu­ mărul corespunzător an =625. De exemplu. Paradoxul este flagrant . deci el este heteromorf. Predicatele izomorf şi heteromorf sînt. este un caz particular al acestui paradox .. nefiind prim. Conform definiţiilor noastre. . numărul ah este izomorf sau heteromorf. aşa cum a fost prezentat de Car­ nap [3J. orice număr ax care corespunde unui predicat determinat P:x. el admite ca predi­ cat predicatul din acelaşi rang H eth heteromorf. ah =F h. . Am mai văzut că paradoxul lui Richard poate fi obţinut mult mai uşor decît în articolul citat de Carnap . în consecinţă. Dacă ax admite ca predicat predicatul din acelaşi rang Px. . predi­ eate de numere şi. . predicatul de număr Px tertium non datur. se găsesc în ranguri bine determinate în seria lexicografică a predicatelor. . Dacă numărul ah este izomorf. sau heteromorf. situat în. întrucît 625 = 252. nu­ m ărul an = 625 ar fi izomorf etc . Paradoxul lui Richard . Nu se aplică o proprie­ tate din rangul h chiar numărului h. acest rang prin numele său lexicografic : = = . sau nu are. • • • J . . căruia îi va corespunde un număr perfect determinat ah =F h. o a treia posibilitate nu există. vom spune că ax este heteromorf.cat sau nu? Răspunsul este o tautologie: numărul ax are.

. Px . dinea mărimilor lor . . în speţă Px " . 2.răm toate predicatele de numere reale şi să le scriem . nu are proprietatea exprimată de acest predicat. n. ' Corespondenţa dintre un't"predicat al aecstei serii.ardian sau nu este richardian? Dacă h este richardian . Dar richardian este el însuşi un predicat de numere şi. după modelul de mai sus. şi numărul corespunzător din a doua� serie (de acelaşi rang) este univocă.heteromorf cînd scriem ax = x. nu este decît un caz� particular al paradoxului izomorf . Este evident astfel că paradoxul lui Richard. a_O dică atunci cînd ordonăm seria numerelor naturale în or. .. "Numărul notat lexicografic cu ax este heteromorf. în! speţă: Rih ri­ chardian. el nu admite pr�prietatea numerotată h. . să scriem .heteromorf este : = Def. seria indicilor lor: 1. deci richardiann = Rih• Avem cele două serii: Rih ••• . într-o serie oarecare. x va avea proprietatea richardian. . . Problema devine' acum : numărul h este rich. De unde. el admite proprietatea numerotată h. în con­ secinţă. . paradoxul se scrie în felul următor. h. dacă x are proprietatea Px. echivalenţa generală : ( 1) 104 . . Î n simboluri. de asemenea. deci h este richardian . fie serie lexico­ grafică. . n. 3. Pn. Dacă un număr întreg x. care este indicele unui predicat dat P x din această serie. deci h nu este richardian : dacă h nu este richardian . De­ finiţia paradoxului izomorf . . . el nu va fi richardian. se va găsi în seria de predicate într-un rang de­ terminat h. în speţăţ Rih = richardian.. . aşa cum a fost formulat mai sus. dacă nu admite proprietatea cu indicele x.

supus. în forma simplificată pe care i-am dat-o. Propoziţia "h este richardian" este echivalentă cu pro­ poziţia "Iz nu este richardian". ceea ce este contradictoriu. nici incompatibil. . obţinem paradoxul . 5. atunci Pk nu este nici compatibil . este un caz particular al acestui paradox pen­ tru ax ' x (seria indicilor a fost ordonată în ordinea mă. pentru a pune în evidenţă tipul respectiv. predicatul inqompatibil. Paradoxul teoriei tipurilor Am văzut că. Să scriem în definiţia precedentă şi în echi­ valenţa ( 1) ax Ri h: x. (1 ') Rih: (2') '. concepte de tipul zero. predicatul Pk al primei serii. căruia îi corespunde în acelaşi rang al celei de-a doua serii.' rimilor lor) . Să împărţim conceptele. nici incompatibil.altă parte .Px (x) (x) · Rih(x) = . conform teoriei tipurilor : in­ divizi. Oricare înseamnă : oricare ar fi semnifi­ caţia sa şi oricare ar fi condiţia la care e. conceptele de tipull! pe care le vom nota 105 . Pk nu poate fi nici compatibil. Vom construi acum. Heth(ah) = - = h. în paradoxul compatibil incompatibil. prin care vom demonstra că cheia tuturor acestor contradicţii se găseşte în . şi nu în această teorie. pe care le vom nota global cu XO .Px (x) h obţinem Ph Heth richardîan = = = Def. în mod direct. . o antinomie în inte­ riorul teoriei tipurilor. oricare ar fi. cînd P h = H eth = (2) Heth(ah) Paradoxul lui Richard.= Pentru valoarea particulară x heteromorj. de exemplu. cînd Heth = Pentrlf x = = R ih (x) = . proprie­ tăţile indivizilor. Să pre­ supunem că Pk satisface condiţia' cerută de teoria tipuri­ lor şi că el este de tipul imediat inferior tipului de predi­ cat compatibil (operaţie pe care o putem face' oricînd prin alegerea unei ordini convenabile) .

ordinea lexicografică..((j)) trebuie să fie scrisă. Avem: .) Argumentul nu mai poate lua valoarea lui XIJ. X�.+1 {XIJ. .+1 (�IJ. chiar în aceste condiţii . x:. pe care trebuie să-I aibă toate valorile argumentului . Putem să facem enu­ merarea lor Într-o ordine oarecare. X�. . expresiile de forma X�(X�) sau· X�(X�) nu sînt admise şi nu au nici un sens.X�. . X.} = _ XIJ. . P ((j)) == Y. au acelaşi număr de predicate . X�.+1 sau PIJ. conform teoriei ti­ purilor. . X{ X�. X�. PIJ.} .X�.global cu Xl . Totuşi. X3 . m-l m m l m-l m"""'"x1 . Dacă un element dintr-o serie dată are un predicat. pe care le vom nota global cu X2 etc . Fie seria conceptelor de un tip dat m.+l. pot fi grupate după cum urmează: luăm grupul - 106 . X2 -1 . . pentru că acestea nu sînt de tipul !L. . 5' . De exemplu. X�. • • • . În consecinţă. Nu putem presupune că toate aceste serii. în ordine lexicografică a unei limbi date : Xf.Xf. în acord cu teoria tipurilor : - {XIJ. de tipul imediat superior : conceptul de tipul !L nu poate avea decît predicate de tipul !L + 1. echivalenţa - ((j)) . . . acesta trebuie să fie. XL X�. putem construi un paradox. dar bine stabilită (de exemplu. X�. adică ordinea în care ele se găsesc în dicţionarul unei limbi date). . x2l' x22' x2 x2 X2 3' 4' . . proprietăţile proprietăţilor indivizilor. de exemplu. oricare ar fi valoarea lui O( sau �. numerotate Într-o ordine oarecare. X�. . X4 . X5 1 . cărora le convin aceste pre­ dicate ." X�. xf. P redicatele de tipul m 1 . . aşa cum sînt declarate de Russell .

de predicate de tipul m
1 care au toate predicatul Xf;
apoi grupul de predicate de tipul m
1 care au, toate,
predicatul X� etc. Vom avea atîtea grupe de această spe­
cie cîte predicate de tipul m există. Să· numerotăm de ase­
menea aceste grupe în ordinea corespunzătoare predica­
telor de tipul m care au servit la definirea lor (sînt clasele
determinate de predicatele de tip m) şi să punem în evi­
denţă tipul elementelor lor :
-

-

Un simbol G:-1 din această serie are semnificaţia : clasa
conceptelor de tipul m
1 care admit, toate, predicatul
X:.· Este evident că unele dintre elementele acestor clase
pot fi comune, întrucît un element oarecare al clasei G:-1
poate avea mai multe predicate de tipul m, deci el aparţine
mai multor clase de acest fel .
în acest fel, există două serii avînd acelaşi număr de
elemente: seria predicatelor de tipul m şi seria claselor
corespunzătoare. Să păstrăm acum ordinea claselor şi să
ordonăm predicatele de tipul m într-o altă serie, de exem­
plu tot în ordinea lexicografică, dar după terminaţii1e
lor (sau în altfel, prin permutări determinate în prima
serie) . Nici o clasă nu mai corespunde, la acelaşi rang,
predicatului care a servit la construirea sa. Vom nota aceste
predicate, în a doua ordine , vf", V�, V�, ... , V:,. Avem
deci acum două serii :
-

V�,

V f,

V�,

.

.

.

.

-l G2m-l , G3m-l ,
Gm
1

• ,

I

y�. (predicate)
Gnm-l • (clase)

Elementele unei clase date G:-1 nu mai au toate predi­
catul aceluiaşi rang V:, dar este posibil să existe elemente
de G:-1 care să aibă acest predicat . ·
Trebuie să facem observaţia că corespondenţa rangurilor este biunivocă: unui predicat dintr-un rang dat, V:'
îi corespunde o singură clasă şi numai una , G:-1, şi reci­
proc . în aceste condiţii vom spune : dacă un element dat
al clasei G:-1 nu admite predicatul de acelaşi rang V: al
107

tipului imediat superior, atunci acest element are proprie­
tatea de a fi congment; în cazul în care un ele ment dat al
clasei G;,-l nu admite predicatul Y;' el va fi incongruent.
Propoziţia " orice element al unei clase date G;,-l admite
predicatul y;" sau nu îl admite " este o tautologie , deci
este adevărată : orice element al unei clase G;,-l este con­
gruent sau incongruent, tertium non datur.
Să notăm de .. asemenea elementele unei clase date , de
exemplu, în ordinea lor lexicografică : pentru o clasă oare.
m-l , gm-l , ..
care Gpm-l e I e;men t eI e sa l e vor f·1 scnse gpml-l , gp2
p3 . ,
în care primul indice reprezintă numărul clasei şi al doilea
indice, numărul elementului în interiorul clasei date (într-o
ordine stabilită) .
Predicatul incongruent, fiind un predicat care se aplică
elementelor tipului m-l, este de tipul m şi se găseşte deci
în seria X,;", X�, ... , X;:" la un rang dat bine determi­
nat, fie el h. Acestui predicat îi corespunde o clasă de
elemente de tip m
1, în speţă G�-l, care admit, toate,
predica tul incongruent; în a doua ordine a predicatelor,
predicatul incongruent va trece într-un alt rang k, el va fi
deci Y� şi în acest rang vom găsi în seria claselor o clasă
G�-l, diferită de· clasa G;:'-l. Cele două serii sînt deci:

�,

�,

�,

.

. .

-l , G2m-l , G3m-1 ,
Gm
1

, incongruent�, ... , V:.
, Gm-1
, Gm-l·

k

, _

.

n

Trebuie să remarcăm că nici una din clasele G';"-l, G�-l,
, ... , G:- 1 nu este vidă.
Chiar dacă ar exista clase vide,
putem să facem în aşa fel încît G�-l să tiu fie vidă - dacă
ne interesează acest lucru - ptin alegerea unei ordini
convenabile .
'
·
Conform definiţiilor precedente, un element oarecare
l
din clasa G� - , cu notaţia noastră g�x -l , este sau congruent,
sau incongruent: g�x-l admite predicatul de acelaşi rang de
tipul m incongruent� , sau nu-l admite , tertium non datur.
din acelaşi
-l este congruent, el admite predicatul
Dacă gm
kx
.
rang Y�
Incongruentf; , deci este incongruent; dacă gf:x-1
=

108

este incongruent, el admite tocmai predicatul din acel aşi
r ang y�
Incongruent-:, deci este congruent. Paradoxul
este
evident.
.
în simboluri, paradoxul are f orma următoare. Definiţia
m l
" dacă un element gm
xy-l din clasa Gx - nu are predicatul
Y:, atunci el ementul �-l are predicatul incongruent
1ncg� se scrie :
=

=

=

"

De f.
Această definiţie, fiind valabilă pentru oricare g:y-l şi
pentru oricare clasă G:-1 , dă . loc echivalenţei generale
pentru t o�te valorile argumentului de tip m
l :
-

( 1)
Pentru x

=

k, cînd Y�

.Incg,:, obţinem c ontradicţia:

( g�y-l) . Incg�(g� -l)
y

=

-'

Inc�(� -l)
y

(2)

Oricare ar fi elementul g�x-l al clasei �-l, propoziţia
"g�y-l admite predicatul
. Incg�-l" este echivalentă cu negaţia
ei, ceea ce este absurd .
Este evident deCi că teoria tipurilor nu este suficientă
pentru . rezolvarea paradoxelor ; e� nu este nici· necesară.
Se pot construi paradoxe de acest gen, respectînd �u scrupu­
lozitate condiţiile prohibitive ale oricărei teorii asemănătoare
ca , de exemplu, teoria stratificării a lui Quine etc .

6. Problema paradoxelor
Am fi putut construi şi alte paradoxe, dar cele formulate
pînă acum sînt suficiente pentru a ne dezvălui mecanismul
lor. î n afară de aceasta, constatăm că, chiar dacă ani res­
pecta teoria tipurilor a lui Russell, nu am putea evita para­
doxele construite de noi, care nu pot fi evitate , de altfel , de
nici o teorie, fapt uşor demonstrabil, făcînd, de exemplu,
ca, în paradoxul compatibil-incompatibil, predicatu l Pk să
îndeplinească condiţia impusă de o teorie dată.
109

Problema generală a paradoxelor, aşa cum a fost pusă de
Russell şi de alţi logicieni, este , în esenţă, următoarea. Fiind
date definiţiile d e forma
(a)

P ( � ) = Df� ( � )

(b)
P ( � ) = Df - � ( � )
ele duc la echiv alenţele generale (pentru toate valorile
argumentelor) :
( � ) . P ( � )== � ( � )
( �) . P ( � )

=

- � ( �)

Pentru valoarea particulară �
devin :
P (P) = P (P)
P (P)

=

=

P aceste echivalenţe

- P (P)

prima fiind o tautologie iar a doua, o contradicţi e .
Se obţine acelaşi lucru dacă s e scriu definiţiile (a) şi
(b) în extensiune (în termeni de clase) :
�E rp (P � )

=

�E rp (P � )

=

Df�E rp ( �� )

(a')

Df - �E rp ( �� )

(b ')

Obţinem echivalenţele generale respective:

se

( �)

� E rp (P � ):= �E rp ( � � )

( �)

� E rp (P � ) == - � E rp ( � � )

P entru valoarea particulară a argumentului, �
obţine o tautologie şi o contradicţie :
P{P (PP)
P{P (PP)

==
=

=

P,

P(P (PP)
-PE P (PP)

P roblema este deci următoarea : pentru ce în definiţiile
de forma (a) sau (a') şi (b) sau (b') , ca şi în echivalenţele res­
pective, argumentul � nu poate lua valoarea P, pentru
110

predicatul Pk nu poate fi nici compatibil. care poate fi orice pre­ dicat bine definit. nici incompatibil. cînd Px devine Pk. incontestabil ca predicat. .Qx(Px) Def. (Px) . ci prin predicatul argumentului. definiţiile de forma (b) sau (b') au dus la par�doxele lui Russell. în introducerea unei restricţii în virtutea căreia argumentul unei funcţii propoziţionale f(x) nu poate lua anumite valori. Grelling-Nelson. fie el de tipul m .incompatibil. ale căror cazuri particulare sînt paradoxele cunoscute şi devenite clasice. Richard. se impune concluzia : apariţia paradoxelor nu se datoreşte unei valori particulare a arg'ttmentului. Aceeaşi observaţie este valabilă pentru toate echiva­ lenţele obţinute în celelalte paradoxe . ci �tnei valori particulare a predicatului. Analizînd paradoxele mai generale construite de noi . aşa încît formarea expresii­ lor de tipul cp(cp) sau -cp (cp) nu mai este posibilă. cp =1= P ? Definiţiile de forma (a) sau (a') au dus la paradoxele lui Burali-Forti. nici incompatibil. Zermelo-Konig şi Skolem . Soluţiile oferite pînă acum constă. ca în paradoxul lui Russell) nu poate fi nici compatibil. Godel etc .1. şi la paradoxul mincinosului . paradoxul apare : Pk (oricare ar fi el . Să examinăm para­ doxul compatibil . contradicţia este provocată de valoarea particulară a predicatului Qk incompatibil: în paradoxele construite de noi. tertium non datur. respectînd toate regulile prohibitive introduse pentru evitarea paradoxelor cunos­ cute pînă acum. în mod necesar.cel mai vechi dintre toate . şi lnck de tipul m. Inch(Px) == . după cum am văzut. Ea este valabilă = = 111 .că dacă ar lua-o am ajunge la paradox? De ce avem. Cantor.Qx ( Px) Pentru x k. Am avut definiţia: Inch ( Px ) cu echivalenţa generală : = . contradicţia nu se introduce prin argument. Putem să facem ca Pk să respecte teoria tipurilor (prin alegerea unei ordini convenabile) în raport cu predicatul lnck. D eci contra­ dicţia nu este provocată de valoarea argumentului care poate fi o noţiune bine definită. cu toate că el trebuie să fie compatibil sau incompatibil. chiar dacă este predicatul compa­ tibil sau incompatibil.

(A) şi (A ' ) sau (B) şi (B') care intră în construcţia paradoxelor construite de noi. de asemenea. (A) (B) sau în extensiune. I Gadel etc . de asemenea. în expresiile d � forma cp ( cp) sau . dar ea va fi. soluţia paradoxelor care sînt cazuri particulare ale acestor paradoxe şi care se bazează pe definiţiile (a) şi (a') sau (b) şi (b'). am dilatat.! doxe şi care sînt paradoxele lui Russell . Confuzia între argument şi predicat. . în consecinţă. dacă am putea arăta că în definiţiile gene­ rale care stau la baza paradoxelor construite de noi. ca să zicem aşa. P (x) = DfCP{X) P (x) = Df-cp(X). după cum am văzut. xEx (Px) XEX (PX) = = Df XEx (cpx) (A') Df -xEx (cpx). Justificarea logică a unei astfel de relaţii cp =/::= P "în definiţiile cele mai generale de mai sus.cp( cp). Prin paradoxele mai generale construite de noi . mecanismul logic al para­ doxelor. că mecanismul logic al tuturor paradoxelor este acelaşi şi că o soluţie logică reală.. în aşa fel încît eroarea să poată fi descoperită. va fi soluţia acestor paradoxe. şi de aceea ea nu a putut fi sesizată. (B/) există o relaţie logică cp =/::= P (între simboluri) . această re­ laţie ar fi valabilă şi pentru formele particulare ale acestor definiţii. a împiedicat observarea faptului că exact în acest punct intervenea eroarea. este valabilă pentru toate. dacă e valabilă pentru unul din aceste paradoxe .de asemenea pentru cazurile particulare �le acestor para. Trebuie să remarcăm. care se obţin pentru x = cp şi care sînt definiţiile (a) şi (a' ) sau (b) şi (b/). Grelling-Nelson.

'prin definiţie. adică � =1= P. (x) . am " avut o definiţie de tipul următor: P (x) = .XEz (�z) 113 .XEz (.xE z (pz) = . pentru � P: = P (x) = -P (x) Def . de forma precedentă .VI SOLUŢIA PARADOXELOR 1 .ca şi în echivalenţa respectivă variabil a � nu poate lua valoarea P. ca şi echivalenţa respectivă : XE:Z (Pz) = . atunci x are predicatul P". Observăm acelaşi lucru dacă scriem această definiţie în extensiune. oricare ar fi � (variabil) . construite de noi. Formula Tw În paradoxele cele mai generale. Este ea valabil ă pentru orice �? Observăm mai întîi că nu putem spune că această definiţie rămîne oricînd valabilă. pentru că atunci putem spune . În consecinţă.� (x) Această echivalenţă este valabilă pentru orice x. cu echivalenţa generală ( x) " P (x) = .� (x) Def. într-o definiţie . ceea ce este contradictoriu: "dacă x nu are predicatul P . � z) Def.

au dilatat. echivalenţa (jl (x) = = . ca să spunem aşa. cu toate că concluzia lui Perelman este irefragabilă. fiind d e acord c u Perelman ş i genera­ lizînd observaţia lui. nu se vede bine cum funcţionează principiul contradicţiei. caz care are forma tjJ((jl) = .tjJ(x) (x) .(jl(X)] Să considerăm acum echivalenţa generală: (x) . în virtutea principiului contradicţiei. (III) . nu sînt uni. arătînd cu toată claritatea unde şi cum intervine principiul contradicţiei. oricare ar fi x. (jl(x) = . şi deci.. (jl(x) = . Deci. tjJ nu trebuie să fie niciodată identic cu (jl şi trebuie.să avem tjJ =i= (jl.: . dacă afirmăm echi­ valenţa (x) '(jl(x) = 114 - tjJ (x) .(jl ((jl) .Şi aici tjJ =i= P .XEz (tjJz) . prin defini ­ ţie.[ (x) . această ultimă echivalenţă nu poate fi afirmată ca fiind adevărată decît dacă ea nu poate degenera niciodată în echivalenţa (1). pentru că altfel am fi spus . care este falsă. În virtutea principiului contradicţiei. structura unei astfel de expresii. Pentru aceasta. pentru tjJ = P : "dacă x aparţine clasei determinate de funcţia P (x ) . care sînt bazate pe defi­ niţii mai generale. tre­ buie să avem tjJ =1= P. Putem deci afirma : f-.(jl(x) este totdeauna falsă. x nu aparţine clasei determinate de func­ ţia P (x) " . că universalele '(x) . în cazul particular studiat dţ Perel­ man. xEz (Pz) = . fiind false în anumite cazuri (pentru tjJ = P) .tjJ (x) (1) (II) Cum am admis formula (1). Dar paradoxele noastre mai generale. P (x� = . Dar noi vom proceda în alt mod. A m putea spune . versale.

cp(x) = .tj. echivalenţa (III) implică o condiţie necesară: neidentitatea simbolurilor tjJ şi cp. Dar inversa nu este valabilă : este posibil ca tjJ =/= cp să f. primul membru poate fi adevărat sau fals .tj. ceea ce nu este ipoteza noastră. dacă această expresie ar fi .(x) să fie adevărată şi tj. formulei (1). atunci el implică expre­ sia tj. cp(x) = . cp.tj. căci în caz contrar. tj.tj. atunci tjJ =f=.'. Prin urmare formula T<u este o tautologie. fie că aceasta este falsă. deoarece este adevărată totdeauţla.(x) şi expresia cp '* tjJ este deci exact relaţia de implicaţie: nu este cazul ca (x) . fie că aceasta este adevărată.(x) să fie falsă. Am stabilit următoarea formulă. Relaţia dintre expresia (x) . =f= cp Această formulă este o tautolo gie şi se bazează exclusiv pe principiul contradicţiei şi nu face nimic altceva decît să exprime acest principiu în cazul studiat mai sus. în adevăr. = = 115 . cp. cp(x) = . tj. atunci în virtutea falsă. Putem să obţinem forme particulare din formula T<u. cp(x) = .: (x) . '* cp. In adevăr.cp să fie falsă. din faptul că simbolurile tjJ şi cp nu sînt identi­ ce (tj.CP este adevărată.ie adevărată şi (x) . =f= -. există între simbolurile funcţiilor (sau predicatelor) . adică dacă . dacă avem două funcţii propoziţionale cp(x) şi tjJ(x) . fiindcă falsul implică orice.această echivalenţă poate să fie adevărată numai dacă tjJ =f:. Observăm că în formula T<u argumentul x nu este supus nici unei condiţii. =f= cp) . =f= cp.(x) -::J . Dar această condiţie nu este suficientă : se poate ca simbolurile tjJ şi cp să nu ţie identice şi totuşi echivalenţa (III) să nu fie ade­ vărată . 2) Primul membru este adevărat . Se poate vedea uşor că formula T<u este o tautologie.tj. fiind o propoziţie generală (variabila x este aparentă) . nu rezultă că ele sînt echivalente şi încă pentru oricare x. primul membru ar fi fals. Să presupunem : 1) Primul membru este fals . relaţia cp =f= tj. Cu alte cuvinte. care este o impli­ caţie şi pe care o vom nota cu T<u : T<u f--.

adică expresiile xR <p şi xR �. fie repetînd raţionamentul de mai sus: T cu f. .� (x) .Deoarece Tcu este valabilă oricare ar fi x.. fără teoria tipurilor: ea aparţine sistemului PrinciPia M athematica fără teoria tipurilor (şi degajat de orice altă consideraţie care ar putea fi în opo z iţie cu logica clasică) . ::J � * cp Dacă în Tcu şi Tcu1 atribuim lui cp o valoare determinată <p P.� ( � ) .::> .. nală. de asemenea.: (x) ·xR <p == -xR � ::J. oricărui sistem formal care admite aceste idei. P (x) .z ( �z) =F z ( <p z) Vom mai adăuga că se poate găsi o expresie mai gene­ rală încă a tautologiei Tcu. clasă şi principiul contradicţiei. echivalenţă.(oricare ar fi) a unui simbol x cu un alt simbol cp şi a aceluiaşi simbol x cu un alt simbol � . ::> � =F P x = .P (P) ::J P =F P = .P (x) . în toate aceste formule argumentul nu este limitat. considerînd relaţia R. Dacă în T CU2 şi Tcua facem tjJ P. 116 .: (x) . pentru că primii lor membri sînt falşi şi membrii secunzi sînt de asemenea falşi. = . fie traducînd-o direct în termeni . avem: f. simbolurile predicatelor (sau funcţiilor ) sînt în relaţia � =F P. P =F P f.� ( � ) . Chiar şi în acest caz implicaţiile rămîn valabile. � =F<P Tautologia Tcu a fost obţinută cu ideile de identitate -(şi non-identitate) .: (x) ·x E z ( cpz) _ . P ( � ) == .:. cp ( �) == .P T CUa f-. de cl ase.: ( �) . ci prin � predicat. obţinem respectiv: Tcu2 f-. P (P) == .. ::> �. implicaţie.: (P) . să facem � şi obţinem : Tcud.: (x) . ::> . dar relaţia � =F P nu este introdusă prin � argument. Pro cedînd ca mai sus. Se poate în mod analog să scriem formula Tcu în ter­ meni de clase. ajungem la tautologia: Tcu f-. P (x) == . Formula Tcu aparţine.: (�) . funcţie propoziţio. In Tcu1 sau Tcua argumentul şi" funcţia sînt repre­ zentate prin acelaşi simbol .xEz ( �z) .

P ( tjJ) = Def.!=P a De ce rgumentul tjJ nu poate lua valoarea P?' Din cauza existenţei teoremei Tcu (sau a formei sale particulare Tcu3) 117 .: ( tjJ) .tjJ (x) Def. P( tjJ) . ca şi formula T cu. :J . în forma lor cea mai generală.tjJ(x) . în fond. dă un modus ponens : f-: (tjJ) .!= P �. căci atunci aj ungem la paradox� 1- . Soluţia paradoxelor Teorema Tcu înseamnă. ) :J . ( tj.ează că din definiţia (1') obţinem o echivalenţă gene­ rală.·tj. Definiţiile care provoacă paradoxe. care. tjJ =.: (tjJ) . ur:m.!= P 1. soluţia paradoxelor.P(P) Ţinînd seama de Tcu sub forma sa particulară Tcu3. nu poate lua valoarea P .=. P( tjJ) . Efortul lui Russell şi a altor logicieni s-a îndreptat că­ tre găsirea unei j ustificări a faptului· că.2. P(x) == .) T cu3 �.tjJ(x) (2) f-: '(x) . aU fost exprimate sub forma tipică � P (x) = .. .tjJ( tjJ). P ( tjJ)!:: . . împreună cu Tcu3.tjJ(tj. un modus ponens : 1- Tcu2 : (x) . într-o definiţie particulară de forma . (1) Scriind echivalenţa generală între definiens şi definien­ dum ( pentru orice x) şi asociindu-i teorema Tcu2 obţinem .tjJ* P Acest modus ponens este valabil oricare ar fi forma par­ ticulară pe care o ia definiţia (1) şi deci echivalenţa respectivă.tjJ (tjJ) ( 1') din care decurge echivalenţa generală (pentru orice tjJ) : (2') f. P (x) = . tjJ =.. P(P) = .tj..

Paradoxele pe care le-am construit. z (\jiz)=1= z(Pz ) /-. Avem cazul general (paradoxul clasei claselor incompa­ tibile) : xEz (Pz) = .care explică această condiţie prin relaţia care există între simbolurile \ji şi P . care se obţine făcînd în definiţia precedentă z (\jiz) . 1 18 .aparţin ca element. ponens respectiv devine : � : [z ( \jiz)] -Tcu = r-: . ponens: /- : (x) . z(\jiz ) E z (P z) = [z (\ji z) ] · z (\ji z) E z (pz) .z (\jiz ) E z(\jiz) .z (\jiz ) E z (\ji z) = .:J .funcţionarea chiar a simbolismului logic care nu permite valoarea particulară P a variabilei w. ca şi cazul său parti­ oCular. nu poate să mai apară. ' Acelaşi lucru este valabil dacă scriem definiţiile prece­ dente în termeni de clase. obţinem : x = z(\jiz) E z(pz) Modus -z(\jiz) E z (\jiz) Def. z (\jiz) =1= z (Pz) Paradoxul claselor incompatibile.xEz (\jiz) Def. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi .XEz( \jiz ) f-: (x) . compatibil . nu mai sînt deci posibile prin.e rezultă şi teorema T cu scrisă tn termeni de clase ne dau un modus.xEz (\jiz) . z (\jiz ) * z (pz ) Pentru cazul particular al acestui paradox (paradoxul lui Russell) . :J . z (\jiz) :#=z (Pz) f-.impre­ dicabil etc.xEz (pz ) -Tcu == .incom­ patibil etc . sau cele cunoscute de tipul predicabil . xE z (pz) = . Echivalenţa generală car.

Ca argument. Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T (. după 'cum am văzut. Russell nu a putut explica cele două roluri logice distincte' ale aceluiaşi simbol � şi a privit problema din punct de vedere exclusiv al valorilor posibile pentru argumentul tjJ : întrucît � ca argument nu apare în relaţie directa cu pre di­ catul P. ale valorilor admisibile pentru ar­ gumentul unei funcţii propoziţionale. într-o echivalenţă gene­ rală de forma (Iji) . P (tjJ) . Simbolul � are două roluri logice: ca argument şi ca predi­ cat.. examinînd numai argumentul funcţiei Iji ( Iji) sau .Il Rezultatele precedente au rezolvat complet proble­ ma paradoxelor şi natura contradicţiei pe care ele o exprimă. sau de Gadel . . nu este capabilă să rezolve paradoxele generale construite de noi.-lji(lji) _ argumentul Iji nu poate lua valoarea P ? Răspunsul a fost dat mai sus.lji (x ) În asemenea paradoxe. simbolul � nu apare în relaţie cu simbolul P .� numai variaţia simbolului Iji (al p r e dicatului) provoacă paradoxul şi nu valoarea argumen-­ tului.. ca predicat. încît nu mai ştim unde există. obser­ văm că eroarea s-a comprimat. 3. mai mult sau mai puţin arbitrare. Am găsit astfel răspunsul logic la întrebarea următoare care a zguduit logica şi matematica şi care a dat loc aşa-nu­ mitei "crize a matematicii " : de ce. ca să spunem aşa.."-ţ'. oricare ar fi natura ei. Aceeaşi eroare a fost comisă de toţi cei care au căutat o soluţie a paradoxelor prin limitări axiomatice. simbolul tjJ este legat de P prin relaţia � =F P. Vom analiza paradoxele cu ajutorul teoremei 119 .Considerînd paradoxul sub forma sa particulară. şi care au o definiţie de forma P (x) = Df . Faptul că limitarea valorilor admisibile pentru argu­ mentul unei funcţii propoziţionale nu este soluţia parado­ xelor se demonstrează prin aceea că o asemenea limitare.Iji ( tjJ). îi era imposibil să descopere raţiunea relaţiei � .

vom arăta mai departe raţiunile acestei relaţii . . ImPh (P'iJ = .. Definiţiile noastre au aranjat cele două serii de predicate în aşa fel . .. Px = Qx (cele două serii de predicate sînt iden­ tic ordonate) . parad. Qx =/=Inch (2) f.Px (Px ) . .QX (Pl:) f-: (P l: ) ' Inc h (P x } == . ImPh(Px} == .Px(Px} (2') 'T<U3 1-: (P . ) . • 120 • • . Px =/= ImPh Argumentul Px nu poate fi niciodată identic cu ImPh' Şi aici. Am obţinut acest rezul­ tat pe o cale pur formală . paradoxul predicabil . . P " =#= ImPh f-.. c ompatibil. împreună cu T<U1 (unde x Px şi P = = 1nCh) .oxul predicabil . adică în seria tuturor predicatelor. f-. 1. cînd se pro:" lnck duce paradoxul. Relaţia Q" =/= Inch arată că lnch nu poate fi considerat printre predicatele QI> Q2 ' .) = . pentru a pune în evidenţă identitatea tuturor aces­ tor antinomii. :J . Pn.incompatibil am avut defi­ niţia : (1) Def. Pentru cazul particular al acestui paradox. Parado xul compatiMl .impredicabil.Qx (Px } :J .incompatibil şi cazul său par­ ticular. impredicabil nu poate fi considerat în seria tu­ turor predicatelor PI> P2 ' .f.impredicabil. se scrie în definiţia (1) şi în modus ponens (2) . încît Qx să devină 1nCh = incompatibil. î n paradoxul compatibil .' T<u." ne oferă un modus p onens: = ( Px) .: T<Ul . (1') ponens respectiv este : .: (P l: ) . Qx =/= 1nCh Predicatul Qx trebuie să fie non-identic cu in . Această definiţie dă loc unei echivalenţe generale (pen­ tru orice Px) care. Qn. Inc h( P.. în acest caz lnc h = 1'ncompatibil = impre­ dicabil Imph : = = ImPh (Px) Modus = - P l: (Px} Def.

)}) == . Heth«<C:r. 1-' Cx =i= Heth Heth = heteronom sau în cazul particular heterologic 'nu poate fi o proprietate denumită printr-un cuvînt din seria tuturor cuvintelor.Dx«<C:r.2. se face Cx = Dx (cele două serii ale cuvintelor sînt ordonate identic) .(lXx E �"J . . Pentru cazul particular al acestui paradox . Paradoxul clasei cla selor incompatibile şi cazul său particular. Dx =i= Heth Predicatul Dx nu poate fi identic cu Heth . cînd Heth heterolo­ gic = Heth: = D e f.Dx«<Cx)}) (2) 1- T<il ::J . paradoxul lui Grelling-Nelson .Cx( «C:r. Heth«(C:r. ::J ' IXx =i= rk (2) 1-' �x =i= rk 121 . Cx =i= Heth . 3.)}) 1.: (IXx) .. Paradoxul' izonom . paradoxul lui Grelling-Nelson. .: (<C!:») lfeth( «Cx») == . Dx =1= Het h 1.heteronom: Modus Heth«(Cx)}) ' = - (1) D ef. ( 1 ) Echivalenţa respectivă c u T <il1 (scrisă.Cx( «Cx») ::J . în paradoxul clasei claselor incompatibile avem defi­ niţia : CXxE rk = -. Am avut definiţia paradoxului izonom . parado xul lui Russell .: «<C!:)}).)}) .(lXx E �x) f. D:r.») === .IXxE �x Def .hete". IXx E rk' -.: (lXx) IXx E rk == -.«<Cx)}) ponen s respectiv este : : «(C:r. (1') M odus ponens care rezultă este : T<il3 1-: «<Cx») .») (2') 1. Heth( «Cx») == . în termeni de clase) ne dă un modus ponens: T<il1 1.on om şi cazul său parti­ cular.

heteromorf şi cazul său particular./= rk Şi aici relaţia �x * rk.Astfel deci. În ca zul particular al paradoxului lui Russell. ::J (2) ./=rk �x . Px * H etk Paradoxul nu se mai poate produce : Hetk nu este una din proprietăţile din seria tuturor proprietăţilor numerelor reale. 4. În acest ca z avem (cînd Hetk = Rik) : = Def. rk clasa claselor incompatibile nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor. Hetdax) == -P f-: (ax) . (1') ( �x E �x) == - f-:( �x) '( �XErk) == -( �xE �x) 1- Def. care împiedică să se producă paradoxul .heteromorf a fost : Hetk( ax) Modus Tcu1 = - Def. avem : = = �xE rk M odus ponens' devine : f--.: ( �x) 'l'cua . Px * Hetx f--.: (ax) . Paradoxul lui Richard se obţine pentru ax x (numerele sînt aranj ate în ordinea naturală a mărimii lor) . 122 ( 1') . care se obţine din precedentul pentru IXx �x (cele două serii formate cu toate clasele sînt identic ordonate) .. Het k( ax) == - x( ax) Px( ax) . Px(ax) (1) ponens respectiv devine : f. paradoxul lui Richard Definiţia paradoxului izomorf . ( �xE �x) (2') ::J ' �x. �xE rk = - . spune că rk nu poate fi una din clasele seriei tuturor claselor. Paradoxul izomorf .

* Rik Paradoxul nu mai poate apărea.(x) == - Px(x) (2') :J . Paradoxul lui Giidel Definiţia lui Godel . 5. Această definiţie ne conduce la echival�nţa generală ' (pentru orice n) : 1. Paradoxul teoriei tipurilor Am avut definiţia : Incg� (g�-l) M odus = '7 Def.:(x) � - P". n] Def. n E K = Bew[R(n) . 6.M odus ponens devine acum : � : (x) .: (n) . Y� =f= Incg� .ym x � -r-" Incgm k Paradoxul este imposibil. =f= Rik f. Rik nu este una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor numerelor reale.. n] " .. Trebuie să observăm. p". a paradoxului care îi poartă numele.: Incg� (g�y-l) = - Y� (g�y-l) TCUl f-: Incg� (g�-l) == - Y�(g�y-l) L I (2) :J . (1) " Numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el nu este demonstrabilă formula [R(n) . că Incg � nu poate fi una din proprietăţile seriei tuturor proprietăţilor' posibile. Rik(x) Tcua �: (x) R'h. şi alcl. n] 123 . de tipul m . a fost aşa cum am văzut : n E K = Bew[R(n). Y� (g�-l) (l} ponens respectiv se scrie : f-. P:.

n] (2) T cu1 �: (n) . întru­ cît el nu cunoştea paradoxul nostru izomorj . Pentru acest motiv. Gad el a recunoscut analogia. �: (n) . (1) Echivalenţa corespunzătoare este valabilă pentru on­ ce p : �: (p) 124 . care este mai general decît acela al lui Richard. [R(n) . adică dacă [R(q) .: (n) .q] nu este demonstrabiIă " . pentru că atunci definiţia ( 1 ) ar fi trebuit să includă propo­ ziţia contradictorie: " Dacă qE K este adevărată.het�romorJ.Definiţia (1) este aceea a paradoxului izomorj . :J . n]. care nu poate deveni chiar [R (q) . într-un anumit mod. fără complicaţiile intro­ duse de Gadel. n]=/=[R (q) . Fiind ·dată o clasă de propoziţii K într-un formalism logic oarecare. putem enunţa întotdeauna. atunci [R(q) . [R (n) . \ Se vede că principiul contradicţiei nu atinge variabila ci expresia [R(n) . o problemă de tipul următor : vom spune că o propoziţie p aparţine clasei K dacă pentru p nu este de­ m onstrabilă afirmaţia că p aparţine unei alte clase'l" (care p oate varia într-un mod bine definit. n] =/= [R (q) . compatibil­ incompatibil.. q] . clasa 'l" este dată) . f. bine definit. q] este demonstr. pentru fiecare p. dar nu identitatea paradoxului său cu acela al lui Richard. n] . q].hete­ romorj. n E K =:d�ew[R (n) .q] . teorema Tcuv cu simbolurile respective ale acestei probleme. p E K = Bew(p E 'l") (2) .abiIă.heteroma-rj etc . ia forma următoare. care nu este decît una dintre formele paradoxelor noastre generale. :J [R(n) . izomorj. devine : Tcu 1 1. arit­ m etizat. Avem deci modus ponens următor : n. n] =/= [R (q) .n] . n E K = Bew[R (n) . dar. în acest caz . Această definiţie se scrie : PE K = Bew(p E'l") Def. n EK = Bew[R(n) . qJ Problema este mai generală şi.

ceea ce este contradictoriu. deoarece'P' este variabil. nu sint predicate sau clase.. p E K = Bew(PEK) Altfel spus.:. predicabil .lcţionarea insăşi a mecanismului formal logic. Observaţie. dacă propoziţia lIP aparţine clasei K '" este adevărată. printre toate cla­ sele. Simbolul K nu re­ pr ezinţă nici o clasă care să poată fi dată in formalismul logic considerat.heteronom (şi cazul său particular.Dar.'= K f--. echivalenţa (2) şi TW1 ne dau un modus ponens: f--. P'E K = " Bew(p E'P') ŢW1 !. din moment ce nu pot fi considerate printre toate predicatele sau. CQndiţiile definiţiei şi soluţia tuturor paradoxelor Din cele spuse "mai sus am găsit soluţia' paradoxelor care se bazează pe o definiţie de formă generală P (x) = Df - �(x) Paradoxele compatibil . el ar putea deveni chiar aşa incît definiţia ar fi inclus propoziţia pe care o ob' ţinem din (2) pentru 'P' = K : K. Dar atunci ce sint? Vom afla răspunsul acestei intrebări in partea care urmeiză. Concluzia care se im­ pune imediat este aceea că aceste predicate sau clase.impredica­ bil) . 4. Vom scrie Twv 'cu simbolurile acestei probleme. A m văzut c ă pre lţicatele sau clasele c u care am construit paradoxele sînt excluse ca valori posibile ale predicatelor variabile sau ale argumentului variabil (in cazurile particulare ale paradoxelor) şi aceasta prin fu:t. paradoxul lui Russell .'Y . paradoxul lui Grelling-Nelson. izonom . respectiv.incompatibil (şi cazul său particular. autolog1:c-heterologic) . izomorf he­ teromorf (şi cazul său particular. - 125 .: (p) 'P EK == JJeW(PE'P') :J ' 'P' =.K Paradoxul nu mai poate apărea.: (p) . f--. paradoxul lui Richard) . atunci nu este demonstrabilă propoziţia lIP aparţine clasei K " .: (p) .

cum foarte bine a remarcat Dubislav [lJ. Rămîne să mai găsim soluţia paradoxelor care se bazea z ă pe o definiţie de formă ge­ nerală P (x) = Df Hx) şi ale căror cazuri.fiind o definiţie. Filozofia nu s-a putut constitui decît în momentul în care Socrate a descoperit noţiunea de definiţie . noţiunea de definiţie a fost acceptată în logica matematică într-o manieră vagă şi neprecisă. dar vom pleca de la un alt punct de vedere. Soluţia găsită ar fi suficientă şi pentru rezolvarea acestor paradoxe. Cu toate acestea.= D / ' pus între două expresii simbolice. el este o relaţie între expresia care defineşte (definiens) şi expresia definită (definiendum) . Aristotel a făcut din. de termenul definiendum (de stînga) înseamnă . cît şi pentru filo­ zofie. începutul şi sfîrşitul oricărei demonstraţii. de termenul definiens (la dreapta) şi..paradoxul teoriei tipurilor. Cantor. o demon­ straţie nefiind decît un lanţ de definiţii etc. a unei formule . ca şi paradoxul clasei claselor incompatibile (şi cazul său particular. definiţie nervul motor al deducţiei silogistice. Vom considera ca semn al definiţiei semnul " = Dt" . acest semn nu este definit . ca şi para­ doxul lui Godel sînt rezolvate . 126 . termenul mediu .una. particulare sînt par�doxele lui Burali­ Forti. . Această lipsă de precizie a noţiunii de definiţie a pro­ vocat o serie de dificultăţi şi. cu sin­ gura specificare ca cele două expresii simbolice reprezen­ tate .acelaşi lucru . care a fost introdusă foarte simplu prin simbolul . şi Russell a fost nevoit să conchidă: " Definiţia nu este definisabi1ă şi nici măcar nu este o noţiune definită " . nu există în teoria lui Frege o caracterizare exactă a construcţiei regulate în simboluri. relaţie care poate fi adevărată sau falsă. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element) . Faptul cel mai neglij at de logica matemati� ă �s�'-�n�ţiu­ nea de definiţie. Definiţia este o noţiune foarte delicată şi extrem de importantă atît pentru matematică. Zermelo-Konig şi Skolem . Leibniz a conceput defi­ niţia ca. cealaltă. care va arunca o nouă lumină asupra soluţiei date .

O definiţie se enunţă prin genus proximum et differentia specifica. definit . dar nu suficiente pentru ca D şi d să fie în relaţie de definiţie. atunci x are predicatul ' ţp". nici o contradictio in terminis . (2) O definiţie nu trebuie să conţină o contradicţie . această definiţie' poate să nu fie falsă atîta timp cît ljJ =t= ţp (condiţie necesară) . De exemplu: " reprezentările sînt complexe de sen­ z aţii şi "senzaţiile sînt complexe de reprezentări " . altfel avem o definiţie idem per idem. ( 1 ) O definiţie nu trebuie să fie construită idem per idem. sau. adică este fals că expresia d este în relaţie de definiţie cu expresia D. nu se poate defini definitul prin. să examinăm definiţia următoare: " dacă x are predicatulljJ. O formă mai dezvoltată a falsei definiţii idem per idem este circulus 'in definiendo sau dialela : se defineşte un lucru prin altul. ea nu trebuie să fie tautologică . relaţia de definiţie D = Dfd este falsă. într-o definiţie este obligatoriu să se poată înlocui definitul prin definisant (condiţia pascaliană a definiţiei. 'în simboluri : cp(x) = Df ljJ (X ) (a) Conform condiţiei (1). în care definitul este definit prin definit : 12i . nici o contradictio in adjecto. care a fost utilizată de Behmann pentru a găsi o soluţie a paradoxelor. Vom aminti aici. în mod special . dar fiecare se defineşte prin elementele celui­ lalt. dar ea s-a dovedit insuficientă) etc .Există o serie întreagă de condiţii pe care o definiţie trebuie să le îndeplinească şi pe care le găsim enumerate în orice tratat clasic de logică .toti et soli definito. două reguli fără de care nici o definiţie nu poate fi constituită . definiţia trebuie să con­ vină definitului în întregime şi numai definitului . Să notăm deJiniendum prin D şi definiens prin d . Dar dacă una din aceste condiţii nu este satisfăcută. în speţă. relaţia de definiţie se scrie: D =Dfd Condiţiile' precedente sînt necesare. După această introducere.definiendum per definiendum.

Avem deci formulele următoare : cp (x) =D f tjJ (x) . Dar putem observa direct că: 1) dacă definiţia cp (x) = Df tjJ (x) este adevărată. de a nu defini definitul prin definit. ea implică totul. dar nu suficien­ tă.tjJ (x) sîntem obligaţi de condiţia (2) a d efiniţiei să conchidem că predicatele tjJ şi cp nu pot fi identice. tocmai pentru că este o iden­ titate.. deoarece condiţia este necesară. fie că această ultimă relaţie este adevărată sau falsă. dar această relaţi� tjJ =i= cp nu implică definiţia (a) sau definiţia (b) . deci tjJ =#= cp este adevărată.: Aceste formule au fost obţinute cu ideile de identitate şi non-identitate. :J .tjJ (x) . 2) dacă cp (x) = D f tjJ (x ) este o definiţie falsă. deci tjJ =#= rp . deci y . Relatia tU =i= cp priveşte numai predicatele y şi cp (funcţii­ ' le) . ea este falsă. fiind o identitate. condiţia tjJ =i= rp. şi să conchidem că predicatele tjJ şi rp nu pot fi identice. î n consecinţă. afirmaţie uşor de verificat dacă Întocmim tabloul respectiv al valorilor de adevăr .cp .cp 1. fără a ţine seama de teoria tipunlor . Avem dt:ci rezultatul următor: definiţiile generale de forma (a ) şi definiţiile generale de forma (b) implică. într-adevăr.cp (x) să nu fie în relaţie ' de definiţie. se poate ca tjJ =i= cp să fie adevărat (cele două predicate nu sînt iden­ tice) . în definiţia (b) cp (x) = Df . î n mod analog. 128 . Tocmai această condiţie a fost pusă în evidenţă de teorema T w . ca definiţie . Am discutat pe larg formula D2 cu oca zia teoremei Tw . dar.. în definiţiile de forma (a) sîntem obligaţi să ţinem seama de condiţia ( 1 ) a definiţiei.Ultima propoziţie este adevărată. ea îndeplineşte condiţiile definiţiei. implicaţie. fiecare dintre ele. pe care am obţinut-o prin demonstraţie . formula D1 este o tautologie.: cp (x) = Df . idem per idem. ele aparţin deci sistemului PrinciPia Mathematica fără teoria tipurilor .:. definiţi � şi condiţiile defini­ ţiei .. deci şi y =i= cp . dar arg�mentul nu este supus nici unei condiţii . pentru a nu construi o definiţie prin contradicţie . :J . tjJ -. tjJ =i= cp 1. dar funcţiile tjJ (x) şi cp (x) sau .

: x E z ( cp z) = Df : X f. Pentru cp constant. E z (Px) . :J tjI =t= cp 129 . ca şi în cazul lui T<u în termeni de clase : D1 f- x E z ( cp z) = Df D2 f. 'f =1= P x E z ( 'f z) .: (x) cp (x) -. D1 E 'f (x) . z ( 'fz) =1= z(Pz) Deoarece formulele D1 şi D2 sînt tautologii şi deci sînt valabile oricare ar fi valorile variabilelor. printr-un modus ponens.. să scriem x 'f şi obţinem astfel : = D� f. :J z( 'f z) =t= z ( cp z) .în concluzie. dacă afirmăm neral f. 'f =t= �. . Formulele D1 şi D2 pot fi scrise.: x. :J = Df P.'f (x) . :J . D1 în comprehensiune şi = . = Df z ( 'f z) .y ( tjI) . cp în extensiune devine : . cp (x ) = Df o definiţie de tipul ge­ 'f (X) . :J z ( 'f z) =t= z ( cp z } .: cp ( 'f) = Df . dar func­ ţiile nu sînt absolut arbţtrare. Argumentul poate să varieze în mod arbitrar. . în virtutea tautologiei D t> relaţia Deci echivalenţa gen�rală care rezultă de aici f. care este introdusă de chiar condiţia definiţiei . în mod automat.: cp ( 'f ) = Df H �) ' :J 'f =1= cp f. este însoţită de relaţia '(pe care o implică ) 1- .x E z ( 'f z) . ea implică.: P (x) D1 f.

CXx E G = nf CXx E �x (1 ) Să scriem D1 cu simbolurile acestei prqbleme. aparţine ca membru clasei � :s. � :.: � E z (Pz) f--. de asemenea.: � E z ( cpz) = nf � E z ( � z) ' :J .clasa r a tuturor claselor incompatibile. Am avut cele două serii de clase. în extensiune : f--. de exemplu.� E z ( � z) . ea este incompatibilă. • . Definiţia clasei G este : f--...i= P f.: � E z (Pz) i.: P ( �) =nf - � ( �) ' :J ' � =#= P Sau. z ( �z ) =#= z ( cpz) Pentru cp = P (constant) obţinem : f.� E z ( �z) . z ( � z) =#= z (Pz) =nf Am obţinut cu D2 aceleaşi rezultate pe care le-am ob­ ţinut cu teorema T<u. natura clasei claselor compatibile. în ter­ meni de clasă : D1 130 f.: CXxE G = nf CXx E �x. z ( � z ) =#= z ( cpz) f--. în ceea ce priveşte Dl1 e.: P ( � ) = nf � ( �) . a clasei claselor care îşi aparţin ca element etc . în cazul contrar.Dacă facem aceeaşi substituţie x � în formulele D1 şi D2 scrise în termeni de clase.a ne va dez­ vălui imediat natura predicatelor compatibil. autologic etc . :J . :J . predicabil. obţinem : = f. izonom. Să examinăm acum unul dintre paradoxele construite de noi. :J . �n' Dacă clasa CX:s. �x =#= G . :J . şi. E z ( � z ) . z ( �z) =#= z (Pz) = n f . corespunzătoare celor două serii de predicate ordonate în două moduri diferite : �1 1 � 2 ' � 3 ' • . am spus că clasa CXx este compatibilă şi. paradoxul clasei claselor incompatibile (toate paradoxele fiind de acelaşi tip) . • :J .: � E z ( cp z) = Df . am considerat apoi clasa G a tuturor clase­ lor compatibile şi .

faptul logic pe care . Pentru cxx = � x (paradoxul lui Russell) . alta decît defini­ ţia unuia dintre membrii săi. E (Xx nu este un termen definisant (definiens) pentru simbolul G. poate i ua valoarea G. al doilea membru al definiţiei date. condiţia (Xx *' G arată că expresia (Xx E (Xx formată ex­ clusiv cu definiţia clasei (Xx şi nimic altceva. (Xx E CX:x. � x nu. cînd G devine clasa claselor care îşi aparţin ca element. Prin definiţia (Xx E G = nf (XxE (Xx vrem să definim clasa G . impusă de Dl > arată că G n u poate f i o valoare a argumentului (Xx . şi echivalenţa corespun z ătoare definiţiei ( 1 ) este însoţită de această condiţie : f- : ((Xx) (Xx E G = (Xx . din pro­ pria sa definiţie. f-.' � x *' G Aceasta demonstrează că în ( 1 ) sau în formele particu­ lare pe care această definiţie le poate lua. ea este membru al clasei G " . este format ca definiţia clasei (Xx şi cu o pro­ prietate care decurge .ea îl exprimă. nu poate să fie termen definisant pentru o altă clasă G. dacă este membru al ei însăşi .(1) Deci definiţia relaţia implică.. G nu este definit şi expresia CX:x. deci definiţia lui G nu poate fi identică cu definiţia lui (Xx (oricare ar fi ea) . Să citim în această condiţie (x :x. dacă nu aveţn o altă definiţie pentru G. deoarece atunci defi­ niţia iniţială ar degenera într-o definiţie idem per idem . că G nu poate fi identic cu (Xx . Faptul este evi131 . ca şi în echiva­ lenţa (2) . printr-un modus ponens. obţinem : f-. = nf (Xx E (Xx . în consecinţă. -::1= G. deci nu avem efectiv decît definiţia clasei CX:x. într-adevăr. Relaţia (Xx =F= G arată că argumentul (Xx nu poate lua valoarea G. . Condiţia (Xx =F= G.E � x (2 ) f-.(Xx E G . în mod riguros. pentru ea şi numai pentru e a . (Xx #= G Am scris definiţia : "oricare ar fi clasa (Xx. .

faptul logic exprimat aici este niai vast şi poate fi re­ găsit în alte expresii. putem scrie echivalenţele generale : Pentru � Pentru �x = = (!Xx ) .' incompatibil definiţiile următoare : e G = Dt !XxC �x !Xx e r = Df . relaţie care este o identitate şi deci o definiţie falsă. Dar această concluz ie nu re z ultă din faptul că expresia CX:x: E !Xx înseamnă " orice clasă care se conţine ca membru" şi din faptul că G ar trebui definit. deoarece.(lX. ' într-adevăr. nu numai în cele construite -cu simbolul de apartenenţă.( r e r) Ultima echivalenţă spune că propo ziţia " clasa r este inclusă în clasa r" este echivalentă cu propo ziţia "clasa r nu este inclusă în clasa r".re �x ) CX:x: Dacă nu ţinem seama de condiţiile definiţiei. şi a doua. �x = r Ge G= Ge G .(!Xx e �x) (�x ) . r e r = . dac ă scriem deci (Xx = G (fără să ţinem seama de D 1) . idem per idem.(�x e �x ) G şi. c ăpătăm : G E G = Df G E G . 1 32 . respectiv.dent. să ne referim la simbolul de inclu z iune şi să construim în cadrul seriilor claselor paradoxului compa­ tibil . într-o contradicţie. �x e r = . !Xx e r ' �x. . dacă G are definiţia lui !xx . �x . !Xx e. Dar prima echivalenţă a transformat definiţia iniţială într-o definiţie idem per idem. ceea ce este absurd. ca şi membrii săi . obţinem : . în consecinţă. �x e G = �x e �x (�x ) .

pentru a nu avea o definiţie idem per idem. ceea ce este absurd şi în contradicţie cu faptele. C oc. contr. obţinem : GhRGh f.: (0Cx) . respectiv.a. GhRGh � = rk. ' în raport cu două serii de clase construi te în paradoxul c l aselor incompatibik f.. atunci expresia .li.dictorie. li. ) şi.( �R ocx r Pentru OCx ' = Gh şi. E oc) . ocx R rk = . C oc .. Condiţiile definiţiilor ( 1 ) şi (2) impun relaţia �x -:.eama de aceste condiţii.: (0Cx) . . în general.G�. în general. nu au s'ens. Expresiile de forma li..Î n general. şi.J defineşte clasa rk cu care ocx' a:re relaţia R" . A .ocRoc. . Dacă ar fi trebuit să urmărim linia lui Russell.(OCxR � :. Dacă nu ţinem s.. OCx R Gh ' f. C ix.: ( ocx) . şi � x *' rk . şi. . li.( li. OCxRGh = oc�Rocx f-.. ar fi trebuit să spunem că expresiile de forma li. form ate cu definiţia un e i singure clase şi bazate pe o 133 . să presupunem că scriem definiţiile următoa­ re. sau. şi. .( ocxR �x ) ' Prima definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx are relaţia R (oricare ar fi ea) cu clasa �x de acelaşi rang din a doua serie. . în general ocRoc. .. în general . E li.( li. E oc. sub forma negativă.. E oc. rkR rk = .ocRoc.ocxR�x Pentru 0Cx = �x : f-. C li. atunci avem echivalen­ ţele generale : ocxR � x f-.: ( 0Cx) . adică. sau sub forma negativă.' ocx R Gh = Df ocx R �x f-... atunci expresia OCxR �x defineşte o altă clasă Gn cu care OCx are relaţia R" .rkR rk Am aj uns la paradoxe .li.. .ocxR rk = Df . o clasă nu ar putea avea nici o relaţie cu ea însăşi. ocRoc. pentru OCx r--: . ocxR r k = . doua definiţie enunţă : " dacă clasa 0Cx nu are relaţia R cu clasa �x de acelaşi rang a seriei a doua.. pentru a nu avea o definiţie .

Clasa tuturor claselor nu este altceva decît extensiunea noţiunii de clasă. e xclusiv numai pentru ot. în cazurile particulare. pentru că definiţia unui predicat şi proprietăţile care ar decurge pentru el şi numai pentru el din propria sa definiţie nu pot să definească nici un alt predicat P . decît printr-o definiţie idem p er idem. dar definiţia noţiunii de clasă nu poate fi definiens pentru nici o altă clasă. ceea ce D 1 ş i D2 a u impus prin relaţia � =F P . realizăm o falsă definiţie idem per idem . ci numai � . S e v ede acum de ce clasa tuturor claselor nu este defi­ nită : se ia noţiunea de clasă şi definiţia sa şi se pretinde ca această definiţie să definească o altă clasă. Acesta este motivul pentru care nu e posibil să definim clasa tuturor claselor prin noţiunea de clasă. nu pot fi defini­ sante p entru nici o altă clasă G sau r.relaţie pe care această clasă ar avea-o în virttttea propriei sale definiţ ii exclusiv. . Faptul este evident. Principiul este adevărat. clasa tuturor claselor .� ( � ) Expresiile � ( �) şi . nu sînt deci termeni definisanţi pentru nici o altă clasă G sau r. . deoarece clasa G sau clasa r trebuie să aibă o definiţie care nu poate fi identică cu definiţia clasei (x . din propria ei definiţie . din propria sa defi­ nitie . Acelaşi lucru este valabil pentru definiţiile în com­ prehensiune : P ( � ) = Df � ( � ) P ( � j = Df . sau care nu poate fi exprimată prin definiţia clasei ot sau prin proprietăţile care decurg pentnt ot . ' 1 34 . din moment ce. ci. tocmai prin definiţii distingem lucrurile între ele. decît pentru noţiunea de clasă. �x =F Gh sau �x =F rk . dar el nu enunţă faptul logic general exprimat de condiţiile ( 1 ) şi (2) ale definiţiei : defini­ ţia unei clase ot şi proprietăţile care rezultă. traduse prin relaţiile . nu sînt definientes. deci. Iată sensul con­ diţiilor impuse prin regulile definiţiei. Principiul cercului vicios al lui Russell era : nici o co­ lecţie nu poate fi definită dacă ea conţine membri care nu pot fi definiţi decît cu aj utorul colecţiei luate în totalitatea ei . dacă încercăm să definim încă o clasă cu această definitie .� ( � ) nu sînt definisante. pentru expresiile primului membru. pentru ea şi numai p entru ea .

În consecinţă. fiind formate dintr-o clasă şi din relaţia ei cu ea însăşi care decurge din propria 135 . dialela.ex E ex ) şi. G= r= Df oc (exRex) Df oc ( . ' trebuie ca simbolul tfi să nu presupună simbolul rp nici măcar într-un mod in­ direct. clasa claselor care se conţin ca element G = Df Ci ( ex E ex) sau clasa claselor care nu se conţin ca element. Pentru Russell. problema s-a redus la examinarea expre­ siilor de forma ex E ex şi . într-un mod mai general.u sau D 2• . astfel : f. � tfi =F rp Aceste formule spun : pentru ca expresiile xRtfi sau .: xR rp = Df xRtfi :::::> tfi =F rp .exRex) nu sînt definite. pe care el le-a declarat lipsite de sens. sau . r = Df oc ( .rp (rp) şi q> (rp) .ex E ex. Cantor. pentru că în acest caz am obţine o definiţie idem p er idem de speţa a doua.xRtfi să fie definisante trebuie ca simbolul tfi să fie non­ identic cu rp. f- : xR rp = Df . Celelalte paradoxe au fost rezolvate prin teorema Tc.tn acest fel. pentru ca aceste expresii să fie definisante. Pentru noi.xR tfi . ceea ce l-a condus la teoria tipurilor. deoarece expresiile din dreapta ale acestor definiţii nu sînt termeni definisanţi. Cu alte cuvinte. care presupun clase definite încăl­ cînd condiţia ( 1 ) a definiţiei exprimate de Dl > sînt rezol­ vate . simbolul tfi nu poate fi definit nici el cu simboluri care servesc la definiţia lui . . Zerme­ lo-Kănig şi Skolem. paradoxele lui Burali-Forti. Mai este necesar să remarcăm că. clasele ddinite în ac�st fel .rp . elementele care lipseau din sistemul Prin­ ciPia M athematica sau din celelalte sisteme înrudite erau tautologiile D 1 şi D2 care exprimă două condiţii ale defi­ niţiei şi care pot fi scrise. în mod general .

Terminus esto triplex Am căutat soluţia parad oxelor plecînd direct de la d ate­ le problem�lor enunţate în paradoxe . acest principiu devine nota notae est n ota rei iPsius . Dacă privim raportul ter­ menilor unui silogism din punctul de vedere al :conţi­ nuturilor lor. acest p. sensul lor nu poate fi negat. praedicatum praedicati est etiam praedicatum subjecti .�R� sau " ci ( O(RO() şi ci ( . Se ştie că Aristotel însuşi (A nalytica priora. acest predicat nu convine nici subiec­ tului : repugnanş notae repugnans rei iPsi. pentru că sînt formate cu definiţia predicatului mamifer sau a clasei mamifer exclusiv.rincipiu se aplică în mod necesar. pe care logica scolastică il va enunţa sub forma : Quidquid de omnibus valet. I. Logica sc olastică s-a ocupat îndelung de acest principiu pe care l-a considerat cînd în comprehensiune. "clasa Jll amifer. în termeni de clasă. 136 . Pentru silogismele în extensiune.O(RO() în capitolul " Explicaţia paradoxelor . Ceea ce este afirmat (sau negat) despre tot este afirmat (sau negat) despre fiecare parte a acestui tot . Russell a crez ut că exp:ţesii ca O( E O( şi O( E oc nu sînt definite şi nu repre zintă nimic . sau. cînd în extensiune ş i pe care l-a declarat " axioma silogismului " . ca şi. (Vom reveni asupra sensului expresiilor de' forma �Ro/ şi . aceste pţopoziţii nu pot fi definisante pentru nici un alt predicat sau clasă. în ca zul " în care un' predicat nu convine predi­ catului subiectului. ) - - 5 . expresiile de tipul �R� sau �R�. . nec de quibusdam vel singulis valet. Am putea urma însă şi altă cale . valet etiam de quibusdam et singulis . sau repugnans praedicati repugnans rei iPsi. Dar este evident că propo z iţia "predicatul mamifer nu este el însuşi un mami­ fer" are un sens precis . sau. nu se conţine ca element" . în general . deoarece trecerea de la specii la genuri se bazează tocmai pe el . nefiind un mamifer. quidquid de nullo valet.sa definiţie . dar. 1 ) a stabilit că principiul silogismului este principiul dictum de omni et nullo .

Este indiferent dacă acesta este unicul principiu al tu­
turor modurilor şi figurilor silogistice - problemă care a
fost dezbătută de unii logicieni - , deoarece este sigur că
principiul dictum de omni et nullo este un principiu al
silogismului şi acest lucru ne interesează aici .
într-adevăr, să presupunem că : 1) l/J are predicatul <p ;
2) x are predicatul l/J ; 3) atunci x are predicatul <p . Prin­
cip iul precedent se aplică în mod strict şi obţinem silo­
gismul următor în Barbara, al primei figuri, scris în com­
prehensiune :
f-

: <p ( l/J ) . l/J (x)

.

:J . <p (x)

( 1)

Sau în extensiune :

f-- : . z ( l/J z) C z ( <p z) . x E z ( l/J z) . :J . X E z ( <p z )
Considerînd forma negativă a acestui principiu (inclusă,
de altfel, în formele silogistice precedente) , putem 'să
scriem :
f--

:

- <p ( l/J)

.

l/J (x)

.

:J

.

- <p (x)

(2)

Dacă o entitate logică x are predicatul l/J , faptul că l/J
are predicatul <p ne autorizează să-i acordăm lui x predica­
tul <p ; dacă o entitate logică x are predicatul l/J, faptul că
� nu are predicatul <p ne autorizează să nu-i acordăm lui
. x predicatul " <P . Acesta este raportul logic al noţiunilor şi
rolul termenului mediu în silogism.
Fără acest mecanism, din simpla atribuire a unui pre­
dicat l/J unei entităţi x, nu rezultă nici o altă proprietate
pentru x ..
Este adevărat că există forme incomplete ale silogis­
. l11ului ca entimema, şi în care una dintre premise este sub­
�nţeleasă, fiind uşor şi direct descifrabi1ă în raportul care
există între premisa dată şi concluzie, aşa că putem scrie :
l/J (x ) :J <p ( X )
"
" Dacă x are predicatul l/J , atunci x are predicatul <p .
"
D e exelTIplu, putem spune : " aerul este o substanţă , deci
"aerul are greutate " , subînţelegînd premisa : " orice sub­
stanţă are greutate " .
137

Silogismele citate sînt valabile pentru toate valorile
variabilelor, dar nu în mod complet arbitrar : ele trebuie
să satisfacă legile silogismului .
De exemplu, din două premise afirmative nu poate să
decurgă o concluzie negativă : ambae affirmantes nequeunt
generare negantem.
Şi mai interesantă este regula conform căreia concluzia
urmează partea cea mai slabă : pejorem seq'/,titur semper
conclusio parterJ'? Aceasta înseamnă că dacă una dintre
premise este particulară, concluzia este particulară, şi dacă
una dintre premise este negativă, concluzia este negativă.
în consecinţă, într-un silogism incomplet, entimema, dacă
premisa dată este negativă, concluzia este negativă :
,

- l/J (x) ::J - ql (x)
Din faptul că o entitate logică x nu are, pur şi simplu,
prediCatul l/J nu poate să rezulte decît rezultatul negativ că
x nu are un predicat ql, bazîndu-ne pe raportul logic sub­
înţeles dintre l/J şi ql. Această regulă ar putea servi la găsi­
rea soluţiei paradoxelor .
Menţionăm aici, în mod special, prima regulă a silogis­
mului, după care orice silogism trebuie să aibă trei termeni,
nici mai mulţi, nici mai puţini : terminus esto triPlex. Chiar
într-un silogism incomplet, în entimemă, cu toate că una
dintre premise nu apare în mod explicit, există trei ter­
meni . Deci, prima regulă a silogismului impune silogismelor,
fie sub forma (1 ) , fie s_ub forma (2) , condiţia de a avea
trei termeni distincţi, deci x , l/J şi ql nu pot fi ' identici, ' doi
cîte doi :

l/J =t= ql
Numai în acest caz este posibil să atribuim sau nu unei
entităţi logice x un predicat -ql , bazîndu-ne exclusiv pe- fap­
tul că x nu are predicatul l/J . Chiar în entimemă, condiţia
este indispensabilă.
138

Să revenim acum la definiţiile care provoacă parado­
xele. Din faptul general că o entitate logică x are predi­
catul � , i se atribuie lui x un predicat cp :
(a)
cp (x) = nf � (x)
Din faptul că o entitate logică x nu admite predicatul 1)1,
atribuim lui x predicatul cp :
cp (x) = nf - l)I (x)
(b)
Se vede că asemenea definiţii sînt formele silogistice
prescurtate, entimeme, care; dacă s-ar ţine seama de relaţia
logică existentă între cei doi membri (implicaţi a) , ar trebui
scrise :
l)I (x) :J nf cp (x)
(a ' )
( b' )
- � (x) :J nf cp (x)
în definiţiile (a) şi (b) am ţinut totuşi seama de faptul
că avem de-a face cu un antecedent logic şi un consecvent
logic şi termenul din dreapta a fost numit definiens iar
termenul din stînga, dejiniendum. Este adevărat că dacă
termenul definiens este adevărat, termenul definiendum
este şi el adevărat ; dacă termenul dejiniens este fals, ter­
menul definiendum este şi el fals, dar numai dacă între �
şi cp există un raport logic enunţat explicit sau implicit şi
care presupune principiul nota notae est nota rei iPsius ,
fie în comprehensiune, fie în extensiune. Rezultă de aici
că în definiţiile de forma (a) sau (b) trebuie să existe un
raport logic între simbolurile � şi cp , în aşa fel încît acest
raport să facă posibilă atribuirea predicatului cp lui x, bazîn­
du-ne pe atribuirea sau non-atribuirea predicatului 1)1 lui
x, ceea ce ar trebui să stabilească o a doua premisă. care
nu apare.
A cesta este mecanismul predicaţiei şi nu se cunoaşte altă
posibilitate de a atribui sau nu un predicat cp lui x , din sim­
phtl faPt că x are sau nu are un predicat � .
Din aceste condiţii ale silogismului rezultă deci două
lucruri : 1) că în definiţiile (a) şi (b) , simbolurile x, � şi cp
nu pot fi identice, două cîte două ; 2) că între � şi cp există
un raport logic, pe care definiţiile precedente îl presupun
şi care le face posibile, chiar dacă acest raport ar fi sta­
bilit în mod convenţional, salt ar însemna o abreviere etc .

139.

în consecinţă , în definiţiile (a) şi (b) , x nu poate s ă ia
niciodată valoarea tjJ sau cp , după cum, de altfel, tjJ nu poate
lua valoarea cp, deoarece, în caz contrar, nu se mai respectă
prima regulă a silogismului, terminus esto triPlex, şi se aj un.
ge la rezultatul :

cp ( �)' = Df � ( �)
cp ( �) = nf - � ( �)
Cu alte cuvinte, asemenea defin iţii nu sînt permise, deoa­
rece, în felul acesta, n·u i se poate atribui unei entităţi logice
�, în virtutea faptului că ea admite un predicat � (sau nu
îl admite) , un alt predicat; cp; în acest caz, mecanismul lo­
gic care ar face posibilă această predicaţie nu poate funcţio­
na, pentru că nu există trei termeni. Aceasta este evident,
pentru că din faptul că definim un predicat Iji şi d�n faptul
că pentru � rezultă o proprietate din propria sa definiţie,
pentru tjJ nu poate să rezulte nimic altceva decît propria
sa definiţie .
,
Această concluzie arată că probleme ca acelea expri­
mate de paradoxele lui Burali-Forti, Cantor, Russell etc.
nu pot fi enunţate în definiţii logice. în ceea ce priveşte
paradoxele mai generale , construite de noi, ca şi ,paradoxele
lui Grelling-Nelson, Richard şi Godel, ele pot fi enunţate,
dar numai dacă" se ţine seama de condiţiile precedente.
Am regăsit astfel rezultatele obţinute mai înainte pe
alte căi,. cu aj utorul principiului contra dicţiei (Tw) sau în­
trebuinţînd condiţiile definiţiei (Dl şi D2) .
Bineînţeles, aceeaşi concluzie se aplică, în mod exact,
definiţiilor scrise în extensiune :
x E z (cpz) = Df x E z ( tjJz)
x E z (cp z) = Df - x E z ( ljiz)
Şi aici trebuie să avem trei termeni distincţi pentru· ca
mecanismul · atribuirii să poată funcţiona, deci :
x

=!=

z ( cp z )

x =!= z( tjJz)

z( � z ) ::j:: z ( cpz)
140

Prin urmare, din definiţiile precedente nu mal putem
obţine definiţiile vicioase :
î ( �z) E î (cpz)

= Df

î ( �z) E î (cpz)

= nf

î ( �z) E î ( �z)
-

î ( �z) E z( �z)

Aceste ultime definiţii nu mai pot fi enunţate .
Regula terminus esto triPlex a fost stabilită. şi amplu
discutată de Aristotel însuşi (A nalytica priora, I, 25) şi a
fost unanim recunoscută de atunci , în toate tratatele de
logică, pentru că ea a descifrat în principiul silogismului
nota notae est nota rei ipsius cei trei termeni distincţi res,
nota şi nota notae, fără de care mecanismul silogistic al
predicaţiei .nu este posibil . Kant [1] scrie, referitor la aceas­
tă regulă, că este într-adevăr necesar să avem trei termeni,
pentru a lega doi termeni, subiectul şi predicatul, printr-o
notă (Merkmal) intermediară, iar logicianul Liard spune,
. în Logica sa, că această regulă nu este o simplă regulă, ci
enunţul însuşi al silogismului .
Atragem atenţia că această regulă este formulată în
mo d complet sUD forma terminus esto triPlex, medius, ma­
jor, minorque, atenţia logicieni1or fiind fixată mai ales asu-'
pra ultimei părţi a acestei expresii, parte care enunţă aspec­
tul cantitativ al termenilor unui silogism : termenul me­
diu, termenul maj or şi termenul minor. S-a acceptat ast­
fel, în mod . natural şi implicit, obligaţia exprimată de
această regulă, fără a i se mai da semnificaţia veritabilă
şi primă pe care ea a avut-o îţi. gîndirea Stagiritului. însă
tocmai asupra numărului de trei (al termenilor) a insistat
Aristotel în capitolul respectiv din A nalytica Priora şi,
în acest sens, regula poate fi numită regula predicaţiei me­
diate . Predicaţia mediată are loc între doi termeni prin
intermediul unui al treilea şi atunci această regulă este
chiar definiţia silogismului, observaţie făcută chiar de
I..-i ard .
Eroarea comisă în paradoxe consistă deci în tentativa de
a construi o predicaţie mediată cu ' d.oi termeni, adică fără
termenul intermediar, ceea ce nu este posibil şi ceea ce
conduce la o petitio pri'J'?ciPii sau circulus in probando (dacă
privim predicaţia mediată ca o argumentare) , sau l a o
141

care' înseamnă. atunci x are predicatul P" (definiţie contradictorie) . în fond. mai general. în fond. pentru că acest ca z corespunde propoziţiilor implicit conţinute în definiţiile (a) sau (b) : "Dacă predicatul x are predicatul P . şi paradoxul se va produce . Aristotel a enumerat aproape toate speciile de sofisme. Observaţii generale ( 1 ) Formula paradoxelor Toate paradoxele sînt bazate pe o singură şi aceeaşi greşeală de logică care se comite nerespectîndu-se regulile definiţiei exprimate de D1 şi D2. neţinîndu-se seamă de regula terminus esto triPlex care exprimă mecanismul predicaţiei . a CDbservat că paradoxele apar nUJll ai graţie unor ' definiţii nepredicathTe) . (b ) " Dacă x nu are predicatul tJi (variabil) . formulat de noi. Poincare. Formula ge­ nerală pentru construirea unui paradox. este aceeaşi. sau " dacă x nu are predicatul P . termeni. 6. deci şi în cazul particular x = � . în care nu există nici o predicaţie. pri­ vită însă din trei puncte de vedere diferite . atunci x are predicatul Pt� (definiţie idem per idem) . dar nu a bănuit posibilitatea acestui sofism. printr-o intuiţie genială.definiţie idem per idem sau contradictorie (dacă privim acest mecanism ca un procedeu de definiţie) . Lucrul acesta se întîmplă pentru orice x. fie de tipul . atunci x are predi­ catul P" . Trebuie să remarcăm că. construcţia unui silogism cu doi . atunci x are ' predicatul P". fie de tipul lui Burali-Forti. plecînd de la definiţia 142 . avem o singură formulă. Eroarea . dacă nu ţinem seama de D1 sau D2 ' tJi va lua valoarea P . în care tJi să fie variabil . sau încălcînd principiul contradicţiei (fapt pus în lumină de Teu) sau. este : (a) "Dacă x are predicatul tJi (variabil) . la un moment dat. Să enunţăm o problemă într-un cadru oarecare. . (Ne reamintim că H. S-ar putea con­ strui parad<?xe mult mai complicate. fără a se folosi de "tehnica" logicienilor. în sfîrşit. ba z ată pe una dintre aceste definiţii.

toate. poate să provoace un paradox dacă nu se respectă D1 sau D2. ) . (2) Unic itatea soluţiei Trebuie să observăm faptul remarcabil că soluţia este unică' şi de natură pur logică. care să fie exact valoarea corespunzătoare CPk a variabilei pentru indicele k. adică � k = CPk (fără a mai ţine seama de relaţia � =1= cp) . în urma criticii făcute. deoarece paradoxele se produc . de Ramsey. Nu există decît paradoxe logice. se pot construi paradoxe mai generale. care sînt for­ mele cele mai generale ale definiţiilor (a) şi (b) : (A) " Dacă x are relaţia R cu � .Nelson. Orice definiţie care are una din formele precedente.incompatibil şi cazul său parti­ cular. bazate pe una din propoziţiile următoare. în mod special. toate de acelaşi tip . De Sophisticis Elenchis) care s-a ocupat de clasi143 . Paradoxul va apărea în mod inevitabil în momentul în care � va lua o valoare determinată h.şi mai generală : " dacă x nu are predicatul � (variabil) . atunci x are predicatul cp (variabil ) ". pentru � . Dar paradoxul este acceptat prin definiţie. atunci x are relaţia R cu cp ". oricare ar fi semnificaţia simbolurilor. ) . paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu îşi aparţin ca element etc . atunci x are relaţia R cu cp" . din aceeaşi eroare şi sînt rezolvate. în mod analog. ea este Citată de Aristo­ tel ( [ 1].' paradoxul lui Russell predicabil .impredicabil. toate. (B) "Dacă x nu are relaţia R cu � . nepresupunînd nici un ele­ ment străin de principiile clasice ale logicii. făcînd să corespundă fiec �rei valori a lui cp o valoare şi numai una. cu aceeaşi soluţie. Russell a acceptat despărţirea antinomiilor în antinomii logice şi antinomii semantice sau sintactice (lingvistice) şi a renunţat la teoria ramificată a tipurilor şi la principiul de reductibilitate . Această clasificare nu este nouă .heteronom şi cazul său particular. para­ doxul clasei claselor incompatibile şi cazul său particular. paradoxul lui Grelling . paradoxul lui Richard etc . Solutia dată de noi demonstrează că nu există nici o difere�ţă logică între antinomiile logice (paradoxul compatibil . şi antinomiile semantice (paradoxul izo­ nom . Această diviziune este fictivă.

menţinută d e aproape toate manualele de logică. p � -.� ( � ) . obţinem : f. 23 din PrinciPia Mathematica. Această clasificare. nu este adevă­ rată. q v . p == . sau.: . .23 Făcînd în această formulă q = .p .: .p · p S au încă : f. E 0(. E ot şi . într-un paradox se obţine echivalenţa a două propoziţii contradictorii (prin diferite substituţii) : (1) Conform propoziţiei *5.­ rate sau false. 2) sofismele de gîn­ dire sau logice.p ' 144 == : -.: p .p . Brou­ wer şi Şcoala intuiţionistă ca şi cei care au creat logici poli­ valente.e:CUV . A€. pentru că s-ar fi aj uns la paradoxe.p . El nu a susţinut niciodată că cele două specii de sofisme nu au aceeaşi soluţie şi scrie textual : " Diferenţa pe. numite extra dictionem . Lukasiewic z . î. spunînd că unele se referă la limbaj şi altele la gîndire. voni face o remarcă privitoare la prezenţa acestui principiu în paradoxe. -. q *5. care o fac unii între argumente. ) nu puteau fi declarate adevii.p v . . nu mite '/.pa 't' � v A€�LV .7tO(. C. Este . J.( O(. p ( 2) .fica rea s�fismelor în două categorii : 1 ) sofismele de limbaj . cit.p. p == q . Paulette Fevrier. . 10) . Des­ touches. a fost contestată chiar de Aristotel . O(. şi că deci ele nu sînt identice" ( [1 ] . Church etc. absurd să presupunem că există argumente care se referă la cuvinte şi altele care se referă la gîndire. op . (3) Paradoxele şi princ�piile logice Deo arece expresiile de tipul � (� ) sau .: . Lewis. == : p .n extensiune. echivalenţa a două propoziţii oarecare p şi q poate fi scrisă după cum urmează : r-.Cu toate că problema logi­ cilor polivalente este independentă de problema paradoxelor. n dictiOn e . au crezut că principiul terţului exclus are o aplicaţie mai restrînsă şi că antinomiile logico-mate­ matice sînt provocate tocmai de acceptarea valabilităţii universale a acestui principiu .o[ E�CU 't'�. .

pentru acest motiv valabilitatea formulelor T w şi D2 nu este limitată. Soluţia dată de noi paradoxelor a arătat că. :J . pe care niCi Brouwer însuşi nu a îndrăznit să-I amputeze . pentru că ele exprimă această universalitate a principiului contra dicţiei . Astfel. logi145 . echivalenţa ( 1 ) afectează în mod indiscutabil ' principiul contradicţiei. principiul con­ tradicţiei este acela care trebuie respectat intr-o definiţie de forma � cp (x) = Df . care . care apar în para doxele teoriei mulţimilor.� (x) . care sînt universale. Tw f- : cp (x) = . fapt care se poate rezuma în cele două obser­ vaţii care urmează : (a) S-a căutat rezolvarea principalelor paradoxe pe o cale străină de contradicţia reală. f. în mod explicit. lucru expri­ mat explicit de formulele T w sau D2.( (X E (X ) . ca Şl lll echivalenţele generale corespunzătoare . în speţă. ceea ce încalcă principiul contradicţiei . nici falsă. (b) Ocupîndu-se în mod special de problema expresiilor de forma cp ( cp) şi . fac ca într-o definiţie cu forma generală dată. deCi ea scapă prinCipiului terţului exclus. � :. să se ţină seama de principiul contradicţiei.C cp Aceste tautologii. sau în echivalenţa respectivă. � =F cp . sînt universal valabile. pe calea principiu­ lui terţului exclus. Aplicarea principiilor logice. în loc d� aceea a principiului contra­ dicţiei . nu poate duce la o limitare . cauza care a împiedicat pînă acum găsirea soluţiei paradoxelor. care s-a strecurat în definiţia iniţială a problemei . de asemenea.� (x ) · .: cp (x) = nf :J .qi (cp) . într-adevăr. Aceasta este prima greşeală.� (x) . sau. (4) D e ce nif au putut fi rezolvate paradoxele ? Rezultatele precedente au arătat. (X E (X şi . Din faptul că o propoziţie este echivalentă cu con­ tradictoria sa. în extensiune. s-a tras concluzia că ea nu poate fi nici adevărată.Echivalenţa celor două propoziţii con"tradictorii este echivalentă cu afirmarea lor simultană.

care nu exclude totuşi toate erorile. în fond. care ascultă de regulile gramaticii logice ale sintaxei logice. Este astfel evident. ca argument şi ca pre dicat . = ' .324) .� ( �) . încît nu i se mai putea stabili locul .şi deci aparţine unor simboluri diferite . care a văzut . care au semnifi­ caţii diferite. trebuie să întrebuinţăm un simbolism care să le excludă. cu cp. Russell. ci tjJ ca pre dicat. prin urmare.: cp a argu­ mentului provoacă paradoxul . "Astfel se nasc uşor cele mai fundamentale confuzii (de care este plină întreaga filozofie) " (3. Nu valoarea � -. nu au sesizat cele două roluri distincte ale aceluiaşi simbol cp (sau 1X) . se poate presupune că încă de mult am fi avut soluţia lor.325) . Eroarea a devenit atît de sub­ tilă. fiindcă acelaşi semn cp este întrebuinţat pen­ tru două semnificaţii deosebite : o dată ca argument şi o dată ca predicat al argumentului . nu apare direct în această rel aţie. Un simbolism. la baza tuturor paradoxelor. neîntrebuinţînd acelaşi semn în simboluri diferite şi neîntrebuinţînd semne în acelaşi mod cînd semnifică în moduri deosebite. Dacă s-ar fi ţinut seama. cu toată claritatea care sînt motivele ce provoacă aceste con­ tradicţii. Nu puteam înţe­ lege de ce argumentul � este în relaţie cu simbolul cp în definiţia cp ( � ) = Df .. în relaţia � � cp . ci valoarea q.sau că două cuvinte. sînt aparent întrebuinţate în acelaşi mod în propoziţie" ("3.� (x) care stau la baza paradox'elor construite de noi şi. Iată ce scrie el în privinţa întrebuinţării acelu­ iaşi simbol pentru două lucruri deosebite [ l J : " în limbaj ul curent se întîmplă des că acelaşi cuvînt semnifică în doti. şi printre ei .ă moduri deosebite .cp (cp) etc : nu sînt corecte. " Pentru a evita aceste erori. din moment c e argumentul q. (Simbolismul logic al lui Frege şi Russell este un ase­ menea limbaj . pentru ce expresii 'de forma cp (cp ) sau . cp a predi­ catului variabil � ca funcţie.323) . ) " (3. în primul rînd. conform celor spuse de Wittgenstein. în speţă. Acest lucru a apărut clar în definiţiile generale de forma cp (x) = D f . .cienii. şi s-ar fi aprofundat gîndirea lui Wittgenstein în această problemă.

înainte de a ne ocupa de paradoxul nu­ mit al mincinosului. După cum paradoxele construite de noi. şi în care mecanismul logic este mult mai vizibil .v't"�cr't"pecpoV't"1X sau de latini. deşi natura' sa este identică · cu a celorlalte. deşi are aceeaşi structură. vei fi ucis prin ştreang" . 1 . ne-am decis să examinăm separat această antinomie. compatibil . Una dintre variantele acestor argumente reciproca este următoarea. Analiza unui argument &.VII PARADOXUL MINCINOSULUI între paradoxele studiate pînă acum şi paradoxul minci­ nosului există o mică diferenţă : în timp ce primele sînt con­ struite cu funcţii propoziţionale. Din acest motiv.heteronom etc au dilatat eroarea. . vei fi ucis cu sabia . Acesta face o excepţie de la regulă şi acordă filozofului privilegiul de a-şi alege el însuşi felul execuţiei. la fel paradoxul de care ne vom ocupa va arăta defectul argumentaţiei în paradoxul mincinosului . pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. izonom . făcînd parte din cele numite de greci &. reciproca. un paradox analog.incompatibil. " Dacă îmi vei spune un adevăr. • 147 . . paradoxul mincinosului este construit cu funcţii de adevăr. Un filozof este condamnat la moarte de către un calif.v'"wl"'t"pecpwv Vom examina. dacă vei spune o minciună. spune califul.

s Filozpful enunţă o propoziţie al 'cărei adevăr sau fal­ sitate depinde de modul execuţiei sale Condiţiile au fost schimbate . luînd ca antecedent tocmai ceea ce enunţul problemei declarase drept consecvent . dar atunci ea este ad�vărată! Propoziţia " Voi fi ucis prin ştreang" afirmată de filozof. de unde cer­ cul vicios. �xecuţiei sale. filozoful trebuie ucis prin ştreang. dacă această pro­ poziţie este falsă. dîndu-se o problemă în care rezultatul e datorit adevărului sau falsităţii unei propo ziţii p .Se lasă filozofului cîtva timp de meditaţie . nu poate fi declarată nici adevărată. atunci filozoful trebuie să fie ucis cu sabia şi deci propoziţia este falsă . în timp ce filozoful schim­ bă problema. făcîndu-se să depindă adevărul sau falsitatea unei propoziţii de un eve­ niment viitor. prin enunţul însuşi al răspunsului său. Modalitatea execuţiei tale dePinde de adevărul sau jalsitatea propoziţiei ce o vei spune . dar ele funcţionează simultan. prin adevărul sau falsitatea ' sa. Filozoful ripostează prin propoziţia sa : 2. fiind nedetermi­ nate. Vom vedea imediat că eroarea argumentaţiei nu are nici o legătură cu timpuL p' S ă vedem mai întîi cum se introduce cercul vicios . sau un cerc vicios. deşi are un sens precis. nici falsă. î n general. A devărul sau jalsitatea propoziţiei mele dePinde de modalitatea executiei mele. după cum am menţionat dej a. tertium non datur ! Acest paradox poate fi reconstituit în orice altă circumstanţ�. după care el spune califului propoziţia următoare : " Voi fi ucis prin ştreang" . va determina modul . se obţine o petitio princiPii. .. spune : 1 . idee pe care unii au crezut-o profesată de Aristotel însuşi. dacă facem ca valoarea - - . 148 . care . deşi ea trebuie să fie adevărată sau falsă. Califul . Criteriile 1) şi 2) sînt confundate într­ unul singur. Con­ diţiile puse de calif sînt : filozoful va spune o propoziţie . ' Cu alte cuvint e. Aceasta a condus la ideea că propoziţiile referitoare la " viitorii contingenţi" jutura contingen­ tia scapă principiului terţului exclus. ca1iful stabilise un antecedent logic care determină consecinţele sale. Iată acum gravitatea problemei : dacă această ­ propoziţie este adevărată.

atunci avem o contradicţie.adevărul propoziţiei p este făcut să depindă de consecinţa însăşi care e determinată de adevărul propo­ ziţiei p.i mic.incompatibil : (x) . avem o tautologie . fie 'o contradicţie. dacă se introduce explicit sau implicit. Prin propoziţia sa. Dacă nu se ţine seamă de această condiţie . Analogia acestui paradox cu antinomiile precedent studiate este evidentă. Dacă filozoful ar fi spus : " Voi fi ucis ' cu sabia". şi filozoful n-ar fi spus nimic . în care nu se spune nimic. Astfel de criterii pot fi introduse pe ascuns. . P (x) _ - � (x) 149 . Deci nimic determinat. " Voi fi ucis prin ştreang" el face să depindă valoarea de adevăr a aces­ tei propoziţii de consecinţele care ar trebui să decurgă din valoarea de adevăr ale aceleiâşi propoziţii. În aceasta constă eroarea comisă de paradoxele de această na tură : confundarea celor două criterii inverse. şi anume : dacă . ea e adevărată . echivalenţa gene­ rală c are conducea la paradoxul compatibil . dacă adevărul propoziţiei e făcut să depi:Qdă de consecinţa care e determinată de fal­ sitatea propoziţiei p. dacă e falsă. adică. cealaltă propoziţie : " Voi fi ucis prin ştreang".. conse­ c1nţe determinate de valorile de adevăr ale unei propoziţii p . celălalt introdus impli­ cit. din motive de simetrie logică. n-ar fi rezultat n.adevărului propoziţiei p să depindă tocmai de acest rezul­ tat. un singur drept îi lipsea : acela de a nu spune nimic . se aj unge l a o problemă iluzorie. cum s-a văzut în exemplul de mai sus.re decurg consecinţele într-o astfel de problemă. atunci e falsă. un cri­ teriu invers în raport cu criteriul dat pentru determinarea valorilor de adevăr ale propoziţiei p. n-ar putea nici ea să însemne ceva. Fie Kl criteriul după c :. deci a anu­ lat criteriul care determină consecinţele şi de aceea el nu spune nimic. Pentru un adevărat logician. Fie. Valorile de adevăr ale propoziţiei p trebuie determinate de un alt criteriu K2' care nu poate fi criteriul K1 : K1 :. unul dat. de exemplu. afară de o tautologie trivială : dacă aceas­ tă propoziţie e adevărată. Filozoful avea toată liber­ tatea să spună orice propoziţie. şi care e fi e o tautologie..z:: K2.

el nu poate exprima poziţia adoptată decît printr-o contradicţie. care a decis să mintă absolut întotdeauna. dată ar scăpa paradoxului. fără �ontradicţie . nici falsă.1].\jJ(x) au un termen definisant (deJiniens) şi un teimen. un antecedent logic şi un consecvent logic. care nu pot fi interschimbate. altfel. ceea ce e contrar ipotezei. deJinit (definiendum) . sînt introduse în momentul în care facem y = P . fiindcă nu sînt explicitate. mincinosul trebuie să ştie dacă ceea . Criteriul invers este acum: (2) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul P determină faptul pentru x (sau \jJ) de a avea predicatul P.(\jJ) şi unde teorema T<u ne-a obligat să ţinem seama de relaţia \jJ r= P.ce va minţi e adevărat sau fals . A minţi absolut întotdeauna nu înseamnă decît a afirma ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiind fals ceea ce e adevărat.150 . Dar defini­ ţiile de forma generală P (x) =nf \jJ(x) P (x) =nf . Ce înseamnă a fi mincinos? Este vorba de un mincinos consecvent. i se poate întîmpla s ă spună adevărul. Paradoxul mincinosului Paradoxul "Califul şi filozoful" este un caz mai general al paradoxului mincinosului . aşa cum au stabilit formulele T <u sau D1 şi D2. neştiind aceasta. minţind la întîmplare. P (\jJ) = . în echivalenţele citate. Şi aici se face o confuzie între două criterii: (1) faptul că o entitate logică x (sau \jJ) nu are predicatul \jJ deter­ mină faptul că x are predicatul P. 2. Aceste două criterii inverse. .sau în cazul particular predicabil-impredicabil (pentru x= \jJ) : (�) . Situaţia bizară care se creează este următoarea : deşi ho­ tărîrea cuiva de a minţi întotdeauna pare legitimă. fiindcă cel care şi-ar lăsa libertatea să nu mintă o singură . confundate într-unul singur. Pentru a putea să mintă efectiv. Propoziţia " eu mint" nu poate fi declarată nici adevărată.

asa ' cum o arată matricea sa: p ! -p �I r Cu alte cuvinte.Mincinosul absolut îşi ia un angaj ament . oricare ar fi ea". orice propoziţie� indiferent de conţinutul său. şi noi avem un criteriu pentru judecarea valorilor de adevăr acordate de către mincinosul absolut propoziţiilor : orice propoziţie declarată adevărată de cătn mincinos va fi considerată falsă de către noi şi orice propozi­ ţie declarată falsă de către mincinos va fi considerată adevă­ rată de către noi. ' Mincinosul poate opera această inversiune a valorilor . de adevăr ale unei propoziţii p.care este tocmai definiţia sa. mincinosul spune prin expresia " mint" : "adevărul sau falsitate a unei propoziţii p determină adevărul sau falsitate a pe care o atribui propoziţiei p. condiţii poate minţi întotdeauna. î n plus. simpla afirmaţie "eu mint" introduce două criterii : 151 . enunţată prin " mint" . cum se va vedea mai jos. propoziţiei p". fie utilizînd functorii de adevăr A (adevărat) şi F (fals) . Astfel deci. şi prin aceasta. el o declară falsă. inversînd de fiecare dată valoarea de adevăr a unei propoziţii . atri­ buită de mincinos. iar consecventul este " valoarea de adevăr contrarie. fie cu ajutorul negaţiei. care este suficientă pentru scopul propus. nu este permis să iei consecventul ca antecedent. căci altfel valorile de adevăr s-ar determi­ na în cerc vicios şi aceasta e eroarea care provoacă de alt­ fel paradoxul. caracterizată numai prin valoarea sa de adevăr. î n mod invers. el îi dă valoarea de adevăr. antece­ dentul este " valoarea de adevăr a unei propoziţii p". adică dacă valoarea de adevăr a propoziţiei p nu este dată. Numai în aceste. D�că antecedentul nu este dat. mincinosul nu are ce minţi. contrară celei ce o are. Se vede deci că există aici un antecedent şi un consec­ vent. aşa cum am arătat în cazul precedent. Se poate deci trece de la valorile de adevăr ale propoziţiilor la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului şi de la valorile de adevăr ale propoziţiilor mincinosului la valorile de adevăr ale propoziţiilor. la fel ca în paradoxul " Califul şi filozoful".

anume în mod invers (Prin negaţie). cu valorile de adevăr atribuite lui p. Eubulide Megaricul îl întrea­ bă pe mincinos: eşti mincinos sau nu eşti ? Propoziţia " eu mint" o declari adevărată sau falsă ? Dar mincinosul nu poate răspunde decît în două moduri. 2) propoziţia " eu mint" este falsă. Acum. atunci este adevărat că minţi (criteriul W) .r iteriul W) . S ă presupunem că mincinosul atribuie propoziţiei "eu mint" valoarea " adevărată" (criteriul V) . adică W '=f= V. anume în mod invers (prin negaţie) . valo­ rile de adevăr) . Atunci Eubu­ li de Megaricul face următorul raţionament : dacă această propoziţie este adevărată (criteriu V) . prin definiţie. Să presupunem că mincinosul atribuie valoarea " fal­ să" propoziţiei " eu mint" . atunci e fals că tu minţi (criteriul W). Valoarea de adevăr pe care min cinosltl o atribuie �tnei propoâţii p (oricare ar fi ea) determină valoa­ rea de adevăr posedată de propoziţia p . 2. tertium non datur: 1) propoziţia " eu mint" este adevărată . deci nu minţi (criteriul W) . Confundînd cele două criterii. . sau cu valoarea de adevăr pe care i-o atribuie mincinosul (care inversează prin negaţie. in­ dependentă de mincinos. Valoarea de adevăr posedată de o propoziţie p (oricare ar fi ea) determină valoarea de adevăr pe care o atribui eu propoziţiei p. noi confundăm adevărul sau falsitate a mincinosului . să notăm cu W cri­ teriul după care acordăm unei propoziţii p valoarea " ade­ vărată" sau " falsă" . deci valorile -de adevăr atribuite de mincinos lui p. în cadrul acestei probleme. independent de 'mincinos . să notăm cu V criteriul mincinosului (de a atribui oricărei propozi­ ţii p valori �e adevăr contrare celor acordate lui p de c. să vedem cum se con­ fundă cele două �riterii . W şi V nu sînt identice. deci nu minţi (criteriul W) cînd spui că minţi (criteriul V) . 1. deci ' 152 . In aceste condiţii. Atunci Eubulide Megaricul face următorul raţionament : dacă această· propoziţie e falsă (criteriul V) . Prin urmare. orice propoziţie p poate să se prezinte. cu valoarea sa de adevăr. independent de mincinos. . cu adevărul sau falsitatea pro­ poziţiei independente de mincinos .1) Criteriul 'mincinosului. 2) Crl:teri�tlnostr'lt.

Atunci . a declarat că e adevărat că minte (criteriul W). Atunci. în realitate. trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propo­ ziţia " eu mint" e adevărată (criteriul W). în reali­ tate . fiindcă. 15). IV. prin definiţie. Cu alte cuvinte. cînd spui că minţi (criteriul V) . mincinosul. adică că nu minte (criteriul W). 2 . Deci. se confundă astfel întotdeauna adevărul propoziţiei " eu mint" pentru mincinos (criteriul V) cu ade­ vărul propoziţiei independent de mincinos (criteriul W). Confuzia valorilor de adevăr inverse ale propoziţiei " eu mint" provoacii paradoxul . afirmă ca fiind adevărat ceea ce e fals şi ca fiiti d fals ceea ce e adevărat şi că noi trebuie. declarînd că e fals că minte (criteriul V) . declarînd că e adevărat că minte (cri­ teriul V) a declarat că e fals că minte (criteriul W). sau falsă de către mincinos şi nu rezultă absolut nimic. ca şi cînd ar fi un singur criteriu W = V. Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibil cu definiţia mincinosului . dacă ţinem sea ma de faptul că min­ cinosul. deci tu minţi (crite'riul W) . Nu rezultă nici o contradicţie fiindcă rezultatul e compatibH cu d�finiţia mincinosului . fiindcă. prin definiţie. Regăsim astfel a cincea soluţie a logi­ cienilor scolastici (vezi cap. Să ţinem seama de definiţia mincinosului. Propoziţia " eu mint" e declarată falsă. mincinosul. 153 . trebuie să spunem că valoarea care rezultă pentru propoziţia " eu mint" e falsă (criteriul W)� 'Deci. minci­ nosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint". min­ cinosul inversează valoarea de adevăr a propoziţiei " eu mint" . adică că el minte (criteriul W) . la fel cum nu rezultă nimic din faptul că noi declarăm propoziţia " eu spun adevărul" adevărată sau falsă. propoziţia " eu mint" poate fi declarată sau adevărată.! f. fără nici o distincţie. Se observă că criteriul V funcţionează în a celaşi timp cu criteriul W.. Avem aceste două situaţii posibile : 1 . astfel cum e definit.' tu nu minţi (criteriul W). exprimată prin propoziţia " eu mint" în virtutea căreia valorile de ade­ văr (criteriul W) sînt inversate de mincinos (criteriul V). de către min­ cinos (criteriul V) . în consecinţă. să transformăm valorile de adevăr atribuite de el unei propoziţii (oricare ar fi ea) . Propoziţia " eu mint" e declarată adevărată de către mincinos (criteriul V) .

în care a fost enunţată propoziţia. ci într-un metasistem . Cum aici intervin numai valorile de adevăr ale propoziţiilor. astfel : P = Df -q Deoarece această definiţie e valabilă pentru orice ar fi q. dar care nu e datorită expresiilor logice şi metalogice : acea stă distincţie e introdusă prin definiţie. că noţiunea de adevăr este şi ea tipizată. ori­ care ar fi ea. ceea ce este absurd. Soluţia formală a paradoxului mincinosului Am văzut că definiţia mincinosului este următoarea: el este acela care neagă valoarea de adevăr a oricărei pro­ poziţii q. aj ungem la paradoxul (3). 3.. în care o propoziţie p. ci de " adevăruri". cu un conţinut dat. este negaţia unei alte propoziţii q. Eroarea lor a constat în faptul că nu au putut să descifreze natura acestei distincţii : există efectiv o distincţie între valorile de adevăr ale acestei probleme sau ale unor probleme analoge.p (3) Aceasta arată că oricare ar fi semnificaţia propoziţiei p. dar nu într-un mod explicit . Să definim o problemă oarecare. Tarski etc . p . ei au aj uns la concluzia că valorile de adevăr ale unei propoziţii nu pot fi exprimate în sistemul logic însuşi. rezultă că am definit orice propoziţie p . obţinem contra­ dicţia : (p) . pe care o afirm. au constatat c ă există î n acest paradox o distincţie între valorile d e ade­ văr ale propoziţiei " eu mint" şi au conchis atunci că nu se poate vorbi de " un adevăr". să fie legată de o alta q prin definiţia 154 . Să presupunem că cineva zi�e: orice propoziţie p . în acest caz. = -q (2) Pentru valoarea particulară q = p. legată de q prin definiţia (1) . ea conduce la echivalenţa generală: ( q) p . care exprimă echivalenţa unei propoziţii cu negaţia sa.Russell şi mai apoi Carnap .

paradoxul ia o formă mai amuzantă: prin ştreang" = " Se va face exe­ " Se va face execuţia " cuţia prin sabie . declarată de către filozof. În: această problemă. conform definiţiei. atunci el va fi execu­ tat prin ştreang. avem definiţia: " Tu declari falsă o propoziţie q" (oricare ar fi ea) semnifică " se va face execu­ ţia prin ştreang". se obţine paradoxul: " eu mint" = -- " eu mint". cum . obţinem paradoxul. fie în cazurile mai complicate ca enunţurile paradoxe­ lor de genul " Califul şi filozoful". La fel ca în cazul altor paradoxe. şi definiţia devine: " eu mint" semnifică " eu neg valoarea de adevăr a oricărei propoziţii q" : . " să nu se execute prin ştreang" semnifică " să se execute prin sabie". Propoziţia " eu mint" e ec�ivalentă cu propoziţia " eu nu mint" . Î n cazul· mincinosului p = " eu mint". pro­ poziţia q. nu poate lua valoaţea q = p. - -q " eu mint". aplicîndu-se. Dacă într-o astfel de problemă. " eu mlnte. Este cazul para­ doxului " Califul şi filozoful". = Df .(1) : pentru q p. " eu min t" = .q. " Se va face execuţia prin ştreang" = . Se vede astfel că definiţia (1) este definiţia cea mai ge­ nerală. problema care se pune este aceeaşi: de ce în echivalenţa generală (2) . " Se va face execuţia prin ştreang" =Df . e falsă. definim al doilea caz posibil. de exemplu: dacă propoziţia q.q Pentru q "Se va face execuţia prin ştreang": "Se va face execuţia prin ştreang" .unde: Pentru q (q). cazul mai simplu al mincinosu­ lui. fie în. căci atunci cădem peste o contra­ dicţie ? De ce q r= ţi ? 155 .q De unde echivalenţa generală: (q)." Se va face execuţia prin ştreang" . poate fi arb itrară. = = _ de.ar fi aici. care.

făr. avem în cele din urmă teorema T cu. = . (II) q) . .(p = . pentru cazul funcţii�or de adevăr: Tcu f--. ceea ce se poate con­ stata cu uşurinţă. obţinem: � : . De exemplu. ::J P =1= q în PrinciPia Mathematica. demonstrată mai înainte în cazul funcţiilor propozi­ ţionale. al valorilor de adevăr .q. = . Formula ( 1) este o implicaţie şi nu poate fi o echivalen­ ţă.Vom stabili teorema T cu pentru cazul funcţiilor de ade­ văr. q) expresia echivalentă p = .. q =!= P Am demonstrat Tcu şi în acest caz. Această foqnulă este o tautologie.(p � q) ::J .: p = q . Această teoremă putea fi obţinută încă mai uşor.. fiindcă . Vom pleca de la următoarea tautologie.. 5· 18 Sau.q Substituind în .(p = f--.. la teorema 5·18. în definiţiile de forma . relativă la identitatea a două propoziţii p şi q: (1) Aceasta este evident şi se citeşte : dacă propoziţiile p şi q sînt identice.(p = q). se poate scrie p=l= q: = .: .(p . ă a face apel la nici un prin­ cipiu metalogic sau de "tipizare" a adevărului . 156 p = P = Df q Df . p = .:. aşa cum am făcut-o în cazul altor p·a radoxe.q ::J . Prin transpoziţie. (II) primului membru al implicaţiei -. găsim urmă­ toarea tautologie : 1-: . . s-ar putea ca p = q şi propoziţiile p şi q să nu fie identice. dacă se utilizau condiţiile definiţiilor.: p -:.(p = q) . în cadrul sistemului din PrinciPia Mathematica.q. întocmind tabloul respectiv.q) f--.. atunci ele sînt echivalente.(p q) Sau. Dar inversa nu este valabilă . prin tr�nspoziţie: . .

" eu mint" = . conduce la o echivalenţă generală. "eu mint" .. 1. ca să nu avem o definiţie idem per idem (adică o identitate) sau o contradicţie. q nu poate lua niciodată valoa­ rea lui p (sau conţinutul lui p. care este una dintre formele paradoxului mincinosului.: " eu mint" = .: (q) . 10) şi analizată de asemenea de Russell 157 . -eare.q=/=p f-: P =Df . compatibil 1/ncompatibil. ::>. în echivalenţa mincinosului (sau a ori­ cărei probleme de acest fel) . p = Df .*p Definiţia generală care este la baza paradoxului minci­ nosului sau a altor paradoxe înrudite numite Iiv. predicabil .::>. căci atunci q ar avea aceeaşi valoare de adevăr) şi în particular 'q nu poate fi identic cu p " eu mint". ne dă modus pon·e ns următor: " f.q = De unde echivalenţa respectivă.q . studiată deja în evul mediu (vezi cap. Se vede deci că propoziţia (1) "Afirm p şi P e fals".q .:p= . q '* " eu mint" Paradoxul mincinosului şi cele analoge sînt astfel reduse exact la tipul celorlalte paradoxe. cu T w .q=/=p f--. q . î ntr-adevăr.t"Lo't"păcpov't"oc.q Tw f.q :> q ":. dă loc la un modus ponens: .z!::. care. f--. cu T w (unde P= eu mint") . Observaţie. III. de rela­ ţia q =/= p.: ( q) .p Tw = - q f--.q =/= p î n consecinţă. avem definiţia: "eu mint" = Df .trebuie ţinut seama..impredicabil etc .q. Deci : f-:P = Df q · ::>.

predicatele tjI. şi atunci propoziţia generală (2) devine pro­ poziţia (1). Forma cea mai generală. am demonstrat că într-o definiţie de forma: = P (x) = -tjl(x) Def P nu poate fi inclus între toate . Deci propoziţia (2) nu e o universală. prin calcul. pe care calculul il exclude prin condiţia impusă tjI � � P? Definiţia precedentă nu este deci o universală. şi atunci ne-am întrebat: ce este simbolul P.(PrinciPia jlţIathematica. Afirm p şi P afirmă că p e fals". IV. într-adevăr. sub care am considerat paradoxul. răspunsul la această chestiune şi vom vedea atunci că toate definiţiile care sint la baza acestor contradicţii sînt construite prin accident şi de aceea ele nu sînt universale. din toate cazurile particulare cu pot fi reprezentate prin propoziţia (2). se poate lua în mod 'imprudent q p. nu este decît un caz particular al propoziţiei mai generale: (2) . 8) este perfect justificată. a dilatat. Afirm p şi P afirmă că q e fals" (q fiind o propoziţie oarecare). 44). pe care pare s-o includă: . fiindcă am găsit q =1= p. cum bine a remarcat Perelman şi noi am dovedit-o. pentru a o face vizibilă şi sesizabilă. eroarea. 1. ca să spunem aşa. exact aşa cum s-au petrecut lucrurile şi cu celelalte paradoxe. dar rămîne încă de elucidat o întrebare: ce este P dacă nu poate fi inclus intre toate predicatele? în acelaşi fel. Dar cum q poate fi orice propoziţie. � . "Explicaţia paradoxelor"... Insă propoziţia (1) a fost exclusă. p. şi observaţia făcută de Perel­ man (cap. vedem că propoziţia mincinosului (1) nu poate fi numă­ rată printre toate propoziţiile reprezentate prin (2) şi atunci ne întrebăm: ce este propoziţia ( l)? Vom da în capitolul VIII.

Definiţii prin accident S oluţia formală a paradoxelor conţine în 'ea însăşi expli­ caţia apariţiei lor . " . pen­ tru a lămuri complet natura noţiunilor care intervin în aceste probleme . P2. paradoxul compatibil. . . Pn.. Am definit predicatul incompatibil : dacă un predicat dat Px. de exemplu. . seria lexicogra­ fică) ce se poate forma cu aceste predicate.VIII EXPLICAŢIA PARADOXELOR 1. admite ca predicat predicatul de acelaşi rang din a doua serie. Qn. dacă Px nu admite predicatul Qx. .incompatibil. la ranguri bine determinate: PI. Am avut seria tuturor predicatelor scrise în două ordini di­ ferite. Pn. Să considerăm toate predicatele din această problemă şi să le ordonăm într-o serie oarecare. Vom mai face încă cîteva consideraţii . . . . Să reluăm unul dintre aceste paradoxe (toate fiind de ace­ laşi tip) . din prirria serie. după un criteriu ales : Pl > P2. Pa.. Pa. . examinînd mai îndeaproape mecanismul paradoxelor. Px are proprietatea de a fi 1"ncompatibil. incompatibil. Ql> Q2' Qa. Aceasta nu este singura serie (de exemplu. 159 . printre care s-au găsit de asemenea predicatele compatibil -. Qx' predicatul Px are proprie­ tatea de a fi compatibil.

compatibil . Se poate observa că doar pentru n = 10.incompatibil (ca de altfel şi în celelalte) .prin permutări bine definite în seria precedentă . vom putea obţine din se ria lexicografjcă dată. se pot forma cu aceste "n" predicate un număr de serii diferite.Cîte serii putem forma ? Vom putea . inclusiv acest caz particular. perfect determinate . şi cu toate că fie­ care serie 'poate fi: considerată pereche cu ea însăşi . iar ultimul să ia locul primului. făcînd permutări . dar de două ranguri. Este posibil să alegem două serii diferite. două cîte două: Cn2 ! _ - n ! (n! - 1) 1. toate aceste posibilităţi se reduc la una singură.2 Mai este încă un caz. Î n total .impredicabil) . în atîtea feluri în care este posibilă com­ binarea celor n ! obiecte.să obţinem serii noi . De exemplu. cu numărul tuturor permutărilor posibile ce se pot " face c u " n elemente: n! Î n paradoxul considerat. valoarea lui N este : N = 1814400 X 3628799 + 1 Şi cum numărul predicatelor este de ordinul miilor.2 Numărul N este un număr fantastic . 160 . egal . luăm două serii de predicate din numărul n ! al seriilor posibile şi definim predicatele com­ patibil şi incompatibil. în aşa fel . în care ultimele două predicate vor . cînd cele două seri i sînt identice (paradoxul predicabil . Numărl:11 total N al perechilor de serii. este deci : n ! (n ! 1) + 1 N = - 1.ocupa primele locuri etc . din numărul total n ! de serii. încît fieca:re predicat să treacă la un rang imediat superior. o altă serie. particular este faptul că în fiecare rang din cele două serii avem acelaşi predicat. se vede că valoarea lui N este într-adevăr din domeniul astro­ nomlel. căci ceea ce ne interesează în acest caz . sau o permutare de acelaşi tip.

Cadrul oferit de ordinea R(p) nu este legat în nici un fel de definiţiile predicatelor. ordinea R (N) . ordinea R(3) . ci sînt proprietăţi definite arbi­ trar: de noi. predicatul Pi număr ar fi avut un rang Pr număr iar predicatul corespunzător din cealaltă serie ar fi putut să fie. predicatul Px. are proprietatea de a fi compatibil dacă admite ca predicat predicatul de acelaşi rang Qx din seria a doua. predicatul Pr număr ar fi fost compatibil. accidentul nefiipd un element constitutiv al definiţiei unui = = = = = = = 161 . predicatul Pi număr şi predicatul de acelaşi rang din cealaltă serie este Qr ovipar. Definiţiile unor astfel ete predicate au fost denumite . în acest caz. în acest caz. cu semnificaţia lor în această problemă. în caz contrar. denumindu-Ie definiţii prin accident. din pri­ ma serie. astfel încît predicatele compatibil şi in­ compatibil. Î n numărul imens N de cazuri posibile. compatibil în ordinea R(p) şi incompatibil. . ordinea R(2) . de exemplu. . de exemplu. Qr abstract . în care caz ele ar aparţine inseparabil predicatelor. Dar ordinea R(p) nu derivă direct şi analitic din defi­ niţiile predicatelor. Pi număr este incompatibil. un acelaşi pre­ dicat poate să fie într-un număr imens de cazuri compati­ bil şi într-un număr imens de cazuri incompatibiZ. am ales arbitrar o ordine oarecare R (p) (dar bine deter­ minată) şi am spus: în ordinea R(p) .de altfel . şi acesta este motivul pentru care un acelaşi predicat poate să fie.Şi acum să vedem ce-am făcut în problema acestei antinomii? Din acest număr imens N al posibilităţilor de compunere a perechilor de serii." non-predicative " . Dacă am fi ales o altă ordine R ( q). Şi aceasta. Logica clasică a cunoscut astfel de definiţii . în ordinea R( q). şi este incompatibil. pe care le vom nota ordinea R ( l) . din cauză că proprietăţile compatibiJ sau in­ compatibil nu sînt proprietăţi care derivă direct şi anali­ tic din definiţia unui predicat. sînt definite bazîndu-ne pe ordinea R(p) arbitrar aleasă. Dar ele sînt definiţiile unor predicate valabile doar într­ un cadru relativ şi arbitrar ales R(p) şi nu au nici un conţi­ nut în afara ordinii care le defineşte. Î ntr-adevăr. de care s-a ocupat în detaliu. să presupunem că în ordinea dată R (p) .

în domeniul accidentelor. Definiţia logică a unui concept se face prin elemente per­ manente şi proprii. Bain ([lJ. teza i ntu­ iţionistă este perfect justificată : " Orice propoziţie (noi " adăugăm : " accidentală ) care are un conţinut. pentru a determina accidentul unui lucru. separînd accidentele în două clase: accidente separabile şi accidente inseparabile. ca în propoziţia verbală. esenţială. ca fiind eronate . scrie. nu este conţinut. Această observaţie este extrem de importantă. de constatare pură. Cu alte cuvinte. de exemplu. prin urmare. întrucît el nu decurge din defi­ niţia lucrului care-l posedă. şi care exprimă analitic. predicatul. şi a int erzis categoric formarea unor asemenea definiţii. ' " " Aurul este c el mai " preţios dintre metale sau " aurul este utilizat ca monedă sînt propoziţii în care predicatul este un accident sau un' concomitent şi. nu avem alt mij loc decît acela de a-l indica concret. 2. Bain recunoaşte în propoziţiile exprimînd o proprietate accidentală propoziţiile sintetice ale lui Kant . identică (propoziţia analitică a lui Kant) . î ntîlnim tot timpul lucruri care se însoţesc cU toate că nu sînt cu nimic implicate unul într-altul. 162 . Logica veche a in­ trodus o distincţie . căci dacă accidentul are o bază de fapt şi nimic altceva. " Accidentul sau concomitentul ca predicat. legătura dintre subiect şi predicatul accidental într-o asemenea propoziţie nu are o bază logică. 1. in subiect. în nici un fel. Acest gen de afir­ maţii sînt extrem de des întîlnite în practica cotidiană . nici direct. Exem­ plul clasic al acestei distincţii este dat de propoziţiile : " " Virgiliu locuieşte la Roma (accident separabil) şi " Vir­ giliu s-a născut la Mantua" (accident inseparabil) . nu pot să fie propoziţii definitorii pentru aur. trebuie să indice una sau mai multe stări de lucruri (Sachverhalte) bine determinate şi accesibile experienţei noastre " . De unde rezultă că. conţinutul său.despre aceas­ tă categorie de proprietăţi. sau o . bază emPirică (în sensul cel mai larg al cuvîntului) . ci exclusiv o bază de fapt.17). într-adevăr. în asemenea propoziţii.devenită tradiţională . exprimă ceva ce nu aparţine esenţei sau conotaţiei subiectului şi nici nu se poate de­ " duce din ideea subiectului .concept. nici indirect. fiind un aditiv pozitiv pentru subiect.

Să considerăm din nou cele două serii de predicate ale acestui paradox şi fie rangul h al predicatului compatibil ComPh şi k rangul predica­ tului incompatibil Inck în cea de-a doua serie: P 1> P 2 ' P3 . . . . Un predicat Pk nu poate fi compatibil sau in­ compatibil considerîndu-l în sine. astfel. de care simpla întrebare " Pk este compatibil sau incompatibil " ? nu mai ţine seama.. Qn. singurul element care le defineşte.impredicab1"l . . Inck. . . = = 163 . . de exemplu. C Onip �. .. P3. . . observat că accidentele compa­ tibil şi incompatibil sînt separabile. . pentru că nici o proprietate accidentală nu derivă din definiţia unui lucru . considerînd aceste predicate printre predicatele P I. predicatul Pk nu poate fi declarat nici co m ­ patibil. spunînd.. Pk. dat fiind că proprietăţile pe care le exprimă nu aparţin direct şi analitic conotaţiei unui predicat dat şi ace laşi predicat poate fi compatibil într-o ordine R (p) şi incompatibil într-o altă ordine R( q). ci într-o ordine relativă dată. izolat. considerîndu-Ie independente de ordinea aleasă arbitrar şi care le defineşte . . Ph . Î n cazul particular al paradoxulni precedent . .Vom vedea mai departe aplicaţiile şi consecinţele acestei observaţii .ul compati­ bil sau incompatibil (paradoxul lui Russell. Oricare ar fi ordinea aleasă R (p) . nu înseamnă că s-a născut la Mantua sau că a locuit la Roma (accident) . Pn. deci oricare ar fi pre­ dicatul Pk. ". proprietatea de a fi compatibil sau incompatibil nu derivă din definiţia predicatului considerat Pk. deci şi în cazul în care Pk ar fi predica1. ele îşi pierd accidentul. . nici incompatibil. ci dintr-o problemă definită arbitrar. . predicabil impredicabil) . . . . Qn ale celor două serii create de ordinea R (p) . Î n rezumat. . De ce ? Pentru că fiind dat un predicat oarecare .cînd cele două serii au fost . P 2 . Pn şi QI' Q2 ' Q3' . QI' Q2' Q3' . . Se poate observa acum că predicatele compatibil şi in­ compatibil sînt predicate definite tipic prin accident. . adică. de asemenea. . .parado­ xul predicabil . . Trebuie. şi · deci ele nu mai sînt definite . . Pk. bazîndu-se pe o ordine arbitrară R (p) . " Virgiliu este cel mai mare poet latin " . analiza noastră arată că predicatele compati­ bil şi incompatibil sînt definite prin accident. . .

predicatele predicabil şi impre­ dicabil sînt definite de expresiile Px(Px) şi . deci este impredicabil. P2. că toate predicl:!-t ele (sau conceptele) sînt imaginabile.identic ordonate . deci predicatul determinat este determinat independent de conţinutul particular " determinat " pe cilre-l desemnează . deci predicatul mamifer nu este " un mamifer. deci predicatul imaginabil este imaginabil inde" pendent de conţinutul particular " imaginabil pe care-l desemnează . . Pn. cum sînt predicatele abstract.. dimpo­ trivă. predicatul mamifer nu este el însuşi un mamifer. Se cunosc cîteva exemple care s-au dat . atunci Px are proprietatea de a fi predicabil. P3. iar dacă P x nu are predicatul Px ' atunci are proprietatea de a fi impredicabil. că . PI. PI > P2. P2.ependent de conţinutul particular " abstract pe care-l desemnează . ordinea arbitrară R (p) defineşte acum două serii identice de predicate : P I. în lumina concluziilor precedente. spunem: dacă un predicat Px admite ca predicat predicatul Px (adică el în­ suşi) . toate predicatele (sau conceptele) sînt determinate. deci predicatul abstract este " abstract inq.. independent de conţinutul pe care îl .. enunţă. . care ·nu decurge din defi­ niţiile predicatelor. c ă nici un predicat nu este mamifer. deci este predicabil.. independent de conţinutul pe care-l enunţă. este imaginabil. .şi numărul extrem de redus al acestor exemple n-a mirat pe nimeni .. Spunem: predicatul ab­ stract este abstract. P3 . Vom examina acum p roblema mai de aproape. nu ţinem seama de următorul fapt: că toate pre­ dicatele (sau conceptele) sînt abstracte independent de conţinutul pe care-l exprimă. predicatul imagi­ nabil. Cu alte cuvinte. predicatul deter­ minat este el însuşi determinat. deci el este predicabil. independent de conţinutul particular " mamifer • • • • • • • • 164 • . . deci este predicabil . independent de con­ ţinutul pe care-l enunţă. Aici. Pn. Aki. Î n acest cadru creat arbitrar. Pn. imaginabil şi determinat. P3.. Px(Px) şi noi am văzut pe o altă cale că astfel de expresii nu sînt defi­ nisante.exemple de predicate care posedă ele însele proprietatea pe care o exprimă. aceste observaţii se aplică fără a modifica nimic.

incompatibil. . punînd în evidenţă " conţinutul său . Acest lucru poate fi. coin­ cidenţa aceasta nu· poate defini nimic. ca. . dar nu trebuie uitat că aceste predicate sînt definite prin accident. Lu �iurile nu se petrec aşa şi toate predicatele sau con­ ceptele au una dintre aceste proprietăţi sau toate nu o au. dacă trecem'predicatele pre­ dicabil şi impredicabil în seria predicatelor Pl ' P2 ' P3 ' .matpifer este el însuşi. = = = = 165 . atunci numai. c� predicat. care au o definiţie independentă de acest accident. numai pre­ dicatul imaginabil ar putea fi imaginabil. predicatul abstract ar putea fi abstract. în general.. ele pierd accidentul care le defineşte şi nu mai sînt de loc definite. coincidenţa arbi­ trară a conţinutului predicatului considerat cu una din pro­ rietăţile predicatului (în general) este considerată ca fiind o proprietate specială a predicatului. putem numi chiar aceste accidente prin predicaMl şi impre­ dicabil. dar în acest caz am definit predicatele predicabil şi impredicabil prin accident. predicatu1. oricare ar fi conţinutul lui �. P n. sau �2 imaginabil. . sau �3 determinat etc. făcut. rezultă o proprietate pentru predicatul respectiv. imaginabil şi determinat. deoareee predicatul (în general) admite aceste proprietăţi . . Ca şi în cazul general precedent al parado­ xului compatibil . adică predicabil. de ordinea R (p ) . numai predicatul determinat ar putea fi determinat şi numai predicatul mami­ fer nu ar putea fi mamifer etc. adică distingem predicatele care au cu totul din întîmplare această coincidenţă de cele care nu o au. S ă scriem predicatul. Altfel· spus. Din 'această cauză. de exemplu.pe care-l desemnează etc.� este un predicat astfel: Pr (�) Se vede că.c at abstract. Spunem că pentru valoarea particulară �1 abstract. Să presupunem totuşi că luăm acest accident ca definisant pentru predicatele predicabil şi impredicabil. . el nu ar schimba cu nimic noţiunea de predicat . un predi. Putem observa accidentul prin propoziţia: " predicatul " imagina bil este imaginabil sau lipsa acestui accident prin propoziţia " predicatul mamifer nu este' un mamifer" etc . Aceasta rezultă imediat din fap­ tul că dacă proprietatea de a-şi conveni drept predicat ar fi decurs din definiţia predicatului particular dat.

şi.incompatibil tradus în 'termeni de clase . De exemplu.putem spune că " predicatul" este o noţiune atributivă. în consecinţă. Aceleaşi observaţii se aplică. Legătura dintre . deoarece accidentul nu este un element definisant. Cuvîntul "scurt " este scurt. Numai cu proprietă­ ţile "predicatului " în general putem forma predicate predi­ cab ile.:. dar aceste propoziţii. dar expresiile tjI ( tjI) sau . Am explicat ast­ fel rezultatul obţinut în soluţia formală a paradoxelor.Numărul foarte redus de predicate care sînt predicabile se explică acum prin faptul că proprietăţile " predicatului" însuşi sînt în număr mic : " predicatul" este un concept.heteronom şi în cazul său particular> paradoxul autologic . Proprietatea unui cuvînt nu are nici un raport logic cu conţinutul pe care-l determină. şi o proprietate constatată în felul acesta este o proprietate accidentală. dar nu pentru că notează proprietatea scurt. Se vede deci c ă expresiile d e forma tjI ( tjI) ş i � ( y) pot fi formate. Legă- 166 . nu sînt absolut de loc definite. deci predicatul "atributiv " este el însuşi atri­ butiv. deoarece putem întotdeauna exprima logic faptul că o entitate logică tjI are un accident sau nu îl are. deoarece o definiţie nu poate fi constituită printr-un accident.proprietăţile grafice sau sonore al unui cuvînt şi proprietatea reprezentată printr-un alt cuvînt sau prin acelaşi cuvînt e ste arbitrar stabilită.şi noţiunea pe care el o reprezintă. Astfel deci. imaginabil. Acest paradox este tocmai paradoxul compatibil . determinat etc . predicatele izonom şi heteronom sau autologic şi heterologic. Dacă putem descoperi o altă proprietate generală a "predicatului " . sau a unui simbol. fiind definite printr-un accident. punct cu punct. . Avem dreptul de a constata ase�enea proprietăţi şi de a le exprima în propoziţii �are au sens precis. Vom insista încă asupra paradoxului clasei claselor com­ patibile şi incompatibile şi. avem dintr-o dată un alt predicat predicabil. Nu există nici o legătură logică între forma gra­ fică sau sonoră a unui cuvînt -. de asemenea. în gene­ ral .tjI ( �) nu pot fi definisante. abstract. este predicabil etc . care exprimă proprie­ tăţi accidentale. paradoxul lui Russell al clasei claselor care nu se conţin ca element .heterologic. în cazul paradoxului izonom . asupra cazului său particular. ci cu totul din întîmplare . nu pot fi termeni definisanţi în nici o altă definiţie.

problema a devenit şi mai subtilă. în mod practic. �n. Dar această corespondenţă între clase nu derivă din definiţia clasei O':x: sau din definiţia clasei �x:. mai tîrziu. care au. Am văzut că clasa claselor care nu se conţin ca element G cX( O': E 0': ) .. ci numai indicat. formate. clasa G. căci expresiile. ) Se vede deci că am putea. for­ mării claselor definite prin accident. eventual. Î n cazul particular al paradoxului lui Russell . că faptul că predicatul abstract este el însuşi abstract este· o coincidenţă. ca şi clasa claselor care nu se conţin ca element r cX( -O': E 0': ) nu sînt definite. faptul că O':x ar aparţine. Să presupunem totuşi că am putea enumera. dacă membrii lor sînt în mod efectiv daţi -(pentru că ei nu sînt definiţi) şi numai în acest caz ele ar putea fi . în acest caz. forma aceste colecţii G şi r. ca element clasei �x este considerat ca o proprie­ tate iar faptul de a nu-i aparţine. ele pierd singurul lor element definisant si . toate clasele care au acest accident. nu mai sînt definite. şi toate clasele care nu au acest accident . Am văzut.formală este perfect explicată prin exa­ menul pe care l-am făcut paradoxului predicabil . • • • • • = = 167 .tura arbitrară care stabileşte ordinea R (p) face să cores­ pundă unei clase O':x o clasă �x. ele nu sînt definite . eventual. clasa tuturor claselor care se conţin ca element. de asemenea ca o proprie­ tate . Clasa claselor compatibile G şi clasa claselor incompati­ bile r sînt clase ale căror elemente sînt definite în mod ex­ clusiv pri n accidentul compatibil sau incompatibil în ordinea R(p): deci clasele G şi r sînt definite prin accident . (Vom reveni asupra. fiecare. şi proprietatea clasei O':x de a fi compatibilă sau nu cu clasa �x: este o proprietate accidentală . este definită prin acci­ dent. Dar Clasele G şi r au definiţii accidentale şi în momentul în care ele trec în rangurile claselor definite independent de ordinea R(p) . o definiţie în afara ordinei R(p) . O': E O': şi -O': E O': nu sînt termeni definisanţi.impredi­ cabil. şi �1> �2' 0':1> 0':2' .ceea ce a permis însăşi construcţia ordinei R (p) . O':n. de a se conţine ca element. în mod practic. ci este în mod arbitrar aleasă. acelaşi lucru pentru clasa r a tuturor clase­ lor care nu se conţin ca element. . adică nici unul dintre membrii săi nu e definit. Această concluzie . Din moment ce ele sînt considerate independent de ordinea arbitrară R (p) care le defineşte şi le trecem printre clasele .

hnpredicabil) . deoarece acci­ dentul care l-a d e'finit (convenţia arbitrară .heteromorj (şi richardian non-richardian).rx E ac pot avea un sens accidental precis. deoarece pierde singurul element care il defineşte. pre­ dicatele izonom şi heteronom nu mai sînt definite etc . toate paradoxele avînd aceeaşi structură. exprimată prin " eu mint ". Definiţia mincinosului. dar care nu rezultă cu necesitate' din' ideea de adevăr sau de falsitate. Din punct de vedere logic . 6. Ar fi inuti l să continuăm această analiză pentru fiecare predicat care intră în construcţia paradoxelor. !sau clasa claselor care se conţin ca element) sînt predicate şi clase construite prin accident într-un ca dru sau într-o ordine aleasă în mod arbitrar. Căutaţi să vedeţi dacă un predicat Pk (oricare ar fi el) luat izolat este compatibil sau incompatibil : predicatele compatibil şi incompatibil nu mai sînt definite. adică accidentul. tocmai pentru că ele sînt formate prin accident. ceea ce am spus dej a. căci ar în­ semna să repetăm . Wittgenstein ([lJ. luat izolat.incompatibil (şi predicabil .incongruent (para doxul teoriei tipurilor) . expresiile rx E rx sau .heteronom (şi auto­ logic . şi în acest caz. . este o convenţie arbi­ trară.heterologic)" izomorj . Dacă considerăm unul dintre aceste predicate sau clase. ca şi clasa claselor compatibile sau incompatihile (şi clasa claselor care nu se conţin ca element.el neagă orice propoziţie a cărei valoare de adevăr este dată) nu mai există. dar ele nu pot fi termeni de­ finisanţi . congruent . izonom . independent de ordinea care l-a creat. de a nega valorile de adevăr ale oric�rei propoziţii q.tjJ ( tjJ). el pierde definiţia sa. definiţia convenţională a mincinosului este o definiţie făcută prin accident . Rezultă deci că predicatele compatibil '. pe care el are libertate de a o face. Să punem pe mincinos să mintă în el însusi : el nu mai este definit. Căutaţi dacă un cuvînt «Ck ». ca şi expresiile în com­ prehensiune y ( y) sau . Acelaşi lucru este valabil pentru mincinos. fiind deci considerat ca avînd o definiţie propriu-zisă.51) scrie că scepticul îşi pune o problemă lipsită de sens. atunci cînd vrea să se îndoiască acolo unde nici o problemă nu se pune.în consecinţă. Situaţia mincinosului din paradox este identică: îl obligăm să mintă acolo unde nimi C n-a fost afirmat! 168 . este izonom sau heteronom . punct cu punct.

şi clase. să privească relaţia de de­ finiţie fără nici o legătură între definiens şi definiendum. dar. Î n sistemele logice formale. dar nu un fapt care ar putea afecta bazele cunoaş­ terii însăşi . operînd cu simboluri goale de orice con­ ţinut. dacă acest lucru se dovedeşte util şi necesar la un moment dat.Calculul ne-a oprit să comitem erori de acest fel. Russell. logica simbolică.există dej a în sine şi că numai limitarea puterii intelectuale a omului împiedică să fie enunţate într-o definiţie logică. calculul tensorial ştie mai bine fizica de­ cît un fizician. definiţiile semnelor sau ale simbohtrilor sînt definiţii prin accident şi ele trebuie să fie întrebuinţate cu grijă. Definiţiile apar astfel ca abrevieri convenţionale ale expre- = 169 . căci a afir­ mat că asemenea clase . relaţia � =#= P. ca şi alţi logicieni de după el . se face un permanent uz de asemenea definiţii. ca : " predicatul mamifer nu este un mamifer " . acela care a admis totuşi existenţa acestor noţiuni. el a voit să le dea o bază filozofică. Î ntr-adevăr.atematică. Un savant francez a spus că. acelaşi lucru se poate spune şi pentru logică : calc !1lul logic ştie mai bine logica decît un logician! In loc de a constata această valabilitate restrînsă a predicatelor şi claselor care in tervin în problemele parado­ xelor. Vedem deci că toate definiţiile care introduc simPle cu­ vinte . sau în cele particulare obţinute pentru x �. După cum se ştie. mai ales. în cazul acestor proprietăţi (sau clase) tre­ buie avută o extremă prudenţă. denumite non-predicative. ceea ce nu ar constitui decît un fapt empiric. Este posibilă utilizarea proprietăţilor accidentale. Această concepţie ne duce dintr-o dată în lumea cerească a ideilor platoniciene. este obligată. a tras conclu­ zia că trebuie interzisă formarea unor astfel de predicate . a fost Ramsey. definiţiile prin abreviere. im­ punînd prin teorema T cu sau D1 şi D 2' definiţiilor de forma P (x) = Df � (x) . ca şi în )11. căci e foarte uşor să se aj ungă la situaţii absurde. ceea ce de monstrează că în aceste definiţii generale. definiţiile convenţionale.de exemplu totalitatea tuturor proprietăţilor . sacrificînd astfel propoziţii care au un sens perfect 'determinat. în general. P nu poate exista printre valorile variabilei � . Din păcate.

p . în principiu. nJ şi care înseamnă " în ordinea R . Prezenţa acestor antinomii nu a fost considerată ca supă­ rătoare şi au fost înlăturate cu uşurinţă. Aceasta înseamnă că toate definiţiile sînt arbitrare . Am văzut că Godel a construit o ordine arbitrară R în care a introdus definiţia Def. deoarece sensul însuşi al acestor concepte şi al relaţiilor lor ar împiedica atunci comi­ terea unor astfel de erori .inţă să d e'ge­ nereze în definiţii idem per idem sau în definiţii contradicto­ rii . fiind considerate ca bazate pe convenţii. Aceasta nu s-ar putea întîmpla în cazul definiţiilor pro­ priu-zise . căci altfel ele pot cu uşu . îl vom examina mai îndeaproape. Dată fiind importanţa acordată acestui paradox. strictly speaking. numărul natural n aparţine clasei K dacă pentru el formula [R (n) . Această concepţie a fost acceptată de către logicienii contemporani şi Couturat conchide că " toate propoziţiile unei teorii deductive pot fi considerate ca bazate. Consideraţii asupra paradoxului lui Godel Rezultatele precedente se aplică cu exactitate şi în cazul paradoxului lui Godel . iar Carnap va scrie că toate definiţiile servesc la abrevieri şi nu sînt. în defini­ tiv. (1) Bew[R (n) .siilor simbolice . Vom mai face o observaţie privitoare la " pseudoanti­ nomiile " . deci ele sînt formate prin accident. de tipul " străj erului" sau al " bărbierului satului " . 1. identic cu mecanismul paradoxelor logico-matematice sau semantice. n J nu este demonnE K 170 = . 12). cum spune Russell însuşi ( [1 J . în consecinţă. sau. Se poate vedea cu uşurinţă că definiţiile care intră în con­ " strucţia " pseudoantinomiilor sînt şi ele formate prin acci­ dent şi că mecanismul lor este. but are. construite cu elementele proprii ale conotaţiilor noţiunilor despre care e vorba. numai pe noţiunile indefinisabile ale teoriei". mere typo­ graPhical conveniences " . deci susceptibile de a fi modificate. şi că ele trebuie utilizate controlînd întotdeauna conditiile definitiei cărora ele sînt supuse. 2. " " ca nişte comodităţi tipografice : " The definitions are no part of our subject. necesare .

Am văzut că în acest caz teorema T (.[R(n) . Dar mai vrem să insistăm asupra unui alt punct al pro­ blemei în raport cu definiţiile făcute prin accident. Acest caracter al predicatelor demonstrabil ..o. ceea ce era evident. Am demonst rat cum se obţine acest puadox ple­ cînd de la această definiţie. cu simbolurile respective.:::J .0. adică ea este adevărată în ea însăşi.in­ demonstrabil. [R (n) .nE K=Bew[R (n) . .nJ (2) care cu T(. Aceste predicate sînt .'(. adică predicatele demonstrabil . Aşa cum spune Wittgenstein ([1].indemonstrabil. Problema paradoxului lui Gadel este deci aceea a parado­ xului izomorf . qJ Definiţia lui Gadel dă echivalenţa generală f-: (n) .hetero. nE K = Bew [R(n) .) f-: (n) . Demonstrarea unei tautologii este accesorie şi nu este necesară pentru stabilirea adevărului său.defi­ nite prin accident.) devine. 171 . Gadel alege o ordine arbitrară R.indemon­ strabil poate fi mai bine observat într-un sistem logiclformal cum e PrinciPia Ma them ati ca O propoziţie adevărată este o tautologie în logica lui Russell.de asemenea .nJ =t= [R(q) . 6.qJ Vedem deci că paradoxul lui Gadel este de tipul para­ doxelor generale construite de noi .strabi1ă".n J*[R ( q) . Î ntr-adevăr. în cadrul căreia defineşte predicatele demonstrabil .heteromorf.n J. adică exact cum s-au definit predicatele izomorf . tau­ tologia fiind adevărată independent de demonstraţia sa. Definiţia lui Gadel este cea a paradoxului izomorf heteromorf. 1262) referindu-se la însăşi ideea de demonstraţie: " Demonstraţia în logică este numai un mij loc auxiliar mecanic pentru a recunoaşte mai uşor tautologia acolo unde ea este complicată " . mor!: prin accident .). ne duce la rezultatul: f-. al cărui caz particular este antinomia lui Richard. printr-un modus ponens.o. 1. Să exa­ minăm mai amănunţit predicatele introduse de Gadel în această problemă.

Din această cauză propoziţiile de unde începe demonstraţia trebuie să arate fără demonstraţie că ele sînt tautologii " ([1]. de asemenea. căutînd o definiţie a " demonstra­ " bilităţii în raport cU.propoziţii adevărate. . ca aceea a lui Gadel. predicatele demonstrabil sau indemonstrabil nu sînt în mod esenţial legate de o propoziţie.conceptul propoziţiei demonstrabile în aplicarea cîtorya ştiinţe de­ " ductive posedă un caracter pur fortuit . fără îndoială. dar definiţia propoziţiei ade:vă­ rate pe care noi o căutăm trebuie să cuprindă şi propoziţiile " care nu sînt demonstrabile . ca'simplul ei enunţ să conţină ca predi­ cat fie predicatul demonstrabil.în opoziţie cu conceptul propoziţiei adevărate . . în caz contrar. Godel (Br1U\:elles. acest mod de a demonstra că propoziţiile sale sînt tautologii este absolut non-esenţial pentru logică. în mod formal că problema pusă de Gade! se reduce la un paradox (Perelman a utilizat pentru aceasta o metodă proprie) el scrie: nu 172 . 6. exact cum se' petrec lucrurile în celelalte paradoxe . 304) : " Extensiunea celor două concepte considerate (adevăr şi demonstrabili­ tate) nu este identică. după ce a demonstrat. * Primul care a obserVat că rezultatul obţinut de Gadel era altceva decît o nouă antinomie este Ch. ceea ce este contradictoriu. Astfel deci . s-au iz­ bit de aceeaşi dificultate. Perelman. sau falsă în ea însăşi. Iată ce scrie 'l'arski cu privire la aceasta ([1]. Şi el adaugă ceva mai departe : "Trebuie să luăm în consideraţie aici circumstanţa că . ceea ce ar face pro­ poziţia adevărată. Vedem deci c ă predicatele demonstrabil . care conduce la un paradox. Este de remarcat că alţi logicieni. în articolul său L'antinomie de M.din punctul de vedere al conţinutului lor . fie predicatul indemonstrabil (ca elemente esenţiale ale definiţiei sale) . adică fără demon­ straţie. ceea ce ar face. toate propoziţiile demonstrabile sînt.126).adevărul unei propoziţii . p.indemon­ strabil sînt legate în mod accidental de propoziţiile sistemului PrinciPia Mathematica (sau sistemele înrudite) şi din această cauză putem construi asemenea definiţii. 1936) ." Natural.

pentru că cu nici una dintre ele nu se poate construi un paradox'.ită - este indeterminabilă în sistemul lui Russell aritmetizat (sau în sisteme înrudite) . în care autorul său aj unge la aceeaşi concluzie. ci numai cu o expresie de acest tip .dar ea nu " răspunde la toate pretenţiile aşa-numitei " teoreme a lui Gadel . Cu alte cuvinte . în adevăr. după cum am şi văzut.după cum observă Ladriere în lu­ crarea sa Les limitations internes des jormalismes ( 1957) " Gadel s-a aranj at aşa fel ca să poată construi o propo­ ziţie de formă circulară fără ca aceasta să conducă la o con­ " tradicţie . acela pe care dl . Barzin în arti­ colul său Sur la portee d�t theoreme de G odel (Bruxelles.. dar ea nu e direct contradictorie în ea însăşi. Teza lui Perelman a . Această concluzie este indiscutabil adevărată. 1940) . la un rezultat mult mai important. i s-a opus lui Perelman faptul că expresia construită de Gadel este indeCidabilă. fost reluată de M. avînd în mod identic aceeaşi structură ca şi paradoxele cunoscute. Acei care au respins critica lui Perelman au trecut pe lîngă o observaţie care se impune cu necesitate aici : nimeni nu s-a întrebat care este natura logică a acestei expresii cu care se poate construi un paradox.. In fapt avem o nouă antinomie. arătînd şi el că Gadel a introdus în mod aparent invizibil o contradicţie pe care se bazează 'expresia construită de el . fiindcă ar arăta că orice sistem formal este lacunar. dl . dar ea nu poate fi " decisă" în însuşi sistemul dat . Expresia lui Gadel [ R(q) . Gadel spunea prea puţin. adică ea poate fi formată în mod corect în interiorul sistemului aritmetizat dat. Nu putem separa expresia de con_ 173 . dar pe altă cale." Afirmînd în articolul său că demonstraţia sa era înru­ cu aceea a paradoxelor.. qJ g. Iată în rezumat ceea ce se răspunde criticii făcute de Perelman. Ş i. ca şi în paradoxele clasice. după Gadel.edă un caracter ' cu totul diferit de celelalte expresii ale si. Gadel l-a construit în celebrul său " articol rezultă dintr-o contradicţie introdusă în premise .temului.? Această expresie po. Această concluzie ar duce.

Expresia rp ( rp) . ele nu pot fi "decise " în sistemul în care sînt construite. ci numai construită prin accident. " indecidabilitatea " acestei expresii se datoreşte structurii ei logice. De ce ? Pentru că nici o p roprietate accidentală nu poate fi demonstrată în mod teoretic. expresiile care intră în paradoxe sau cu care se pot construi p aradoxe. VII. deoarece ea nu poate fi decît rezultatul unei con­ statări empirice. Care este acest caracter ? Dacă am descoperi acest caracter specific. de exemplu.: din care cauză nu este definisantă. - - - 174 . dacă construim expresii prin accident. Sîntem însă acum în măsură să explicăm în mod complet acest paradox. în a devăr. . pentru acelaşi motiv (vezi cap . Această serie nu se poate găsi printre seriile de numere naturale.IX E IX. nu s-ar putea renunţa la această întrebare : prin ce se distinge expresia "indecidabilă" de celelalte expresii ale sistemului. Dar aceeaşi serie de numere naturale nici nu poate fi exclusă din sistemul considerat pe cale teoretică. în acelaşi mod ca şi expresiile rp ( rp) sau rp ( rp) . Dar nimeni nu şi-a pus această problemă. sau încă IX E IX sau . fiindcă asemenea expresii au o bază de fapt şi nu o bază logico-teoretică. Dar chiar dacă s-ar putea respinge complet critica lui Perelman.forţa ei logică.secinţele contradictorii care rezultă din utilizarea ei . q] (sau altele d e acelaşi tip) este construită prin accident. Să presupunem că aritmetizăm sistemul Prin­ ciPia M athematica şi că formăm expresia rp ( rp) . 1 ) . în structura ei logică ? Să admitem că s-ar fi dovedit "indecidabilitatea " expresiei formulate de G6del . în afam c!e cazul în care vrem în mod intenţionat să închidem ochii . expresia [ R(q) . In acest sens critica lui Perelman îşi atinge obiectivul cu toată. şi în general. apare în sistemul Prin­ ciPia Mathematica. care va fi atunci o serie de numere naturale. Prin urmare. în tot cazul. şi am văzut că ea nu este contradictorie. am avea în acelaşi timp explicaţia apariţiei acestei expresii "indecidabile ". care constituie sis­ temul Princtp ia Aiathematica. unui caracter particular pe care ea îl posedă şi pe care toate celelalte expresii "decidabile" ale sistemului nu îl posedă.

[R (n) .enunţat în modul următor : In sistemul PrinciPia Mathematica sau în sisteme în­ rudite . pe baza numai a structurii ei . Să rezumăm acum pe puncte argumentarea noastră. rezultatul lui G6del poate fi . Demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu este o proprietate a acestei expresii . Ordinea în care G6del numerotează semnele siste­ mului este arbitrară. :J · [ R (n) . 2.. [ R (q) . este o proprietate accidentală. n E K = &w [R(n) . se pot construi î:ntotdeauna expresii prin accident. care este definită numai prin seria arbitrară a numerelor atri­ buite simbolurilor din care e formată. dar care ar putea fi decidabile numai într-un mod emPiric (Printr-o examinare de fapt) .Am găsit însă. Acest rezultat este nul fiindcă nu aduce nimic nou : el � ste identic cu rezultatul unic al tuturor paradoxelor. se poate defini mulţimea tuturor expresiilor sis­ temului ale căror serii de numere întregi corespunzătoare conţin grupul 33 . atunci o propoziţie căreia i s-ar putea " atribui predicatul " demonstrabil înainte de a fi demono 175 \ . clasa K nu este definită. q ] f.. care ar rezulta pentru ea din poziţia ei particulară în interiorul sistemului.. Astfel. n ] ::ţ: [R ( q) . scriind definiţia lui G6del şi formula T (t) : f. care sînt indecidabile în mod teoretic. poziţie determinată prin seria formată de nume­ rele simbolurilor sale. dacă acest lucru ar fi posibil. n ] . este definită prin a ccident. dacă nu respectăm această ultimă neidentitate. care nu spun nimic. 1 . dar orice propri�tate stabilită pe această particularitate este o proprietate accidentală şi mai mult nu este definisantă. Deci.: (n) . n ] . orice expresie a O sistemului.) 3. n E K _ B e w [ R (n) . " demonstrabil" nu este un predicat care poate fi atribuit unei expresii înaintea demonstraţiei ei. qJ Cu alte cuvinte. (De exemplu. n ] T (t) f--.: (n) . Orice proprietate a unei asemenea expresii...

Dar demonstraţia unei expresii într-o teorie deductivă nu constituie un caracter izolat al acestei expresii. ar fi adevărată fără demonstraţie. şi care au reproşaţ lui Perelman că nu a ţinut seamă de această 176 . dar această Unentscheidbarkeit nu este datorită limitărilor in­ terne ale formalismelor logico-matematice . Expresia construită de Godel . Şi mult înaintea lui. este definită numai prin numărul său. dar aceasta nu înseamnă decît un nume acordat post festum. deci este definită prin accident . · Ga orice nume. 5.strată. pentru că nici o expresie definită prin accident nu poate fi " " decisă teoretic. Fără . acest nume ar păstra un caracter neesenţial (Witt­ genstein) şi fortuit (Tarski) . căci mai înainte. 4. ci o operaţif( . Demonstraţia 12 1 1 este o proprietate. Şi chiar atunci . Î n ceea c e priveşte pe cei care a u răspuns criticii lui Perelman. Demonstraţia posedă astfel un caracter operaţional· constructiv . d� toate expre­ siile teoriei care servesc la demonstraţia expresiei consi­ derate. 6 . teorie . putem spune că o expresie demon­ strată este " demonstrabiIă " . De aceea " demonstraţia " nu poate fi atribuită unei expresii în mod izolat. pentru a nu mai cita şi alţi logicieni care au avut aceeaşi concepţie despre natura de­ monstraţiei . Kant a făcut o teorie complexă a caracterului constructiv al demonstraţiei. Goblot a spus-o de mult t imp : "A demonstra înseamnă a construi " (D emontrer c' est construire) . Ea nu este decidabilă. se stabileşte o conexiune între o expresie şi corpul expresiilor dej a admise într-o . Expresiile definite prin accident nu pot fi " decise " în mod teoretic în sistemul în care ele au fost formate . ci structurii ei logice care este creată printr-o definiţie accidentală . q] . ceea ce este absurd. adică după demonstra­ ţie. [R(q) . deoarece ea nu depinde exclusiv de expresia dată. nu avem dreptul să i-l dăm . îndoială. fiind date anumite reguli . prin care. făcînd o distincţie între enunţurile unui sistem şi enunţurile metateoretice relative la acelaşi sistem. ci numai printr-o constatare de fapt. citată de noi . c a şi oricare expresie de tipul acesta. ci. în ordinea relativă creată de Godel. de asemenea. ca Un predicat.

.disti ncţie. VI) . lui Russell : eroarea lui Russell constă în faptul că. 3. logica for­ mală este independentă de conţinutul . 3. Dar aceasta este o altă problemă care merită să fie discutată în mod separat. Distincţia la care se referă aceşti logicieni serveşte să soluţioneze dificultatea . de materia relativă la care se aplică . Wittgenstein însuşi arată consecinţele absurde la care cu ne­ cesitate trebuie să se aj ungă pe această cale (prop .10 gică " a simbolurilor şi a expresiilor simbolice. Această idee a fost exprimată cu toată forţa de un singur logici an al epocii noastre. el trebuie să vorbească de semnificaţia acestor semne " . Pseudo clasa non . 1 23) : " Este clar că legile logice nu trebui� să asculte şi de alte legi . Church etc . (Nu există. Î n acelaşi fel am considerat un predicat � . distincţiile de felul acesta îşi pierd caracterul lor logic. . ) " . Şi pentru a vedea că dacă se stabileşte o împărţire . 3. cum sînt. deci conţinutul nu poate determina în nici un mod o distincţie de natură 10gico-formaIă. cînd a făcut critica teoriei tipurilor în Tractatus (prop . 6. Kleene. iar dacă o entitate 177 . pentru fiecare « Type » o lege specială de contradicţie . după ce ea s-a produs . 33 1 ) : " Ob­ ţinem o înţelegere mai completă asupra Teoriei tiPurilor a . după care " este absurd să se presupună că există argumente care se raportează la cuvinte şi altele.A Î n aceste probleme a m întîlnit clasa A ş i clasa contrară non-A (complementul lui A din teoria mulţimilor) . în expresii " " logice şi " metalogice" . ea constituie "o soluţie " convenţională a problemei . s-a părăsit domeniul pur formal şi s-a intrat în conţinutul expresiilor cărora se aplică simbolurile. cum credea Russell . . Şi mai departe (prop. Dar la aceasta mai avem de adăugat că dacă se ţine seama de pasaj ul din Organon-ul lui Aristotel pe care l-am citat (vezi cap . Î n adevăr. 328) : " Î n sintaxa logică semnificaţia unui semn nu tre buie să j oace nici un rol" . stabilind regulile semnelor. aceş­ tia comit o ignoratio elenchi. de către Ludwig Wittgenstein. de exemplu.. la gîndire. deci că ele nu ar fi identice " .

în particular. este predicatul comun tuturor ele­ mentelor care nu admit acelaşi predicat f ? Am aj uns astfel la dilema următoare : dacă non-A este o clasii. ° funcţie propoziţională (cu un singur argument) determină astfel două clase. poate fi regăsită în to ate tratatele de logică sau de matematică .logică x nu avea predicatul y îi acordam un predicat ne­ gativ P. în raport cu un predicat dat f : funcţia propoziţională f(x) defineşte clasa x (fx) . L. dar. dar ea defineşte şi clasa tuturor elementelor care nu ve­ " rifică funcţia f (x) . literele sau combinaţiile acestora. atunci defi­ niţia dată ("toţi cei care verifică f (x) " ) nu este definiţia clasei . de exemplu. de exemplu. Această lipsă de precizie. sau nu o are. semnele numerelor. pe care fiecare dintre aceste obiecte o are. mai simplu : . în acest caz. ca. citim. ceea ce face din noţiunea de clasă sau de mulţime noţiunea logică tradiţională de extensiune a unui concept ( Umfang) . toate. O proprietate. Moderne A lgebra [ l J : " Gîndim. Sau. în ceea ce priveşte concep­ tul de clasă şi în special clasa non-A. să vedem dacă non-atribuirea unui predicat unei entităţi logice x exprimă cu adevărat o predicaţie. notată "x(fx) .fx) Russell şi Carnap au spus mai simplu : o clasă este ex­ tensiunea unui predicat. van der Waerden. într-un tratat de algebră. 178 .0 clasă (sau mulţime) este o colecţie de elem�nte care admit. defineşte o mulţime sau o clasă .. non-A fiind formată din " toţi cei care " fac falsă funcţia f(x) : A = x(fx) non-A = x( . cum e cel al lui B . atunci non-A nu poate fi o clasă . dacă considerăm problema în comprehensiune. de o valoare incontestabilă. Definiţia unei clase este : "toţi aceia care fac adevărată o funcţie propoziţională f(x)" . clasa A şi clasa non-A. Clasa non-A este extensiunea cărui predicat ? Care . Calculul claselor a acceptat încă o clasă. anumite obiecte reprezentabile. acelaşi predicat " . dacă păstrăm în mod riguros această definiţie. Clasa A este extensiunea predi­ catului f . ca punct de plecare al tuturor consideraţiilor matematice. Vrem acum să ne ocupăm de aceste clase de forma non-A sau.

matematicienii au libertatea de a alege noţiunea de mulţime sau clasă. dacă considerăm o funcţie cu urt singur argument f(x) . Care ? Desigur.fx) nu pot fi caracterizate. adică " toţi cei care nu verifică funcţia f(x ) " ceea ce nu este acelaşi lucru. Clasa non-A. dacă putem om " scrie pentru el : x E om Toţi x care fac adevărată această funcţie propoziţională formează clasa om :.fx) reprezintă. Iată deci. prin acelaşi concept " clasă " cu acelaşi sens. cele două clase x(fx) şi · x( -. în general. prin urmare.nu exprimă nimic mai mult decît că există elemente cate nu au proprietatea comună elementelor clasei om. Dar cum să l i9 . clasa x (fx) şi clasa :i( . Cînd scriem x E non-om sau. confuzia de care am vorbit : o pro­ prietate pe care fiecare dintre aceste obiecte o are sau nu o are defineşte o mulţime sau clasă .fx) . sau ale clasei A. clasa x( . Putem spune chiar că x(fx) şi x( . elementele acestei mul­ ţimi sînt obiectele cărora această proprietate convine .elementele mulţimii sînt obiectele cărora convine această proprietate " . fiecare. clasa llon-A . după bunul lor plac . nu exprimă extensiunea nici unui predicat. x(x E om) . în acest caz. de €xemplu. clasa " .şi. " toţi cei care verifică f(x) " şi trebuie introdusă o definiţie pentru .fx) nu pot fi constituite bazîndu-ne pe o definiţie unică a noţiunii de clasă şi. dar ea trebuie să fie aleasă şi o dată aleasă ea nu poate fi altceva decît ceea ce ea este. în general x E non-A nu am indicat nici o totalitate de elemente care pot fi re­ unite împreună bazîndu-ne pe o proprietate comună. în cazul prezent non-om. Se vede astfel că.fx) nu mai pot fi definite printr-o definiţie unică. Să considerăm o clasă determinată. în general . un element x aparţine acestei clase. amîndouă. o clasă . colecţiile x(fx) şi x( . dar. Clasa non-om .

un element o arecare şi dacă el nu admite ' predicatul A. . în mod arbi­ trar. Care este proprietatea lor comună care le reuneşte într-o clasă ? Aristotel a observat că. nici ··un termen pentru o asemenea expresie. clasa non-A nu este definită. De Interpretatione. mamifere. 2. 20) : " Cuvîntul este un sunet vocal posedînd o anumită semnificaţie con­ venţională " . ea nu este o clasă. Modul de formare a unei ase­ menea clase este deci : se ia o clasă oarecare A.afirm ă m că toate aceste elemen te au o proprietate comună numai faptul că ele nu a'lt o proprietate co mutt ă ? în afară de' clasa om. extensiunea unui predicat bine definit . Şi mai departe : " Non-om nu este un cuvînt. Putem admite că este n!-1mai un cuvînt nedefinit (pentru că el apa rţine la orice. citim ( [ l ] . există ele­ mente complet heteroclite : arbori. clasa non-A este definită prin accident şi . la ceea ce este şi la ceea ce nu este)" . De exemplu . Nu există. S ă . din 180 . nici negaţie. d01. să putem indica toţi membrii ' acestei colecţii pentru a avea în mod real o clasă.ne fixăm aten­ ţia asupra clasei om : atunci. şi constatăm că ele nu au acest accident . numărul 7t nu este om. mai ales. luînd tale q'Uale expresia " non-A " .ţă elemente din această colecţie şi să observăm că nu au nici un element comun al conotaţii1or lor pentru a şti că am reunit în mod arbitrar toate elementele acestei colecţii într-o clasă. In consecinţă. metale. aşa cum vrea Brouwer. luna nu este om . deci în colecţia numită clasa non-om. deoarece nu există nici un element comun aparţinînd conotaţiei fiecărui element din :a ceastă c o lecţie . căci ea nu este nici discurs. pentru toate aceste elemente care nu au predicatul om . Într-adevăr. care ar autoriza reunirea lor într-o clasă. rămîne o colecţie de elemente eterogene non-om şi nu este de loc nevoie. apoi se consideră. să luăm diverse obiecte care nu sînt " om " : peştele nu este om. ceea ce nu are nici o legătură în acest caz cu elementul con­ siderat. în cazul nostru non-om. într-adevăr. ecuaţia lui Laplace etc . numere prime . predicatul om . atunci acest element aparţine clasei non-A . deoarece este suficient să luăm numai. ecuaţia lui Pell nu este om etc . spunem apoi că toate elementele care nu admit · concomitentul A formează o clasă non-A. este un accident. Astfel deci. neavînd nici un raport cu conotaţia lor. prin faptul că elementele sale nu au acest accident.

x nu aparţine clasei A " poate fi aPlicată numai într-o manieră . bine definite. numai în cazul anumitor determinări preeise. clasa numerelor întregi cu a şi clasa fracţii10r raţionale cu b . examinînd termenii definiţi şi termenii nedefiniţi : " î n sta­ bilirea sau respingerea unei concluzii. numerele raţionale au numai două sub­ clase : clasa întregilor şi clasa fracţiilor raţionale . distributivă. dar. fiecărui x dat. Î n conse­ cinţă. I. aşa cum a afirmat-o Aristotel . deci ea este clasa " ·non-a . nefiind decît un " cuvînt nedefinit " . deoarece din faptul că x nu veri181 .. în mod special.Din punct de vedere logic ea nu este absolut de loc defini­ tă. D e exemplu. negarea lui a fi alb nu este a fi non-alb. sensul nu este acelaşi. 3) atunci x aparţine în mod necesar clasei b. Analytica Priora . Dar b este clas:. El scrie. poate avea o semni­ ficaţie definită şi elementele sale să fie reunite într-o colec­ ţie. ci numai de a indica " că există elemente care nu aparţin clasei ' A " . deoarece o definiţie nu poate fi construită prin accident şi. ci a nu fi alb" . Î n cazul general. deoarece accidentul nu are puterea logică de a opera această reuniune. dacă în interiorul unei clase date A există numai două clase . fiecare. Aceeaşi observaţie poate fi făcută şi în problema predi­ catelor negative. dar numai În acest caz . 2) că el nu aparţine clasei a . în acest caz expresiile " x E non-a şi " x E b" sînt identice. în mod precis definite. există o diferenţă. Simpla afirmaţie " x nu are predicatul P " nu atribuie lui x un predicat. pe de altă parte. după care considerăm ca identică sau ca deosebită semni­ ficatia expresiei a nu fi aceasta şi a fi non-aceasta : de exemplu. putem construi clasele a şi non-a caie sînt. a n� fi alb şi a fi non-alb. Să notăm . prin liPsa unui accident. deoarece ele au o proprietate comună.t tuturor numerelor raţionale care nu sînt întregi. Dacă acum afirmăm (sau demonstrăm) că : 1 ) x este un număr raţional . în alte · cuvinte. 46) . Să spunem atunci că " x aparţine clasei non-a ' � înseamnă "x apaţţine clasei b ' ! . de data ace('l. Este adevărat că în anumite cazuri particulare şi bine determinate. a şi b. Î ntr-adevăr. în interiorul unei alte clase A. clasa non-A are nici o semnificaţie. Aceasta înseamnă că propoziţia . Nu putem să " gîndim sub " clasa non-A o colecţie constituită în clasă. o clasă_ non-a.sta. Aristotel s-a ocupat pe larg de problema predicatelor negative ( [ 1 ] . şi nu în mod colectiv .

fică funcţia propoziţională P (x) nu rezultă pentru x o pro­ prietate. Î n conse­ dnţă. că regulile silogismului. ci. care era eroarea comisă în paradoxe : se introducea o proprietate P . care expri­ mă mecanismul predicaţiei. ceea ce este absurd. decît o singură propoziţie de asemenea negativă : f-- . Dar faptul de a avea pur şi simPJu () proprietate nu constituie prin el însuşi o altă proprie­ tate. în afara cazurilor particulare bine definite. atunci.Q(x) . cel mult.' faptul de · a nu avea pur şi simplu. deoarece x nu admite un număr imens de predicate. de a aparţine unei alte clase. eventual. concluzia trebuie să fie negativă. Î n acelaşi fel.X E A (oricare ar fi A) nu rezultă că x aparţine altei clase B .P(x) . că el nu aparţine unei clase B : 182 . din simplul fapt că afirmăm că ţine unei clase A x nu apar­ f-. Avem exact problema precedentă văzută în com­ prehensiune . Acelaşi lucru pentru clase : simplul fapt de a aparţine unei clase nu con­ stituie prin el însuşi o altă proprietate. pe care o entitate logică x ar fi avut-o ca consecinţă din simplul fapt că x avea o proprietate tfi aleasă la întîmplare (con­ comitentul) sau nu o avea. chiar într-un silogism incomplet. din simplul fapt că noi afirmăm că x nu are predica­ tul P f-- . Vedem acum . în mod limpede. cum ar fi entimema. o proprietate nu constituie prin el însuşi o proprietate nouă.' . ar re­ zulta că x admite un număr imens de predicate. Am văzut. . Dacă din simplul fapt că un lucru oarecare x nu admite un predicat P ar rezulta că x ar admite un predicat Q. arată că dacă una dintre pre­ mise este negativă. (oricare ar fi P) nu poate să rezulte. . de altfel. eventual şi într-un mod general.

.Este adevărat că avem libertatea de a intro duce. Fie aceste obiecte. aici " Camera domnului D . accident. bazîndu-ne pe un accident pe care-l putem alege arbitrar . E adevărat că o caracterizare acci­ dentală nu e chiar nimic şi că putem cîteodată forma anumite clase sau constata anumite determinări printr-un simplu accident. două tocuri. strada N.. inclusiv domnul D. atît pentru faptul că x nu are un predicat y. Această clasă este complet determinată. putem forma o clasă cu aceste ele­ mente. pentru că ea nu putea să explice cum trebuie aj ustat simbolismul logic pentru a pune în vigoare această observaţie. . 4 . definite. observaţia lui. Acest fapt vroia să-I ilustreze paradoxul construit . Dar aceste semne de abreviere sînt convenţionale şi nu derivă ca proprietăţi din definiţiile lui x şi y. Acest exemplu ne arată că. numărul n. cît şi pentru faptul că o clasă oc nu apar­ ţine unei alte clase �. o masă. o bibliotecă. Accidentul este . fără nici o legătură cu definiţiile a cestor elemente. adică nu sînt. semne de abreviere. Observaţia lui Richard n-a fost luată în serios decît de Poincare [ 1 ] (şi mai poate fi citat Lucas de Pesloiian care a insistat asupra soluţiei lui Richard) . strada N. numărul n " : nu e necesar ca toate aceste obiecte să se găsescă împreună şi în acest loc. el �nsuşi " . două creioane. Cercetările noastre au arătat că există cazuri în care considerăm ca definite lucruri care sînt caracteri­ zate exclusiv printr-un . era insuficientă în ceea ce 'priveşte simbolismul logic. sau ale lui oc şi �.. patru scaune. :pin păcate. o călimară. ci au definiţii construite prin acci-· dent. un tablou. ceea ce înseamnă că ele nu sînt de Joc definite. un covor. Putem. pentru aceste fapte. j ustă în fond. sînt definite. forma clasa următoare : " obiectele din camera de lucru a domnului D . de fapt. dată fiind: o serie de elemente eterogene. 843 de cărţi şi domnul D . Despre formarea anumitor clase prin accident şi intuiţionismul lui Brouwer Richard este singurul care a observat că clasele care intervin · în problema paradoxelor nţ!. de el . dar nu trebuie pierdut din vedere că definiţia unei asemenea clase este o definiţie construită prin accident 183 . de exemplu.

examinînd pe rînd fiecare element. în tratatele lor despre ' Syncategore­ mata se pot găsi numeroase exemple care pun în lumţnă -cele două sensuri ale lui omnis� Î n rezumat. Dacă definim clasa mamiferelor.şi că în consecinţă nici un membru nu e definit prin acest accident . De exemplu. şi scrie numele fiecăruia dintre aceste lucruri 184 . " ecuaţia lui Laplace " aparţine colecţiei " non-mamifer " . dacă vrem apoi să formăm colecţia non-mami. nici un membru al acestei colecţii nu e definit.fer. Să presupunem că cineva îşi fixează atenţia asupra {)biectelor următoare : un briceag. strada N. stej arul din curte şi clasa numerelor imaginare. -că nu are concomitentul dat . ci u n sens distributiv : elementele unei ase­ menea clase nu aparţin colecţiei ca formînd în mod colectiv extensiunea unui acelu'i aşi p redicat. Pentru a putea forma această colecţie ar tre­ bui să constatăm direct. Ur­ mează că în clasele formate prin . dicţionarul său latin. Din definiţia " obiectele din camera domnului D.colectiv si distributiv . numărul n şi domnul D. ei nu au putut să explice cum apar aceste două sensuri diferite şi în ce cazuri . deşi. ecuaţia lui Laplace . colecţia nu ar fi constituită .are două sensuri . el însuşi " nu putem deduce obiectele care se afl ă în această cameră. orice membru al acestei clase este definit prin definiţia generală a predicatului mamifer . Dacă obiec­ tele n-ar fi dinainte date .a cest element nu poate fi dedus din " non-mamifer " în nici un fel . Deci : 1 n clasele formate prl:n accident. dînd elementul colecţiei . Această obligaţie este aceeaşi pentru colecţiile finite sau in­ finite . ci sînt elemente cărora li s-a distribuit accidental o proprietate care nu face parte din conotarea nici unuia dintre aceste elemente . Obse rvaţia c ă particul a " toţi " .omnes . cuvîntu l " toţi " nu are un sens colectiv. dar . Putem oricînd forma o colecţie prin accident dacă dăm în prealabil membrii ei . accident toţi membrii trebuie să fie în prealabil şi individual daţi.a fost făcută încă de ' logicienii sc olastici . chiar dacă ei sînt absolut hete­ roc1iţi . concluzia noastră este : în orice colecţie definită prin accident. pentru că numai astfel se poate constata dacă elementul dat posedă conco­ mitentul sau nu îl posedă. apartenenţa sau non-apartenet:ţţa unui element la această colecţie nu poate fi stabilita decît în mod individual . după cum am remarcat-o la timpul său.

Fie propoziţia a : .pe o foaie de hîrtie . infinită) trebuie să indicăm toţi membrii ei.. ceea ce au încercat să descifreze Brouwer şi intuiţioniştii în le­ gătură cu clasele formate în acest fel . Dacă Brouwer ar fi ţinut seama de faptul că un concomitent (accident) 185 . în acest moment " clasa obiectelor " înscrise pe această listă este perfect determinată. deoarece nu putem indica niciodată pe toţi cei care au acelaşi accident. dacă mulţimea K este infinită. Deci colecţiile infinite de­ finite prin accident. cu toate că am putea determina . Deci propoziţia " x aparţine mul­ ţimii K" nu are sens decît dacă se ' poate indica practic ele­ mentul x. deoarece nu avem posibilitatea să arătăm.. caracterizaţi de acest accident. sau nu îl au. altfel clasa nu este constituită . deoarece ei nu au sesizat adevărata natură a problemei . adevărat că în cazul colecţii1or infinite definite prin accident.fiecare element al mulţimii K " are proprietatea P . putem indica eventual toate elementele care au un acelaşi accident . nu pot fi constituite. finite. de o anume stare de lucruri . clasa non-A.tea P. Aceste observaţii conţin un embrion de adevăr pe care intuiţioniştii l-au sesizat. de exemplu. Rezultatele obţinute ne explică. atunci " negaţia propoziţiei "a este falsă nu satisface principiul brouwerian. Faptul logic care determină această condiţie nu este natura finită sau infinită a colecţiei . faptele care se opun ca ele să aibă proprieta. ca. dacă ni se dă un element oarecare. în acelaşi timp . Deci : Pentru a forma o clasă definită prin accident (finită sau. adică dacă are sau nu accidentul . c i natura definiţiei sale făcute prin accident : formarea unei asemenea clase care nu se bazează pe o definiţie logică. dar pe care nu au ştiut să-I for­ muleze. pentru o infinit ate de lucruri. în timp ce. o propoziţie are un conţinut dacă este legată de intuiţia noastră imediată. în domeniul colecţiilor . odată. creată prin acest accident. trebuie să aibă o bază de fapt. Pentru Brouwer. dar nu au reuşit. dar trebuie ca toate aceste obiecte să fie date pentru a putea fi arbitrar colecţionate într-o clasă. dacă el aparţine acestei colecţii sau nu. Observaţia logică este mult mai simplă . această exigenţă nu poate fi satisfăcută nici. Este . după cum am văzut. unul cîte unul.

cu toate că ea . pielea acoperită de peri. el însuşi " . de cît dacă lucrul este complet dat prin propria sa definiţie. manuscriselor etc . caz în care catalogul însuşi este citat în cata_ _ 1 86 . ' . stampelor. şi domnul D. Ceea ce nu este acelaşi lucru. Să reluăm exemplul precedent : mulţimea formată de " obiectele din camera domnului D .nu poate fi constatat decît dac ă se indică în prealabil lucrul care se presupune că are accidentul . accidentul nu reprezintă nici o determinare pentru nici un lucru. atunci ştiu precis că x este un vertebrat. după cum urmează. deoarece asemenea mulţimi nu sînt constituite prin definiţii. Dar dacă afirm. este înregistrat la un număr determinat în cata­ log. Pentru a ilustra concluziile. numărul n. adică. Acesta este faptul logic pe care concepţia intuiţionistă nu a reuşit să-I descifreze. atunci "a este falsă sau " x nu este acci­ dentul lui P " . Fiecare bibliotecă publică a unei ţ�ri posedă un catalog al tuturor cărţilor pe care le are. tocmai pentru că este un exemplu concret. precedente . ci din faptul că x este dat. adică. " nu rezultă cine este x.u " x nu aparţine mulţimii K " nu pot fi declarate adevărate sau false decît dacă elementul x este practic dat . de exemplu. strada N. din faptul că x este " unul din obiectele care se găsesc în biroul domnului D . al tuturor broşurilor. independent de faptul că mulţimea este finită sau infinită. să examinăm un paradox pe care îl citează Reichenbach [1] şi care . natura sa. exigenţa lui Brouwer ar putea fi formulată astfel : apartenenţa sau non-apartenenţa unui element x la o mulţime formată prin accident nu poate să rezulte din definiţia unei astfel de mulţimi . va lămuri complet pro­ blema formării unei clase prin accident . femelele avînd glande speciale numite mamele etc . sub forma cea mai naturală. Vom prezenta para­ doxul. definiţie care nu există. " x aparţine mulţimii mamiferelor " . Mai precis. ci prin elemente date care au un accident oarecare. atunci exigenţa sa ar fi putut fi exprimată astfel : dacă este <.lat un predicat P şi propoziţia a " fiecare element al mulţimii K " are predicatul P " . Există biblioteci care înregistrează şi catalogul de inventariere. . că are sîngele cald.s-a apropiat foarte mult de unul din aspectele problemei . broşură. Din faptul că afirm că un obiect x aparţine acestei mulţimi nu rezultă nici o determinare pentru x . manu­ scris etc . sa. Orice carte.

variabila Catg x nu poate lua valoarea G sau. deci catalogul nu se menţionează el în­ suşi . în cazul în care catalogul nu se menţionează. Pro­ blema este perfect definită. Dacă nu ţinem seama de DI şi D 2 ' atunci obţinem următoarele echivalenţe ge­ nerale : Catg G E Catg G = Catg G E Catg G Catg r E Catg r = - Catg r E Catg r 187 . respectiv. prac­ tic. atunci. Să notăm cu G catalogul cataloagelor care se menţio­ nează ele însele şi cu r catalogul cataloagelor care nu se menţionează ele însele. Soluţia este uşoară . Să examin�m catalogul r : acest catalog trebuie şi el să se menţioneze sau să nu se men­ ţioneze. deci paradoxul nu se poate produce. realizabilă. are un sens precis şi este.Catg x E Catg x Formulele D I şi D2 ne dau : Catg x � Catg G C(ţtg x � Catg r Î n consecinţă. Să presupunem acum că direc­ ţia unei biblioteci oarecare îşi propune să adune toate cataloagele bibliotecilor din ţară şi să redacteze un catalog al cataloagelor care nu se menţionează ele înşile . = Catg x E Catg G = Df Catg x E Catg x C.atg x E Catg r = Df .log . prin definiţie. În cazul în care catalogul r se menţionează. nu putem pune aceeaşi problemă pentru Catg G şi Catg r . Definiţiile cataloagelor G şi r sînt (notînd catalog Catg) : . există biblioteci care nu înregistrează catalogul în inventarele lor. tertium non datur. Putem spune. tertium non datur. el nu se menţio­ n ează . r . dacă ele se menţionează sau nu . fiind definit ca un catalog al tutu­ ror cataloagelor care nu se menţionează. el se menţionează ! Am obţinut paradoxul clasei claselor care nu îşi aparţin ca elemente. deci : orice catalog al unei biblioteci publice se menţionează el însuşi sau nu se menţionează el însuşi . atunci.

s ă menţionăm în cataloagele G sau r chiar aceste cata­ loage. sînt definiţii făcute prin accident. practic. chestiunea. dacă aceste cataloage se menţionează sau nu. Se vede de asemenea că expresiile de forma " C atg x E Catg x " sau cu negaţie . cataloagele G şi r pot fi practic c onstitu­ ite pentru că membrii lor pot fi daţi într-un mod concret şi pentru că numărul acestora este finit . b roşură . ele în­ cetează de a mai fi definite. ci. în rezumat. particularitate aleas ă în mod arbitrar. ceea ce ar fi imposibil de reali­ zat în cazul în care definiţia catalogului r ar fi contra­ dictorie. independent de acest accident. şi ele nu mai sînt definite. Definiţia catalogului G a cataloa­ gelor care se menţionează şi definiţia catalogului r a c ataloagelor care nu se menţionează. Pentru acest motiv. sau nu.C atg x E C atg x " pot fi forma te. nu se pune prin înseşi datele problemei . practic. . Nimic nu ne împiedică să în scriem în catalo­ gul r.Trebuie să observăm. ele nu menţionează orice carte. pentru că. cum sînt formate cataloagele G şi r ? Ele sînt. dar definiţiile lor sînt definiţii prin accident . " 188 . Colecţiile G şi r nu' sînt deci formSlte prin defi­ niţia accidentală respectivă. dacă ar fi aşa. toate cata­ lo agele ar trebui să se menţioneze sau toate cataloagele ar t rebui să nu' se mentioneze. aşa cum se întîmplă. exclusiv cata­ loage cu o anumită particularitate fiecare. stampă. ci practic. atunci cînd co nsiderăm cataloagele G ' şi r printre cataloagele care au o definiţie. în primul rînd. Faptul de a se menţiona sau a nu se men­ ţiona nu este tin element permanent şi propriu conotaţiei noţiunii de catalog. Simpla întrebare " catalogul G se menţionează sau nu se menţionează ? " sau " Catalogul. prin observaţie directă. D ar atunci. catalogul r însţ1şi. de exemplu. manuscris etc . pentru că menţionarea lor nu are legătură cu defi­ niţiile lor. dacă vrem să desenăm un cerc p ătrat şi nu putem desena nici măcar un punct al acestui cerc . pentru acest motiv putem . c ă cataloagele G şi r nu sînt cataloage obişnuite . dar ele nu pot fi expresii definisante. r se menţionează sau nu se menţionează ? " privează aceste cataloage de accidentul care 's erveşte la formarea lor. formate prin faptul c ă toţi membrii lor sînt daţi ca posedînd accidentul. ele sînt realizabile pentru că numărul elementelor lor este finit.

ci numai de respectarea principiilor logice : con­ diţiile impuse de aceste principii nu înseamnă o limitare. ci valabilitatea universală a formulelor construite prin res­ pectarea lor riguroasă. la o soluţie unică . în ceea ce priveşte " admisibili­ tatea anumitor expresii în interiorul unui formalism lo­ gic. " Problema paradoxelor este de natură pur logică (aşa cum a afirmat Russell chiar de la începutul dezbaterilor asupra acestei probleme) şi apariţia lor se datorează unei singure şi aceleiaşi erori de logică. 2) întrebuinţînd condiţiile definiţiei. Trebuie să " remarcăm că. foarte subtilă de altfel. formulate de tauto­ logiile Dl şi D 2 . contrar tuturor tentativelor făcute pînă acum de a rezolva aceste antinomii prin reguli prohibitive con�enţionale. urmînd patru căi diferite : 1) demonstrînd formula T eu. care se comite chiar în enunţul proble­ mei. bazată pe principiul " con­ tradicţiei . Toate aceste patru căi au dus la acelaşi rezultat. 4) stabilind că noţiunile care dau loc la paradoxe sînt" definite prin " accident. 3) cu aj utorul primei reguli a silogismului. adică nu sînt definite de loc .IX CONCLuzn Am formulat soluţia tuturor paradoxelor logico-mate­ matice. pentru că aceste principii sînt uni189 . soluţia noastră a demonstrat că nu e vorba de nici o limitare. terminus esto triPlex .

sistemul de numeratie în care ea este valabilă . orice disci. care sînt in­ teresante şi utile. deci că nu este un număr prim etc . şi . Dar dacă se enunţă această proprietate. şi că d. Să luăm o curb ă plană. de altfel. Am insistat asupra unui fapt deosebit de important : în toate aceste paradoxe au apărut noţiuni definite prin accident. este convenţională şi. ca. urmează că orice expresie a unei limbi date. se poate spu�e imediat despre num ărul 332 că este un număr par.e ci el nu este număr prim etc . Matematica are posibilitatea să formeze în mod continuu expresii prin accident. De exemplu. avînd baza 7. Orice limbă dată fiind convenţională. dec i nu reprezintă nimic . De exemplu.. tă. că numărul 653 este un număr par. astfel încît produsul dist an= 190 _ . fără a se specifica accidentul . Sîntem tot timpul obligaţi s ă remarcăm legături accidentale între lucruri.ea nu mai este defini. noţiunile · acestea au provocat para­ doxele. îl vom scrie 653. în speţă. valabilă şi în echivalen­ ţele generale (x) . P (x) .­ plină sau limbaj curent . au pus în evidenţă acest lucru şi au explicat natura şi j ustificarea' logică a relaţiei . Propri.tjI ( �) . Ma­ tematica întrebuinţează deseori asemenea expresii şi uti ­ litatea lor este incontestabilă . P ( �) . ( tjI) .versale . Dar dacă scriem acest număr în alt sistem. Acesta este un exemplu destul de simplu.� =i= P. dar există în matematică propoziţii mult mai complicate şi mai impor­ tante care întrebuintează un accident. llU mai este atît de uşor să constatăm prin simpla examinare a ultimei sale cifre. Teorema T w sau D1 şi D2 ' care sînt tautologii . P (x) == y (x) sau (x) . expresia oricărei idei este făcută cu o definiţie prin accident . curba numi tă lemniscată sim elipsa lui Cassini . de exemplu. scrierea zeci­ mală este o scriere convenţională. de exem­ plu. sau în cazurile particulare ale acestora care se obţin pentru x 1)1. în consecinţă. fiind o expresie a unui lucru. P ( �) == tjI ( tjI) şi ( �) .1)1 ( x ) . Ea este definită dup ă cum urmează: locul punctelor. Dar în această scriere este mai uşor să recunoaştem o proprietate esenţială a nu­ merelor întregi decît în altă scriere. în fond..etatea " orice număr întreg care se termină cu o cifră pară este un număr " compus este definită prin accident şi depinde de alegerea sistemului de numeraţie. De data aceasta .

dar trebuie ţinut seama de faptul că. dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor polare.ţelor fiecăruia dintre ele. dar putem de asemenea să o studiem din punct de vedere analitic. Putem foarte bine să o studiem din punct de vedere geometric şi să-i stabilim proprietăţile. " carteziene . în sensul pe care-l dădea Poincare acestui cu­ vînt. dacă putem stabili o cores­ pondenţă biunivocă între toate expresiile unui limbaj ma­ tematic şi entităţile studiate în acest limbaj . fixe. la două puncte.y2) reprezintă. Şi aceasta se vede clar chiar din faptul că aceste accidente sînt se­ parabile. "axele de coordonate .t ă definiţie este făcută prin accident şi nu reprezintă nimic geometric. Uneori primul limbaj este mai avantaj os. lemniscata . corespunzînd cu propoziţia " sistemul zecimal de numeraţie " din exemplul precedent. cel de-al doilea. plecînd direct de la această definiţie . E desigur un limbaj con­ venţional . Dar s-ar putea oare contesta utilitatea acestor limbaj e ? Î n afară de aceasta. " �ropoziţia " axele de coordonate carteziene este aci accidentul . în cazul nostru.. în mod convenţional . a doua ecuaţie este cea care reprezintă această curbă etc . cum spunea Poincare. tocmai fiindcă putem întrebuinţa orice limbaj . dacă scriem ecuaţia lemniscatei în sistemul de coor­ donate polare : = Dacă vorbim în limbaj ul coordonatelor carteziene. din punct de vedere logic. este con­ stant. limbaj ul coordonatelor şi expresiile respective ale entităţilor matematice în acest lim­ baj nu sînt esenţial legate de aceste entităţi . şi atunci ea poate fi reprezentată prin ecuaţia următoare : (x2 + y2) 2 a2 (x2 _ y2 ) Expresia algebrică (x2 + y2)2 = a2 (x2 . de exem­ plu. alteori. luînd un sistem de · axe de coordonate carteziene. am stabilit 191 . mai comod. dacă facem abstracţie de sis­ temul de referinţe. sau. Aceasta apare şi mai evident dacă schimbăm sistemul de referinţă. a­ tunci prima ecuaţie este cea care· reprezintă lemniscata. aceas.

o suită de cifre. şi asta înseamnă că nu gîndim nimic ! Noţiunea de curbă. orice ecuaţie de forma aceasta reprezintă în coordonate carteziene o curbă plană. această suită de cifre reprezintă în sistemul zecimal un număr despre care nu ne-am gîndit niciodată că ar corespunde acestei scrieri . care poate fi studiată şi ale cărei elemente remarcabile pot fi găsite fără a o fi definit în prealabil pur geometric. este suficient să ni se dea o ecuaţie oarecare. dat etc. Considerăm că nu este cazul să multiplicăm exemplele pe care le putem găsi la fiecare pas şi în toate domeniile matematicii . în general . Acelaşi lucru s-a întîmplat cu aj utorul scrierii zeci­ male : fără să ne fi gîndit vreodată la un număr. şi simpla sa scriere zecimală determină com­ plet numărul . Întrebuinţarea expresiilor care uţi1izează un accident este cu totul îndreptăţită şi utilă. Aceasta însă nu trebuie să ne împiedice să controlăm expresiile pe care le formăm prin �ccident. reciproc . în general . de pildă : x5 5x + 1 Y = ---'-­ - x. pentru că uneori se întîmplă s ă gîndim un lucru pentru care nu cunoaştem decît un accident. fără a se specifica sistemul de = 192 . Dar d � c ă am spune " curba reprezentată de ecuaţia dată y f (x)" .l pentru a şti că ea reprezintă o curbă plană. printr-o ecuaţie de forma (în coordonate carteziene) y = f(x) ! şi că. Să scriem . noţiunea de număr este gîndită şi definită independent de orice sistem de numeraţie şi tocmai de aceea putem stabili o corespondenţă biuni­ vocă între orice număr si scrierea sa într-un sistem de nu­ meraţie . Astfel. demonstrînd că orice curbă plană este reprezentată. de exemplu.o posibilitate de a studia o entitate matematică studiind numai expresia ei în acest limbaj . deoarece între scrierea ze­ cimală şi numere există o corespondenţă biunivocă. p utem să-I scriem . este gîndită şi definită independent de orice sBtem de coordonate şi tocmai de aceea este posibil să ·stabilim o corespondenţă biunivocă între orice curbă şi ecuaţia sa . fie 3457891342 .

în general.sistemul de coordonate respectiv . . în mod convenţional. pentru a putea constata proprietăţile accidentale . cores­ pondenţa biunivocă a claselor din paradoxul claselor in­ compatibile (sau al claselor care nu îşi aparţin ca element) . chiar în cazurile foarte precise şi riguros definite .. întîmplat în teoria mulţimilor : ma­ tematicienii au crezut că gîndesc lucruri definite numai printr-un accident. definiţiile încetează de a mai exista dacă nu ţi­ nem seama de accident. trebuie ca luc�ul la al cărui accident ne gîndim să fie dat sau gîndit în alt mod decît prin accidentul său. Aşa că nu e de mirare că nu putem stabili dacă clasa formată în acest fel are sau nu proprietatea . Dar. încă de la apariţia acestei teorii. Şi aci se defineşte. accidentală care a servit la propria sa definiţie. pentru că am examinat problema anti­ nomiilor logico-matematice din punct de vedere pur logic . Puşi în prezenţa di­ ficultăţilor provocate de paradoxe. fapt care a pro­ vocat un fel de neîncredere în legătură cu această teorie. cum ar fi para­ doxele. adică definiţia dispare. şi nu rămînem decît cu accidentul ca element definisant. apoi se iese din cadru cu o expresie formată în acest ca­ dru şi care. matematicienii s-au servit de metoda axiomatică pentru a elimina raţionamentele care duc la antinomii. ca să zicem aşa. sau fără măcar a-l subînţelege. de metodă.coordonate . atunci curba nu este definită. de exemplu. matematicienii au fost neplăcut impresionaţi de raţionamentele cantoriene. nu mai este definită. mai ales în ceea ce priveşte j ocul logic cu infinitul. ca o creaţie a lui Georg Cantor. dar nimeni nu a putut qescoperi defectul acestor raţionamente. care a fost fundamentală pentru întreaga orien­ tare a cercetărilor în acest domeniu. Dar trebuie să remarcăm o eroare. Dar. în momentul respectiv. Vedem că. Apariţia antinomiilor a demonstrat în mod definitiv că 193 . în această lucrare nu ne-am ocupat 'în mod special de teoria mulţimilor. Aceasta se întîmplă mai ales în cazurile îndoielnice. Teoria mulţimilor s-a dovedit a fi utilă şi fecundă în ceea ce priveşte fundamentele matematicii . Acelaşi lucru s-a . un cadru . deci nu au gîndit nimic ! . în loc să caute soluţia logică a acestor contradicţii. care este considerată.

s-a re­ curs la metoda axiomatică .se de cele care erau corecte.î n A briss der Logistik : fiind dată o funcţie cp (z) . Definiţia logistică a clasei este următoarea. dar este ea într-adevăr o defi­ niţie ? Conform lui Dt > pentru a nu :'ţvea o definiţie idem per idem. Să începem cu un exemplu simplu.există un viciu în teoria mulţimilor. dacă socotim o astfel de mulţime ca defi­ nită. pentru a determina cu precizie defini­ ţiile construite prin accident . Car­ nap şi ceilalţi logisticieni scriu această definiţie astfel : x E z (cpz) = Df cp (x) " Avem aici o " definiţie . " În simboluri. Ne vom mulţumi să dăm cîte­ va exemple ca aplicare a rezultatelor stabilite în lucrarea de faţă. Cu toate că putem . Trebuie deci să controlăm definiţiile numerelor cardi­ nale sau ordinale. Găsim apoi următoarea definiţie a apartenen­ ţei : " x este unul din aceia pentru care funcţia cp (z) este " valabilă care nu înseamnă altceva decît că " x satisface funcţia propoziţională cp (z) . care ar fi. trebuie să ţinem seama că asemenea accidente nu pot caracteriza o mulţime. că accidentul nu este defi­ nisant şi că. ea nu este de loc definită. Este evident acum că neîncrederea anumitor matema­ ticieni privitoare la raţionamentele cantoriene era bine j us­ tificată. o clasă înseamnă " va­ lorile lui z care satisfac cp (z) . erau bazate pe noţiuni definite de accidente şi erau cu adevărat vicioase . aşa cum a fost enunţată de Russell în PrinciPia M athematica sau de Camap . pentru că aceste raţionamente. în mod legitim . Russell. în fond. ca şi alte noţiuni introduse ulterior în teoria mulţimilor. după cum am mai menţionat. care şocau bunul­ simţ . şi astfel s-au născut sistemele axiomatice ale teoriei mul­ ţimilor. simbolic prin z (cpz) . în general . o epu­ rare a teoriei mulţimilor. viciu care a fost atri­ buit ulterior logicii. trebuie ca termenul definisant să nu intre în ex194 . ale mul­ ţimilor. Nu avem intenţia să între­ prindem 'aici această cercetare. şi ea se notează. să luăm în consideraţie proprietăţile accidentale . Pentru a putea separa raţionamentele vicioa.

deci noţi­ unea generală nu poate fi definisantă -pentru conceptul de clasă şi nici conţinutul conceptului nu poate fi definisant pentru extensiunea conceptului . printr-un modus ponens : Ceea ce se poate scrie şi în termeni de clase : f. o identitate.: x E z (qlz) = Df � (x) . Î n exemplul d e mai sus există două feluri de a scrie acelaşi lucru. dar. Carnap etc . Să presupunem că enunţăm definiţia următoare : " dac ă x aparţine . :J . : x E z (qlz) = Df ql . 195 . nefiind o definiţie. ca identitate. Dar primul membru al acestei definiţii spune " x aparţine celor care satisfac funcţia ql (z) " (definiendum) . idem per idem.presia termenului definit. x E z (qlz) = Df � (x) Să adăugăm acum Dv cu simbolurile întrebuinţate : �. şi. de altfel . al doilea termen al acestei definiţii spune "x satisface funcţia ql (z ) " (definiens) .clasei z (qlz) " înseamnă " x satisface funcţia � (z) " . distingem extensiunea sa şi con­ ţinutul său (de notaţi-e şi conotaţie) . Z ( �Z) '* Z (qlz) Se vede deci că. Aceasta se scrie în simboluri : f-- aici . în definiţia precedentă. � (x) nu poate fi niciodată identic cu ql (x) . Ele sînt două elemen­ te care aparţin noţiunii generale de concept. � =. ci o identitate. este evident : într-o noţiune generală. Avem deci aici o defi­ niţie. ca definiţie. iar definiţia dată de Russell.!= ql De unde. (z) nu poate fi scrisă . · Ceea ce.. ea este adevărată. tocmai pentru c ă este o identitate . ea este falsă.

scrie el sînt. · " Definiţiile de acest fel . la definiţia numere­ lor naturale. ea va fi numărul O. Şi noi am putea să o preferăm. Iată cum explică Russell . dar funcţionează . ca identit ate. întotdeauna. . afir�înd totuşi : " că o preferă entităţii metafizice 2" . toate triourile şi aşa mai departe. Intr­ adevăr. în general . 3 1 ) . Însă este evident că nu se poate obţine o identitate decît din rezultate care sînt . se vor grupa toate cuplurile . ideea de a defini . Faptul se poate verifica. să examinăm. Ceea ce ar fi trebuit să-i frapeze pe logicieni este faptul surprinzător că orice rezultat dedus direct din această expresie este . Apoi se va forma o clasă cu toate clasele care nu conţin decît un termen : această clasă a claselor va fi numărul 1 . 196 . Clasa taţilor. pentru numărul 2. Chiar Russell face observaţia că această definiţie se reduce. cu o � singură condiţie : să reprezinte în mod real ceva. în mod subreptice. Russell aj unge. Chiar de la început . Sau : " Putem defini acum numerele. ca unul oricare dintre grupuri 'În interiorul " cărora. Pe urmă. şi ele. identităţi .Nu -este de mirare ca. Dar el crede că cercul vicios al acestei definiţii nu este decît aparent. [4 J această defitţiţie. se va face mai întîi o clasă cu clasa care nu conţine nici un membru . în raţionamentele respective. din punct de vedere logic . la definiţia numărului : "Numărul unei clase este clasa tuturor claselor care îi " sînt asemănătoare . S ă trecem la un al doilea exemplu. Deci. Ea este o definiţie idem per idem . la ex­ presia : " Un număr este ceea ce reprezintă numărul unei clase" . se pot trage chiar concluzii corecte plecînd de l a această expresie. ea nu are decît numele de definiţie. în ' fond. numărul cardinal prin clase de simîlitudine (mulţimile de aceeaşi putere ale teoriei mulţimilor) apare riscată. o · identitate si ' nimic mai mult. apoi. similitudinea adună clasele ( [4 J . foarte frecvente. pentru că . de altfel. mai îndeaproape. examinînd rezultatele bazate pe această expresie şi obţinute de Russell în PrinciPia Mathematica. de exemplu. Ciudăţenia unei astfel de definiţii nu i-a scăpat lui Russell care a remarcat-o. p. în felul acesta. definiţia număru­ lui . m acest caz . Să in­ troducem noţiunea de similitudine a claselor : două clase se numesc asemănătoare dacă se poate stabili între membrii lor o corespondenţă biunivocă.

adică făcînd abstracţie de toate determinările membrilor săi . număr presupune noţiunea de număr. aj ungîndu-se la. nu poate defini nici o altă clasă. atunci clasa taţilor va fi clasa care cuprinde " pe toţi aceia care sînt taţii cuiva . iar Russell vrea să de­ finească o nouă clasă. adică. pe care am depistat-o mai sus. clasa tuturor claselor asemănătoare r Dar o clasă. de . Bunul-simţ constată. Am citat în mod expres acest exemplu. . . este o definiţie idem per idem . definiţia numărului 2 presupune numărul 2 etc. un fel de dialelă. NcCO( este clasa claselor asemănătoare . ceea ce este o definiţie idem per idem. " Un număr cardinal nu este altceva . chiar de la început. dat de Russell însuşi . şi definiţia pe care încearcă să o formeze o astfel de clasă. că în definiţia dată de Frege-Russell. că. să adunăm apoi toate clasele care au aceeaşi imagine ab­ stractă (acelaşi număr de elemente) şi obţinem astfel clasa tuturor claselor asemănătoare. pentru a sublinia că s-a creat atît de mult obişnuin­ ţa de a pune problema în acest fel încît încurcătura per­ sistă chiar în problemele elementare. prin clasa tuturor taţilor. Acest lucru reiese direct.decît un grup de lucruri asemănătoare între ele şi nesemănînd " cu nimic altceva decît unul cu celălalt . Formulele D1 şi D 2 au arătat că asemenea definiţii sînt false definiţii. însă "clasa taţilor este extensiunea predicatului "tată" . a tuturor taţilor. în termeni logistici. � să notăm relaţia de similitudine cu Sm şi SmcO( va însemna� 197 . cu NccO(. dacă scriem definiţia logis­ tică a numărului cardinal . Dar Russell face o greşeală. Această definiţie vrea deci să spună : să luăm o clasă oarecare şi să repetăm în mod nedefinit imaginea sa abstractă (numărul său) şi vom for­ ma o nouă clasă. vrînd să defi­ nească clasa taţilor prin noţiunea de tată . de exemplu.ar trebui Clefinită definind mai întîi ce înseamnă a fi tatăl cuiva . după cum am văzut.scrie · Russell . Regăsim acelaşi pro­ cedeu în definiţia numărului cardinal . în care nu se defineşte nimic. că ea este o definiţie idem per idem. noţiunea . Să notăm. Aceasta înseamnă = să luăm o clasă şi să-i construim o imagine abstractă. ca în PrinciPia Mathematica. numărul cardinal al clasei 0(. chiar dacă se complică această definiţie. chiar repetată la infinit.

care trebuie să fie dată prin defi n iţia sa. Această teoremă i-a permis lui Cantor să definească mulţimile infi­ nite din ce în ce mai extensive. prin definiţia clasei . " . . Dar. (numărul său) . nu sînt definite prin nimic altceva decît prin faptul că sînt asemănătoare cu ('1. Un al treilea şi ultim exemplu va fi faimoasa teoremă a lui Cantor : Puterea mulţimii (numărul cardinal) tuturor :submulţimilor unei mulţimi oarecare este superioară puterii ( mtmărului cardinal) acestei mulţimi. Este vorba. adică clasele de similitudine nu sînt date decît de imaginea abstractă a clasei . eroarea. deci termenul definiens este forma t aici de o clasă ('1. definiţia numărului car­ s imilitud i ne cu dinal este : "Numărul cardinal al clasei ('1. din definiţia ge­ nerală a noţiunii de clasă. şi re­ laţia Sm care re z ultă pentru orice clasă. Vedem deci mecanismul acestei definiţii : se constru­ ieşte imaginea abstractă (numărul) unei clase ('1. - 1 98 . deoarece mulţimea submulţimilor ar fi şi mai extensivă. In acest c a z . şi apoi se dau clasele de similitudine ale acestei clase ('1. Conform acestei te­ Qreme. nu este definit. într-adevăr. nu va exista deci . este clasa tuturor clase­ lor care au relaţia de similitudine cu ('1. după cum însuşi Russell a firmă. termenul definiens nu este un termen definisant după cum ştim. întrucît nici o a ltă clasă nu e definită . de o definiţie idem per -idem de specia a doua. Deci nu avem aici decît o clasă. şi NcC ('I. Deci. Dar orice clasă are relaţia Sm cu ea însăşi .după cum subliniază Fraenkel [3 J o mulţime (sau o clasă) absolut universală. " . "toate clasele care au relaţia de si­ militudine cu ('1. aceea care se numeşte dialelă. şi. cl a s � " tuturor acelora care au relaţia de " ('1. . seria Aleph-ilor. numai prin imaginea abstractă a clasei ('1. adică din ce în ce mai puternice.de relaţia Sm pe care ea o are cu imaginea sa numerică.în acest caz. care formează seria numerelor cardinale trans­ finite. Nu mai este nevoie să examinăm demonstraţia a cestei teoreme pentru a descoperi. Chiar definiţiile care intră în enunţul acestei teoreme sînt vicioase .

care ar fi determinate. Trebuie să observăm. definite prin acci­ dent ca submulţimi ale lui M. Astfel deci. VI. toate. în calitate de submulţimi. şi aceasta presu­ pune că numărul lor este finit (cap . adică nu este definită de loc. submul­ ţimea T a mulţimii M nu are o definiţie independentă de mulţimea M şi definiţia sa presupune dinainte definiţia lui M. submulţimile unei mulţimi M. căci relaţia pe care . date. eroarea rezidă în faptul că vrem să definim o nouă mulţime cu aceste elemente (submulţimile lui M) . natura logică a raportului sub mulţimilor unei mulţimi M cu mulţimea M este aceeaşi cu cea a ra­ portului mulţimii M cu ea însăşi . Acest lucru este evident prin faptul că printre sub­ mulţimile unei mulţimi M se găseşte însăşi mulţimea M . cu alte cuvinte. ca mulţime .a submulţime a unei mulţimi oarecare nu este definită. nu este defini­ santă. ca submulţime decît în funcţie de mulţimea dată . prin­ tre subclasele lui a. Această concluzie apare şi mai clar. nu există decît mulţimi. o are o mulţime cu ea în­ săşi . în fiecare caz. a submulţime poate avea o definiţie propriu-zisă. prin CIc a. că este îndreptăţit să se formeze prin accident submulţimile mulţimii M . în consecinţă. Se notează clasa subclaselor unei clase a. colecţia submulţimilor nu poate fi formată decît dacă ele sînt. ele nu derivă direct şi analitic din această definiţie . Fiind dată noţiunea de mulţime. în consecinţă. 4) . nimic. se găsesc clasa a. Nu există submulţimi în sine. 199 . sînt forma­ te prin accident şi mulţimea tuturor submulţimilor mul­ ţimii M este definită prin accident. ca rezultat al propriei sale definiţii. Submulţimile unei mulţimi M ntţ sînt definite prin defini­ ţia însăşi a �ulţimii M . însăşi şi clasele vide. nu rezultă din această definiţie că o mulţime are submulţimi. în general. expresia prin care se distinge o relaţie între o mulţime şi părţile ei nu este definisantă după cum am mai văzut. şi aici. dacă folosim nota­ ţii logistice. şi atunci nu se mai defineşte . dar ca submulţime nu este definită decît prin accident . (mulţimea puterilor din teoria mulţimilor) . Practic chiar. prin defi­ niţia însăşi a mulţimii date.

t prin accident. ea dă un nume lui � . Avem deci o . pur şi simplu. în două feluri deosebite : " dacă � este inclus în 0( . ( 1 ) nu este o definiţie propriu-zisă" ci o identi­ tate fiindcă � poate fi identic cu O( . aceea a subclaselor lui 0( . că se formează o clasă G. nu are pute­ rea logică de a defini o nouă clasă ClcO(. Egalitatea precedentă nu stabileşte o proprietate a lui � .Găsim în PrinciPia Mathematica. Avem . după cum ştim. luînd toate clasele � care au o relaţie R cu o clasă dată 0( . şi nici ca definiţia sa să presupună pe 0( . Axioma lui Zermelo. prin faptul că are relaţi a de incluziune cu 0( . dat lui � este defini. " a mulţimii submulţimilor'" 200 . deci � presupune clasa O( şi funcţia � C O( nu este definisantă.­ clase ale lui O( de clasa O( ! S ă presupunem. abreviere. Acest lucru este enunţat de D1 : f.: G = Df �( � R O() . pentru ca expres i a � R O( să fie definisantă. fiind definită prin accident. :J . de a doua speţă. In consecinţă. ci. numită dialelă : clasa ClcO( a tuturor subclaselor lui O( este definită de clasă O( şi de clasele � . c lasă a lui O( decît prin definiţia lui 0( . definiţia următoare : Clc O( = Df �( � C (1) O() " Clasa tuturor sub-claselor lui 0( " este definită ca fiind "toate clasele care verifică funcţia propoziţională � C Cx (adică. numim clasa � o sub-clasă a lui 0( " . definite ca sub.. Avem aici un ex�mplu de definiţie idem per idem. şi nu este o proprietate a lui � care ar decu ! ge pentru ea din faptul că are relaţia de incluziune cu 0(. ea exprimă acelaşi lucru. prin definiţie : G = Df � ( � R O() � După cum am demonstrat. trebuie ca � să nu fie niciodată identic cu 0( . adică numele d e submulţime . sau în A briss der Logistik a lui Carnap. în general . � =t- O( Definiţia . noţiunea de submulţime. care sînt ' induse în clasa O() . Dar clasa � nu este definită ca sub:.

Soluţia: paradoxelor a constat. în realitate. în acest fel . S-ar părea. în reducerea paradoxelor la probleme inexistente . putem crede că s-au definit probleme cu totul iluzorii şi care nu sînt nicidecum definite. . Este deci evident că formarea. în general : " Şi nu este de mirare că problemele [logice ] cele mai pro­ funde nu sînt. nu definim nimic . . . ca pe o clasă bine defi­ nită : ea încetează de a mai fi definită. care nu se pun pentru că. că cele mai mari greutăţi în­ tîmpinate de inteligenţa omenească nu sînt acelea ale pro­ blemelor insolubile. Scoateţi-l pe mincinos din poziţia sa relativă faţă de adevăr şi fals şi puneţi-l să fie mincinos în sine şi cu aceasta aţi �mulat definiţia sa : el nu mai are premisele minciunii .prin ' care el pune. Este acesta cazul tuturor marilor dificultăţi ? Wittgenstein ( [ 1 ] 4. în realitate . este falsă pentru aceleaşi motive şi conse­ cinţele deduse cu aj utorul acestei axiome sînt iluzorii. nimic. Teorema lui Cantor nu există şi definiţiile numerelor transfinite care formează seria Aleph-ilor sînt definiţii prin accident. printr-o asemenea definiţie. în fond. a mulţimii tuturor submulţimilor unei mulţimi date este iluzorie. indepeţl­ dentă faţă de mulţimea Q( : mulţimea tuturor submulţi­ milor lui Q( nu este definită etc . deci ele nu definesc. existenţa unei ase­ menea mulţimi. şi că. . pu­ nîndu-le. în mod axiomatic. Importanţa acestor consecinţe va fi apreciată de cititorul nostru . se anulează înseşi definiţiile care urmau să le servească drept fundament . 003) a afirmat. Ne vom opri aici cu analiza consecinţelor la care ne duce soluţia paradoxelor logico-matematice. ci acelea ale problemelor inexistente . prin simplă definiţie. probleme " . ' Scoateţi clasa claselor­ incompatibile din definiţia accidentală care a creat-o şi examinaţi-o în mod independent. în general. Scoateţi toate submulţimile care pot fi formate cu elementele unei mul­ ţimi Q( şi consideraţi-le ca formînd o nouă mulţime .

1 931. G . . [1 ] Logique deductive et inductive.B e c h e r. E. 1 932. J . L. de phil. Jahresbericht der deutschen Math. 1897. .tatiques. Moscow. H . A r i s t o t e 1 . 1 936. Ed. W. B u r a 1 i .. C a n t o r. J. 1943. Leipzig. XI. A. [ 1 ] Zu den Widerspruchen der Logik und Mengenlehre. 1 94 1 . . 1922. [ 1 ] Th eorie des ensembles. 1 936. fUr die reine und angewandte Math. 1954. [ l J Gesammelte A bhandlungen mathematischen und philo­ sophischen Inhalt. Compayre . . Joum. [ 1 ] Ein System der typenfreien Logik 1 în Forschungen zur Logik und zur Grundlegung der exakten Wissenschaften. B u r b a k i. trad. Zermelo . 1 894 . . 1924. [ 1 ] Organon. 1 54. Paris. Amsterdam. edit. C . . B a i n. VI . . Hermann. franc. B r u n s c h w i c g. B . N. A1can.F o r t i. Vrin.. . [ 1 ] tJber die Bedeutung des Satzes vom aus­ geschlossenen Dritten in der Math.INDEXUL LU�RĂRILOR CITATB W .. M . [ 1 ] Les fondements logiques des mathet. A1can. Tricot . . B r o u w e r . . Hermann. . "B e h m a n n . F. B o c h e n s k i . Acke rm ann 202 . Bd. [1 ] To the Questioţt of Paradoxes of the Mathematical L ogic and Theory of Sets. 40. Paris. [1 ] A n cient formal Logic. [ l J Una questione sui numeri transfiniti . Paris. Gauthier-Villars. Ver. voI. . A l e X . B e t h. D .. . . J.. A l b r. B o e i v a r. Co. L. scient. Paris. G. Actes du Congres intern. franc. Berlin. Hirze1. 1955. trad. J . [ 1 ] Les etapes de la philosoPhie mathematique. Paris. [1 ] Bestreitet A ristoteles die Gultigkeit des " Tertium non datur" fur Zukunftaussagen. North-Holland PubJ . II-eme ed. Paris. insb. Rendiconti de1 circolo matematico di Pa1ermo. in der Funcktionentheorie. 195 1 . II-eme ea. de E. 2 voI. Springer.

[1 J Logische Syntax der Sprache. A. Munchen. 1 893 . Bd. 203 . F. Paris.. Junker. Halle. 4 1 . A. voI. 1 935. (Coautor J. 1 928. i d e m.tik. v oI . Math. . Springer. 1 926. .Amsterdam. [ I J Philosophie der Logik und A rithmetik. în "Math. Bd. (Coautor J. . [2 J Die heutigen Gegensătze in der Grundlegung der 1Ylathematik. Berlin. . 1933. Ed. II. 33. [1 J Les fondements des math ematiques. North­ -Holland Publishing Company. Erkenntnfs. W . G . Pau1ett e [ I J Les relations d'incertitude d'Heisenberg et la logif/ue. Princeton Univ. [ 1 J Uber die A ntinomien der Principien der Mathematik. Springer. u. [4 J A bstract Set Theory. 1 961 . [ I J Essai sur la forme gen erale des th Cories phy­ siques. [5 J Foundations of Set Theory. . Nebert. Pohle. . Physik" . u .L . Bd. [3 J Le probleme des antinomies et ses diveloppements recents. 1 937) . C h w i il t e k. Ed. R . Press. 1 932 . D i n g 1 e r . 1 938. Bd. Blanchard. . A. Reinhardt. Erkenntnis. Bar . Princeton Univ. 2 1 . 1 906. voI. I. voI. [1 J Paradoxele logice. Amsterdam. 1 930. . [2 J Die Grundgesetze der A r-ithmeti k . [1 J A Set of Postulates for the Foundation of Logic 1. D e s t o u c h e s. II. "Revue de Metaphy­ sique et de Morale " .C a r il a p. "Monatshefte f. 1 879. [2 J lntroduction to Mathematical Logic. 1 93 1 . Paris. Jena.Hillel) . H . Fevrier . J. . Physik". Ann. [ 1 J Die Definition. [2 J Die logizistische Grundlegung der Mathemo. Berlin. G o n s e t h .. F r a e n k e l . Wien. D u m i t r i u. [1 ] Uber formal unentscheidbare Sătze der PrinciPia Mathe­ matica und verwandter Systeme 1 "Monatshefte f . . 1 939. [1 J Les princ-ipes des mathCmatiques. L. [1 J Begriffschrift. Revue de M et aphysique et de Morale" . C h u r c h. C o u t u r a t. Cluj . 1 93 1 . L. Paris.. 1 956. Biblioteca filozofică. [1 J Einleitung in die Mengenlehre. North-Holland P ublishin g Comp any. I. Se cond completely revised Edition. .Hillel) . 1 958. Math. [2 ] La logique et la philosophie contemporaine. 1903. "Ardealul" . 14. 1 922. . (Travaux du IX-eme Congres de Phil . . Zeitschrift " .. G o d e 1. of Math. [3 J Die A ntinomien und die Unvolistăndigkeit der Mathematik. .. Bar . 1 93 1 . Fundaţii­ lor pe ntru artă şi literatură.. K . Press. 1 944. Eine der arithmetischen nachgebildete For­ melsprache des reinen Denkens. 1 934 . Bucureşti.. 1 934. F r e g e. Alcan. . II. Bd. 1 905. D u b i s i a v . HermaIin. VI . 37.

Berlin. Paris. Berlin. [ 1 ] Les systemes axiomatiques de la th eorie des ensembles. H ao . 1 930. Po1ska Akademie Nauk Varşovia. H i 1 b e r t. J. Bd. . 1937. tome 1 87. et M c N a u g h t o n. VI. Ziirich. A . Idem. 1 93 1 . . 1 934 . [ l J Logik. [2 J Der Einfluss der A ntinomien au] die Entwicklung der Log'ik im 20. I. Erkenntnis. Berlin. W a n g. L e w i s. . [ 1 ] Sur la paradoxie logique dans la th eorie des ensembles. A. L'enseignements math . Paris. Math. [ 1 J A Survey of Symbolic L ogic. of California Press. [ 1 J Uber die Grundlagen der M engenlehre und das Kon­ tinuumproblem. [ l J Grundlagen der Mathematik. publies par Gonseth F . L . Paris. 1 94 1 . voI . Comptes Rendus de la Soc. Tome 1 9. . Annalen.. � o c h . J. nr. . in Jahres­ bericht der deutschen math. . D . voI. [2 J Die intuitionistiche Grundlegung der Mathematik . Bucureşti. C: . 1942. M o s t o w s k i. 1 930. III. Intuitionismus-Beweis­ theorie.Villars. Berkeley. K o n i g. Leemann. H ă r 1 e n. Rermann. G. 1 939. H e y t i n g. [2 J ZU den Widerspruchen der Logik und Mengenlelwe. 1 930. Comptes rendus de l'Acad. voI. Les Entretiens de Ziirich . G r e 1 1 i n g. .. Berichte der Akad. [1 J The Present State of Investigations of the Foundations of Mathematics. II. Ed. . Leipzig. Ziirich. Bd. 1 9 1 7 . de phil. F r a n e . 39. Gr. Im. M � i s i 1. [ 1 ] La logique des attitudes. 1 905. 1 0. • 204 . . ]ahrhundert. L u k a s i e w i c z . K . Travaux du IX-eme Congres inter. . P . [lJ Logique Modale. Springer. 1 927. ed. 1 906. 1 953. D. Varsovie. 1 955. Bd.. Meiner. 1 934. R o b e r t. . 3. [ 1 J Les antinomies de Russell e t de Burali-Forti. [ 1 J Bemerkungen zu den Paradoxen von Russell und Burali-Forti . Abhand1ungen der Friesschen Schule. [3 J Mathematische Grund�agenforschung. 1 956. . VerI. "Dialectica". M i r i m a n o f f . [2 J Remarques sur l a theorie des ensembles et les antinomies cantorien­ nes. II. 1 9 1 7 . K . des Sciences.u n d N e 1 s o n .. [1 J PhilosoPhische Bemerkungen z u mehrwertigen Systemen des A ussagenkalkiils. R. et phys t . Gauthier . [ l J Die formalen Regeln der intuitionistischen L ogik. . . . 1 9 1 8 . Univ. [2J Die Logik und das Grundlagen Problem. 1 930. G r e 1 1 i n g. Disquisitiones math.. o i s. und B e r n a y s. des Sciences et Lettres 23. J. 6 1 . K a n t . . Sprin­ ger. II.

B ibliotheque d u Congres Intern . 1 948. " voI. [2 ] Uber ei ne Widerspruchfreiheitsfrage in der axiomatischen Men­ genlehre. [ 1 ] Science et methode. . ]. Paris. Bd. Ed. în . voI. I a ed. A. 1 929. 1932. 1 937. P . voI. . [ 1 ] Geschichte der Logik im A bendlande. Travaux du I X eme Congres de Phil. C . voI. H . Soc . - R a m s e y. ] :.la logique et ses cons equences pour la conceptio. [ 1 ] A reduction i n the number of the primitive propositions of logi c.. 1 940. [1 ] A System of Logistic. Macmillan Co. 1 937 . . . 1 9 1 3 . v o n. Cambridge. 1 905 . Paris. voI. Leemann. 1 909. Londra. 36. . Massachussets. L . . 1 908. d. 1 6. angewandte Math " Bd. Hermann. [1 ] L9S principes de la logique et la critique contemporaine. Les Entretiens de Ziirich". Kegan Paul. 1 927. R i c h a r d. Barzin la "Entretiens de Zurich" . P e r e 1 m a n. [2] Set Theoretic for Foundation to Logic. [ 1 ] Les principes des mathematiques et le probleme des ensembles " Revue generale des sciences pures et appliquees. Paris. .. III. R e i c h e n b a c h.n de l'infini . New York. [ 3] Mathematical Logic. . G. reine u. . G . ]ourna1 of Symbolic Logic". Erkenntnis Bd. reine u. . Pa�is. 1 54. [ 1 ] Les definitions matJz ematiques.N e u m a n n. W. [ 1 ] The Foundations of Mathematics and other Logical Essays. 1 93 1 . Ziirich.. . Flammarion. Paris. N i c o d. " . 1. 1 95 1 . 1�0. a 2-a ed. . V. . R e y m o n d. 1 94 1 . 205 . Cambridge.. Leipzig. VI . L Enseignem ent math . ]ournal f. . [2 ] Une solution des paradoxes de. Q u i n e. . Phil . 1 9 1 7 . 1 936. 1 90 1 . Flammarion. 4 voI. C h . ' [3 ] Die formalistische Grundl�gung der Mathematik. Proceedings of the Camb ri d ge Phil. H. n a n t 1. F . . la definition et la solution du para­ doxe de Russell. . P e ano . [1 ] Les systemes logiques e t la logistique. [ 1 ] Eine A xiomatisierung der Mengenlehre.. [ 1 ] L' equivalence. M . . Massachussets. [3 ] Comunicare prezentată de M. no u ă . 2. Boivin. . angewandte Math . 1 934 . ' - " P e s l o ii a n. ]. ]our­ nal f. [2] Derni eres pensees. 1931 . D e . Fock. [ 1 ] Elements of Symbolic Logic. . 1 925. P o i P r c a r e . Riviere. d.

R u s s e l i. Z . W i t t g e n s t e i n. Z a r e m b a. 1 92 7 . morale" . Ş t. 1 925. Paris. (Panstwowe Wydawnictwo Naukowe. voI. Bd.R u s s e l i. 1 936. a III-a. Londra. . Payot. 1 935. 65. " . N Studia philosophica". [ 1 ] Logisch . în . T a r s k i. [3 ] La th eorie des types logiques. Leipzig. Paris. 1 903 . and W h i t e h e a d. 1 9 1 2 . Cambridge University Press . 2 . . Warszawa.. L. [ I J Beweis das jede Menge. 1926. . I I ş i III. trad. B. Press. . Kopenhagen. Alcan. . wohlgeordnet' werden kann. B .oder Beweisbarkeit mathematischer ScUze. 1. XV. Annalen". [I J Moderne A lgebra. [ 1 ] Les · logiques nouveUes et le champ de leurs aPPlica­ tions. Leopoli. [1 ] Cardinal and ordin al numbers. W . Meiner. voI. " Vidensk. . Kongress L Ein­ heit der Wiss. [ 1 ] La m ethode dans la phi losoPhie mathematique. . A . .Kombinatorische Untersuchungen iiber die Erfii1l b arkeit .'ten Sprachen. . Annalen". V a n d e r W a e r d e n. Berlin. 1 . III. A . Paul Kegan. [ 1 ] La logiques des math ematiques. 1 9 1 0. Z e r m e I o. . [ 1 ] Der Wahrheitsbegriff in den formalisie. 1 908. der. 1 9 1 1 . " [2 ] Uber die A nwendung der mehrwertigen Logik in der empirischen Wissenschaft în Das Kausalproblem II. Z a w i r s k i. [ 1 ] Tractatus logico-philosophicus. [2 ] Les paradoxes de la logiques. "Revue de Metaphysique ct de Morale " . în "Memorial des Sciences Math.a e d . Mengenlehre. S i e r p i n s k i . M a x. în Revue de metaphysique et de .. Skr Kristiania. voI. . L. 59. franc. R u s s e I l. 1 9 28. II. [ 1 ] Prin ciPia Jlathematira. nr. 1 9 1 3 . Paris. voI. 1 950 . B . 1 904. voI. in . l-a ed. Bd. Sprin­ ger. " [2 ] Untersuchungen 'Uber die Grundlage'Jli. 1937. Math. T h . 4. 1 920 . Intern. ed. " 1 9 10: [4 ] Introduction ti la philosoPhie mathemat i que. E . Cambridge Univ . . 1 9 1 0. Revue de metaphysique et de morale. versiune paralelă germană şi engleză cu o introducere de B. . Math. . . . 1 932. W i n t e r. . 1 922 . 1 958 . [ 1 ] The Prill ciPles of Mathematics. S k o 1 e m.

Sistemul logic independent de teoria tipurilor al lui W. 2. . 39 . 8. p. . p. Paradoxul lui Cantor. Sistemele axiomatice ale teoriei mulţimilor. . Paradoxul lui Berry. 59. p. p. . 7 Teoria cantoriană a mulţimilor . 38 IV. 46. . .TABLA DE MATERI� Prefaţa 1. p. p . Alte cercetări.Forti. Soluţia lui Behmann. 11 II. 2 . Elemente de logistică . . 69 . 84 . 1. p. 5 . 79 . 30. Antinomii logice şi antinomii semantice. Funcţii propoziţionale. . Soluţia lui Perelman. Pseu­ doparadoxele. 1 1 . 7. . Observaţii generale..doxul lui Russell. p. . 2 . . Logicile polivalente. p. . 1 2 . . 9 1 . 45 . p. 45 . 6. p. p. p. p. . 5. 3 . . 4. . 55- 207 . Paradoxul lui Burali . . p. Soluţia lui Richard. p . . .Kanig. 53. 4 1 . 66 . 3. Teoria ti­ purilor. ' . Paradoxul lui Grelling . 55 . 1 5 . p. Despre soluţiile paradoxelor in general. 7. 1. 4 . 62. . . Soluţiile logicienilor scolastici. 23 . 8. 2 3· III. p. Paradoxul lui Richard. 48. 1 6 . Paradoxul lui Gadel. p. 1 . 80 . 51 .Nelson. 77 � 1 1 . . p. Clase. 73 . Para. 3. p. Iatuiţionismul lui Brouwer. Incercări de a găsi o soluţie . 1 0 . p. 1 0 . . 76 . . 9. Paradoxul lui Skolem. 9. Ackermann. Cercetările lui Bocivar. Calculul propoziţional. Paradoxele logico-matematice . 87 . Paradoxul lui Zetmelo . �3 . p. 47 . . Teoria stratificării a lui Quine. . 6. p. p . 82 . p . 65 . p. 1 4 . p. 1 3 . Sistemul logic al lu� Alonzo Church. 7 2 . 3 8 . . 39 . p. Par � doxul mincinosului. p. .

Tehnoredactor : Ana· S abău D a t la cu l e s 12. 3000+ 125 54 X 84/ 16. p_ 1 0 2 . A . p. p . 1. 1 83. VII. Condiţiile definiţiei ş i soluţia tuturor paradoxelor. . 4 . p . 3. 1 1 3 . . . VIII. . . 1 5 4 . 1 05 . . Definiţii prin accident. . . 2. 1 1 9 . Paradoxul mincinosului. . B un de t i p a r 1 5 . 5. p. p. Pa ra do xu l mincinosului . Paradoxul izomorj-heteromorj. p. 1966 . Construcţia 1 . . . VI. 6. p. 1 1 034. 1966. . 2 . Explicaţia paradoxelor . . . Consideraţii asupra para­ doxului lui Godel. Problema para­ doxelor. Despre formarea anumitor . 1. Tiraj ex. 9 ? . Paradoxul u n o r noi p a ra d o x e . str. . . . 2. . p . p . 93 . p. C lu j . 1 77 . . p. p. p. . . Soluţia formală a paradoxului �incinosului. . C oncluzi i Indexul lucrări lor citate . IX. Hirtie s cris 11 A 63 glm2 • Format Coli editoriale 10.39. . . . . 4 . . . 3 . paradoxelor. 109 . 4 . . . Tiparul executat s u b comand a nr . Observaţii generale. 603/1966 la Intre­ prinderea Poligrafică Cluj . .ilicare ze cimală : p en tru bibliotecile mari 16. 3. 1 4 2 . 2 . . 1 4 7 . . . . . .Republi ca Socialistă Români? 159 1 89 202 . 5-7 . Indici de cla. So lu ţi a para do xelor . .clase prin accident şi intui­ ţionismul lui Brouwer. . . p. de carte : LADISLAU REDLINGHER . p . 1 1 7 . Terminus eslo triplex. Pseudoclasa non -A. . . 99 . . 5 . . . 1 7 0 . . . .08. 1. B r assai nI. . . p.Y. Paradoxul izon om-lzeteroll om. . 6. 3. Paradoxul clasei claselor in­ compat i b i l e . . . Analiza unui argument 113 1 47 6:v't'La't'pe<p61V. . Analiza paradoxelor cu ajutorul teoremei T61 . ·1 59 . pentru bibli o t ecile mici 1 6 . . 1 5 0 . p. Formula T61. 1 2 . . p . Red actor resp . . 93 compatibil-in compa t i b i l. Paradoxul teori ei tipurilor. Soluţia . 1 2 5 . 1 36. Co l i Hpar 13.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful