MEDIU I SNTATE

CURS 4 si 5

DR. LETIIA DUCEAC

IGIENA APEI
I.
II.
III.
IV.
V.
VI.

Necesarul de apa si modul de acoperire

Compoziia natural a apei
Poluarea apei
Patologia infecioas transmis prin ap
Patologia neinfecioas transmis prin ap
Condiii de potabilitate a apei

I. Necesarul de ap i modul de acoperire

Apa este constituientul esential al materiei vii, cu rol in desfasurarea tuturor proceselor
vitale. La omul adult apa reprezinta 60% din greutatea corporala. Cu cat organismul este mai
tnr, cu atat continutul de apa este mai mare.
Repartiia apei la om la diferite vrste:
-

Embrionul (3 zile) 97% apa;

Ftul (3 luni) 91% apa;
Sugarul 70 5% apa;
Adultul 60-65% apa.

Diferitele tesuturi si organe contin cantitati diferite de apa. Cea mai mare cantitate de apa
este in tesutul adipos (85-90%), in muschi (75%), in piele (60%), in plmn (80%), in ficat (85%),
in plasm (90%).
Rolurile apei :
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Rol in absorbia intestinal;

Rol in transportul si eliminarea produsilor metabolici;
Rol in termoreglare si in homeostazie (echilibrul intern al organismului);
Rol in mentinerea echilibrului acido-bazic;
Rol in procesele de osmoza;
Rol in procesele de sinteza din organism.

Necesarul de ap:
Nevoia de apa in 24h la adult (nevoia fiziologic) este de 2,5 litri de ap, din care 1,5 litri
il constituie apa ca atare, restul fiind apa care intra in compozitia alimentelor (laptele contine
cantitatea cea mai mare de apa, nucile si alunele contin cantitatea cea mai mica de apa).
Din organism se elimina aceeasi cantitate de apa (2,5 l /zi); =diureza repartizata astfel :
-

pe cale renala: 1,5 l

prin transpiratie: 0,5 l
prin respiratie: 0,25 l
prin dejecte (materii fecale): 0,25 l .

Deci ingesta = excreta =2,5 l ; raportul dintre ingesta si excreta de apa configureaza
bilanul hidric al organismului.
Scaderea cantitatii de apa din organism provoaca senzaia de sete.
OMS considera :
-

cantitatea minim de apa pentru un individ este de 5 l /zi;

cantitatea optim de apa pentru un individ este de 10 l/zi (inclusiv activitatile
gospodaresti);
cantitatea maxim de apa pentru un individ este de 50l/zi (inclusiv activitatile
gospodaresti).

Necesarul de apa al unei populatii trebuie sa includa:

1.
2.

Nevoile gospodaresti ale populatiei:

Nevoia fiziologica: 2,5 l/zi;
Apa pentru prepararea hranei;
Apa pentru igiena individuala;
Apa pentru igiena locuintei.
Nevoile urbanistice:
Reprezinta 30 - 80% din consumul de apa a colectivitatii. Cuprinde:
- Necesarul de apa din institutii;
- Necesarul de apa pentru curatenia (salubrizarea) strazilor;
- Necesarul de apa in scopuri decorative ale orasului (fntni arteziene).
3. Nevoile industriale:
Repezinta 40 80% din consumul de apa al colectivitatii. Cuprinde :
- Consumul de apa pentru procesele industriale;
- Nevoile igienico-sanitare ale personalului implicat.

4.
-

Nevoile agrozootehnice:
Apa pentru cresterea animalelor;
Apa pentru udarea serelor si solariilor;
Apa pentru spalarea masinilor agricole.

Prognoza consumului de apa in perspectiva se face pe o perioada de 25-30 de ani, pe baza

evolutiei probabile, a numarului de locuitori si a evolutiei dezvoltarii industriale. Alegerea
surselor de apa pentru alimentarea centrelor populate se face pe baza criteriilor calitative,
cantitative, distanta, pret.

II. COMPOZIIA NATURAL A APEI

a) Elemente chimice: gazele oxigen (O2) si hidrogen (H2); unele mai contin si dioxid de
carbon (CO2).
mai bogate in O2 sunt apele de suprafata;
mai bogate in CO2 sunt apele subterane.
b) Substane minerale: calciu, sodiu, potasiu, magneziu, mangan, fier, etc.- sub forma de
saruri minerale (cloruri, sulfati, azotati, carbonati, bicarbonati, ioduri, fluoruri).
Ex: apele minerale.
Mai bogate in saruri minerale: apele subterane (apele minerale);
mai sarace in saruri minerale: apele de suprafata.
c) Organisme si microorganisme acvatice: vizibile cu ochiul liber si cu microscopul sau
lupa.
mai bogate in organise acvatice: apele de suprafata;
mai sarace in organisme acvatice: apele subterane.

III. POLUAREA APEI

Poluarea apei = schimbarea calitatilor naturale ale apei; se realizeaza ca urmare a
primirii unor elemente din afara, pana cand apa nu mai este buna pentru a servi consumului
populatiei (nu mai este potabila, ci devine apa poluata).
Sursele de poluare ale apei:
A.
B.

Surse organizate:
apele reziduale menajere;
apele reziduale industriale;
apele reziduale agrozootehnice.
Surse neorganizate: sunt reprezentate de reziduurile solide depozitate accidental pe
malul lacurilor, rurilor, fluviilor, mrilor.

Autopurificarea apei = capacitatea apei de a se debarasa singura de diversi poluanti. La

apele de suprafata, procesul de purificare este mai mare decat la apele subterane. In
autopurificarea apei intervin urmatoarele mecanisme:
-

Procese fizice si fizico-chimice (dilutia, sedimentarea);

Radiatiile ultraviolete care sunt bactericide si bacteriostatice;
Temperatura apei;
Diverse reactii chimice si fizico-chimice (oxidarea, precipitarea, absorbtia).

IV. PATOLOGIA INFECIOAS TRANSMIS PRIN AP

Apa este o cale de transmitere pentru o serie de boli infectioase. In conditiile poluarii, apa
constituie un important factor de imbolnavire.
Bolile transmise prin apa pot avea oricare din cele trei forme de manifestare:
-

Epidemica;
Endemica;
Sporadica.

Forma epidemic aparitia brusca a unui numar mare de imbolnaviri, indiferent de

varsta, sex, profesie, de cele mai multe ori grupate in jurul unei surse de apa si cu posibilitati
de aparitie in tot cursul anului.
Lipsa agentului patogen din apa analizata nu trebuie sa ne conduca la eliminarea
diagnosticului de epidemie hidrica, deoarece, de multe ori, pana la aparitia imbolnavirilor
(incubatie), germenii au putut fi distrusi.
Supravietuirea germenilor e favorizata de: apa rece, apa curata sau ape statatoare.
Transmiterea bolilor infectioase hidrice trebuie sa intruneasca trei conditii:
a) Sa existe un eliminator de germeni (om sau animal bolnav sau purtator);
b) Germenii patogeni sa fie viabili in apa un timp suficient pentru a produce boala;
c) Sa existe o populatie receptiva (care consuma sau utilizeaza apa respectiva
contaminata).
Clasificarea bolilor infecioase hidrice, dup tipul agentului etiologic sau patogen:
A. Boli bacteriene hidrice sau bacterioze hidrice ;
B. Boli virale hidrice sau viroze hidrice;
C. Boli parazitare hidrice sau parazitoze hidrice.

A.

Bacterioze hidrice
Cele mai importante bacterioze hidrice sunt : holera, febra tifoida, dizenteria,
leptospiroza, tuberculoza, bruceloza, tularemia, bolile diareice.

1. HOLERA este produsa de vibrionul holeric, care rezista cateva saptamani (10-60 zile )
in apa si se poate transmite prin apa in proportie de 90%.
Epidemiile de holera sunt adevarate calamitati sociale, cu mortalitate foarte mare.
Clinic, se manifesta prin: febra, scaune diareice apoase multiple, varsaturi, deshidratare,
fenomene de gastro-enterita, alterarea starii generale.
2. FEBRA TIFOIDA este produsa de bacilul tiphic, ce are o rezistenta in apa de pana la trei
saptamani.
Boala este specific umana, germenul fiind eliberat din organism odata cu dejectele
provenite de la omul bolnav/ purtator. Patrunderea bacilului tiphic in organism se face
odata cu apa ingerata. In prezent , incidenta bolii in zonele endemice este in scadere
datorita masurilor de dezinfectie a apei si datorita vaccinarii antitifoidice a populatiei
zonelor endemice.
3. Dizenteria (Schigelloza disenteriae) este produsa de bacilul dizenteric sau Shigella
disenteriae care rezista in apa 4-7 zile.
In prezent, dizenteria este cea mai raspandita bacterioza hidrica datorita receptivitatii
populatiei, in lipsa unui vaccin adecvat, precum si din cauza diseminarii masive a
bacililor dizenterici in mediul extern.
4. Leptospiroza este produsa de leptospirele patogene din apa, dintre care cea mai
patogena este leptospira icterohemoragica.
Patrunderea in apa a leptospirelor se datoreaza contaminarii apei de catre obolanul
de apa (rezervorul natural al leptospirelor) si de catre unele animale domestice (porcine,
bovine), care elimina prin dejectele lor leptospirele in mediul extern.
Leptospirele au o rezistenta mare in apa, de la cateva saptamani la cateva luni
(supravietuiesc 20-40 de zile). Ele pot patrunde in organismul uman si pe cale cutanata ca in
cazul imbierii intr-o apa contaminata cu leptospire sau in cazul muncitorilor care lucreaza
neprotejati in subsolurile blocurilor sau institutiilor.
Se manifesta prin: mialgii, alterarea starii generale, febra mare, icter, hemoragii.
Este o urgenta medicala.
5. Tuberculoza (TBC)- are si o transmitere hidrica pe langa cea aerogena predominanta.
Bacilul Koch (BK) rezista in apa 100-120 de zile.

Se poate transmite si indirect, prin laptele unor bovine bolnave care au baut apa
contaminata cu BK sau au pascut pe pasuni irigate cu apa contaminata cu BK.
6. Bruceloza este o bacterioza rar transmisa prin apa. Agentii patogeni sunt brucelele,
care au o rezistenta in apa de 6 60 de zile si rezista bine chiar si la dezinfectantele
uzuale ale apei. Pot produce cazuri sporadice de boala.
7. Tularemia este produsa de Pasteurella tularensis, care este eliminata prin dejectele
sobolanilor. Rezista in apa 10 40 de zile.
8. Bolile diareice cuprind o serie de enterocolite, produse de germeni diversi, ca :
E . coli, coliformi (enteropatogeni), Yersinia, Campylobacter jejuni, Salmonella etc. Se
manifesta clinic prin scaune diareice, varsaturi, colici abdominale, deshidratare.
B.
Virozele hidrice
1. Poliomielita este transmisa prin virusul poliomielitic, care are o rezistenta de 120
150 de zile in apa si este sensibil la clor si alti dezinfectanti uzuali ai apei. Datorita
vaccinarii antipoliomielitice, a scazut incidenta acestei afectiuni.
2. Hepatitele virale sunt produse de virusurile hepatice A si E, ce se transmit prin apa.
Rezista in apa 150 200 de zile. Rezista la clor si la dezinfectantii uzuali ai apei si produc
adevarate epidemii hidrice.

C. Parazitozele hidrice
1. Dizenteria amoebiana este produsa de un parazit care isi elimina dejectele in apa sub
forma de chisturi. Chisturile rezista pana la 50 100 de zile in apa rece.
Eliminatorii de paraziti in mediul extern sunt : omul bolnav sau purtator, caini, pisici,
sobolani. Infestarea omului se produce prin ingerarea apei poluate sau consumul fructelor si
zarzavaturilor stropite cu apa infestata.
2. Lambliaza ( giardioza ) este produsa de Giardia lamblia, care supravietuieste in apa
30 40 de zile. Parazitul se elimina in mediul extern prin materii fecale de la omul bolnav,
sub forma de chisti. Chistii de lamblia supravietuiesc luni de zile in apa. Lambliaza este
frecventa la copii.
3. Trichomoniaza este o parazitoza produsa de trichomonas vaginalis, ce se transimite si
prin apa si prin contact sexual. Agentul patogen (trichomonas vaginalis), in apa calda,
peste 30C, are o rezistenta mica (cateva ore).
Transmiterea bolii se realizeaza in bazinele de innot, unde in acelasi timp se imbaiaza
persoane sanatoase cu persoane bolnave.
Transmiterea bolii se mai poate face si prin contact sexual, fiind favorizata de
folosirea in comun a prosoapelor si a obiectelor de igiena personala.

4. Ascaridioza este o parazitoza produsa de ascarizi sau viermi care se gasesc in sol si sunt
antrenati de apa, ajungand in organismul uman.

V. PATOLOGIA NEINFECIOAS TRANSMIS PRIN AP

Aceasta patologie e determinata de compozitia chimica a apei si anume :de bioelementele sau substanetele minerale prezente in apa, fie prin carenta, fie prin exces.
Bolile neinfectioase transmise prin apa sunt: gusa endemica, caria dentara, fluoroza
endemica, boli cardio-vasculare si intoxicatii.
1. GUA ENDEMIC este o afectiune cu extindere in masa, determinata de scaderea
concentratiei de iod in apa. Iodul este constituientul natural al glandei tiroide, fiind
element esential al hormonului tiroidian. Carenta de iod (I2) duce la gusa endemica ca
urmare a stimularii hipofizare prin insuficienta tiroidiana si astfel glanda tiroida creste
in volum rezultand gusa.
Gusa endemica apare la concentratia iodului in apa sub 5 micrograme/dm 3 apa.
La concentratii si mai mici (sub 2-3 micrograme/dm3 ) apare cretinismul si
surdomutitatea, ca forme grave a gusii endemice.
Profilaxia gusei endemice se face prin administrarea de iod in alimente sub forma de
sare iodata sau tablete de iodura de potasiu, care se administreaza la gravide si femeile
care alapteaza.
Normal, necesarul de iod in organism este de 1 u/kg corp. Regiunile endemice in care
populatia prezinta aceasta boala se numesc regiuni gusogene.

2. Caria denitar este produsa prin scaderea concentratiei de calciu, fosfor si fluor in apa
de baut, la care se mai adauga si carenta de vitamine din organism.
Factorii predispozani: consumul exagerat de dulciuri, masticatie defectuoasa, igiena
defectuoasa a cavitatii bucale, scaderea fluorului din apa.
Fluorul are actiune bactericida, distrugand bacteriile de la suprafata smaltului dentar.
Fluorul nu este un factor cariogen, ci este un factor cario-preventiv, adica intervine in
prevenirea actiunilor cariogene de la nivelul dintelui.

Profilaxia cariei dentare: se face prin adaugarea de fluor in urmatoarele moduri:

Badijonari ale cavitatii bucale cu fluorura de sodiu;
Pasta de dinti cu fluor (fluorurata);
Tabletele de fluorura de sodiu (fluorete) administrate la copii in perioada de dezvoltare
a dentitiei definitive;
Fluorizarea laptelui consumat de copii;
Fluorizarea apei de baut.

3. Fluoroza endemica este o afectiune mai rar raspandita, determinata de excesul de

fluor din apa de baut. Se manifesta prin pete galben-maronii pe smaltul dentar si dinti
friabili (care se sfarama).
Profilaxia bolii: se face prin demineralizarea apei de baut si anume prin indepartarea
excesului de fluor.
Concentratia normala este de 2 miligrame/dm3 de apa.
4. Bolile cardio-vasculare sunt raspandite in toata lumea, fiind favorizate de consumul de
apele minerale bogate in saruri. Aceste boli cardio-vasculare sunt in legatura cu
carentele de Ca si Mg si cu gradul de duritate al apei de baut,ceea ce creste depunerea
pe vasele de sange a sarurilor minerale, de exemplu colesterolul,provocand
arteroscleroza.
Profilaxia: - prin reducerea sarurilor minerale in alimentatie si apa;
prin reducerea consumului de ape minerale.

5. Intoxicatiile - sunt boli produse prin consumul accidental al apei ce contine substante
toxice, ca : nitriti, nitrati, mercur, plumb, cadmiu, pesticide, cianuri, substante
radioactive, detergenti, hidrocarburi.
Intoxicaia cu nitrii i/sau nitrai mai poarta numele de cianoza infantila sau
methemoglobinopatia cianogena infantila. Nitritii si nitratii provin din solurile si din apele
bogate in azot si ajung in fantani. Patrund in organism, intra in combinatii cu hemoglobina si
rezulta methemoglobina, care scoate din functie o parte din oxigen. Consecinta este cianaoza si
sindromul de insuficienta respiratorie. Boala apare la copii de 0-1 ani alimentati artificial (de
accea se recomanda alaptatul la sanul mamei).
Intoxicatia cu plumb provenienta plumbului in apa este de la conductele de apa
invechite facute din plumb. Simptome: oboseala, paloare, diaree, dureri articulare si musculare.

Intoxicatia cu pesticide pesticidele organofosforate si organoclorurate provin din

ingrasamintele care se adauga in sol. Efectele acestei intoxicatii pot fi acute sau cronice.
Efectele acute: cefalee, varsaturi, colici abdominale, transpiratii, contractii musculare,
dispnee, lipotimie.
Efectele cronice: efecte hepatotoxice, efecte neurotoxice, avort spontan sau malformatii
congenitale la fatul nascut.
Intoxicatia cu cianuri este foarte grava deoarece se blocheaza enzimele oxidative la nivel
respirator, ducand la asfixie si deces. Cianurile ajung in apa prin poluarea industriala.
Intoxicatia cu hidrocarburi are efecte cancerigene in timp.
Intoxicatia cu substante radioactive nu modifica caracteristicile organoleptice ale apei,
facandu-le greu de recunoscut. Prin cumulare, aceste substante au potential patogen radioactiv
important.
Intoxicatia cu detergenti au efecte indirecte asupra sanatatii omului.

VI. CONDIII DE POTABILITATE A APEI

Pentru a fi potabila, apa trebuie sa indeplineasca un numar de conditii, astfel:
1. Conditii organoleptice (gust si miros)- principala conditie ca apa sa fie potabila este sa
fie consumata cu placere, adica sa fie fara gust si fara miros.
Normal apa trebuie sa fie incolora, inodora, insipida.
Gustul apei este rezulatatul continutului apei in elemente minerale si gaze dizolvate.
Lipsa acestora dau un gust fad, neplacut, care nu satisface senzatia de sete.
Oxigenul inprima caracterul de prospetime. Excesul de saruri minerale modifica gustul apei,
astfel:

Excesul de Fe da gust metalic;

Excesul ce Ca gust salciu;
Excesul de Mg gust amar;
Excesul de cloruri gust sarat.

Excesul de CO2 da gust acrisor intepator.

Excesul de H2S (hidrogen sulfurat) da gust gretos, respingator.

Mirosul apei
Este dat de prezenta unor elemente naturale sau poluante, in exces, astfel:
Substantele organice in descompunere dau apei un miros neplacut (datorita degajarii de
H2S si NH3);
Substantele poluante (pesticide, detergenti)- dau un miros caracteristic.
Diferitele organisme vegetale dau miros de iarba sau mucegai.

2. Condiii fizice
Temperatura:
- Apa rece sub 5oC;
- Apa calda peste 170C si are un gust neplacut datorita pierderii gazelor;
- Temperatura optima a apei 7-150C.
Turbiditatea;
Culoarea: apa este incolora;
Radioactivitatea: sa nu fie radioactiva.
3. Condiii chimice se cerceteaza:
- Substante cu actiune nociva (substantele toxice provenind din poluare,
peste CMA);
- Substante indicatoare a poluarii apei (substante organice, ca: amoniac,
nitriti, CO2).

4. Conditii bacteriologice se cerceteaza :

- Germenii mezofili sunt cei ce se dezvolta la 370C; unii fac parte din flora
proprie, altii sunt supraadaugati, constituind flora patogena;
- Germenii coliformi si enterococi: sunt indicatori ai poluarii fecale ai apei,
deoarece majoritatea bolilor transmise prin apa au ca agenti etiologici
germenii eliminati prin tubul digestiv.
5. Conditii biologice apa potabila nu trebuie sa contina microorganisme acvatice si nici
organisme vizibile cu ochiul liber.