Lavinia Gradisteanu - profilul pedagogic

(in timpul saptamanii)

Aparitia tehnologiei de printare 4D (referat TED)

Skylar Tibbits vorbeste despre tehnologia printarii 4D si cum a inceput sa

studieze programarea materialelor pentru a se auto-construi. La o scara micro si
macro are loc o reactie nemaintalnita care se bazeaza pe capacitatea de a
programa materiale fizice si organice pentru a le modifica proprietatile.
Programul CAD NANO permite proiectarea de forme tridimensionale cu aplicatii in
proiectarea nano-robotilor sau a sistemelor de administrare a medicamentelor
prin utilizarea ADN-ului modificat pentru auto-asamblarea structurilor.
In viata reala insa, apar anumite probleme cum ar fi de exemplu: sistemul de
canalizare. Conductele de apa au o capacitate fixa, cu debite impuse, pe care le
ingropam. La orice schimbare a stratului de pamant (cutremur, deplasari de
teren) trebuie sa le inlocuim iar in felul acesta o luam de la capat.
Skylar Tibbits propune combinarea celor doua lumi, cea a nanomaterialelor
adaptive si programabile si cea a mediului artificial referindu-se la materiale
auto-programabile cu proprietatea de a se auto-asambla. Acest proces ia in
discutie procesul prin care componente separate se ordoneaza pe loc intr-o
structura. Pentru a putea dezvolta acest sistem avem nevoie de anumite
ingrediente. Primul ar fi materialul si geometria in legatura directa cu sursa de
energie. Se poate folosi energia pasiva: caldura, forta pneumatica, gravitationala
si magnetica la care se adauga interactiuni special gandite. Acestea din urma
corecteaza eventualele erori si permit formelor sa treaca dintr-o stare in alta.
Proteinele auto-pliante presupun descopunerea structurii tridimensionale a unei
proteine - crambina - din care luam structura moleculara fara legaturi
transversale si fara a interactiona cu mediul. Urmatorul proces ar fi printarea prin
folosirea unui material elastic. Daca se exercita o forta asupra sistemului rezultat
se va observa o modalitate de pliere tridimensionala. Un lucru asemanator se
poate aplica si in cazul sistemelor bidimensionale cum ar fi plierea colilor plane in
structuri 3D.
Acest concept a avut ca geneza virusul poliomelitei care daca este agitat, se
descompune. Daca este agitat din nou, se recompune corectandu-si singur
erorile; ceea ce demonstreaza ca daca folosim energie la intamplare putem
construi forme bine definite. Pentru a demonstra acest proces, la TED Long Beach
s-a realizat o instalatie care construieste alte instalatii. S-a construit o camera
rotativa ce permitea oamenilor sa o invarta mai repede sau mai incet cedand
energie sistemului si in acest fel sa inteleaga mai simplu functionarea autoasamblarii si cum am putea folosi aceasta caracteristica in constructii la scara
mare sau pentru fabricarea unor produse.

Ideea ce sta la baza printarii 4D este printarea 3D extrapolata in printarea mai

multor materiale la care se adauga o insusire noua, de transformare, adica de la
inceput partile pot sa treaca dintr-o forma in alta de la sine. Acest proces se
aseamana cu robotica fara fire: se poate printa un element care, peste ceva timp,
se va putea transforma in altceva.
Cooperarea cu Autodesk a dat nastere unui program nou, Project Cyborg, care
permite simularea comportamentului de auto-asamblare si optimizarea plierilor
succesive. Insa, in acest caz, acest program a fost folosit pentru a proiecta nano
si macro sisteme de auto-asamblare. O demonstratie arata ca un sirag inmuiat in
apa se auto-pliaza pentru a forma un cuvant: MIT. Un alt exemplu se refera la
auto-plierea intr-un cub, o structura tridimensionala. De aici putem deduce ca ar
putea fi chiar tehnica viitorului ce ne permite sa realizam o infrastructura
adaptiva.

In cadrul laboratorului MIT de auto-asamblare ("Self- Assembly Lab") se

realizeaza materiale programabile pentru mediul construit pentru cateva
sectoare cheie care s-ar preta la asemenea aplicatii. Unul ar fi cel al conditiilor
extreme si anume spatiul cosmic. Pentru acest mediu se incearca proiectarea de
noi scenarii si realizarea unor structuri auto-asamblabile si reconfigurabile care
pot da nastere, pas cu pas, la sisteme functionale.
Echipa lui Skylar Tibbits si o companie de langa Boston, Geosyntec, elaboreaza
o noua paradigma pentru sistemele de canalizare. O teava programabila si autoadaptabila s-ar putea dilata sau contracta pentru a-si ajusta capacitatea sau
debitul , forma sau directia pentru a conduce apa cu usurinta.
Bibliografie:
https://www.ted.com/talks/skylar_tibbits_the_emergence_of_4d_printing
http://www.selfassemblylab.net/index.php