CICLUL ZI NOAPTE

Viata si toate fenomenele de pe Terra sunt legate de lumina si caldura primite de la Soare. Cantitatea de lumina si
caldura se schimba in cursul unei zile si in cursul unui an. Aceste schimbari se explica prin miscarile pe care Pamantul le
face in spatiu: in jurul axei si in jurul Soarelui.
Miscarea Pamantului in jurul propriei axe poarta numele de miscare de rotatie. Miscarea in jurul Soarelui poarta numele
de miscare de revolutie. Astfel de miscari executa si celelalte corpuri din Sistemul Solar, mai putin meteoritii.

Pmnt

Mrgeaua Albastr, numele fotografiei luate de pe Apollo 17 n 1972

Planeta Pmnt (numit i Terra sau Planeta albastr) este a treia planet dup distana fa de Soarei a cincea
ca mrime n sistemul solar. Cnd desemneaz planeta (i nu solul), cuvntul se scrie cu majuscul. Terra face
parte dintre planetele interioare ale sistemului solar. Este cea mai mare planet teluric din sistemul solar, i
singura din Universcunoscut ca adpostind via (controverse legate de existena vieii extraterestre continu s
existe).
Terra s-a format acum aproximativ 4,57 miliarde de ani.
Conform ipotezei celei mai vehiculate n prezent, n urma impactului planetei Theia cu Pmntul, cu 4,527 miliarde
de ani n urm, s-ar fi format Luna.
Pentru comparaie, vrsta calculat a Universului este de circa 13,7 miliarde de ani. Suprafaa Pmntului este
acoperit n proporie de 70,8% de ap, restul de 29,2% fiind solid i "uscat". Zona acoperit de ap este mpr it
n oceane, iar uscatul se submparte n continente.
De la formarea sa Pmntul a trecut prin numeroase procese geologice i biologice majore, astfel nct toate
urmele condiiilor sale iniiale au fost terse. Suprafaa exterioar a planetei Terra este mpr it n mai multe plci
tectonice, care de-a lungul timpului se deplaseaz unele fa de celelalte. Miezul planetei este activ (fierbinte i
lichid), fiind format din mantaua topit i miezul metalic, generator al cmpului magnetic. Condiiile atmosferice i de
la suprafa, care au permis apariia vieii pe Terra, au fost la rndul lor influenate n mod decisiv de ctre diversele
forme de via. Acestea se afl ntr-o balan ecologic fragil, n permanent schimbare.

ntre Terra i restul Universului exist o permanent interaciune. Astfel, Luna este cauza mareelor. n afar de asta,
ea a infuenat continuu viteza micrii de rotaie a Terrei. Toate corpurile din jurul globului terestru sunt atrase spre
Terra, fora de atracie numindu-se gravitaie, iar acceleraia cu care aceste corpuri cad n cmpul gravitaional se
numete acceleraie gravitaional (notat cu "g" = 9,81 m/s2). Se crede c motivul apariiei oceanelor a fost o
"ploaie" de comete din perioada timpurie a Pmntului. Impacturile ulterioare cu asteroizi au modificat i ele mediul
nconjurtor ntr-o manier decisiv.

Zi
n termeni comuni, ziua poate desemna:

perioada de timp de la rsritul la apusul soarelui - ct timp soarele este deasupra orizontului, n opoziie
cu noaptea care este perioada de la apusul la rsritul soarelui;

perioada de timp de la un miezul (mijlocul) unei nopi la miezul nopii urmtoare;

unitatea de msur pentru timp egal cu durata de la un miezul unei nopi la miezul nop ii urmtoare.

Astronomie
n astronomie, ziua este consderat peroada de rotaie a Pmntului n jurul axe sale. Exist ns mai multe repere
fa de care poate fi considerat aceast micare de rotaie: fa de Soare (ziua solar) sau fa de stele (ziua
sideral).

Ziua sideral
Simplificat, ziua sideral este timpul necesar unei rotaii complete a Pmntului n jurul axei sale, fa de un reper
inerial. Ziua sideral are o durat de aproximativ 23 ore 56 de minute 4 secunde. Dac urmrim mi carea aparent
a stelelor pe bolta cereasc, vom observa c n decurs de o zi sideral ele efectueaz o rotaie complet, revinind
n aceeai poziie.

Ziua solar
Ziua solar este timpul necesar pentru ca Pmntul, n micarea sa de rotaie, s ajung din nou cu acela i
meridian ndreptat nspre Soare. Datorit micrii de revoluie a Pmntului, ziua solar este cu aproximativ patru
minute mai lung dect ziua sideral.
nclinarea axei Pmntului pe orbit i viteza neuniform de deplasare pe orbit a acestui corp ceresc determin
variaii de ordinul ctorva zeci de secunde ale duratei zilei solare. Din acest motiv, se define te ziua solar
medie ca fiind media anual a duratei zilei solare. Ziua solar medie dureaz 24 de ore.
Ziua solar medie este cea pe baza creia este definit data i ora utilizate n via a de zi cu zi. Ziua solar medie
aproximeaz suficient de bine alternana zilei cu noaptea pentru a fi utilizat n coordonarea activit ilor umane, iar,
pe de alt parte, durata ei este constant astfel nct curgerea ei s poat fi msurat cu ajutorul unui ceas.

Ziua ca unitate de timp

Ziua, considerat ca durat medie ntre dou culminaii superioare ale Soarelui, a servit ca unitate de
msur pentru timp, mpreun cu subdiviziunile ei, ora (1/24 zi), minutul (1/1440 zi) i secunda (1/86400 zi).
n prezent, datorit preciziei ridicate cu care se poate msura timpul (cu ajutorul ceasurilor atomice), se poate pune
n eviden variaia duratei zilei solare medii. Ca urmare, ziua solar medie nu mai poate fi utilizat ca unitate de
msur. Ca urmare, ziua ca unitate de msur pentru timp este definit ca 86400 secunde, cu defini ia secundei pe
baza proprietilor atomului de cesiu.
Din cauz c micarea de rotae a Terrei se ncetinete gradat, zilele se prelungesc. Acesta este motivul pentru
care periodic se introduce cte o secund suplimentar. Prima secund suplimentar a fost introdus la data de 30
iunie 1962, iar cea mai recent a fost inclus pe 31 decembrie 2008. Urmtoarea va fi introdus la 30 iunie 2012.

Noapte

Europa noaptea, fotografie din satelit

Noaptea este perioada de timp care se scurge ntre apusul i rsritul soarelui. Durata nopii depinde de muli
factori, precum sunt latitudinea i longitudea, anotimpul anului i fusul orar. n sens strict astronomic, noaptea este
timpul ntunecimii complete, aadar scurgndu-se ntre sfritul crepusculului astronomic (aproape 1 h dup
apus) i nceputul aurorei.
Majoritatea animalelor dorm noaptea. Totui, exist specii de animale nocturne, precum bufnie,lilieci sau molii,
acestea nefiind active pe timpul zilei. Majoritatea statelor lumii au legi care controleaz nivelul de zgomot i
activitile care pot fi fcute noaptea, aa-numit linite de noapte.

Rotaia Pmntului
Rotaia Pmntului reprezint micarea de rotaie a Terrei n jurul propriei axe. Pmntul se rotete spre est. Dac
este observat dinspre Steaua polar (Polaris), acesta se rotete n contrasens fa de acele unui ceasornic(sens
trigonometric).
Aceasta miscare se face de la vest spre est, in decursul a 24 de ore. Noi nu simtim aceasta miscare pentru ca ea se
produce cu viteza constanta. De aceea, multa vreme oamenii au crezut ca Pamantul este fix, iar Soarele se roteste in
jurul lui. In schimb, putem observa miscarea Soarelui pe cer in cursul unei zile. Aceasta miscare are loc de la est la vest,
invers decat rotatia Pamantului.
Urmarile miscarii de rotatie:
turtirea la poli si bombarea la Ecuator a globului terestru
succesiunea zilelor si noptilor
modificarea orei pe glob

o
o
o

Ora ne indica pozitia in raport cu Soarele. Ora solara este ora adevarata a fiecarui loc. Ora 12 este indicata de momentul
cand Soarele se afla deasupra meridianului locului respectiv. Dar, din motive practice, ora solara nu poate fi utilizata. De
exemplu, daca ne-am deplasa de la Bucuresti la Pitesti, ar trebui sa dam ceasul cu cateva minute inapoi.
Ora oficiala este ora adoptata de fiecare stat si corespunde in principiu orei fusului orar. Suprafata Globului a fost
impartita in 24 de fuse orare. Un fus orar cuprinde 15 longitudine si de-a lungul lui ora este aceeasi pentru toate
localitatile.
Ora pe Glob se stabileste in functie de fusul orar care include meridianul de 0 (Greenwich).

Micarea de revoluie a Pmntului

Micarea de revoluie terestr i formarea anotimpurilor

n astronomie, conceptul de micare de revoluie a Pmntului se refer la deplasarea anual a Terrei n

jurul Soarelui. O rotaie complet dureaz 365,256363004 zile solare medii, valoare care st la baza definirii anului
sideral.
ntre cele dou corpuri cereti se menine o distan medie de aproximatix 150 de milioane de kilometri. Traiectoria
Pmntului este o elips. Valoarea semiaxei mari a acesteia a fost utilizat la definirea unitii
astronomice considerat egal cu 149.597.870.700 de metri.
Orbita real a Pmntului n spaiu se mai numete i ecliptic.
Miscare de revolutie este miscarea Pamantului in jurul Soarelui pe o orbita de forma alungita (elipsa). Aceasta miscare se
face de la vest spre est si dureaza 365 de zile si 6 ore (un an).
In calendar, anul obisnuit are 365 de zile; din cele 6 ore ramase anual, o data la patru ani se formeaza o zi in plus, care
se adauga lunii februarie. Anual are atunci 366 de zile si se numeste an bisect.
In deplasarea sa pe orbita, Pamantul isi mentine in permanenta aceeasi inclinare si aceeasi directie a axei.
In timpul unui an exista patru momente importante:
o

21 martie (echinoctiul de primavara). In aceasta zi, Pamantul este astfel plasat fata de Soare
incat razele de lumina cad perpendicular pe Ecuator; ziua si noaptea sunt egale pe tot Globul.

22 iunie (solstitiul de vara). Razele solare cad perpendicular pe Tropicul Racului, luminand si
incalzind mai mult Emisfera Nordica. In Emisfera Nordica este ziua cea mai lunga din an.

23 septembrie (echinoctiul de toamna). Pamantul se afla in pozitie opusa celei din data de 21
martie, iar razele solare cad din nou perpendicular pe Ecuator, ziua si noaptea fiind egale.
22 decembrie (solstitiul de iarna). Razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul Capricornului.
22 decembrie este ziua cea mai scurta in Emisfera Nordica dar cea mai lunga in Emisfera Sudica.

Cele patru anotimpuri se formeaza doar la latitudini medii. La poli, jumatate de an este vara ("ziua polara") si jumatate
este iarna ("noaptea polara"). Astfel, la echinoctiul de primavara, la Polul Nord incepe ziua, care va dura pana la
echinoctiul de toamna. In tot acest timp este continuu lumina. In celalalta jumatate a anului va fi iarna (noapte). La Polul
Sud este invers.
Urmarile miscarii de revolutie si ale inclinarii axei:
formarea si succesiunea anotimpurilor. Din cauza inclinarii axei, in cele doua emisfere
anotimpurile sunt inversate.
durata inegala a zilelor si a noptilor in cursul unui an.

o
o

nclinare axial
De la Wikipedia, enciclopedia liber
Pagina Oblicitate trimite aici. Pentru alte utilizri ale termenului vede i Oblicitate (dezambiguizare)

Pentru a nelege termenul de nclinare axial, se va folosiregula minii drepte. Atunci cnd cele patru degete neopozabile sunt
rsucite n jurul direciei de rotaie a obiectului cosmic, degetul mare indic nordul polului geografic.

nclinarea axial a trei planete din Sistemul Solar, Pmnt, Uranusi Venus. n desen, linia vertical neagr este perpendicular
pe planul orbital al fiecrei planete. Unghiul dintre aceast linie i nordulgeografic (n rou) este nclinarea axial.
Sgeile verzi indic direcia rotaional a fiecarei planete.

nclinarea axial, este un termen astronomic (cunoscut astronomilor i ca oblicitate), care desemneaz unghiul
dintre axa de rotaie a unui obiect i axa sa orbital sau, absolut echivalent, unghiul dintre planul ecuatorial al unui
obiect cosmic i planul su orbital. [1]
nclinarea axial este un concept diferit de nclinarea orbital.