Nota de inceput: S-ar putea ca titlul sa te scandalizeze, mai ales daca ai minime cunostinte de

psihologie comportamentala. O sa te rog sa ai rabdare pana la capatul articolului, pentru ca explic in

detaliu punctul meu de vedere.

In blugi, adidasi, cu manecile suflecate

S-a intamplat acum mai bine de un an. Am avut lansarea cartii Esenta Eficientei si am luat decizia de a
aparea in blugi si adidasi in fata a mai mult de 500 de oameni prezenti atunci la eveniment.
Eram autorul cartii si am simtit nevoia sa fiu autentic in ce fac si cine sunt. Sa nu ma ascund in spatele
unui costum, al unei cravate si al unor pantofi stralucitori, in numele impresiei pe care o transmit
celorlalti. Nu as fi fost eu acel om.
A fost unul dintre evenimentele cele mai reusite, din punctul meu de vedere. La finalul discursului
auditoriul m-a aplaudat minute intregi, oamenii au venit sa se pozeze cu mine, au stat la coada pentru
autografe.
La final am avut cateva persoane care m-au abordat si care mi-au spus cat de mult conteaza prima
impresie si ca ar trebui sa fiu mai atent la aceste aspecte.
De-a lungul timpului, in numele primei impresii, am fost deseori luat la rost. Ca nu privesc pe cel din fata
mea direct in ochi, ca am o prezenta stearsa atunci cand sunt intr-un grup de persoane necunoscute, ca
sunt rece si inabordabil. Am fost descris drept o persoana rece, dar prietenoasa, calculata, pragmatica,
fara o carisma adecvata statutului pe care l-am capatat de-a lungul timpului.
Sunt o persoana semi-publica, zeci de mii de oameni ma citesc pe blog iar in ultimii ani am interactionat
cu alte mii de oameni la evenimentele pe care le-am organizat. Este motivul pentru care scriu acest
articol.

Am vazut multi introvertiti care nu obtin rezultatele pe care ar putea sa le obtina, pentru ca in mintea lor
oamenii de succes sunt cei galagiosi (fara sa vreau sa lovesc in vreun fel pe cei extrovertiti si modul lor
de a fi). Este o capcana logica in care cadem, pentru ca de fiecare data cand deschidem televizorul sau
urmarim niste materiale video/interviuri cu oameni de succes, probabilitatea ca ei sa fie extrovertiti este
destul de mare (altfel ai citi o carte despre ei sau un interviu in forma scrisa).
Adevarul este ca introversia sau extroversia nu iti limiteaza in niciun fel potentialul, decat daca
incerci sa copiezi un alt mod de operare decat cel nativ tie. Cu alte cuvinte introversia te poate
limita in drumul tau doar daca ai ca si model un extrovertit extrem pe care incerci sa il copiezi. Succesul
este personalizabil si poate fi obtinut de fiecare in parte in felul propriu.
Realitatea spune, uitandu-ma la modul cum interactionez si ce fac efectiv in grupuri diferite de oameni, ca
nu stiu sa ma comport in societate. Cel putin nu asa cum ne dicteaza diverse dictoane care ne invata
cum sa ne comportam astfel incat sa avem succes.
Sunt o persoana retrasa, imi place sa petrec timp singur, cu mine si cu gandurile mele. Deseori ma vezi la
o masa, in oras, band o cafea sau luand o gustare, de unul singur (fara sa am companie). Apreciez
momentele mele de contemplatie si introspectie si nu le-as da pe nimic din lumea asta.
Mitul primelor 30 de secunde

Se pune foarte mare emfaza pe prima impresie, care in realitate este doar
apanajul lumii galagioase si rapide in care traim, dar fara sa fie o masura a succesului personal
Se spune ca o prima impresie o faci in primele 30 de secunde din momentul in care cunosti pe
cineva si ca nu mai poti intoarce acea impresie, odata ce ea s-a format.
In realitate am intalnit mai multe persoane care nu faceau o impresie buna in acele prime 30 de secunde
fatidice, dar care, in realitate, erau cu adevarat performeri pe domeniul lor sau persoane foarte
profunde.
Dau un singur exemplu, reprezentativ, cand la un eveniment, m-am pus pe scaun langa singura persoana
care nu avea vecini. Cumva toti cei din jur o ocoleau, pentru ca parea inabordabil. Ne-a luat mai mult
de 2 ore ca sa schimbam cateva cuvinte, insa la finalul zilei aflam ca este multimilionar si deveneam
prieteni la catarama.
Important este cine esti si ce faci, nu acele 30 de secunde in care trebuie sa dai tot ce ai mai bun din
tine, fara sa existe o a doua sansa de revenire.

De asemenea, exista foarte multe mituri legate de introvertiti. O persoana introvertita este rapid judecata
ca fiind rigida si ca nu se poate relaxa. Si aici se poate vorbi de o definitie a ce inseamna relaxare avand
o semnificatie diferita pentru fiecare in parte. Pentru o persoana extrovertita poate insemna sa danseze
pe o masa ori sa fie inconjurat de cinci oameni care rad incontinuu la ceea ce povesteste el. Pentru un
introvertit poate insemna o carte citita la prima ora a zilei sau o dupaamiaza petrecuta cu cineva drag.
Ce auzi ca introvertit? Ca ar trebui sa fii: mai relaxat, mai comunicativ, sa zambesti mai des, sa traiesti
mai mult in prezent, sa iti dai voie sa simti mai mult. Introvertitii (cei cu adevarat introvertiti) sunt priviti
drept persoane isi blocheaza trairile si nu simt o paleta larga de emotii.
Nimic mai putin adevarat introvertitii, in realitate, sunt senzori emotionali extraordinari si nu au nevoie de
o expunere prea mare la stimuli exteriori ca traiasca experienta. Mai mult, acesti stimuli exteriori ii
obosesc (le ard sigurantele) si au nevoie de timp ca sa proceseze cele intamplate. Pe cand extrovertitii
sunt dependenti de dopamina si cauta constant metode de a o crea, in mod repetat.
Sunt ca doua softuri diferite de operare si niciun om nu ar trebui judecat pentru ca foloseste un soft sau
altul. Introvertitii au o traire interioara mult mai bogata, pe cand extrovertitii au o traire exterioara mai
bogata.

Ce este introversia, de fapt?

Primul care a definit cele doua moduri de operare a fost Carl Gustav Jung la inceputul secolului trecut.
Cea mai mare confuzie care se face cu privire la introversie este cea conform careia tine de socializare si
sociabilitate. In realitate un introvertit poate fi extrem de sociabil, asa cum exista extrovertiti care sa nu fie
sociabili (gandeste-te la membrii gastilor de cartier care isi transforma caracterul extrovertit in agresivitate
si devin antisociali).
Introversia si extroversia se refera la modul cum iti incarci bateriile (si nimic mai mult). Un introvertit isi
incarca bateriile din solitudine si devine din ce in ce mai obosit pe masura ce este inconjurat de oameni si

galagie sociala. Un extrovertit isi incarca bateriile din aceasta galagie sociala si din oameni si tinde sa isi
piarda din energie cand se afla in solitudine.
De asemenea Jung spunea ca nu exista introvertiti si extrovertiti puri, majoritatea dintre noi situandu-ne
undeva la mijlocul celor doua extreme. Cu toate astea exista persoane care au o preferinta vizibila catre
extroversie si persoane care se simt mai bine in softul de operare intern (al introversiei).
De aici apar foarte multe diferente de comportament.
Ce spun noile studii despre introversie si extroversie?
Unul dintre cele mai interesante studii legate de introversie a fost facut de catre Marti Olsen Laney,
psiholog si autor al cartii Avantajul unui introvertit. A putut sa dovedeasca prin scanari facute pe creier
pe mai multi subiecti din cele doua categorii ca sunt folosite cai neuronale diferite care dau
comportamente si trairi diferite.
Introvertitii sunt foarte sensibili la dopamina si prea multi stimuli externi ii obosesc, avand nevoie
de timp ca sa proceseze informatia primita. De partea cealalta creierul extrovertitilor se
hraneste cu dopamina, fiind putin sensibil la ea, prin urmare avand nevoie de o cantitate mult
mai mare ca sa poata procesa emotional experientele traite.
De aici diferentele:

extrovertitii au nevoie constanta de locuri, experiente si oameni noi tocmai ca sa creeze

aceasta dopamina, devenind dependenti de ea in detrimentul introspectiei (a ceea ce numim traire
interioara)

creierul introvertitilor functioneaza diferit, sangele curgand in special catre parti ale lui care sunt
implicate in procese precum amintirile, procesarea informatiei primite, planificarea, trairea interna
a emotiilor (fara stimuli exteriori); asta se intampla in detrimentul a ceea ce numim noi actiune
experimentare fizica.

Nu spun ca e un lucru rau sau bun, ci doar ca sunt doua softuri diferite de operare. Nu este in folosul
nimanui sa folosim cu totii un singur soft, fiecare dintre cele doua tipare avand avantajele proprii pana in
punctul in care incearca sa opereze pe softul care nu ii este nativ.

Ce

spun

statisticile?

Am fost surprins sa vad oameni care pot opera in ambele softuri, fiind si introvertiti si extrovertiti, ei
intrand in categoria ambivertilor. Ei au caracteristica de a se adapta in functie de mediul in care traiesc,
fara mari probleme. Cu alte cuvinte daca ai in jur multe persoane extrovertite, atunci ca si ambivert, te
comporti fara nicio problema ca un extrovertit nativ.
Societatea moderna bazandu-se, in ultima vreme, pe tehnologie care a inlesnit foarte mult
interactiunea, viteza de reactie si experimentare (prin urmare galagia sociala), introvertitii incep sa iasa
din ce in ce mai mult in evidenta ca si exemple negative. De ce? Pentru ca nu reusesc sa tina pasul cu
nivelul mare de dopamina creat de societate.
Asta inseamna ca par obositi din ce in ce mai mult, au nevoie de mai mult timp sa isi revina, sunt retrasi si
priviti drept persoane inadaptate social.
Mergand pe aceasta linie, sunt trei categorii de persoane:
1 Galagiosii (sau extrovertitii) / aproximativ o treime
Sunt cei care se bucura de nivelul mare de dopamina exercitat de mass media si societate. Ies in
evidenta, apar pe toate canalele si par a nu obosi niciodata. Din pacate si un standard de comportament
la care, daca nu te adaptezi, inseamna ca esti anormal.
De asta apar si multele zicale oferite de literatura de dezvoltare personala, care te indeamna sa fii un
galagios:

Ai grija la prima impresie pe care o faci (prima impresie este apanajul aproape exclusiv al unui
extrovertit in cautare de dopamina si de noi si noi experiente sociale)

Zambeste mai des! (introvertitii au tendinta sa fie sobri cand dau de experiente noi, pentru ca le
goleste rezervorul de energie)

Relaxeaza-te!

Da-ti voie sa simti! (introvertitii isi ard sigurantele repede si dau impresia ca blocheaza emotiile
sociale)

2 Imitatorii (sau ambivertii) / aproximativ o treime

Sunt cei care s-au adaptat usor la societatea din ce in ce mai galagioasa si care trec drept extrovertiti,
pentru ca ii imita pe primii.
3 Tacutii (sau introvertitii) / aproximativ o treime
Sunt cei pe care societatea moderna ii oboseste din ce in ce mai mult si care dau impresia ca nu sunt
adaptati realitatii in care traiesc. Sunt bombardati frecvent cu mesaje despre cum ar trebui sa se
comporte si sunt considerati usor defecti din punctul asta de vedere, fiind in minoritate.
De aici si foarte multe mituri legate de omul de succes, de care vorbeam in prima parte a articolului.

(in poza de mai sus regasesti cateva figuri legendare care au o trasatura comuna: cu totii sunt introvertiti)
Miturile despre introvertiti care te impiedica sa ai succes:
Mitul nr. 1 Introvertitului nu ii place sa comunice
In realitate introvertitului ii place sa comunice, cu simplul amendament ca are nevoie de un scop al
conversatiei (spre deosebire de extrovertit, care poate initia fara nicio problema conversatii doar de dragul
lor).
Mitul nr. 2 Introvertitul nu poate vinde

La prima mea afacere functionala eu ma ocupam de vanzari 100% si aveam cifra de afaceri de cateva
sute de mii de euro pe an. Extrovertitul poate ca e nativ catre comunicarea orala si poate obtine rezultate
foarte bune in vanzari, insa introvertitul de multe ori poate performa in vanzari pentru simplul fapt ca are
un scop in acea comunicare (si nu se pierde in detalii).
De asemenea, vanzarea efectiva este mai mult o procedura si o stiinta, decat o simpla conversatie, iar
introvertitii acorda o importanta mai mare acestor procese si scopului final.
Mitul nr. 3 Introvertitul nu poate face networking (deci nu poate lega parteneriate puternice)
Extrovertitul pune accent deseori pe cantitate si, intradevar, in prima faza poate avea un avantaj la nivel
de conexiuni pe care le poate face. Introvertitul pune accent pe calitate si tine minte detalii pe care un
extrovertit de multe ori le pierde din vedere, motiv pentru care poate fi cel putin la fel de eficient si aici.
Mitul nr. 4 Introvertitul evita sedintele de grup si procesele de brainstorming
Extrovertitii pot cadea in capcana de a prelungi sedintele de dragul interactiunii, uitand scopul efectiv al
sedintei. Atata timp cat exista un scop al sedintei respective, introvertitul poate scoate maxim dintr-o
sedinta.
Mitul nr. 5 Introvertitul nu poate fi un antreprenor / manager bun
In ciuda parerii majoritatii, nu exista un tipar de antreprenor care sa fie standard. Daca am in fata 1000
de oameni, fiecare dintre ei poate fi un antreprenor construind afacerea in jurul personalitatii proprii. Legat
de modul de a vedea afacerea, introvertitul are avantajul ca se poate transpune in pozitia de observator
al afacerii destul de usor si poate interveni acolo unde e nevoie. De asemenea, introvertitul este mai
inclinat sa ofere libertate angajatilor proactivi, care vin cu propriile solutii si cai de actiune, pe cand
extrovertitul are tendinta sa intervina prea mult, din entuziasm.
Mitul nr. 6 introvertitul nu poate fi un bun orator (vorbitor in public)
Vorbim iar de tipuri diferite de vorbitori. Extrovertitul poate fi mult mai natural pe subiecte pe care nu le
stapaneste, in schimb introvertitul are nevoie de o perioada de pregatire mai mare si poate deveni un
orator excelent pe subiecte pe care este specializat. Singura conditie este sa nu copiezi modele de
succes care nu ti se potrivesc (sau daca o faci, sa o faci in cunostinta de cauza)

Pe ce ar trebui sa se concentreze un introvertit?

1. Sa fii autentic in ceea ce esti si ce simti!
Asa cum extrovertitii au nevoie de un pic de haos si galagie in viata lor, introvertitii au nevoie de calm si
echilibru. Problema intervine in momentul in care introvertitul nu se simte confortabil cu cine este el in
societate si incepe sa poarte masti (care fie vorba intre noi, il obosesc teribil). Joaca un rol in scopuri pur
defensive, ca sa poata face fata situatiei.
Asta vine dintr-o cultura extrovertita a modului cum ar trebui sa te comporti in diverse situatii sociale. In
realitate nu trebuie sa te comporti in niciun fel. Atata timp cat atitudinea ta spune: asa sunt eu si sunt
impacat cu asta, lumea te va aprecia si va accepta cine esti.
Eu, personal, si acum duc o lupta cu mastile in societate, insa aceasta simpla constientizare ma ajuta sa
le dau la o parte si sa fiu uman in relatiile cu ceilalti si cu mine, dar si sa ma simt bine in pielea mea, fara
sa ma dau peste cap.
2. Sa inveti sa jonglezi cu zona de confort
Zona de confort, in cazul asta, insemnand locurile familiare, experientele familiare si oamenii familiari. Un
introvertit are nevoie de relativ putina expunere la situatii atipice, ca sa traga lectiile de care are nevoie si
ca sa simta ca traieste cu adevarat.
Problema intervine in momentul in care nu stii sa managerizezi aceasta zona de confort:

cand nu iesi din ea timp indelungat (si in felul asta iti refuzi evolutia)

cand, din dorinta de a fi acceptat de catre ceilalti, stai prea mult afara din zona ta de confort (si nu
te mai conectezi la cine esti, la liniste si calm iar bateriile de energie sunt continuu scazute)

Care este masura fiecaruia de experiente familiare/nefamiliare? Din punctul meu de vedere, orice
exces este toxic, astfel incat recomand celor care au tendinta sa exagereze intr-o directie sau alta, sa

apeleze la principiu 70/30: 70% din timp sa se comporte nativ (extrovertitii in galagie si introvertitii
in liniste), iar in restul de 30% din timp sa faca expeditii in cealalta realitate (extrovertitii in liniste si
introvertitii in galagie).
Sa nu uitam insa ca fiecare este diferit si este datoria lui sa descopere cine este si ce functioneaza pentru
el, dincolo de formulele care apar in literatura de specialitate despre cum sa te comporti.
Pana la urma, cu ce sunt eu mai diferit de cei care te critica si iti spun ce sa faci, daca iti spun ca asta
este calea? Testeaza, descopera singur si construieste-ti propria realitate cu care sa te simti confortabil.
3. Sa inveti sa actionezi cu scop (sau cu obiective)
Introvertitii sunt naturali in momentul in care au un scop in ceea ce fac (incepand cu o actiune pe care o
intreprind, dar si o conversatie pe care o poarta). Cat timp au un scop in minte, atunci sunt pe directie, in
momentul in care scopul dispare, devin pierduti si nu mai stiu ce cauta in acel loc.
De aici intervin si foarte multe mituri: ca introvertitilor nu le place sa vorbeasca, spre exemplu. Este total
gresit, daca prinzi un introvertit pe un subiect pe care il stapaneste sau are un scop in conversatia
respectiva (al lui sau comun cu interlocutorii), atunci nu mai scapi de el. Nu intelege importanta
conversatiei usoare, fara scop: il dezorienteaza si, de multe ori, demoralizeaza.
Dar asta se reflecta, repet, in tot ce face un introvertit. Extrovertitii lucreaza mai greu pe obiective, pentru
ca sunt atrasi de alte subiecte si pierd din vedere scopul final. Introvertitii devin imbatabili in momentul in
care inteleg cum functioneaza, dar si cum sa se raporteze la scop, la ceea ce vor, cum sa isi defineasca
un obiectiv, cum sa intre in stare de flux etc.
4. Sa inveti sa planifici
Daca extrovertitul se simte bine trecand din actiune in actiune, pentru ca dopamina lucreaza, pentru un
introvertit actiunea in sine este un moment de maxima importanta. De ce? Pentru ca nu poate sta foarte
mult pe acest teritoriu al dopaminei, la care este sensibil.
De aceea un introvertit ar trebui sa stea mai mult timp pe planificarea unei actiuni decat pe executia ei. In
felul asta se va simti confortabil cu ce urmeaza sa faca si, de cele mai multe ori, va face acea actiune
ireprosabil. Extrovertitii actioneaza cantitativ, introvertitii calitativ si de cele mai multe ori rezultatul
este acelasi. Modul de a ajunge acolo este diferit, atata tot.
De asemenea, introvertitul, dupa o actiune, are nevoie sa proceseze ceea ce s-a intamplat. Daca sare in
alta actiune imediat, risca sa nu mai poata procesa lectia, sa piarda firul si sa fie nevoit sa se
realinieze la ce face.
5. Sa dai importanta rolului de observator

Se leaga si de capacitatea de planificare. Extrovertitii sunt foarte buni actori pana in punctul in care se
confunda cu rolul. Introvertitii, avand procesul introspectiei in sange, au o viziune de ansamblu mult mai
buna. Sunt senzori mai buni pe ceea ce se intampla, pentru ca sunt detasati de ceea ce se intampla.
In felul asta au un control mai bun asupra proceselor si pot lucra asupra lor. Cand esti in rol, nu poti
vedea piesa de teatru pe care o joci. Cand esti observator, vezi piesa in ansamblul ei si o poti regiza
mult mai bine.

6. Sa INTELEGI ca esti normal si ca ai puteri supranaturale

Cea mai mare problema a introvertitilor este ca au auzit de-a lungul vietii lor foarte multe critici despre
cum ar trebui sa fie si sa se comporte. Atat de multe incat incep sa se creada defecti, inadaptati dar si
sa faca tot posibilul sa se comporte asa cum li se spune ca este normal.
Introversia este confundata cu o afectiune psihica sau cu o caracteristica negativa a personalitatii unui
om. Iti dau aici un exemplu foarte simplu despre cum trateaza mass media diversele situatii:

in cazul unui delicvent (criminal), de cele mai multe ori, daca acesta are fire introvertita, vei auzi
acest lucru in mod explicit: era o persoana retrasa, putin comunicativa, introvertita. Asta conduce la
ideea ca o radacina a problemei in sine este introversia.

cu toate astea, in cazul unui delicvent (criminal) extrovertit, niciodata nu vei auzi in mod explicit
acest lucru. De cele mai multe ori vei auzi ca persoana respectiva este o persoana antisociala,
agresiva, cu un trecut tumultos si cu multe scandaluri la activ. Nu vei auzi niciodata ca se face
vinovat de extroversie.

Iar exemplele pot continua. In experienta mea de coach am intalnit deseori parinti care se aratau
ingrijorati de faptul ca al lor copil era introvertit. M-am ingrozit in momentul in care am auzit
replicaputem sa il reparam daca ne concentram pe asta in aceeasi fraza cu termenul respectiv. Nu am
auzit parinti plangandu-se de faptul ca au copil extrovertit, ci mai degraba am simtit mandrie din partea
lor. Pe cand in cazul introversiei am simtit ingrijorare, vina sau o oarecare rusine.
Daca tu, ca barbat, nu ai succes cu femeile si esti introvertit, atunci ti se va spune in mod explicit ca esti
prea introvertit si ca asta este problema. Daca esti extrovertit vor fi folositi alti termeni: superficial,
badaran, obositor etc.
Ce incerc sa spun societatea ne impinge pe noi, introvertitii, sa nu ne simtim bine in pielea noastra. Sa
ne simtim vinovati pentru cine suntem si sa ne vindecam comportamentul. In realitate avem nevoie de
introvertiti cel putin in aceeasi masura ca si de extrovertiti. Simpla constientizare a faptului ca introversia
nu este o afectiune, ci dimpotriva ascunde in spate niste nestemate, daca esti dispus sa le gasesti, te
ajuta foarte mult.

Cam atat despre introversie, stiu ca a fost un articol lung, insa scopul meu a fost in constientizarea
faptului ca suntem diferiti si ca avem o datorie civica sa ne acceptam asa cum suntem, fara sa incercam
sa ii schimbam pe cei din jurul nostru doar pentru ca nu se conformeaza unui standard.
Sunt

curios

de

parerea

ta

si

de

experientele

tale,

daca si tu ai in jur oameni care iti spun cine esti si cum sa te comporti.
Cu

drag,

Daniel Zarnescu

PS: Nu uita sa dai un share la finalul articolului. Daca ai un prieten introvertit, trimite-i articolul asta. Exista
o sansa sa il ajute foarte mult.
PPS: Da-mi un comentariu si spune-mi experienta ta de introvertit (in cazul in care esti unul). Sau
spune-mi pur si simplu ce parere ai, indiferent de categoria in care te afli (daca te afli).