HIDROGENUL

Simbolul H
Numar atomic = 1
Numar de masa = 1.000797

Scurt istoric

T.B. Paracelsus a preparat hidrogenul prin

actiunea acizilor asupra ferului, numindu-l aer
inflamabil
J. Watt (1781) - prin combustie formeaza apa
A.L. Lavoisier l-a denumit hidrogen
formator de apa (idor = apa; gennao = a
forma)

E
Este primul element a sistemului periodic, cu cea mai simpla configuratie
electronica
1s1
Ionizarea se poate realiza prin:
- cedare de electron
H 1e- H+ Eion = 13.53 eV (energie mare)
Nici o specie chimica nu poate atrage complet electronul atomului de
hidrogen
H+ se formeaza prin+ descarcari electrice in tuburi vidate
In solutii apoase H se gaseste hidratat, sub forma ionului hidroniu, H 3O+
H+ + H 2 O H 3 O+
H = - 1092,7 KJ/mol
Prezinta caracter
A
- acceptare
de
electron
H + 1e H Ae = 0,716 eV (energie mare)
Prezinta caracter

reducator.
oxidant.

Izotopi
Are trei izotopi
1
H protiu, simbol H , raspandire 99,95%
1
2
H deuteriu, simbol D, raspandire 0,015%
1
3
H tritiu, simbol T, radioactiv
1
Molecula de hidrogen este diatomica, cu legatura sigma intre cei
doi atomi. Pot exista 6 tipuri de molecule, combinatii intre cei trei
izotopi:
H2 D2 T2 HD HT DT
Energiile de legatura in molecula, exprimate in KJ/mol sunt:
H2 432,9
D2 440,0
T2 443,38

Stare naturala

in forma libera
in gazele vulcanice - formate prin actiunea
vaporilor de apa asupra rocilor la temperatura si

presiune inalta
in gazele naturale si petroliere (SUA)
regnul animal si vegetal
In urma fermentatiilor la nivelul tubului digestiv a
in cantitate mica, la suprafata pamantului
celulozei, a glicerinei, zaharului din lapte
(Bacillus subtilis)
1%, apa naturala a 9-a parte din
in gazele degajate de plante
greutatea apei
in atmosfera 0,01% (Claude 1909)
Hidrocarburile naturale
in cromosfera soarelui flacari gigantice de H
in nebuloase- stelele albe - primul stadiu de
evolutie a unui astru contin H ce trece in He iar
stelele albastre - stele reci contin H2

in forma combinata

Metode de obtinere
Metode de laborator

Metode industriale

folosite pentru cantitati mici

folosite pentru cantitati mari

Metode de laborator
a) Descompunerea chimica a apei
Toate elementele care unindu-se cu aceeasi cantitate de oxigen degaja mai multa caldura decat
hidrogenul, descompun apa cu degajare de hidrogen
- Metalele alcaline descompun apa la temperatura camerei
2Na + 2 H2O = 2NaOH + H2 hidrogenul se aprinde cu flacara galbena vapori de sodiu
2K + 2 H2O = 2KOH + H2 hidrogenul se aprinde cu flacara violet vapori de potasiu
- Metalele alcalino-pamantoase descompun apa la temperatura de 70 0C
Ca + 2H2O = Ca(OH)2 + H2
Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2
- Aluminiul nu reactioneaza cu apa datorita peliculei de Al2O3. Reactia are loc dupa amalgamare cu HgNO3
Al + 3H2O = Al(OH)3 + 3/2H2
- Ferul descompune apa la temperaturi ridicate (900 0C)
Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2
Sub aceasta temperatura au loc reactiile:
Fe + 2H2O = FeO + H2
3FeO + 2H2O = Fe3O4 + H2
- Dintre nemetale descompun apa B, Si, P si C
P4 + 16H2O = 4H3PO4 + 10H2 reactia are loc la 400-600 0C, catalizator Cu
C + H2O = CO + H2 formarea gazului de apa, reactia are loc la peste 5000C
Reactiile secundare sunt:
CO2 + C = 2CO

b) Actiunea metalelor asupra acizilor

Multe metale reactioneaza cu acizii diluati - saruri si eliberand hidrogen

Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2
Zn + H2SO4 = ZnSO4 + H2
c) Actiunea metalelor asupra hidroxizilor alcalini

Metale - Zn, Al, Sn reactioneaza la cald cu solutii concentrate de NaOH,

eliberand hidrogen
Zn + 2NaOH + 2H2O = Na2[Zn(OH)4] + H2
Al + 3NaOH + 3H2O = Na3[Al(OH)6] + 3/2H2
Sn + 2NaOH + H2O = Na2SnO3 + 2H2
d) Descompunerea hidrurilor metalice

Hidrurile metalelor alcaline si alcalino-pamantoase reactioneaza cu apa

la rece (cele de Na si K reactioneaza cu incandescenta). Hidrolitul, CaH 2
furnizeaza 1m3 hidrogen/kg
CaH2 + H2O = Ca(OH)2 + H2

Metode industriale
a) electroliza apei
b) reducerea apei cu carbune
c) reducerea apei cu fer
d) cracarea hidrocarburilor naturale sau artificiale

a ) electroliza apei = descompunerea apei cu ajutorul curentului electric

1800 - A. Carlisle si W. Nicholson

Apa pura - nu este un foarte bun conductor electric, da un curent foarte slab
de hidrogen la catod si de oxigen la anod.
Pentru cresterea conductibilitatii, apa:
- se aciduleaza (10%) cu H2SO4 sau H3PO4 cand se folosesc electrozi de Pt;
- se alcalinizeaza (30%) cu NaOH cand se folosesc electrozi de Fe
procedeu mai frecvent folosit.
Spatiul catodic se separa de cel anodic prin diafragma de azbest, pentru
impiedicarea difuziei+ gazelor.
Disocierile care au loc sunt:
NaOH Na
+
HO
HOH H+ + HO- La anod (A): 2HO - 2e- 2HO
2HO = H2O +1/2O2
+
La catod (K): 2H + 2e 2H
2H = H2
La conducerea curentului electric participa si ionii Na + care cu ionii HO- refac
permanent hidroxidul de sodiu.
Deoarece in curentul de hidrogen difuzeaza aprox. 1% oxigen care impurifica
produsul, se trece gazul peste azbest platinat. Apa rezultata se indeparteaza prin
condensare, la racire.
H2 + 1/2O2 = H2O

b) Reducerea apei cu carbune

Vaporii de apa se trec peste carbune inrosit, la temperatura 1050 0C, cand se
formeaza gazul de apa
C + H2O CO +H2 H = 34 KJ/mol
La temperaturi mai joase are loc reactia:
2CO C +CO2 H = - 40,8 KJ/mol
Prin activarea vaporilor de apa, in prezenta unui catalizator (Fe 2O3 activat cu
Cr2O3 sau NiO) la 350 0C aproape tot oxidul de carbon format trece in dioxid de
carbon, conform reactiei:
H2O + CO H2 + CO2 H = -10,1 KJ/mol
Dioxidul de carbon se elimina trecandu-l prin solutie de NaOH, conform reactiei:
2NaOH + CO2 Na2CO3 + H2O
AVANTAJ din produse ieftine carbune si apa se obtine gazul de apa care contine
el insusi H2 si poate fi folosit in sinteze sau poate fi separat in componenti.

c ) reducerea apei cu fer

Ferul descompune apa la temperaturi ridicate (900 0C)
Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2 H = -38,4 KJ/g
Sub aceasta temperatura au loc reactiile:
Fe3O4 + 4CO = 3Fe + 4 CO2
H = -3 kcalg
Fe3O4 + 4H2 = 3Fe + 4H2O
H = 38,4 kcalg
d) cracarea hidrocarburilor naturale sau artificiale
Reactia are loc la 1000 0C si poate fi condusa in faza omogena sau eterogena (in
prezenta de Fe sau Pt)
CH4 C + 2H2
H = -17,87 kcal
Arderea unei parti din metan duce la formarea de CO 2 si H2O.
Conversia metanului cu apa favorizeaza formarea hidrogenului:
CH4 + 2H2O CO2 + 4H2
Reactia are loc si la temperatura arcului electric, 3000 0C si poate rezulta:
CH4 C2H2 + H2

Procedeul Liljenroth (1925)

Se bazeaza pe reactia fosforului cu apa, tinand cont de
urmatoarele trei etape de lucru:
- obtinerea fosforului in cuptoare electrice, conform reactiei:
Ca3(PO4)2 + 3SiO2 + 5C = 1/2P4 + 3 CaSiO3 + 5CO
- reactia fosforului cu apa (temp. 1000 0C), conform reactiei:
1
P4 + 8H2O = 2H3PO4 + 5H2
- oxidarea monoxidului de carbon (temp. 500 0C), conform
reactiei:
5
5CO + 5H2O = 5CO2 + 5H2

Proprietati fizice

- la temperatura obisnuita este gaz incolor, inodor, insipid

- este un amestec de izotopi, cu proprietatile izotopului dominant 11 H
protiu, simbol H
- prin pierderea electronului, formeaza ionul pozitiv de hidrogen, H +, cu
raza 210-13 cm
- prin captarea unui elctron formeaza ionul negativ hidrura, H -, cu raza
aprox. 2,7210-8 cm
- raza covalenta a moleculei diatomice-8 este 0,7410 -8 cm
- raza primei orbite Bohr este 0,5810 cm
- molecula este diatomica, formata printr-o legatura de tip s-s
- este cel mai usor dintre toate gazele, de 14,4 ori mai usor decat aerul,
difuzeaza prin orificii mici in alte gaze si se incalzeste
- densitatea in raport cu aerul este d = 0,06948
- cand presiunea tinde la zero, devine un gaz perfect
- este0 foarte putin solubil in apa, coeficientul de absorbtie medie este 0,02
pana la 20 C. Este mai solubil in alcool, AlCl3, LiCl, CaCl2, cloroform, benzen,
nitrobenzen

Proprietatile chimice
- fiind primul element a sistemului, are o pozitie speciala
in randul elementelor;
- este electropozitiv sau electronegativ, stabilind legaturi
covalente sau mai mult sau mai putin ionice;
- formeaza legaturi puternice cu urmatoarele elemente:
a) halogenii
b) oxigenul, sulful, seleniul, telurul
o
c) azotul, fosforul
o
d) carbonul
e) metalele

a) Reactia cu halogenii are loc in functie de reactivitatea acestora,

astfel:
Cu fluorul gazos reactia are loc la rece, in absenta luminii
H2 + F2 = 2HF
H = -64,0 1 kcal
Cu clorul reactia se petrece, fie la temperatura de 400 0C fie la temperatura
ambianta dar in prezenta luminii, prin mecanism inlantuit
H2 +Cl2 = 2HCl
h

Reactia de initiere Cl2 2Cl

Reactii de propagare H2 + Cl HCl + H
H + Cl2 HCl + Cl
Reactii de intrerupere
H + H H2
Cl + Cl Cl2
H + Cl HCl
Cu bromul reactioneaza la incalzire si iluminare puternica
H2 + Br2 2HBr
Cu iodul reactioneaza la temperatura mai mare de 200 0C, in prezenta
azbestului platinat
H2 + I2 2HI

b)
Reactia cu oxigenul are ca produs de reactie apa in stare de vapori.
Reactia se produce la flacara sau scanteie electrica
2H2 + O2 = 2H2O
H = -58 kcal
Viteza de reactie creste cu temperatura iar vaporii de apa, datorita caldurii se
descompun exploziv.
Amestecul de H2 si O2 este supranumit gaz detonant
Aplicatie practica - suflatorul oxihidric.
Este construit din doua tuburi efilate concentrice, prin cel interior se trimite
O2 iar prin cel exterior se trimite H2.
Temperatura flacarii este 2700 0C daca se foloseste O2 si 2000 0C daca se
foloseste aer in locul oxigenului.
Utilizare: taierea sau sudarea metalelor greu fuzibile.
Avand caracter reducator, extrage oxigenul si din combinatii
CuO + H2 = Cu + H2O
Reactia cu sulful si seleniul are loc la 250 0C iar cu telurul la 400 0C
H2 + S = H2S
H2 + Se = H2Se
H2 + Te = H2Te

cc) Reactia cu azotul are loc la temperatura de 300-600 0C si presiune 1000

atm, in prezenta de catalizatori
3H2 + N2 2NH3
d) Reactia cu carbonul are loc la temperatura de 1200 0C cand se formeaza
metanul iar la temperatura arcului electric se formeaza acetilena:
2H2 + C = CH4
H2 + 2C = C2H2
ee) Cu metalele formeaza hidruri metalice ionice.

Combinatiile binare ale hidrogenului cu diferite elemente se

numesc hidruri care pot fi:
- hidruri ionice
- hidruri interstitiale
- hidruri moleculare

1
Hidrurile ionice sunt combinatiile cu metalele puternic electropozitive, cum ar fi
metalele alcaline, alcalino-pamantoase si lantanidele.
Hidrurile ionice sunt combinatii foarte reactive din punct de vedere chimic, datorita
afinitatii relativ mici a hidrogenului pentru electron.
Unele hidrurile ionice se aprind spontan in aer, foarte probabil datorita hidrolizei
determinate de vaporii de apa prezenti in atmosfera.
KH + H2O = KOH + H2
Hidrurile de magneziu si beriliu prezinta un anumit caracter covalent. Ambele sunt solide,
nevolatile, insolubile in solventi organici.
2
Hidruri moleculare formeaza elementele din grupele 13-17. Metalele din aceste
grupe cu exceptia Tl, formeaza hidruri asemanatoare hidrurilor nemetalelor. Reactia directa are
loc uneori cu degajare de caldura (F2, Cl2, O2) iar alte ori cu absorbtie de caldura (N2, S, P). La
solubizare dau solutii acide.
3
Hidruri interstitiale formeaza metalele tranzitionale. Sunt solide cu caracter metalic,
conductibilitate termica si electrica, compozitie variata si nestoechiometrica. Hidrogenul,
avand volum mic patrunde in interstitiile retelei cristaline a metalului. Aceasta poate duce la
rearanjarea atomilor metalici intr-un alt tip de retea.
SUtilizare - tehnologia semiconductorilor
M
- metalurgia pulberilor,
T
- tehnica nucleara moderatori de neutroni.

Forme alotropice ale hidrogenului

Hidrogenul prezinta alotropie dinamica, avand doua forme alotropice
orto-hidrogen si para-hidrogen
S-au descoperit - variatia intensitatii liniilor spectrale ale hidrogenului molecular.
Spectrul secundar este un spectru de banda de rotatie-vibratie moleculara, in care
liniile sunt alternativ stralucitoare si pale.
Meeke (1924) a aratat prezenta celor doua forme alotropice.
Heisenberg si Hund au aratat cu ajutorul mecanicii cuantice ca si nucleul poseda un
spin, iar la nivelul moleculei:
- cand spinii nucleari sunt paraleli specia se numeste orto-hidrogen, o-H2
- cand spinii nucleari sunt anti-paraleli specia se numeste para-hidrogen, p-H2.
Pentru hidrogenul obisnuit raportul intre cele doua specii este de 3:1. In
stare perfect curata p-H2 este stabil numai la temperatura foarte joasa, la temperatura
mai crescuta se imbogateste in o-H2.
Hidrogenul in stare nascanda este hidrogenul mai bogat in energie, obtinut in unele
reactii chimice si are actiune hidrogenanta asupra unor substante care nu se reduc cu
hidrogen gazos obisnuit.